Balada “Miorita” a fost culeasa de

Alecu Russo de la niste pastori din muntii

Vrancei, pe cand se afla in exil la Soveja si
publicata in prima culegere de “Poezii
poporale. Balade. (Cantece batranesti)
adunate si indreptate de Vasile Alecsandri”,
antologie aparuta in 1852.
Momentele subiectului baladei
“Miorita”:
Expozitiunea are caracter epic si este
ilustrata mai intai de imaginea cadrului
natural feeric, un taram al fericirii in care
urmeaza sa se petreaca faptele: “Pe-un
picior de plai,/Pe-o gura de rai”. Spatiul
ondulatoriu atesta motivul
transhumantei, simbolizat de relieful deal
– vale – “Iata vin in cale,/Se cobor la vale”
- , iar prezentaarea personajelor se face
prin integrarea fiintelor in mijlocul naturii:
“Trei turme de miei/Cu trei ciobanei”.
Tema folclorica a comuniunii om-
natura este asadar, sugestiv ilustrata inca
de la inceputul baladei.
Intriga o constituie complotul pus la
cale de ciobanul ungurean si de cel
vrancean impotriva ciobanasului
moldovean, care “are oi mai multe,/Mandre
si cornute,/ “si cai invatati/ Si caini mai
barbati!…”. cei doi ciobani “se vorbira,/Ei se
sfatuira/Pe l-apus de soare/ Ca sa mi-l
omoare” pe baciul moldovean. Este prezent
aici motivul complotului.
Desfasurarea actiunii incepe in plin
fabulos, prin descoperirea complotului de
catre “oita barsana”, care-si instiinteaza
stapanul despre pericolul ce-l pandeste:
“Ca l-apus de soare/ Vreau sa mi te-
omoare/ Baciul Ungurean/ Si cu cel
Vrancean!”. Demascarea complotului este
precedata de atitudinea umanizata a oitei,
a carei ingrijorare este observata de
stapanul ei:”De trei zile-ncoace/Gura nu-ti
mai tace!/Ori iarba nu-ti mai place./Ori esti
bolnavioara,/Draguta mioara?”. In aceasta
secventa a baladei se manifesta motivul
oitei nazdravane.
Punctul culminant ocupa spatiul cel
mai larg din balada, deoarece ciobanul

2
priveste despartirea de turma ca si de
locurile feerice cu intelepciunea mitica a
asumarii mortii ca pe un final firesc al vietii.
Este prezenta aici ideea filozofica straveche
si credinta populara ca existenta omului are
doua manifestari concrete:viata si moartea.
Puternic ancorat in natura, ciobanasul isi
exprima dorinta testamentara de a ramane
si dupa moarte pe meleagurile si alaturi de
fiintele pe care le-a iubit atat de mult in
timpul vietii:”Ca sa ma ingroape/ Aice pe-
aproape/ In strunga de oi,/ Sa fiu tot cu voi,/
In dosul stanii/ Sa-mi aud canii./ Aste sa le
spui”.
Aceasta atitudine este exprimata prin
testamentul pe care ciobanasul si-l face in
eventualitatea mortii, prilej cu care autorul
anonim accentueaza conditia omului in
lume prin motivul alegoriei moarte-
nunta,deoarece, ca orice element ce
apartine universului si omul se va reintegra
cosmosului printr-o nuntire spirituala cu
elementele simbol ale acestuia:”Soarele si
luna/ Mi-au tinut cununa/ Brazi si paltinasi/
I-am avut nuntasi;/ Preoti muntii mari,/
Paseri, lautari,/ Pasarele mii/ Si stele faclii!”.

3
 Tragismul baladei se amplifica prin
faptul ca tanarul cioban isi imagineaza ca
va fi cautat de maicuta lui cu disperare:”Din
ochi lacrimand,/ Pe campi alergand,/ Pe toti
intreband”. Prin motivul maicutei
batrane, autorul anonim realizeaza si un
portret emotionant ciobanasului, moment
cu atat mai dramatic cu cat acesta este
surprins in monologul maicutei:”Mandru
ciobanel/ Tras printr-un inel?/ Fetisoara lui,/
Spuma laptelui;/ Mustetioara lui,/ Spicul
graului;/ Perisorul lui,/ Pana corbului;/
Ochisorii lui,/ Mura campului!…”.
Rugamintea baciului exprimata in finalul
baladei simbolizeaza sensibilitatea lui
sufleteasca, deoarece el presupune durerea
sfasietoare a mamei si nu ar vrea ca ea sa
stie “Ca la nunta mea/ A cazut o stea”,
aceasta fiind o superstitie populara, care
sugereaza moartea unui om.
Deznodamantul lipseste, finalul
baladei dand nastere la interpretari diferite
si contradictorii privind atitudinea
ciobanului moldovean in fata mortii. Unii
critici considera ca ciobanul este pasiv si
resemnat in fata mortii, fara sa se revolte
sau sa aiba o reactie de salvare. Altii

4
interpreteaza aceasta atitudine ca pe o
jertfa pentru demnitatea umana. Posibila
moarte – “Si de-a fi sa mor” – este
imaginata de tanarul cioban ca o nunta
fabuloasa, ce ar putea semnifica o forma
de integrare a vietii in circuitul
existential al cosmosului.
Romanul “Baltagul” de Mihail
Sadoveanu (`1880 – 1961), a aparut in
1930, este un adevarat “poem al naturii si
al sufletului umului simplu”. Romanul a fost
scris in numai 17 zile si are ca surse de
inspiratie balade populare de la care
Sadoveanu preia idei si motive mitologice
romanesti: “Salga”(setea de implinire a
actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce
domina toate faptele eroinei),
“Dolca”(ideea profundei legaturi a omului
cu animalul credincios), “Miorita”.
Subiectul romanului “Baltagul”
urmareste un singur fir epic.
Expozitiunea. In Magura Tarcaului,
Vitoria Lipan traieste, zavorata in sine,
spaima ca ceva rau s-a intamplat cu
barbatul ei, Nachifor Lipan, om harnic si
gospodar al satului.

5
 Intriga. De la starea de neliniste,
Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor
plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi,
nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu
daduse vreo stire. Niciodata pana acum el
nu intarziase atat de mult (73 de zile), desi
zabovise uneori la vreo petrecere, caci ii
placea cantecul si vinul bun.
Desfasurarea actiunii. Ingrijorata,
nevasta cere sfatul preotului, dar merge si
la baba Maranda, vrajitoarea satului. Vitoria
se hotaraste sa plece in cautarea lui
Nechifor, intrucat o multime de semne rau-
prevestitoare o indeamna la drum: il
viseaza pe Nechifor intors cu spatele,
trecand o apa neagra, cocosul canta cu
ciocul spre poarta, dand semn de plecare,
iar norul de deasupra Ceahlaului e mai
negru ca de obicei.
Mai intai, Vitoria pune ordine in
gospodarie cu un spirit practic si o
luciditate impresionante: pe Minodora, fiica
ei, o duce la manastire, vinde agoniseala
pentru a face rost de bani pentru drum,
lasa argatului cele de trebuinta si porunci
pentru timpul cat va lipsi. Ii comanda fiului
ei, Gheorghita, un baltag nou si pleca

6
impreuna in cautarea lui Nechifor urmand
intocmai drumul parcurs de acesta.
Intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la
oameni, de “barbatul cu caciula brumarie si
cal negru tintat”. Din aproape in aproape,
ea afla ca, la Vatra Dornei, Lipan a
cumparat 300 de oi, si ca, impreuna cu el,
mai erau inca doi munteni, care il rugasera
sa le vanda 100 de capete. Vitoria Lipa
urmeaza drumul spre Paltinis, Brosteni,
apoi Borca, loc in care turma a parasit apa
Bistritei, ajungand la Sabasa. Trece puntile
de piatra ale Stanisoarei, poposind la
Suha, unde costata cu mirare ca aici nu
mai ajunsesera trei ciobani, ci numai doi si i
se pare limpede ca intre aceste doua
localitati s-a petrecut omorul.
Punctul culminant. La Sabasa, il
gaseste, in ograda unui gospodar, pe Lupu,
cainele barbatului ei, care o ajuta sa dea de
ramasitele lui Nechifor, omorat cu o lovitura
de baltag si aruncat in prapastie. Cu o
luciditate si stapanire de sine extraordinare,
Vitoria indeplineste datinile necesare
pentru mort, cheama autoritatile sa
constate crima, dar gandul ei se indrepta
spre infaptuirea dreptatii, demascarea

7
si pedepsirea ucigasilor. Afla ca cei doi
ciobani care il insotisera pe Nechifor sunt
din partea locului, ca cel cu buza crapata il
cheama Calistrat Bogza, iar pe celalalt, mai
marunt, Ilie Cutui.
Deznodamantul. La pomana, pe
fondul unei puternice stari de tensiune pe
care o creeaza, Vitoria pune intrebari
viclene si iscusite. Afirma apoi ca stie cum
s-au petrecut lucrurile, relatand cu o
uimitoare precizie crima celor doi. Bogza se
pierde cu firea cand femeia ii spune lui
Gheorghita sa vada ca pe baltag e sange si
se repede la flacau, care-l paleste in frunte
cu baltagul acestuia. In cele din urma,
faptasii marturisesc crima si isi primesc
pedeapsa.
Vitoria se poate intoarce la ale sale, se
gandeste ca are o fata de maritat si isi
planifica implinirea, in timp, a datinilor
crestinesti pentru memoria lui Nechifor
Lipan, dupa care viata isi va relua cursul
normal.

ASEMANARI

8
 O prima asemanare intre romanul
“Baltagul’ si balada “Miorita” este aceea ca
ambele opere sunt epice, adica autorul isi
exprima ideile si sentimentele prin
intermediul actiunilor si personajelor, iar
naratiunea respecta momentele subiectului.
Atat in creatia populara, cat si in roman, se
impletesc cele trei modalitati de expunere.
Sursa de inspiratiei a romanului este
marturisita de motto-ul “Stapane,
stapane ,/ Mai cheama s-un cane”, versuri
apartinand baladei populare. Asemanrile
dintre cele doua creatii au ca punct comun
tonul baladei.
O alta asemanare intre cele doua
opere ar fi aceea ca o serie de motive din
“Miorita” se regasesc si in romanul
sadovenian, caci in “Baltagul” se impletesc
patru din cele sase motive literare ale
baladei: motivul transhumantei, motivul
complotului, motivul animalului credicios si
motivul maicutei batrane.
Motivul transhumantei este ilustrat
in roman prin plasarea actiunii – “Pe-un
picior de plai” – intre munti si vai si prin
obiceiul ciobanilor care primavara urcau
turmele la pasune in munti, iar toamna le

9
coborau la campie, ducandu-le la iernat in
baltile Jijiei. In balada, motivul
transhumantei este ilustrat de spatiul
ondulatoriu – “vin in cale/ Se cobor la vale”
– al transmutarii oilor de la munte la ses si
invers, in functie de anotimp, la fel ca in
“Baltagul”.
Cifra mitica “trei”; trei ciobani, trei
sute de oi, trei turme, motiv intalnit in
balada populara se regaseste intocmai si in
romanul lui Sadoveanu. In “Miorita”, cifra
mitica “trei” si ciobanii care isi insotesc
turmele evidentiaza ancestrala indeletnicire
a romanilor, simbolizati prin cele trei mari
provincii: Moldova, Ardealul si Muntenia.
Motivul complotului. Atat in balada
“Miorita”, cat si in romanul “Baltagul”,
complotul este pus la cale din acelasi josnic
sentiment uman: invidia. Cei doi tovarasi de
drum ai lui Lipan il omoara pentru a-i lua
turmele, pentru bogatia lui materiala si
sufleteasca; caci Lipan era un om vesel, ii
placea sa petreaca cu prietenii lui, era
darnic; “Scuipa cate un galben intre lautari”
si platea intotdeauna el crasmarului. In
balada, motivul complotului este ilustrat
prin antiteza dintre cadrul natural feeric,

10
senin – “picior de plai”, “gura de rai” – si
invidia, ciobanii meschini care pun la cale
crima – “ca sa mi-l omoare”, la fel ca in
roman.
Motivul animalului credincios
impleteste in roman doua situatii intalnite
in literatura populara: cainele si calul
credincios. Oita nazdravana din balada
“Miorita” este reprezentata in roman de
cainele Lupu, animalul credincios care
incearca sa-si apere stapanul de lovitura de
baltag si care nu are liniste pana ce nu va
gasi osemintele lui Lipan si nu-si va fi
razbunat stapanul. Aceeasi afectiune
sufleteasca dintre animalul credincios si
stapan intalnita in balada si exprimata prin
nelinistea mioarei la aflarea complotului si
o serie de diminutive mangaietoare –
“draguta mioara”, “bolnavioara” – cu care
ciobanul i se adreseaza se regaseste si in
gestul lui Nechifor, povestit de un
crasmar:”Mi-a cerut o bucata de paine si-a
hranit el cu mana lui un cane pe care-l
avea”. De asemenea, in “Miorita”, motivul
mioarei nazdravane este dat de un
element fabulos, personificarea oitei, care,
nelinistita si infricosata de cele auzite, isi

11
previne stapanul, simbolizand sugestiv
perfecta armonie dintre om si natura, dintre
cioban si animalele pe care le ingrijeste cu
dragoste – “Ori esti bolnavioara,/ Draguta
mioara”.
Motivul maicutei batrane din balada
populara este inlocuit in romanul lui
Sadoveanu cu nevasta oierului, Vitoria. Prin
actiunile acesteia, romanul continua
naratiunea baladei. maicuta isi cauta cu
disperare fiul disparut, dar nu finalizeaza
cautarile, in roman, insa, Vitoria isi gaseste
sotul. In balada, motivul maicutei batrane
este construit prin protestul mamei pentru
moartea prematura si nedreapta a fiului ei.
Cele doua portrete, al maicutei batrane si al
ciobanasului amplifica dramatismul prin
individualizarea suferintei.
O alta asemanare dintre cele doua
opere o constituie momentul zilei ales de
ucigasi pentru a infaptui crima: “la apus de
soare”. Pentru Nechifor, care nu se temea
de nimic, noaptea nu era infricosatoare –
“se bucura sa umble noaptea, pe luna. De
oameni rai spunea ca nu-i pasa, are pentru
dansii pistoale incarcate in desagi”.
Ignorand credinta in lumina soarelui, pe

12
care Vitoria o respecta, calatorid noaptea,
Nechifor nu respecta randuiala sfanta a
lucrurilor si de aceea va fi ucis la caderea
serii, moment in care a fost ucis si
ciobanasul din balada.
Scriitorul aminteste tangential cu
actiunile eroinei, motivul nuntii, cand la
Cruci, Vitoria se inchina in sanatatea mirelui
si a miresei.
Ritualul inmormantarii, cu preoti,
lumanari, descris de Sadoveanu, este
amintit si in alegoria moarte – nunta, din
balada “Miorita”. Motivul alegoriei moarte –
nunta din creatia populara, are puternica
incarcatura lirica, prin cateva semnificatii
profund mitologice si filozofice. Intre
obiceiurile populare se inscrie si acela ca
mortilor tineri necasatoriti li se organizeaza
inmormantarea ca un ritual de nunta – “sa
le spui curat/ Ca m-am insurat”, iar ideea
filozofica a contopirii nefiintei cu fiinta
naturii vesnice – “Cu-o mandra craiasa/ A
lumei mireasa” – este exprimata prin
enumerarea elementelor esentiale ale
teluricului si cosmicului, metaforizate sau
personificate: soarele, luna, brazii, paltinii,
muntii, paserile.

13
 O alta asemanare intre cele doua
opere literare se desprinde din portretul
baciului modovean si al lui Nechifor;
amandoi aveau ochii negri, parul negru si
mustata.

DEOSEBIRI.
O prima deosebire dintre balada
“Miorita” si romanul “Baltagul” este aceea
ca cea dintai face parte din genul epic in
versuri, iar cea de-a doua face parte din
genul epic in proza, ca urmare structura
celor doua opere este diferita. Romanul are
o intindere mare, structurat in `16 capitole,
pe cand balada este mai restransa ca
intindere, formata din 123 de versuri.
Creatia populara se deschide cu o
expozitiune scurta, evocand o atmosfera
senina, echilibrata, iar echilibrul este
sugerat de repetia cifrei trei. Romanul are o
expozitiune larga, intamplarile se petrec
intr-o atmosfera trista, incordata de
asteptare si de gandurile negre ale Vitoriei.
Titlul baladei, exprimat printr-un
diminutiv mangaietor, numeste animalul
credincios, pe cand titlul romanului,

14
exprimat prin substantivul “baltag”, cu
sonoritate grava, numeste arma crimei.
Tema baladei o constituie comuniunea
om-natura, iar cea a romanului o constituie
evocarea satului romanesc de munte.
Aceste doua opere literare, “Baltagul”
si “Miorita”, sunt la fel de cunoscute, au
foarte multe elemente asemanatoare din
punct de vedere al structurii si al
continutului, dar si cateva deosebiri.

BIBLIOGRAFIE:

ALEXANDRU PALEOLOGU –
“TREPTELE CUNOASTERII”
EDITURA UNIVERS, BUCURESTI, PAG.
56 – 80.
MARIANA BADEA - CARTE DE
COMENTARII LITERARE – “BALTAGUL” SI
“MIORITA”.
EDITURA REGIS, BUCURESTI, 2000.

15
16