TRASATURILE TEXTULUI LITERAR

Definitie: textul literar este o creație a imaginației autorului care are următoarele caracteristici sau

trasaturi:
– are caracter fictional, fiind rezultatul imaginatiei unui autor (prezintă o lume virtuală, creată de autor cu
ajutorul imaginației)
– are scop estetic, caci trezeste in sufletul cititorului sentimente si emotii (stimulând fantezia cititorului)
– se caracterizeaza prin expresivitate, caracteristică a limbajului, obtinuta prin utilizarea imaginilor
artistice si a figurilor de stil, utilizându-se cu mai mare frecvență sensurile figurate (conotative) ale
cuvintelor
– se pot utiliza neologisme, arhaisme, regionalisme, termeni populari si cuvinte a caror forma se abate de
la normele limbii literare
– are caracter subiectiv, vehiculează valori general umane, prin diverse teme și motive literare (natura,
iubirea, istoria, copilăria, aventura, războiul, satul, orașul etc.)
- apare atât funcția tranzitivă (de transmitere de informații), cât și funcți reflexivă (de transmitere a
propriilor convingeri, sentimente)
- din categoria textelor literare fac parte opere literare apartinand genului liric, epic sau dramatic
_________________________________________________________________________

***Trăsăturile operei literare (tpu –pe înțelesul elevilor):

1. Caracterul ficțional deoarece textul literar e o frumoasă „minciună" a scriitorului;
2. Vechicularea unor valori general-umane prin diverse teme și motive literare (iubirea, prietenia, copilăria, războiul, natura,
conflictul dintre generații, devotamentul etc.);
3. Valorificarea unor moduri de expunere prentru transmiterea mesajului (narațiunea, dialogul, monologul, descrierea);
4. Punerea în mișcare a personajelor, care sunt existențe fictive prin care sunt transmise gândurile și mesajul;
5. Expresivitatea limbajului, realizată cu ajutorul imaginilor artistice, îmbinate armonios cu figurile de stil;
6. Scopul estetic, adică faptul că scrierea literară are menirea de a-l sensibiliza pe cititor, nu de a-l informa.
_________________________________________________________________________

Imagini artistice:
În literatură, imaginea artistică reprezintă un produs al imaginației creatoare, o reflectare a
subiectivității realității, o transfigurare a acesteia, determinată de viziunea despre lume a autorului.
Imaginile artistice se raportează la elemente senzoriale și se clasifică în:
 Imagini vizuale (care se adresează ochiului):
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu tristele becuri cu pală lumină
(George Bacovia, Pălind)
 Imagini audutive (care se adresează auzului):
O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor
Pe când discordant și înfiorător
Scârțâie toamna din crengi ostenite.
(George Bacovia, În grădină)

 Imagini olfactive (care fac trimitere la mirosuri):

Carbonizat, amorul fumega
Parfum de pene arse, și ploua ...
(George Bacovia, Negru)
  Imagini tactile (care fac trimitere la pipăit):
Și-s umezi păreții
Și-un frig mă cuprinde ...
(George Bacovia, Moină)

 Imagini motorii sau dinamice (care sugerează mișcarea):

Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge...
(George Bacovia, Amurg antic)

Argumentări
Clasa a V-a
1. Modalităţi artistice prin care este realizat raportul realitate-ficţiune în textele date( faza locala-Dumeşti)
Orice operă literară este o operă de ficţiune. Ea este inventată, gândită de autor. Acesta porneşte de la realitatea
care îl înconjoară, însă o transfigurează, o modifică, prin intermediul mijloacelor artistice.
În orice operă literară există elemente legate de real, însă scrierea este produsul imaginaţiei autorilor. Ea
transmite cititorului sentimentele trăite de autor în momentul scrierii.
Opera literară este o creaţie în versuri sau în proză, care, prin intermediul mijloacelor artistice şi a figurilor de stil,
transmite gândurile, sentimentele, ideile autorului, cu scopul de a-l impresiona pe cititor.
Cele două texte propuse sunt opere literare bazate pe imaginaţie, pe ficţiune. Autorii pornesc de la elemente
reale care capătă caracteristici noi. Nina Cassian pleacă de la elemente reale ca: „pădure”, „val”, „portocală”,
„drum”, „nasture”, „şarpe”. Folosind procedee artistice aceste elemente apar personificate: valul are „gura
deschisă”, nasturele este „înaripat”, pădurea este cu rădăcinile în sus. În text apar şi figuri de stil: epitete(„ou de
zahăr”, „ţânţar de aur”), enumeraţii(„ Un val cu gura deschisă, /un nasture înaripat,/un pitic mâncat de-o alună/- şi-
o portocală.”). Imaginile artistice(vizuale: „drum răsucit de trei ori”, „pădure cu rădăcinile-n sus”) conferă, de
asemenea, caracter fictiv textului.
În cel de-al doilea text Marin Sorescu porneşte, la fel ca şi Nina Cassian, de la elemente din planul real: ouă,
porumbei. Citind textul poetic, cititorul pătrunde în planul ireal, fictiv. Prin intermediul mijloacelor artistice limbajul
devine expresiv, autorul pare a se juca prin cuvintele folosite:”Priviţi aceste două ouă!Sunt două, prin urmare
nouă.”
În concluzie, cele două texte sunt fictive, apărând din imaginaţia autorilor.

2. Într-o compunere de 15-20 de rânduri prezintă raportul dintre realitate şi ficţiune, aşa cum se reflectă în
cele două texte propuse.(varianta Buzău)

Orice operă literară este o operă de ficţiune. Ea este inventată, gândită de autor. Acesta porneşte de la realitatea
care îl înconjoară, însă o transfigurează, o modifică, prin intermediul mijloacelor artistice.
În orice operă literară există elemente legate de real, însă scrierea este produsul imaginaţiei autorilor. Ea
transmite cititorului sentimentele trăite de autor în momentul scrierii.
Opera literară este o creaţie în versuri sau în proză, care, prin intermediul mijloacelor artistice şi a figurilor de stil,
transmite gândurile, sentimentele, ideile autorului, cu scopul de a-l impresiona pe cititor.
Autorii pornesc de la elemente situate în planul real: omidă, pomi, gândac. Acestea sunt personificate prin
intermediul mijloacelor artistice. În centrul ambelor texte se află imaginea omizii. În primul text aceasta apare ca o
omidă tânără, „filizoafă” şi „învăţată”(epitete personificatoare). Această omidă capătă însuşiri omeneşti, elemente
ce ţin de ficţiune, Ea este sârguincioasă şi elevată, un adevărat cărturar. Omida dobândeşte trăsături pe care nu le-
ar avea în planul real, ci doar în planul imaginaţiei. Prin metamorfoză ea devine un „fluture erudit”, ce poate fi
primit la cea mai înaltă Academie din lume.
 Cel de-al doilea text are în centru imaginea unei omide nemulţumită de înfăţişarea ei, care i se pare dizgraţioasă.
Trăind doar prin intermediul operei literare, omida este personificată: o cuprinde un sentiment de dezgust, îi vine să
plângă de ciudă, oftează. Aceasta dobândeşte trăsături omeneşti.
În orice text literar, acesta fiind bazat pe imaginaţie, orice este posibil. Imaginaţia nu cunoaşte graniţe. De aceea
personajele necuvântătoare sunt capabile să înveţe, să comunice, să plângă sau să ofteze.
Cele două opere literare sunt texte fictive pentru că personajele centrale nu au viaţă decât în interiorul
paginilor respective şi dobândesc capacităţi excepţionale doar prin imaginaţie. Autorii pornesc de la realitate atunci
când scriu, însă se îndepărtează treptat de aceasta, pătrunzând în lumea ficţiunii.