1.

Care sunt condiţiile care au stat la baza apariţiei finanţelor:

a) apariţia relaţiilor de producţie;
b) apariţia relaţiei marfa-bani;
c) apariţia corporaţiilor;
d) apariţia statului.

2. Finanţele exprimă relaţiile băneşti dintre:

a) întreprinderile, în procesul creării valorilor materiale şi realizării bunurilor şi a serviciilor;
b) statul şi cetăţenii,
c) companiile de asigurări (de bunuri şi de persoane), la achitarea primelor de asigurare şi la
recuperarea despăgubirilor;
d) diferiţi participanţi şi direcţii de activitate în cadrul grupurilor financiare şi de producţie,
corporaţiilor internaţionale, etc,

3. Finanţele exprimă relaţiile băneşti dintre:

a) întreprinderile, cetăţenii şi fondurile bugetare,
b) verigile sistemului bugetar;
c) diferite direcţii şi etape de activitate ale întreprinzătorilor individuali;
d) cetăţenii, care se ocupă cu activitatea investiţională şi emitenţii.

4. Relaţiile financiare sunt parte componentă a:

a) relaţiilor băneşti, relaţiilor economice;
b) relaţiilor sociale, relaţiilor de producţie;
c) relaţiilor politice, relaţiilor demografice;
d) relaţiilor industriale, relaţiilor militare.

5. Relaţiile financiare pot fi clasificate astfel:

a) relaţii financiare publice;
b) relaţii financiare subiective;
c) relaţii financiare private;
d) relaţii financiare obiective

6. Funcţia de control a finanţelor se referă la:

a) modul de constituire a fondurilor în economie;
b) repartizarea acestora pe beneficiari;
c) eficienţa cu care unităţile economice utilizează resursele de care dispun;
d) formele de participare la constituirea fondurilor publice de resurse

7. Relaţii financiare publice sunt:

a) la nivelul populaţiei
b) la nivelul agenţilor economici;
c) clasice;
d) speciale: de credit şi de asigurări.

8. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice include următoarele etape:

a) controlul finanţelor publice;

1
b) constituirea fondurilor financiare publice;
c) distribuirea fondurilor financiare publice;
d) reglementarea fondurilor financiare publice.

9.În cadrul sistemului financiar public nu se includ:

a) finanţele întreprinderilor de stat;
b) asigurările sociale de stat;
c) creditul oferit de băncile private;
d) bugetul de stat;
e) finanţele agenţilor economici cu capital privat.

10. Prin intermediul mecanismului financiar se realizează funcţiile finanţelor :

a) de dirijare a activităţii agenţilor economici privaţi;
b) de repartiţie şi de control
c) de recuperare a împrumuturilor acordate de stat;
d) de producţie;
e) de comandă centralizată a economiei.

11. Mecanismului financiar are următoare structură:

a) sistem de planuri financiare; sistem de insituţii;
b) cadrul instituţional; sistemul financiar; cadrul juridic;
c) sistem de fonduri; sistem de relaţii economice;
d) pîrghiile economico-financiare; metodele administrative de conducere

12. După destinsţia resurselor, fondurile financiare ale sistemului financiar se împart în:
a) fonduri financiare private; fonduri financiare publice;
b) fondurile bugetare ale raioanelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor;
c) fonduri de consum; fonduri de înlocuire şi dezvoltare;
d) fonduri de rezervă; fonduri de asigurare;

13. În cadrul sistemului financiar privat se includ:

a) Finanţele agenţilor economici cu capital privat;
b) Finanţele întreprinderilor de stat;
c) Asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
d) Asigurările sociale de stat;
e) Creditul bancar privat;

14. La nivel macroeconomic politica financiară constituie:

a) ansamblul de metode şi instrumente cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi
gestionarea resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de piaţă întreprinderii;
b) activitate de influienţare de către autorităţile publice a proceselor economice şi sociale prin
metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării scopurilor macroeconomice;
c) ne reflectă comportamentul întreprinderii în ceea ce priveste finanţarea activităţii sale;
d) reflectă comportamentul întreprinderii în ceea ce priveşte alocarea de resurse financiare cu
scopul de a obţine profit.

2
 15. La nivel microeconomic politica financiară constituie:
a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea întreprinderii cu
caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea
maximizării valorii de piaţă;
b) activitate de influienţare de către autorităţile publice a proceselor economice şi sociale prin
metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării scopurilor macroeconomice;
c) deciziile şi acţiunile vizînd oferta de monedă şi derularea circulaţiei monetare în economia
naţională, asigurarea echilibrului monetar şi menţinerea puterii de cumpărare a monedei în
scopul realizării unor obiective ale politicii generale.

16. Coordonatele funcţionale ale politicii fiscale sunt:

a) limitarea deficitului bugetar ca pondere în PIB;
b) volumul şi provenienţa resurselor financiare;
c) creşterea paralelă a cheltuielilor publice şi PIB;
d) numărului şi a modalităţilor de prelevare, rata fiscalităţii;
e) echilibrul bugetar.
17. Instrumentele politicii fiscale se referă la:
a) volume şi solduri bugetare;
b) numărul şi varietatea impozitelor, felul impunerii;
c) asietă - subiectul, obiectul, mărimea bazei impozabile
d) diversitatea scutirilor, reducerilor şi deducerilor
e) acţiuni şi operaţiunile bugetare

18. Instrumentele politicii bugetare se referă la:

a) numărul şi varietatea impozitelor, felul impunerii;
b) volume şi solduri bugetare;
c) asietă, diversitatea scutirilor, reducerilor şi deducerilor
d) clasificarea cheltuielilor
e) acţiuni şi operaţiunile bugetare

19. Coordonatele funcţionale ale politicii bugetare sunt:

a) echilibrul bugetar;
b) volumul şi provenienţa resurselor financiare;
c) limitarea deficitului bugetar ca pondere în PIB;
d) numărului şi a modalităţilor de prelevare, rata fiscalităţii;
e) creşterea paralelă a cheltuielilor publice şi PIB.

20. În sens larg politica monetară constituie:

a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea întreprinderii cu
caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea
maximizării valorii de piaţă;
b) activitate de influienţare de către autorităţile publice a proceselor economice şi sociale prin
metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării scopurilor macroeconomice;

3
 c) activitatea de influenţare a proceselor economico-sociale prinr-o serie de instrumente monetare
în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerii echilibrului general în
economie.

21. Politica valutară reprezintă:

a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea întreprinderii cu
caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea
maximizării valorii de piaţă;
b) modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi
externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe
pieţele financiar-valutare.
c) activitate de influienţare de către autorităţile publice a proceselor economice şi sociale prin
metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării scopurilor macroeconomice.

21. Politica creditară reprezintă:

a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea întreprinderii cu
caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea
maximizării valorii de piaţă;
b) modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi
externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe
pieţele financiar-valutare.
c) ansamblul deciziilor, metodelor şi tehnicilor care vizează reglementarea şi supravegherea a
volumului de credite în economie, precum şi a ratei dobînzii pentru realizarea obiectivelor
macroeconomice legate de procesele economisirii şi investirii şi contracararea inflaţiei.

22. Politica monetară utilizează următoarele instrumente:

e) acţiuni, operaţiunile şi veniturile bugetare;
f) operaţiuni pe piaţa deschisă cu hîrtii de valoare de stat;
g) volume şi solduri bugetare;
h) rata dobînzii şi rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale;
i) rezervele valutare ale Băncii Naţionale.

23.Decizia de micşora rata rezervele obligatorii ale băncilor comerciale are ca efect:
a) creşterea ratei dobînzii bancare;
b) inflaţia;
c) stimularea investiţiilor;
d) limitarea investiţiilor;
e) micşorarea ratei dobînzii bancare;
f) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
g) micşorarea masei monetare din circulaţie
h) majorarea masei monetare din circulaţie.

24. Decizia de majora rata rezervele obligatorii ale băncilor comerciale are ca efect:
a) creşterea ratei dobînzii bancare;
b) inflaţia;
c) stimularea investiţiilor;

4
d) limitarea investiţiilor;
e) micşorarea ratei dobînzii bancare;
f) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
g) micşorarea masei monetare din circulaţie
h) majorarea masei monetare din circulaţie.

25. Decizia de vînzare de dolari din rezervele valutare ale Băncii Naţionale are ca efect:
a) creşte cererea de monedă naţională;
b) creşte oferta de monedă naţională;
c) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
d) scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale.

26. Decizia de a cumpăra dolari în rezervele valutare ale Băncii Naţionale are ca efect:
a) creşte cererea de monedă naţională;
b) creşte oferta de monedă naţională;
c) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
d) scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale.

27. În ce se concretizează aplicarea principiului neafectării veniturilor în elaborarea

bugetului:
a) asigurarea efectuării cheltuielilor unui stat din veniturile sale curente;
b) prezentarea bugetului într-un singur document,
c) depersonalizarea veniturilor bugetare;
d) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor BS în acelaşi document în sume globale.

28. Proiectul BS trebuie să fie prezentat în Parlament pînă la:

a) 5 septembrie;
b) 15 septembrie;
c) 1 octombrie;
d) 15 octombrie.

29. Asigurarea realizării politicii bugetar-fiscale o face:

a) Ministerul Finanţelor;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Guvernul;
d) Parlamentul;
e) Fondul Monetar Internaţional.

30. Din punct de vedere economic bugetul reprezintă:

a) document financiar cu putere de lege care include anumite norme şi normative destinate
organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite;
b) totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului;
c) fondurile, care trec prin contul bugetar reprezentînd o pondere semnificativă din PIB, iar
prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate
de intervenţie în viaţa economică şi socială;

5
 d) este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă
competenţele sale (politica economică, socială, educativă, culturală, militară etc.).

31. Care din afirmaţiile prezentate este adevărată:

a) Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale trimestriale ale tuturor
cheltuielilor;
b) Rectificarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale trimestriale ale
cheltuielilor ce pot fi supuse acestei operaţiuni;
c) În lectura a III-a sunt examinate veniturile şi cheltuielile autorităţilor publice locale.

32. Sistemul bugetar unitar include:

a) Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
b) Bugetul de Stat;
c) Bugetele Unităţilor Administrativ – Teritoriale;
d) Fondurile extrabugetare;
e) Bugetul Public Naţional;
f) Balanţa comercială;
g) Fondul Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală.

33. Care dintre următoarele trăsături nu sunt proprii bugetului de stat:

a) BS poate funcţiona cu excedent;
b) BS poate funcţiona cu deficit;
c) Este un act de previziuni economico-financiare;
d) Este un act prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să
cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
e) Este o lege organică, care poate fi abrogată.

34. În ce se concretizează aplicarea principiului unităţii în elaborarea bugetului:

a) asigurarea efectuării cheltuielilor unui stat din veniturile sale curente;
b) prezentarea bugetului într-un singur document;
c) depersonalizarea veniturilor bugetare;
d) înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor BS în acelaşi document în sume globale.

35. Bugetul de Stat al Republicii Moldova trebuie să fie aprobat pînă la data de:
a) 31 decembrie;
b) 25 decembrie;
c) 15 decembrie;
d) 05 decembrie;
e) 15 noiembrie.

36. Trăsături caracteristice ale procesului bugetar sunt:

a) este unul ciclic;
b) este public;
c) este complex;
d) este de decizie;
e) este legislativ;

6
 f) este politic;
g) este economic;
h) este social.

37. Este adevărată sau falsă afirmaţia că:

a) deficitul sau excedentul Bugetului de Stat al Republicii Moldova este examinat în I-ma
lectură;
b) răspunzător pentru executarea de casă a Bugetului de Stat al Republicii Moldova este
Parlamentul;
c) sistemul bugetar al Republicii Moldova este de tip federal;
d) toate afirmaţiile sînt false;
e) toate afirmaţiile sînt adevărate.

38. Raportul anual privind executarea Bugetului de Stat al Republicii Moldova este
prezentat pînă la data de:
a) 31 martie;
b) 20 aprilie;
c) 15 aprilie;
d) 1 aprilie;
e) 1 mai.

39. Răspundere pentru elaborarea bugetului de stat o poartă:

a) organele executive ale administraţiei publice centrale;
b) organul legislativ central;
c) trezoreria teritorială sau persoanele fizice şi juridice.

40. În componenţa cheltuielilor publice se includ următoarele componente:

a) cheltuielile instituţiilor de stat;
b) cheltuielile întreprinderilor private;
c) cheltuielile efectuate din bugetul de stat;
d) cheltuieli efectuate din bugetele locale;
e) cheltuieli efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
f) cheltuieli efectuate din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
g) cheltuielile cu caracter public efectuate de organizaţiile internaţionale.

41. Cheltuielile bugetare includ următoarele componente:

a) cheltuielile întreprinderilor publice şi a instituţiilor de stat:
b) cheltuielile întreprinderilor private;
c) cheltuielile efectuate din bugetul de stat;
d) cheltuieli efectuate din bugetele locale;
e) cheltuieli efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
f) cheltuieli efectuate din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
g) cheltuielile cu caracter public efectuate de organizaţiile financiare internaţionale.

42. Nivelul cheltuielilor publice se exprimă prin intermediul următorilor indicatori:

a) volumul anual nominal al cheltuielilor publice;

7
b) volumul anual real al cheltuielilor publice;
c) creşterea nominală a cheltuielilor publice;
d) ponderea cheltuielilor publice în PIB;
e) cheltuieli publice medii pe 1 locuitor;
f) creşterea reală a cheltuielilor publice.

44. Dinamica cheltuielilor publice se exprimă prin următorii indicatori:

a) volumul anual nominal al cheltuielilor publice;
b) volumul anual real al cheltuielilor publice;
c) creşterea nominală a cheltuielilor publice;
d) ponderea cheltuielilor publice în PIB;
e) cheltuieli publice medii pe locuitor;
f) creşterea reală a cheltuielilor publice

45. Clasificarea administrativă a cheltuielilor publice are la baza următoarele criterii:

a) instituţional;
b) acţiuni social-culturale;
c) acţiuni şi obiective economice;
d) momentul şi modul efectuării;
e) administrativ-teritorial;
f) funcţional.

46. Cheltuielile publice curente includ:

a) cheltuieli pentru construcţia spitalelor;
b) cheltuieli pentru plata salariilor şi premiilor;
c) cheltuieli pentru prestare de servicii şi întreţinere;
d) cheltuieli pentru procurarea localurilor pentru şcoli.

47. Clasificarea economică a cheltuielilor publice delimitează următoarele categorii de

cheltuieli:
a) cheltuieli de capital;
b) cheltuieli pentru acţiuni social-culturale;
c) cheltuieli pentru acţiuni şi obiective economice;
d) cheltuieli curente;
e) cheltuieli posibile.

48. Care dintre următorii factori nu influenţează creşterea cheltuielilor publice:

a) Politici şi militari;
b) Sociali şi demografici,
c) Etnici şi religioşi;

49. Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale au ca scop:

a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei şi calităţii vieţii fiecărui individ;
b) îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale salariaţilor la întreprinderile de stat;
c) asanarea sănătăţii funcţionarilor publici.

8
 50. Cheltuieli de capital se caracterizează prin faptul că:
a) se materializează în bunuri de folosinţă îndelungată ;
b) asigură funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice;
c) în schimbul lor nu se obţine o contraprestaţie .
Indicaţi variantele corec51. Cheltuielile curente se caracterizează prin faptul că:
a) se materializează în bunuri de folosinţă îndelungată ;
b) asigură funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice
c) trebuie reînoite permanent;
d) în schimbul lor nu se obţine o contraprestaţie .

52. În R.Moldova clasificatia bugetara include urmatoarele criterii de clasifucare a

cheltuielilor bugetare:
a) functionala;
b) administrativa;
c) organizationala;
d) economica;
e) financiară.

53. Cheltuielile pentru acţiuni social-culturale includ:

a) cheltuieli pentru învăţămînt;
b) cheltuieli pentru ocrotirea sănătăţii;
c) cheltuieli pentru cultură, artă, sport şi acţiuni pentru tineret;
d) cheltuieli pentru asistenţa socială;
e)cheltuieli pentru servicii de stat cu destinaţie generală;
f) cheltuieli pentru apărare naţională.

54. Resursele financiare publice comparativ cu resursele financiare ale societăţii:

a) au o sferă mai largă de cuprindere;
b) au o sferă mai restrînsă de cuprindere;
c) este vorbă de una şi aceeaşi categorie

55. Resursele administraţiei de stat centrale cuprind:

a) Resursele proprii ale întreprinderilor publice şi private;
b) Veniturile fiscale şi nefiscale;
c) Împrumuturile şi alte surse cu caracter obligatoriu;
d) Impozitele şi taxele locale.

56. După regularizarea cu care se încasează la buget, resursele financiare se împart în:
a) resurse ordinare şi resurse extraordinare;
b) resurse ordinare şi resurse curente;
c) resurse extraordinare şi resurse incidentale;
d) venituri fiscale şi venituri nefiscale;
e) venituri fiscale şi resurse curente.

57. Din punct de vedere al provenienţei lor, resursele financiare publice se pot grupa
a) Resurse ordinare şi extraordinare;

9
 b) Resurse interne şi externe;
c) Resurse extraordinare şi externe.

58. Resursele financiare publice nu includ resursele:

a) administraţiei de stat centrale;
b) administraţiei de stat locale;
c) populaţiei;
d) întreprinderilor publice;
e) asigurărilor sociale de stat.

59. Principala categorie de resurse financiare publice o constituie:

a) veniturile întreprinderilor de stat;
b) împrumuturile externe;
c) impozitele şi taxele;
d) împrumuturile interne;
e) contribuţiile benevole ale agenţilor economici la formare anumitor fonduri.

60. Care dintre următorii factori nu determină creşterea resurselor financiare publice:
a) factorii monetari;
b) factorii demografici;
c) factorii politici şi militari;
d) factorii sociali;
e) toate categoriile de factori menţionaţi influenţează creşterea resurselor financiare publice.

61. Care din următoarele modalităţi de constituire a resurselor financiare publice au ca efect
imediat apariţia inflaţiei:
a) prelevările fiscale;
b) împrumuturile pe termen scurt;
c) împrumuturile pe termen mediu;
d) împrumuturile pe termen lung;
e) finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire.

62. Resursele ordinare cuprind:

a) venituri fiscale;
b) venituri nefiscale;
c) emisiunea de bani de hîrtie;
d) împrumuturile de stat pe termen lung;
e) împrumuturile de trezorerie.

63. Resursele extraordinare provin din:

a) împrumuturile de stat interne şi externe;
b) impozite pe consum;
c) ajutoarele şi alte transferuri primite din străinătate;
d) taxe de timbru şi de înregistrare.

64. Din impozitele şi taxele menţionate mai jos, alegeţi impozitele şi taxele generale de stat:

10
 a) Impozitul privat
b) TVA
c) Impozitul pe bunurile imobiliare
d) Taxele rutiere
e) Taxele pentru resursele naturale

65. Din funcţiile de mai jos, alegeţi cele care se atribuie la IFPS:
a) Asigură evidenţa integrală a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
b) Sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor;
c) Emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
d) Prezintă informaţii şi rapoarte, inclusiv asupra restanţelor, în conformitate cu
instrucţiunile Ministerului Finanţelor;
e) Deleagă atribuţii inspectoratelor fiscale teritoriale.
66. În dependenţă de modul cum se însumează elementele de calcul, impunerea poate fi:
a) Parţială - globală
b) Provizorie – definitivă
c) Parţială – definitivă
d) Provizorie – globală

67. Impunerea în cote fixe se foloseşte în cazul când baza de calcul o formează:
a) venitul sau valoarea sub orice formă;
b) un bun, o faptă sau un act;
c) averea.

68. Din impozitele şi taxele menţionate mai jos, alegeţi impozitele şi taxele locale:
a) Impozitul privat
b) Taxele vamale
c) Impozitul pe bunurile imobiliare
d) Taxele rutiere
e) Taxele pentru resursele naturale

69. Din definiţiile expuse mai jos, alegeţi definiţia care se atribuie la „perioada fiscală”:
e) Perioada fiscală reprezintă perioada până la care obligaţiile fiscale trebuie achitate la buget;
f) Perioada fiscală reprezintă perioada pe parcursul căreia se calculează obligaţia fiscală;
g) Perioada fiscală reprezintă perioada pe parcursul căreia organele fiscale au dreptul să
efectueze controale fiscale.

70. Pentru impozitarea veniturilor persoanelor juridice se utilizează:

a) Metoda de impunere în cote fixe;
b) Metoda de impunere în cote progresive simple;
c) Metoda de impunere în cote proporţionale;
d) Metoda de impunere în cote progresive compuse.

71. Din definiţiile expuse mai jos, alegeţi definiţia care se atribuie la „stopajul la sursă”:
a) Stopajul la sursă reprezintă metoda de percepere a impozitelor prin intermediul căreia
impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către salariat;

11
 b) Stopajul la sursă reprezintă metoda de percepere a impozitelor prin intermediul căreia
impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către o persoană terţă;
c) Stopajul la sursă reprezintă metoda de percepere a impozitelor prin intermediul căreia
impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către o firmă specializată.

72. Cota maximă a impozitelor şi taxelor locale reprezintă:

a) Cota stabilită de administraţia publică locală;
b) Cota stabilită de către Ministerul Finanţelor printr-o scrisoare explicativă;
c) Cota stabilită de către IFPS;
d) Cota stabilită de către Codul Fiscal.
73. Care din organele de mai jos au atribuţii de administrare fiscală:
a) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei;
b) Curtea de conturi;
c) Ministerul Economiei şi a Comerţului;
d) Posturile fiscale;
e) Organele fiscale.

74. Din funcţiile de mai jos, alegeţi cele pe care le îndeplineşte IFS teritorial:
a) Emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
b) Efectuează controale fiscale;
c) Exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale de către organele vamale;
d) Asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
e) Eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale şi timbre de
acciz.

75. Subiectul şi suportatorul impozitelor sunt diferite persoane în cazul:

a) Impozitelor directe;
b) Impozitelor pe avere;
c) Impozitelor indirecte;
d) Impozitului pe venit.

76. Obiectul impozitului şi baza de calcul sunt diferite în cazul:

a) Impozitului pe venit;
b) Impozitului funciar;
c) Impozitului pe bunurile imobiliare.

77. Impunerea în cote procentuale poate îmbrăca următoarele forme:

a) Progresivă
b) Proporţională
c) Direcţionată
d) Regresivă
e) Indirectă

78. Cota impozitului reprezintă:

a) Impozitul aferent unei unităţi de impunere
b) Impozitul ce revine în sarcina unui contribuabil

12
 c) Impozitul spre plată la bugetul de stat

79. Înlesnirile fiscale apar sub forma:

a) Scutirilor
b) Bonificaţiilor
c) Deducerilor
d) Eşalonărilor

80. Egalitatea în faţa impozitului presupune:

a) Să nu existe diferenţiere de tratament fiscal
b) Diferenţierea sarcinilor fiscale ale contribuabililor în dependenţă de situaţia familiară
c) Diferenţierea sarcinilor fiscale ale contribuabililor în dependenţă de teritoriu

81. Obligaţia fiscală reprezintă:

a) Datoria contribuabilului de a plăti impozite statului
b) Dreptul statului de a încasa impozitele
c) Dreptul statului de a institui impozitele

82. Bonificaţiile fiscale se acordă cu scopul:

a) Pentru a stimula o ramură a activităţii economice
b) Pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să achite obligaţiile fiscale înainte de
expirarea termenelor de plată
c) Pentru întreprinderile care folosesc forţa de muncă cu randament scăzut

83. Impunerea în cote progresive compuse se foloseşte în cazul:

a) Impozitului pe venitul persoanelor juridice
b) Impozitului pe bunurile imobiliare
c) Impozitului pe venitul persoanelor fizice
d) Impozitului funciar

84. Obiectivele financiare ale întreprinderii sunt:

a) maximizarea valorii de piaţă;
b) instruirea personalului;
c) asigurarea întreprinderii cu factorii de producţie necesari.

85. Relaţiile financiare ce se stabilesc între întreprindere şi mediu au ca scop:

a) maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii;
b) formarea şi repartizarea fondurilor băneşti;
c) asigurarea ritmicităţii producţiei.

86. Structura financiară a întreprinderii se defineşte ca raportul dintre:

a) capital propriu şi datorii;
b) active curente şi datorii curente;
c) active pe termen lung şi datorii pe termen lung

87. În componenţa surselor interne de finanţare a întreprinderii se include:

13
 a) profitul net;
b) surse provenite din emisiuni de acţiuni;
c) obligaţiuni
d) leasing-ul

88. Majorarea capitalului propriu se poate realiza prin:

a) emisiuni de obligaţiuni
b) emisiuni de acţiuni;
c) subvenţii;
d) convertirea datoriilor în acţiuni

88. Conform criteriului destinaţiei fondurilor, activele pe termen lung trebuie să fie
finanţate din:
a) capital propriu şi datorii pe termen lung;
b) datorii pe termen scurt şi fondul de rulment;
c) fondul de rulment;

89. Uzura mijloacelor fixe contribuie la:

a) recuperarea valorii mijloacelor fixe;
b) intensitatea utilizării mijloacelor fixe;
c) stabilirea valorii de inventar a mijloacelor fixe;
d) finanţarea înlocuirii mijloacelor fixe.

90. Efectul de levier financiar indică:

a) capacitatea de autofinanţare;
b) ponderea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent;
c) ponderea datoriilor în total pasiv;
d) creşterea eficienţei capitalului propriu.

91. Viteza de rotaţie a activelor curente va fi mai accelerată în cazul când:

a) numărul de rotaţii este mai mare;
b) numărul de rotaţii este mai mic;
c) numărul de rotaţii nu influenţează viteza de rotaţie a activelor curente.
Alegeţi varianta corectă a

92. Profitul brut este egal cu zero, când:

a) veniturile sunt egale cu cheltuielile;
b) venitul din vânzări sunt egal cu costul vânzărilor;
c) încasările din vânzări devin egale cu totalul cheltuielilor suportate de întreprindere în
perioada de gestiune.

93. Exprimarea fizică a rezultatelor activităţii întreprinderii este relevantă prin faptul că:
a) asigură urmărirea îndeplinirii comenzilor faţă de consumatori;
b) reprezintă baza de comparaţie a întreprinderii;
c) permite aprecierea calităţii bunurilor şi serviciilor realizate de întreprindere.

14
94. Lichiditatea întreprinderii reprezintă:
a) nivelul mijloacelor băneşti în casă şi în cont;
b) capacitatea de transformare a activelor în mijloace băneşti;
c) capacitatea de autofinanţare;

95. Rata distribuirii dividendelor se calculează conform relaţiei:

a) dividend pe o acţiune / cursul acţiunilor;
b) profitul net anual / numărul acţiunilor emise;
c) volumul total de dividende plătite anual / Profitul net anual.

96. Solvabilitatea întreprinderii indică:

a) capacitatea de obţinere a profitului.
b) capacitatea de achitare a obligaţiunilor de plată;
c) capacitatea de transformare în mijloace băneşti a activelor;

97. Plata dividendelor către acţionari este de natură să:

a) micşoreze profitul net al societăţii;
b) micşoreze capacitatea de autofinanţare;
c) are influenţă neutră asupra capacităţii de autofinanţare.

98. Profitul net al întreprinderii este egal cu:

a) profit până la impozitare minus cheltuieli privind impozitul pe venit;
b) profit din activitatea economico – financiară minus cheltuieli privind impozitul pe venit;
c) profit brut minus cheltuieli privind impozitul pe venit.

99.Operaţiunile active ale băncii sunt:

a. operaţinile de creditare;
b. operaţiunile de plasament;
c. constituirea depozitelor;
d. formarea fondurilor proprii.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, b
100.Creditele se clasifică în funcţie de risc:
e. credite standard;
f. credite compromise;
g. credite dubioase;
h. credite de consum.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, b, c

15