CATEHETICĂ CLASA A XI A

Partea 1

Introducere în Catehetică

1. Definiția, importanța și necesitatea Cateheticii:

1.1. Definiția Cateheticii:

Catehetica este o ramură a Teologie Practice, care arată tânărului teolog/seminarist

(viitorului preot) regulile după care să învețe pe credincioși: dogmele ( învățăturile de
credință)- cateheze dogmatice ( despre dogma Sfintei Treimi, etc.), explicarea ritualurilor
liturgice și simbolismul lor- cateheze liturgice ( privitoare la: Taina Botezului, Taina
Mirungerii, Taina Spovedaniei, Taina Euharistiei, Taina Maslului, explicarea și simbolismul
Sfintei Liturghii credincioșilor, explicarea și simbolismul Utreniei, a Vecerniei, a Ceasurilor
Liturgice), regulile morale (diverse cateheze morale privitoare la credință, la asceză și post,
la viața duhovnicească, explicarea celor 10 porunci, etc.).
Cel care predă învățătura Domnului Hristos în Biserica creștină se numește catehet
(viitorul teolog sau preot care alcătuiește o cateheză), iar lecția, propriu-zisă, predată de
catehet sau preot după manualele catehetice, se numește cateheză.
Lucrarea catehetului se numește catehizare. Cuvântul „Catehetică” vine din limba
greacă, de la cuvântul: κατηχειν- a face să răsune la urechi, a instrui sau a învăța pe cineva
cu voce tare. În limbajul bisericesc, cuvântul „a catehiza” exprimă ideea pe care o exprimă
verbul grecesc διδασκειν = a învăța pe altul, a instui.
Cei care ascultă catehezele, rostite cu glas mare de pe catedră sau amvon, se numesc
catehumeni. (În Biserica primară, se numeau catehumeni aceia care erau pregătiți prin lecții
speciale, numite cateheze, pentru a primi Taina Sfântului Botez, pentru a intra așadar în
Biserica Creștină- Catehezele Baptismale ale Sf Chiril al Ierusalimului). În primele veacuri
creștine, în Biserica primară, obștea creștină se împărțea în două grupe: catehumeni (cei care
urmau sa primească Taina Botezului și să devină creștini) și credincioși (cei care făceau
 parte deja din Biserica lui Hristos). Aceste două grupări ne aduc aminte și astăzi de cele
două părți ale Sfintei Liturghi: Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor.
În înțelesul de astăzi, cuvântul „a catehiza” înseamnă a împărtăși cuiva învățătura
elementară a religiei creștine.

1.2. Legătura dintre Catehetică și celelalte ramuri ale Teologiei Ortodoxe:

Ca și celelalte discipline ale Teologiei, Catehetica este un obiect de studiu, care întărește
legătura dintre Dumnezeu și credincioși și are ca centru al preocupărilor sale predarea
învățăturii, cât mai clar, mai precis și mai rezumat, despre Hristos și Biserica creștină.
Catehetica fiind o disciplină teologică practică, își culege roadele din toate cele patru
Secții ale Teologiei Practice: Secția biblică, Secția istorică, Secția sistematică și Secția
practică.
Care credeți, din aceste 4 Secții Teologice, credeți voi că ar avea legătură mai apropiată
cu Catehetica (Secția Sistematică- dogmatica, îndrumările misionare și morala creștină).
Dogmatica ne ajută să ne însușim mai bine învățăturile de credință, cu toate argumentările
posibile (biblice, patristice, etc.) dar și contra-argumentările posibile (puse în față de sectari,
de evoluționiști, de atei, etc.) și rezolvarea acestora prin aducere de noi argumente (biblice,
patristice, bioetice, etice, etc.) pentru a reuși în cele din urmă să alcătuim credincioșilor
interesați, o cateheză bine pregătită dogmatic și etică sau morală și a-i lămuri în anumite
probleme privitoare la problemele care îi macină.
Catehetul trebuie să folosească cunoscute și folosite de toți ascultătorii, propoziții scurte,
care să aducă în minte imagini intuitive, proprii și utile pentru înțelegerea adevărurilor.
Catehetica și Omiletica se aseamănă între ele, pentru că și una și alta sunt discipline care
fac parte din Secția Practică a Teologiei; și una și cealaltă au aproape aceeași materie de
tratat. Între Catehetică și Omiletică există, totuși, deosebiri bine definite și anume:
 Catehetica are ca țintă principală luminarea minții prin însușirea adevărurilor
religioase-morale, în timp ce Omiletica are ca țintă finală înduplecarea voinței spre
acțiune, prin învățarea acestor adevăruri și prin mișcarea inimii;
 Alegerea și tratarea temelor omiletice sunt acțiuni mai libere, pe când fixarea și
tratarea temelor catehetice sunt circumscrise și aproape fixe;
 Materia Cateheticii este expusă mai sintetic, pe când materia Omileticii este expusă
mai analitic.
 1.1. Folosul studierii Cateheticii:

Prima condiție pe care trebuie s-o îndeplinească catehetul este cunoașterea dogmelor,
cunoașterea moralei și a cultului creștin, pentru ca să știe ce cunoștințe să transmită catehumenilor.
Catehetul trebuie să știe, pe lângă ce să transmită și cum să transmită aceste cunoștințe
ascultătorilor săi, iar acest lucru îl va învăța din Catehetică.
Această disciplină este un material indispensabil pentru catehet, pentru că ea îi arată principiile
didactice, metodele și procedeele după care să-și alcătuiască lecțiile de catehizare, îl învață ce
materie trebuie să aleagă pentru ca s-o împărtășească credincioșilor, îl învață să cunoască psihologia
catehumenilor, individualitatea lor, realități care îl obligă să-și adapteze învățământul, împrejurărilor
în care se găsește.
Catehetica îl învață pe catehet limbajul propriu în catehizare, pentru ca să-și atingă scopul, adică
să cultive inteligența și memoria catehumenilor. Toate aceste reguli și principii trebuie să fie bine
însușite de catehet, pentru ca să poată reuși să împărtășească din cunoștințele pe care le are
privitoare la învățătura de credință ascultătorilor. Un bun catehet trebuie să fie mai întâi un bun
cunoscător al materiei pe care o explică credincioșilor, cât și un expert în forma în care predă aceste
învățături. Prin aceasta se înlătură nesiguranța, improvizația și ignoranța în catehizare și catehetul se
ridică la o treaptă didactică superioară calitativ și își atinge scopul.
Astăzi nu se mai poate vorbi de catehumeni în înțelesul termenului din Biserica primară. Puțini
oameni maturi, cel puțin în țara noastră, dar și în celelalte țări majoritar Ortodoxe, care să nu fie
botezați, iar cele mai multe solicitări pentru intrarea în creștinismul ortodox, ale celor care inițial au
aparținut religiilor necreștine sau denominațiunilor creștine se datorează căsătoriilor mixte. Pentru
aceste cazuri, catehizarea se face în mod particular, neorganizat, cu atenție sporită sau uneori
redusă, în funcție de gradul de preocupare al preotului-catehet și implicit, de receptare al
„catehumenatului”.

1.2. Scopul catehizării:

Scopul de azi al catehizării nu diferă esențial de cel din totdeauna: instruirea păstoriților cu
privire la doctrină și cult, în vederea mântuirii. Didactic vorbind, catehetica urmărește cu prioritate
formarea de caractere creștine. Observăm, așadar că accentul nu cade pe aspectul informativ, ci mai
ales pe cel formativ. Mai adânc vorbind, a catehiza înseamnă a face din credincioși membrii vii ai
Bisericii, susținându-i în creșterea duhovnicească spre desăvârșire, după cum inspirat se exprimă Sf.
Ap. Pavel: „Până vom ajunge cu toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la
starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății în Hristos” (Efeseni 4, 13).
1.3. Recapitulare:

- Care este definiția catehezei și la care este rolul acestei materii?

- Dați câteva exemple de cateheze pe care ați putea să le folosiți ca și viitori
preoți în parohia voastră? (Catehezele dogmatice, liturgice, morale)
- Cum se numește cel care predă învățătura Domnului Hristos în Biserica
creștină?
- Cum se numește lecția, propriu-zisă, predată de catehet sau preot după
manualele catehetice?
- Cum se numește lucrarea catehetului?
- Cum se numesc cei care ascultă catehezele, rostite cu glas mare de pe
catedră sau amvon?
- Puteți da un exemplu de cateheze din Biserica primară, rostite de un mare
Sfânt Părinte al primelor veacuri creștine, privitoare la Sfânta Taină a
Botezului?
- În primele veacuri creștine, în Biserica primară, obștea creștină se
împărțea în două grupe. Care erau acestea și ce reprezenta fiecare din
aceste două categorii? (catehumenii și credincioșii).
- Catehetica fiind o disciplină teologică practică, își culege roadele din toate
cele patru Secții ale Teologiei Practice. Care sunt acestea?
- Care credeți că este prima condiție pe care trebuie s-o îndeplinească
catehetul? (este cunoașterea dogmelor, cunoașterea moralei și a cultului
creștin, pentru ca să știe ce cunoștințe să transmită catehumenilor.)