1.

GÂNDIREA ECONOMICĂ
PRECLASICĂ
 Primele manifestari de gândire economică din istoria
societății au apărut cu circa patru milenii în urmă, în țările
Orientului Antic, China, India, Mesopotamia, Egipt.
Principalelele probleme care i-au preocupat pe
gânditorii din Antichitate au fost cele legate de economia
naturală și de organizarea avantajoasă a gospodăriilor
proprietarilor de sclavi. Pe masura dezvoltării schimbului de
bunuri și a economiei de schimb au început să fie cercetate
și categoriile acesteia - marfa, banii, comerțul, camăta etc.
 În China antică au apărut preocupări pe teme
economice precum și lucrări cu caracter filozofic, politic
sau juridic în care erau abordate problemele de politică
financiară, comercială etc. Preocupările apar într-o serie de
izvoare istorice, ca de exeplu „ Cartea cântărilor”, reformele
lui Uan-Mun (secolul al XVIII- lea Î. Ch.), lucrările
reprezentaților confucianismului în care au fost abordate
probleme privind reglementarea comerțului, stabilirea
preturilor, amestecul statului in viața economică.
 În Mesopotamia, crearea statului babilonian la
începutul mileniului al II-lea Î.Ch. a marcat primele
abordari juridice ale proprietății în „Codul lui Hamurabi”
(secolul al XVIII-lea i.Ch), document care asigura
consfintirea juridica a sclaviei, oglindirea raporturilor de
interese dintre stapanii de sclavi si sclavi precum si o serie
de probleme economice legate de arenda, camata, comert
etc.
Și în India și Egipt au apraut insemnate manifestari in
domeniul gandirii economice exprimate in cronici, culegeri
de legi, documente ale rascoalelor, în folclor etc.
 În Grecia antică a fost atins momentul de vârf al
începuturilor gândirii economice. Problematica
preocupărilor economice n-a diferit prea mult de cea din
Orient, însă stadiul atins în dezvlotarea social-economică și
în cunoașterea științifică explică și apariția unor mari spirite
cum au fost Xenofon, Platon, Aristotel cât și nivelul ridicat
de generalizare teoretică.
 Istoricul grec Xenofon (430-355 i.Ch) a contribuit la
punerea bazelor si progresul gândirii economice având
preocupări economice bine conturate expuse în lucrările
„Economica”, în care s-a ocupat de agricultura și „Despre
venituri” în care s-a ocupat de mesteșuguri și comerț. În
ambele lucrări a abordat idei de importanță specifică pentru
istoria gândirii economice:
- definirea „economiei” ca activitate umană
fundamentală și ca formă a cunoașterii,
- concepția asupra muncii și sclaviei,
- definirea economică a bunurilor, diviziunea muncii,
schimbul, comerțul, banii etc.
 Platon (427-347 i.Ch), în contextul conceptiei sale
filosofice a avut și preocupări economice prin care a marcat
un pas inainte fata de Xenofon pe drumul dezvoltarii si
individuzalizarii gândirii economice. În lucrarile sale
„Statul” si „Legile”, în care se ocupa, între altele, și de
chestiuni economice, Platon a dat o noua extensiune si
aprofundare problematicii proprietății, prin abordarea
economică a acesteia ca o conditie a existentei. În acest
context sunt afirmate primele manifestari ale laturii
normative a gandirii economice, Platon preconizand
implicarea statului in procesele de repartitie si consum.
Totodata, în lucrările sale au fost abordate probleme privind
diziunea muncii, corelatia dintre economia naturala si
economia de schimb, rolul banilor etc.