1

15. SEMNIFICAIILE TRANSFERULUI DE SACRALITATE N REVOLUIA FRANCEZ Mona Ozouf incearca in capitolul de incheiere al lucrarii sale sa expuna si sa explice optiunile revolutiei in materie de viata religioasa, de sacralitate si de transfer al acesteia. In urma persecutiilor religioase ale catolicismului, viata religiosa este departe de a se stinge. Astfel, dupa arestarile facute pe motive religioase, procesiunile religioase continuau sa copleseasca strazile oraselor, sa serpuiasca pe campuri pentru rugaciuni publice, fara ca un preot ce depusese juramant sa vrea sa ii conduca pe oameni. Se identifica in aceasta perioada un control destul de strict al comisarilor locali asupra fiecarei procesiuni cu caracter religios. Daca procesiunile funebre erau permise din respect pt memoria defunctilor, comisarii faceau exces de zel in cazul cortegiilor vesele, interzicandu le in totalitate. Astfel populatia brava in timpul interdictiilor, mai ales de ziua !uturor Sfintilor "# nov$, de %oboteaza sau de &raciun, ca si cum ostilitatile comisarilor trebuiau sa inceteze in mod sigur. Aceasta perseverenta populara marcheaza timpul altfel decat dupa ritmul republican sugereaza o dedublare a vietii cotidiene' intre &raciun si luarea !oulonului, intre sacru si profan. De aici se naste insa o controversa istoriografica ' Daca ruptura este traita ca atare, daca in sarbatorile care au rupt complet legatura cu cerebrarile religioase nu se naste o alta forma de religiozitate. Autoarea pune raspunsurile afirmative pe seama istoriografiei contrarevolutionare care ilustra multimile ingenunchiate in fata unor altare, busturi sau icoane ale lui Marat implorand protectia sa. Astfel Mona Ozouf mizeaza pe vocabularul folosit la adresa lui Marat ' nemuritor, erou, martir, explicand cum foarte usor, ()curg sau %rutus pot fi numiti nemuritori, pe cand termenul de martir si ar pierde incarcatura religioasa in vocabularul eroismului revolutionar. Martir ar echivala cu * mare figura a revolutiei +. De asemenea amestecarea lui Iisus printre martirii revolutiei in acceptiunea populara e pus ape seama umanizarii lui Iisus si nu pe cea a deificarii martirilor. Autoarea se bazeaza pe parerea lui ,ran- %o.man care noteaza ca invocatiile la adresa lui Marat au un caracter retoric din moment ce nu i se confera puteri tamaduitoare, nu i se cer promisiuni de putere ci doar bustul sau e atins de unii oameni. Astfel, acestui cult ii lipseste esentialul, protectia sacralizanta. OROAREA DE VID Slaba hrana spirituala oferita de sarbatorile republicane religiozitatii populare creaza o teama de vid in sacralitate. Aceasta teama de vid omniprezenta in gandirea Directoratului duce la ideea inlocuirii a ceea ce s a inlaturat, a inlocuirii catolicismului. Astfel se imagineaza o religie laica , sau mai bine spus o sacralizare a patriei , a societatii. Astfel centrul sacru al noii religii ar fi patria, Declaratia drepturilor omului ar fi capabila sa inlocuiasca cartea de slujbe, preotii vor fi cautati printre capii familiilor. Acest sistem religios ar merge pana intr acolo cand botezul ajunge unul civic, recitandu se Decalogul republican in timpul ceremoniei sau la Sarbatoarea tuturor sfintilor " # nov$ s ar comemora marii oameni decedati din familie. /roiectele de liturghie republicana propun o comuniune pascala realizata de doua ori pe an, la seceris si toamna la culegerea recoltelor, materializata in primul caz prin prajituri de faina iar in al doilea caz prin vin. &raciunul republican propune sarbatorirea nasterii unui baiat in familie in timpul anului. ,unerariile priau modelul tanarului Anacharsis printr un elogiu funebru si varsarea de miere lapte si vin in jurul sicriului pt a comemora virtutile defunctului. &reatia revolutionara in materie de sacralitate se supune unei singure legi, aceea a reducerii, a epurarii. Sunt inlaturate in acest sens emblemele, arse hartiile. Slujba detestata este slujba supraincarcata de adaosuri baroce, ingreunata de * dogme odioase +, desfigurata de o *doctrina de tiranie +. Slujba teofilantropica propusa era simpla, spusa in franceza si era menita sa faca liniste asupra * acestor finte nule care sub numele de sfinti nu ofera decat un rau exemplu de urmat + !emplul teofilantropic vazut in acea perioada de Amar) Duval era un loc auster, fara embleme, alegorii, statui de sfinti sau tablouri cu miracole. Mai tarziu, 0dgar 1uinet se declara consternat de sterilitatea imaginatie revolutionare iar liturghia pe care in teama lor de vid o propun oamenii revolutiei o considera pierduta, neidentificand aici un transfer de sacralitate. SENSUL CATORVA IMPRUMUTURI Organizatori de sarbatori revolutionare practica un obsedant si misterios recurs la Antichitate. &and disputa dintre antici si moderni e demult transata in favoarea modernului, optiunea revolutionarilor spre antichitate ridica multe semne de intrabare. /rima intrebare ar fi daca inovatia revolutionara a fost reala sau nu. 2nii au pus aceasta orientare pe seama educatiei

2
unora dintre revolutionari. Aici intervine tipul de istorie predat atunci in colegii, intrucat prezentul era considerat atunci sumbru iar trecutul stralucitor. Autoarea prezinta in acest sens o teorie din istoriografie care identifica antichitatea ca fiind tineretea istoriei, inceputul, cand pentru revolutionari ideea de inceput e atotputernica. 3evolutionarii considerau ca sansa 3ev. ,ranceze a fost ruptura de orice traditie, iar ei prin sarbatoarea antica nu intelegeau o traditie ci un model etern de simplitate 4 bucurie. In revolutie o intreaga generatie considera cariera de jurist, legislator ca fiind cariera optima. 0xigenta sacralitatii atrage atentia asupra legislatorului. * Iisus nu a fost doar om ci a fost un legislator + spune %ourdon. 2manizarea lui Iisus e compensata de sacralizarea omului. 3eursul la Antichitatea in sarbatorile revolutionare nu exprima doar nostalgie. Astfel intr o lume unde se decoloreaza valorile crestine exista nevoia de sacru. /rin urmare o societate care instituie se vede nevoita sa se justifice si sa sacralizeze insusi faptulinstitutiei, iar antichitatea e folosita ca sursa de inspiratie intrucat nu e privita ca un moment al istoriei comparabl cu alte momente si e vazuta ca avand un privilegiu absolut, e gandita ca un inceput absolut si nu ca o continuitate. /rezenta in sarbatorile revolutionare a elementelor masonice pe de alta parte a fost vazuta ca o semnatura a complotului masonic. Insa legatura dintre masonerie si revolutie este incontestabil justificata din moment ce in masonerie ca si in revolutie orice adunare este * pro facto + o sarbatoare. &eea ce frapeaza in imprumuturile masonice ale sarbatorilor revolutionare este religia lojilor, sacralizarea unei vieti golita de sacru in jurul figurii artizan a omului creator. &u semne zodiacale pe pereti, cu fresce unde se succeda anotimpurile, templul e in acelasi timp locul astronomiei si al cultului civic. 3evolutia e o figura in acelasi timp stiintifica si astrala. DESPRE SENSUL SUPRIMARII &eea ce cauta oamenii revolutiei este identittea esentei religiilor ca si punere in evidenta a identitatii umane. Se cauta astfel cu incapatanare o antropologie elementara. 3eligia in timpul revolutiei se vroia a fi chiar medie a mai multor religii. Spre ex 3allier recunostea in anul I5 avantajele culegerii de elemente comune tuturor religiilor admise in ,ranta si compunerea unei formule de invocare a fiintei supreme. Aceasta intentie de a face suma mai multor religii se oglindeste in scopul sarbatorii revolutionare de a omogeniza umanitatea. Asa se explica si sensul renuntarilor sarbatori revolutionare, nu ca o incetare de a demola ci ca o cautae a fundamentului sacralizat, a religiei mama, avand in prim plan umanitatea. Sacralitatea sarbatorii revolutionare cunoaste 6 dimensiuni ' biologica, sociala si civica. %iologica intrucat da o imagine mai puternica reciprocitatii raporturilor umane "importanta ceremonialului varstelor dar mai ales rolul acordat tatalui si mamei din familie$ Dimensiunea sociala 7 este vorba despre legatura sociala a statului pur prin juramantul sacru al contractului social "aici lipseste plagiatul antichitatii$ Dimensiunea civica 7 insemnatatea patirei 7 centrul sacru al noii religii. ,ara indoiala ca patria e absenta fizic de la sarbatoare insa patria este 7 daca vreti 7 cadrul general intrucat ' altarul e al patriei, aparatorii sunt ai ei, se pune problema de a muri ori a trai pt patrie. Astfel sarbatoarea revolutionara se doreste a fi institutoarea unei societati eterne, este un imens efort de a inlatura decadenta vechiului regim, vechilor orientari, vazute ca o maladie a societatii. Odata imensl eveniment aparut " ei gandeau in termenii ordinii si nu ai dezordinii$ a aparut dorinta de la aceasta sarbatoare sa intareasca revolutia astfel ca ii confereau putere de conservare. 8relier afirma ' 9A trebuit sa fim revolutionari pentru a fonda revolutia dar trebuie sa incetam sa mai fim pentru a o pastra:. !ot 8relier a vazut oamenii supusi la 6 coduri in mod alternativ ' codul natural, cel civil si cel religios insa acestea nu s au pus niciodata de acord. 0i bine prin aceasta sacralizare a elementelor profane ale statului suprapuse peste sarbatori populare, traditionale, sarbatoarea revolutionara a incercat sa realizeze aceasta compatibilitate. !ransferul sacral asupra valorilor politice si sociale e realizat si defineste un nou patrimoniu intangibil unde coexista cultul umanitatii si religia legaturii sociale, bunastarea industriei si viitorul ,rantei. Sarbatoarea revolutionara ajunsese sa fie exact ce s a dorit sa fie.