Incinerarea

Dupa anii 1990, inventarul anunturilor mortuare arata incercarea de recuperare a formulelor
crestine pierdute in timpul perioadei comuniste. Se observa tendinta de a evita termenul
moarte si de a l inlocui cu diverse formule abstracte. Incinerarea apare ca o practica marginala
in comparatie cu inhumarea, atat in per. Comunista, cat si dupa 89.

Incinerarea este prezentata ca o solutie la criza locurilor de veci, fiind si o modalitate prin
care lumea isi manifesta un indiferentism religios. In prezent societatea traverseaza un proces
de restructurare a mentalitatii religioase.

Asistam pe de o pate la recuperarea valorilor crestine traditionale, dupa 50 de ani de

propaganda atee, iar pe de alta parte la un nou proces de secularizare, care se manifesta prin
descrestinarea conceptiilor despre lume si viata prin separarea experientei religioase de
Biserica, ca institutie. Thanatologia( problematica mortii) ne ajuta sa intelegem acest proces
de redefinire a religiosului in societatea contemporana.

Metodologie de cercetare

S-au parcurs din mai multe ziare anunturile funerare de dupa revolutie, dinainte de revolutie si
din perioada interbelica. Cercetarea acestor anunturi reprezinta un domeniu care asteapta sa
fie explorat si care ofera indicii valoroase despre atitudinea fata de moarte a contemporanilor
nostri.El are niste limie care fac dificila ori incercare de generalizare. Din pricina manierei
stereotipe a redactarii lor, anunturile nu permit sa se alcatuiasca statistici referitoare la varsta,
meserie, confesiune sau religia celui deceda.Varsta este aratata doar in cazul pers care murit
in florarea varstei, iar referitor la confesiune sau religie, rar se mentioneaza unde se va avarsi
ceremonia.

In a doilea rand, anunturile apartin pers de la oras sau instarite, reflectand mentalitatea despre
moarte doar a unei categorii de pers, putin numeroase. PT pop. Rurala, un studiu interesant ar
fi inscriptiile funerare dintr un cimitir satesc.(Cimitirul vesel Sapanta), care transmite o
viziune auntentic ortodoxa asupra mortii. Aceste inscriptii surprind cu umor limitele conditiei
umane, au o valoare moralizatoare pt cei ramasi in viata si exprima speranta ca cei vii si cei
morti se vor intalni in viata de apoi.. Precum arata si slujba inmormantarii orodoxe, doar prin
moarte se face mutarea de la cele triste de aici , la cele vesele de dincolo.

Formulele anunturilor mortuare: evaluare procentuala

Anunturile de dupa 1990 ne arata ca majoritaea anunturilor sunt formulate cu

incetare/stingere din viata), cam un sfert din nr total de anunturi inventariate. In general, in
perioada comunista, dar si dupa 1990, se incearca evitarea cuvantului moarte, care era prezent
in multe din anunturile din perioada interbelica(intre 12-16%). In schimb, in perioada
comunista, cat si in prezent, el apare intr-o pondere f mica. Acest lucru arata ca moartea ridica
prb majore omului contempran educat sa creada ca totul este aici si acu, ca singura existenta
credibila si palpabila este cea prezenta. In locul cuvantului moarte, apare disparitie, deces,
pierdere, plecare, despartire, a plecat rapus de boala, a inchis ochii, etcccccccccccc.

Formula Dumnezeu sa l odihineasca/ierte, apare timid in anunturile de dupa 1990.(dupa

comunism au inceput sa creasca..pt ca reason). Mai de curand au aparut si anunturi cu
continut crestin: a plecat la Domnul, a plecat in lumea celor drepti, a adormit intru Domnul
sau diverse formule scurte de rugaciuni pt sufletul celui decedat. Continuturile crestine sunt
din ce in ce mai numeroase ca urmare a orei de religie in scoli, cateheizarii in biserici. Totusi
aceste anunturi coexisa cu formularile necrestine sau neutre.

O mentiune aparte este legata de sintagma a trecut in nefiinta- care este o mostenire nefericita
a perioadei comuniste. Acesta formula constituie un paradox, pt ca formula trecerea in
nefiintaadica in neant, exclude credinta in Dumnezeu, in suflet si in viata viitoare.

In trecut impactul acestor anunturi era unul considerabil, reusind sa reauneasca intreaga
familie in jurul acestui eveniment. In prezent anunturile sunt in scadere, aceste scadere fiind
invers proportionala cu cresterea nr anunturilor de cumparaturi, vanzari, locuri de munca...

Incinerarea ca practica funerara

Din peste cele 1899 de articole parcurse in studiu, 20 de anunturi se refereau la incinerare. In
Romania inhumarea se practica in prop de 99%, incinerarea fiind privita cu reticenta chiar si
de pers care nu sunt crestine practicante. In nr procentelor pers incinerate intra cu siguranta
persoanele de alte religii decedate in Romania(chinezi, hindusi budisti).

Varful de lance al acestei miscari pro-incinerare in Romania este Asociatia Cremaionist

Amurg, intemeiata in feb 2010 de un grup de cercetatori si cadre universitare din centre
universitare transilvanene(univ 1 Dec, alba iulia). Asociatia se afla in stransa legatura cu
Cremation Society of Great Britain si este implicata activ in cercetarea legata de acest subiect

Fondatorii au primit numeroase granturi de cercetare pt editarea de carti si organizarea de

conferinte, popularizare si diseminare de informatii. Asociata ofera consultatii gratuite legate
de orice problema a incinerarii umane, literatura in limba romana si straina despre incinerare,
efectueaza la cerere incinerari in cremaroriul de la SZEGED(ungaria), asigura incheierea
formalitatilor legale pt cei ce doresc inca din viata incinerarea(act notarial)

Asociatia militeaza pt deschiderea a 2 crematorii in Trasilvania(unul la Cluj, altul in

localitatea Oorhei, din Oradea). Obiectivul lor este de a promova incinerarea in Romania.

Date istorice despre practica incinerarii

Primele informatii despre incinererea ca o alternativa la inhumare in Romania apar in a doua

jum a sec XIX-lea. Este vb de personalitati in domeniul medical, dr. Iacob Felix(1932-1905),
academicianul Constantin Istrati(1850-1918), sau dr. Mina Minovici(1858-1933), directorul
primului Institut de Medicina Legala din Romania, care astazi ii poarta numele. Acestia
mentionau incinerarea ca o solutie pt mentinerea sanatatii publice, in contextul epidemiilor
care ravaseau Bucurestiul la acea data. In anul 1913 a fost sustinuta prima Conferinta publica
despre incinerare, la Ateneul Roman, de catre Radu Rosetti(1853-1926)

In anul 1923 a aparut Societatea Nirvana(mai tarziu Cenusa)- printre fondatori fiid Mina
Minovici si Roseti. Crematoriul Cenusa a fost construit intre anii 1925-1928 cu sprijinul
Primariei Capitalei.

Dupa prima incinerare, Sf.Sinod al BOR a hotarat ca nu se poate savarsi inmormantarea

crestina celor incinerati fiindca incinerarea mortilor este in contradictie cu doctrina Bisericii
Ortodoxe. Preotii sunt datori mai inainte de a incepe slujba inmormantarii sa ceara familiei
mortului biletul starii civile care arata unde urmeaza sa aiba loc inmormantarea si numai dupa
ce s au convins ca il duc la cimitir si nu la creamatoriu sa oficieze slujba.

In 1934 apare periodicul Flacara Sacra, care isi propune sa continue propaganda in favoarea
incinerarii si sa stranga adepti. Comunismul a preluat aceasta practica a incinerarii pt a si
manifesta opozitia fata de crestinism, si a promova conceptia materialista despre lume si viata.

Incinerarea este o provocare la adresa simbolisticii eshatologice traditionale fiindca exprima

mesajull contra- eshatologic al materialismului triumfator.Pt elitele comunismului, incinerarea
a constituit o modalitate preferata de inmormantare.(in prima decada a comunismului)

Problemele economice care au afectat Romania in ultima perioada a regimului Ceausescu a

influentat si problema incinerarii. Criza gazului facea operatiunea incinerarii mai greu de
efectuat. Uneori rudele luau cadavrul ars incomplet si il inmormantau????????. In anul 1993 a
fost deschis crematoriul Vitan Brzesti, care functiona in paralel cu Cenusa(care a fost inchs
pt reparatii in 2003. In prezent crematoriul Vitan Brzesti este singurul functional din Rom

BOR si incinerarea

Aparitia crematoarelor si prima incinerare din 1928 au generat o vie polemica in presa
bisericeasca. Teologii au considerat in aceasta practica o atitudine anti-crestina, si au subliniat
implicatiile dogmatice si liturgice pe care le presupune aceasta inovatie. In fiecare nr al
revistei Glasul monahilor(editata de Ieromonahul Dionisie Lungu) erau publicate articole
virulente impotriva incinerarii. Se denunta reaparitia paganismului, a slujitorilor lui Baal.

La initiativa Pr. Marin Ionescu de la Bis Cuibul cu Barza, s a constituit o asociatie crestina
numita Tarina olarului, care urma sa se ocupe de ingroparea oamenilor saraci pt ca acestia sa
nu ajunga la crematoriu. Cu ocazia primei incinerari, Pr Ionescu s-a aflat la Crematoriul
Cenusa si a protestat alaturi de 20 de preoti si 50 de studenti teologi. Pr Ionescu a fost dat in
judecata de adeptii incinerarii pt calomnie si atac la persoana.

De cealalta parte, revista Flacara sacra, se chinuia sa arate ca incinerarea nu este act religios,
ci, alaturi de inhumare, este un alt mijloc, mai stiintific, pt indepartarea organismului mort.
Toate anunturile mortuare scot in evidenta ca in cadrul ritualului de incinerare, are loc si
slujba religioasa, ba chiar in poze apar si preoti, fara sa stim care este situatia lor canonica.
BO nu are un canon exprex care sa interzica incinerarea. Exista o singura hotarare referiotare
la incinerare, mentionata in 1928, si reconfirmata in 1933 de Sf.Sinod. De atunci nu s-a mai
revenit asupra hotararii, asadar ea reprezinta si azi pt de vedere al bisericii referitor la
incinerare.

Asadar, nu se savarseste nici Slujba Inmormantarii si nici slujbele de la soroacele de pomenire

ale mortilor, randuite de Biserica, celor care se incinereaza. In unele situatii, preoti caterisiti
savarsesc slujba inmormantarii in incinta crematorului, fara stirea autoritatilor bisericesti si
civile. Alteori, preotii sunt pusi in situatia sa savarseasca parastasul de la Biserica pt cel mort
si uneori chiar slujba de pomenire la mormant, in cazul in care urma este ingropata(in
pomelnicele pe care le da familia la Biserica apare doar numele persoanei, nu ca a fost
incinerata.

Atitudinea BOR tinde sa se nuanteze in cazul comunitatilor romanesti din diaspora unde
alegerea incinerarii este mult mai frecventa decat in romania. In 2005, Mitropolia Europei
Centrale si Occidentale hotara ca, in cazul preotilor care vor intalnii familii care insista totusi
incinerarea trupurilor celor raposati, slujba inmormantarii se va face numai inainte de
incinerare. In cazul in care cineva va informa pe preot dupa ce perosana a fost incinerata, nu
se va mai savarsii slujba Inmormantarii, ci doar aceea a Parastasului, cu citirea Apostolului si
Evangheliei.

Incinerarea nu contrazice fi dogma despre invierea mortilor. Puterea lui Dumnezeu este
aceeasi si fata de tarana si fata de cenusa, de aceea ingroparea nu poate fi socotita ca piatra de
temelie pt invierea mortilor, caci Dumnezeu, care l=a sculat din morti pe Fiul Sau si pe noi ne
va scula cu puterea Sa. Arderea insa nu poate fi simbolul invierii, caci ce se arde nu mai
incolteste, nu mai poate rasari. Dar ce se ingroapa, rasare. Mantuitorul Iisus Hristos a spus
ca la judecata viitoare cei din mormant vor auzi glasui Lui si vor invia

BO se opune acestei practici din motive biblice, teologice, liturgice, prin intreaga ei traditie..
Arderea nu este oprita in VT, dar este socotita numai ca o pedeapsa pt adulter, sau pt alte
pacate, in timp ce neingroparea era socotita o mare pedeapsa care se aplica pt calcatorii de
lege. Incinerarea nu este nici macar mentionata in NT. Mantuitorul si Sf. Apostoli au fost
ingropati. Ulterior, moastele martirilor au fost pastrate cu grija, iar mormintele martirilor au
devenit temelii de locasuri de rugaciune.

Bo invata ca fiinta umana este trup si suflet si amandoua au vocatia Imparatiei lui Dumnezeu.
Trupul nu este o temnita, un loc de exil pt sufletul nemuritor, ci este templu al Duhului Sfant..
De aceea Biserica nu poate fi de acord cu adeptii incinerarii care sustin ca sufletul este
nemuritor, iar trupul doar ceva trecator, care prin moarte devine rest inutil.

Incinerarea este una din practicile omului post-modern, prin care isi exprima indiferentismul
religios si viziunea lui utilitarist-consumista asupra vietii. Trupul nu mai este privit o parte
constitutiva a pers umane, care trup si suflet va intra in Rai, ci un ambalaj al sufletului, un
obiect incomod, de care familia vrea sa se debaraseze cat mai repede.
Propaganda in favoarea incinerarii este f activa in Romania, la intretinerea ei contribuind
foarte mult si neingrijirea cimitirelor, precum si superfecialitatea cu care uneori se face
inmormantarea(o slujba prescurtata, fara predica, fara solemnitatea cuvenita).

Omul contemporan tinde sa se elibereze de gandul de moarte, sa acopere realitatea ei sa nu fie

tulburat de gandul ei. Problema mortii in sine si a vietii dupa moarte bulberseaza conceptii
consumiste potrivit carora totul e aici si acum. Moartea si inmormantarile incep sa fie
gestionate de firme specializate, iar trecerea pe la biserica are un aspect formal, de implinire a
unei traditii.