Patraş Eugen, Minorităţile naţionale din Ucraina şi Republica Moldova.

Statutul
juridic, ediția a 2-a, Ed. Alexandru cel Bun, Cernăuţi, 1999, 311 pagini

Această lucrare abordează problema respectării drepturilor omului, atât cele

individuale, cât și cele colective, și importanța asigurării egalității de șanse, care nu trebuie să
depindă de apartenența la o etnie sau alta, efectuând un studiu de caz asupra Ucrainei și a
Republicii Moldova.
Lucrarea este structurată în trei capitole principale, fiecare fiind dezvoltat în mai multe
subcapitole.
Primul capitol, intitulat „Protecția minorităților naționale în dreptul internațional
contemporan”, începe cu prezentarea terminologiei, oferind mai multe definiții folosite în mediul
internațional ale termenului „minoritate”, cu unele observații în ce privește unele confuzii între
concepte și lipsa unei definiții clare, universal recunoscută. În continuare, prezintă câteva aspecte
teoretice referitoare la drepturile minorităților naționale, împărțite în drepturi individuale și
colective, aspecte legate de autonomia și autodeterminarea popoarelor, și referiri la activitățile
organizațiilor internaționale care activează în acest domeniu, precum Liga Națiunilor, ONU,
OSCE/CSCE, dar abordează și politicile UE în ce privește minoritățile naționale.
În al doilea capitol, intitulat „Statutul juridic al minorităților naționale din Ucraina”,
oferă pentru început câteva repere istorico-statistice cu privire la minoritățile existente pe
teritoriul Ucrainei, statutul minorităților naționale în sistemul general de drepturi al statului, cu
detalii legate de drepturile de care beneficiază acestea (dreptul la existență și la păstrarea propriei
identități naționale, dreptul la folosirea limbii materne și la învățământ în limba maternă, drepturi
în domeniul culturii și de participare la viața publică). Un subcapitol important este studiul de caz,
efectuat pe comunitatea românească din Ucraina, în care analizează aplicarea politicilor naționale
și respectarea drepturilor acestei minorități, problemele cu care se confruntă aceasta, dar
abordează și diferențierea între minoritatea românească și cea moldovenească, practicată în
Ucraina. Capitolul se încheie cu analiza relațiilor bilaterale, de „bună vecinătate și cooperare”
între Ucraina și România, și câteva idei cu privire la direcția spre care se îndreaptă Ucraina, în ce
privește problema drepturilor minorităților naționale.
Al treilea capitol și ultimul, este intitulat „Statutul juridic al minorităților naționale din
Republica Moldova” și începe cu câteva precizări conceptuale, cu privire la termenii „grup etnic”,
„grup național”, „minoritate etnică” și „minoritate națională”, urmate de analizarea cadrului
legislativ și instituțional privind minoritățile naționale din Republica Moldova.