INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDETEAN TULCEA

LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” TULCEA

PROIECT
Examenul pentru certificare a compententelor
profesionale pentru obtinerea certificatului de
calficare profesională nivel 4

N3

Calificarea : Tehnician electromecanic

Coordonator, Absolvent,
Stroe Mihai Gemanaru Catalin

Clasa XII-B

PROMOTIA-2021
 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDETEAN TULCEA
LICEUL TEHNOLOGIC „HENRI COANDĂ” TULCEA

Tema lucrării

Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurt

circuit

Calificarea : Tehnician electromecanic

Coordonator, Absolvent,
Stroe Mihai Gemanaru Catalin

Clasa XII-B
 Cuprins

Cap I : Motorul electric asincorn..................................................................................pag.4

1.1 Motorul electric asincorn cu rotorul în scurt circuit.............................................pag.4
Cap II : Aparate electrice utilizate în actionari electrice..............................................pag.5
2.1 De protecția...........................................................................................................pag.5
2.1.1 Siguranțe fuzibile............................................................................................pag.5
2.1.2 Relee termice...................................................................................................pag.6
2.2 Aparate de comutatie............................................................................................pag.7
2.2.1 Contactoare electirce........................................................................................pag.7
2.2.2 Relee de timp....................................................................................................pag.8
2.2.3 Butoane electrice...............................................................................................pag.8
2.3 Aparate de semnalizate acustice și optice..............................................................pag.9
2.3.1 Instalații de sonerii.............................................................................................pag.9
2.3.2 Instalații pentru chemarea de personal..............................................................pag.10
2.3.3 Instalații pentru semnalizarea unor situații anormale........................................pag.10
2.3.4 Instalații de semnalizare pentru depasirea temperaturii.....................................pag.11
2.3.5 Instalații de semnalizare a încendiului...............................................................pag.11
Cap III : Pornirea motoarelor asincorne cu rotorul în scurt circuit..............................pag.12
3.1 Pornirea directa......................................................................................................pag.12
3.2 Reglarea turatiei.....................................................................................................pag.12
3.3 Pornirea stea-triunchi.............................................................................................pag.13
Cap IV Norme de protecția a muncii............................................................................pag.14
 Argument

Tematica atestatului dezbate in principal "Pornirea

motoarelor asincrone cu rotor in scurtcircuit".
Am ales sa dezbat acest subiect deoarece consider ca
motoarele asincrone au o importanta majora.Lucrarea
de atestat cuprinde o multitudine de cunostinte
obligatorii pe care orice elev trebuie sa si le
insuseasca.Din aceste motive am ales sa ma pregatesc
foarte bine la acest capitol si totodata bazat pe acest
subiect sa-mi intrunesc lucrarea de atestat.
Lucrarea de atestat cuprinde generalitati ale motoarelor
asincrone ea tratand mai amanuntit pornirea motoarelor
asincrone cu rotor in scurtcircuit.
Am incercat intocmind aceasta lucrare de atestat sa
incorporez in ea o cat mai vasta multitudine de
cunostinte acumulate pe parcursul celor patru ani in
care am studiat ca disciplina de specialitate
electrotehnica.
 Cap I : Motorul electirc asincron
1.1 Motorul electirc asincorn cu rotorul in scurt
circuit

O maşină este asincronă dacă

circuitului magnetic îi sunt
asociate două sau mai multe
circuite ce se deplasează unul în
raport cu celălalt şi în care
energia este transferată de la
partea fixă la partea mobilă sau
invers prin fenomenul inducţiei
electromagnetice.

O caracteristică a maşinilor
asincrone este faptul că viteza de
rotaţie este puţin diferită de viteza câmpului rotitor, de unde şi
numele de asincrone. Ele pot funcţiona în regim de generator (mai
puţin răspândit) sau de motor. Cea mai largă utilizare o au ca
motoare electrice (în curent trifazat), fiind preferate faţă de celelalte
tipuri de motoare prin construcţia mai simplă (deci şi mai ieftină),
extinderea reţelelor de alimentare trifazate şi prin siguranţa în
exploatare. La aceste motoare, viteza scade puţin cu sarcina; din
acest motiv caracteristica lor mecanică se numeşte caracteristică
tip derivaţie. Motoarele asincrone se folosesc în acţionările în care
se cere ca turaţia să nu varieze cu sarcina: maşini-unelte obişnuite,
ventilatoare, unele maşini de ridicat, ascensoare, etc.

Dacă nu ar exista frecare în sistem, rotorul s-ar învârti cu o

turaţie  sincronă, dar motorul nu ar produce nici un cuplu util. În
această condiţie, nu ar exista nici o mişcare relativă dintre barele
rotorului şi câmpul statoric rotativ şi deci nu ar mai exista curent
indus. La aplicarea oricărei sarcini asupra motorului, turaţia
acestuia scade, determinând barele rotorice să întretaie liniile
magnetice ale câmpului statoric şi să creeze forţa de respingere a 
rotorului. Prin intermediul inducţiei electromagnetice câmpul
magnetic rotitor va induce în înfăşurarea rotorică o tensiune.
Această tensiune creează un curent electric prin înfăşurare şi
asupra acestei înfăşurări acţionează o forţă electromagnetică ce
pune rotorul în mişcare în sensul câmpului magnetic învârtitor.
Motorul se mai numeşte asincron pentru că turaţia rotorului este
întotdeauna mai mică decât turaţia câmpului magnetic învârtitor,
denumită şi turaţie de sincronism. Dacă turaţia rotorului ar fi egală
cu turaţia de sincronism, atunci nu ar mai avea loc fenomenul de
inducţie electromagnetică, nu s-ar mai induce curenţi în rotor şi
motorul nu ar mai dezvolta cuplu.
Turaţia motorului se calculează în funcţie alunecarea rotorului
faţă de turaţia de sincronism, care este cunoscută, fiind determinată
de sistemul trifazat de curenţi.
Alunecarea este egală cu:

unde
n1 = turaţia de sincronism
n2 = turaţia rotorului

Cap II : Aparate electirce utilizate in

actionari electirce

2.1 De protectie
Aparatele de protectie, sunt destinate sa asigure protectia
elementelor de circuit impotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor sau lipsei
de tensiune. Cele mai frecvente deranjamente in instalatiile electrice
sunt cele provocate de supracurenti.

2.1.1 Sigurante fuzibile

Siguranta fuzibila este un aparat de conexiune si protectie a carui

functie este de a intrerupe circuitul in care este conectata si de a
intrerupe curentul, atunci cand acesta depaseste un anumit timp o
valoare data, prin topirea unuia sau mai multor elmente fuzibile
(destinate si proiectate in acest scop).
Siguranta fuzibila este unul dintre cele mai vechi aparate de protectie,
care au aparut inca din primele momente ale dezvoltarii electrotehnicii.
Actiunea unei sigurante se bazeaza pe topirea fuzibilului ei in caz de
suprasarcini si de scurtcircuit. Fuzibilul sigurantei constituie punctul slab
al circuitului. El trebuie sa se topeasca inaintea conductoarelor, a
infasurarilor masinilor sau a transformatoarelor, adica inainte ca curentul
prin circuit sa poata atinge o valoare periculoasa pentru izolatii.
Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o constructie foarte simpla si
robusta, care au incorporat ca element de protectie un fir rotund sau o
banda conductoare, montate in serie cu obiectul de protejat. In cazul
curentilor de scurtcircuit si la suprasarcini mari, metalul din care este
confectionat fuzibilul, avand cea mai redusa stabilitate termica din intreg
circuitul, se topeste si intrerupe circuitul, realizand protectia acestuia.
Sigurantele fuzibile se folosesc atat in instalatiile electrice de joasa
tensiune, cat si in cele de medie si inalta tensiune si desi din punct de
vedere constructiv ele difera mult in functie de domeniul de utilizare,
functia de protectie este aceeasi.

Siguranta automata poate fi:

-monopolara ;

-monofazat;

-trifazata.

La realizarea montajului s-au folosit sigurante monofazate si trifazate.

 2.1.2 Relee termice
Este un aparat electric de protecție care se utilizează pentru
protecția motoarelor electrice la supracurenți de suprasarcină de
valori mici, cuprinși între 1,2•In și 6•In.

Componenta de bază a releului termic este lamela bimetalică .

Înfășurările din jurul lamelelor bimetalice (R-A, S-B, T-C) sunt

conectate în circuitul de alimentare cu tensiune a motorului trifazat
(se conectează în serie cu bobinele motorului). Contactul de
comandă (1-3), contact normal închis, se află în instalația de
comandă, conectat în serie cu bobina contactorului care permite
alimentarea cu tensiune a motorului. Când apare un defect electric
sau mecanic la motor, acesta absoarbe din rețea un curent mare,
curent care străbate și înfășurările din jurul lamelelor bimetalice ale
releului termic. După un anumit timp, lamelele bimetalice se
încălzesc, se curbează și deplasează tija de acționare spre
dispozitivul intermediar. (fig. 3.14 b). Dispozitivul intermediar
acționează asupra contactului mobil (3) și îl deplasează spre
contactul fix (2). Contactul 1-3 se deschide, bobina contactorului care
alimentează cu tensiune motorul nu mai primește alimentare și
contactorul decuplează. În această situație se întrerupe alimentarea
cu tensiune a motorului iar acesta se oprește.

Lamela bimetalică din releul termic

Tipuri constructive de relele

 Funcționarea releului termic

2.2 Aparate de comutatie

Aparatele de comutatie sunt dispozitive care
realizeaza functiuni de inchidere si de deschidere a
circuitelor electrice. Structura acestor aparate este
determinata de regimul de stabilire sau de intrerupere a
curentului electric in circuit. In acest sens se
diferentiaza:

- regimul de comutatie in gol, in care inchiderea sau

deschiderea circuitului are loc in absenta curentului
electric sau in prezenta unui curent mult inferior curentului nominal, pentru care a
fost dimensionat aparatul;
- regimul de comutatie in conditii normale de functionare si de suprasarcina a
instalatiei alimentate, in care curentul prin aparatul de comutatie poate avea orice
valoare de la zero pana la valoarea curentului admisibil de suprasarcina,; regimul de
suprasarcina al unui echipament electric este un regim de functionare in care curent
depaseste curentul nominal, care poate fi acceptat pentru un interval de timp limitat;
- regimul de comutatie inclusiv in conditii de avarie, in care curentul prin aparatul de
comutatie poate atinge valori mult superioare curentului nominal.
Pentru protectia echipamentelor electrice in conditii anormale de functionare, in
regimurile de avarie, sau la aparitia unor perturbatii interne sau externe, instalatiile
electrice utilizeaza aparate de protectie. Acestea pot fi de sine statatoare sau pot
echipa aparatele de comutatie.
2.2.1 Contacotare electirce

 Conform definiţiei, contactorul este un aparat cu

comutaţie mecanică, acţionat altfel decât manual (cu
tije şi came, pneumatic, electromagnetic etc.), dar
care are o singură poziţie de repaus. Contactorul
trebuie să fie capabil să închidă, să suporte şi să
întrerupă curenţii în toate regimurile de funcţionare
normală a circuitelor electrice (inclusiv supracurenţii
de pornire ai motoarelor electrice). Din acest punct de
vedere, orice contactor este destinat a efectua un
număr mare (105 106) de comutaţii sub sarcină şi un
număr şi mai mare (107) de comutaţii fără sarcină.
Contactorul electromagnetic este acţionat de un electromagnet (de curent continuu
sau de curent alternativ). 
Funcţional, orice contactor are rolul de a conecta (sau deconecta) un circuit la darea
unei comenzi şi de a-l menţine în starea respectivă, atâta timp cât durează
comanda. Aşadar, contactele unui contactor pot fi "normal deschise" şi/sau "normal
închise", cu următoarele semnificaţii (la contactoarele electromagnetice):
- contactul "normal deschis" (ND) este contactul care se află deschis când aparatul
este în stare de repaus (adică, în lipsa curentului în bobina de excitaţie a
electromagnetului). Acest contact se va stabili, adică va deveni închis, la alimentarea
excitaţiei.
- contactul "normal închis" (NI) este contactul care se află închis atunci când aparatul
este în stare de repaus. Acest contact se va deschide la alimentarea excitaţiei.
Contactorul care are contactele principale "normal închise" este numit "ruptor".
În continuare se face referire numai la contactoarele (ruptoarele) electromagnetice.
Pentru acestea există mai multe criterii de clasificare. Astfel:
1. După felul reţelei în care funcţionează, contactorul poartă denumirea de contactor
de curent alternativ sau de contactor de curent continuu.
2. După modul de stingere a arcului electric (care apare între elementele de contact)
se deosebesc contactoare "în aer" şi contactoare "în ulei".
3. După cinematica armăturii (purtătoare a contactelor principale), contactoarele se
pot clasifica în:
- contactoare "cu mişcare de translaţie" a contactelor mobile şi a electromagnetului
(cazul contactoarelor de curent alternativ);
- contactoare "cu mişcare de rotaţie" a echipajului mobil (cazul contactoarelor de
curent continuu);
- contactoare "cu mişcare combinată", de rotaţie şi translaţie (cazul contactoarelor de
curent alternativ pentru curenţi mari).
În prezent, construcţia de contactoare electromagnetice (de curent continuu şi de
curent alternativ) este tipizată şi standardizată, în funcţie de diversele grade de
protecţie şi de aplicaţiile caracteristice în care sunt folosite. Din acest punct de
vedere se deosebesc:
a. Contactoare electromagnetice folosite în circuite de curent alternativ , cu
simbolurile:
1. AC1, utilizat la comanda receptoarelor cu sarcini electrice neinductive sau slab
inductive (cuptoare electrice cu rezistenţe);
- AC2, utilizat la pornirea motoarelor asincrone cu inele şi la frânarea în contracurent;
- AC3, utilizat la demarajul motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit şi la oprirea
motoarelor lansate;
- AC4, folosit la pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, la mersul cu
şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
b. Contactoare electromagnetice utilizate în circuite de curent continuu, cu
simbolurile:
- DC1, folosit la comanda diferitelor receptoare cu sarcini neinductive sau slab
inductive (cuptoare cu rezistenţă);
- DC2, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie şi la
oprirea acestor motoare în plin mers;
- DC3, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie derivaţie, la
mersul cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor;
- DC4, folosit la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie şi la oprirea
acestor motoare în plin mers;
- DC5, utilizat la pornirea motoarelor de curent continuu cu excitaţie serie, la mersul
cu şocuri şi la inversarea sensului de rotaţie al motoarelor.
Capitolul I
1.1 Construcţia contactoarelor electromagnetice
Din punct de vedere constructiv, la orice contactor distingem următoarele părţi:
1. Elementul motor (sau sistemul de acţionare). Este cel care asigură deplasarea
contactelor mobile. La contactorul electromagnetic elementul motor 
este un electromagnet. Electromagnetul de acţionare poate fi alimentat cu 
tensiune alternativă (în cea mai mare parte a cazurilor) sau cu tensiune continuă.
2. Contactele principale (fixe şi mobile). Acestea, împreună cu bornele de intrare şi
de ieşire, căile de curent şi punţile conductoare, sunt cele care asigură continuitatea
circuitului principal. Numărul lor este multiplu de trei (în cazul contactoarelor de
curent alternativ trifazat) sau de doi (în cazul contactoarelor de curent continuu). Ele
sunt robuste, încât să reziste la frecvenţe mari şi la un număr cât mai ridicat de
manevre.    [b]Contactoare electromagnetice de tip AC-2,AC-3,AC-4,AC-5 si cele din
gama RG-40 sunt aparate electromagnetice de comanda sub sarcina a masinilor si
actionarilor electrice din toata gama a automatizarilor casnice si industriale pentru
care au fost concepute in acest scop.Acestea au rolul de a proteja instalatiile
electrice de forta cu tensiunea nominala Un=380-660Vca la curenti de suprasarcina
si curenti de serviciu foarte mari al opririi in plin mers a motoarelor electrice de
curent alternativ, cu rotorul in scurtcircuit cat si cu cel bobinat.Pe langa aceste
contactoare se mai folosesc si asa numitele Relee termice din gama TSA care se
aleg in functie de curentul nominal si de suprasarcina al acestor motoare de mai sus
mentionate.Mai au un rol important in indeplinarea de aparate de comanda si
comutare automata la pornirea motoarelor eletrice de puteri mai mari cum ar fi cele
din gama 5,5-160kWcare necesita pornirile de stea-triunghi si cea de inversare de
sens si franarea lor la suprasarcina.
Acestea sunt cateva exemple de contactoare si cateva opinii mentionate mai sus de
mine.
P.S.Se mai folosesc si la motoarele de putere mica sub 5,5kW cu Un=380Vca-
f=50/60Hz la acele intreruptoare de tip AMRO cu protectie integrata cu sigurante
fuzibile de tip M.P.R.Mai mentionez faptul ca acestea se aleg in functie de urmatorii
parametrii:
Puterea nominala:Pn->kW
Tensiunea nominala:Un->V
Curentul nominal al motorului:In->A,care se imparte in 2 curenti:
Curentul nominal de serviciu 
Curentul nominal de suprasarcina.
 Schema electirca de principiu a unui contactor

2.2.2 Relee de timp

Aceste relee nu au rol de protectie propiu-zis, dar sunt folosite in schemele

electrice de protectie, actionare si automatizari alaturi de aparatele electrice de
comutatie si protectie.
Aceste relee determina un semnal in circuitul de iesire dupa un anumit interval de
timp din momentul aplicarii sau intreruperii tensiunii din circuitul lor de intrare.
Exista relee de timp cu temporizare la actionare, care determina un semnal in
circuitul de iesire dupa un anumit interval de timp (reglabil) din momentul aplicarii
semnalului de intrare si relee de timp cu temporizare la revenire, care determina un
semnal in circuitul de iesire dupa un anumit interval de timp din momentul intreruperii
semnalului de intrare.
 Modul de reprezentare al releelor de timp in schemele electrice

2.2.3 Butoane electrice

Butonul este un tip de
comutator utilizat pentru
controlul unor aparate sau
numai a unor funcții ale
acestora. Butoanele sunt de
diferite forme și dimensiuni și se găsesc în tot felul de dispozitive, deși în
principal în echipamentele electrice și electronice.
Butoanele sunt în general activate atunci când este apăsat cu un deget.
Permite fluxul de curent în timp ce acționat. Când nu mai este apăsat
revine în poziția inițială.

Mecanismul acestuia constă din butonul propriu-zis acționat prin pulsare,

o lamină conductoare care stabilește contactele celor două terminale
apăsând butonul propriu-zis, și un arc care face ca lamina să își
recâștige poziția inițială dupa ce butonul nu mai este actionat.
Butonul unui dispozitiv electronic, de obicei, funcționează ca un
intrerupator electric, adică are în interior două contacte, fiind pe unul, se
va activa funcția inversă in momentul acesta care este realizat, în cazul
în care acesta este un dispozitiv (normal deschis) va fi închis, în cazul
unui dispozitiv de NI (normal închis) va fi deschis.

2.3 Aparate de semnalizare acustice si optice

Instalaţiile electrice pentru semnalizări acustice şi optice sunt cele mai răspândite
si utilizate instalaţii din grupa instalatiilor de curenţi slabi. Dintre acestea fac parte:

- Instalaţiile de sonerii

- Instalaţiile pentru chemarea de persoane (instalatii specifice hotelurilor,

spitalelor sau altor astfel de institutii);

- Instalaţiile pentru semnalizarea unei situaţii anormale (apariţia unui

incendiu) sau într-o situaţie limită (depăşirea temperaturii maxime admise,
depăşirea presiunii maxime admise, scăderea temperaturii sau a presiunii, etc.)

2.3.1 Instalaţii de sonerii

Aceste instalatii au rolul de a produce un semnal acustic pe cale electrică. Cea
mai simplă instalaţie de sonerie este compusă din urmatoarele parti componente:
- Transformatorul electric, care are rolul de a reduce tensiunea reţelei de 220V
(sau120V) la tensiunea de 3; 5; 8 V;

- Clopotul electric care are rolul de a transforma energia electrică în energie

acustică uşor de perceput de om;

Instalaţia de
sonerie
1 - Transformator electric; 2- clopot; 3- buton de acţionare; 4 – siguranţe fuzibile; 5 –
conducte electrice de tensiune redusă; 6 – conducte electrice la tensiunea de 220 V
(sau 120 V).

2.3.2 Instalatii pentru chemarea de personal

Sunt instalatii de curenti slabi
frecvent utilizate in spitale si in hoteluri.
In fig.6 este prezantata schema
desfasurata a unei astfel de instalatii.
Butoanele B1.1, B1.2 si B1.3 se afla in
camera 1 langa fiecare pat (sau un
buton intre doua parti), butoanele B2.1,
B2.2, si B2.3 in camera 2, etc.

Soneria h0 si lampile de semnalizare

h1.1, h2.1 etc. se afla montate in
incaperea de supraveghere unde se
afla persoana cautata. Lampile h1.2,
h2.2 etc. se monteaza pe culoar,
deasupra camerelor 1 si 2 etc.
instalatia mai cuprinde releele d1, d2
care se gasesc montate pe acelasi
panou cu soneria h0 si lampile h1.1,
h2.1.

Schema electrica desfasurata a unei instalatii pentru

chemarea de personal dintr-un spital.

2.3.3 Instalatii pentru semnalizarea unor situatii

anormale
De multe ori, in constructii sau in instalatii pot sa apara situatii anormale care,
nedepistate in scurt timp, pot sa conduca la mari pagube materiale, la oprire
procesului de productie si uneori la pierderi de vieti omenesti. Astfel, un incendiu din
timp scurt, poate sa duca la distrugerea completa a consturctiei cu toate bunurile din
aceasta, poate sa produca explozii, etc.

Depasirea temperaturii admise intr-o instalatie poate sa duca la depasire

presiunii normale, putand provoca explozii, poate sa duca la degradare unor
produse, la accidente de munca, etc.

2.3.4 Instalatii de semnalizare pentru depasirea

temperaturii

In aceste instalatii traductorul este de regula un termometru cu

contacte electrice ca in figura de mai jos.

Acesta este un termometru cu ac indicator I. Termometrul mai este

prevazut cu doua indicatoare fixe (LI pentru limita inferioara si LS pentru
limita superioara a temperaturi), limite ce nu trebuiesc depasite pentru a
nu crea o situatie anormala. Indicatoarele LI si LS pot fi fixate dupa
dorinta pe scara aparatului. Atat indicatoarele LI si LS, cat si acul
indicator mobil I au prevazute contacte electrice, astfel incat la atingerea
limitelor ele inchid un circuit electric. Termometrele cu contacte au un
record pentru agentul a carui temperature se urmareste si un altul pentru
conductele electrice ce se leaga la contactele termometrului. In cazul
deschis mai sus sunt necesare trei contacte pentru racordul electric

2.3.5 Instalaţii de semnalizare a incendiului

In aceste tipuri de instalatii, traductorul din fig. 7 este un detector de incendiu.
Detectoarele de incendiu se executa in foarte multe tipuri, diferite intre ele atat prin
principiul fizic pe care se bazeaza cat si prin constructia propriu-zisa. In cele ce
urmeaza se va descrie o instalatie de semnalizare ce utilizeaza un detector de
temperatura cu fuzibil (fig.10) ce se fabrica si in tara noastra.
Se compun dintr-o carcasa din masa plastica 1 in interiorul careia se afla un grup de
lamele metalice 2,3 si 4, bornele electrice a,b si c si un cilindru din masa plastica 5,
de culoare rosie. Lamela 2 este fixate si legata la contactul b. Lamela mobila 3 este
prinsa de lamela fixa 2 prin nitul fuzibil 6 si de lamella mobila 4 prin piesa izolatoare
7.

Cilindru 5 este mentinut in carcasa de lamela 4, datorita pozitiei lui si a

opritorului 8 aflat pe partea interioara a acestuia. In acest fel, intre bornele a si b
(legate la lamelele 2 si 3) exista continuitate electrica. Circuitul inchis de bornele a-b
se numeste circuit de veghe, iar detectorul se spune ca se afla in stare de veghe
(fig.10, a). La cresterea temperaturii din incapere (55 grade sau 75 grade C), datorita
unui inceput de incendiu, aerul cald topeste nitul fuzibil6 si legatura dintre lamelele 2
si 3 se desface. Se intrerupe circuitul electric stabil prin a-b si lamela 3 se
deplaseaza spre stanga.

Detector de temperatura cu fuzibil: a- in stare de veghe; b- dupa declansare.

Cap III : Pornirea motoarelor asincorne
cu rotorul in scurt circuit
La alegerea metodei de pornire trebuie avute in vedere: •puterea
instalată a reţelei de alimentare; •restricţiile impuse de buna funcţionare
a altor consumatori cuplaţi la aceeaşi reţea de alimentare (tensiunea în
reţea să nu scadă sub 0,9U1N); •frecvenţa pornirilor; •restricţiile privind
şocul de pornire; •tipul caracteristicii statice a maşinii de lucru; •pierderile
în timpul pornirii; •costul echipamentului utilizat pentru pornirea
acţionării.

Determinarea parametrilor pentru pornire urmăreşte: •determinarea

cuplului de pornire dezvoltat de motor; •calculul valorilor parametrilor
care se modifică în timpul pornirii: tensiune, rezistenţă, tensiune şi
frecvenţă; •timpul de pornire.

3.1 Pornirea directa

Pornirea prin cuplare directă este cea mai simplă metodă şi se
întâlneşte pentru acţionarea unor maşini unelte simple, tarnsportoare,
ventilatoare, polizoare etc. Schemele de pornire sunt simple şi sigure în
funcţionare. Prin această metodă, motorul este conectat la reţea printr-
un aparat de conectare sub sarcină: întrerupător manual sau automat,
contactor simplu sau cu relee de protecţie. Curentul de pornire Ip este
relativ ridicat, (5 …8)In , motiv pentru care procedeul de pornire se
aplică cu unele restricţii funcţie de puterea motorului. Astfel: • dacă
reţeaua consumatorului este racordată direct la reţeua de joasă tensiune
a furnizorului, puterea maximă a motoarelor asincrone care pot porni
prin conectare directă este de 4 kW pentru tensiunea de 220 V şi 5,5 kW
pentru tensiunea de 380 V; • dacă reţeaua consumatorului este
racordată la reţeaua furnizorului prin transformatoare proprii, puterea
maximă a motoarelor asincrone care se pot porni prin conectare directă
este de 20 % din puterea nominală a transformatorului; • se recomandă
ca pornirea să se realizeze în mod eşalonat în timp

3.2 Reglarea turatiei

Modificarea turatiei se poate face in trepte prin modificarea
numarului de perechi de poli sau continuu prin modificarea frecventei si
tensiunii de alimentare fie separat , fie simultan in raport constat.

Shimbarea numarului de perechi de poli se face prin comutarea

conexiunilor intre bobinele infasurarilor staroeice. Cel mai desea este
utilizata comutarea din triunchi in dubla stea cand turatiile sincroane se
modifica in raport ½ prin injumatatirea numarului de perechi de poli:

Modificarea singulara a tensiunii de alimentare se face in sens

descrescator obtinand turatii sincrone intr-o gamarestransa deoarece
cuplul maxim scade cu patratul tensiunii de alimentare,

Prin cresterea la tensiune nominala a frecventei se obtine turatii

suprasincrone cu dezavantajul scaderii capacitati de suprasarcina. La
scaderea in raportul constant a tensiunii si frecventei se obtin turatii
subsincrone, caracteristicile mecanice obtinute pastrandu-si rigiditatea si
capacitatea de suprasarcina.
3.3 Pornirea stea-triunghi
Această metodă de pornire indirectă a motorului asincron constă în
aplicarea tensiunilor nominale înfăşurării trifazate statorice, conectată
iniţial în stea. La atingerea unei viteze de circa 90…95% din viteza de
sincronism, înfăşurarea trifazată statorică se comută în triunghi.
Comutarea poate avea loc manual, folosindu-se comutatoare stea –
triunghi ori controlere sau automat.

Pornirea stea-triunghi poate fi aplicată numai motoarelor asincrone a

căror înfăşurare statorică are accesibile toate cele şase borne, având
tensiunea statorică de fază egală cu tensiunea de linie a reţelei de
alimentare.

În figură este prezentată o schemă de pornire automată stea-triunghi

a unui motor asincron trifazat. La apăsarea butonului de pornire b2 sunt
alimentate simultan contactorul c1 şi releul de timp d1. Contactele c1 din
circuitul 33 se închid conectând statorul motorului în stea. Contactul c1
din circuitul 3 permite alimentarea contactorului de linie c3, care
conectează statorul la reţea. După un timp tp reglat anterior, releul de
timp d1 îşi deschide contactul, astfel că c1 îşi pierde alimentarea şi
închizând contactul c1 din circuitul 3, alimentează contactorul c2. Acesta
îşi închide contactele principale care conectează înfăşurările statorului în
triunghi. Releul de timp este reglat la timpul de pornire corespunzător
atingerii a 95% din viteza de regim staţionar.
Pornirea automată stea-triunghi a unui motor asincron
 Cap IV NORME DE PROTECŢIE A
MUNCII
Norme generale de protecţie a muncii:
-Pentru operatiunile de pregatire a traseelor si de montaj trebuie sa se
asigure scule si echipamente necesare de lucru de buna calitate,
-Pentru montarea apratelor,dozelor,corpurilor de iluminat, pe pereti
sau tavan se va folosi numai scara avizata din punct de vedere al
protectiei muncii si in timpul folosirii aceasta va fi asigurata de un coleg
de munca;
-Conectarea instalatiei la retea se va face dupa decuplarea energiei
electrice in tabloul general.
-Cand se lucreza la o instalatie electrica de iluminat, aceasta trebuie
scoasa de sub tensiune, si montarea unei placi de avertizare “NU cupla!
SE LUCREAZA” pentru a se evita orice accidentare sau electrocutare .
Norme specifice de protecţie a muncii:
-la realizarea suportului de machete, si fixarea componentelor pe
macheta s-a folosit echipament individual de protectie(manusi),pentru
evitarea accidentarii cu scule taietoare, intepatoare;
-la realizarea conexiunilor in dozele de conexiuni s-a folosit patent,
pentru evitarea accidentarii prin intepare cu cablul;
-cuplarea la retea s-a executat intr-o ordine stricta:
-cuplarea singura
-cuplrea sigurantei automate de pe machete;
-la verificarea functionarii instalatiei si remedierea defectiunilor s-au
folosit numai scule electroizolante si echipamentul individual de protectie
impotriva electrocutarii.
-pentru remedierea eventualelor defectiuni ale instalatiei se va decupla
aceasta de la retea, se vor monta in tabloul general, placute
avertizoare(“NU cupla! SE LUCREAZA”)
Masuri de prevenire si stingerea incendiilor:
În timpul exploatării maşinilor electrice, pe lângă pericolul
electrocutării curentul electric poate provoca incendii, datorită încălzirii
aparatajului electric în timpul funcţionării, în timpul scurtcircuitului sau
suprasarcinilor.
Arcurile electrice produse prin deranjamentele parţii electrice pot
provoca arsuri personalului sau pot determina aprinderea prafului
aglomerat sau a amestecului gazelor din atmosfera încaperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteielor şi a
supraîncălzirii, trebuie luate următoarele măsuri:
- La regimul de funcţionare în plină sarcină, părţile motorului electric nu
trebuie să se încălzească până la o temperatură periculoasă (lagărele
nu trebuie să depaşească temperatura de 80° C).
- Părţile din clădiri şi părţile din utilaje care sunt expuse acţiunii arcului
electric trebuie să fie neinflamabile.
- Siguranţele, întreruptoarele şi alte aparate asemănătoare, care în
timpul exploatării pot provoca întreruperea curentului electric, trebuie
acoperite cu carcase.
- Părţile reostatelor şi ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul
funcţionării trebuie montate pe socluri izolate termic.
- Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acţionat
cu motoare electice antiexplozive, iar instalaţiile ăi aparatajul să fie în
execuţie antiexplozivă.
- Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu se
recomandă ca lângă maşinile-unelte (sau în secţii) să fie amplasate
extinctoare cu CO2 .
Folosirea apei este interzisă la stingerea incendiilor în instalaţiile
electrice,deoarece prezintă pericol de electrocutare şi determină şi
extinderea defecţiunii.