România și Ucraina
Indicii de comparare
Poziția economic-geografică
Condițiile și resursele naturale
Populația (nr., densitate, spor
natural, structura economică)
Specializarea industriei
Specializarea agriculturii
Trăsături comune
1. Ieșire la Marea Neagră are ca consecință
dezvoltarea transportului maritim care este relativ
ieftin, se mențin relații de colaborare (comerț,
turism, transport de mărfuri, pasageri) cu statele
bazinului Mării Negre;
2. Vecinătatea cu UE are ca consecință pozitivă
accesul mărfurilor pe piața de desfacere europeană
dar și pătrunderea pe piața ucraineană și română a
mărfurilor înalt calitative europene, are loc
colaborare tehnico-științifică(se implementează
inovațiile tehnologice din UE), financiar-bancară,
turismul etc;
1. Relief variat
2. Clima temperat-continentală
3. Resurse naturale: minereu de fier, carbune,
mangan, gaze naturale, petrol, sare, sulf, grafit,
titan, magneziu, caolin, nichel, mercur, cherestea,
teren arabil.
1. Ambele sunt țări cu o populație mare și dezvoltate;
2. Au aceeași religie;
3. Spor natural negativ
Ambele țari au o industrie dezvoltată.
Condiţiile naturale din ambele țări sunt favorabile
pentru dezvoltarea agriculturii. în cea mai mare parte,
relieful terenului este plat, există suficientă căldură şi
umiditate în timpul sezonului de creştere activă, sunt
zone mari de soluri fertile, toate acestea fac posibilă
Deosebiri
1. Ucraina este poziționată lângă Federația Rusă, iar
aceasta încearcă să-i acapareze teritoriile;
2. România facând parte din UE are mai multe
posibilități de dezvoltare atât economic cât și
cultural;
1. Lipsa resurselor minerale în cantități mari pe
teritoriul Ucrainei, conduce la insuficiența
acestora pentru satisfacerea necesităților
industriei și importul masiv;
2.
1. Limbi diferite
2. Portul național
3. Tradiții
1. Ucraina produce aproape toate tipurile de
vehicule de transport și nave spațiale. 
2. România se bazează pe industria metalurgică,
armament, industria lemnului și industria textilă.
1. Suprafața agricolă a României a scăzut ușor de la
un an la altul. Transferul suprafețelor de teren
către sectorul forestier și al construcțiilor a
constituit cauza principală a reducerii suprafețelor
agricole în ultimii douăzeci de ani. Reducerea
 creşterea diferitelor culturi în zonele temperate şi
diferite rase, şi specii de animale.
Participarea în diviziunea Ambele țări participă la diviziunea internațională a
internațională a muncii muncii.
suprafețelor de teren, prin includerea acestora în
zona urbană, reprezintă un fenomen întâlnit în
zonele cu productivitate mai mare, în timp ce
schimbarea categoriei de folosință a terenului
agricol în cel forestier apare, în special, în zonele
defavorizate. Pădurile acoperă o suprafață
importantă, însă se situează încă sub potential
2. În ultimii ani, în Ucraina se implementează
reforma agrară, care are drept scop de a transfera
producţia agricolă la relaţiile de piaţă. Printre
sarcinile prioritare - finalizarea reformei agrare
(inclusiv conversia terenurilor în marfă, să poată
fi cumpărate şi vândute), precum şi construirea
unui sistem de sprijin de stat pentru fermele mici.
Principalele direcţii ale reformei agrare presupun
dezvoltarea pieţelor de desfacere, producţia
organică (ecologică) şi calitatea produselor.
1. Ucraina este specializată în producţia de minereu
de fier şi metale feroase, produse agricole (grâu,
porumb), produse alimentare (ulei de floarea
soarelui, miere) şi altele.
2. România se implică în diviziunea internațională
amuncii prin mai multe căi: vînzarea, cumpărarea
sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii,
transportul şi expeditiile internaţionale,
proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţa sau
colaborarea tehnica, vînzarea sau cumpărarea de
licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau
a procedeelor tehnologice, consignatia sau
depozitul, reprezentarea şi comisionul,
operaţiunile financiar-valutare, asigurările,
turismul şi, în general, orice acte sau fapte de
comerţ, precum şi prospectarile, ofertele,
 demersurile, tratativele şi înţelegerile privind
asemenea operaţiuni.
Concluzii