PRELEGERE INTRODUCTIVA IN MEDICINA LEGALA

Definitie. Disciplina medicala de sinteza, situata la granita dintre stiintele

medico-biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte),
ce are drepr scop sprijinirea competenta a justitiei ori de cate ori pentru lamurirea
unei cauze judiciare sunt necesare elemente probatorii din sfera medicaslă a
biologicului uman (dupa V. Iftenie, D. Dermengiui).
Aplicand un limbaj mai simplu medicina legala poate fi definita ca un
compartiment special al medicinii generale, care prin cunostinte specifice in
doemniul medicinii, ajuta organele de drept in solutionarea cazurilor judiciare care
vizeaza sanatatea si viata umana.
Scurt istoric. Necesitatea de a pune cunostintele medicale in slujba justitiei a
aparut din cele mai vechi timpuri, adica inainte de era noastra. Ca exemplu pot
servi: Codul lui Hammurabi, Talmudul, Codul lui Justinian, s.a. Cea mai veche
lucrare medico-legala scrisa dateaza din anul 1247. Este vorba de un tratat de
medicina legala in 5 volume, aparut in China, scris de catre Sun-Tzi. In lucrarea
mentionata se contin capitole cu referinta la autopsii, traumatismele mortale,
asfixii, etc.
In tarile europene medicina legala se dezvolta concomitent cu medicina
generala, fapt confirmat prin cronologia lucrarilor de speta: anul 1570 – primul
tratat de medicina legala ”Methodus dandi relatioines”, scris de catre anatomistul si
protomedicul sicilian Giovanni Filipo; a. 1597 – lucrarea medicului Battista
Codronchi ”Methodus testificandi in quibusdam casibus medicis aflatis”. In anul
1621apare lucrarea in 10 volume ”Questionesmedico-legales”, scrisa de italianul
Paolo Zachia.
Referitor la istoricul medicinii legale in Moldova e necesar de mentionat in
primul rand domnitorul Vasile Lupu, care a emis in anul 1646 un cod de legi
intitulat ”Cartea Romaneasca de Invatatura de la Pravileole Imparatesti” (Pravila
lui Vasile Lupu), ce continea si abordari juridice a cazurilor de otraviri, a nebuniei,
a deflorarii s.a. Ulterior, in anul 1652, domnitorul Matei Basarab a introdus in
practica juridica de pe acele timpuri ”Indreptarea legii” (Pravila cea mare a lui M.
Basarab). In 1777 domnitorul Grigore Ghica introduce postul de vraci (medic)
orasanesc (de politie). La 22 iunie 1811 Divanul Moldovei a luat hotararea de
”deschiderea trupurilor acelor ce se savarsesc de moarte napraznica... atarna a se
face de catre tirah” (chirurg). Din 1812 sistemul medical a fost organizat si dirijat
de catre Rusia tarista.
Dupa al doilea razboi mondial, in anul 1951, in Republica Sovietica Socialista
Moldoveneasca a fost fondat Biroul republican de expertize medico-legale. Primul
sef al Biroului a fost profesorul Petru Aresev (1951-1958). Ulterior, in perioada
anilor 1958-1987, Biroul a fost condus de catre Petru Maximov, care a fost
succedat in diferite perioade de timp de catre Stanislav Ungureanu, Ion Cuvsinov,
Gheorghe Baciu, Andrei Padure, Valeri Savciuc.
 Serviciul medico-legal in Republica Moldova. La momentul actual serviciul
de medicina legala in Republica Moldova este reprezentat de Centrul de Medicina
Legala pe langa Ministerul Sanatatii, Muncii si Protectiei Sociale (in continuare
Centrul). Centrul de Medicina Legala este o institutie medicala publica specializata
in efectuarea expertizelor medico-legale, inclusiv psihiatrice. Centrul este o
institutie medicla bugetara, dar care presteaza si servicii medico-legale contra
plata. Find o institutie de nivel republican Centrul dispune de toate subdiviziunile
necesare pentru o activitate ptactic autonoma: administratie, contabilitate, serviciu
resurse umane, baza tehnico-materiala s.a. Centrul este unica institutie de acest
gen, care asigura servicii medico-legale pe intreg teritoriul republicii Moldova.
Centrul este condus de catre un director, numit in functie de catre Ministerul
Sanatatii in urma unui concurs. La propunerea directorului Centrului, Ministerul
Sanatatii numeste in functie un vicedirector. In structura sa Centrul dispune de
subdiviziuni teritoriale – municipale, orasanesti, raionale si interraionale, se de
nivel republican, care sunt amplasate in incinta Centrului.
Din subdiviziunile republicane fac parte:
a) sectia investigatii biologice – una din cele mai mari sectii de laborator, in care
sunt cercetate corpurile delicte de proveninenta umana: urmele de sange, sperma,
saliva, sudoare, firele de par, etc. Sarcina principala a acestei subdiviziuni este
identificarea persoanei de la care au provenit urmele biologice. Mostrele de urme
biologice sunt recoltate la examinarea cadavrului la fata locului, in cadrul
necropsiei medico-legale a cadavrului, la examinarea persoanelor suspecte in
comiterea infractiunii, etc. In cadrul acestei subdiviziuni se afla laboratorul de
bioinginerie moleculara, in care se efectueaza indentificarea genetica a persoanei.
b) sectia investigatii toxico-narcologice – sectie de laborator in care sunt
cercetate obiectele de provenienta biologica umana in scopul depistarii substantelor
toxice, a medicamentelor, a drogurilor, alcoolului etilic,s.a. In cea mai mare parte
materialul biologic uman este colectat de catre medicii legisti in cadrul necropsiilor
medico-legale – de regula se preleveaza sange, urina, fragmente de organe si
tesuturi umane. De la persoanele in viata de regula se colecteaza urina, sange
lichid, fire de p[r, unghii,s.a.
c) sectia investigatii histopatologice – in acest laborator sunt cercetate prin
microscopie fragmente de piele, muschi, organe interne, de regula recoltate de la
cadavre in cadrul necropsiilor medico-legale. In urma cercetarilor efectuate
expertii medico-legale histopatologi solutioneaza diferite intrebari cum ar fi:
stabilirea maladiilor de care a suferit decedatul, determinarea timpului care a trecut
din momentul cauzarii unei leziuni corporale si pana la deces, cat timp a
supravietuit victima dupa cauzarea unei leziuni mortale, s.a.
d) sectia medico-criminalistica –o sectie de laborator, care dupa specificul
activitatilor este la hotarul dintre medicina legala si criminalistica. In aceasta sectie
de laborator sunt cercetate fragmente de piele umana cu plagi produse de diferiti
agenti traumatizanti, pentru a stabili (identifica) obiectul concret cu care au fost
produse leziunile. Tot in aceasta sectie sunt cercetate osemintele umane pentru a
stabili apartenenta lor de spegie, gen, a varstei persoanei decedate, cauza decesului,
s.a.
e) sectia expertize medico-legale in comisie – o subdiviziune specializata in
efectuarea expertizelor medico-legale in comsiei si complexe. Expertii angajati in
aceasta subdiviziune poseda cel mai inalt grad de calificare, au o experienta bogata
in domeniu. De regula sunt efectuate expertize in cazurile medicale, accidente
rutiere, omucideri, etc.
Din anul 2017 in structura Centrului a fost inclus si compartimentul expertiza
judicara psihiatrica. Expertii medico-legali psihiatri au sediul si activeaza in incinta
IMSP Spitalul Republican de Psihiatrie, care detine si o subdiviziune speciala, de
tip inchis, separata de spital, unde se efectueaza expertiya psihiatrica a persoanelor
arestate si care sunt in detentie.
Sectiile teritoriale sunt amplasate deobicei in centrele raionale, in orase si
municipii. Sectiile respective sunt conduse de catre un medic legist, dar care
efectueaza toate activitatile medico-legale in sectia respectiva. Numai in orasele
mari, ca exceptie, activeaza 2 meidici legisti, din care unul are si functia de sef de
sectie. In sectiile medico-legale teritoriale sunt indeplinite urmatoarele activitati
medico-legale: cercetarea si expertiza medico-legala a cadavrelor; cercetarea si
expertiza medic-legala a persoanelor patimite, suspectate in savarsirea
infractiunilor, in detentie; cercetarea si expertiza medico-legala a persoanelor in
viata in baza documentelor medicale (fisa medicala a bolnavului din stationar
si/sau fisa medicla a bolnavului ambulator).
Aspecte de procedura la dispunerea si efecrtuarea expertizelor medico-
legale. In activitatea sa fiecare medic legist se ghideaza de un sir de acte
normative: Constitutia RM, Legea cu privire la ocrotirea sanatatii, Regulamentul
Centrului de Medicina Legala, Codul de procedura al RM, Codul penal al RM,
Legea cu privire la expertiza judiciara si statutul expertului judiciar, etc.
De remarcat faptul, ca cerintele Codului de procedura penala fata de specialist,
expert, expertiza si raportul de expertiza, sunt aceleasi pentru fiecare expert,
indiferent de specializarea lui. Deci si cerintele Codului respectiv vor fi obligatoriu
respectate de orice expert judiciar.
Atat Codul de procedura penala, cat si Legea cu privire la expertiza judicara si
statutul expertului judiciar (Nr. 68 din 14.04.2016), prevad urmatoarele forme de
organizare a expertizei medico-legale: primara, suplimentara, repetata
(contraexpertiza), in comisie si complexa.
Prin expertiza primara se subintelege expertiza efectuata de un expert sau de o
comisie de experti pentru prima data, adica anterior obiectul expertizei nu a mai
fost supus unor cercetari, expertize similare.
Expertiza suplimentara se dispune in anumite cazuri, cand in cadrul expertizei
primare expertul (expertii) nu a raspuns la toate intrebarile puse, sau a raspuns
incomplet, sau nu a cercetat toate obiectele s.a. De regula expertiza suplimentara
este dispusa aceluiasi expert, dar poate fe eefectuiata si de un alt expert (experti).
Expertiza repetata (acelasi obiect, aceleasi intrebari fata de expert, ca si la
expertiza primara) se dispune in anumite situatii prevazute de Codul de procedura
penala si anume: cand ordonatorul expertizei primare are banuieli rezonabile in
ceea ce priveste cointeresarea expertului in rezultatele expertizei, cand expertul a
manifestat incompetenta in cadrul erfectuarii expertizei primare, cand expertiza
primara a fost efectuata cu abateri de la norma procesuala de dispunere a
expertizei, s.a. Expertiza repetata este obligatoriu efectuata de catre o comisie de
experti.
Expertiza in comisie se efectueaza in cazurile complicate, in cazurile medicale,
in cazurile cand anterior au fost efectuate mai multe expertize cu concluzii
divergente, s.a. Expertiza in comisie poate fi efectuata de catre experti din acelasi
domeniul al expertizei judiciare sau din domenii diferite.
Expertiza complexa se dispune atunci, cand pentru solutionarea cauzei sunt
necesare cunostinte din diferite ramuri ale stiintei, tehnicii sau alte domenii ale
activitatii umane. Expertiza complexa poate fi efectuata de catre mai multi experti
din diferite domenii de specializare sau de un singur expert specializat in mai
multe domenii de expertiza.
Documentul final alcatuit de un expert sau de o comisie de experti este denumit
raport de expertiza. Cerintele Codului de procedura penala fata de raportul de
expertiza sunt unice, indiferent de tipul si specificul expertizei.
Literatura: Gh. Baciu, „Medicina legala”, Chisinau, “Stiinta”, 1995.
Gh. Baciu, “Medicina legala”, Chisinau, “Stiinta”, 1999.
V. Iftenie, D. Dermengiu, “Medicina legala”, curs universitar,
editura C.H. Beck, Bucuresti, 2009.