UNIVERSITATEA BABEŞ-BAOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE
ÎNVĂłĂMÂNT DESCHIS LA DISTANłĂ

INTRODUCERE ÎN ARHEOLOGIE

CLUJ-NAPOCA
2009

1
 1. ARHEOLOGI ŞI ARHEOLOGIE

Locuirea constantă a unei populaŃii pe acelaşi areal geografic a condus în cursul

timpului la acumularea unor artefacte (obiecte sau monumente) care au marcat peisajul
respectiv. Redescoperirea lor accidentală a stârnit întotdeauna curiozitatea oamenilor şi a
generat explicaŃii dintre cele mai fanteziste. Această curiozitate, ca şi dorinŃa de
îmbogăŃire, au dus la primele intervenŃii în ceea ce mai târziu se vor fi numit complexe
arheologice (ruinele unor monumente, morminte etc) cu scopul recuperării unor obiecte
preŃioase (de pildă jefuirea încă din antichitate a mormintelor egiptene).
Pentru publicul larg arheologia este sinonimă cu săpatul, ca şi când cei care o practică
ar face acest lucru tot timpul. Adesea arheologii sunt prezentaŃi ca nişte personaje
acoperite de praf, obsedate de oase vechi sau cioburi de vase. Chiar şi astăzi, mulŃi
oameni cred că arheologii îşi petrec viaŃa rezolvând mari enigme şi căutând civilizaŃii
dispărute. Desigur, nimic fals în toate acestea, dar din păcate nu reflectă decât o mică
parte a meseriei de arheolog. Unii arheologi de pildă nu au săpat niciodată şi foarte puŃini
dintre ei ăşi petrec cea mai mare parte a timpului cu excavaŃiile arheologice.
Dacă veŃi cere unor persoane din lumea educată să vă numească un arheolog în viaŃă
este aproape sigur că, cu greu unii dintre ei vor veni cu un alt exemplu decât celebrul
Indiana Jones. Atât de mare este puterea Hollywoodului şi tot atâta anonimatul
arheologilor contemporani. Marile personaje ale trecutului au dispărut – foarte probabil
nu le vom mai vedea niciodată – dar o armată de profesionişti şi amatori muncesc din
greu în diverse zone ale Pământului încercând să dea un sens trecutului. Deci ce este de
fapt arheologia? Cuvântul provine din grecescul arkhaiologia (archaios – vechi, logos –
ştiinŃă) însemnând ştiinŃa trecutului sau mai frumos spus „discursuri despre lucruri vechi”
(P. Bahn) dar astăzi se referă în principal la studiul trecutului uman cu ajutorul urmelor
materiale care au supravieŃuit până la noi. Termenul de trecut uman trebuie explicat
deoarece arheologii – contrar a ceea ce multă lume crede - nu se ocupă de studiul
pietrelor sau al dinozaurilor. Acestea sunt domeniile paleontologilor şi geologilor;
dinozaurii au dispărut cu zece milioane de ani înainte de apariŃia primului om evoluat.

2
Arheologia începe în momentul în care apar primele artefacte (unelte) – după ultimele
descoperiri în Africa de Est acum 2,5 milioane de ani – domeniul ei de interes ajungând
până în zilele noastre. „Ceea ce ati aruncat la gunoi ieri, indiferent cât de uzat,
dezgustător sau potenŃial jenant este acum, devine parte a datelor arheologiei recente” (P.
Bahn). Majoritatea arheologilor se ocupă de studiul trecutului mergând înapoi în timp
sute sau chiar mii de ani, dar un număr tot mai mare de cercetători se ocupă de perioadele
istorice şi chiar de fenomene contemporane – de exemplu situl testului nuclear din
deşertul Nevada, cabanele exploratorilor polari sau chiar bunkerele naziste şi zidul
Berlinului atrag din ce în ce mai mulŃi arheologi astăzi. (P. Bahn). Una din marile
posibilităŃi ale arheologiei este că lumea întreagă este câmpul ei de cercetare. Oriunde pe
glob în junglă sau deşert, în munŃi sau în peşteri există o problemă arheologică de
investigat. Nici măcar nu se limitează la uscat, există posibilitatea efectuări de cercetări
subacvatice sau specializării în fotografie arheologică aeriană. Deoarece acoperă întreaga
noastră istorie arheologii se pot ocupa de perioade de timp dintre cele mai variate şi de
obiecte dintre cele mai diverse: totul de la studiul celor mai timpurii unelte de piatră, care
abia se disting de pietrele naturale până la analiza fotografiilor din satelit pentru obŃinerea
de date privind siturile arheologice reprezintă munca pe care o fac arheologii în
încercarea de descifrare a trecutului omenirii.
Una din calităŃile pe care arheologul trebuie să le aibă din abundenŃă este optimismul
– i.e credinŃa că poate să spună ceva credibil despre trecut bazându-se doar pe urmele
materiale rămase. Problema de bază cu care se confruntă este că foarte puŃine dovezi
supravieŃuiesc din multele lucruri care s-au petrecut în trecut şi din aceste dovezi numai o
mică fracŃiune este recuperată de arheologi şi probabil numai o mică parte din ceea ce s-a
recuperat este corect interpretat sau identificat. Acest lucru nu trebuie să descurajeze pe
nimeni, din contră, cei m ai mulŃi utilizează situaŃia în avantajul lor: unii trasând linii
printre dovezile lipsă şi construind secvenŃe, faze sau tipuri pentru a-şi argumenta teoriile,
alŃii pur şi simplu ignorând cât de teribil de nereprezentative sunt datele pe care le au şi le
utilizează pentru a produce poveşti despre trecut. Biologistul de la Harvard Stephen Jay
Gould scria : „Atât de mult din ştiinŃă a început spunând poveşti – în sensul bun, dar
totuşi poveşti. De pildă tradiŃionalul scenariu al evoluŃiei umane – poveşti despre
vânătoare, tabere, peşteri întunecate, ritualuri şi producerea de unelte, coming of age,

3
struggle şi moarte. Cât de mult se bazează pe oase şi artefacte şi cât de mult pe
literatură”.
Se poate crede că arheologia istorică este mult mai sigură. Ceea ce nu este deloc aşa.
Desigur cunoştem mai multe aspecte a acestor culturi pentru că au lăsat date scrise, dar
toŃi istorici ştiu că sunt foarte multe lacune şi uneori puŃină acurateŃe în srierile istorice.
Aşa cum spunea A.J.P. Taylor istoria nu este un catalog ci o versiune a evenimentelor.
De vreme ce nimeni nu ştie cu siguranŃă ce s-a petrecut în trecut (inclusiv în trecutul
recent) nu va exista niciodată un sfârşit al cercetărilor arheologice. Teorii vor veni şi vor
trece şi noi dovezi sau descoperiri vor constitui ficŃiunea acceptată ca imagine reală a
trecutului şi va deveni adevăr prin repetiŃie şi acceptare tacită. După cum spunea Max
Planck: „Un adevăr ştiinŃific nu triumfă prin convingerea adversarilor săi şi prin
obligarea lor să vadă lumina, ci cel mai adesea deoarece oponenŃii mor şi noua generaŃie
care creşte este familiarizată cu el”.
Arheologia este o perpetuă căutare, niciodată o reală descoperire; este o eternă
călătorie fără un adevărat sfârşit. FiŃi convinşi că arheologia rămâne cu adevărat frumoasă
(fun) şi poate fi cu atât mai interesantă cu cât o descoperire extraordinară ca Iceman
(Omul GheŃurilor) sau Armata de Teracotă stârneşte interesul întregii lumi. PuŃine alte
subiecte pot să spună atât de mult.
Oricât de atractivă ar fi arheologia ea este şi rămâne doar o ştiinŃă auxiliară a istoriei,
una dintre cele mai importante surse care contribuie la reconstituirea civilizaŃiilor din
trecut.

Câteva definiŃii ale arheologiei:

„The archaeologist is digging up, not things, but peoples” (Sir Mortimer Wheeler)
„Deşi arheologia foloseşte mijloace tehnice, ea este cu totul altceva decât o tehnică.
Ea nu este, dealtfel, nici o ştiinŃă exactă; este ştiinŃa omului prin excelenŃă. Arheologul nu
este un istoric, dar istoria este unul din domeniile pe care le cuprinde; nu este un filolog,
dar trebuie să cunoscă limbile civilizaŃiilor pe care le studiază; nu este nici antropolog,
dar antropologia nu poate să-i fie străină; nu este nici etnolog, nici folclorist, totuşi
studiul folclorului şi al etnologiei poate să-i aducă cele mai vii lumini” (Rachet, 1977)

4
 „Historians, anthropologists, linguist, and other scholars derive information about the
past from written records, myths, language, folklore, or oral traditions. However, the
archaeologist attempts to deduce facts about bygone societies and events from the
physical clues they have left behind. Tools, pottery, houses, temples, art, campfire, roads,
and any other remains that show the results of human activity (including such unromantic
items as garbage heaps), as well as the skeletal vestiges of human themselves, all have
stories to tell. And these stories might never be learned trough written or oral sources.
Archaeology attempts to extract from these physical objects as much of humanity’s story
as possible. Simply put, archaeology is the study of mankind’s past through the recovery
and analysis of its material remains.” (Stiebing, 1994)
„Archaeology is partly the discovery of the treasures of the past, partly the
meticulous work of the scientific analyst, partly the exercise of creative imagination...
But it is also the painstaking of interpretation so thet we come to understand what these
things mean for the human story. ” (Renfrew, Bahn 1996)
„Archaeology as a science, the systematic study of human past, was constructed in
the mid-nineteenth century by men committed to an interpretation of history
untrammeled by the authority of texts. The tetimony of things would constitute an
incontrovertible history untainted by ideology. For over a century, this transparent
mystification of the process of writing history accorded archaeology a powerful status
supporting the imperial aspirations of the Western bourgeoisie.” (Kehoe, 1998)
„... all categories, data, theories, methods are seen as in a continual state of flux – all
archaeological ‚things’ are in fact processes. This emphasis on archaeology as a continual
process allows the archaeological past to play a transformative role in the present. The
material past is part of the present experience through which we come to understand
ourselves.” (Hodder, 1999)
„Arheologia este o disciplină istorică autonomă având ca obiect depistarea,
sistematizarea şi interpretarea vestigiilor materiale aflate în pământ, la suprafaŃa acestuia
sau sub apă, în scopul unei reconstituiri independente sau prin coroborare cu sursele
literare a proceselor social-economice sau politice, ori a fenomenelor culturale ce au avut
loc în etapele timpurii ale omenirii” (Luca 1999)

5
 „Arheologia este o ramură specializată a ştiinŃelor istorice şi are ca obiect
identificarea, colectarea, ordonarea şi interpretarea vestigiilor materiale din trecutul
istoric al omenirii. Ea rămâne principalul izvor pentru cunoaşterea istoriei (preistoriei), a
culturii antice şi medievale, acolo unde ştirile scrise sunt rare sau lipsesc” (Gherghe,
2000).
„For me ‘the past’ consist of accidentally surviving fragmentary artefacts ( some of
them documents), structures and landscapes, along with a variety of words, pictures, and
human imagination that attempt to represent them in the present.” (Greene, 2001)

6
 ISTORIA ARHEOLOGIEI

Istoria Arheologiei începe încă din antichitate, cele mai vechi preocupări pentru
recuperarea şi colecŃionarea obiectelor vechi fiind atestate în Babilon, în sec. VI î.Chr.
Aici au fost identificate resturile unui mic muzeu într-o încăpere a palatului regal în care
au fost adunate şi expuse „obiecte antice”.
Grecii în epoca clasică au manifestat de asemenea interes pentru locuri şi obiecte
puse în legătură cu tradiŃia homerică şi cu mitologia în general. Au fost redactate şi
lucrări în care se manifestă curiozitatea arheologică (cum este de pildă cea a lui Strabo).
Herodot, traversand Orientul pentru a descrie razboaiele grecilor cu persii a descris nu
numai obiceiurile popoarelor pe care le-a vizitat dar a prezentat si unele monumente
vechi cum ar fi templul lui Zeus Belos si turnul sau cu etaje (respectiv un zigurat) sau
gradinile Semiramidei din Babilon, piramidele de la Gizeh sau templele de la Buto si
Bubastis din Egipt. Tucidide in Istoria razboielor peloponesiace transmite si informatii
care tin de arheologie. De pildă prezentând purificarea insulei Delos de către atenieni prin
scoaterea din insulă a tuturor mormintelor observa ca jumatate din acestea apartineau
carienilor dupa forma armelor pe care le contineau si dupa felul in care carienii
contemporani lui, instalati pe coastele Asiei Mici îşi înmormântau morŃii, este folosită
metoda comparativa. Însăşi termenul de arheologie a fost utilizat încă din antichitate de
scriitorii greci: Platon, Diodor din sicilia, Strabon sau Plutarh.
Un interes accentuat pentru obiecte arheologice, în special greceşti au manifestat
şi romanii. După integrarea Greciei în statul roman numeroase piese au luat calea Romei,
constituindu-se în scurt timp adevărate colecŃii de sculpturi şi alte obiecte decorative cum
sunt cele ale lui Scipio, Paulus Aemilius, a fraŃilor Grachi etc. În cursul Evului Mediu o
mare parte din moştenirea AntichităŃii a căzut în uitare (în principal datorită disoluŃiilor
structurilor instituŃionale ale Imperiului Roman de Apus). Monumentele de arhitectură,
uneori sculpturile au devenit sursă de materie primă pentru construcŃii sau au fost afectate
de intoleranŃa creştină.
Abia din vremea Renaşterii a început să se contureze treptat o preocupare
culturală şi apoi ştiinŃifică pentru moştenirea antichităŃii. Umaniştii (în special cei italieni)

7
încurajează şi chiar organizează săpături pentru recuperarea unor obiecte şi mai ales
sculpturi din ruinele antice constituind colecŃii impresionante.
Secolul XVIII este marcat de primele săpături la Pompei şi Herculanum făcute pentru
recuperarea obiectelor de artă săpături executate în condiŃii cel mai adesea destructive. În
aceste condiŃii a fost însă posibilă apariŃia lucrării lui Winckelmann (Istoria Artei în
Antichitate) acesta fiind considerat întemeietorul istoriei artei antice şi de către unii chiar
întemeietorul arheologiei moderne. Bun cunoscător al antichităŃilor scoase la iveală de
săpăturile „arheologice” de până la el reuşeşte să elaboreze o primă periodizare a
stilurilor sculpturilor greceşti şi romane.
Începuturile egiptologiei ca disciplină pot fi puse în legătură cu consecinŃele
campaniei lui Napoleon în Egipt (1798-1799) ocazie cu care a fost redactată „Descrierea
Egiptului”, bogat ilustrată şi care a făcut senzaŃie în Europa (până atunci informaŃiile
despre Egipt erau limitate la Biblie şi cele consemnate de unii autori antici). În această
campanie a fost descoperită şi celebra „Piatră de la Rosette” (bilingvă) care i-a permis lui
Champollion descifrarea hieroglifelor egiptene.

Cartuşe ale lui Ptolemeu şi Cleopatra pe care le-a descifrat Champollion; Jean Francois Champollion (după
S. Manning, The Land of Pharaos, 1876) (după W. Stiebing Jr.)

Secolul XIX a marcat începuturile arheologiei ştiinŃifice şi treptata precizare a

unor domenii specializate (arheologie preistorică, egiptologia, arheologia clasică,
orientalistica etc). Climatul în care s-a format arheologia ca ştiinŃă a fost marcat de
apariŃia unor lucrări în domenii esenŃiale ale ştiinŃelor cum au fost de pildă Principiile

8
geologiei a lui Charles Lyell şi Originea speciilor a lui Ch. Darwin. Primul autor îşi baza
demersul pe ideea evoluŃiei lineare, cumulative pe durate lungi a transformărilor
geologice iar cel de-al doilea mergea pe aceeaşi idee evoluŃionistă, depăşind
creaŃionismul biblic şi situând umanitatea pe scara evoluŃiei istorice.
Printre întemeietorii arheologiei ştiinŃifice se numără Jurghensen Thomsen.
Solicitat de Comisia Regală Daneză pentru Păstrarea şi ColecŃionarea AntichităŃilor să
organizeze colecŃia de piese vechi strânsă de-a lungul vremii, acesta a creat un sistem de
organizare pe trei epoci istorice după materialul din care erau confecŃionate artefactele:
piatră. Bronz, fier. Nu a publicat fundamentul teoretic a ceea ce este cunoscut sub numele
de Dreiperiodensystem decat în 1836 în Ghidul AntichităŃilor Nordice dar principiul sau
divulgat in lumea arheologilor a fost aplicat inca din 1830 în muzeul universitar din Lund
de către Bror Emil Hildebrand (Suedia). Fiul acestuia, Hans Hildebrand este acela care va
propun e în 1872 împărŃirea celei de-a treia perioade a fierului în două, Hallsttat si La
tene pornind de la cele doua situri eponime. O Monthelius perecŃionează sistemul lui
Thomsen stabilind serii tipologice şi cronologice de obiecte preistorice, aducând
contribuŃii la periodizarea epocii bronzului (a pornit în realizarea acestor serii obsrvând
asocierile de material în complexe închise). Urmarind dezvoltarea anumitor categorii de
obiecte (unelte, arme, podoabe) se constată că ele parcurg o anumită dezvoltare, de la
forme primitive la forme evoluate mai corespunzătoare întrebuinŃării lor. Stabilindu-se
pentru fiecare obiect asemenea serii tipologice se pot urmării etapele succesive ale
transformării lor. Fiecare obiect constituie în lanŃul seriei tipologice o verigă care permite
să se precizeze poziŃia lui faŃă de formele anterioare sau posterioare. Locul pe care îl
ocupă în c adrul categoriei respective indică cronologia lui relativă faŃă de celellate piese.
Francezilor J. Boucher de Perthes şi G. De Mortillet li se datorează începuturile
studierii paleoliticului; primul pornind de la uneltele de piatră cioplită descoperite la
Abbeville demonstrează existenŃa rasei umane înaintea potopului biblic iar cel de-al
doilea stabileste o periodizare a paleoliticului pornind de la caracteristicile unor situri
considerate reprezentative (Acheulean, Musterian, Magdalenian).
Din a doua jumătate a secolului apar preocupări pentru investigaŃia stratigrafică.
G. Fiorelli care a condus o vreme săpăturile de la Pompei a arătat o grijă deosebită
contextului din care au fost recuperate piesele cu scopul de a reconstitui detaliile

9
constructive şi funcŃionalitatea clădirilor. Principii stratigrafice, relevee de profile şi
planuri au fost executate de cercetători germani sau austrieci în situri de Grecia sau de sir
Flinders Petrie în staŃiuni din Egipt sau Palestina. Acestuia din urmă i se datorează şi
perfecŃionarea sistemului de clasificare tipologică.
Sec. XIX este însă şi epoca unor aventurieri diletanŃi cum a fost de pildă H.
Schliemann care au efectuat cercetări încununate de succes la Troia sau Micene.
A doua jumătate a secolului XIX este şi perioada când se pun bazele
orientalisticii: P.E. Botta cercetează încă din 1843 palatul lui Sargon al II-lea de la
Khorsabad; Lordul Layard întreprinde săpături la Nimrud unde descoperă arhivele de
tăbliŃe inscripŃionate cu cuneiforme din vremea lui Assurbanipal ; germanul R. Koldwey
începe să cerceteze sistematic Babilonul iar ceva mai târziu, după primul război mondial
L. Wooley cercetează necropola regală de la Ur şi aşezarea de la El Obeid ,
Grecia a beneficiat de un interes deosebit din partea specialiştilor atât datorită
densităŃii de monumente antice de pe teritoriul ei cât şi datorită vânătorilor de comori. Au
fost înfiinŃate aici misiuni de cercetare germane iar din 1846 Şcoala Franceză de la Atena
impulsionând cercetările arheologice în această zonă. Interesul pentru zona Greciei se va
menŃine constant, în deceniile următoare fiind înfiinŃat Institutul German de la Atena şi
apoi Şcoala Americană.
Secolul XX şi în principal a doua jumătate a acestui secol a cunoscut expansiunea
teritorială a cercetărilor arheologice (săpături care atestă antropogeneza în Africa,
monumentele precolumbiene în America de sud şi centrală ) dar şi rafinarea metodelor de
cercetare. Pe lângă vechile domenii ale arheologiei (egiptologia, asirologia, arheologia
clasică) acum apar alte domenii cum ar fi arheologia peisajului, arheologia funerară,
arheologia socială, arheologie subacvatică, arheologie industrială, arheologie mediavală
etc.

10
 NOłIUNI LEGISLATIVE.

Ritmul dezvoltării infrastructurii şi interesul pe care lumea contemporana îl poartă

propriului trecut a făcut ca arheologia să fie din ce în ce mai prezentă în viaŃa cotidiană:
de la săpăturile de salvare la cele sistematice, de la apariŃiile televizate sau în presa scrisă
ale arheologilor care au făcut descoperiri senzaŃionale, de la organizarea unor conferinŃe
cu largă audienŃă la muzeele de specialitate, arheologia şi arheologii sunt tot mai activi
(vizibili) în cadrul comunităŃilor umane.
Rezultatele săpăturilor arheologice sunt publicate în cărŃi şi reviste de specialitate dar
interesul tot mai larg manifestat pentru acestă ştiinŃă a dus la apariŃia unor preocupări
constante de popularizare a rezultatelor cercetării arheologice: prin intermediul canalelor
de televiziune: Discovery Chanel, History, National Geografic dar şi a publicaŃiilor de
popularizare: Les Dossiers de l’Archeologie, National Geografic, Descoperă, Geo etc.
În toate Ńările civilizate autorităŃile au elaborat sisteme normative care reglementează
şi protejează atât activităŃile de cercetare cât şi patrimoniul mobil şi imobil al istoriei
naŃionale.
Regimul legislativ al cercetărilor arheologice din România este reglementat de
ORDONANTA nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protectia patrimoniului arheologic si
declararea unor situri arheologice ca zone de interes national (publicată în M.O.:
24.11.2006 şi de Legea nr. 182/25.10.2000 privind patrimoniul cultural naŃional mobil.
Conform OrdonanŃei 43/30.01.2000 “patrimoniul arheologic reprezinta ansamblul
bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic national, cu exceptia celor
distruse ori disparute, si siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran,
subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: asezari, necropole, structuri,
constructii, grupuri de cladiri, precum si terenurile cu potential arheologic reperat,
definite conform legii;

11
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestarilor umane, împreuna cu terenul în
care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologica se întelege ansamblul de masuri având character stiintific si
tehnic, menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin sapaturi
arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea si valorificarea stiintifica, inclusive
publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetarile arheologice sistematice sunt cercetarile de întindere si durata, executate
conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetarile arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrarile de construire, modificare, extindere sau reparare privind cai de
comunicatie, dotari tehnico-edilitare, inclusive subterane si subacvatice, excavari,
exploatari de cariere, constructia de retele magistrale, amenajari pentru îmbunatatiri
funciare, retele de telecomunicatii, amplasarea de relee si antene de telecomunicatii,
lucrari de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje si excavari - necesare în
vederea efectuarii studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor si a sondelor de gaze si
petrol, precum si orice alte lucrari care afecteaza suprafata solului si subsolul, în zonele
cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent daca se executa în intravilanul sau
extravilanul localitatilor si indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. Întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat, precum si cele care
sunt determinate de lucrarile de restaurare partiala sau totala a monumentelor istorice,
desfasurate potrivit legislatiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologica se întelege evidentierea, prin intermediul sapaturilor
arheologice, a vestigiilor, obiectelor si urmelor manifestarilor umane, care constituie
marturii ale epocilor si civilizatiilor disparute;
g) prin descoperire arheologica întâmplatoare se întelege evidentierea de bunuri de
patrimoniu arheologic ca urmare a actiunii factorilor naturali sau a actiunilor umane,
altele decât cercetarea arheologica atestata;
h) prin zona cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat se întelege terenul în care, ca
urmare a cercetarii arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevazute
la lit. b);

12
i) prin sit arheologic declarat zona de interes national se întelege zona de interes
arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale
caror cercetare stiintifica, protejare si punere în valoare sunt de importanta exceptionala
pentru istoria si cultura nationala, prin marturiile materiale, bunurile mobile sau immobile
care fac parte ori sunt propuse sa faca parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural
national mobil sau, dupa caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista
patrimoniului mondial;
j) prin zona cu patrimoniu arheologic reperat se întelege terenul delimitat conform legii,
în care urmeaza sa se efectueze cercetari arheologice pe baza informatiilor sau a studiilor
stiintifice care atesta existenta subterana ori subacvatica de bunuri de patrimoniu
arheologic, susceptibile sa faca parte din patrimonial cultural national; pâna la finalizarea
cercetarii arheologice si luarea masurilor corespunzatoare de protectie si punere în
valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protectie a siturilor arheologice sau
istorice, instituite conform legii, sunt totodata si zone cu potential arheologic reperat;
k) prin zona cu potential arheologic evidentiat întâmplator se întelege terenul în care
existenta bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidentiat, în mod neprevazut, ca urmare
a:
1. actiunilor umane, altele decât cercetarea arheologica atestata, cum ar fi: lucrari de
constructii, lucrari de prospectiuni geologice, inclusive teledetectie, lucrari agricole,
precum si alte tipuri de lucrari si cercetari efectuate subteran sau subacvatic;
2. actiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecari de teren, inundatii, eroziunea
solului si altele, si în cazul carora este necesara o cercetare arheologica în vederea
înregistrarii si valorificarii stiintifice a acestora.
(2) Cercetarile arheologice preventive sunt parte componenta a strategiilor de dezvoltare
durabila, economico-sociala, turistica, urbanistica si de amenajare a teritoriului, la nivel
national si local.
(3) Normele privind procedurile si standardele arheologice se instituie prin ordin al
ministrului culturii si cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonante si se
aplica tuturor tipurilor de cercetari arheologice.
(4) Toate etapele cercetarii arheologice sunt parte integranta a activitatii de cercetare
stiintifica, asa cum este definita de legislatia în domeniu.

13
(5) Toate etapele cercetarii arheologice, constând în inventariere, diagnostic, sapatura,
supraveghere si interventii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se
toate acele metode, tehnici si practici specifice, considerate necesare pentru a obtine
maximum de informatii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetata.
(6) Toate etapele cercetarii arheologice se realizeaza numai pe baza unui proiect aprobat
de Comisia Nationala de Arheologie si se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele
esentiale pentru justificarea metodei si tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum si
a concluziilor la care s-a ajuns.” etc. Desigur textul legii este mult mai lung şi împreună
cu Standardele şi procedurile pentru cercetările arheologice (instituite prin OMCC nr.
2392/06.09.2004) reglementează regimul legislativ al săpăturilor arheologice din
România.
Extrem de importante pentru un arheolog sunt de asemenea actele normative care
„instituie regimul juridic al bunurilor apartinând patrimoniului cultural national mobil, ca
parte a patrimoniului cultural national, si reglementeaza activitatile specifice de protejare
a acestora” (Legea 182/25.10.2000).
Prin patrimoniu mobil se înŃelege “ansamblul bunurilor identificate ca atare,
indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezinta o marturie si o
expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate în continua evolutie;
cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului, între factorii
umani si cei naturali. Patrimoniul cultural national mobil este alcatuit din bunuri cu
valoare istorica, arheologica, documentara, etnografica, artistica, stiintifica si tehnica,
literara, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica si
epigrafica, reprezentând marturii materiale ale evolutiei mediului natural si ale relatiilor
omuluicu acesta, ale potentialului creator uman si ale contributiei românesti, precum si a
minoritatilor nationale la civilizatia universala.” Din punct de vedere arheologic bunurile
care alcatuiesc patrimoniul cultural national mobil sunt: descoperirile arheologice terestre
si subacvatice, unelte, ceramica, inscriptii, monede, sigilii, bijuterii, piese de
vestimentatie si harnasament, arme, însemne funerare, cu exceptia esantioanelor de
materiale de constructie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru
analize de specialitate; elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice”
(Legea 182/25.10.2000).

14
 PROSPECłIUNILE ARHEOLOGICE

ProspecŃiunea arheologică are drept scop identificarea pe teren a urmelor

arheologice susceptibile de a semnala un sit, prin observarea directă a unor indicii
vizibile la suprafaŃa solului. Metoda cea mai simplă de detectare a unui sit o
reprezintă periegheza (cercetare de suprafaŃă) în cursul căreia pot fi observate ruine
aflate la suprafaŃă, urme ale unor fortificaŃii sesizabile prin neregularităŃi ale terenului
(valuri, şanŃuri), răspândirea pe sol a unor materiale ceramice sau de altă natură),
principalul scop al perieghezei find culegerea artefactelor de la suprafaŃa solului. De
regulă aria selectată pentru investigaŃie trebuie să fie delimitată de markeri dispuşi în
linie sau în reŃea pentru ca echipa de cercetători să fie sigură că a verificat întreaga
zonă. Fiecare descoperire trebuie înregistrată cu acurateŃe pentru ca ulterior să poată
fi plasată pe un plan general pe care să poată fi vizibilă, la finalul cercetării,
distribuŃia artefactelor. Multe zone sunt prea mari pentru a putea fi verificate în
întregime, ca atare sunt investigate aşa zisele arii eşantion, alese de aşa manieră încât
rezultatele obŃinute să poată fi extrapolate cu o oarecare certitudine la întreaga zonă
investigată.
ProspecŃiunea aeriană. Fotografia aeriană este un mijloc extrem de eficient
deoarece aşa pot fi acoperite suprafeŃe foarte mari în intervale de timp mici. Metoda
constă în fotografierea sub un anumit unghi, de la o anumită înălŃime, în anumite
anotimpuri şi în anumite momente ale zilei a unor zone pentru a detecta obiectivele
arheologice aflate în subsol. Indicatorii care permit identificarea acestora în timpul
zborului sunt de mai multe categorii: umbre generate de denivelări ale terenului sub
care se află ruine, difernŃe de nuanŃe ale solului sau ale vegetaŃiei. Fotografiile aeriene
pot fi suprapuse peste hărŃi sau chiar transformate în hărŃi (aerofogrametria) ceea ce
permite evaluări şi măsurători înainte de începerea săpăturilor propriu-zise.

15
 Fotografia aeriană este importantă nu numai pentru obŃinerea unor imagini de
ansamblu a siturilor aflate la suprafaŃa solului ci şi pentru identificatea celor aflate în
subsol, vizibile prin coloraŃia diferită a solului sau a vegetaŃiei. Recent imaginile
verticale de la mare altitudine obŃinute cu ajutorul sateliŃilor şi realizate în principal
pentru raŃiuni militare au devenit accesibile şi arheologilor (după sfârşitul Războiului
Rece) dar rezoluŃia lor este rareori suficient de înaltă pentru detaliile arheologice. Cu
toate acestea potenŃialul metodei a fost demonstrat prin studiile făcute asupra staŃiunii
de la Stonehenge şi a împrejurimilor sale.
Efectele vizuale ale fotografiilor aeriene au fost apreciate încă din anii 1850 când
uneori obiective arheologice sau istorice au fost fotografiate din balon, primul om
care realizează o astfel de fotografie fiind F. Tournachon, care în 1858 se ridică
deasupra Parisului la cca 80 de metri. Primul război mondial a stimulat practica
fotografiei din aeroplan pentru întocmirea de hărŃi sau pentru depistarea obiectivelor
strategice, mulŃi pioneri ai fotografiei aeriene arheologice dobândindu-şi în acest fel
experienŃa. Acesta a fost şi cazul lui O.G.S. Crawford şi Alexander Keiller. Crawford
este primul care utilizează fotografia aeriană pentru identificarea unui sat medieval
dispărut în totalitate. Împreună cu Keiller publică în 1929 un manual pe această temă,
despre complexul arheologic de la Wessex, lucrare care a suscitat interesul
cercetătorilor pentru noua metodă.
Tehnica fotografiilor aeriene a fost utilizată din ce în ce mai des, desigur în primul
rând pentu scopuri militare (fotografiile realizate de germani deasupra Marii Britanii
în timpul celui de-al doilea război mondial sau cele realizate de RAF după sfârşitul
războiului) dar cu aceste ocazii au fost realizate o serie de imagini verticale ale unor
situri arheologice. Cele mai impresionante fotografii realizate în această perioadă sunt
ale unor situri vizibile la suprafaŃa solului dar curând s-a demonstrat că fotografia
aeriană este mult mai importantă în oferirea de imagini despre situri „invizibile”.
Chiar dacă siturile au fost descoperite prin periegheză forma lor şi extinderea sunt
rareori cunoscute şi aici intră în scenă fotografia aeriană.

16
 SanŃurile castrului roman de pământ de
la Chew Green, Northumberland (după Greene)

FortificaŃia de la Yarnbury, Wiltshire,

(epoca fierului) (după Greene)
Fotografia aeriană permite sesizarea unor date de relief, a şanŃurilor, valurilor, a
urmelor de locuinŃe,ziduri, canale şi sisteme de irigaŃie pornind de la anumiŃi markeri
cum ar fi de pildă umbrele pe care anumite structuri sau anomalii le lasă într-o
anumită lumină şi dacă sunt fotografiate sub un anumit unghi, culoarea vegetaŃiei sau
a solului, umiditatea diferită a solului etc. În general se consideră că există cinci
indicatori revelatori pe baza cărora pot fi identificate structuri arheologice:
1. Peisajul care de-a lungul timpului a suferit modificări cauzate de
intervenŃia umană. ConstrucŃiile, amenajările de ape, desecările, defrişările

17
 etc. Toate au modificat iremediabil peisajul şi ca atare astăzi sunt vizibile
pe teren forme artificiale care sugerează existenŃa în subsol a unor
structuri arheologice
2. Umbrele lăsate de microrelief, în general atunci când lumina cade oblic şi
de regulă în zone lipsite de vegetaŃie sau cu vegetaŃie redusă, pot identifica
complexe arheologice.
3. Umiditatea solului este un alt indicator utilizat pentru identificarea
siturilor arheologice. Solul are proprietatea de a reŃine apa în zonele
deranjate, cu pământ afânat (gropi, şanŃuri) ce pot indica un complex
arheologic. În ceea ce priveşte construcŃiile din piatră cu mortar aflate în
sol acestea sunt vizibile datorită solului uscat de deasupra (nu păstrează
apa) şi ca atare mai deschis la culoare. Identificarea complexelor
arheologice în acest caz se face Ńinând cont de contrastul de culoare dintre
zonele umede şi cele uscate, fenomenul purtând numele de capilaritate
(proprietatea solului de a reŃine sau nu apa). Metoda trebuie însă corelată
cu o bună cunoaştere a structurii solului în regiunea studiată deoarece
există şi excapŃii. „În cazul solurilor argiloase efectul poate fi invers, în
sensul că în zonele ce conturează un şanŃ sau o groapă, apa se evaporă mai
repede datorită pământului afânat iar zona dimprejur rămâneumedă şi mai
închisă la culoare” (Bejan, Micle)
4. Anomaliile vegetaŃiei sunt de asemenea buni indicatori pentru
identificarea siturilor arheologice şi Ńin în general de diferenŃele de
înălŃime şi culoare a plantelor în zonele cu complexe arheologice. În
aceste arii vegetaŃia este abundentă iar maturizarea rapidă. BogŃia în
fosfaŃi, azotaŃi precum şi umiditatea din gropi sau şanŃuri favorizează
creşterea vegetaŃiei sau determină nuanŃe mai închise ale ei. De asemenea
vegetaŃia aflată deasupra structurilor de piatră are tendinŃa de a se coace
mai repede, de a se usca, are nuanŃe de culoare mai deschise şi o înălŃime
ceva mai mică.
5. Indicii de sol (cloarea diferită a solurilor) ies la iveală de obicei în urma
arăturilor adânci atât în condiŃii de umiditate dar mai ales în condiŃii de

18
 secetă. Solurile bulversate de complexe arheologice pot aduce la suprafaŃă
pământ dintr-un nivel inferior, de altă culoare decât humusul vegetal astfel
încât se pot evidenŃia structuri arheologice.
În mod normal fotografiile se execută dintr-un avion utilitar încercându-se bascularea
acestuia într-un unghi de 35° astfel încât fotograful să aibă un câmp vizual cât mai larg.
Practica a demonstrat că toate perioadele anului sunt favorabile fotografiei aeriene,
fiecare anotimp având avantajele şi dezavantajele sale. Astfel perioada cuprinsă între
ianuarie şi aprilie este favorabilă surprinderii indicatorilor de sol, deoarece pământul este
umed, iar dacă este îmbibat cu apă poate fi utilizată şi umiditatea solului pentru
identificarea complexelor arheologice. Atunci când stratul de zăpadă este subŃire, vor fi
scoase în evidenŃă în special urmele de ziduri, deoarece pământul aflat deasupra acestora
se încălzeşte mai repede şi topeşte zăpada. Din aprilie până în iulie este perioada când pot
fi surprinse anomaliile vegetaŃiei atât în perioada de creştere cât şi în cea de maturizare a
plantelor (culoarea mai închisă şi creşterea accentuată a plantelor care cresc peste gropi
sau şanŃuri, culoarea mai deschisă şi înălŃimea mai mică a plantelor care cresc peste
structuri de piatră. Când fotografiile sunt efectuate în plan oblic diferenŃele de înălŃime şi
culoare a vegetaŃiei pot crea efectul de lumini şi umbre care pot indica un sit arheologic.
Luniile august-decembrie sunt favorabile markerilor care Ńin de peisaj sau de
identificarea umbrelor pe care le crează micro-reliefurile. În această perioadă vegetaŃia îşi
schimbă culoarea evidenŃiind zonele care păstrează umezeala mai mult timp creând astfel
culori diferite ale vegetaŃiei în zonele umede în raport cu cele care nu reŃin apa. Tot în
acest anotimp soarele luminează oblic scoŃând în evidenŃă micro-reliefurile prin efectul
de lumini şi umbre.
ProspecŃiunea satelitară (teledetecŃia) este o formă avansată a fotografiei aeriene şi
presupune realizarea de imagini sau fotografii din spaŃiul extraterestru prin intermediul
sateliŃilor orbitali sau staŃionari. Această metodă se utilizează pentru zone întinse ca
suprafaŃă, greu accesibile sau cu grad mare de risc. „TeledetecŃia satelitară presupune
obŃinerea de la distanŃă, pe baza interacŃiunii dintre obiectele de la suprafaŃa Pământului
şi senzorii radiaŃiei electromagnetice (emise de Soare), de informaŃii sub formă de
imagine fotografică convenŃională (în format analogic) sau de imagini raster ( în format
digital).” (Bejan, Micle) Începând din anii 70 ai secolului trecut prospecŃiunile aeriene şi-

19
su lărgit gama de metode şi instrumente incluzând dispozitive de înregistrare a unor largi
game de lungimi de undă, senzori pentru imagini multispectrale, instrumente pentru
prospecŃiuni termale sau radare. Toate acestea adună date în format digital, date procesate
de computere în speranŃa obŃinerii unor informaŃii cât mai detaliate referitoare la o arie
studiată. De pildă scanerele multispectrale separă lumina în mai multe lungimi de undă
care pot fi examinate separat sau împreună cu speranŃa ca anumite lugimi de undă să
dezvăluie markeri de vegetaŃie sau de sol care nu sunt vizibili în fotografiile tradiŃionale
(rezultate promiŃătoare au fost obŃinute cu această metodă în Marea Britanie şi în zonele
aride din SUA). ProspecŃiunea termală sau termografia este utilizată în special de
geologie sau în monitorizarea mediului dar poate fi utilizată cu succes şi în arheologie.
Prin intermediul acestei metode se înregistrează variaŃiile de temperatură de la suprafaŃa
solului şi pot fi înregistrate date de pe arii largi şi cu un cost relativ scăzut. InformaŃiile
obŃinute înainte de răsăritul soarelui şi cele de la amiază pot fi comparate şi subliniate
diferenŃele. ProspecŃiile termale pot detecta mici variaŃii în înălŃime a suprafeŃei solului
iar diferenŃele de temperatură ale solului sau vegetaŃiei pot reflecta anomalii aflate în
subsol. (Greene) Cu ajutorul unor camere speciale numite camere de termovziune (ce
operează în banda de infraroşu a spectrului) se poate observa cum căldura este răspândită
de diferite tipuri de corpuri. RadiaŃia infraroşie este emisă de structuri arheologice
(şanŃuri, drumuri, canale, podele etc) în lungimi de undă diferite care permit vizualizarea
lor în format digital, cu ajutorul acestei metode putând fi localizate şi măsurate
complexele arheologice identificate prin termografie.
ProspecŃiunile geofizice ca rezistivitatea solului, magnetometria, măsurătorile GPR
se bazează pe măsurarea diferitelor caracteristici fizice ale solului. Dacă oricare din
aceste metode detectează vreo anomalie în aceste caracteristici este foarte posibil ca un
artefact sau o structură arheologică să fie îngropată în acel loc. În fapt orice intervenŃie în
pământ (şanŃuri, fundaŃii, gropi, morminte etc.) rup unitatea fizică a subsolului, astfel
încât el nu mai posedă aceaşi structură uniformă pe care o avea înainte de a fi deranjat.
ExperienŃa de peste 50 de ani a investigaŃilor cu astfel de metode a arătat că fiecare în
parte sau (preferabil) în combinaŃie pot să ofere rapid şi cu mare acurateŃe informaŃii
despre localizarea, adâncimea şi natura obiectelor sau structurilor aflate în sol, fără să mai
fie nevoie de săpătura propriuzisă.

20
 PuŃine situri arheologice îşi dezvăluie toate detaliile doar prin fotografia aeriană. Pe
de o parte pentru că diferiŃi indicatori revelatori sunt vizibili în diferite momente, pe de
altă parte pentru că unele detalii sunt invizibile pe fotografiile aeriene (aşezările se pot
extinde în zone unde nu există sau nu pot fi observaŃi indicatorii de sol sau vegetaŃie).
Când se planifică o săpătură mai multe detalii legate de respectivul sit pot să nu fie foarte
clare. De pildă poate fi uneori dificil de stabilit cu recizie locaŃia la sol a unui sit cunoscut
numai din fotografii aeriene realizate sub unghiuri oblice dacă lipsesc puncte clare de
referinŃă care să poată fi identificate pe o hartă. În aceste circumstanŃe utilizarea
aparatelor de prospecŃiune geofizică este o metodă eficientă pentru explorarea aspectelor
invizibile ale siturilor aflate în subsol. Ca şi fotografia aeriană şi instrumentele geofizice
au acelaşi scop: să distingă anomaliile, cu speranŃa că sunt de origine umană, de subsolul
natural. Două categorii de metode sunt mai des utilizate în prospecŃiunile geofizice.
Metoda rezistivităŃii solurilor măsoară rezistenŃa subsolului la trecerea curentului electric
şi magnetometria care detectează variaŃiile în caracteristicile magnetice ale solului. Cu
toate că instrumentele sunt tot mai uşor de folosit ele rămân utile în general pentru
examinarea siturilor a căror locaŃie este deja cunoscută sau bănuită. Este important ca
operatorul să aibă cunoştinŃe despre structura şi natura subsolului ca şi despre anomaliile
pe care poate să le identifice astfel încât aparatele să fie bine setate. În situaŃia săpăturilor
de salvare este de dorit ca efortul să se concentreze pe scanarea extensivă a zonei pentru a
găsi anomaliile care ar putea sugera concentrarea locuirii într-o anumită zonă pentru a
putea stabilii cu precizie localizarea săpăturii. Prima utilizare arheologică a
instrumentelor pentru măsurători geofizice a avut loc exact în aceste circumstanŃe: la
Dorchester, lângă Oxford, au fost identificate în 1946 şanŃuri preistorice utilizând metoda
rezistivităŃii solului, şanŃuri ce au fost cercetate înainte ca întregul sit să fie distrus de
exploatările de pietriş din zonă. Magnetometria a fost pentru prima oară utilizată în 1958
în Northamptonshire pentru a localiza cuptoare de olărie romane, înainte de construirea în
zonă a unor drumuri. ExistenŃa acestor cuptoare dar nu şi poziŃia lor era cunoscută din
lucrările scrise la începutul sec. XIX de către un anticar local.
Metoda rezistivităŃii solului funcŃionează după următorul principiu: conductivitatea
electrică în straturile de sus ale solului nu depinde de natura solului în sine (excepŃie fac
solurile care conŃin minereuri) ci de cantitatea de apă pe care o conŃin (în apă se găsesc de

21
obicei săruri minerale). Astfel pământul arabil, care formează de obicei stratul de la
suprafaŃă al solului conŃine mai multă apă decât pietrele sau clădirile vechi îngropate în
sol. Pe de altă parte un sit cu şanŃuri vechi este în general mai umed.

Fig. Planurile suprapuse ale sitului neolitic

de la Dorchester. Planul punctat a fost făcut pe o hartă ce arăta rezistivitatea solului în timp ce
planul cu linii reprezintă structurile arheologice identificate în urma săpăturilor ce au avut loc 6
luni mai târziu. (după De Laet)
În stadiul actual al cercetărilor se măsoară nu conductivitatea solului ci rezistenŃa
electică a lui (care variază în proporŃie inversă cu conductivitatea). Această metodă are
însă şi limitele sale. De pildă nu poate fi utilizată în regiunile unde roca este aproape de
suprafaŃă. Pe de altă parte detectează în întregime rămăşiŃele arheologice dacă nu sunt
prea complexe şi dacă subsolul este de o natură cât de cât omogenă. Rezultate foarte
precise au fost înregistrate utilizând această metodă la Dorchester (fig.)
ProspecŃiunile magnetometrice se bazează pe proprietăŃile obiectelor şi structurilor
aflate în sol de a reacŃiona specific la expunerea lor la un câmp magnetic generat artificial
în contextul fondului geomagnetic (câmpul magnetic terestru natural). Astfel, în
măsurătorile efectuate cu aparate speciale apar anomalii de intensitate a semnalului,
generate de structurile artificiale aflate în sol, care pot fi traduse vizual prin intermediul
unor programe de calculator. Au fost create sisteme de prospecŃie care pot trasa pe baza
acestor principii planurile unor clădiri, necropole etc.

22
 Magnetometrele detectează de obicei deviaŃii de la normal ale subsolului indicând
variaŃiile în câmpul magnetic. Câteva aspecte ale locuirii umane pot cauza asemenea
anomalii. Încălzirea la cca. 700° sau peste cu ajutorul vetrelor, cuptoarelor, furnalelor
etc. poate cauza alinierea particulelor magnetice prezente în majoritatea solurilor şi
argilelor în funcŃie de câmpul magnetic al Pământului şi păstrează această nouă aliniere la
răcire (magnetism remanent). Alinierea particulelor magnetice poate fi afectată şi de
săparea şi reumplerea şanŃurilor sau gropilor. ProspecŃiunile magnetice nu necesită probe
din sol, instrumentul de măsurat poate fi transportat de-a lungul unei linii sau unui
caroiaj. Pentru prospecŃiunile de acest tip se folosesc în ultima vreme mai multe feluri de
aparate: magnetometrul cu protoni (are la bază principiul comportării protonului ce se
orientează după liniile de forŃă ale câmpului magnetic local), magnetometrul diferenŃial
(măsoară diferenŃa de intensitate magnetică între cele două butelii detectoare care
compun aparatul), magnetometrul cu radiaŃii gama (are la bază principiul densităŃii
solului). Pentru fiecare tip de aparat există şi limite de care arheologul care citeşte şi
interpretează diagramele trebuie să Ńină cont. De pildă în cazul prospecŃiunilor cu
magnetometrul cu protoni trebuie să se Ńină cont de constatarea potrivit căreia urmele
arheologice din sol se comportă diferit în funcŃie de permeabilitatea sau reflexivitatea faŃă
de fascicolul de protoni. Mai mult aparatul şi măsurătorile realizate sunt influenŃate de
obiectele metalice din sol, obiecte metalice din vecinătatea măsurătorilor atât terestre cât
şi subterane. În cazul magnetometrului cu raze gama limitările sunt date de umiditatea din
sol. Metoda se bazează pe bombardarea atomilor cu radiaŃii gama. Acestea emanate din
sursă penetrează diferit straturile de sol care sunt reflectate diferit în funcŃie de densitatea
solului şi conŃinutul său. PrezenŃa hidrogenului în sol (în apă) dă în aparenŃă o mare
densitate. Astfel că metoda se poate folosi în anumite condiŃii de umiditate a solului (de
regulă una constantă). Măsurători cu magnetometrul cu radiaŃii gama s-au folosit în
staŃiunile neolitice de la Iclod, ParŃa, în tumulul de la Tureni şi în aşezările şi cimitirele
romane de la Sarmizegetusa şi Capidava.
ProspecŃiunile electromagnetice se folosesc de o gamă largă de aparate de tipul
„detectoarelor de metale”. Acestea identifică şi semnalează prezenŃa în sol a obiectelor
metalice pe baza principiului de feed-back, de fapt a răspunsului specific obiectului Ńintă
la semnalul trimis de un emiŃător şi întors la origine. Cele mai multe tipuri penetrează

23
solul până la adâncimi foarte mici, dar sunt utilizate de arheologi pentru a localiza
artefactele metalice dispersate (de exemplu un tezaur monetar împrăştiat de plug).
Dispozitivele mai sofisticate (pulse induction meter) avertizează despre obiectele
metalice din zonele care urmează să fie cercetate. Acestea nu sunt în mod normal
necesare dacă situl a fost în prealabil prospectat cu magnetometrul, pentru că atunci când
acesta întâlneşte obiecte de fier produce date care pot fi uşor distinse de celelalte
anomalii. Unii arheologi şi muzeografi lucrează în parteneriat cu „detectorişti” amatori,
pentru ai convinge să înregistreze toate datele despre artefactele pe care le descoperă şi
pentru a le oferi asistenŃă şi expertiză când sunt descoperite antichităŃi importante. Aşa ş-
a întâmplat lângă Salisbury (artefacte din epoca bronzului), la Snettisham, Norfolk
(tezaure de monede şi podoabe de aur şi argint din sec. I a.Chr) unde artefactele au fost
găsite accidental în timpul aratului sau prin utilizarea detectorului de metale. Arheologii
de la British Museum au îndepărtat humusul vegetal şi au descoperit şi alte tezaure de
monede îngropate prea adânc pentru raza de acŃiune a detectorului de metale. O situaŃie
similară este cea a sitului de la Costeşti unde un grup de amatori împreună cu specialişti
au baleiat cu detectoare de metale performante întreaga fortificaŃie dacică, descoperind un
număr însemnat de piese metalice. Săpăturile efectuate ulterior în zonele cu concentraŃie
mare de astfel de piese au scos la iveală un mormânt tumular.
Metode ceva mai avansate de prospecŃie sunt metodele seismice şi utilizarea GPR
(Ground penetrating radar- georadar). Radarul are un potenŃial considerabil pentru
examinarea siturilor aflate în subsol, mai ales când sunt investigate structuri mari, ca de
pildă camerele funerare ce conŃin spaŃii goale, dar are dezavantajul că este performat cu
predilecŃie în zonele foarte uscate.Practic sistemul funcŃionează prin transmiterea unui
semnal electronic în sol şi ricoşarea acestuia înapoi la receptor. Semnalul este alterat de
densitatea şi poziŃia lucrurilor pe care le întâlneşte sub pământ. Principiul de bază de la
care se porneşte este acela că materialele aflate în sol prezintăproprietăŃi diferite faŃă de
mediul nederanjat în care se află. Georadarul induce anumite tipuri de unde în sol
utilizând o antenă care emite scurte impulsuri electromagnetice; atunci când acestea
întâlnesc ceva în cale revin fiind captate de un instrument de măsură ce le converteşte în
impulsuri electrice observabile pe ecranul computerului. InformaŃiilşe recepŃionate sunt
transcrise sub formă de diagrame. Când sunt utilizate culori pentru a scoate în evidenŃă

24
variaŃiile, se pot observa formele, nu numai ale structurilor solide ci şi profilele gropilor
sau şanŃurilor.
ProspecŃiunile seismice sau acustice sunt comune în geologie şi, sub formă de sonar,
sunt utilizate în arheologia submarină, dar încă nu au fost utilizate pe scarălargă în
arheologia pe uscat. O lovitură de baros sau o mică explozie sunt utilizate pentru a genera
unde sonice, iar microfoane plasate la suprafaŃa solului înregistrează reflectarea acestora
prin structurile îngropate. De fapt metoda se bazează pe emiterea în sol a unor unde de
şoc, propagate în sol prin vibraŃii elastice şi apoi înregistrate de un seismograf. VibraŃiile
absorbite sau nu de ansamblurile arheologice sunt ulterior analizate cu ajutorul
computerului care generează o hartă sau o diagramă. Tehnică a avut succes la depistarea
unor şanŃuri antice săpate într-un sol de natură solidă.
ProspecŃiunile pedologice presupun colectarea de probe pedologice din solul ce
conŃine urme arheologice. Metoda necesită identificarea în prealabil a sitului arheologic
prin alte metode, ea fiind utilizată doar pentru confirmarea sitului prin analiza straturilor,
a artefactelor şi a ecofactelor din probele de sol. Aceste probe pot oferi informaŃii legate
de întinderea locuirii, precizarea unei stratigrafii mai fine sau modul de dispunere a
straturilor precum şi modificările antropice suferite de acesta. Prospectările de acest tip
constau din extragerea de carote cu ajutorul sondelor pedologice, carote care sunt studiate
atât de arheolog cât şi de pedolog. Studiul lor urmăreşte mai multe obiective: definirea
texturii (importantă pentru precizările şi analizele asupra tehnologiei ceramicii, calităŃii şi
originii surselor de argilă sau de piatră), analiza granulometriei (foloseşte la precizarea
locului de originea ceramicii sau a altor materiale arheologice), petrografia (analizează
mineralele din sol sau roci permiŃând depistarea originii lor) polenul sau resturile de
fosile (aduc date despre floră şi formarea straturilor de sol; permit aprofundarea
cunoştinŃelor despre ambient ca parte componentă a habitatului). Tot în cadrul
prospecŃiunilor pedologice se execută şi analize chimice ale solului. În zonele care au fost
ocupate de oameni pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, acumularea de
resturi şi gunoaie de orice fel au modificat profund compoziŃia chimică a solului.
Descompunerea substanŃelor organice a dus la creşterea proporŃiei elementelor minerale.
Unele dintre acestea, ca de pildă nitraŃii sunt progresiv dizolvaŃi şi transportaŃi de apă, dar
altele, în principal fosfaŃii sunt prezervaŃi în sol pentru totdeauna. Analiza cantitativă a

25
fosfaŃilor din sol poate să indice uneori un sat sau un alt tip de habitat. Această metodă a
fost utilizată cu succes în Suedia, Germania, ElveŃia, Olanda.
TendinŃa actuală este de a deplasa accentul pe aceste genuri de prospecŃiuni
neinvazive, pentru a obŃine cât mai multe date despre un sit, având în vedere caracterul
destructiv al săpăturii propriu-zise.

26
 SĂPUTURA ARHEOLOGICĂ.

Săpătura arheologică este operaŃiunea planificată de punere în practică a unui Proiect

de cercetare cu obiective bine definite prin lucrări cel mai adesea intruzive, prin care se
examinează, înregistrează şi interpretează patrimoniul arheologic dintr-o zonă delimitată
aflată la suprafaŃa solului, în peşteri sau sub apă.
Scopul săpăturii arheologice este cunoaterea directă a urmelor materiale ale activităŃii
umane dintr-o anumită perioadă ca şi a evoluŃiilor pe care aceste urme le cunosc în timp.
O săpătură arheologică, spre deosebire de alte tipuri de cercetare istorică este destructivă,
ea nu mai poate fi reluată sau refăcută decât în situaŃii excepŃionale şi cu foarte mare
dificultate, deoarece cercetarea arheologică distruge documentul, acesta fiind „citibil”
integral o singură dată. Fiecare situaŃie arheologică este unică şi irepetabilă şi prin urmare
orice intervenŃie neavizată poate provoca pierderi irecuperabile de informaŃie. Valoarea
unui artefact descoperit în cadrul săpăturii sistematice este dată în mare parte de asocierea
lui cu alte piese în cadrul unor contexte (structuri). Odata scos din context obiectul pierde
o mare parte din informatia pe care putea sa o contină.
Săptura arheologică diferă de alte cercetări ştiinŃifice deoarece teoriile postulate nu
pot fi verificate prin experimente repetabile. Fiecare parte dintr-un sit este unică şi deci
rezultatul obŃinut într-o parte a sitului nu poate fi supus unei verificări prin comparare cu
o altă parte a aceluiaşi sit . Astfel, experimentele arheologice nu pot să aprofundeze
probleme unice, pentru că fiecare sit este unic, iar cercetarea ireversibilă.

Etapele principale ale cercetării arheologice

a. Constituirea echipei de specialişti se face în conformitate cu specificul sitului care
urmează să fie investigat. În general echipa este condusă de un responsabil de
şantier care coordonează lucrările, în subordinea lui se află responsabilii de
sectoare (în general pe şantierele de mari dimensiuni) şi restul echipei. În echipă
pot să intre şi specialiŃti din alte domenii: arheozoologi, antropologi, geologi,
pedologi, topografi, arhitecŃi etc.

27
 b. ObŃinerea autorizaŃiei de săpătură. Pentru aceasta arheologul trebuie să
întocmească un Proiect de săpătură care cuprinde totalitatea informaŃiilor necesare
argumentării şi susŃinerii unei săpături de durată. În mod normal informaŃiile
dintr-un Proiect de săpătură se referă la scopul urmărit, mijloacele de cercetare şi
valorificare, etapele de desfăşurare a cercetării, strategiile de urmat pentru
obŃinerea unor rezultate optime etc. Acesta trebuie să conŃină un Memoriu
justificativ (în care este descrisă oportunitatea şi importanŃa ştiinŃifică a săpăturii),
devizul tehnic şi economic estimativ, ridicarea topografică, colectivul tehnic
(cuprinde lista specialiştilor care fac parte din colectiv: arheologi, tehnicieni de
săpătură, specialişti în domeniul ştiinŃelor interdisciplinare, tehnicieni pentru
prelucrarea materialului, conservatori, restuaratori, fotograf, arhitect, topograf
etc), bibliografia (cuprinde informaŃii din repertorii, publicări de materiale etc.
c. O etapă obligatorie înaintea oricărei intervenŃii în teren o reprezintă adunarea
tuturor informaŃiilor existente despre respectivul sit arheologic (documentare,
situaŃie juridică, situaŃia eventualelor urme arheologice vizibile etc)

Principii fundamentale pe care se bazează o săpătură arheologică sunt :

- contemporaneitatea vestigiilor activităŃii umane atunci când ele sunt găsite
într-un complex arheologic, a complexelor arheologice şi a altor urme
materiale aflate în acelaşi nivel de depunere (acestea sunt cuprinse în ceea
ce se numeşte stratigrafie orizontală –locuinŃe, vetre, gropi, morminte)
- succesiunea cronologică a straturilor de depuneri văzute în stratigrafie
verticală: ce este mai vechi este mai jos. ExcepŃii fac complexele care
pătrund pe verticală din straturile superioare în cele inferioare (de pildă o
groapă) şi stratigrafia inversă (pământul excavat dintr-o groapă săpată în
trecut se prezintă sub forma unei succesiuni inverse de straturi: ultimele
scoase la suparafaŃă din zona fundului gropii sunt primele găsite de
arheolog în timp ce straturile aflate iniŃial la suprafaŃă vor fi descoperite
ultimele)
Stratigrafia şi cronologia: InformaŃii pentru stabilirea datării diferitelor complexe şi
obiecte descoperite se obŃin analizând raporturile stratigrafice dintre ele asa cum rezultă

28
în urma săpăturii arheologice. Astfel două piese descoperite în acelaşi complex închis
(mormânt) au fost depuse în acelaşi timp deci ele sunt contemporane (atunci când nu se
observă o deranjare a stratigrafiei). Conform aceloraşi principii un obiect descoperit într-
un strat superior este mai recent decât cel găsit într-un strat inferior.

Tipuri de investigaŃii arheologice.

Săpătura de salvare şi săpătura preventivă se execută atunci când integritatea unui
obiectiv arheologic poate fi afectată de factori externi: lucrări agricole sau de construcŃie,
factori naturali. Un exemplu îl constituie de pildă lucrările de construcŃie desfăşurate în
oraşe care ating adeseori straturile de depunere arheologică şi monumente mai vechi
aflate în subsol. Acest tip de investigaŃie este grevată de timpul scurt (urgenŃa lucrărilor)
şi uneori de mijloacele limitate pe care le are la dispoziŃie arheologul pentru a recupera
informaŃia ştiinŃifică înaite ca situl să fie distrus. El este obligat să îşi adapteze metodele
la situaŃii adesea inconfortabile având grijă însă să nu fie afectată calitatea săpăturii, a
observaŃiilor pe care le face şi a documentaŃiei pe care o întocmeşte.
Pe lângă tehnica de lucru dificilă, în cazul săpăturilor de salvare executate în mediul
urban, se pune şi problema conservării şi restaurării edificiilor arhitectonice identificate
în urma cercetărilor arheologice în vederea exploartărilor turistice şi culturale. Acest
lucru se poate face fie prin mutarea lor într-o altă locaŃie, fie prin amenajarea unui spaŃiu
expoziŃional în incinta clădirii care se construieşte peste complexul arheologic identificat.
Această ultimă variantă obligă specialiştii să găsească soluŃii dintre cele mai
spectaculoase: cupole de sticlă, decupaje în asfalt, muzee subterane etc.
În cazul în care complexul arheologic identificat în urma săpăturilor de salvare este
de o valoare istorică importantă atunci el poate fi protejat inclusiv prin sistarea lucrărilor
de construcŃie.
La fel de complicate sunt şi săpăturile de salvare în mediul rural. Aici, cercetări se
execută în cazul unor amenajări agricole sau de transport (autostrăzi, aeroporturi etc) care
pot pune în pericol situri arheologice. Dificultatea în acest caz constă în suprafaŃa mare
de teren ce trebuie săpată, uneori într-un ritm alert. Pe lângă arheologi, în echipele de
lucru intră şi muncitori pentru că cel mai frecvent îndepărtarea solului pentru a ajunge la
stratul arheologic se face cu mijloace mecanizate. O altă dificultate constă în

29
imposibilitatea de a realiza o strategie de cercetare viabilă deoarece, cu rare excepŃii, nu
se cunoaşte extensia teriorială a sitului, numărul complexelor, timpul necesar investigării
lor etc. Este de aceea ideal ca astfel de săpături să fie precedate de prospecŃiuni ale
terenului realiazate cu toate mijloacele posibile (v. supra) pentru a putea fi identificată
mai uşor zona care trebuie cercetată. Şi în cazul acestor săpături, dacă ele evidenŃiază
complexe sau situri de o mare însemnătate istorică ce trebuie prezervate in situ se va
recurge la stoparea lucrărilor – se vor alege alte locaŃii pentru construcŃii, autostrăzile vor
fi redirecŃionate sau se vor construi viadecte pentru protejarea acestor complexe.
Săpătura sistematică este situaŃia ideală în care arheologul îşi alege obiectivul pe
care îl cercetează în funcŃie de propriile interese ştiinŃifice. O asemenea investigaŃie se
desfăşoară de-a lungul mai multor campanii în funcŃie de amploarea şi complexitatea
obiectivului. Scopul cercetării este cunoaşterea cât mai detaliată a sitului. De regulă este
bine sa se evite epuizarea staŃiunii respective, fiind utilă rezervarea unei părŃi pentru
verificări ulterioare.
Alegerea unei staŃiuni pentru investigare arheologică sistematică este influenŃată de
mai mulŃi factori: scopul sau obiectivele urmărite cu predilecŃie de un cercetător, un
colectiv de cercetare sau o instituŃie, de specializarea acestora, de posibilităŃile financiare
şi logistice, starea în care se află staŃiunea (situaŃia proprietăŃii, starea de conservare etc.)
În funcŃie de spaŃiul unde se desfăşoară săpătura sistematică aceasta poate fi
clasificată în trei mari categorii: săpătura în peşteri, arheologia subacvatică şi cea mai des
practicată: săpătura de suprafaŃă.
Săpătura în peşteră este una destul de complicată datorită condiŃiilor specifice în care
arheologul trebuie să îşi desfăşoare activitatea (spaŃiul închis, lumina insuficientă, spaŃiul
restrâns de depozitare a pământului excavat etc.) De regulă săpătura în peşteră se execută
pentru cunoşterea locuirilor paleolitice sau a zonelor cu exploatări de sare sau metale.
Datorită tipului specific de locuire se recomandă efectuarea de sondaje în zonele de
intrare în peştri şi înspre fundul acestora, secŃiunile urmând a fi trasate de o parte şi de
alta a axei peşterii.
Săpătura în peşteră presupune un studiu amănunŃit al stratigrafiei, care de obicei se
păstrează foarte bine deoarece spaŃiul îngust face ca locuirea să se succeadă rapid pe
verticală. Aşezările din peşteri şi artefactele de aici pot să sufere o serie de distrugeri

30
datorate cursurilor de apă subterane, umidităŃii excesive sau calcifierii (piesele sunt
acoperite cu depuneri de calcar care trebuiesc îndepărtate cu grijă pentru a nu distruge
obiectele sau decorurile de pe ele).
Arheologia subacvatică studiază siturile submerse şi epavele de pe fundurile mărilor
şi lacurilor. Arheologii care execută săpături subacvatice utilizează un spectru larg de
tehnici, de la cele ale arheologiei de suprafaŃă până la unele specifice săpăturilor
subacvatice. Sunt utilizaŃi scafanrdi autonomi, aspiratoare de mare putere, baloane de aer
etc. pentru scoaterea la suprafaŃă a artefactelor. Înregistrarea datelor presupune aceleaşi
metode de caroiere, măsurare, desenare fotografiere şi colectare a artefactelor utilizate în
arheologia de suprafaŃă. Se lucrează în echipe succesive (autonomia unui rezervor de
oxigen este destul de mică), trebuie să se Ńină cont de respectarea palierelor de
decompresiune (în largul oceanelor), este nevoie de o logistică riguroasă astfel încât
foarte adesea costurile unei asemenea investigaŃii sunt destul de ridicate.
Cercetarea în mediul acvatic a dus la apariŃia unor tehnici specifice de excavare şi
înregistrare a datelor. Săpătura arheologică se realizează cu ajotorul unui sorb, un fel de
aspirator, evitându-se depunerea nisipului în zonele deja curăŃate. Înainte de degajarea
vestigiilor este bine să fie notată poziŃia lor (ca şi în săpătura de suprafaŃă). În mediul
acvatic stratigrafia este un concept rareori luat în calcul, datorită condiŃiilor specifice.
PrezenŃa unui vestigiu subacvatic este adeseori legată de un eveniment unic (un naufragiu
de pildă) datat istoric şi ca atare înregistrarea stratigrafiei nu are sens. Există însă şi cazuri
aparte, cum sunt „cimitirele” de nave, unde suprapunerea vestigiilor este evidentă, dar
practicarea unei săpături stratigrafice este imposibilă.
Cercetarea arheologică în ape adânci a fost în ultima vreme facilitată de utilizarea
vehiculelor telecomandate (ROV- remotely operated vehicles). Acestea permit
inspectarea vizuală a siturilor şi epavelor aflate la mari adâncimi şi fără nici un risc
pentru oameni, dar utilizarea lor este deocamdată destul de costisitoare. Au rămas celebre
imaginile din interiorul Titanicului şi cele cu bunurile pasagerilor răspândite pe fundul
mării în jurul epavei.
Pentru identificarea siturilor sau a epavelor submerse astăzi se utilizează o serie de
mijloace moderne cum ar fi de pildă scanarea cu ajutorul sonar-ului a fundului mărilor.
Această tehnică utilizată pentru scanarea fundului mărilor şi oceanelor este în măsură să

31
detecteze anomaliile (ca de pildă epavele vaselor) în aceaşi măsură ca şi formaŃiunile
naturale (roci, sau bancuri de nisip). De pildă vasul de război englezesc Mary Rose,
cercetat şi apoi expus la Muzeul din Portsmouth, a fost localizat cu ajutorul acestei
metode de către arheologi marini care cunoşteau din surse documentare locul aproximativ
în care vasul s-a scufundat în 1545. Metoda magnetometrică este de asemnea utilizată în
identificarea siturilor şi epavelor submerse, precum şi în prospectarea fundului mărilor
pentru identificarea unor artefacte (de pildă piesele metalice care s-au răspândit pe o arie
largă în jurul epavei şi au fost acoperite de sedimente).
Săpătura de suprafaŃă pe pământ uscat rămâne forma cea mai cunoscută şi mai
practicată a arheologiei. Pentru executarea unei săpături sistematice de suprafaŃă,
cercetătorul trebuie să urmeze câŃiva paşi. După identificarea sitului, obŃinerea
autorizaŃiei de săpătură şi execturea prospecŃiunilor nonivazive (periegheză, fotografie
aeriană, magnetometrie etc) se trece la executarea săpăturii propriuzise. Tehnica de
săpătură se alege în funcŃie de zona unde este amplasat situl. De exemplu pentru staŃiuni
amplasate în pantă sau pe faleze sunt necesare metode speciale de calcul a înlinaŃiei
pantei pentru ca desenul să corespundă realităŃii, în zonele de pădure săpătura presupune
ocolirea rădăcinilor de copaci, în mediu saturat de apă se utilizează pompe electrice
pentru degajarea apei etc.
Metode de săpătură. De obicei tehnica cea mai utilizată de săpătură este excavarea
manuală. Există şi cazuri când pentru descoperirea unor suprafeŃe mari se folosesc
mijloace mecanizate. Săptura arheologică este o metodă de cercetare care de cele mai
multe ori îşi distruge obiectul de studiu. Săpătura propriu-zisă efectează iremediabil
succesiunea straturilor de depunere ca şi structurile păstrate în acestea (locuinŃe, bordeie,
gropi, morminte etc). Este indicat ca săpătura să meargă până la steril, respectiv până
există certitudinea că nu mai există nici o urmă de activitate umană mai veche în
profunzime. Evident structurile importante sunt păstrate pentru a fi incluse în amenajări
vizitabile. În aceste condiŃii orice informaŃii (formă, dimensiuni, poziŃie, conŃinut trebuie
înregistrate, altfel ele se pierd definitiv şi scopul săpăturii este compromis. Acest lucru
este cu atât mai grav cu cât fiecare situaŃie arheologică este unică, irepetabilă. Se folosesc
atât tipurile de săpături menite să evidenŃieze stratigrafia verticală cât şi cele al căror
scop este să reliefeze structuri aflate în contemporaneitate (stratigrafia orizontală). În

32
acest sens un prim pas îl constituie stabilirea extensiunii teritoriale a sitului şi a duratei în
timp. Acest obiectiv este îndeplinit prin trasarea pe teren a unor secŃiuni de sondaj în
diferite zone ale sitului, care se adâncesc până la stratul steril, principalul lor obiectiv
fiind stabilirea succesiunii nivelurilor de locuire în diverse perioade ale sitului şi
întinderea lui.
Tipuri de săpături.Întotdeuna forma unei săpături este strict rectangulară pentru a
facilita desenul arheologicşi releveele topografice:
-sondajul. Are dimensiuni reduse, scopul său fiind identificarea urmelor
arheologice din subsol. Prin care arheologul poate stabilii limitele temporale şi
spaŃiale ale sitului.
- secŃiunea are forma unui şanŃ rectangular cu dimensiuni variabile, scopul
principal fiind precizarea stratigrafiei din zona respectivă a sitului ca şi extensiunea în
teren a urmelor arheologice. Este una dintre cele mai simple şi economicoase metode
de săpătură arheologică. SecŃiunea poate fi simplă (lungă de 5, 10 15, 20 m. Lată de
1,5 -2 m) sau cumulativă ( mai multe secŃiuni simple paralele, cu un martor între ele
de 0,5-1 m). Când secŃiunea traversează situl dintr-un capăt în altul se numeşte
secŃiune magistrală şi are ca scop verificarea stratigrafiei verticale a sitului pe toată
lungimea lui. De la această secŃiune magistrală pornesc apoi celelalte secŃiuni. În mod
ideal ar trebui trasate două secŃiuni în cruce (una pe lungimea sitului, cealaltă pe
lăŃimea lui) spaŃiile dintre acestea urm-nd să fie cercetate prin deschiderea unor
suprafeŃe. Tot la modul ideal orientarea secŃiunilor ar trebui să fie raportată la
punctele cardinale (N-S, E-V).
În cazul în care în timpul săpăturii un complex depăşeşte limitele secŃiunii se
poate practica o casetă pentru dezvelirea sa în întregime.
- suprafaŃa acoperă în general o arie mai mare, are scop dezvelirea orizontală a
complexelor şi structurilor dintr-un strat arheologic. De regulă se preferă săparea
simultană a unor suprafeŃe despărŃite între ele prin martori nesăpaŃi pentru a păstra
stratigrafia verticală.
- săpătura în tumul vizează aceleaşi obiective. Forma de calota impune însă
adaptarea săpăturii la specificul structurii funerare. Metoda obişnuită este împărŃirea
suprafeŃei sale în patru cadrane şi săparea lor (de obicei simultan câte două cadrane

33
opuse la vârf) în aşa fel încât să poată fi cercetate în plan elementele de structură şi în
paralel profilele păstrate de laturile cadranelor să permită controlul stratigrafiei
verticale.

Fazele succesive de săpare a unui tumul (după

S.J. de Laet)
- Complexele arheologice (gropi, locuinŃe, vetre, morminte) sunt cercetate în
detaliu cu scopul de a le cunoaşte forma, structura, conŃinutul, funcŃionalitatea,
datarea etc. Aceste complexe sunt investigate după un specific dicatat de natura lor:
structuri negative (adâncite în sol) sau structuri pozitive (aflate la suprafaŃă în raport
cu nivelul de călcare), materialele şi felul în care au fost construite. Interpretarea
descoperirilor se bazează pe principii logice şi analogice.
Aceste săpături sunt împărŃite în carouri numerotate (după principiul tablei de
şah)pentru facilitarea notării observaŃiilor, a recoltării materialului arheologic şi a
gestionării săpăturii mai ales atunci când se întinde pe durata mai multor campanii.
Evident săpătura coboară în pământ, deci şi în timp, de la straturile noi spre cele
vechi deci este extrem de important ca aceasta să dezvelească nivelele cu depunere
arheologică pe rând, astfel încât să poată fi observat raportul de contemporaneitate a
urmelor arheologice (locuinŃe, gropi, hambare, morminte etc.) din suprafaŃa săpată.
Unul dintre principalele rezultate ale săpăturii este relevarea stratigrafiei unui sit
arheologic. SituaŃiile stratigrafice alături de complexele şi de materialul recoltat
conŃin informaŃia principală dintr-o cercetare arheologică şi permit specialistului
încadrarea culturală, cronologică şi deci istorică a unui sit, precum şi recuperarea
datelor privind comunitatea umană care a lăsat acele urme în trecut.

34
 La fel cum executarea corectă a săpăturii arheologice este o premisă
indispensabilă pentru înŃelegerea şi interpretarea corectă a urmelor arheologice tot aşa
recoltarea artefactelor, ecofactelor (obiecte naturale aflate în straturile şi complexele
arheologice: diverse roci, lemn, oase, sâmburi, seminŃe, polen, cochilii etc.) şi
celorlalte evidenŃe arheologice trebuie făcute corect, după o metodologie bine definită
şi exersată în timp.
Prima fază a recoltării materialului arheologic presupune înregistrarea exactă a
coordonatelor metrice şi stratigrafice ale obiectului sau ansamblului arheologic, prin
notarea a minimum două poziŃionări: cea verticală (adâncimea) şi cea orizontală
(poziŃia în caroul de descoperire sau în complexul arheologic de care aparŃine). Tot în
această primă fază se face şi o sortare a materialului. Ceramica, metalul, obiectele de
piatră sau oasele sunt transportate de la locul săpăturii, necurăŃate, în pungi, după ce
au fost etichetate. Pământul prelevat din complexe se flotează, iar materialele
recoltate se aleg pe categorii, se usucă şi se etichetează.
A doua fază face referire la prelucrarea primară a materialelor. Acestea se curăŃă,
de obicei cu o perie, într-o soluŃie apoasă, după care se usucă, ferite de lumina
soarelui, pentru a evita deshidratarea prea rapidă. Aici se face de obicei a doua sortare
a materialelor, care sunt marcate şi transcrise în jurnalul de şantier şi în registrul de
inventar. De obicei această sortare se face după categoria de material din care sunt
alcătuite piesele.
În faza a treia urmează etapa conservării şi restaurării. Tot acum se prelucrează
eşantioanele de os, ceramică, metal. La finalul acestei operaŃiuni materialele sunt
inventariate în registrul general şi depozitate pe categorii, în cutii, în depozitul
instituŃiei. Piesele cele mai spectaculoase sunt expuse în muzee.
Obs. Extrem de importantă este recoltarea materialului arheologic dintr-un
complex. Un complex este o structură (groapă, locuinŃă, mormânt etc) delimitată de
contextul arheologic în care de cele mai multe ori materialul arheologic are o coerenŃă
funcŃională şi, eventual cronologică. Cu alte cuvinte materialele descoperite într-un
astfel de complex au coexistat şi în antichitate, ele fiind contemporane unele cu altele.
Desigur, există şi situaŃii speciale în care, de pildă deranjarea din varii motive (lucrări

35
agricole, rozătoare, rădăcini, accidente geologice) a straturilor arheologice poate
antrena obiecte mai vechi în straturile şi complexele noi.
Prelevarea informaŃiei ştiinŃifice în cursul săpăturilor este o preocupare centrală
pe un şantier arheologic, ea justificând în cele din urmă săpătura. Ea se finalizează
prin redactarea raportului de săpătură.
DocumentaŃia:
Principalul document este jurnalul de săpătură, completat zilnic. În el sunt
notate informaŃiile esenŃiale privind parametri săpăturii, evoluŃia lucrărilor,
principalele descoperiri, observaŃii concrete care survin în timpul lucrărilor
(materialul arheologic mai important, cu valoare de datare, complexele arheologice ce
sunt desoperite, detalii semnificative şi eventuale concluzii). După părerea unor
specialişti pe un şantier este nevoie de trei jurnale: jurnalul de săpătură în care se
consemnează detaliat observaŃiile ştiinŃifice (pe şantierele mari ar trebui să existe câte
un astfel de jurnal pentru fiecare sector şi un jurnal centralizator), al doilea jurnal în
care se evidenŃiază clişeele fotografice (în el se precizează locul unde s-a fotografiat –
sector, secŃiune, carou – ce s-a fotografiat, punctul cardinal din care s-a executat
fotografia) şi un al treilea jurnal care cuprinde însemnări privind materialul
arheologic (numărul de saci, lăzi, conŃinutul acestora etc).
Pe lângă jurnalele de şantier arheologul care conduce cercetările notează într-un
caiet sau pe o filă de pontaj prezenŃa zilnică a muncitorilor.
Fişa de context este din ce în ce mai des folosită de arheologia românească. Este
un formular tipizat pe care sunt notate pe scurt principalele caracteristici ale unui
context arheologic: un strat arheologic aparŃinând unei faze de locuire, aspectul unui
şanŃ de fundaŃie sau a unui zid. Sunt descrise culoarea, consistenŃa solului, relaŃiile cu
alte structuri, materialele descoperite, releveele efectuate. Rostul ei este facilitarea
redactării raportului de săpătură şi regăsirea rapidă a informaŃiei arheologice.
Fişa de obiect însoŃeşte obligatoriu piesa arheologică (obiecte de piatră,
ceramică, metal, sticlă, os etc.). Pe ea sunt notate o descriere sumară, toate datele
privitoare la locul de descoperire (secŃiunea sau suprafaŃa, metrul sau caroul,
adâncimea, contextul – nivelul, stratul, complexul etc.) şi în general orice detaliu pe
care cercetătorul îl consideră necesar.

36
 Desenul arheologic este convergent cu documentaŃia scrisă şi este obligatoriu
pentru înregistrarea corectă şi detaliată a rezultatelor parŃiale şi finale ale săpăturii
dintr-un sit. Desenul se face pe hârtie milimetrică, la scară (1: 5000, 1: 10000, 1:
20000) în funcŃie de caracteristicile descoperirilor şi de detaliile care trebuiesc
reproduse. Desenul se execută în funcŃie de o axialitate arbitrară (pe sistemul
abciselor şi coordonatelor) atât în plan vertical cât şi în plan orizontal. Astfel, se
desenează peretele vertical al unei secŃiuni sau al unei suprafeŃe pentru a reda
succesiunea straturilor pe care săpătura le-a străbătut în adâncime – se numeşte profil
şi redă stratigrafia verticală. La fel se desenează planul (fundul) unei secŃiuni sau
suprafeŃe care redă stratigrafia orizontală, structurile, complexele care se situează pe
acelaşi nivel, cel mai adesea contemporane între ele.
După acelaşi principiu sunt desenate în detaliu, separat sau în conexiune diferite
complexe apărute în cursul cercetării (gropi de provizii, locuinŃe, ziduri etc.) pentru a
avea o imagine cât mai fidelă a alor. Desenul arheologic foloseşte o serie de semne şi
culori convenŃionale pentru a reproduce cât mai elocvent realităŃile de pe teren.
Desenul arheologic este integrat pe măsura avansării cercetărilor în ansamblul
releveului topografic al staŃiunii, care cuprinde şi elementele morfologice ale
reliefului. Astfel în final păoate fi schiŃată imaginea completă a obiectivului
arheologic: gruparea locuinŃelor în cazul aşezărilor, dispunerea mormintelor în cazul
unei necropole, liniile de fortificare ale unei cetăŃi, trama stradală a unui oraş etc.
Materialul arheologic beneficiază la rândul său de tehnici specifice de desen.
Scopul acestora este ca imaginea desenată a obiectului să cuprindă toate detaliile
(dimensiuni, formă) care îl fac recognoscibil. Din acest motiv desenele înfăŃişează
vederi din mai multe unghiuri ale aceleiaşi piese. Desenul este realizat respectând
nişte convenŃii de reprezentare care au scopul de a simplifica înŃelegerea imaginii.
Fotografia arheologică dublează desenul arheologic: sunt făcute fotografii ale
ansamblului săpăturii (de pe poziŃii înalte atunci când nu este posibilă fotografia
aeriană), ale planurilor şi profilelor secŃiunilor şi suprafeŃelor investigate, ca şi ale
complexelor arheologice sau a obiectelor descoperite in situ (adică în poziŃie iniŃială,
nederanjată) ca şi orice alte detalii pe care arheologul le consideră relevante. Şi
materialele arheologice sunt fotografiate din mai multe unghiuri, considerate

37
relevante pentru specificul piesei respective. Se pot folosi aparate tradiŃionale cu
peliculă alb-negru sau color (pozitiv sau negativ) dar se tinde tot mai mult spre
utilizarea aparatelor digitale, din motive de acurateŃe a imagini şi costurilor reduse de
prelucrare. Pe unele şantiere se foloseşte şi camera de luat vederi pentru înregistrarea
pas cu pas a săpăturii.
DocumentaŃia arheologică trebuie organizată sistematic (însemnările scrise,
desenele, fotografiile) astfel încât în cazul unei săpturi extinsă pe parcursul mai
multor campanii informaŃia acumulată în timp să fie uşor de regăsit şi utilizat.

38
 METODE DE DATARE

Datarea trecutului a fost problema centrală a arheologiei de-a lungul evoluŃiei sale
şi a rămas extrem de importantă. La 1860 episcopul Ussher stabilea data de 4004 a.
Chr. pentru crearea lumii, dată repede uitată odată cu acceptarea de către lumea
ştiinŃifică a teoriei evoluŃioniste a lui Darwin care lărgea considerabil percepŃia
asupra vechimii Pământului şi a omului. Din momentul în care ideea de preistorie a
fost conceptualizată, perioada astfel denumită a fost repede împărŃită în epoci definite
de artefactele, tehnologiile şi structurile sociale caracteristice. Cu toate acestea
rămânea un mare obstacol; chiar dacă oasele şi artefactele erau recoltate cu foarte
mare grijă din straturile geologice sau arheologice, ele nu puteau fi plasate decât într-
o secvenŃă relativă neputându-se vorbi în termeni de timp. Datarea absolută în ani
calendaristici a rămas în mâinele arheologilor care se ocupau de timpurile istorice,
iniŃial lumea clasică greco-romană, apoi Egiptul şi Orientul pe măsură ce srierile
rămase de la aceste civilizaŃii erau descifrate în sec. XIX. Prin contrast descoperirile
arheologice din Scandinavia erau grupate în trei epoci succesive: piatră, bronz, fier şi
nu au putut fi datate în mod absolut până când nu au început să apară alături de ele
importuri romane, din perioada Epocii Fierului. Datările absolute pentru artefactele
din epocile fără surse scrise se leagă de dezvoltarea ştiinŃelor naturii la începutul sec.
XX, când cercetătorii au început să numere straturile anuale de sedimente lacustre sau
inelele copacilor plecând dinstre prezent înspre trecut. Odată cu apariŃia fizicii
nucleare aceasta a început să ofere date radiometrice pentru datarea vârstei
Pământului şi a diferitelor epoci geologice. Datorită dezvoltării datărilor cu
radiocarbon din anii 1940 avem şi primele date absolute pentru preistorie, prin
măsurarea radioactivităŃii unor mostre de cărbune, lemn, oase sau alte materiale
organice. Un număr tot mai mare de de metode ştiinŃifice au apărut şi s-au dezvoltat
contribuind la datarea materialelor anorganice şi extinzând cronologia dincolo de
limitele datărilor cu radiocarbon (până la cca. 50000-100 000 de ani ).

39
 De pildă există posibilitatea de a afla dacă oasele dintr-un strat au aceeaşi
vechime prin datări chimice. În timp nitrogenul din oasele îngropate începe să scadă
şi ele absorb gradual fluor şi uraniu. Astfel încât măsurând aceste elemente se poate
indica dacă un grup de oase sunt conteporane sau aparŃin unor perioade diferite.
Aceasta a fost metoda utilizată la începutul anilor 50 pentru a demasca frauda
Piltdown – o presupusă verigă lipsă între maimuŃe şi oameni găsită în Sussex în 1912,
dar dovedită a fi totală păcăleală. Datarea chimică a arătat că craniul era recent şi
maxilarul aparŃinea unui urangutan modern. Atât craniul cât şi maxilarul au fost
pătate (băiŃuite) şi dinŃii şlefuiŃi ca să pară vechi şi convingători. Şi astăzi continuă
dezbaterile despre cine a fost sau au fost responsabili de această farsă.
Aşadar pentru datarea siturilor sau artefactelor se utilizează două tipuri de
cronologie: cea relativă şi cea absolută. Cronologia relativă fixează numai relaŃia în
timp a două întâmplări, fenomene, sau obiecte prin noŃiuni ca înainte, după sau in
acelasi timp. Cronologia absolută indică ziua, luna si anul unui fenomen, obiect,
intâmplari sau deceniul secolul mileniul daca nu se pot face delimitari cronologice
mai precise.
Cronologia relativă utilizează mai multe metode:
a. Metoda tipologică este o metodă de clasificare cu implicaŃii în cronologia
relativă. Trebuie să fie clar de la început că tipologia nu este o metodă de datare ci
doar o metodă de aşezare a artefactelor într-o anumită ordine. Clasificarea împarte
obiectele cu scopul descrierii lor în timp ce tipologia încearcă să identifice şi să
analizeze schimbările care-i permit unui artefact să fie plasat într-o secvenŃă. Criteriul
după care se face clasificarea îl reprezintă totalitatea caracteristicilor obiectului
respectiv care îl plasează într-o anumită serie tipologică (din care fac parte obiecte
asemănătoare). Criteriile după care este integrat într-o serie Ńin de formă, culoare,
ornamentică, tehnologia de confecŃionare, materia primă, funcŃionalitatea. Această
metodă porneşte de la presupunerea conform căreia caracteristicile morfologice ale
obiectelor sunt specifice unei comunităŃi dintr-o anumită regiune şi dintr-un anumit
segment cronologic. De asemenea s-a constatat că aceste caracteristici evoluează în
cursul timpului. Astfel artefacte care sunt relativ asemănătoare sunt relativ
contemporane, deci se plasează pe poziŃii apropiate într-o serie tipologică mai lungă.

40
Studiul tipologic nu se reduce doar la artefacte el cuprinde, locuinŃe, aşezări,
necropole etc. Studiul tipologiei are relevanŃă şi în ceea ce priveşte funcŃionalitatea
diverselor piese, specializarea lor în timp în raport cu nevoile comunităŃii.
Începând cu anii 1880, în Suedia, Montellius a introdus tipologia ca mijloc de
datare publicând clasificări şi tipologii ale unor artefacte europene: fiecare formă a
fost aranjată întrâo serie tipologică, care în mod normal se dezvoltă de la simplitate la
complexitate şi eficacitate. A urmărit de asemenea asocierile dintre artefactele de
forme diferite care au fost îngropate laolaltă, ca de pildă o asociere de obiecte depuse
ca inventar funerar într-un mormânt individual sau într-un tezaur. Aceasta i-a permis
să lege diversele serii tipologice între ele şi să definească perioade din trecut
caracterizate printr-o serie de artefacte aflate într-o anumită etapă de dezvoltare
(evoluŃie).

Pentru explicarea metodei sale de studiere a tipologiei

Oscar Montelius a ilustrat tranziŃia de la toporul de mână din piatră la cel din metal. Primele topoare de
cupru (rândul de sus al doilea şi al treilea de la stânga) sunt foarte apropiate de toporul din piatră (sus,
stânga), dar oamenii au realizat repede că trebuie să economisească metalul făcând topoarele mai
subŃiri şi crescându-le eficacitatea prin realizarea unei margini tăioase (după. K. Greene)

Cea mai dificilă parte a muncii lui Montellius a fost să dateze aceste epoci
preistorice. Tehnica pe care a utilizat-o se numeşte datarea încrucişată sau
sincronismul. Această metodă utilizează artefacte din zonele cu date istorice ca
Egiptul sau Mesopotamia care au fost importate în zone nedatate istoric şi care au fost
găsite în asociere cu artefacte locale. Limita acestei metode constă în faptul că nu

41
prea avem date istorice dincolo de 3000 a.Chr.astfel încât data unor artefacte mai
timpurii poate fi cel mult ghicită. În 1891 Flinders Petrie a identificat ceramică
importată din Creta în contexte egiptene datate în jur de 1900 a.Chr, asta însemnând
că această dată este valabilă şi pentru ceramica similară descoperită în Creta. Astfel
date derivate din însemnările istorice egiptene au fost extinse la situri şi culturi din
Creta şi Grecia, fiind utilizate pentru datarea artefactelor din aceste regiuni. Dacă
Petrie s-a bazat pe directa asociere cu material egiptean, Montellius a extins datarea
încrucişată indirectă de-a lungul Europei până în Britania şi Scandinavia înregistrând
artefactele asociate cu importuri din zone unde datarea încrucişată fusese deja
aplicată.

Datare încrucişată pe ceramică: Arthur

Evans a utilizat importurile de artefacte egiptene pentru a data săpăturile din Palatul din Knossos
(Creta). Ceramica cretană locală găsită în acest sit a putut fi datată pentru că piese similare au fost
găsite în Egipt. Piesele A,B şi D sunt din Creta în timp ce fragmentul C a fost găsit la Kahun în Egipt
(după K. Greene)

Cu toate acestea un artefact datat, importat intr-o altă zonă nu oferă decât un
terminus post quem – un punct fix după care poate fi datat contextul în care a fost
descoperit. De pildă daca o monedă apare într-un complex nedatat este firesc să
concluzionăm că respectivul complex nu poate fi mai timpuriu decat data monedei
careia i se cunoaste vartsa (terminus post quem). Obiectele importate de la distanŃe
mari puteau fi tezaurizate pentru lungi perioade de timp înainte de a fi pierdute sau
îngropate împreună cu artefacte locale şi ca atare valoarea lor de datare scade. De fapt
întregul system se bazează pe două idei de bază: mai întâi că obiectele dintr-o
anumită perioadă de timp şi dintr-un anumit spaŃiu au trăsături commune şi în al
doilea rand ca schimbările de stil sau tehnologie se produc gradual. În fapt s-a

42
constatat că uneori diferite stiluri pot să coexiste, unele stiluri pot să dureze perioade
foarte lungi de timp şi schimbările pot să apară uneori extrem de rapid.
Cu toate acestea abordarea tradiŃională, aceea de a clasifica artefactele în funcŃie
de aspect şi plasarea lor într-o oarecare ordine plecând de la observaŃiile tipologice
privind schimbarea formei lor rămâne un bun câştigat. Tipologiile pot fi utilizate
pentru a înŃelege evoluŃia tehnologică şi artistică a artefactelor mai degrabă decât
pentru datare. Asocierea obiectelor şi datarea încruşişată rămân extreme de imporante
în istoria arheologiei. Obiectele de metal romane, ceramica, sticlăria şi monetele care
au fost importate până în Scandinavia, Europa centrală sau chiar India oferă date
valabile atunci când sunt găsite în asociere cu artefacte locale. Principiul datării
încrucişate a fost de pildă folosit şi pentru datările absolute realizate cu metodele
fizicii nucleare: datările cu radiocarbon de pildă au fost testate iniŃial pe mostre
recoltate din Egipt, a căror dată istorică era cunoscută înainte de a fi utilizate cu
încredere pentru preistorie.

2. Metoda stratigrafică a fost concepută teoretic de Bouche de Perthes şi aplicată

prima oară de Scliemann şi Deutfert la Troia. Metoda a fost preluată din geologie şi
se bazează pe succesiunea straturilor pe verticală, succesiune care redă imaginea
suprapunerii straturilor de cultură de-a lungul unei adevărate scări a timpului. În
consecinŃă ansamblurile şi artefactele aflate în depozitele pedologice aflate mai adânc
sunt mai vechi, iar cele aflate mai aproape de suprafaŃă sunt mai recente.
Metoda stratigrafică se bazează atâtpe studierea succesiunii straturilor de cultură
pe verticală (stratigrafia verticală), cât şi pe orizontală (stratigrafie orizontală). Studiul
corelat cu folosirea ambelor metode se numeşte stratigrafie comparată. Datele
stratigrafiei verticale se întâlnesc atunci când se realizează un profil într-un sit
arheologic. Descrierea şi citirea unei stratigrafii sunt extrem de importante, permiŃând
unui arheolog să verifice anumite ipoteze şi să formuleze altele. Fiecare nivel al unei
aşezări îşi are artefactele sale, asociate în aşa mod încât se constituie în excelenŃi
indicatori pentru încadrarea cronologică şi culturală a respectivului nivel. Profilele
stratigrafice reflectă ocuparea continuă sau discontinuitatea locuirii într-un anumit
perimetru. Stratigrafia orizontală se bazează pe degajarea unor suprafete intinse si pe

43
urmarirea complexelor arheologice. De pildă la un cimitir se adaugă noi morminte,
grupate în jurul celor mai vechi, iar poziŃia lor indică cronologia lor relativă. De
asemenea, relaŃia topografică a locuinŃelor într-o aşezare poate să indice stratigrafia
orizontală şi vechimea lor.

3. Palinologia Polenul se păstrează nealterat în sol milenii în şir. Prin analiza

polenului recuperat din nivele cu adâncimi diferite se pot stabili oscilaŃii climaterice
şi legat de aceasta modificări de vegetaŃie, observaŃii care pot fi folosite în stabilirea
cronologiei relative. Prin conexarea analizei polenului cu metoda varvelor şi a
radiocarbonului schimbările climaterice pot fi datate si in mod absolut.
Metoda analizei polenului se foloseşte de metoda stratigrafică, cercetări în acest
domeniu fiind efectuate la început în Suedia şi Danemarca. După primul război
mondial metoda s-a generalizat şi a devenit un mijloc indispensabil pentru rezolvarea
problemelor paleobotanice sau paleoclimatice în conexiunea lor cu cultura materială a
epocii istorice studiate.

4. Metoda comparativă Această metodă stă la baza metodei tipologice care prin
caracterul ei trebuie sa compare variatele produse ale omului pentru a stabili tipologia
lor. Metoda se aplică tuturor elementelor unui sistem (cum ar habitatul compus din
geologie, geografie, floră, faună, climă) sau subsistem (cultură materială, viaŃa
economică, socială sau spirituală). Primul care a folosit-o a fost Aristotel, atunci când
a definit omul comparând trăsăturile sale cu cele ale animalelor. Naturalistul G.
Couvier este cel care a pus bazele paleontologiei utilizând metoda comparativă.
Metoda se bazează pe principiul că obiectele asemănătoare sau identice pot să fie
contemporane. Prin identificarea în mai multe situri arheologice a unor materiale
asemănătoare sau identice (de pildă ceramica) ele sunt cuprinse în unitatea mai mare,
cultura, admiŃându-se contemporaneitatea artefactelor în anumite limite. Definirea şi
delimitarea culturilor se bazează pe acest principiu. Deosebirile care eventual se
constata, folosind aceasta metoda indica sub raport cronologic o faza premergătoare
sau posterioară. În cazul in care unul din lucrurile comparate este datat în mod absolut
metoda poate servi la determinarea cronologiei absolute.

44
 5. Metoda cartografică sau chorologică (chora gr. SpaŃiu, regiune) Metoda a fost
preluată din ştiinŃelenaturale şi transpusă la arheologie de J. Friesen care i-a stabilit şi
denumirea în 1928. Ea se bazează pe răspândirea unor anumite fenomene în spaŃiu şi
pe înregistrarea lor pe hărŃi cuprinzând arii de răspândire ale unei culturi, ale unor
elemente materiale etc. Aceste harti pot stabili pentru anumite regiuni continuitatea
locuirii, densitatea populaŃiei caracterul economiei etc. Răspândirea anumitor variante
tipologice pe un teritoriu oarecare arată şi raportul cronologic în sensul că forma cu
cea mai mică arie de raspândire este cea mai veche, iar tipul cu cea mai intinsă
întrebuinŃare este cel mai recent.
Utilizarea metodei cartografice poate fi utilă şi în urmărirea contactelor
comerciale stabilite uneori la mari distanŃe, oferind date importante despre căile de
comunicaŃie şi comerŃ.În aceaşi manieră metoda poate oferi informaŃii pentru
înŃelegerea raporturilor stabilite între comunităŃi aparŃinând unor fenomene culturale
contemporane şi învecinate, sugerând existenŃa unor relaŃii paşnicede întrepătrundere
în arealele de contact, ce pot duce la geneza unor fenomene autonome de sinteză
culturală sau din contră, pot argumenta existenŃa unor relaŃii tensionate prin
semnalarea unor delimitări stricte.

6. Metoda varvelor se bazează pe înregistrarea anumitor fenomene geologice

legate de retragerea calotei glaciare în perioada epiglaciară şi permite precizarea
etapelor precum şi a duratei acestui proces. În Europa de Nord, pe un teritoriu relativ
întins se întâlnesc depuneri de argilă foarte fin stratificată, în care alternează benzi de
culoare închisă cu altele mai deschisă, numite în suedeză varve. Ele au fost
sedimentate în timpul retragerii gheŃarilor de apele rezultate din topirea acestora şi
conŃin particule fine de nisip, mâl şi resturi organice, care în funcŃie de cantitatea
depusă dau culoarea mai închisă sau mai deschisă a varvelor. Astfel vara datorită
repeziciunii cu care se topesc gheŃarii varvele conŃin mai multe resturi organice şi ca
atare sunt mai închise la culoare în timp ce iarna sunt mai deschise. O varvă de
culoare închisă şi una de culoare deschisă reprezintă un an şi numărându-le se poate
precizaîn ani durata retragerii treptate şi data dispariŃiei gheŃarilor. Varvele urmând

45
 gheŃarul se suprapun ca Ńiglele pe acoperiş indicând prin distanŃa lor în orizontală şi
mărimea teritoriului eliberat de gheŃari într-un anumit interval de timp.
Limitările metodei constau în faptul că poate fi aplicată numai în Scandinavia şi
în Ńinuturile din jurul Mării Baltice.

Cronologie absolută

1.Dendrocronologia. Metoda a fost elaborată de E.A.Douglas şi se bazează pe

observarea si masurarea cresterii anuale a anumitor specii de copaci care traiesc sute sau
chiar mii de ani, de fapt pe numararea inelelor de crestere (anouri). Un inel reprezintă un
an şi în funcŃie de grosimea lui se pot stabili variaŃii climaterice, care au influenŃat
creşterea copacului. Comparand masuratorile facute pe copaci vii din aceasi specie
crescuti intr-o anumita regiune cu lemne descoperite in sapaturi (in aceeasi regiune) se
pot oferi secvente cronologice lungi de secole sau milenii folosind ani reper (foarte
secetosi, sau umezi). De obicei se intocmeste o scara cronologica a unei zone în care apoi
se incadreaza descoperirile ulterioare (diagrama generală).
Deosebirile de creştere a anourilor sunt transpuse într-o diagramă în care se specifică
pe un interval de timp clima unei anumite zone înainte de tăierea copacului. Trunchiurile
de arbori untilizate în construcŃii pot fi datate în mod absolut dacă se întocmeşte diagrama
lor climatică şi apoi se caută în diagrama generală, datare realizată pe baza asemănării
sau identităŃii curbei dendrologice. Metoda permite datarea unor monumente din lemn,
iar pentru unele dintre ele ajută la stabilirea zonei de provenienŃă.
Durata diagramei generale depinde de vârsta copacilor care stau la dispoziŃie pentru
asemenea expertize. În America de Nord, unde a fost elaborată această metodă, cei mai
vechi copaci – Sequoia gigantea – au o vârsta de peste 3000 de ani, iar Pinus Aristata din
California ajunge până la 4600 de ani. Trunchiurile mai multor copaci au fost astfel
combinate încât anul tăierii unuia să corespundă datei când altul abia a început să crească.
Inelele de vârsta ale mai multor copaci eşalonte în acest fel cuprind un interval de timp
mai îndelungat decât vârsta unui singur copac şi reprezintă diagrame sau serii
dendrologice care se întind pe cca 6650 de ani.

46
 Metode de datare prin dendrocronologie
(realizarea seriilor dendrologice) (după K. Greene)
Limitele metodei constau în aceea că nu poate fi aplicată decât acolo unde există
material lemons bine conservat şi diagrame dendrocronologice corespunzătoare epocii
pentru acele zone. De pildă în necropola de la Pazârik din MunŃii Altai, s-a stability pe
baza analizei dendrocronologice a bârnelor din care au fost construite camerele funerare
că unele morminte au fost ridicate simultan în timp ce altele la intervale mai mari sau mai
mici de timp.
Folosirea metodei este importantă atât pentru perioadele preistorice, cât şi pentru
cele antice, medievale sau moderne. Ea este exactă pentru circa 7000 de ani a.Chr. având
şi aplicaŃii posibil mai largi. În Europa Centrală cea mai timpurie dată dendrocronologică
este 702 p.Chr.
Studiul monumentelor de lemn, a uneltelor, obiectelor, construcŃiilor lacustre etc
cunoaşte o dezvoltare deosebită în zonele înalte din ElveŃia, Italia şi sudul Germaniei, în
regiunea Alpilor. Cercetările din aceste spaŃii au oferit date şi materiale deosebit de
importante dar şi serii dendrocronologice.

2. Metoda radiocarbon 14 - C14. Descoperirea izotopilor radioactivi, numiŃi

cosmogeni sau cosmonuclizi, generaŃi în mod continuu de radiaŃia cosmică în păturile
superioare ale atmosferei şi introduşi ulterior în biosferă a deschis calea datărilor
fenomenelor recente. Este vorba de izotopul radioactiv al carbonului C14 (descoperit de
Libby în 1947)iar mai apoi de izotopul radioactiv al hidrogenului –tritiul (T) pus în
evidenŃă în acelaşi timp şi în apele naturale de către Bagemann şi Libby (1957).
Utilizarea acestor doi izotopi permite datarea unui urmelor umane din epocă
contemporană până în preistorie.

47
 Vegetalele şi animalele asimilează direct dioxidul de carbon din atmosferă. Acest
CO2 din aer prezintă o anumită radioactivitate dată de cantităŃile forte mici de C14 pe
care le are în compoziŃie. Astfel încât toate organismele vii prezintă aceeaşi
radioactivitate ca şi cea a CO2 atmosferic. La moartea lor schimburile cu atmosfera
încetează aşa că C14 nu mai este reîmprospătat, radioactivitatea acestuia scăzând lent,
timpul său de înjumătăŃire fiind de 5568 de ani. Astfel, dacă se măsoară acum activitatea
C14 a unui os fosil şi se compară cu activitatea carbonului actual se poate deduce timpul
scurs de la moartea vieŃuitoarei căreia îi aparŃinea fragmentul osteologic, deci se poate
estima vârsta osului. Acesta este principiul metodei de datare şi se bazează pe ipoteza că
radioactivitatea naturală a carbonului a rămas constantă în decursul ultimilor 40000 de
ani, respectiv că activitatea C14 a organismelor vii actuale este identică cu cea a aceloraşi
oganisme care au trăit acum câteva zeci de mii de ani. Din păcate această ipoteză nu este
riguros exactă deoarece activitatea carbonului nu a fost întotdeauna constantă în timp.
Perioada de dezintegrare a acestui izotop este de 5730 ± 40 de ani. Ca urmare a
unor convenŃii internaŃionale, pentru a se evita confuziile, în anul 1951 s-a adoptat pentru
perioada de dezintegrare utilizată pentru datări valoarea de 5568 ani, ce continuă să fie
valabilă şi azi.
Se pot data cu metoda C14 toate eşantioanele de origine organică. În tabel sunt
prezentate cantităŃile de material necesare pentru datare:
Carbon de lemn, lemn, Ńesături, grâne, paie 10-15 gr.
Cărbune de pământ 50-100 gr.
Turbă 50 gr.
Sol fosil, sedimente turboase,sedimente 100 gr.- 1 kg
lacustre
Os 100 gr. -1 kg.
Cochilii, carbonat 20-50 gr.
În cursul consevării eşantioanele sunt supuse la numeroase alterări ce conduc în unele
cazuri la modificări de conŃinut C14. tipul de alterare variază după natura materialului
considerat şi importanŃa sa depinde de condiŃiile zăcământului şi de durata staŃionării în
el.

48
Cărbunele de lemn, lemnele şi turbele sunt expuse în sol aportului de carbon de diferite
origini ca de pildă penetrările profunde prin rădăcini, aportul acizilor humici prin apele d
suparafaŃă care au traversat solul superficial actual. În mediu calcaraos intervin
bicarbonaŃii vechi, dizolvaŃi în apă, care pot să contamineze eşantioanele
Paleosolii, adesea dataŃi în paleoclimatologie, prezintă riscuri importante de contaminare
136. cu compuşu humici de dată recentă şi prin rădăcini. Efectele unei astfel de
contaminări sunt cu atât mai mari cu cât conŃinutul în materierganică este mai mic şi
vârsta lor mai mare.
Oasele. Partea mineraă din os este adesea contaminată conducând la vârste aberante.
Colagenul din os pare, din contră a convenii pentru datare. El este relativ rezistent şi se
găseşte încă în oasele chiar foarte vechi, fiind puŃin suspect de schimbare a carbonului
său cu carbonul ambiant. Se speră aşadar să se obŃină vârste foarte corecte pornind de la
colagen. Problema dificilă constă însă în extragerea selectivă a colagenului din os.
Cochiliile.Riscurile contaminării în cazul lor sunt şi mai mari decât în cazul oaselor.
Acestea sunt: depunerile de calcar de la suprafaŃa cochiliilor; încorporarea carbonului
împrumutat apelor înconjurătoare în favoarea recristalizărilor parŃiale sau totale a
aragonitului iniŃial în calcit; schimbul izotopic al carbonului între carbonatul de calciu al
cochiliei şi bicarbonaŃii dizolvaŃi în apă, precum şi cu CO2 atmosferic. Uneori se observă
o întinerire spectaculoasă pentru unele eşantioane. Este cazul cochiliilor lacustre din
deşertul Libiei, care au fost datate prin metoda familiei uraniului la vârsta de 120 000 ani
în timp ce vârsta determinată cu C14 arată doar 25 000 ani.
Începând din 1957 au apărut şi primele contestări ale acestei metode, când Vl.
Milojicic scrie despre limitele, nepotrivirile şi inadvertenŃele metodei: intensitatea diferită
a radiaŃiei solare, radiaŃia supernovelor, influenŃa izotopilor de carbon din aer, influenŃa
activităŃii vulcanice asupra radioactivităŃii terestre etc. Curbele de calibrarea şi recalibrare
au suferit numeroase modificări existând numeroase programe de recalibrare a datelor.

3.Metoda potasiu-argon 40. Principiul metodei potasiu –argon a fost elaborat de

Aldrich şi Nier în 1948. După această dată metoda a devenit de uz curent dată fiind
diversitatea materialelor care pot fi datate cu ajutorul ei. Această metodă are la bază
acumularea radiogenică a argonului 40 în raport cu scăderea potasiului. Potasiul este

49
abundent în crusta Pământului. Ca şi carbonul conŃine în procente mici izotopi
radioactivi, în special potasiu 40 care prin dezintegrare pierde jumătatea radioactiivităŃii
şi formează calciu si un gaz, argon 40. Acest gaz scapă când încep să se formeze rocile
vulcanice, dar când noile minerale încep să se răcească şi să se cristalizeze ele prind în
structura cristalină argonul.Gazul poate fi eliberat în laborator prin încălzirea mostrei iar
prin măsurarea cantităŃii se poate stabilii vârsta eşantionului. Datorita perioadei foarte
lungi de injumatatire (1,250 milioane ani) se poate folosi doar pentru perioadele
indepartate de pildă pentru datarea fosilelor care atestă procesul de antropogeneza.
Metoda este ideală pentru datarea fosilelor umane timpurii din Estul Africii deoarece
acestea apar în zone cu activitate vulcanică contemporană cu depozitele de fosile datate
între 1 şi 5 milioane de ani. Straturile conŃinând oase şi artefacte sunt uneori prinse între
straturi vulcanice (cenuşa şi lava constituie excelente mostre pentru noile minerale
formate). Foarte rar asocierea între resturile umane şi depozitele vulcanice este mai mult
decât intimă ca în cazul urmelor de picior ale unui hominid de acum 3,6 milioane de ani
descoperite în stratul proaspăt depus de cenuşă vulcanică de la Laetoli, Kenia. Utilizarea
fuziunii laserului (care permite măsurarea rapidă a unor eşantioane foarte mici) este astăzi
în măsură să verifice şi să rafineze datele geologice din cheile Olduvai, astfel încât Lucy,
unul din hominizii cei mai cunoscuŃi descoperit la Hadar în Etiopia este astăzi precis datat
acum cca. 3 180 000 ani.

4. Metoda fluorului se bazează pe testarea fluorului din oasele fosile pornindu-se

de la constatrea ca la oasele pastrate in pamant se mareste continutul in fluor in urma
sarurilor de fluor dizolvate in apele de infiltratie. Dacă în oasele recente procentajul
fluorului este foarte redus, acesta va creşte treptat corespunzător timpului cât acŃionează
infiltraŃia până la maximul saturaŃiei posibile Se foloseste pentru valori cronologice mari
si are marja de eroare mare: la 20000 de ani, 5000, la 200 000 cu 20 000 . Datarea oaselor
fosile din straturile paleolitie fixează în anumite limite şi cronologia absolută a urmelor
arheologice găsite în respectivele straturi. Limitele metodei sunt determinate de unele
condiŃii geografice ce pot diferi de la o zonă la alta. Astfel există deosebiri pentru oasele
din soluri silicoase sau vulcanice, cele din regiunile tropicale (unde mineralizarea este
rapidă şi neregulată), pentru cele calcinate sau pentru cele mai recente de 10 000 de ani.

50
O atenŃie deosebită trebuie acordată procesului de contaminare a oaselor, fenomen ce
apare destul de des.

5.Metoda termoluminescenŃei. A fost cunoscută empiric încă din 1663 când sir
Robert Boyle a descris cum încălzind un diamant în obscuritate, în contact cu corpul,
acesta emite o licărire slabă.TermoluminescenŃa reprezintă un fnomen fizic de emisiune
de radiaŃii luminoase, datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară
celei de incandescenŃă. Un mare număr de minerale în timpul încălzirii lor emit lumină.
Acest lucru nu este însă suficient pentru a face din aceasta o metodă de datare. Trebuie ca
intensitatea acestei emisii luminoase să fie legată de o scară de timp.
TermoluminescenŃa are două legi: 1. TermoluminescenŃa mineralelor este grosier
proporŃională cu cantitatea de iradiere pe care au primit-o; 2. Dacă un eşantion este
încălzit pentru a doua oară nu mai emite lumină. El poate face acest lucru numai dacă
este iradiat din nou. Metoda se utilizeaza la datarea ceramicii profitând de faptul că în
momentul coacerii obiectelor termoluminescenŃa care a fost acumulată în argile după
formarea lor (sau termoluminescenŃa geologică) este ştearsă. Deci cronometrul este repus
pe zero (termoluminescenŃa începând să se reacumuleze în timp după această coacere) şi
ceea ce se va data va fi momentul coacerii vaselor sau a obiectelor ceramice. Cristalele
conŃin aproape întotdeauna urme de uraniu sau toriu care sunt metale radioactive. O
anumită proporŃie din aceste radiaŃii sunt înregistrate, în timp, de către materialele solide,
prin fenomenul numit luminiscenŃă. Toate acestea permit înregistrarea şi măsurarea dozei
de radiaŃii din materialul ceramic în care se află respectivele cristale. Între proprietăŃie
ceramicii trebuie reŃinută şi capacitatea cuarŃului (prezent ca degresant în ceramică) de a
înregistra radiaŃiile termoluminiscenŃei. Aceste radiaŃii se adaugă an de an şi sunt
determinate şi de către mediul înconjurător. Limitele metodei sunt impuse de diferiŃi
factori, determinaŃi de condiŃiile în care a stat proba sau de factori tehnici ca temperatura
de ardere şi intensitatea luminii.

6. Metoda hidratării obsidianului. Obsidianul este o sticlă vulcanică rezultată din

solidificarea rapidă, petrecută în urma erupŃiilor vulcanice. Obsidianul apare numai în

51
anumite zone ale Pământului unde există sau a existat o intensă activitate vulcanică, roca
fiind căutată în preistorie pentru muchiile foarte ascuŃite care rezultau în urma spargerii.
Metoda are la bază principiul hidratării în timp a obsidianului, care se petrece
după o constantă, dacă proba stă în aceleaşi condiŃii. În fapt o suprafaŃă a obsidianului
recent prelucrată va absorbi apă din mediul înconjurător, formând un strat de hidratare
măsurabil, dar care este invizibil cu ochiul liber.Adâncimea hidratării obŃinute reprezintă
timpul scurs din momentul confecŃionării obiectului. Metoda are aplicaŃii mai ales în
staŃiuni sau situaŃii în care nu există observaŃii de stratigrafie verticală, ci doar date de
stratigrafie orizontală (în acest caz este vorba de cronologie relativă) sau lipsesc alte
metode de datare.
Limitele metodei sunt impuse de faptul că hidratarea nu este uniformă în întreaga
lume, neexistând aceleaşi condiŃii fizico-chimice peste tot. Aceste condiŃii depind de
existenŃa unor factori locali care determină rata de hidratare (de pildă temperatura
atmosferică). Metoda poate fi corectată şi corelată cu alte metode sau informaŃii
cronologice, precum şi cu date oferite de metoda C14 sau de estimări stratigrafice,
dendrocronologice etc.

Desigur metode de datare absolută există mult mai multe, unele aflate în fază
incipientă altele utilizate pe scară largă. Dintre acestea aminitim: Metoda determinării
uraniului din oase, Determinarea azotului din oase; Determinări prin propagarea
ultrasunetelor în oase (pentru determinarea fosilelor); Metoda thoriu-uraniu (se bazează
pe dezintegrarea U234 şi transformarea acestuia în Th230 – datează organismele litorale;
Metoda izotopilor de oxigen (studierea raportului dintre izotopii O18 şi O 16 în scopul
datării probelor din zonele marine); Metoda fusiunii nucleare ( se bazează pe
dezintegrarea diferită a U235 de a celui U238, metodă folosită cu succes pentru datarea
primilor hominizi din Tanzania) etc.

52
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bahn, P., Archaeology. A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2000
Bejan, A., Micle, D., Arheologia – O ştiinŃă pluridisciplinară. Metode clasice şi
moderne de lucru, Timişoara, 2006
Florea, G. Introducere în arheologie, curs universitar.
Gherghe, P., Introducere în arheologie, Craiova, 2000
Greene, K. Archaeology. An Introduction, Londra, New York, 2002
Kruta, V., Les Celtes. Histoire et Dictionaire, Paris, 2000
De Laet, S. J. Archaeology and Its Problems, 1957
Laszlo, A. Datarea prin radiocarbon în arheologie, Bucureşti 1997
Lazarovici, Ghe., Metode şi tehnici moderne de cercetare în arheologie, Bucureşti,
1998
Luca, S.A., Arheologia generală, Alba Iulia, 1999
Piggott, S., Aproach to Archaeology, 1959
Popovici, D. şi colab. Cercetarea arheologică pluridisciplinară. Concepte, metode şi
tehnici, Bucureşti, 2002
Rachet, G., Universul arheologiei, vol. I-II, Buc. 1977
Stiebing, W.H, Uncovering the Past. A History of Archaeology, Oxford University
Press, 1993
Văsaru, Ghe, Cosma, C., Geocronologie nucleară. Metode de datare prin fenomene
nucleare naturale, Cluj-Napoca, 1998

53