Patrunderea slavilor în Ţarile Romane

Izvoarele literare cat şi arheologice afirma ca slavii au fost prezenţi în interiorul arcului carpatic
şi pe langa Carpaţi în secolul VI.Aceste informaţii nu sunt îndestulatoare pentru a ne argumenta faptul
ca aceasta populaţie s-a stabilit în mod organizat în acest secol. Putem vorbi de o patrundere masiva şi
nu doar spontana doar începand cu secolul VII. O geografie armeana din anii 670-680 d. Hr. spune ca
în Dacia au locuit înainte "douazeci şi cinci de neamuri de neamuri de slavi". La acestea vin argumente
de ordin arheologic caci avem ruine ale aşezarilor slave. Atestarea lor documentara pe teritoriul vechii
Dacii vine pe vremea împaratului Iustinian (527-565), cand scriitorul bizantin Procop din Cezareea
spune ca avarii, sclavinii şi anţii locuiau la nord de Dunare, aproape de malurile ei.
Comparand slavii cu celelalte popoare nomade, aceştia erau o populaţie agricola şi care dupa ce
au patruns pe teritoriul stramoşilor noştri, s-au stabilit şi s-au adaptat foarte repede modului de viaţa
prezent dat fiind faptul ca acesta era un teritoriu bogat atat în grane, cat şi în vii si paşuni. De fapt, toate
acestea i-au facut pe slavi sa iubeasca teritoriul şi sa cucereasca acest popor. .

Aşadar, în mod cu totul diferit în comportamentul pe care l-au avut faţa de acest popor migrator
a fost acela ca, daca celelalte popoare (hunii, avarii, gepizii) au pradat bunurile daco-geţilor, slavii au
fost asimilaţi şi astfel a ieşit învingatoare în mod cu totul surprinzator populaţia baştinaşa.
Asimilarea de catre daco-romani a slavilor ramaşi pe teritoriul fostei Dacii a avut loc pe
parcursul a circa cinci secole. Daca în preajma venirii ungurilor, populaţia "ducatelor" din Ardeal era
înca menţionata ca fiind alcatuita din romani şi slavi, în jurul anului 1000, pe vremea regelui Ungariei
Ştefan cel Sfant, asimilarea slavilor era înca în desfaşurare, dar în jurul anului 1241 cand are loc marea
navalire tatara, procesul de asimilare se încheiase deja. Cronicile menţioneaza acum numai pe romani,
nu şi pe slavi.

În cele ce urmeaza aş dori sa va prezint etapele patrunderii slavilor pe teritoriul nostru. Astfel,
în anul 602, o armata de slavi a patruns în provinciile nord-dunarene, iar o parte s-a dus în sud,
ajungand chiar pana la Constantinopol.. Se mai spune cum ca ei şi-au ales un împarat pe nume Focas.
Aşadar teritoriul stramoşilor noştri a fost doar o parte din marele imperiu slav.
Un lucru interesant în ceea ce priveşte organizarea a fost acela ca slavii, prin faptul ca s-au
aşezat aici, au desparţit în doua grupe mari populaţia romanica: una la miazanoapte care cuprinde pe
daco-romani, iar cealalta spre miazazi cuprinzand pe macedoromani care au dat naştere la
meglenoromani.
Parintele Pacurariu spune : „Se petrec doua fenomene cu totul deosebite: daco-romanii sunt
deznaţionalizaţi în sudul Dunarii şi asimileaza pe slavi în nordul Dunarii. Înseamna ca ţinuturile nord
dunarene au devenit de acum înainte centru de greutate al romanitaţii dunarene.”

Amintirea prezentei slave este pastrata si de numeroase denumiri de rauri (Bistrita, Ialomita,
etc) si localitati (Balgrad - Alba Iulia, Craiova, etc) de origine slava. Se considera de asemenea ca
denumirile marilor rauri desi se pastreaza din antichitate, prezinta în parte anumite schimbari fonetice
slave. Acest fapt ar sugera asezarea slavilor în campii si o predilectie a romanilor pentru zonele de deal
si de munte, desi însasi simbioza certa care a avut loc între cele doua etnii dovedeste totusi si vietuirea
împreuna.