MINISTERUL EDUCAIEI NAIONALE

Maria Andrici Marian Blaj Paula Odille Dogan

Alois Hîrja Cristian Scripcaru Mariana Sofronie

Religie
Cultul romano-catolic
de limbă română

Manual pentru clasa a V-a

 ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
Numele elevului care Anul Starea manualului*
Anul a primit manualul Clasa Şcoala şcolar la primire la returnare
1.
2.
3.
4.
* Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfăcător, deteriorat.
Cadrele didactice vor controla dacă numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie să facă niciun fel de însemnări pe manual.
© EDP 2017. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii Didactice şi Pedagogice R.A.,
Bucureşti. Orice preluare, parţială sau integrală, a textului sau a materialului grafic din această lucrare se face
numai cu acordul scris al editurii.
© Maria Andrici, pr. Marian Blaj, Paula Odille Dogan, pr. Alois Hîrja, Cristian Scripcaru,
Mariana Sofronie
Descrierea CIPa Bibliotecii Naţionale a României
Religie : Cultul Romano-Catolic de limbă română : manual pentru clasa
a V-a / Maria Andrici, Marian Blaj, Paula Odille Dogan,... - Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 2017
ISBN 978-606-31-0460-2

I.Andrici, Maria
II. Blaj, Marian
III. Dogan, Paula-Odille
28
EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R.A. Imprimatur:
Str. Spiru Haret nr. 12, sector 1, cod 010176, Bucureşti Aurel Percă – EpiscopAuxiliar de Iaşi
Tel.: 021.315.38.20
Tel./fax: 021.312.28.85; 021.315.73.98
e-mail: office@edituradp.ro Referenţi știinifici:
www.edituradp.ro • prof. dr.: Violeta Apostu
Librăria E.D.P.: str. Gen. Berthelot nr. 28-30, sector 1 • prof. grad I: Angela Dumea

Comenzile pentru această lucrare se primesc: Redactor şef: Izabella Tilea

• prin poştă: pe adresa editurii Redactor: Izabella Tilea
• prin e-mail: comenzi@edituradp.ro; Tehnoredactor: Cati-Narcizia Lupu
comercial@edituradp.ro Concepie grafică: Otilia-Elena Borș
• prin tel./fax: 021.315.73.98
Coperta: Otilia-Elena Borș
Montaj filme: Dragoş Boldea
Activităi digitale interactive și platformă e-learning
(varianta digitala a manualului): Infomedia Pro
Website: www.infomediapro.ro
Înregistrări s
i procesare sunet: Infomedia Pro
Animat
ii: Infomedia Pro
Număr de plan: 62088/2017. Format: 16/70×100
Tiparul executat la IMPRIMERIA DE VEST,
 CUPRINS
I. Omul chemat la existenă ....................................... 7
1 Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu ................................................... 8
2. Omul, creat după chipul lui Dumnezeu .....................................13
3. Omul pierde Paradisul pământesc .............................................17
4. Dumnezeu intervine în istorie – patriarhul Abraham ................22
5. Dumnezeu vesteşte Noul Legământ – Profetul Ieremia .............27
6. Cristos, împlinirea Legământului ...............................................32
Evaluare .....................................................................................37

II. Înelegerea chemării ..................................................41 3

7. Învăţătura lui Isus despre chemarea omului .............................42
8. Porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele .............47
9. Răspunsul dat lui Dumnezeu prin credinţă, speranţă şi iubire ......52
10. Respectul faţă de numele lui Dumnezeu ...................................57
Evaluare ....................................................................................61
Evaluare semestrul I ..................................................................65

III. Sacramentele iniierii creștine ................................69

11. Botezul ......................................................................................70
12. Mirul ..........................................................................................75
Evaluare ....................................................................................79

IV. Viaa Bisericii în primele veacuri ........................ 81

13. Naşterea Bisericii ..................................................................... 82
14. Primele comunităţi creștine ..................................................... 86
15. Persecuţiile împotriva comunităii creștine .............................. 90
16. Sfânta Fecioară Maria, Regina Martirilor .................................. 94
17. Libertatea Bisericii .................................................................... 98
18. Crezul creştin ............................................................................103
19. Sfinţii Părinţi .............................................................................107
20. Elemente de artă sacră ............................................................111
Evaluare semestrul aI II-lea ......................................................120
Evaluare la sfârșitul anului școlar.............................................124
 Pagină de Evaluare

Pagini cu Lecii
 Acestea
sunt simbolurile
ce vă vor ajuta
să parcurgei mai ușor
manualul!

Apăsând acest buton se va mări o imagine.

Apăsând acest buton veţi putea rezolva un exerciţiu interactiv.

Apăsând acest buton vei putea viziona un filmule.

 COMPETENE GENERALE
1. Utilizarea conceptelor specifice religiei proprii, în
conexiune cu diferite manifestări ale credinei

2. Manifestarea unui comportament moral, în viaţa

personală şi în societate, în acord cu valorile
religioase

3. Raportarea experienţelor din viaţa de zi cu zi la

principiile religioase, cu respectarea identităţii şi
diversităţii religioase
6

Competenţe specifice

1. Utilizarea conceptelor specifice religiei proprii, în conexiune cu

diferite manifestări ale credinţei
1.1. Identificarea conceptelor de bază specifice învăţăturii creştine
cu privire la unele evenimente din istoria mântuirii
1.2. Descrierea unor aspecte sau a unor teme din istoria mântuirii,
utilizând concepte specifice
2. Manifestarea unui comportament moral, în viaţa personală şi în
societate, în acord cu valorile religioase
2.1. Identificarea responsabilităţilor personale, în diferite contexte
sociale, în acord cu învăţătura lui Isus
2.2. Exersarea demersurilor şi a acţiunilor caritabile, în diferite
contexte sociale apropiate
2.3. Prezentarea elementelor definitorii și a rolului sacramentelor în
viaa creștinului
3. Raportarea experienţelor din viaţa de zi cu zi la principiile
religioase, cu respectarea identităţii şi diversităţii religioase
3.1. Evidenţierea elementelor definitorii ale propriei identităţi
religioase, prin raportare la aspecte de istorie a creştinismului
3.2. Analizarea semnificaţiei conceptelor și sintagmelor specifice
crezului creştin
Omul chemat la existenta

)
,
 LECIA
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu
1

De ziua lui de naștere, pe lângă alte cadouri,

Filip a primit de la bunicii lui un cadou special:
Biblia pentru copii. La prima oră de religie, plin
de curiozitate, a scos cartea pe bancă fiindcă
voia să afle mai multe lucruri și mai ales de ce
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.
Cu blândee și multă răbdare, doamna
profesoară îi promite că pe parcursul anului
școlar va găsi răspunsurile dorite.

Biblia este mult mai mult decât o carte, este Cuvântul viu a lui
Dumnezeu, care are puterea de a ne transforma viaţa în ceva practic. Este
o carte, care este vie însă, pentru că radiază speranţă, este cheia de lectură
a experienţei umane, este cuvânt actual şi cuvânt care anticipează viitorul.
Prin ea ne este transmis mesajul Celui care a creat Universul. În ea
descoperim ce anume doreşte Dumnezeu ca noi să cunoştem despre El şi
despre viaţa pe care o trăim. Citind-o, omul intră în dialog cu Dumnezeu.
 Biblia sau Sfânta Scriptură este colecţia cărţilor sfinte, scrise de
profeţi, apostoli sau alţi oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu, sub inspiraţia
Duhului Sfânt, într-un interval de 1500 de ani. Dumnezeu s-a servit de
oameni drept colaboratori şi secretari fideli (scriitori sacri), numiţi astfel
pentru că sunt coautori ai unei cărţi divine, deci sacră şi nu comună. Însă
autorul principal al Sfintei Scripturi este Dumnezeu. Ea cuprinde adevăruri
de credinţă, norme de purtare, rugăciuni, precum şi unele relatări istorice.
Biblia este compusă din două părţi: Vechiul Testament, care cuprinde
46 de cări, şi Noul Testament, care cuprinde 27 de cări. În Vechiul
Testament, Dumnezeu descrie formarea poporului ales și anună venirea
unui Mântuitor, iar Noul Testament descrie viaa și activitatea lui Isus și
începuturile Bisericii.
Am putea spune că Biblia este singura carte al cărei autor este prezent
atunci când o citești.

Profet = predicator religios, considerat ca

interpret al voinţei lui Dumnezeu, capabil să
prevadă şi să prezică viitorul.
9
Inspiraţie = lucrarea Duhului Sfânt în
conștiina oamenilor.
Sacru = care inspiră sentimente de veneraţie;
sfânt, deosebit de onorat.

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos

pentru a învăţa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru
ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru
orice lucrare bună.”

?
(2Tim 3,16-17)

1. Ce este Biblia sau Sfânta Scriptură?

2. Cine a scris Biblia?
3. Câte părţi are Biblia?
4. Ce ne transmite Dumnezeu prin Biblie?

Biblia, pentru a facilita consultarea ei, a fost împărţită în CAPITOLE şi

VERSETE de editorul Roberto Stefano în anul 1555, iar acest sistem s-a
dovedit atât de util încât nu a mai fost schimbat şi a fost adoptat mai apoi
de toţi cei care au editat Biblia.
Orice frază scrisă în Biblie are o „marcare”, adică litere şi numere care
permit recunoaşterea ei dintre mii de fraze care alcătuiesc Cartea Sfântă.
 Toată Biblia este împărţită în cărţi, care se pot cita cu o prescurtare:
astfel, Scrisoarea către Filipeni devine „Fil”, cartea Deuteronomului
devine „Deut”. Fiecare carte la rândul ei este împărţită în capitole,
numerotate progresiv. Fiecare capitol este împărţit în versete numerotate
şi acestea. Astfel, Fil 6,5 înseamnă: Scrisoarea către Filipeni, capitolul 6,
versetul 5. Dacă vom găsi, de exemplu, Mt 5,2-7, vom căuta Evanghelia
după Matei, capitolul 5, de la versetul 2 până la versetul 7.
Pentru a găsi mai uşor un verset biblic, observă în partea de sus a
paginii titlul cărţii, capitolul, care este împărţit în versete.
Capitolul
Titlul cării

Versetul
10

1. Citiţi cu atenţie următoarele texte şi formulaţi învăţăturile

morale care se desprind din acestea.
– Faptele Apostolilor 8, 26-37
‒ Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Corinteni 2,10-14
‒ A doua Scrisoare a Sfântului Apostol Petru 3,16

2. Citiţi cu atenţie afirmaţiile următoare. Apreciaţi enunţul adevărat

cu A şi pe cel fals cu F.

a Prin Biblie ne vorbeşte Dumnezeu.

a Biblia se mai numeşte Sfânta Scriptură.
a Biblia este scrisă de Isus Cristos.
a Toţi oamenii pot citi din Biblie.
a Biblia se găseşte doar în biserică.
3. Citiţi următoarea poezie şi răspundeţi la întrebări:

Biblia e o scrisoare
Biblia e o scrisoare, e Cuvântul Domnului.
E lumină, este Soare pentru viaţa omului.
E Cuvântul care ne-nvaţă revelând un Creator.
Ne conduce către viaţă, către un Mântuitor.
E Cuvântul care-aminteşte care-i cel mai mare rău
Că păcatul nu zideşte, ci conduce către hău.
E Cuvânt care ne spune tot ce Domnul ne-a promis
Ne arată cele bune care duc spre Paradis.
E Cuvânt care rămâne peste veacuri neclintit.
Niciodată nu apune căci, el, Domnul ne-a vorbit. 11
(Pr. Eugen Budău)

a Ce ne spune autorul că este Biblia?

a Ce ne învaţă Biblia?
a De ce Cuvântul rămâne peste veacuri neclintit?

4. Compuneţi o scrisoare adresată familiei voastre prin care vă

arătaţi recunoştinţa pentru tot ceea ce aţi primit şi pentru tot
ceea ce sunteţi.

5. Luaţi un text biblic, citiţi-l individual, ghidându-vă după

următoarele întrebări pentru a-l putea înţelege mai bine:

a Ce vrea să spună Dumnezeu?

a Cui i se adresează?
a Cum este înţeles?
a Ce fac cei care îl ascultă?
a Eu cu cine mă asemăn mai mult?
a Ce vrea de la mine Dumnezeu?

Puneţi în comun, în clasă, bogăţiile descoperite în rugăciunea

voastră personală!
 Biblia nu este o carte obişnuită, ci una vie.
Citind-o, omul intră în dialog cu Dumnezeu. Ea
! ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu faţă
de om, povesteşte despre intervenţiile lui
Dumnezeu în lume: Dumnezeu care se îngrijeşte
de om, ajutându-l să se realizeze în mod deplin,
mântuindu-l.

· Biblia este cea mai importantă, cea mai citită şi cea mai răspândită
carte.
· Cea mai mică Biblie tipărită are 4,5 cm lungime, 3,2 cm lăime,
2 cm grosime. A fost tipărită în Anglia, are 878 pagini, 20 g și poate fi
citită cu lupa.
· Biblia ne-a spus care este forma pământului, înainte de a ne-o
dovedi Columbus. (vezi Isaia 40,22)
12 · Biblia a fost scrisă în trei limbi: Vechiul Testament în ebraică şi
aramaică, iar Noul Testament în greacă. La scrierea ei au contribuit
zeci de persoane din diferite naţiuni ce trăiau în zone diferite şi
vorbeau limbi diferite.
· După anul 1947, au fost descoperite la Qumran peste 900 de texte
biblice. Ele sunt datate în mod ştiinţific că ar parveni din perioada
250 î.C. – 60 d.C. După confruntarea textelor cu cele de astăzi s-a
constatat o mare fidelitate. Manuscrisele de la Qumran sunt
considerate cele mai vechi manuscrise biblice.

Un păstor arab de 15 ani în căutarea

unei capre pierdute, intră într-o grotă şi
găseşte cu uimire o cantitate mare de vase
de lut. Studiat atent de arheologi, acest
material s-a dovedit foarte preţios: vasele
de lut conţineau pergamente din primele
secole de după Cristos.
Se descoperă alte 11 grote cu multe
pergamente biblice printre care cel al lui
Isaia şi cel al Psalmilor în limba ebraică.
Până în acel moment, manuscrisul cel
mai vechi în limba ebraică cu text biblic era
un fragment pe papirus cu scurte pasaje din
Vechiul Testament : Exod 20,2-17 ;
Deuteronom 15,6-21.
 LECIA
Omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu
2

13

Pentru Filip, ziua începe cu zâmbetul duios

al mamei, care îl trezește, spunându-i: „Bună
dimineaa!”
Mama îi servește micul dejun și îl
pregătește pentru o nouă zi.
În drum spre școală, Filip observă cum
soarele îmbracă natura într-o lumină caldă, iar
copacii sunt încărcai cu mii de frunze
multicolore. Vântul adie ușor în răcoarea
dimineii, iar trotuarele sunt pline de oameni
grăbii care se îndreaptă spre diferite direcii.
Filip o privește cu nedumerire pe mama lui
și o întreabă: „Cine a creat toate acestea?”

Mama: Filip, îi amintești de cartea pe care ai primit-o de ziua ta, de la

bunici?
Filip: Mica Biblie?
Mama: Când eram de vârsta ta, am primit și eu un cadou asemănător,
o biblie pentru copii. Am citit-o cu timpul. De acolo am aflat cum
 Dumnezeu a creat tot ceea ce există în șase zile: în prima zi a creat ziua și
noaptea, în a doua zi – cerul și pământul, în ziua a treia a creat plantele, iar
în ziua a patra – Soarele, Luna și stelele. Dumnezeu nu s-a oprit aici: în ziua a
cincea a dat viaă animalelor de pe pământ, peștilor din apă și păsărilor de
pe cer. Dar ceva lipsea. Dumnezeu dorea pe cineva mai special, un prieten
care să stăpânească cele create și care să răspundă la iubirea sa. Atunci i-a
creat pe primii oameni, bărbatul și femeia, pe care i-a numit Adam și Eva.
Pe aceștia i-a așezat în grădina Edenului, un loc asemănător Paradisului.
Apoi, în ziua a șaptea, mulumit de lucrarea sa, Dumnezeu s-a odihnit.
Filip: De ce omul a fost mai special?
Mama: Pentru că Dumnezeu l-a făcut asemănător cu chipul său: i-a
dat capacitatea de a-l cunoaște și iubi pe Creatorul său, puterea de a alege
ce este bine și ce este rău și, mai ales, i-a dat un suflet nemuritor...
Filip: Suflet nemuritor?
Mama: Da, o suflare şi o realitate spirituală a veşniciei pe care o poartă
14 în sine, care nu se poate reduce la materie şi îşi are originea în Dumnezeu.
Mama: Uite, dacă vrei, diseară vom citi din Mica Biblie, despre toate
acestea.
Filip: Da, mi-ar plăcea!

Grădina Edenului = locul de pe pământ unde

au fost așezai primii oameni.
Suflet = suflul divin din om, fără formă şi
nematerial, raţional şi nemuritor; ceea ce
rămâne din om după moarte şi se prezintă la
Dumnezeu.

„Și Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau
foarte bune.”
(Cartea Genezei 1, 31)

? 1. Ce anume a provocat dialogul dintre Filip şi mama sa?

2. Ce a creat Dumnezeu în cele şase zile?
3. De ce omul este creatura mai specială dorită de Dumnezeu?
4. Unde merge sufletul după ce se desparte de trup?
 Dumnezeu continuă și astăzi să creeze, dar o face prin intermediul
omului, căruia i-a împărtășit din puterea sa, pentru a continua opera creaţiei.

De exemplu:
a O mamă naște o viaţă nouă.
a Un pictor creează tablouri.
a Un constructor ridică clădiri.
a Un muzician compune muzică.
a Un croitor croiește haine.
a Un sculptor..................................... .
a Un profesor..................................... .
15
a Un fierar.......................................... .
a Un ...................................... concepe programe pentru calculator.
a Un ...................................... face obiecte din aur.
a Un ...................................... gătește mâncare delicioasă.

Joc: Pe cinci stelue se scriu cinci întrebări. Cinci copii vor extrage câte o
steluţă pe care va fi scrisă o întrebare, la care fiecare copil va răspunde
împreună cu ali 4-5 colegi, pe care îi alege prin extragere la sori.
Întrebările trebuie să înceapă cu: ce, cine, când, unde, de ce?

Întrebările pot fi de genul:

1. Ce avem de făcut atunci când observăm că un alt copil dorește să
rupă un copăcel abia plantat?
2. Cine se îngrijeşte de natură?
3. Când colaborează omul cu Dumnezeu la planul creaţiei?
4. Unde îl putem găsi, concret, pe Dumnezeu, prezent pe pământ?
5. De ce trebuie să respectăm creaţia?
 Învăai
cântecul!

Dumnezeu a creat toate cele văzute și

! nevăzute în șase zile, iar în ziua a șaptea s-a
16 odihnit. El a desăvârșit lucrarea sa creându-l pe
om, bărbat și femeie. Primii oameni s-au numit
Adam și Eva. Ei au fost creai după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu și au fost așezai în
grădina Edenului.

· Wolfgang Amadeus Mozart, în doar 35 de ani

de viaă, a creat 626 de opere muzicale,
printre care: 41 de simfonii, 27 de concerte
pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru
vioară și orchestră, 17 opere, 19 mise etc.
· Constantin Brâncuși a creat un număr
impresionant de sculpturi, printre care cele mai
cunoscute sunt: Coloana infinitului, Masa tăcerii,
Poarta sărutului, Cuminenia pământului, Cuplul Adam și Eva etc.
· Primul computer a fost creat într-un garaj, de către Steve Jobs și
Steve Wazniak la finalul anilor 70, iar primul mouse a fost inventat
de Douglas Engelbart și William Bill K. English în 1963.

Într-o zi un tată se plimba cu fiul său prin parc bucurându-se de

frumuseea lui, la finalul unei zile ploioase, care îi inuse în casă toată ziua.
Deodată fiul său observă un melc care străbătea foarte încet aleea lor. Fiul
îi propusese tatălui să facă o întrecere, iar primul care va ajunge la melc, va
putea să-l lovească. Tatăl îl oprește și îi spune cu un glas duios: „Când vei
putea să creezi un melc nou, atunci vei putea să strivești un altul.”
 LECIA
Omul pierde Paradisul pamântesc
3

17

„Adam și Eva”, ilustraie de Harry Anderson (1906-1996)

Ziua care începe este plină de emoii pentru

Filip.
La engleză nu și-a făcut tema, la matema-
tică va da lucrare, iar la limba română, ultimul
exerciiu e neterminat …
Acestea sunt consecinele timpului petrecut
la calculator. Un joc, un film și discuiile cu
colegii l-au făcut să piardă noiunea timpului. În
plus, minciuna spusă părinilor că temele sunt
gata, l-au scăpat de pedeapsă, dar nu și de
urmările alegerilor greșite făcute în ziua
precedentă.

Filip a înţeles mai bine ce înseamnă să faci alegeri greşite şi să suporţi

consecinţele acestora, după ce a învăţat la ora de religie despre greşeala
primilor oameni, Adam şi Eva.
Dumnezeu i-a creat din iubire pe primul bărbat şi prima femeie şi le-a
dat voinţă liberă, adică libertatea de a alege, dar ei l-au supărat prin
neascultarea lor.
 Înainte de a studia această lecţie, citiţi cu atenţie explicaţia de mai jos:
Prin relatarea căderii omului în păcat (Gen 3,1-24), Dumnezeu
transmite, sub forma unei povestiri, adevăruri importante despre un
eveniment care a avut loc la începutul istoriei omului. Relatarea ispitirii
lui Adam şi a Evei foloseşte simboluri și comparaţii sugestive, de
exemplu, atunci când Biblia spune că un şarpe s-a apropiat pentru a-i
ispiti pe primii oameni şi că aceştia au mâncat din „fructul oprit”.
Diavolul nu este un şarpe, dar este viclean şi ipocrit, asemenea şerpilor.
„A mânca din fructul oprit” înseamnă că Adam şi Eva au vrut să trăiască
liberi, neascultând de Dumnezeu şi dorind să fie asemenea lui.

După ce Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, le-a dat în stăpânire

toată creaia, dar pentru a rămâne în prietenie cu el, le-a cerut să nu
mănânce din pomul oprit. Omul a fost creat pentru comuniune şi iubire,
18 astfel primii părinţi se aflau într-o comuniune deplină cu Dumnezeu, cu
sine şi cu celălalt. Diavolul însă, a vrut să se răzbune pe Dumnezeu care l-a
alungat din Paradis și i-a ispitit pe primii noştri părinţi, făcându-i să creadă
că vor avea mari avantaje dacă îl vor părăsi pe Dumnezeu şi vor nesocoti
porunca lui. Mai întâi a cedat Eva, apoi Adam. Ei au căzut în ispită şi au
făcut un păcat grav de neascultare deoarece au vrut să fie ca Dumnezeu.
Astfel, Adam şi Eva au pierdut prietenia lui Dumnezeu, viaţa divină și harul.
Consecinţele păcatului lor au fost grave:
n au pierdut prietenia cu Dumnezeu, care le era cea mai mare comoară;
n au cunoscut, începând de atunci, suferinţa, boala şi moartea;
n munca a devenit obositoare;
n transmiterea vieţii şi educaţia
copiilor au devenit grele şi dureroase;
n inimile lor au devenit înclinate spre
rău.
Consecinţele păcatului s-au transmis
tuturor oamenilor ca moştenire. Este ceea
ce noi numim păcatul originar sau
strămoșesc. Dar nu trebuie să uităm că,
fiecare dintre noi, încă din prima clipă a
vieţii sale a fost creat „după chipul şi ase-
mănarea lui Dumnezeu”. Deşi Dumnezeu
i-a pedepsit pe primii părinţi, El nu a
încetat să îi iubească. De aceea, plin de
milă, a promis că le va dărui oamenilor un
„Izgonirea din Paradis a lui Adam și a Evei”, Mântuitor, care urma să se nască dintr-o
Benjamin West, 1791 femeie misterioasă şi minunată.
 Ispită = îndemn sau ademenire spre rău, spre păcat.
Păcatele sunt efectele consimţirii la ispită.
Păcatul originar (strămoșesc) = păcatul săvârşit de
către protopărinţii noştri Adam şi Eva, ale cărui
consecinţe le moşteneşte fiecare om.
Har = darul sau ajutorul gratuit pe care Dumnezeu
ni-l dă ca să răspundem la chemarea sa: să devenim fii
adoptivi ai lui Dumnezeu, părtaşi la natura dumne-
zeiască şi la viaţa veşnică.

„Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta

şi descendenţa ei. Aceasta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”
(Cartea Genezei 3,15) 19

? 1. Ne permite Dumnezeu să alegem între bine şi rău?

2. Ce s-a întâmplat cu relaţia omului cu Dumnezeu după ce Adam și Eva
au căzut în păcat ?
3. Ce au simţit Adam şi Eva după ce au păcătuit?
4. Ce se poate învăţa din greşelile primilor părinţi?

Primii Părinţi ai Bisericii au numit versetul din

Gen 3,18, ce promite trimiterea unui Mântuitor
care să le redea oamenilor viaţa de har şi
Paradisul, Protoevanghelia (adică prima „Veste
bună”).
Aşadar, prin aceste cuvinte, Dumnezeu
promite un nou Adam şi o nouă Evă care să repare
răul săvârşit de primii oameni.
De altfel, Sfântul Paul îl numeşte pe
Mântuitorul Isus Cristos, Noul Adam (Prima
scrisoare către Corinteni, 1 Cor 15, 21-22, 45-49;
Scrisoarea către Romani, Rom 5, 14). Iar tradiţia
Bisericii a considerat-o întotdeauna pe Sfânta
Fecioară Maria, Noua Evă.
 a) Joc: Pe douăsprezece cartonaşe se scriu diferite activităţi, unele
plăcute lui Dumnezeu, altele neplăcute. (Ex: a ajuta pe alţii, a spune
adevărul, a se ruga, a se supune lui Dumnezeu, sau, dimpotrivă: a vorbi
urât, a fura, a răni oamenii etc.) Doisprezece copii, împărţiţi în două
echipe, vor extrage câte un cartonaş. Dacă acesta conţine o acţiune bună,
echipa primeşte două puncte, dacă conţine una rea, li se scade un punct
din punctajul anterior. Câştigă la final, echipa cu cele mai multe puncte.
După joc, profesorul va invita elevii să îşi spună părerea cu privire la faptul
că participanţii la joc nu au avut posibilitatea de a alege ceea ce e bun şi
corect, dar în viaţa reală, Dumnezeu ne dă tuturor această posibilitate de
a alege binele şi a evita răul.
b) Pornind de la versetul „Să faci ceea ce este drept şi bun înaintea
Domnului, ca să-ţi fie ţie bine” Dt. 6, 18, alcătuiţi o scurtă compunere
20 (120-150 cuvinte) în care să evidenţiaţi legătura între alegeri şi consecin-
ţele alegerilor noastre.
c) Comparaţi viaţa lui Adam şi a Evei înainte şi după căderea în păcat,
completând un tabel după modelul celui de mai jos:

Înainte de căderea în păcat După căderea în păcat

! Dumnezeu nu a creat moartea şi nu se bucură

de pieirea celor vii. Prin invidia diavolului a intrat
moartea în lume. Prin păcatul său, Adam, fiind
primul om, a pierdut sfinţenia şi dreptatea originară
pe care le primise de la Dumnezeu nu numai pentru
sine, ci pentru toţi oamenii. Această lume a fost
creată şi este păstrată de dragostea Creatorului. Ea
a căzut în robia păcatului, dar Cristos, prin Cruce şi
Înviere, a ispășit păcatul, îi eliberează pe cei care
cred în El și le dă o viaă nouă.

· Biblia ne spune că Adam a murit la vârsta de 930 ani.

· Numele „Adam” înseamnă în limba ebraică „om/bărbat din
pământ”.
· Conform Bibliei (Gen 2,20), Adam a dat nume tuturor vieţuitoarelor
de pe Pământ.
 Sfântul Francisc (1181-1226), întemeietorul
Ordinului franciscan, poate fi considerat un model
în lupta cu ispita şi alegerea căii bune.
S-a născut într-o familie bogată, în Assisi,
Italia. Ca tânăr, a împărtășit aceleaşi preocupări
pentru haine fine și o viaţă de distracţii asemenea
celor de o vârstă cu el și de aceeași treaptă socială,
participând chiar la războiul deschis între Perugia
și Assisi.
La 24 de ani (1205), atins de harul lui
Dumnezeu, Francisc își începe convertirea: se
îndepărtează de tovarășii de distracie de mai
înainte, se roagă cu mai multă atenie, întâlnind un
lepros îl îngrijește, renună la bunurile pământești 21
și la orice moștenire întrucât tatăl său era
împotriva noilor sale alegeri. În schimbul
luxoaselor haine de mai înainte, îmbracă „il saio” Sf. Francisc din Assisi
(1181 — 1226)
(zdreana), haina celor mai săraci dintre săraci.
Înfiinează în anul 1209, cu permisiunea Papei Inoceniu al III-lea,
ordinul călugăresc cunoscut sub numele de Ordinul franciscan. În
septembrie 1224, Francisc a primit în trupul său stigmatele (rănile lui Isus).
A murit în anul 1226, fiind sărbătorit, în Biserică, la data de 4 octombrie.

Bazilica Sf. Francisc din Assisi, Italia

 LECIA
Dumnezeu intervine în istorie
4
– patriarhul Abraham

22

Într-un weekend, Filip a învăat ce este

ascultarea, iubirea și sacrificiul. La rugămintea
mamei a renunat la câteva ore de joacă, pentru a
sta cu surioara lui, Lucia. În timp ce ea dormea,
răsfoind Biblia, ochii lui s-au oprit asupra relatării
despre Abraham, un mare patriarh. Împins de
curiozitate, a citit relatarea biblică și a îneles că
ascultarea credinei poate schimba viaa omului
și că Dumnezeu îi iubește pe cei ce răspund la
chemarea sa.

Cartea Genezei sau Facerea relatează istoria lui Abraham, un om pe

care Dumnezeu l-a atras la sine pentru a-i arăta un plan: acela de a avea un
popor al său.
Dumnezeu îl cheamă (vorbindu-i în cuget), prin viziuni și prin
persoane. Îl alege dintr-o familie care slujea altor dumnezei, îl face să iasă
din Ur (care era departe de Israel) și îl duce pe căile sale într-o ară
necunoscută. Cu el face o aliană: dacă va împlini planul lui Dumnezeu, va
fi binecuvântat și va deveni părintele unui neam numeros.
 Abraham a crezut, a plecat din ara lui, l-a salvat pe Lot, a fost
ospitalier, bun și drept, nu s-a lăudat, a mulumit prin rugăciuni și jertfe, a
trăit aliana cu Dumnezeu. În încercări, a perseverat în credină. Chiar când
Isaac, fiul său, avea câiva ani era gata să-l jertfească. Dumnezeu însuși îl
salvează pe Isaac, oferind mielul pentru jertfă. Dumnezeu a descoperit
oamenilor că planul său nu este orânduit spre moarte, ci spre viaă.
Dumnezeu și-a inut făgăduinele: datorită credinei, Abraham a fost
binecuvântat în toate și a devenit părintele unui popor numeros – poporul
evreu – din care s-a născut Isus iar, prin Isus, noi, poporul creștin, poporul
celor care cred în unicul Dumnezeu adevărat.
Adevăraii moștenitori ai lui Abraham au credina și spiritul lui, al celui
care ascultă de Dumnezeu, fac fapte bune și recunosc că toate vin de la
Dumnezeu, fără pretenii și mândrie. Iar cel mai bun exemplu de ascultare
și credină este chiar Isus.

Aliană sau legământ = înţelegere între două pări: cel

23
puternic promite protecie celui slab, dacă împlinește
cele pe care le cere cel puternic.
A binecuvânta = o acţiune prin care este transmis un dar,
protecţia divină asupra unei persoane sau a unui lucru.
Cuget = capacitatea de a gândi și de a reflecta la ceea ce
este bine sau rău.
Ospitalier = care primește cu bunătate oaspei.
Viziune = experienă propusă de divinitate și trăită cu
multă intensitate de o persoană.

„Prin credină, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să

plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a
plecat fără să știe unde merge. Prin credină, s-a stabilit în ara
Promisă ca un străin și a locuit în corturi împreună cu Isaac și Iacob,
care sunt împreună moștenitori ai acestei promisiuni, căci el aștepta
cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu”
(Scrisoarea către Evrei 11,8-10)

? 1. Care este planul lui Dumnezeu la care a colaborat Abraham?

2. Prin ce fapte și-a arătat Abraham credina?
3. Ce presupunea aliana dintre Dumnezeu și Abraham?
4. În ce mod și-a inut Dumnezeu făgăduinele?
 Toi cei care merg la Florena (Italia) și vizitează obiectivele cele mai
importante pot vedea și celebra frescă din biserica Sfântul Marcu, pictată
de Fra Angelico din Fiesole, care reprezintă coborârea lui Isus în adâncuri,
după ceasul morii.
Poarta solidă a locuinei morilor s-a sfărâmat cu zgomot mare,
alungându-l pe Șarpele din vechime. Cu stindardul victoriei în mână,
Mântuitorul coboară prin deschizătura făcută. Purtat de un nor strălu-
citor, Isus îl are pe Abraham la dreapta sa. Printre prizonierii eliberai se
numără Adam și Eva, apoi Moise și David. Diavolii fug rușinai că li se
răpește prada pe care o ineau captivă de mii de ani.

24

„Cristos întinzându-i mâna lui Adam, pentru a-l salva din Iad”,
frescă din chiliile de la San Marco, pictată de Fra Angelico.
.
 1. Privii cu atenie harta. Folosindu-vă de noiunile și abilităile
însușite la alte discipline de studiu, trecei pe caietele voastre acele
localităi, râuri, muni, ări etc. pe care Abraham le parcurge în
drumul său spre ara Promisă, urmărind săgeata roşie.

25

2. Care sunt cele trei promisiuni împlinite de Dumnezeu lui Abraham.

Completaţi schema de mai jos, trecând pe ultimul rând modul în
care s-au realizat.

Dumnezeu a promis

Ţara Făgăduinţei Popor Moştenitor

3. Din istoria lui Abraham ştim că Dumnezeu i-a încercat credinţa,

cerându-i să îl aducă jertfă pe Isaac. Reflectaţi cât de mulţumit a fost
Abraham când Dumnezeu i-a trimis un animal pentru jertfă să
îndeplinească această cerinţă.

4. Ajutai-l pe Filip să aleagă dintre variantele de mai jos acele calităi

caracteristice poporului celor credincioși. Notai răspunsurile
corecte în caiet.
a Îmi place să mă laud când fac fapte bune.
a Ascult Evanghelia și încerc să pun în practică ce-mi spune Domnul.
a Merg cu prietenii în parc să ne jucăm, fără să ne certăm.
a Mulumesc pentru tot ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit.
26
„Sacrificiul lui Isaac”, detaliu, pictură de Caravaggio

5. Din istoria lui Abraham știm că Dumnezeu i-a încercat credina,

cerându-i să îl aducă ca jertfă pe Isaac. Reflectai şi comentaţi cât de
mulumit a fost Abraham când Dumnezeu i-a trimis un berbec pentru
jertfă.

6. Gândiţi-vă la o persoană care are nevoie de ajutor. Facei un „buchet

spiritual” compus din rugăciuni și fapte bune pentru a o ajuta.

7. Realizaţi o scurtă rugăciune în care să vă exprimaţi credina în

Dumnezeu.

! Abraham este originar din Ur, din Mesopotamia

și la chemarea lui Dumnezeu a mers în ara
Promisă. Este strămoșul poporului ales: respectiv
poporul evreu, dar mai ales poporul celor care cred
cu adevărat și ascultă pe Dumnezeu.

· Abraham este primul patriarh și ar putea fi omul care a trăit 175 de ani.
· Sfânta Scriptură afirmă că s-a numit Avram și Dumnezeu l-a schimbat
în Abraham.
· Personalitatea lui Abraham este prezentă în toate cele trei religii
monoteiste: iudaismul, creștinismul și islamul.
 Dumnezeu vesteste
LECIA
, Noul Legamânt
5
– Profetul Ieremia

27

„Profetul Ieremia”,detaliu, pictură de Rembrandt van Rijn

Bunicii au venit în vizită și e mare bucurie:
îmbrăișări, dulciuri, povești și miros de prăjituri, au
creat o atmosferă de mare sărbătoare.
Într-un moment de liniște, Filip s-a așezat lângă
bunici, iar ei l-au întrebat unde a ajuns cu cititul din
Biblie.
Filip a răspuns că a citit despre profetul Isaia și a
ajuns la profetul Ieremia.
Și bunicii știu multe despre profei. Ca și ei, noi
așteptăm în Advent venirea lui Isus în lume.

Demult, până să vină Mesia în lume, Dumnezeu vorbea poporului său

prin profei. Profeii erau persoane alese de Dumnezeu pentru a vorbi în
numele său, pentru a primi și a transmite un mesaj. Mesajele pe care
Dumnezeu le transmitea poporului erau: de a nu practica idolatria, de a
respecta Decalogul și a aștepta plini de sperană venirea Mântuitorului.
Unul dintre cei mai mari profei a fost Ieremia. El i-a avertizat pe
israelii să facă pocăinţă, să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să i se
închine. Ei nu l-au ascultat.
 Din această cauză, ţara a fost cucerită de străini, pustiită, lovită de
secetă, iar poporul exilat în Babilon. Se întâmpla în anul 587 î.C. Departe
de casă, Ieremia îi mângâie pe evrei cu profeia reîntoarcerii în Israel dar și
a venirii în lume a lui Mesia, un rege bun și înelept, prin care Dumnezeu va
încheia un nou legământ în inimi şi nu pe piatră.
Clipa reîntoarcerii în patrie a venit după 70 de ani iar regele bun și
înelept (profeit de Ieremia) este chiar Isus Cristos. Noi, cei care știm cine
este Isus, îi pregătim venirea în fiecare an de Crăciun, parcurgând
perioada Adventului. Adventul este un timp de rugăciune, de fapte bune,
este un timp binecuvântat al primirii lui Isus în inimi prin Spovadă și
Împărtășanie înainte de Crăciun.

Decalog = Cele zece porunci ale lui Dumnezeu

primite de Moise.
Exilat = scos din propria ară și trimis departe
de aceasta.
28 Idolatrie = închinare la idoli sau zei.
Mesia = Unsul lui Dumnezeu = Cristos

„Iată, vin zile când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda
o alianţă nouă. Nu ca alianţa pe care am încheiat-o cu părinţii lor în
ziua când i-am luat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului, alianţa
mea pe care ei au rupt-o, deşi eu stăpâneam peste ei.”

?
(Ier 31,31-32)

1. Prin cine transmitea Dumnezeu mesajele sale, în vechime, poporului

său?
2. Cine erau profeii?
3. Ce fel de mesaje transmiteau profeii?
4. Când și ce anume a profeit Ieremia?

La Cina cea de Taină, Isus a transformat pâinea și vinul în Trupul și

Sângele Său, dându-le această putere ucenicilor și, prin ei, episcopilor și
preoilor. Înainte de a lua această cină, Isus le-a spălat picioarele
apostolilor spunându-le: Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii.
Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. (In 13, 34)
 Legea iubirii – Noul Legământ
dintre Dumnezeu și toi oamenii,
prin Isus Cristos, se împlinește și se
perpetuează prin persoana preo-
tului.
Preotul e slujitorul Domnului,
prin care Isus îi învaţă pe oameni;
oferă sfinţenia prin sacramente,
povăţuieşte.
Un frumos exemplu de preot
este Sfântul Ioan Maria Vianney
(1786-1859). Acesta a slujit în
satul francez Ars. La venirea sa aici,
a găsit o biserică dărăpănată,
goală și patru cârciumi pline.
În nici 10 ani locuitorii Ars-ului Sfântul Ioan Maria Vianney (1786 – 1859)
au părăsit cârciumile și au umplut
biserica pentru că sfântul paroh predica însufleit de la altar, trăia într-o 29
sărăcie lucie și puinul ce-l avea îl dădea săracilor. Muli oameni veneau de
departe să se spovedească la el căci avea un har deosebit: vorbea simplu la
predică dar convingător cu cei ce stăteau în păcat.
„Aceasta este cea mai frumoasă datorie a noastră: să ne rugăm şi
să iubim. Dacă ne rugăm şi iubim, iată, aceasta este fericirea pe
pământ.” (Sfântul Ioan Maria Vianney)
Răspundei la următoarele întrebări:
1. Se poate spune despre preot că este profet în zilele noastre?
2. Care este legea pe care Dumnezeu a sădit-o în inima noastră?
3. Cum a trăit Isus Legea iubirii?
4. În lumina exemplului Sfântului paroh de Ars, cum ne ajută preotul
să păstrăm legea înscrisă în inima noastră?

„Cina cea de Taină”, frescă de Leonardo da Vinci, Biserica Santa Maria delle Grazie, Milano
 1. Răspundei prin comparaie la întrebările din tabelul de mai jos:

Legământul Vechi Noul Legământ

Prin cine a încheiat
Dumnezeu
Legământul?
De ce a încheiat
Legământul?

Unde a fost înscris

Legământul?

Verificai corectitudinea r ă spunsurilor comparându-le cu

30
următoarele sugestii: în inimi, cu Isus, pentru a avea un popor, cu Moise,
pe cele două table, pentru a mântui lumea.

2. Având în vedere cele studiate în lecia de astăzi, realizai o

compunere în care să vorbii despre profetul Ieremia, utilizând
cuvintele: profet, profeie, a profei.

3. Realizai corespondena între termenii din coloana din partea

stângă cu cei din coloana din dreapta:
Mesia un mesager al Domnului
Ieremia va fi un rege înelept
Profetul Dumnezeu va înscrie un nou
legământ în inimile oamenilor

4. Căutai în Biblie următoarele texte și copiai-le pe caiet.

Ier 27,5; Ier 29,11; Ier 29,14; Ier 20,13

! Isus – Mesia a fost anunat cu secole înainte

prin profei.
Domnul a încheiat un nou legământ, prin Isus,
cu toi oamenii.
Isus ne-a învăat să iubim și să o dovedim prin
fapte.
· Templul din Ierusalim a
fost distrus total în timpul
vieii lui Ieremia, în anul
587 î. C.
· El a fost construit timp de 7
ani în timpul domniei lui
Solomon (971-931 î. C.).
Era o clădire impresio-
nantă. Era centrul religiei
iudaice, lă caș al arcei
alianei.
· Un al doilea templu a fost
construit începând cu anul
530 î.C. Dar și acesta a fost distrus în timpul represiunii revoltei evreilor 31
din anii 66-73 d. C. contra stăpânirii romane. Isus a prevestit distrugerea
acestuia cu puin timp înainte de a muri.

Vino tu, Emanuel!

1. Vino tu, Emanuel, noi cu drag te așteptăm;
Căci de veacuri după tine, cu nădejde suspinăm.
R: Vino, Mesia, vino la noi
Vino la noi!
2. Vino tu, Emanuel, împlineşte-al nostru dor
Învăai Şi ne scoate din robie, blândule Mântuitor. R:
cântecul!
3. Vino tu, Emanuel, cel de mult făgăduit;
Tu eşti mântuirea noastră şi al nostru Domn iubit. R:
4. Vino tu, Emanuel, ne împacă cu Cel Sfânt
Şi revarsă a ta pace peste oameni, pe pământ. R:
5. Vino tu, Emanuel, noi pe tine te dorim
Şi ai tăi cu trup şi suflet pe vecie vrem să fim. R:
 LECIA
Cristos, împlinirea Legamântului
6

32

La biserică, copiii se întâlnesc cu părintele la

cateheză pentru a aprofunda tainele credinei. La
fiecare întâlnire, au câte o surpriză. De această
dată, părintele i-a pus să extragă dintr-un bol
câte un bileel care cuprindea un mesaj biblic, la
care trebuie să mediteze timp de o săptămână.
Filip a extras următorul mesaj:
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a
dat pe Fiul său unic, pentru ca toi cei care cred în el
să nu moară, ci să aibă viaă veșnică” (In 3,16-17).
Pentru a înelege mesajul, Filip are nevoie de
ajutor, așa că o roagă pe doamna profesoară să îi
explice.

Alianele încheiate de Dumnezeu în Vechiul Testament cu Noe,

Abraham, Moise, David, au fost încălcate rând pe rând de om. De aceea,
Dumnezeu a încheiat un nou Legământ cu Isus, Fiul Său, pentru a împlini
lucrarea mântuirii noastre.
 Acum 2000 de ani, Isus a fost trimis de Tatăl Său. S-a făcut om
rămânând în acelaşi timp şi Dumnezeu.
Isus s-a făcut om:
– pentru a ne mântui, împăcându-ne cu Dumnezeu;
– pentru a fi modelul nostru de sfinenie;
– pentru ca noi să cunoaștem astfel dragostea lui Dumnezeu;
– pentru a ne face părtași ai firii dumnezeiești.
El şi-a dat viaţa pe cruce în mod liber pentru a ne arăta iubirea sa și
pentru a repara greşelile tuturor oamenilor. Apoi a înviat pentru a ne
anunţa fericirea pregătită celor care împlinesc voinţa Tatălui.
Isus continuă şi astăzi să ne mântuiască; este viu în mijlocul nostru și
nu ne-a părăsit. El ne redă la Botez, viaţa divină pe care Adam şi Eva nu au
putut să ne-o transmită. Isus trăieşte în noi şi noi în el, prin Cuvântul biblic
şi prin Euharistie.
Apoi, Isus ni l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru a ne inspira în rugăciunile
şi faptele noastre. Prin el, noi formăm marea familie a Bisericii, iar această 33
Biserică pe care a întemeiat-o ne oferă toate mijloacele de mântuire. În tot
acest timp, noi continuăm să purtăm unele consecinţe ale păcatului
originar: suferinţa, moartea și înclinaţia spre rău.
Isus va duce la împlinire opera sa de mântuire, la sfârşitul lumii,
înviindu-ne trupurile în slavă, dacă am murit în prietenie cu El.

Mijloace de mântuire = în acest caz, sacramente.

Suveranitate = calitatea de a dispune liber de
soarta sa; independenă; putere supremă.

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică.”
(In 3,16-17)

? 1. Care au fost oamenii cu care Dumnezeu a încheiat un Legământ sau

o Alianţă în Vechiul Testament?
2. De ce Isus s-a făcut om și a venit pe pământ?
3. Cum continuă Isus astăzi să ne mântuiască?
34

X Numele lui Isus înseamnă în ebraică: «Dumnezeu care

mântuieşte».
X Numele «Cristos» înseamnă «Cel uns», «Mesia».
X Numele «Fiul lui Dumnezeu» arată relaţia unică şi veşnică a lui
Isus Cristos cu Dumnezeu, Tatăl său.
X Numele «Domnul» arată suveranitatea divină. A-l mărturisi sau
a-l invoca pe Isus ca Domn înseamnă a crede în divinitatea lui.
X În Vechiul Testament, numele lui Dumnezeu Mântuitorul era
invocat o singură dată pe an de marele preot pentru ispășirea
păcatelor poporului lui Israel.
X Rugăciunea creştină este marcată de titlul «Domnul», fie că este
vorba de invitaţia la rugăciune «Domnul să fie cu voi», fie de
încheierea rugăciunii «prin Isus Cristos, Domnul nostru» sau de
strigătul plin de încredere şi speranţă: Maran atha («Vino,
Doamne!»)

Amin! = Așa să fie!

 1. Alegeţi cuvintele care completează în mod corect afirmaţiile
următoare:
Isus s-a făcut om rămânând în același timp ........................ . Astfel
ne-a dat exemplu de ...................... şi ..................... .
Astăzi, el ne redă viaa divină prin ............................. şi
........................... dacă îl iubim și îi rămânem ............................. . Astfel
formăm marea familie a ................................ în care găsim toate
.................................. de mântuire.
Cei buni, după moarte, vor merge cu Isus în ........... . Sufletul nu moare
odată cu trupul, ci trăieşte , adică este .............................. .
credincioşi, Botez, ascultare, Rai, nemuritor, Bisericii, Dumnezeu,
mijloacele, iubire, Euharistie
35
2. Joc: Pe catedră vor fi câteva obiecte care vor purta câte un număr de
la 1 la 6 și un zar mare:
1. Biblia 4. imagine cu o Biserică
2. crucea 5. lumânare
3. iconiă care să-l reprezinte pe Isus 6. un măr.

a Un elev va da cu zarul, iar

numărul indicat va reprezenta
obiectul de pe catedră.
a Copilul va trebui să facă legătura
dintre acel obiect, cunoștinele
acumulate și lecia predată.
a Elevul va fi notat, iar jocul poate
continua în funcie de timpul
alocat.

De exemplu:
– Imaginea cu Biserica:

a Elevul poate defini Biserica.

a Cine face parte din Biserică?
a De ce putem spune că în
Biserică găsim toate mijloacele
de mântuire? etc. Intrarea în Biserica Romano-Catolică Sf. Iosif,
Sighișoara
 3. Explicai următoarele citate care aparin Sfintei
Tereza de Calcutta:
„Cea mai cumplită sărăcie este singurătatea şi
sentimentul că nu te iubeşte nimeni.”
„Cea mai grea boală nu este nici lepra, nici
tuberculoza, ci sentimentul că nimeni nu te vrea în
preajmă.”
„În lumea de azi, foamea de dragoste şi apreciere este
mai mare decât foamea pentru o coajă de pâine.”

„Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca

! Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

36 Viaţa
Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat:
– Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc liniştea? De ce nu sunt
mulţumit de viaţa mea?
Bătrânul călugăr a luat, atunci, un pahar şi, după ce l-a umplut pe
jumătate cu apă, l-a pus în faţa omului şi l-a întrebat:
– Cum e acest pahar?
– Este pe jumătate gol!
– Vezi, i-a mai spus călugărul – eu îl văd pe jumătate plin.
În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai
ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom şti să privim natura, vom
vedea frumuseţe şi bogăţie. Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui,
vom vedea bunătate şi dragoste. Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim
noi înşine mai frumoşi, mai bogaţi şi mai buni.
(Leon Magdan, Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştine)
a Despre ce este vorba în povestirea „Viaa”?
a Cum trebuie să privim viaa?
a Descoperiţi trei calităi pe care le are colegul/colega ta de bancă.
a Găsiţi și alte trei defecte pe care le are aceeași persoană.
a Gândiţi-vă la trei calităi ale voastre, iar apoi la trei defecte.
a Ce ai observat?

Mult mai ușor cunoaștem o altă persoană decât ne cunoaștem pe noi.

Fii atent la calităile tale pentru a le dezvolta,
dar și la defectele tale pentru a le corecta.
 Evalua
re

Astăzi, elevii din clasa a V-a vor

avea ca oaspete pe părintele vicar.
Toată clasa este bucuroasă, dar şi
plăcut emoţionată. Au pregătit
materia învăţată pentru a-i arăta
părintelui cât de multe lucruri noi
au învăţat.

1. Joc: „Eu încep, tu continui …”

Introducerea o va face profesorul, pe baza unei lecţii învăţate, iar 37
elevii vor continua ideea formulând o propoziţie care să cuprindă
cunoştinţele dobândite.
Fiecare elev va continua ideea sau va veni cu idei diferite.
Toate propoziţiile trebuie să se refere la materia acumulată.
Dacă cineva nu știe sau dacă propoziia formulată nu are legătură
cu materia, va ieși din joc.

Vă puteţi folosi de următoarele idei:

a Biblia este ............................
a Această carte este împărţită astfel: ...........................................
şi cuprinde ....................
a Prima carte se numeşte ..........................
şi descrie ...........................................
a Omul este ...............................................
a El a fost creat ........................................................
şi este format din ......................................................
a Păcatul primilor oameni se numeşte ..........................
şi constă în ...............................................................................
 2. Completaţi spaţiile libere cu termenii corespunzători (rege bun,
promisiunile, Dumnezeu care mântuieşte, Fiul, credincios):
a) Abraham a fost un om ……………………;
b) Ieremia spunea despre Isus că va fi un …………………… şi înţelept;
c) Dumnezeu îşi ţine mereu ……………………………;
d) Mesia este ……………………lui Dumnezeu;
e) Numele de Isus înseamnă…………………………………….

3. Se dă următorul text:
Dumnezeu, în cea de a şasea zi, l-a creat pe om din pământ şi apă şi i-a
dat suflare de viaţă divină. Adam, căci acesta este numele lui, a fost aşezat
în Paradisul pământesc. Adam a dat un nume tuturor animalelor. Toate
38 aveau pereche, doar el era singur şi de aceea a devenit trist. Atunci
Dumnezeu i-a dat un somn adânc lui Adam şi i-a luat o coastă din care a
făcut-o pe femeie, pe Eva. Adam s-a bucurat mult când a văzut-o, a rămas
uimit de gingăşia ei şi a numit-o Eva, adică dătătoare de viaţă.

Cerinţă: Completaţi în scris textul arătând de ce diavolul sub formă de

şarpe i-a ispitit pe primii oameni şi ce au pierdut ei prin acest păcat.

4. Desenai în caiet două chenare, după modelul dat, și completai-le

cu lucruri create de Dumnezeu (ex. soare) și lucruri create de om (ex. bec);
apoi comparai-le, evideniind: perfeciunea, diversitatea, frumuseea etc.
 5. Cu ajutorul părinţilor, comple-
taţi arborele vostru genealogic cu ru-
dele voastre, străbunici, bunici, părinţi
şi copii, inspirându-vă după modelul
din desenul alăturat. Adăugaţi fişa
lucrată la portofoliul personal.

6. Elevii din clasă se vor împărţi în

echipe de câte 3 sau 4. Fiecare echipă va
trebui să conceapă, să scrie şi să dese-
neze pe o foaie A3 o reclamă cu titlul:
OMUL BUN –
IMAGINE A LUI DUMNEZEU.

Realizaţi o expoziţie a clasei cu materialele obţinute.

7. Discutaţi, vizitaţi sau luaţi un interviu unei persoane cu nevoi speciale 39

de văz, auz sau cu probleme locomotorii, sau staţi de vorbă cu un copil pe
care ceilali nu îl plac. Povestiţi-i ce v-a impresionat la acea persoană.
Concluzie: Fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu. Are
talente, are suflet, sentimente, dorine, are o inimă ce bate și este
capabilă de iubire. În fiecare persoană este imprimat chipul lui Dumnezeu.
Încearcă să-i descoperi calităile și nu defectele!

8. Citiţi textul biblic Gen 3,1-24. Scoateţi în evidenţă bunătatea şi

milostivirea lui Dumnezeu când a anunţat venirea unui Mântuitor. Ce
denumire poartă acest text? De ce se numeşte aşa?

Vitraliu, Catedrala din Salisbury, Anglia

 9. Rezolvând rebusul de mai jos veţi descoperi pe linia A – B modul în
care Dumnezeu a înţeles să împace lumea cu sine: Dumnezeu a încheiat
…………………………. cel nou prin Isus Cristos, Fiul său.
A
1

6
40 7

8
9

10
B

Definiţii:
1) Cuvântul viu al lui Dumnezeu este cuprins în ......................... .
2) O propoziţie în Biblie.
3) Prima carte a Bibliei care relatează facerea lumii, istoria primilor
oameni şi a lui Abraham.
4) Primul patriarh al poporului israelit.
5) Unsul, trimisul lui Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni.
6) Aşa îl numim pe Dumnezeu în Rugăciunea Domnească.
7) Pentru Abraham dar şi pentru noi Dumnezeu este…................... .
8) Prin …............. primim ceea ce am pierdut prin păcatul strămoşesc.
9) Fiul lui Dumnezeu, promis prin profeţi.
10) Omul a fost creat după …………......... şi asemănarea lui Dumnezeu.
2 Întelegerea chemarii

)
,

Învierea lui Isus, frescă din Biserica Mântuitorului din Chora, Istambul
 Învatatura
,
LECIA
lui Isus despre chemarea omului
7

42

Pentru acest sfârşit de săptămână, Filip are

o mare dilemă: să meargă la cateheză unde,
împreună cu un grup de prieteni şi cu părintele,
pregătesc un spectacol cu strângere de fonduri
pentru ajutorarea unei familii sărace sau să
meargă la patinoar cu colegii de clasă? Oare ce
va alege? Dar voi, ce aţi alege?

În Evanghelia după Ioan este descrisă învăţătura lui Isus cu privire la

chemarea omului: «Iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la
încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică?”» (Lc 10,25)
Viaţa este ca o intersecţie, de la care pornesc multe străzi posibile:
unele duc la fericire, altele la suferinţă sau la păcat. Fiecare dintre noi
alege, iar în funcţie de aceste alegeri sunt şi consecinţele. Orice om în
inima sa ştie ce este bine şi ce este rău. Atunci când alegerile noastre sunt
bune, inima noastră este fericită şi împăcată. Persoana umană este
superioară celorlalte creaturi, tocmai pentru că este responsabilă pentru
alegerile sale. Dumnezeu, prin Isus Cristos, îi cheamă pe oameni la fericire.
Fiecare om este chemat să se apropie de Dumnezeu, pentru a se putea
mântui. Ca să-l ajute pe om, Dumnezeu îi oferă Legea, prin care, pe de o
parte defineşte coordonatele planului, pe de alta, face evidente păcatele
omului datorate neascultării.
Asemenea învăţătorului Legii şi noi deseori ne întrebăm: Ce trebuie să
facem ca să fim fericiţi?
Isus ne învaţă: „Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe
Dumnezeu” (Mt 5,8). El ne dăruieşte toate cele necesare ca toţi să fim buni
şi fericiţi: învăţăturile de la Tatăl ceresc, iertarea pentru păcate, alte haruri
şi chiar pe sine, în Sfânta Împărtăşanie. Pentru a fi fericiţi însă, trebuie să
facem alegerile corecte: să avem o inimă curată şi să căutăm să-l iubim pe
Dumnezeu dar şi pe aproapele. Ajungem la fericire prin rugăciune, fapte
bune, iertare, participând la Sfânta Liturghie şi la sacramente. 43
Maica Tereza de Calcutta spunea: „Oamenii care se iubesc unii pe alţii
profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume”.

Dilemă = situaţie problematică, în care

trebuie să luăm o decizie.
Fericire = stare de mulţumire sufletească
deplină.
Viaţă veşnică = viaţă de după moarte alături
de Dumnezeu.
Legea = (în acest caz) normă obligatorie de
comportament moral-religios, dată de
Dumnezeu în Vechiul Testament.

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu

v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte
toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”.
(Evanghelia după Sfântul Ioan 13,34-35)

? 1. Care este învăţătura lui Isus despre chemarea omului?

2. Ce îi oferă Dumnezeu omului ca să-şi realizeze planul?
3.Ce ne dăruieşte Isus pentru a fi fericiţi?
4. Ce trebuie să facem noi ca să răspundem la chemarea lui Isus?
 După rânduiala Vechiului Testament, pentru a împlini Legea,
credinciosul trebuia să asculte de Cele zece porunci. Potrivit cuvintelor
Mântuitorului: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii.
Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc.” (Mt 5,17). Cele zece porunci
trebuie păzite şi de creştini, întocmai.
Isus Cristos în Predica de pe munte ne propune căi pe care creştinul
trebuie să meargă pentru a ajunge la fericirea veşnică: umilinţa,
milostenia, împăcarea, blândeţea, curăţia inimii, pocăinţa, dreptatea şi
statornicia în credinţă.

44

Fericirile (Mt 5,3-11)

„Fericiţi cei săraci în duh pentru că a lor este împărăţia

cerurilor. Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi.
Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul. Fericiţi cei
cărora le este foame şi sete de dreptate pentru că ei vor fi
săturaţi. Fericiţi cei milostivi pentru că ei vor afla milostivire.
Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe
Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fii
ai lui Dumnezeu. Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, pentru
că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi sunteţi când vă vor
insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră
tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci
răsplata voastră mare este în ceruri; căci tot aşa i-au persecutat
pe profeţii dinaintea voastră.”
 1. Citiţi textul din Evanghelia după Sfântul Luca 10,25-28 şi răspundeţi
la următoarele întrebări:
a Ce răspuns a primit învăţătorul Legii de la Isus?
a Cum se numeşte porunca întâlnită în text?
a Ce vrea să spună Isus prin cuvintele: „Ai răspuns bine, fă aceasta
şi vei trăi!”?

2. Povestiţi un moment din viaţa voastră când aţi fost fericiţi. Care sunt
lucrurile sau faptele care v-au dus la această stare?

3. Alcătuiţi o listă cu ceea ce v-ar face fericiţi cu adevărat.

4. Creaţi un text, în versuri, despre fericire.

45
5. Descoperiţi în text şi completaţi ciorchinele de mai jos rǎspunzând
la întrebarea: Cum ajung la fericire?
DUMNEZEU

„Doamne, cu respect în faţa ta

Îmi exprim astǎzi credinţa.
Ascultând de cei mai mari
Fiind bun cu cei ştrengari
Recunoscǎtor şi plin de iubire
Cǎci vreau s-ajung la fericire.”
FERICIRE

! Dumnezeu, prin Isus, ne cheamă pe fiecare la

fericire. Pentru a fi fericiţi trebuie să facem
alegerile corecte: să-l iubim pe Dumnezeu şi pe
aproapele urmând căile propuse de Isus în Predica
de pe Munte.

· Doar 10% din fericirea ta zilnică se datorează lucrurilor din exteriorul

tău. Fericirea vine din interior.
· Fericirea, supărarea, tristeţea, frica, repulsia şi uimirea sunt
singurele şase emoţii care se pot exprima universal, peste tot în
lume.
· 20 martie este numită Ziua Internaţională a Fericirii.
 Ciobul de oglindă

Un profesor, după ce şi-a terminat lecţia a întrebat, ca de obicei:

– Aveţi întrebări?
Un elev l-a întrebat:
– Domnule profesor, care este semnificaţia vieţii? Ce înseamnă să
trăieşti?
– Îţi voi răspunde! spuse profesorul.
Şi-a scos din buzunarul pantalonului o oglindă mică, nu mai mare de o
monedă. Apoi a spus:
46 – Eram copil când, într-o zi, pe stradă, am văzut o oglindă făcută
cioburi. Am luat şi am păstrat bucăţica cea mai mare. Iat-o. Am început să
mă joc şi mă distram grozav, văzând cum pot dirija lumina în colţurile cele
mai întunecate, acolo unde Soarele nu lumina niciodată: găuri adânci,
crăpături… După ce am devenit om mare am înţeles că nu era numai un joc
de copil, ci metafora a ceea ce puteam face în viaţă.
Şi eu sunt un fragment dintr-o oglindă pe care n-o cunosc în întregime.
Cu ceea ce am, însă, pot trimite lumina – adevărul, înţelegerea,
cunoaşterea, bunătatea, gingăşia – în colţurile cele mai întunecate ale
inimilor oamenilor şi să pot schimba ceva în oameni. Poate mă va vedea
cineva şi va face la fel. În asta constă semnificaţia vieţii pentru mine.
 Porunca iubirii fata
LECIA
, de Dumnezeu
8
,si fata
, de aproapele

47

Astăzi, Filip, împreună cu colegii au fost

provocaţi să participe la un proiect. S-au format
echipe de câte doi, iar el a fost repartizat în
echipă cu Ionuţ, un copil trist, singuratic, modest
îmbrăcat şi cam slab la învăţătură. Trebuia să
prezinte obiectivele istorice mai importante din
localitate. Lucrul în echipă i-a unit şi Filip a
descoperit că Ionuţ are o situaţie foarte grea
acasă din cauza mamei bolnave şi a tatălui
plecat la muncă, în străinătate. Era un copil
minunat, Ionuţ: sensibil, afectuos şi responsabil.

Ce anume i-a unit pe cei doi copii, Filip şi Ionuţ, care au ajuns, în cele
din urmă prieteni? În primul rând, activitatea pe care trebuiau să o facă
împreună, dar acesta a fost primul pas. Următorul pas, probabil, a fost
compasiunea simţită de Filip, care a dorit să rămână alături de Ionuţ,
pentru a-l ajuta să nu mai simtă greutatea situaţiei de acasă.
 Dumnezeu a creat persoana umană din iubire, pentru ca omul să
experimenteze ulterior această iubire divină. Cu timpul, i-a cerut şi omului
să adopte această atitudine atât în relaţia cu aproapele, cât şi cu Creatorul
său. Dumnezeu l-a chemat pe om să iubească, şi astfel să simtă
frumuseţea de a iubi, aşa cum şi el este iubit de Dumnezeu.
În Vechiul Testament, în timpul călătoriei din Egipt spre ţara promisă a
Canaanului, Dumnezeu i-a arătat poporului său o formă concretă de a trăi
această iubire. Astfel i-a dăruit Decalogul, adică Cele zece porunci, care îi
arată omului cum trebuie să iubească, în mod concret, atât pe Dumnezeu,
cât şi pe aproapele său. În Noul Testament, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu,
dezvoltă modalitatea de a înţelege iubirea, învăţându-ne să îi iubim chiar
şi pe duşmani şi ducând-o până la a-ţi da viaţa pentru aproapele tău:
„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să îşi dea viaţa
pentru prietenii săi” (In 15,13). Gestul său de pe cruce a fost o dovadă
concretă a acestei iubiri.
48
Compasiune = înţelegere şi iubire faţă de
aproapele.
Iubirea = (în Biblie) este o virtute teologală
prin care îl iubim pe Dumnezeu înainte de
toate şi pe aproapele nostru, ca pe noi înşine.
Virtute = dispoziţie interioară care ajută la
săvârşirea binelui.

„Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe

Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot
cugetul tău şi din toată puterea ta şi să-l iubeşti pe aproapele tău ca
pe tine însuţi.”
(Evanghelia după Sfântul Marcu 12, 30-31)

? 1. Cum a început prietenia dintre Filip şi Ionuţ?

2. De ce l-a creat Dumnezeu pe om?
3. Ce alte atitudini pozitive ar putea să-l conducă pe om la iubire?
4. Simţiţi că Dumnezeu vă iubeşte? De ce?
 Conform relatării din Cartea Exodului 20, 2-17,
Cele 10 porunci sunt:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei
în afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.
2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.
3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.
4. Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie
bine şi să trăieşti mult pe pământ.
5. Să nu ucizi.
6. Să nu faci fapte necurate.
7. Să nu furi. 49
8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce
este al lui.

Apostolul Paul, în Scrisoarea către

Corinteni, alcătuieşte un Imn al iubirii. Citiţi
acest imn şi alcătuiţi caracteristicile unei iubiri
adevărate, completând spaţiile libere cu
cuvintele date. Textul se află în capitolul 13, de
la versetul 4 la 8.

Iubirea este mult timp răbdătoare. Iubirea

caută să facă b_ _ _le. _ubi_ _ _ nu este
invidioasă; Ea nu se l_ _ _ _ niciodată. Iubirea nu
se _ _ art_ cu mândrie. Ea nu este _ _ _ _stă. Nu
se mânie pe _ _ _ _ni. Ea este _ _ _ _bi_ _ să ierte
răul primit. Iubirea se bucură m_ _e_ de adevăr
şi nu de nedreptate. Toate le suportă, toate le _
_ _ _ _, _ _ _ _ _ le speră, toate le îndură. _ _ _ _ _
_ _ nu moare _ _ _ _ _ _at_.
(nimeni, răbdătoare, toate, capabilă, niciodată, binele, poartă,
egoistă, Iubirea, crede, dragostea, laudă, mereu)
 1. Joc: O faptă bună pentru un coleg de-al tău
Fiecare elev din clasă propune pe un bileţel numele unui alt coleg şi
o faptă bună pe care acesta să o facă. Toate bileţelele se adună, se
amestecă şi se împart celorlalţi colegi din clasă. Fiecare elev va
trebui să respecte cerinţa şi persoana aleasă. Dacă cineva îşi trage
propriul bilet, va trebui să facă el acea faptă bună.
2. Fii apostol al iubirii! Renună la tine însui pentru a face ceva
folositor aproapelui. Arată-i lui Isus că și tu poi trăi cuvintele sale,
alcătuind o listă cu persoanele pe care le iubești mai puin și fă o
faptă bună pentru ele!
3. Cântec:

50
Unde-i iubire
Refren:
Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu Dragostea e delicată,
Acolo e răbdare, pace şi iertare. Spirit binevoitor;
Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu. Vede-n om doar partea bună,
Arătând-o tuturor. R:
(Cântecul Dragostea-i acea putere,
Care încă pe pământ, Dragostea găseşte scuze
poate fi găsit Celui ce-a păcătuit,
şi la această Ne înalţă către Tatăl,
Prin Cristos şi Duhul Sfânt. R: Ea condamnă doar păcatul,
adresă: Nu pe cel ce a greşit. R:
www.youtube.com/ Dragostea pe toţi ne-adună,
Unde-i iubire, Ca-ntr-un tot armonios, Dragostea ne porunceşte:
acolo-i Să formăm un trup şi-un suflet Dacă ne-am certat cumva,
Dumnezeu!) Împreună cu Cristos. R: Soarele să nu apună
Fără a ne împăca. R:
Dragostea înnobilează,
Ea ne face răbdători, Dragostea e dintre toate,
Calmi în faţa nedreptăţii, Darul cel mai preţios,
Blânzi cu cei răuvoitori. R: Calea sigură spre ceruri,
Spre unirea cu Cristos. R:
Dragostea e pururi bună;
Rău nu face nimănui,
Bine însă vrea să facă
Până şi duşmanului. R:
 ! Dumnezeu l-a creat pe om din iubire şi doreşte
ca relaţia cu el să fie animată de iubire. Omul poate
răspunde la această iubire, arătând şi el aceeaşi
atitudine faţă de aproapele, ca şi cum ar face-o
faţă de Dumnezeu. Iubirea trăită între doi oameni
îl aduce pe Dumnezeu în mijlocul lor.

· Cel mai vechi cântec despre iubire a fost scris acum 4000 de ani.
· Iubirea îmbunătăţeşte sănătatea inimii.
· Gesturile mici fac marile prietenii.
· În fiecare clipă, pe globul pământesc, cineva face o faptă bună.
51

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o închisoare din

Germania, într-o zi, un deţinut a reuşit să evadeze. Una dintre regulile
închisorii era aceea că atunci când un prizonier evadează, alţii trebuiau să
fie pedepsiţi cu pedeapsa capitală. Prin urmare, grupul din care făcea
parte acel deţinut a fost adus în curtea
interioară pentru a fi pedepsit. Din zece în zece,
câte un deţinut trebuia să moară.
La un moment dat, un prizonier care fusese
al zecelea, fiind adus în faţă a început să strige
după copiii săi de acasă. Auzind strigătul său
disperat, un alt prizonier ieşise din mulţimea
deţinuţilor şi, după ce se recomandase ca fiind
preot catolic, a spus că doreşte să stea el în
locul acelui tată de familie. Comandantul a
acceptat. Toţi cei numiţi au murit, iar acel tată
de familie a scăpat, povestind tuturor despre
gestul impresionant al unui om care a ajuns
sfânt în anul 1984 şi cinstit la data de 14 august.
Numele său este Maximilian Maria Kolbe. Sf. Maximilian Maria Kolbe
 LECIA
Raspunsul dat lui Dumnezeu
9
prin credinta,
, speranta
, ,si iubire

52

Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Isus și Duhul Sfânt

La concursul de limba engleză, Filip a câştigat

o tabletă, care a devenit foarte repede centrul vieţii
lui. Acolo găsea rezolvarea la matematică,
informaţii pentru teme, filme, jocuri, curiozităţi.
Adormea cu tableta lângă el şi era prima lui grijă
când se trezea. Prietenii, cărţile şi biserica nu mai
aveau aceeaşi importanţă. Părinţii deveneau
cicălitori şi era tot mai greu să se ascundă de ei.
După un timp, prietenii l-au părăsit, colegii nu-i
mai dădeau atenţie, iar el se simţea singur şi
neînţeles. Filip a realizat marea greşeală şi s-a
gândit: merită tableta să ia locul tuturor?

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de

Mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.”
Prin porunca I, Dumnezeu îşi descoperă existenţa şi ne revelează
dorinţa sa de a stabili o relaţie cu noi, oamenii. Această poruncă cere
tuturor oamenilor să îl adore pe Dumnezeu. A-l adora (a i se închina)
înseamnă a-l recunoaşte ca Dumnezeu, Creatorul, Mântuitorul, Domnul şi
Stăpânul a tot ceea ce există, iubirea nemărginită şi îndurătoare.
a „Domnului Dumnezeului tău să i te închini şi numai lui să-i slujeşti”
spune Mântuitorul Isus (conform Evangheliei dupa Luca 4, 80, citând
Deuteronomul 6, 13). Porunca ne interzice orice acţiune împotriva cinstei
ce i-o datorăm lui Dumnezeu. Aceste fapte, numite păcate împotriva
poruncii întâi, sunt:
a Idolatria: a adora/cinsti o creatură în locul lui Dumnezeu. În
vechime erau adorate păsări, animale, arbori sau alte zeităţi.
Astăzi, în schimb, au apărut noi idoli: banii, plăcerile, puterea,
cariera, televizorul, computerul etc. Toate acestea iau locul lui
Dumnezeu, iar oamenii sacrifică totul pentru ele.
a Superstiţia: a atribui unor persoane sau lucruri însuşiri şi puteri
pe care numai Dumnezeu le are. Poate avea mai multe forme:
- ghicitul (aflarea viitorului prin practici nepermise);
- magia (vrăjitoria sau chemarea în ajutor a spiritelor în diferite 53
scopuri);
- spiritismul (încercarea de a intra în legătură cu sufletele morţilor
pentru a cunoaşte lucruri ce nu pot fi cunoscute);
- horoscopul (zodiacul).
a Impietatea: lipsa de respect şi de încredere faţă de Dumnezeu,
care se poate manifesta prin:
- ispitirea lui Dumnezeu (punerea la încercare prin cuvinte sau
fapte a bunătăţii şi atotputerniciei lui Dumnezeu);
- sacrilegiul (tratarea cu nevrednicie a lucrurilor, persoanelor sau
locurilor consacrate lui Dumnezeu. Este un păcat grav atunci
când este săvârşit împotriva Euharistiei);
- simonia (este cumpărarea sau vinderea unor lucruri spirituale cu
scopul de a le folosi puterea). Denumirea vine de la Simon Magul
care voia să cumpere puterea spirituală pe care o vedea la
apostoli.

Chip cioplit = idol.

Sacrificiu = ofrandă / jertfă adusă divinităţii.
Deuteronom = (în traducere „a doua lege”):
carte din Vechiul Testament.

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara
Egiptului, din casa sclaviei. Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine!”
(Cartea Exodului 20, 2–3).
 ? 1. Ce îi datoraţi lui Dumnezeu conform poruncii întâi?
2. Ce este idolatria?
3. Care sunt idolii zilele noastre?
4. Cum se manifestă impietatea?

a Virtuţile teologale sunt acele virtuţi

care se referă în mod direct la
Dumnezeu. Ele îi dispun pe creştini să
trăiască în relaţie cu Sfânta Treime.
Există trei virtuţi teologale: credinţa,
speranţa şi iubirea.
54 a Prin credinţă primim şi ţinem ca
adevărat, în Dumnezeu, tot ceea ce
ne-a descoperit El şi ne învaţă Biserica.
„Isus pe munte”, detaliu, a Prin speranţă, se aşteaptă cu încre-
pictură de Carl H. Bloch
dere împlinirea tuturor făgăduinţelor
lui Dumnezeu: ajutorul Lui în viaţa de acum, iertarea păcatelor,
învierea din morţi şi viaţa veşnică.
a Prin iubire, îl cinstim şi ascultăm pe Dumnezeu mai presus de orice,
pentru El însuşi, şi pe aproapele nostru, ca pe noi înşine, din iubire
faţă de Dumnezeu.
a Nu ajunge să îl adorăm pe Dumnezeu doar în inima noastră (cultul
interior). Trebuie să arătăm acest lucru prin cuvinte şi fapte, cum ar fi:
rugăciunile, participarea la Sfânta Liturghie, cântările, diferitele
gesturi creştine (ex: îngenunchierea, semnul Sfintei Cruci etc.) –
acestea reprezintă cultul exterior, public.
a Sacrificiul pe care îl oferim lui Dumnezeu în
Sfânta Liturghie este cel mai înalt act de
adoraţie posibilă, deoarece sacrificiul lui
Isus pe cruce este cel mai mare dar pe care îl
putem oferi lui Dumnezeu.
a Mântuitorul Isus Cristos vrea ca noi să ne
închinăm lui Dumnezeu „în spirit şi adevăr ”
(conform In 4, 24). El îi condamnă pe cei care-L
cinstesc doar cu buzele, dar inima lor este
departe de El.
1. Completaţi în caiet diagrama următoare:

Ne cere să: Cel mai înalt act de adoraţie:

____________ ______________

Porunca
Păcate: I Virtuţile teologale:
_____________ _____________

2. Discuţie:
Imaginaţi-vă că faceţi parte din poporul evreu, sclav în Egipt şi că
familia voastră a fost în această situaţie timp de 400 de ani. Într-o zi,
însă, Dumnezeu a condus familia voastră din sclavie la libertate. 55
Credeţi că Dumnezeu vă iubeşte? Aţi avea vreo îndoială în suflet
care v-ar face să adoraţi şi alţi zei? Faceţi o legătură cu oamenii din
zilele noastre, care sunt adesea „sclavi” ai păcatului, cu fidelitatea
lor faţă de Dumnezeu sau faţă de alţi idoli moderni.

3. Explicaţi cum aţi putea opri o persoană superstiţioasă să încalce

porunca I a lui Dumnezeu? Daţi diferite exemple.

4. Completaţi o „scară” imaginară a valorilor cu ordinea potrivită,

aşezând pe trepte litera corespunzătoare: ...................
a. Iubirea faţă de aproapele ...................
b. Iubirea faţă de Dumnezeu ...................
c. Iubirea faţă de sine

Adorându-L pe Dumnezeu, ne arătăm

dragostea faţă de El.
În zilele noastre, mulţi oameni au ajuns să
„adore” noi idoli: banii, plăcerile, puterea, cariera,
televizorul, computerul etc. Acestea iau locul lui
! Dumnezeu, iar oamenii sacrifică totul pentru ele.
Detaşarea de lucrurile materiale este o bună cale
de a combate idolatria modernă.
Cea mai înaltă formă de adoraţie a lui
Dumnezeu este Sfânta Liturghie.
 · În Vechiul Testament, Dumnezeu, care nu are nici trup, nici chip, nu
putea fi reprezentat prin intermediul imaginilor? Evreii, fiind
înconjuraţi de popoare păgâne, erau mereu în pericolul de a
transforma imaginile în idoli şi astfel să devină idolatri. Cu toate
acestea, Dumnezeu a îngăduit să se facă anumite imagini care să
prevestească Cuvântul Întrupat şi mântuirea săvârşită de El (şarpele
de aramă, chivotul legământului, heruvimii).
· În Noul Testament, deoarece Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, acesta
poate fi reprezentat prin intermediul imaginilor.

56
Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a
început a se lăuda cu averile lui:
– Vezi tu livada de pe deal? Este a mea. Pădurile care înconjoară satul
sunt, şi ele, ale mele. Până şi pământul pe care calci acum este al meu. Tot
ce vezi, de jur-împrejur, este proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale
mele.
– Dar acela? l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred
că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul
pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.
(adaptare după Leon Magdan)

„Fii totdeauna cu Dumnezeu,

dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
 Respectul fata
LECIA
, de numele lui Dumnezeu
10

57

Filip a auzit un om înjurând. A spus imediat

în inima lui: Doamne, iartă-l că nu ştie ce spune!
Apoi s-a întrebat: Oare am făcut destul? Ce să
fac mai mult ca să cinstesc numele sfinte?

La toate popoarele, numele divinităţii are o mare importanţă.

Dumnezeu i-a prezentat lui Moise numele său: Yahweh. În traducere el
înseamnă: Eu sunt cel care sunt, sau Eu sunt ceea ce sunt. El arată faptul că
Dumnezeu este prezent în mijlocul poporului său.
Numele lui Dumnezeu se identifică cu persoana lui şi de aceea merită
adorat. Cine îl pronunţă devine conştient că Dumnezeu este misterios şi
merită tot respectul. Iudeii, din respect, înlocuiesc în discuţii, în rugăciuni
şi în citirea Bibliei acest nume cu altele: Elohim (Dumnezeu), Adonai
(Stăpânul meu), Șaddai (Unicul munţilor). În traducerea greacă el este
redat cu Kyrios. Numele sfinte trebuie iubite, lăudate, respectate căci prin
ele omul îşi respectă divinitatea. Dumnezeu acţionează în favoarea
 tuturor celor care îl cinstesc, i se închină şi-l ascultă din inimă. Poporul ales
pedepsea crunt pe cei care nu respectau aceste nume.
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a arătat că Tatăl este numele ce
exprimă profund fiinţa lui Dumnezeu. În numele lui Isus, creştinii îi aduc
mulţumire lui Dumnezeu prin alegeri şi fapte bune, prin viaţa de iubire
care îi face să pronunţe numele sfinte cu drag, cu respect şi mai ales cu
supunere.
Numele oricărui om merită respect, căci este veşnic. Dumnezeu îl
cheamă pe fiecare pe nume. Păstorul cel bun cunoaşte pe fiecare oiţă a sa
pe nume. Fiecare dintre noi, prin credinţă, devenim fii ai lui Dumnezeu.
Din răutate, unii oameni păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu prin
folosirea numelor sfinte în mod abuziv: prin hulă, prin înjurături, folosirea
magică a numelor sfinte, prin jurăminte strâmbe sau uşuratice, prin sperjur.

58
Abuzarea numelor sfinte = folosirea fără
respect a numelor sfinte.
Folosirea magică = invocarea numelor sfinte
în blesteme, cu ură sau intenţie de răzbunare.
Hula sau blasfemia = rostirea (lăuntrică sau
exterioară) a unor cuvinte de ură, de reproş; a
vorbi de rău de cele sfinte.
Sperjur = încălcarea unei promisiuni făcută
sub jurământ.

Moise i-a zis lui Dumnezeu: Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le
voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi dacă mă
vor întreba: „Care este numele lui, ce să le spun?” Dumnezeu i-a zis
lui Moise: „EU SUNT CEL CARE SUNT”. Şi a adăugat: „Aşa să le spui
fiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui
Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la
voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, aceasta este amintirea
mea din generaţie în generaţie”
(Exod 3,13-15)
? 1. De ce Dumnezeu a vrut să facă cunoscut numele său?
2. Cu ce nume îl chemau şi-l pomeneau evreii pe Dumnezeu?
3. La ce foloseşte să cinsteşti numele sfinte?
4. Cum explicaţi faptul că unii folosesc cu răutate numele sfinte?

Oare Dumnezeu nu merită toată iubirea noastră? El ne-a iubit pe noi din
veşnicie. Omule, zice Domnul, vezi că eu am fost cel dintâi care te-am iubit.
Tu nu erai încă în lume, nici lumea nu era încă şi eu te iubeam. Eu te iubesc de
când sunt Dumnezeu, de când m-am iubit pe mine, te-am iubit şi pe tine.
Sfânta Agneza, atunci când i s-a propus să se căsătorească şi mirii îi
cereau iubirea, le răspundea: Mergeţi voi, iubitorii lumii acesteia şi
încetaţi de a-mi cere iubirea; Dumnezeu a fost cel dintâi care m-a iubit. El 59
m-a iubit din veci; deci se cade ca lui să-i jertfesc toate afecţiunile mele şi
numai pe el să-l iubesc!
(Cf. Alfons Maria de Liguori, Școala iubirii lui Isus Cristos).

a Cum descrie Agneza iubirea ei faţă de Dumnezeu?

a Cine consideraţi că merită mai mult iubirea voastră? De ce?
a Ce apreciaţi mai mult din cele pe care le-a făcut Isus pentru voi?
a Iubirea faţă de Dumnezeu exclude să-i iubiţi pe ceilalţi?

1. Dumnezeu este cel care a creat toate lucrurile bune şi este cel mai
bun Tată. Cum ar trebui să reacţioneze oamenii la învăţătura dată
prin Cristos? Aplicaţi răspunsul vostru comentând cum punem în
practică Porunca a doua a lui Dumnezeu şi cele spuse în rugăciunea
Tatăl nostru?

2. Căutaţi numele a trei zei care erau veneraţi de popoarele din

Antichitate. Cum erau ei reprezentaţi?

3. În parabola Fiului risipitor (Lc 15,11-32) este prezentat un tată care

avea doi fii. Citiţi această parabolă. Care dintre calităţile acestui
tată sunt de fapt calităţile lui Dumnezeu? Sunt de folos aceste
calităţi oamenilor?
 4. Scrieţi în caiete trei fraze care să rezume caracteristicile Dumnezeului
unic, ţinând seama de faptul că numele reprezintă persoana:
Dumnezeul nostru este un dumnezeu care:
a) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
b) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
c) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

5. Privii imaginea alăturată și descriei în apro-

ximativ 10 rânduri, atitudinea fiului risipitor.

6. Formai echipe de lucru din 2 – 3 elevi.

Cercetai și găsii informaii despre o
comunitate sau un popor oprimat din cauza
credinei în Dumnezeu. Expunei cele
60 descoperite la următoarea oră.

„Întoarcerea fiului risipitor”,

pictură de Rembrandt van Rijn

Dumnezeu, descoperindu-se şi prezentându-se,

rămâne un mister: dacă ar fi înţeles pe deplin nu ar
! mai fi Dumnezeu. Numele lui este: Cel care este. S-a
făcut cunoscut ca bogat în îndurare şi fidel. Însăşi
fiinţa sa este Adevăr şi Iubire: El este Tatăl care
iubeşte mai mult decât oricare alt tată sau mamă.

· Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament este „Yahweh” – „Eu sunt

cel ce sunt”. Este numele cu care El i s-a descoperit lui Moise.
De ce să citim Biblia?
a ne ajută să avem o gândire corectă;
a o gândire corectă conduce la sentimente corecte;
a sentimentele corecte conduc la decizii corecte;
a deciziile corecte conduc la acţiuni corecte;
a acţiunile corecte conduc la obiceiuri corecte;
a obiceiurile corecte formează caracterul.
Evalua
re
Misionari de acasă
Misionarul este acela care îl caută pe DUMNEZEU şi în alţi oameni,
care nu ştiu că El există…

1. Interesaţi-vă de preoţii misionari români, care activează în Kenya,

Coasta de Fildeş sau Ecuador şi aflaţi cum îşi desfăşoară ei
activitatea acolo.
61
2. Căutai informaii de pe site-ul Centrului Misionar sau din alte surse
despre activitatea preoilor misionari români care activează în
Kenya, Coasta de Fildeş sau Ecuador. Aflai cum își desfășoară ei
activitatea acolo.

3. Putem fi şi noi misionari la noi acasă? (vezi Lc 3,10-11)

4. „A iubi înseamnă să dăruieşti celui care nu are.”
a din timpul tău;
a din lucrurile tale;
a din pacheţelul tău;
a din hainele tale;
a din prietenia ta.
Cum anume arătai respectul și aprecierea faă de aproapele?
Exemplificai cum trăii voi iubirea creștină faă de aproapele.
... mai bine ca noi ei ştiu că: „educaţia este cea mai puternică armă
pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”…
Nelson Mandela
 5. Dacă cunoaşteţi copii cu dizabilităţi, adică copii speciali, mergeţi şi
vizitaţi-i, considerându-i ca prieteni! Persoanele cu dizabilităţi au
dreptul la respect ca şi ceilalţi (vezi Mc 5,41-42).

A iubi
înseamnă
să-i respecţi
pe copiii
mai puţin
norocoşi.

62

Unii copii
îşi fac singuri
jucăriile ...

6. Citiţi în fiecare zi, cu multă atenţie, câteva fragmente din

Evanghelie! Care este citatul care v-a plăcut în mod deosebit?

A iubi înseamnă să trăieşti după învăţătura lui Cristos din Evanghelie.

 Numerele ruşinii:

a În lume sunt 1 miliard de copii săraci.

a 640 milione de copii nu au condiţii decente
de viaţă.
a 400 de milioane nu au apă potabilă.
a 300 de milioane, nu ştiu ce se
întâmplă în lume, pentru că nu au
radio, televizor, ziare sau internet.
a 270 de milioane sunt privaţi de
îngrijire medicală.
a 180 de milioane de copii sunt
obligaţi să muncească.
a 120 de milioane nu au posibilităţi de
a învăţa.
a 30 000 mor în fiecare an, datorită bolilor 63
incurabile.
Ne gândim vreodată la suferinţa celor de lângă noi?
• Faceţi echipe de câte 4–5 elevi şi realizaţi o fişa de proiect după
modelul de mai jos. Puneţi în practică tot ce aţi scris. Mult succes!

Proiect interdisciplinar (model)

1. Scopul proiectului:
Formarea unor atitudini şi comportamente de compasiune şi iubire
faţă de aproapele.

2. Ce ne propunem:
Sensibilizarea oamenilor cu privire la comportamentul pe care
trebuie să-l avem faţă de cei aflaţi în nevoi.

3. Cine va participa:

............................................................................................................
(Scrieţi numele elevilor din echipă, dar şi al altor persoane care doresc să participe la
acest proiect.)
 4. Cum am putea realiza:

............................................................................................................
(Găsiţi două-trei modalităţi prin care puteţi să oferiţi ajutorul vostru.)

5. Ce vom face:
.........................................................................................................
.........................................................................................................
.........................................................................................................
64 (Enumeraţi minimum trei activitaţi prin care să puteţi realiza ce v-aţi propus:
confecţionare şi vânzare de felicitări; o piesă de teatru; vânzare de prăjituri ...)

6. De ce avem nevoie:

............................................................................................................
(Enumeraţi materialele de care aveţi nevoie şi estimaţi timpul necesar realizării
activităţilor.)

7. Pe cine implicăm:

............................................................................................................
(Enumeraţi persoanele care doriţi să vă sprijine: învăţători, profesori de religie, de
educaţie plastică, părinţi, preoţi etc.)

8. Cum ne dăm seama dacă am realizat proiectul:

............................................................................................................
(Scrieţi cine şi în ce mod va aprecia ce aţi realizat prin proiect.)
 Evalua
re Semestrul I

1. Ţinând cont de cele studiate la lecţia Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu,

completaţi rebusul de mai jos:
1

2 3

65

Vertical Orizontal
1. Autorul Bibliei. 4. Parte a Bibliei care cuprinde 27 de
2. Parte a Bibliei care cuprinde 46 cări.
de cări. 5. Limba în care a fost scris Noul
3. Lucrarea Duhului Sfânt în Testament.
conştiinţa oamenilor. 6. Biblia sau ... (2 cuvinte).
7. Biblia este împărţită în ... (2 cuvinte)
 2. Completaţi, alegând cuvintele corecte:

1. Fericiţi cei…………în duh pentru că a

………...este ……….. cerurilor. săraci, Fericiţi,
2. …………cei care…..…….. , pentru că ei vor fi lor, pace,
…………… . vedea, fii,
3. Fericiţi cei ………………., pentru că ei vor blânzi,
………..………. pământul. consolaţi,
4. Fericiţi cei…….……. cu inima , pentru că ei îl curaţi,
vor ……...... pe Dumnezeu. împărăţia,
5. Fericiţi făcătorii de….…….. , pentru că ei plâng, moşteni.
vor fi numiţi….... ai lui Dumnezeu.
3. Completaţi rebusul de mai jos, ţinând cont de cele studiate despre
Creaţie: 2
1
66

6
Orizontal
1. Ademenirea spre rău, spre
păcat. Vertical
4. Număr de zile în care a creat 2. Prima „Veste bună”.
Dumnezeu lumea. 3. Păcatul neascultării săvârşit
5. Numele primilor oameni (3 de către Adam şi Eva.
cuvinte).
6. Înclinaia spre păcat.
 {
4. Identificaţi variantele corecte. Scrieţi-le în caiete.
a. Este primul patriarh.
b. Era originar din Ur, din Mesopotamia.
Abraham c. Este strămoșul poporului român.
d. A mers în ara Sfântă.
e. Este cinstit de musulmani, evrei și creștini.

5. Consideraţi că sunteţi în vacană la mare sau la munte, cu părinii

într-o altă localitate. La un moment dat, vă daţi seama că aţi rămas
singur/ă și că v-aţi pierdut. Ce faceţi în această situaie:
a. alergaţi înainte și înapoi după ei;
b. îi strigaţi și începeţi să plângeţi;
c. încercaţi să vă aduceţi aminte unde este cazarea și să mergeţi
singur/ă acolo; 67
d. rămâneţi pe loc și așteptaţi să vă găsească ei, încercând să vă
păstraţi calmul;
e. rugaţi pe cineva să sune la 112;
f. păstraţi la voi adresa cazării și un număr de telefon și rugaţi pe
cineva să vă ajute.
Povestiţi pe scurt, o întâmplare când v-aţi rătăcit sau v-aţi pierdut.
Cum aţi procedat?
Și Abraham a trecut prin locuri pe care nu le cunoștea, dar și-a pus
încrederea în Dumnezeu.
6. Isus și-a ales 12 apostoli pe care i-a chemat pe nume. Dumnezeu ne
cheamă şi pe fiecare dintre noi pe nume:
Simon Petru – conducătorul apostolilor după moartea lui Isus;
Andrei, fratele lui Petru – primul chemat dintre apostoli; a adus
credina în ara noastră;
Iacob al lui Zebedeu – era fratele lui Ioan; cei doi erau numii și fiii
tunetului;
Ioan – cel mai tânăr dintre apostoli și cel mai iubit de Isus;
Toma – cel care nu a crezut că Isus a înviat, motiv pentru care este
numit și necredinciosul;
Matei – înainte de convertire era vameș sau strângător de taxe; este
și evanghelist;
 Iacob al lui Alfeu – era rudă cu Isus;
Filip; Bartolomeu; Iuda Tadeul; Simon Zelotul;
Iuda Iscarioteanul – care l-a vândut pe Isus.

Reţineţi numele celor 12 apostoli împreună cu particularităile lor.

Verificaţi dacă aţi reinut corect, scriind în caiete numele lor, din memorie.

La botez și tu ai fost chemat pe nume și ai devenit fiu al lui Dumnezeu

și apostol al lui Isus. Cum trăiești tu această chemare? Caută mai multe
informaii despre apostoli și vezi cu care dintre ei crezi că te asemeni.

68

„Isus Cristos și apostolii”, frescă de Duccio di Buoninsegna

3 Sacramentele initierii crestine
, ,

Botez, vitraliu din Catedrala Notre Dame d’Alençon

 LECIA
Botezul
11

70

„Botezul lui Isus Cristos”, pictură de Joachim Patinir

Cu ocazia aniversării zilei de naştere, Filip a

primit vizita naşilor de botez. Din discuţii, Filip a
aflat data Botezului său, iar naşii i-au povestit
ce eveniment important a fost pentru toţi. Aşa a
înţeles Filip că atunci a început Dumnezeu lucra-
rea divină în el.
Impresionat, s-a hotărât ca de acum înainte
să sărbătorească această dată prin Spovadă şi
Împărtăşanie, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu
pentru că a devenit fiul său.

Înainte de Înălţare, Isus le-a spus ucenicilor săi, să meargă în toată

lumea pentru a predica Evanghelia şi să boteze în numele Tatălui şi al Fiului
şi al Duhului Sfânt. Astfel, a luat fiinţă Botezul, primul dintre sacramente.
În ziua de Rusalii, considerată ziua de naştere a Bisericii, apostolii au
botezat peste 3000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii, iar de atunci,
Biserica administrează fără întrerupere sacramentul Botezului.
 Botezul se administrează copiilor încă din primele luni de viaţă sau la
vârstă matură, la cerere. La momentul stabilit de celebrant (preot, diacon
sau episcop), copilul este adus la Biserică de către părinţi şi naşi, şi
primeşte Botezul.
Ritualul Botezului include invocaţii şi rugăciuni, după care,
celebrantul toarnă apă pe capul copilului rostind cuvintele: „N (numele),
eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.”
Apa simbolizează curăţirea şi ştergerea păcatului strămoşesc. Apoi,
preotul îl unge cu untdelemn sfinţit, pune o pânză albă pe copil, semn că a
fost îmbrăcat în har, şi aprinde lumânarea de botez de la lumânarea
pascală, semn că în sufletul celui botezat s-a aprins credinţa.
Botezul este începutul vieţii creştine, al vieţii spirituale şi calea spre
mântuire. Odată botezat, omul devine fiu al lui Dumnezeu, membru al
Bisericii şi moştenitor al Împărăţiei Cerurilor.

A administra = a da, a oferi.

Baptister = loc în biserică unde se adminis- 71
trează botezul.
Botez = înseamnă a cufunda în apă, a spăla, a
curăţa prin apă.
Sacrament = semn şi ritual prin care se
administrează harurile (darurile) lui Dumnezeu.

„Mergeţi în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura.

Cine va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cine nu va crede, va fi
condamnat.”
(Evanghelia după Sfântul Marcu 16,16)

? 1. Ce este Botezul?
2. Care este rolul Botezului pentru viaţa de creştin?
3. Când a luat fiinţă Botezul şi cine îl poate administra?
4. Care sunt simbolurile folosite în Botez şi ce reprezintă ele?

În cartea Faptele Apostolilor este relatat Botezul celor care au dorit să

devină creştini, după moartea lui Isus, printre care şi Lidia, o vânzătoare de
mătăsuri. Este normal să presupunem că în aceste familii erau şi copii, şi
 prin urmare, au fost şi ei botezaţi. De fapt, prin Botez se
formează poporul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi botezaţi şi
copii, acest popor al lui Dumnezeu ar fi un popor de
bătrâni, din el fiind excluşi tocmai copiii pe care Isus i-a
chemat la sine şi cărora le-a spus că le aparţine împărăţia
cerurilor (cf. Lc 18,15-17).
Biserica a avut întotdeauna convingerea că cei care au
murit pentru credinţă, dar nu au fost încă botezaţi, prin
însuşi sângele lor vărsat pentru Cristos, fac parte din
Poporul lui Dumnezeu. Acesta este Botezul sângelui,
după cum şi Isus a spus: „Cine îşi va pierde viaţa din iubire
faţă de Mine, o va regăsi” (Mt 10,39). Acest botez l-au
primit pruncii nevinovaţi din Betleem, ucişi de Irod.
Cei care mor înainte de Botez şi au avut dorinţa de
a-l primi, având căinţă pentru păcatele săvârşite, se pot
72
mântui. Acesta este Botezul dorinţei.
În ceea ce priveşte copiii morţi fără Botez, Biserica nu poate decât să-i
încredinţeze îndurării lui Dumnezeu. Marea milostivire a lui Dumnezeu,
care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi, şi iubirea lui Isus faţă de copii
ne permit să sperăm că există o cale de mântuire pentru copiii morţi fără
Botez.

1. Arătaţi de ce este indicat ca Biserica să administreze Botezul

copiilor, chiar din primele luni de viaţă.
2. De câte feluri este Botezul?
3. Ce se întâmplă cu copiii care mor fără a fi botezaţi?

1. Copiaţi în caiet şi scrieţi în paranteze care dintre următoarele

enunţuri sunt adevărate (A) şi care false (F):

a) Isus a întemeiat Botezul la Înălţare (…..);

b) Locul în care se botează oamenii se numeşte baptister (.….);
c) Botezul se administrează de la începutul lumii (....);
d) Nu toţi oamenii se pot boteza (....);
e) După botez, fiecare om trebuie să păstreze şi să trăiască
credinţa prin fapte bune (….).
 2. Ce rol au persoanele enumerate mai jos în administrarea Botezului
şi mai ales după aceasta?

a) Preotul;
b) copilul;
c) naşul şi naşa;
d) bunicii.

3. Realizaţi o scurtă compunere cu titlul „Ziua în care am fost botezat”,

în care să descrieţi ziua botezului vostru.

Informaţi-vă de la părinţi despre ziua în care aţi fost botezaţi şi

realizaţi o compunere folosind următoarele cuvinte:

apă, fiu al lui Dumnezeu, baptister, untdelemn sfinţit, celebrant, suflet,

a administra, haină albă, păcat strămoşesc.
73

4. Confecţionaţi o felicitare
prin care să mulţumiţi
naşilor pentru rolul lor în
viaţa voastră.

Prin Botez devenim fii ai lui Dumnezeu, fraţi cu

Isus Cristos, membri ai Bisericii.
Fiecare creştin este dator să îşi cunoască
! credinţa, să o mărturisească şi să îl slujească pe
Dumnezeu acolo unde a ales să trăiască, iubindu-l
pe aproapele său.

· În Biserica Ortodoxă, toţi cei care primesc Botezul primesc şi Mirul

şi Euharistia, aşa cum se făcea la începuturile creştinismului.
· În Biserica catolică, Mirul şi Împărtăşania se administrează separat
pentru ca cei care le primesc să poată conştientiza (înţelege mai
bine) şi trăi primirea sacramentelor.
 Numele tău de botez

Astăzi aniversăm ziua mea de Botez. Au trecut deja zece ani de atunci,
sunt băiat mare. Părinţii, bunicii, naşii şi sora mea au pregătit o adevărată
sărbătoare. Uimit, i-am întrebat de ce este atât de importantă această zi.
– De ce?
– De ce facem sărbătoare şi de ziua Botezului?!
Tata se uită lung şi zise:
– E ziua în care ai devenit creştin, iar numele tău a fost scris în cer.
– De ce e important acest lucru?
– Filip, gândeşte-te puţin la copiii fără părinţi. Cât de mult le lipsesc
părinţii şi ce mult suferă. Ei doresc mult ca nişte părinţi buni să-i adopte.
74 Dacă sunt adoptaţi, ei primesc un nume de familie, iubire, protecţie,
ajutor, iar la sfârşit pot moşteni averea familiei. Evident că un copil care
este adoptat are şi responsabilităţi: să asculte, să iubească şi să aprecieze
grija şi efortul părinţilor, să-i respecte, să-i bucure şi să-i ajute la bătrâneţe.
La fel ca ei, un om fără Botez este ca un copil fără părinţi. Prin Botez,
omul are un tată, pe Dumnezeu, devine fiul său, primeşte numele de
creştin, devine membru al marii familii, Biserica, şi moştenitor al
Împărăţiei cerurilor.
– Ce responsabilităţi are un copil care devine creştin?
– Aceleaşi pe care le are şi un copil care are o familie.
– Tu ce îndatoriri ai?
– Să vă ascult, să vă iubesc, să vă respect, să vă ajut...
– Felicitări! Exact aceleaşi îndatoriri le avem toţi cei botezaţi faţă de
Dumnezeu, Tatăl nostru: să-l iubim şi să-i iubim pe toţi oamenii căci sunt
fraţii noştri, să respectăm poruncile şi să ascultăm de învăţătura pe care
ne-a dat-o prin Isus.
– Dar asta ar trebui să fie uşor şi plăcut! Mie nu mi-e greu să ascult de
voi şi să vă iubesc!
Răsplata a fost o îmbrăţişare mare,
mare!
– Tată, de ce mi-aţi pus numele
Filip?
– Acest nume l-a purtat un apostol
al lui Isus şi semnifică „cel ce iubeşte
caii”!
 LECIA
Mirul
12

75

A început pregătirea pentru Mir, iar Filip e

plin de entuziasm. Simte că trece de la copilărie
la adolescenţă, are multe lucruri de învăţat,
trebuie să-şi aleagă un naş… e o perioadă plină
de emoţie la care participă întreaga familie. E
ca şi cum Duhul Sfânt deja lucrează în viaţa lui şi
îl ajută să facă fapte bune cu multă
disponibilitate.
Filip e curios să afle cine este Duhul Sfânt şi
cum lucrează în el, pentru că simte o reînnoire.

Mirul este un sacrament prin care primim plinătatea darurilor Duhului

Sfânt, pentru a putea mărturisi, răspândi şi apăra credinţa creştină.
Sacramentul Mirului se mai numeşte şi Confirmaţiune deoarece confirmă
harurile primite la botez. Mirul imprimă un caracter de neşters, iar
împreună cu Euharistia, desăvârşeşte iniţierea creştină începută la Botez.
Darurile Duhului Sfânt sunt: înţelepciunea, înţelegerea, ştiinţa, tăria,
sfatul, evlavia şi frica de Dumnezeu.
 Celebrantul acestui sacrament este episcopul sau un delegat al
acestuia, dar la nevoie poate mirui orice preot.
Ritualul esenţial al acestui sacrament constă în impunerea mâinilor şi
semnul crucii făcut cu ulei sfinţit pe fruntea candidatului, aceste gesturi
fiind însoţite de cuvintele: „N...(numele) primeşte pecetea darului Duhului
Sfânt!”. Pentru primirea Mirului, candidaţii trebuie fie botezaţi, să
parcurgă un curs de pregătire, să fie în stare de har sfinţitor.
Roadele Mirului sunt:
a ne uneşte mai strâns cu Isus şi cu Biserica;
a ne dă o putere specială de a putea mărturisi şi apăra credinţa
creştină prin cuvânt şi faptă;
a ne face „soldaţi” ai lui Cristos.

a confirma = a întări ceva spus, a recunoaşte.

pecete = sigiliu, ştampilă.
76 candidaţi = participanţi.

„Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va trimite vouă.”

?
(Ioan 14, 16-26).

1. Ce este Mirul?
2. Cum se celebrează acest sacrament?
3. Care sunt darurile Duhului Sfânt?
4. Care sunt roadele Mirului?

„Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau

adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o
dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea
unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga
casă în care stăteau. Atunci le-au apărut
nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi
aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi
au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început
să vorbească în alte limbi, după cum Duhul
le dădea să vorbească. Şi erau atunci la
Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate
naţiunile de sub cer.”
(Faptele Apostolilor 2, 1-5)
 După Înviere, timp de 40 de zile, Isus i-a pregătit pe apostoli pentru
misiunea lor. Înainte de a se înălţa la cer, le-a promis că le va trimite un
Mângâietor (pe Duhul Sfânt). Această promisi-
une s-a împlinit în ziua de Rusalii, la 10 zile după
Înălţare, când apostolii şi Preasfânta Fecioară
Maria erau în Cenacol, în rugăciune.
Duhul Sfânt, Mângâietorul promis, s-a
revărsat asupra apostolilor sub formă de limbi de
foc, iar apostolii au fost reînnoiţi. Au primit
curajul de a-l mărturisi pe Cristos, de a înfrunta
pericolele, persecuţiile şi chiar moartea. Atunci
s-au botezat peste 3 000 de bărbaţi, în afară de
femei şi copii.

a Căutaţi în Vechiul Testament

fragmente care prezintă unge- 77
rea unor persoane: regele Saul,
regele David.
a Notaţi pe caiet, însuşirile Duhului
Sfânt din versetele: Ioan 16,13;
Faptele Apostolilor 2,38; Faptele
Apostolilor 2,3-4; Faptele Apos-
tolilor 8,17.
a De reţinut:
Faptele de milostenie trupească: Faptele de milostenie sufletească:
1. a da de mâncare celor înfometaţi; 1. a sfătui pe cei care se află în îndoială;
2. a da de băut celor însetaţi; 2. a învăţa pe cei neştiutori;
3. a îmbrăca pe cei goi; 3. a dojeni pe păcătoşi;
4. a găzdui pe călători; 4. a mângâia pe cei mâhniţi;
5. a îngriji pe bolnavi; 5. a ierta pe cei care ne ofensează;
6. a înmormânta pe cei morţi; 6. a suporta cu răbdare nedreptăţile;
7. a vizita pe cei închişi. 7. a ne ruga pentru cei vii şi pentru cei morţi.
a Povestiţi o întâmplare din viaţa voastră, în care s-au manifestat
darurile Duhului Sfânt sau prin care aţi pus în practică faptele de
milostenie.
SIMBOLURI ALE DUHULUI SFÂNT:
- ulei
- foc
- porumbel
 CUNOAŞTEREA
Capacitatea
de a crede în ȘTIINA
ÎNELEPCIUNEA
existena lui Cunoașterea
Înelegerea
Dumnezeu lucrurilor create
adevărurilor
despre în relaie
Dumnezeu cu Dumnezeu

a Darurile Duhului Sfânt: FRICA DE

DARURILE
DUHULUI
TĂRIA
DUMNEZEU Capacitatea
SFÂNT
Dorina de de a expune
a nu-l supăra pe cu curaj
Dumnezeu propriile idei

EVLAVIA SFATUL
Capacitatea Capacitatea
de a avea respect de a-i îndruma
și credină faă pe alii la bine
de Dumnezeu

Duhul Sfânt lucrează în fiecare dintre noi în

78 tăcere, pentru a ne lumina, călăuzi şi sfinţi prin
! darurile sale.
Isus a promis de multe ori că-L va trimite pe
Duhul Sfânt. Promisiunea Lui s-a împlinit în ziua
de Rusalii.

· În Vechiul Testament, la poporul evreu, gestul ungerii cuiva

însemna că acea persoană era aleasă, era consacrată pentru o
misiune precum cea de profet, rege sau preot.
· Uleiul folosit la mir se pregăteşte dintr-un amestec de untdelemn şi
multe plante. Acesta este sfinţit de către episcop în Joia Mare.

Când în mine este Duhul Sfânt

Când în mine este Duhul Sfânt Când în mine este Duhul Sfânt
Sunt vesel ca David, Eu cânt ca şi David,
Sunt vesel, sunt vesel, sunt Eu cânt, eu cânt, eu cânt ca şi David.
vesel ca David.
Învăai Când în mine este Duhul Sfânt
cântecul! Când în mine este Duhul Sfânt Mă rog ca şi David,
Te laud ca David, Mă rog, mă rog, mă rog ca şi David.
Te laud, te laud, te laud ca
David. Când în mine este Duhul Sfânt,
Mă bucur ca David,
Mă bucur, mă bucur, mă bucur ca
David.
 Evalua
re
I. Transcrieţi textul în caiet, apoi completaţi spaţiile alegând
cuvintele potrivite:
a. Botezul este cel .......... şi cel mai ......... sacrament prin care ni se
iartă ....... .......... şi celelalte păcate făcute înainte de botez şi
devenim ........., fii ai lui Dumnezeu.
(creştini, păcatul strămoşesc, dintâi, important )
b. Mirul este un ............. prin care primim plinătatea darurilor
............., pentru a putea .............., răspândi şi apăra ................
creştină.
(credinţa, Duhului Sfânt, sacrament, mărturisi)
c. Biserica este ........... tuturor ........... de pe
pământ, uniţi între ei prin aceeaşi 79
credinţă şi .......... sub conducerea ..........
şi a episcopilor uniţi cu el.
(sacramente, papei,
comunitatea, credincioşilor)
d. Cred în ............, Tatăl atotputernicul,
Creatorul cerului şi al pământului. Și în
...... ......., Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la ........
......., s-a născut din ........ Fecioară; a pătimit sub Ponţiu Pilat, s-a
răstignit, a murit şi s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat
din morţi; s-a suit la cer, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl
atotputernicul; de unde are să vie să judece pe cei vii şi pe cei morţi.
Cred în Duhul Sfânt; Sfânta ............. catolică;
împărtăşirea sfinţilor, iertarea păcatelor,
învierea morţilor şi ........... veşnică. Amin.
(Biserică, Maria, Isus Cristos,
Invitaie
la botez
Dumnezeu, Duhul Sfânt, viaţa)

II. Interesaţi-vă care este data la care ....................

aţi fost botezat şi desenaţi o ....................
invitaţie prin care să invitaţi toată
familia la această sărbătoare. ....................
Realizai o expoziie cu invitaiile ....................
desenate, apoi adăuga i-le la
portofoliul personal.
 III. Cu ajutorul părinţilor sau a profesorului, căutaţi semnificaţia
numelui vostru şi aflaţi cât mai multe informaţii despre sfântul
vostru patron.

Nume Sfântul patron

IV. Alcătuiţi în scris enunţuri, asociind corect cuvintele din coloana A

cu enunţurile din coloana B:

A B
1. Ziua de naştere a Bisericii a. ştergerea păcatului strămoşesc
2. Devenim soldaţi ai lui Cristos b. este ziua de Rusalii
3. Apa simbolizează c. fii adoptivi ai lui Dumnezeu
4. Prin botez devenim d. la mir
80
V. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele enunţuri:

1. Sacramentul Mirului se mai numeşte şi Confirmaţiune, deoarece

confirmă harurile primite la Botez.
2. Prin Botez devenim curaţi la suflet asemenea lui Adam şi Evei.
3. În Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
4. La Mir îl primim pe Isus în inimile noastre.
5. Botezul şi Mirul imprimă un caracter de neşters şi se primesc o
singură dată în viaţă.
6. Naşii au rolul de a ne face cadouri la zilele onomastice.
7. Apostolii au fost botezaţi de Isus în râul Iordan.
4 Viata
, Bisericii
în primele veacuri

„Sfântul Paul predicând în Atena”, detaliu, pictură de Raphael Sanzio

 LECIA
Nasterea
, Bisericii
13

82

„Coborârea Duhului Sfânt”, detaliu, pictură de Sandro Botticelli

Filip este foarte emoţionat. Astazi e o zi

specială. Părinţii săi sărbătoresc 14 ani de
căsătorie. Casa e pregătită de sărbătoare şi
împreună cu bunicii şi mătuşa, va face părinţilor
o mică surpriză. Filip a pregătit un dar special:
pe o coală mare de carton a desenat un arbore
genealogic al familiei, pe care îl vor completa
împreună, povestind amintiri şi întâmplări.

Orice om se întreabă despre începuturile existenţei sale.

Și Biserica are un început!
Când s-a născut Biserica şi cum au fost începuturile ei? La această
întrebare ne răspunde sfântul Luca în cartea Faptele Apostolilor, care
prezintă drept început al Bisericii cea de-a 50-a zi după Învierea lui Isus
Cristos, când Duhul Sfânt a coboarât asupra celor adunaţi în Cenacol. Era
ziua de Rusalii la iudei.
 „Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii
puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut
nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre
ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte
limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. (Fapte 2,2-4)
Grupul de apostoli adunaţi în Cenacol, baricadaţi acolo de frica
autorităţilor iudaice, după coborârea Duhului se transformă în
mărturisitori ai credinţei. Uşile Cenacolului se deschid şi apostolii, în
frunte cu Petru, îl predică plini de curaj pe Isus Cristos mort şi înviat. Odată
cu Rusaliile, ei încep să vestească Evanghelia, adică Vestea cea Bună. Merg
în toată lumea să facă cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, dau mărturie
despre lucrările minunate pe care le-a făcut Isus, botează, celebrează
Euharistia, iar prin impunerea mâinilor numesc noi diaconi.
Aşa s-a născut şi format Biserica!

Arbore genealogic = tablou cuprinzând 83

legătura membrilor unei familii, cu indicarea
gradului de înrudire dintre ei.
Biserică = lat. „ecclesia” - înseamnă convocare,
reuniune, adunare.

„Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu
acolo în mijlocul lor”.
(Evanghelia după Sfântul Matei 18,20)

? 1. Când s-a născut Biserica?

2. Ce s-a întâmplat în Ziua de Rusalii?
3. Ce au făcut apostolii după ce a coborât Duhul Sfânt?
4. Cum a luat fiinţă prima Biserică?

Pentru a le da tuturor oamenilor

viaţa sa divină, Isus a dorit să reunească
în jurul său oamenii care cred în El,
formând cu ei o adevărată comunitate
vie, căreia El însuşi i-a dat numele de
Biserică.
 Biserica este comunitatea tuturor creştinilor de pe pământ uniţi între
ei prin aceeaşi credinţă şi sacramente sub conducerea papei şi a
episcopilor uniţi cu el.
Astăzi, Biserica îşi continuă misiunea de mântuire veşnică a omenirii,
prin urmaşii apostolilor care sunt episcopii, uniţi cu succesorul sfântului
Petru, papa – episcopul Romei.

1. Realizaţi împreună cu profesorul de religie arborele genealogic al

Bisericii pornind de la textul „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel
care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără
mine nu puteţi face nimic.” (Evanghelia după Ioan 15,5)
2. Alcătuiţi certificatul de naştere al Bisericii după modelul certifi-
catului vostru de naştere.
Mama .....................................................
84 Tata .........................................................
Numele ....................................................
Localitatea ...............................................
Luna/ziua/ora ............................................
3. Completaţi următoarele cuvinte ca să obţineţi pe verticala A – B,
ziua în care sărbătorim naşterea Bisericii:
1. ......... Duhului Sfânt sau Rusaliile.
2. ......... Sfânt, de Viaţă Dătătorul.
3. ......... s-a întemeiat la Rusalii.
4. Primii membri ai Bisericii, în număr de doisprezece, au fost .......
5. ......... de foc, forma în care S-a coborât Duhul Sfânt la Rusalii.
6. Sărbătoarea de la 50 de zile de la Înviere este ......... .
7. Cei buni ajung în Cer sau .........

4
5

7
 4. Desenaţi biserica de care aparţineţi şi specificaţi:
a Care este hramul Bisericii?
a Cum se numeşte părintele paroh?
a Dar părintele vicar?
a Cum se numeşte episcopul nostru?

! Biserica s-a născut în ziua de Rusalii când

Duhul Sfânt s-a coborând asupra apostolilor, le-a
dat curaj şi putere să ducă lumii întregi Vestea cea
bună a mântuirii.

· La Rusalii, evreii sărbătoreau iniţial încheierea recoltei şi bucuria

pentru primele roade ale pământului şi tot în acea zi se celebra alianţa
de pe Sinai, adică primirea Celor zece porunci. (2Cr 15,10-15)
· Astăzi, la Rusalii, creştinii sărbătoresc naşterea Bisericii, precum şi 85
noua alianţă între Dumnezeu şi oamenii din toate popoarele şi
toate naţiunile. Începând cu această zi, Dumnezeu nu mai aparţine
doar poporului evreu, ci este Dumnezeul creştinilor, aşa cum
precizează cartea Faptele Apostolilor. (Fap 2,5-11)

Biserica imperfectă

Într-o zi, un tânăr veni la un pustnic înţelept şi-i povesti că este

dezamăgit de Biserica sa şi acum căuta o comunitate perfectă de
credincioşi. Atunci, pustnicul îl conduse pe
tânăr la zidul micii sale capele şi-l întrebă:
„Spune-mi, ce vezi?”
„Diferite buruieni ş i mu ş chi de
pământ”, răspunse tânărul.
„Şi totuşi Dumnezeu locuieşte în
această casă aparent neîngrijită”, spuse
pustnicul. „La fel se întâmplă şi cu Biserica.
Nu poate fi curată şi perfectă, pentru că e
formată din oameni. Şi tu eşti un om şi îţi
spun: chiar dacă vei găsi o Biserică
perfectă, în momentul în care vei intra în
ea, nu va mai fi perfectă”.

(Fr. Daniel Ciobanu FSC, Să educăm prin pilde şi povestioare)

 LECIA
Primele comunitati, crestine
,
14

86

„Sfinii Petru și Ioan îngrijind un om bolnav”, detaliu, pictură de Nicolas Poussin

Cu încântare, elevii clasei a V-a aşteptă

săptămâna „Școala ALTFEL”. Sunt programate
excursii şi vizite la diferite obiective şi fiecare
copil trebuia să contribuie cu o sumă de bani
pentru deplasări şi vizite. Suma nu este mare,
dar nu toţi copiii au reuşit să îi aducă. Mai sunt
doi elevi care au amânat pe diferite motive.
Știind că au o situaţie mai dificilă, Filip a vorbit cu
părinţii şi cu câţiva colegi şi au hotărât să pună ei
suma necesară. Cu discreţie, colegii le-au oferit
suma ca pe un dar şi ca un ajutor colegial.
E atât de uşor să faci o faptă bună şi să faci
un om fericit!

O astfel de atmosferă a fost întâlnită şi în prima comunitate a Bisericii.

După evenimentul Rusaliilor, apostolii împreună cu Petru, au început să
predice cu mai mult curaj Evanghelia şi pe Isus înviat. Astfel, Biserica se
dezvolta, căci apostolii se îngrijeau de toate: să predice, să săvârşească
slujbele religioase, să oganizeze viaţa comunităţii, să strângă ajutoare
pentru săraci. Când comunitatea s-a dezvoltat, apostolii şi-au luat
colaboratori: diaconi şi apoi preoţi.
Viaţa spirituală a comunităţii începea să se dezvolte treptat prin
celebrarea misterelor creştine, a sacramentelor: Botezul introducea noi
creştini în Biserică; prin impunerea mâinilor se confereau Preoţia, Mirul şi
Ungerea Bolnavilor. Euharistia se afla în centrul celebrărilor creştine. Toţi
credincioşii, în numele Domnului înviat, se adunau la Sfânta Liturghie,
pentru a asculta cuvântul de învăţătură al apostolilor şi pentru Frângerea
pâinii.
Activităţile sociale se desfăşurau ca agape creştine în care se punea
totul în comun, împărţindu-se la cei aflaţi în nevoie: bogaţii dăruiau din
surpusul lor săracilor. Toate acestea îi făceau pe mulţi să declare cu uimire:
„Iată cât de mult se iubesc!”

Frângerea pâinii = se referă la Sfânta

Euharistie sau Sfânta Liturghie.
Agapă = masă cu caracter creştin, în care
87
mâncarea se împarte ca într-o familie;
Diacon = bărbat care se pregăteşte să devină
preot.

„Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur

suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate
le aveau în comun.”
(Faptele Apostolilor 4,32)

? 1. Cum se numea comunitatea celor care au acceptat învăţătura lui

Isus?
2. Care erau activităţile principale ale primei comunităţi creştine?
3. Ce determina uimirea străinilor privindu-i pe creştini?
4. Care erau sacramentele celebrate de primii creştini? Cu ce scop?

Răspândirea creştinismului:
a Din Ierusalim, apostolii au plecat şi spre alte teritorii pentru a vesti
Evanghelia: Andrei spre ţărmul Mării Negre, Bartolomeu spre
India, Toma spre Persia, Matei spre Etiopia, Paul spre Grecia etc.
 a Drumurile bune, lipsa
graniţelor şi Pax romana
(pacea romană) din Imperiul
Roman uşurau călătoriile
cre ş tinilor spre celelalte
teritorii păgâne; din primele
două secole era o atmosferă
„Predica Sfântului Paul în mijlocul Ruinelor”,
pictură de Giovanni Paolo Pannini favorabilă predicării creştine.
a Primii care au acceptat mesajul lui Cristos au fost săracii, sclavii,
muncitorii zilieri, iar cu timpul şi persoanele bogate.
a Primele Biserici locale s-au format în oraşe, iar de acolo mesajul
creştin a ajuns şi în sate.

88
1. Completaţi în caiete textul următor, cu cuvintele:
bărbaţi, Ierusalimului, bolnavii, minuni, Petru, tărgi, vindecaţi

„Prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe ................... în

popor. Poporul îi preamărea, iar [numărul] celor care credeau – o mulţime
de ...................... şi de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul,
aşa încât aduceau .........................
chiar şi de pe străzi şi îi puneau pe
paturi şi pe .................. pentru ca,
atunci când venea .........................,
măcar umbra lui să cadă pe vreunul
dintre ei. Iar mulţimea de prin cetăţile
din jurul ......................., se aduna
aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei
chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau
.......................... .” (Fap 5, 12-16)
Petru şi Ioan vindecând bolnavi

2. Alcătuiţi o listă cu elevii clasei şi notaţi în dreptul lor calităţile

acestora: Ex. Matei – este talentat la desen;
Luca – ajută pe toată lumea;
Maria – are o voce frumoasă.
3. Alcătuii o listă cu activităi ce ar putea să se desfășoare la ora de
religie și ar conduce la o mai bună înelegere între colegi. Punei-le
în practică la următoarele ore.
 Iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni,
a fost acea atitudine care a animat prima
! comunitate creştină. Această atmosferă a uimit
pe mulţi pâgâni, care au părăsit religia proprie
pentru a îmbrăţişa creştinismul. Bucuria de a
crede în Isus înviat i-a determinat pe primii
creştini să vestească tuturor Evanghelia.

· Primii conducători ai comunităţilor creştine erau numiţi episcopi şi

nu preoţi parohi, ca astăzi.
· În Antiohia, adepţii lui Isus Cristos, au primit pentru prima dată
numele de creştini.
· Locul lui Iuda Iscarioteanul în grupul celor 12 apostoli a fost ocupat 89
de un alt ucenic numit Matia.
· Doar Cei doisprezece, Matia şi Paul au fost apostoli în sensul
propriu al cuvântului, ceilalţi, care îl urmau pe Isus, erau numiţi
ucenici sau discipoli.

Gândul cel bun

Îndreptându-se spre casă, un ţăran

a găsit la marginea drumului, pe câmp,
un sac plin cu porumb. Uitându-se el de
jur-împrejur, s-a hotărât să-l ia acasă,
fiindcă i-ar fi prins tare bine şi, oricum,
nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o dată
înainte, înapoi, în dreapta şi în stânga şi
s-a apleacat să ia sacul. Dar, deodată, s-a oprit, amintindu-şi că, într-o
singură direcţie, nu s-a uitat: în sus. Privind cerul, lăsă acolo sacul şi,
zâmbind, îşi continuă liniştit drumul spre casă, spunându-şi:
– Mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat gândul cel bun. E drept că aş avea
mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget
curat şi liniştit. Cu siguranţă că vreun vecin din sat nu a putut duce prea
mult deodată şi se va întoarce după sac. Dacă l-aş fi luat nu m-ar fi văzut
niciun om, dar m-ar fi văzut Dumnezeu.
 Persecutiile
LECIA 15
, împotriva comunitatii
, crestine
,

90

„Persecuia lui Diocleian”

Filip a vizionat un film despre oraşul Roma,

oraş pe care îl vizitase şi el cu părinţii când era în
Italia. În film a văzut însă şi multe locuri pe care
nu reuşise să le viziteze direct şi care l-au pus pe
gânduri. În primul rând a revăzut cu plăcere
Bazilica Sf. Petru, dar a aflat detalii legate de
Vatican, sediul papei, pe care nu le ştia, apoi
Coloseumul, unde mulţi creştini au murit pentru
credinţă şi a aflat despre catacombe. Era prima
dată când auzea acest cuvânt. Asta l-a făcut să
îşi pună multe întrebări despre acea perioadă
din istoria Bisericii.

După moartea lui Isus, Biserica atrăgea tot mai mulţi creştini. Numărul
ucenicilor creşte, iar Biserica sporeşte. Acest fapt nu a trecut neobservat de
evreii tradiţionalişti care nu acceptau schimbarea. Înainte de a fi persecutată
de păgâni, Biserica, a fost persecutată de evreii, care nu au crezut în Isus. Cei
mai înverşunaţi prigonitori au fost marii preoţi, invidioşi că apostolii câştigau
simpatia poporului. Astfel, apostolii Petru şi Ioan sunt arestaţi.
 După un timp, Iacob, fratele lui Ioan, este ucis, iar Petru este arestat
din nou. Atunci când persecuţiile s-au extins în Palestina, creştinii au fugit
în alte ţări, la fel şi apostolii. Sfântul Petru a predicat în Galaţia, în Bitinia,
Capadocia, Roma, sf. Andrei a ajuns până la Dunăre, la fel şi ceilalţi.
Nero, a fost primul împărat prigonitor al creştinilor, după care au
urmat Traian şi Diocleţian. Persecuţiile au început în anul 64, odată cu
incendierea Romei şi au continuat până în anul 313 când s-a semnat
Edictul din Milano, iar Biserica primeşte libertate. În tot acest timp, au
murit mii de creştini, care nu aveau altă vină decât aceea că erau creştini.
Creştinii nu numai că refuzau cultul împăratului, dar nu participau la
sărbători, unde se aduceau jerfe păgâne.

Martir = creştin care a fost omorât pentru

credinţa în Isus Cristos.
Persecuţiile creştinilor = chinuirea creştinilor
pentru a-i determina să părăsească credinţa
91
creştină.
Catacombă = galerie subterană, care servea
primilor creştini drept refugiu, loc de cult şi de
înmormântare.

„Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor,

voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu din ceruri”.
(Evanghelia după Matei 10,32)

? 1. Ce înseamnă „martir”? Dar „persecuţie”?

2. De ce au început persecuţiile? Cât au durat acestea?
3. Cine a fost primul martir?
4. Cum s-a răspândit Biserica?

Cauzele persecuţiilor:
a Creştinii refuzau să aducă jertfe
împăratului şi altor zei păgâni, fapt pentru care
erau declaraţi atei, duşmani ai zeilor. Din acest
motiv, toate nenorocirile ce veneau asupra
poporului: foamete, inundaţii, incendii, boli etc.
erau atribuite creştinilor, vinovaţi de ateism. Creştini persecutaţi pentru Cristos
 a Fiind nevoiţi să îşi facă
liturghiile în ascuns, de multe
ori în catacombe şi să nu
destăinuie misterele credinţei
pentru a apăra cultul lor de
profanări sacrilege, creştinii
erau acuzaţi că sunt ucigaşi de
copii, cărora le beau sângele şi
a căror carne o mănâncă.
Coloseumul a Preoţii păgâni îşi vedeau
ameninţată poziţia socială şi materială şi, astfel, îi urau pe creştini.
a Păgânii îi persecutau pe creştini şi pentru faptul că erau consideraţi
o sectă evreiască deci, împiedicând răspândirea acesteia, romanii
practicau şi o formă primară de antisemitism (atitudine rasistă de ură
împotriva evreilor).

92

1. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la afirmaţiile următoare:

a) Persecuţiile creştinilor au însemnat cinstirea creştinilor de către
păgâni.
b) În timpul persecuţiilor a avut loc martirizarea multor creştini de
către conducătorii păgâni.
c) În urma persecutării creştinilor, numărul credincioşilor creştini a
scăzut.
d) Ca urmare a persecuţiilor, în Biserică a luat naştere cultul Sfinţilor
şi al relicvelor.
a). ……… b). ……… c). ……… d). …..........
2. Alcătuiţi o scurtă compunere (8-10 rânduri) pornind de la înţelesul
cuvintelor: ,,Sângele martirilor este sămânţa creştinilor” (Tertulian,
Apologeticum 50, 13).

3. Găsiţi în cele studiate cuvinte asemănătoare ca înţeles (sinonime)

cu: prigonire, jertfit pentru Cristos, pedeapsă dureroasă şi alcătuiţi
propoziţii cu sinonimele găsite.
4. Alegeţi din calendarul romano-catolic numele a cinci martiri şi data
sărbătorii fiecăruia, după care căutaţi informaţii detaliate despre
unul dintre aceştia şi alcătuiţi o fişă de prezentare a acestuia în
format A4 cu imagini. (De exemplu: Sfântul Petru, sărbătorit în
calendar la 29 iunie, apostol al lui Isus ...)
 Primele trei secole ale Bisericii au fost domi-
nate de persecuţiile sângeroase dezlănţuite de
! Statul Roman împotriva creştinilor.
Atitudinea moral ă , plin ă de curaj a
martirilor creştini în faţa morţii a făcut pe mulţi
păgâni să treacă la creştinism.

· Mormântul Sfântului Apostol Petru, locţiitorul lui Cristos, (serbat

pe 29 iunie), care a fost crucificat cu capul în jos, la Roma, în timpul
persecuţiei lui Nero, se află în Catedrala San Pietro de la Vatican, în
cripta de sub altarul principal.
· Sfântul Apostol Paul, apostolul neamurilor (mort în aceeaşi zi, 29
iunie a anului 64 d.C.), este înmormântat tot la Roma, în Catedrala
San Paulo fuori le Mure, sub altarul
principal.
· Actuala catedrală San Pietro de la Vatican 93
este de fapt a doua biserică ridicată în acel
loc. Primul lăcaş a fost construit la ordinul
împăratului Constantin cel Mare pe locul
unde a fost înmormântat trupul martirizat
al Apostolului Petru.
Bazilica Sfântul Petru, Roma

Sfânta Perpetua a trăit în vremea împăratului Septimiu Sever, în

Cartagina. Era născută într-o familie nobilă şi bogată.
Tatăl ei era general şi senator. Dar mama ei, Iulia a îmbrăţişat credinţa
creştină, educând-o şi pe fiica ei cu un suflet creştin. Perpetua s-a dovedit
o tânără înţeleaptă. Când a crescut, s-a căsătorit cu un general creştin,
care a murit pentru Cristos. Atunci când a început prigoana asupra
creştinilor, Perpetua era văduvă şi avea un copil mic. Ea a fost închisă cu
mai mulţi creştini, fără copil, care a rămas la tatăl ei. Acesta venea din când
în când cu copilul la închisoare, ca să o convingă să se lepede de credinţa în
Cristos. Tatăl ei, fiind păgân, socotea o nebunie fapta fiicei, care îi înjosea
numele nobil. Cum ea nu a vrut să renunţe la credinţa creştină, a fost dusă
în arena unui circ şi străpunsă de coarnele unui taur fioros. Perpetua a
supravieţuit loviturii şi s-a trezit uimită, căci nu ştiuse ce i s-a întâmplat: ea
fusese cu mintea adâncită în rugăciune şi nu simţise coarnele taurului. Cei
care nu mureau pe loc, în arenă, erau ucişi de călăi anume pregătiţi. Ea a
stat plină de curaj în faţa călăului.
Ultimele cuvinte ale Sfintei Perpetua au fost:
„O, Doamne, ce bucurie este să moară cineva pentru Tine!”
 LECIA
Sfânta Fecioara Maria, Regina Martirilor
16

94

Maria, colega lui Filip, îşi sărbătoreşte ziua

onomastică. Filip, ca să-i facă o surpriză, i-a
pregătit o trusă pentru pictură şi o iconiţă cu
Sfânta Maria. Pe verso a scris: Sfânta Maria e
mama noastră!
Tu cum o cinsteşti?

Sfânta Maria s-a născut în Nazaret. Părinţii ei, oameni sfinţi şi drepţi se
numeau Ioachim şi Ana. Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel la ea, să-i
ceară să fie Mama lui Isus, Fiul său. A ales-o pentru că era curată la suflet şi
fără de păcat. În acel timp, ea era logodită cu Iosif, un tânăr credincios, de
meserie tâmplar.
Ca mamă a Fiului lui Dumnezeu, nu a avut niciun privilegiu: l-a născut
pe Isus în sărăcie; a fugit în Egipt ca să-l scape de la moarte; l-a însoţit cu
grija şi iubirea sa în toate călătoriile sale; a avut inima zdrobită de durere
atunci când Isus a pătimit şi a murit pe cruce; a suferit şi suferă şi astăzi
atunci când vede atâţia oameni care nu-l iubesc pe Isus, Fiul lui Dumnezeu
şi Mântuitorul lumii.
De la Buna Vestire şi până pe Calvar, Sfânta Maria a spus mereu: „Iată
slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău.” Sfânta Scriptură şi
Biserica o prezintă ca un model de credinţă, de ascultare, de umilinţă şi
iubire şi cu respect îi acordă diferite nume, titluri şi misiuni: ele sunt
cuprinse în Litanii.
Sub cruce, ea a devenit mama noastră, atunci când Isus i-a spus lui
Ioan: „Fiule, iată mama ta. Femeie, iată fiul tău.”(In 19,26-27)
Suferinţa ei prezisă de bătrânul Simeon, că o sabie îi va străpunge
inima de mamă, s-a împlinit pe Calvar, sub cruce, suferind pentru Isus şi
pentru toţi oamenii care prin păcatele lor l-au răstignit pe fiul ei. Fiind
chemată în ajutor de toţi cei aflaţi în suferinţă şi care au murit pentru
credinţă, Biserica o numeşte pe Sfânta Maria – Regina Martirilor.
De la mama noastră cerească, putem învăţa cel mai bine cum să-l
iubim pe Isus şi cum să trăim credinţa.

Litanie = succesiune de scurte invocaţii,

recitate sau cântate, prin care i se atribuie
Sfintei Fecioare Maria diferite titluri şi
rugăminţi.
95

„Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de

Domnul”
(Evanghelia după Sfântul Luca 1,45)

? 1. Ce rugăciune o prezintă cel mai bine pe Sfânta

Fecioară Maria? Recitaţi-o!
2. Care sunt calităţile Sfintei Fecioare Maria?
3. Unde s-a născut Sfânta Maria şi cine au fost
părinţii ei?
4. De ce este numită Sfânta Maria – Mama noastră
şi Regina Martirilor?

a Există mai multe litanii dedicate Sfintei Fecioare Maria. În fiecare

litanie ea primeşte multe titluri şi aprecieri:
a Fiica Sionului pentru că personifică poporul lui Dumnezeu;
a Fecioara Maria pentru că îl naşte pe Isus prin intervenţia Duhului
Sfânt;
a Mama lui Isus, iar în Vinerea Sfântă a primit misiunea de a fi
mama ucenicilor;
 a Prima mijlocitoare care îl roagă pe Isus
să facă prima minune la nunta din Cana
Galileei.
a Prima credincioasă aşa cum o apreciază
Elisabeta şi o declară Isus.
a Regina martirilor pentru că aşa cum
argumentează sfântul Ildefons şi mulţi
alţi sfinţi, durerile Mariei, au fost mai
nobile şi mai mari decât chinurile
martirilor.
a Căutaţi într-o litanie un titlu al Sfintei
Fragment din Litania Lauretană Maria: ce vă spune această denumire?

1. Faceţi o paralelă în care să găsiţi asemănări între mama voastră şi

Sfânta Maria. Mergând acasă, îmbrăișai-vă și mulţumii-i mamei
96
pentru grija și iubirea ei. Adresai Sfintei Fecioare Maria o scurtă
rugăciune de mulumire.
2. Analizaţi textele de mai jos şi răspundeţi la
următoarele întrebări:
Mt 2,19; Lc 1,46-48; Lc 2,34-35; Ap 12,1-2.
a Care este răspunsul Mariei la salutul
Elisabetei?
a Ce profeţie a făcut Simeon?
a Ce veste i-a dat îngerul Domnului lui Iosif,
când era în Egipt?
a Ce semn s-a arătat pe cer?
3. Studiaţi cu atenţie rugăciunea „Bucură-te,
Marie!”. Notaţi pe caiete calităţile Sfintei Maria
cuprinse în această rugăciune.
4. Ce atitudine trebuie să aveţi faţă de Sfânta Maria:
a Este mama ta, deci trebuie să vorbeşti cu ea.
a Povesteşte-i tot ce faci. Cere-i sfatul şi ajutorul.
a Nu uita să-i mulţumeşti!
a În fiecare zi, roagă-te ei şi vorbeşte-i afectuos.
a Roag-o să mijlocească la bunul Isus pentru Biserică, pentru pace,
pentru toţi copiii din lume şi pentru toţi oamenii.
Isus nu-i refuză nimic pentru că ea cere ceea ce este mai bun pentru noi.
5. Găsiţi în calendar toate sărbătorile prin care Biserica o cinsteşte pe
Sfânta Fecioară Maria. Scrieţi-le cu diferite culori.
 Sfânta Maria este mama lui Isus, pentru că a
! crezut, a trăit conform voinţei Tatălui şi l-a
născut pe Isus.
Ea este şi mama noastră cerească.

· În filmul „Patimile lui Cristos” în rolul lui Isus joacă Jim Caviezel, iar
rolul Mariei este jucat de actriţa Maia Morgenstern.
· Una dintre celebrele biserici dedicate Sfintei Maria este Bazilica
Sfintei Maria a Îngerilor şi a Martirilor. Ea se află în Piaţa Republicii
din Roma şi aici se desfăşoară ceremoniile oficiale ale statului
italian. Edificiul este opera lui Michelangelo Buonarroti.

Rugăciune 97
de Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie,
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică preacurată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului

Umbră facem pământului,
Rugându-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată
Lumină dulce, clară,
O, Maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
 LECIA
Libertatea Bisericii
17

98

Împăratul Constantin și mama sa Elena

Filip a înţeles preţul libertăţii atunci când a

fost pedepsit – o săptămână fără bicicletă şi
tabletă, ca urmare a unei atitudini necuviin-
cioase faţă de părinţi. Cu această ocazie a
hotărât să-şi facă ordine în jocuri şi jucării şi o
parte din ele să le doneze altor copii. În
plimbările prin parc, întâlnea adesea o doamnă
care se îngrijea de curăţenia din parc. Avea ochii
trişti, o îngrijorare pe faţă şi mâinile muncite.
Adesea era însoţită de doi copii, cu puţin mai
mici ca el. Filip a cerut voie mamei şi împreună
au mers pentru a oferi o mare bucurie acelei
familii. Mama a adăugat şi ea ceva la darul lui
Filip. Atunci Filip a înţeles că libertatea şi
condiţiile lui sunt un mare dar şi le-a promis
părinţilor că va fi mai respectuos de acum.

În ciuda persecuţiilor, creştinii s-au integrat în societatea romană,

păgână. Duceau o viaţă asemănătoare cu ei cu excepţia credinţei,
respingând tot ce era împotriva credinţei: respingeau jertfele,
spectacolele imorale, luptele de gladiatori, divorţul, idolatria şi tot ce era
contrar învăţăturii creştine.
În ciuda persecuţiilor, Biserica s-a extins cuprinzând noi arii
geografice, ajungând din Asia Mică, Egipt, Cipru, malurile Dunării, Britania
(Anglia) şi până în Spania. În această perioadă se convertesc la creştinism
guvernatori, funcţionari de la curte şi chiar membri ai familiei imperiale.
Biserica continuă să se organizeze. Dacă la început episcopii erau aleşi
şi consacraţi de apostoli, din secolul al III-lea, ei sunt aleşi de popor şi
consacraţi de alţi episcopi. La rândul lor, ei aleg şi sfinţesc preoţi şi diaconi.
Începând cu anul 312, după lupte repetate, Imperiul Roman rămâne
cu doi conducători din patru: Constantin în Occident şi Licinius, cumnatul
său, în Orient. Constantin era fiu al împăratului Constantius Chlorus şi al
unei femei de condiţie modestă, Elena, o bună creştină. Constantin era
păgân, dar un păgân tolerant. Va ajuta mult creştinismul dar, abia pe patul
de moarte se va boteza.
În anul 313, la Milano, Constantin semnează împreună cu Licinius,
actul de libertate al Bisericii, numit Edictul din Milano. Creştinismul devine 99
religie de stat. Constantin dă o serie de legi şi drepturi în favoarea Bisericii,
iar aceasta se răspândeşte cu rapiditate peste graniţele Imperiului.

Edict = lege dată de împărat cu aplicare în tot

Imperiul.
A tolera = a accepta
Păgân/ă = persoană nebotezată, care crede în
idoli sau nu are religie.

„Izbucniţi în strigăte de bucurie, voi, ruine ale Ierusalimului, căci

Domnul mângâie pe poporul său şi răscumpără Ierusalimul. Domnul
şi-a arătat puterea braţului său în ochii tuturor popoarelor; de la un
capăt la altul al pământului, toţi vor vedea mântuirea adusă de
Dumnezeul nostru.
(Cartea lui Isaia 52,9-10)

? 1. Cum îşi trăiau credinţa creştinii, în timpul persecuţiilor?

2. Cine a semnat Edictul din Milano?
3. Cât de răspândită era credinţa creştină în timpul lui Constantin?
4. Ce s-a întâmplat după Edictul din Milano?
 Fragment din Edictul de la Milano (Mediolanum)
„Întâlnindu-ne cu bine,
eu, împăratul Constantin, şi
eu, împ ă ratul Licinius în
Medio-lanum […] am aflat cu
cale să poruncim […] să se dea
şi creştinilor şi tuturora voie
deplină de a urma religia care
le va plăcea, pentru ca dum-
nezeirea ce tronează în ceruri,
să ne fie nouă şi tuturor
supuşilor noştri paşnică şi
milostivă. Am hotărât deci cu Edictul de la Milano
gând drept şi sfat sănătos să nu fie nimeni lipsit de libertate, ori că
100
urmează legea creştinilor ori că urmează religia pe care o află mai bună, ca
să ne poată împărtăşi marele Dumnezeu, pe care-l cinstim liberi, de
obişnuitele sale daruri şi binecuvântări.
(Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească 10,3)
1. Ce moment istoric ne prezintă fragmentul citat?
2. În ce an s-a semnat actul prin care s-a dat libertate Bisericii?
3. De ce credeţi că şi noi astăzi, trebuie să fim toleranţi faţă de alte religii?
4. A fi toleranţi cu alte religii înseamnă a le împrumuta obiceiurile rituale?

1. Formulaţi propoziţii folosind familia cuvântului toleranţă: tolerant,

toleranţă, a tolera.

2. Stabiliţi care dintre enunţurile de mai jos sunt adevărate (A) şi care
sunt false (F).
a) Constantin s-a botezat imediat după Edictul din Milano. (.…..)
b) Sfânta Elena era o bună creştină. (..….)
c) Creştinismul a avut de suferit după semnarea Edictului din
Milano. (......)
d) Edictul era o lege valabilă doar într-o zonă a Imperiului Roman.
(…..)

3. Având în vedere cele învăţate astăzi, despre atitudinea împăratului

Constantin, completaţi spaţiile libere căutând asemănări între
 cultul catolic şi cultul ortodox. (De exemplu: semnul Sfintei Cruci
este comun ambelor culte, chiar dacă se face diferit.)

…………………………………………………………………………......
…………………………………………………………………………......
…………………………………………………………………………......

4. Realizaţi în caiete o rugăciune pentru mai marii ţării, completând

spaţiile libere, utilizând cuvintele:
Conducătorii, tolerante, libertatea, religie, popoarele, pacea, Amin.

Doamne Dumnezeule, tu care te îngrijeşti de toţi oamenii şi de toate

...................... Te rugăm, îndrumă pe ............................... noştri, pentru ca
deciziile, gândurile şi faptele lor să fie ……………………… faţă de orice
persoană şi orice …………......... Toate deciziile lor să susţină
…………………….. şi ………………. între toţi oamenii. …………………. 101

! Dumnezeu a lucrat în inima

Împăratului Constantin.

· Istoricul Eusebiu relatează că, în ajunul bătăliei de la Podul Milvius,

Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă sub care erau scrise
cuvintele: „Prin acest semn vei învinge.”.
· Locurile sfinte (Golgota, Bethleemul,
Nazaretul) au fost redescope-rite prin
grija împăratului Constantin şi a
mamei sale, Elena.
· În fiecare loc sfânt, împărăteasa
Elena a construit biserici.
· Tot împărătesei Elena i se atribuie
descoperirea lemnului Sfintei Cruci
pe care a fost răstignit Isus.
· Constantin cel Mare donează în anul
317 terenul pe care se va construi
Biserica Mamă a tuturor bisericilor
din lume – Bazilica din Lateran. Bazilica din Lateran, Roma
 Libertate

1. Voi sunteţi chemaţi la libertate, 3. Voi sunteţi chemaţi la libertate,

Într-o lume plină de mister,
Doamne tu eşti viaţa
Şi noi vrem cu tine să trăim.
Învăai
cântecul! 2. Voi sunteţi chemaţi la libertate,
Şi aici misterul dezlegaţi,
Doamne, tu eşti Tată,
102 Noi, copii în mâna ta suntem.
Nu mai staţi închişi în colivii,
Hai deschideţi poarta
Să zburaţi în dorul de-a trăi.
4. Voi sunteţi chemaţi la libertate,
Şi senini în viaţă să păşiţi,
Pentru că în lume
Îl aveţi alături pe Cristos.

Ref.
Tu ne spui, o Doamne,
Că eşti adevărul,
Ascultând de tine
Liberi vom fi, liberi vom fi.
 LECIA
Crezul crestin
,
18

103

Filip se întreabă: Cum au ajuns sfinţii sfinţi?

Mama, tata, bunicii i-au dat acelaşi
răspuns: cu ajutorul lui Isus au avut credinţa,
iubirea, rugăciunea şi faptele bune. Dar cum să
vezi dacă ai credinţă, cum să măsori câtă
credinţă ai? În ce trebuie să crezi ca să te poţi
sfinţi?
Cât e de greu să crezi ca sfinţii!!!

Omul a fost dintotdeauna o fiinţă religioasă. De la Abraham, Moise şi

toţi profeţii, omul şi-a întărit credinţa, învăţând în cine să creadă, iar prin
Isus oamenii au învăţat cum să creadă.
Credinţa este o întâlnire personală şi conştientă a omului cu
Dumnezeu. „A crede” înseamnă a accepta misterul chiar dacă nu îl înţelegi.
Credinţa creştină este cuprinsă în Crez şi cuprinde adevărurile de
credinţă ce stau la baza învăţăturii lui Cristos împărţite în 12 articole.
Acestea se referă la credinţa în Dumnezeu Tatăl, în Isus Cristos, în Duhul
Sfânt, credinţa în Biserică şi în viaţa veşnică.
 Crezul are o formă scurtă, numită şi Crezul apostolic, şi o formă lungă
sau Crezul Niceno-Constantinopolitan, care a fost completat în urma
primelor concilii ecumenice. Aceste Concilii au luat atitudine împotriva
ereziilor care negau sau interpretau greşit adevărurile de credinţă.
Pentru aceste adevăruri de credinţă au murit creştini; despre ele au
scris Sfinţii Părinţi şi au avut loc Concilii.
Primele Concilii ecumenice au apărat aceste adevăruri şi au respins
învăţăturile greşite numite erezii, contribuind la forma actuală a Crezului
de astăzi.
Aceste Concilii au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381) şi
Calcedon (451), de unde şi denumirea de Crezul Niceno-Constantinopolitan.
Rostind Crezul, noi dăm mărturie că suntem creştini şi credem ceea ce
ne învaţă Sfânta Biserică.

Mister = ceva de neînţeles.

Conciliu = adunarea episcopilor sub autori-
104 tatea papei, în care se dezbat problemele
Bisericii.
Concilii ecumenice = aparţin atât Bisericii
Catolice cât şi Ortodoxe.

„Ce folos fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă dar nu are
fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască?”.
„Credinţa fără fapte este moartă”.
(Scrisoarea Sfântului Iacob 2,14;17)

? 1. Cum aţi defini credinţa?

2. Ce lucruri noi aţi aflat despre Crez?
3. Ce este un Conciliu ecumenic?
4. Ce este o erezie?

Primele Concilii ecumenice:

a Conciliul de la Niceea (325) a respins arianismul, un curent care
susţinea că Isus este doar om. Atunci s-a adăugat în Crez că Fiul lui
Dumnezeu este „născut, iar nu creat, de o fiinţă cu Tatăl”.
 a Primul Conciliu de la Constantinopol (381) stabileşte că în
Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi revizuieşte
forma Crezului de la Niceea.
a Primul Conciliu de la Calcedon (451) respinge monofizismul care
învăţa că Isus Cristos are doar natură divină şi
stabileşte că în Isus Cristos sunt două naturi:
divină şi umană (Isus este om şi Dumnezeu).

Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă:

a În Dumnezeu sunt trei persoane: Tatăl,
Fiul şi Duhul sfânt.
a Isus, Fiul lui Dumnezeu, este om
adevărat (a mâncat, i-a fost sete, a dormit, a
plâns, s-a bucurat ...) şi Dumnezeu adevărat
(a făcut minuni, nu a păcătuit şi a înviat).
a De-a lungul timpului au fost 21 de
105
concilii, iar ultimul - Conciliul Vatican II, a avut
loc în perioada 1962 - 1965.

1. Scrieţi pe caiet 6 argumente în favoarea

credinţei în Dumnezeu (care este credinţa ta).

Dacă aţi sta de vorbă cu o persoană care nu

crede în Dumnezeu ce argumente i-aţi aduce în
favoarea credinţei în Dumnezeu?

2. Trasaţi corespondenţa între cuvintele din

coloane, astfel încât ele să aibă sens:

Niceea 451 în Dumnezeu sunt trei persoane

Calcedon 381 Isus este om şi Dumnezeu

Constantinopol 325 Isus este născut, nu creat

3. Învăţaţi Crezul apostolic, apoi scrieţi-l pe caiet din memorie. După

ce aţi terminat, corectaţi ceea ce aţi scris şi puneţi o notă în funcţie
de greşelile comise.
 Crezul apostolic
Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,
Creatorul cerului şi al pământului.
Și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru,
care s-a zămislit de la Duhul Sfânt,
s-a născut Maria Fecioară; a pătimit sub Ponţiu Pilat,
s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat;
s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi;
s-a suit la cer, şade de-a dreapta lui Dumnezeu,
Tatăl atotputernicul;
de unde are să vie să judece pe cei vii şi pe cei morţi.
Cred în Duhul Sfânt, Sfânta Biserică catolică;
Împărtăşirea sfinţilor, iertarea păcatelor;
învierea morţilor şi viaţa veşnică. Amin.

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va
106 ! apropia de voi!”
(Scrisoarea Sfântului apostol Iacob 4,8)

Astăzi un copil m-a întrebat: „Inima stă totdeauna în acelaşi loc, sau
din când în când pleacă în alte locuri?”
Eu i-am răspuns: „Nu, inima rămâne totdeauna în acelaşi loc, în
stânga pieptului”.
După aceea mă gândeam: „… apoi, într-o zi vei creşte, și atunci vei
înţelege că inima trăieşte în mii de locuri diferite, fără a locui cu adevărat
în niciun loc. Şi se urcă în gât, atunci când eşti emoţionat, sau cade în
stomac atunci când eşti rănit sau îţi este frică. Există momente în care
accelerează bătăile ei, şi pare că vrea să-ţi iasă din piept. Alte dăţi, în
schimb, face schimb cu creierul. Crescând, vei învăţa să-ţi iei inima în
mâini şi să o pui în alte mâini. De cele mai multe ori va reveni la tine puţin
rănită. Dar nu te preocupa. Va fi la fel de frumoasă. Sau, poate, va fi şi mai
frumoasă. Acest lucru, însă, îl vei înţelege după multă vreme. Vor exista
zile în care vei crede că nu mai ai deloc inimă. Că ai pierdut-o. Și vei fi
preocupat să o cauţi într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui
trecător, în buzunarele rupte ale unui palton mâncat de molii.
Apoi, va sosi o altă zi, o zi importantă, puţin specială; în acea zi vei
înţelege că nu toţi au o inimă.
Morala: Avem un mădular în trupul nostru care, dacă se îmbolnăveşte,
toate celelalte se îmbolnăvesc: acesta este inima noastră.
Să o alimentăm totdeauna cu iubire şi credinţă, şi tot restul trupului nostru
va obţine mari beneficii, iar sufletul prin credinţă va tinde spre mântuire.
 LECIA
Sfintii Parinti
19

107

Altarul bisericii „Părinilor”, Michael Pacher

La predică preotul a spus un citat din „Sfinţii

Părinţi”.
Filip, surprins, a întrebat după liturghie:
„Cine sunt Sfinţii Părinţi?” Pentru că părinţii nu
l-au putut lămuri a căutat pe internet, dar
explicaţiile pe care le-a găsit erau prea
complicate. Aşa că a cerut ajutorul profesorului
de religie.

Sunt numiţi „Sfinţi Părinţi” acei preoţi învăţaţi care au trăit în primele
veacuri creştine, au dus o viaţa sfântă şi au avut scrieri religioase de
valoare. Dintre cei mai importanţi, putem aminti:
1. Sfântul Vasile cel Mare (330-379), originar din Capadocia. S-a
pregătit pentru cariera de funcţionar. La 26 de ani s-a botezat, a ales viaţa
de călugăr şi a ajuns episcop de Cezareea. A apărat credinţa dreaptă şi s-a
ocupat de săraci şi orfani. El scrie: „Ceea ce lipseşte este dragostea; cum
este posibil ca dreapta credinţă să poată triumfa, când între credincioşii
 înşişi există atâtea neînţelegeri şi atâta risipă de forţe?” Prin munca şi
dărnicia lui a luat fiinţă o adevărată cetate a carităţii: sanatorii, azile,
spitale, ateliere şi şcoli de meserii.

2. Ioan Crisostom (cca. 345-407) s-a născut la Antiohia, în Siria. După

studii strălucite, primeşte botezul, trăieşte câţiva ani în pustiu şi apoi
devine preot. Se remarcă prin predicile sale care i-au atras numele de
Gură de Aur. Ales episcop de Constantinopol, lucrează la reforma morală.
Cei bogaţi, în frunte cu împărăteasă Eudoxia, l-au persecutat, de două ori a
fost exilat, unde a şi murit.

3. Sfântul Ambrozie (cca. 339-397) s-a născut la Treviri (în Germania).

La 34 de ani era guvernator al Italiei de Nord, cu reşedinţa la Milano. Când
a murit episcopul de Milano, poporul a cerut să devină episcop. A apărat
libertatea Bisericii în faţa statului. Atunci când împăratul a masacrat un
108 mare număr de oameni, i-a impus împăratului o pocăinţă grea şi abia după
aceea l-a primit din nou în Biserică. Sf. Augustin scrie că ascultându-i
predica, rămânea cu suflarea tăiată şi cucerit, fascinat de farmecul vorbirii
sale frumoase.

4. Sfântul Augustin (354-430) este unul dintre genialii oameni din

istoria creştinismului. S-a născut la Tagaste, în Africa de Nord (azi în
Algeria). Face studii strălucite dar în tinereţe duce o viaţă uşuratică.
Devine profesor şi filosof. Dumnezeu i-a dat harul de a se converti la 33 de
ani şi a devenit creştin, preot şi episcop. Mama lui, sfânta Monica, s-a
rugat mult pentru el. Are un număr mare de scrieri. Cele mai cunoscute
cărţi ale sale sunt Confesiunile şi Despre cetatea lui Dumnezeu.

„Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor,

voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri” .
(Evanghelia după Matei 10, 32).

? 1. Ce apreciaţi cel mai mult la aceşti Sfinţi Părinţi ai Bisericii?

2. Cine poate face parte dintre Sfinţii Părinţi?
3. Ce înţelegeţi prin convertire?
4. În ce mod aţi descrie ajutorul pe care-l puteţi da cuiva să se
convertească?
 „Multe sunt valurile ş i
ameninţătoare sunt furtunile
care se abat asupra noastră, dar
nu ne este teamă că ne
scufundăm, deoarece suntem
clădiţi pe stâncă. N-au decât să
se ridice valurile, nu vor putea să
scufunde bărcuţ a lui Isus.
Aşadar, ce să ne înspăimânte?
Moartea: Căci pentru mine a trăi
este Cristos, iar a muri este un
câştig (Fil 1, 21). Atunci exilul
(obligaţia de a părăsi ţara)? Al
Domnului este pământul şi tot ce
este pe el, lumea şi cei care
locuiesc în ea ( Ps. 24, 1). Sfântul Ioan Gură de Aur 109
Sechestrarea bunurilor? Nimic nu am adus în lume şi nimic nu putem lua
cu noi (1Tim 6, 7). Dispreţuiesc puterile acestei lumi şi bunurile ei mă fac să
râd. Nu mă tem de sărăcie, nu râvnesc bogăţii, nu mi-e frică de moarte, nici
nu doresc să trăiesc decât pentru binele vostru. Acesta este motivul
pentru care vă amintesc situaţiile actuale şi vă rog să nu vă pierdeţi
încrederea. Nu îl auzi pe Domnul spunând: Unde doi sau trei sunt adunaţi
în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor (Mt 18,20)?”
(Sfântul Ioan Crisostom, text din Predică)

1.Cum l-aţi descrie pe acest mare sfânt şi credinţa lui?

2. Pregătiţi o fişă cu viaţa sfântului vostru protector.

1.Identificaţi care dintre activităţile Sfinţilor Părinţi sunt la fel de

actuale şi în zilele noastre. Descrieţi cum aţi face voi ca să împliniţi
trei dintre ele.
2. Rearanjaţi în mod corect cuvintele din tabel şi formaţi propoziţii cu
ele.
Augustin Antiohia funcţionar reformă morală
Ambrozie Capadocia filosof cetate a carităţii
Ioan Crisostom Tagaste guvernator confesiuni
Vasile cel Mare Treviri studii strălucite Gură de aur
 3. Din opera unuia dintre aceşti sfinţi căutaţi un fragment de 5 – 7 fraze
şi comentaţi-le, confruntându-le cu modul vostru de a gândi.

4. Convertirea este o lucrare de lungă durată. Dai exemple de sfini

care au renunat la păcat și s-au întors la Dumnezeu.

5. Alegeţi două dintre argumentele sfântului Ioan Crisostom şi

expuneţi în scris cum şi în ce situaţii ar putea să vă ajute ca să faceţi
bine celor care vă fac rău.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au făcut parte din

elita socială şi intelectuală a timpului. Au fost
! sprijiniţi de harul lui Dumnezeu.
Au fost mari predicatori, geniali scriitori,
păstori sfinţi, apărători ai credinţei, învăţători şi
îndrumători în viaţa spirituală.
110
· Înaintea acestor Sfinţi Părinţi au fost Părinţii Apostolici; unii au fost
ucenici ai apostolilor sau i-au cunoscut pe aceştia. Printre aceştia sunt:
Barnaba, Clement Romanul, Ignaţiu de Antiohia, Policarp al Smirnei,
Hermas… şi nu pot fi neglijaţi: Irineu, Hipolit, Tiţian, Tertulian.
· Epoca de aur a Părinţilor Bisericii este centrată pe secolul al IV-lea.
· Scriind despre căutările sale Augustin a scris: „Neliniştită este inima
noastră până ce nu-şi află odihna în tine, Doamne!” După ce îl
găseşte pe Dumnezeu, scrie: „Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de
veche şi atât de nouă! Târziu te-am iubit.”

„Târziu de tot te-am iubit, o, tu, Frumuseţe atât

de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot te-am
iubit. Şi iată că tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în
afară, şi eu acolo, în afară, te căutam şi dădeam
năvală peste aceste lucruri frumoase pe care tu le-ai
făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar
eu nu eram cu tine; mă ţineau departe de tine acele
lucruri care, dacă n-ar fi fost întru tine, nici n-ar fi
existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt
surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat
orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am
inspirat, şi acum te urmez cu înfocare; am gustat din
tine şi acum sunt înfometat şi însetat după tine; m-ai
Sfântul Augustin atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea ta.”
(Sfântul Augustin – Confesiuni)
 LECIA
Elemente de arta sacra
20

111

Bazilica Santa Maria del Carmine, frescă de Massacio

Filip a primit un album de artă. De îndată ce

a început să răsfoiască albumul, a fost cucerit de
imaginile pline de culoare şi expresivitate şi a
îneles că pictura vorbeşte. Dar cel mai mult,
i-au stârnit interesul imaginile cu picturile cele
mai vechi din album, care reprezentau scene de
pe pereţii catacombelor. Aşadar, creştinii, chiar
şi în acele condiţii grele, persecutaţi fiind, se
gândeau să imortalizeze credinţa lor?
I s-a părut minunat şi a dorit să afle mai
multe despre acele desene.

Încă de la început creştinii au dorit să îşi exprime sentimentele de

credinţă şi iubire faă de Dumnezeu şi prin intermediul artei. Însă, datorită
persecuţiilor, pentru că nu-şi puteau manifesta credinţa în mod deschis, ei
au utilizat o serie de simboluri care se pot observa şi astăzi pe pereţii
catacombelor. Astfel:
 Crucea este simbolul cel mai important al creştinismului,
reprezentând patima, moartea şi învierea lui Cristos, identificată
de la început ca fiind „semnul Fiului Omului“.

Un alt simbol răspândit în primele veacuri creştine era cel al

peştelui deoarece cuvântul grec pentru peşte este ΙΧΘΥΣ
[ICHTUS] ce reprezintă literele iniţiale ale cuvintelor: Isus
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitor.

Porumbelul era simbolul Duhului Sfânt, aşa cum s-a

manifestat cu ocazia botezului Domnului Isus Cristos când, ne
spune Scriptura, Duhul Sfânt s-a coborât peste El sub formă de
112 porumbel (Lc 3, 21-22).

Mielul – simbolul lui Cristos, deoarece Isus este numit în

Evanghelie, Mielul lui Dumnezeu cu referire la faptul că El este
sacrificiul nevinovat, pentru păcatele noastre.

Un alt simbol utilizat în Biserica primelor veacuri era Alfa şi

Omega (prima şi ultima literă a alfabetului grecesc) semnificând
faptul că Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul a toate.

Simbol = Semn cu adâncă semnificaţie spirituală.

„Fiului Omului” = titlu atribuit lui Isus în Noul
Testament (pentru ca s-a întrupat, prin Fecioara
Maria).

„Acum puneţi inimile şi sufletele voastre să-l caute pe Domnul

Dumnezeul vostru! Ridicaţi-vă şi construiţi un sanctuar pentru
Domnul Dumnezeu ca să fie adusă arca alianţei Domnului şi
obiectele sfinte ale lui Dumnezeu în casa care va fi construită pentru
numele Domnului!”
(1 Cronici 22, 19)
? 1. Sub ce formă a început să se manifeste arta creştină?
2.Care erau principalele simboluri folosite la începutul Bisericii?
3. Din ce motiv foloseau primii creştini simbolurile?
4. Unde au fost descoperite primele elemente de pictură sacră?

După Edictul din Milano, când Biserica a primit libertate, începând cu

secolul al IV-lea, în timpul domniei lui Constantin cel Mare, apar bazilicile
creştine în formă dreptunghiulară, împărţite în interior în trei părţi prin
şiruri de coloane, în care întreaga atenţie se concentrează asupra
interioarelor bogat decorate, mai ales cu fresce şi mozaicuri.
Mozaicul este arta de a crea imagini prin asamblarea unor piese mici
din sticlă colorată, piatră, gresie sau alte materiale. Tehnica mozaicului a 113
fost folosită pentru împodobirea bisericilor creştine. Exemple:
mozaicurile de la Biserica Santa Pudenziana din Roma, de la Santa Maria
Maggiore, de la Bazilica San Vitale din Ravenna, Italia.
În ceea ce priveşte pictura creştină cele mai vechi urme le avem în
frescele catacombelor. Imaginile din catacombe sunt simple, cu puţine
culori şi detalii, deoarece arta catacombelor este mai ales o artă care
propovăduieşte credinţa. Subiectele corespund textelor sfinte. Astfel
apare imaginea lui Isus Bunul Păstor, scene reprezentând Fecioara cu
Pruncul, Buna Vestire, Închinarea magilor ori Cina cea de Taină.

Frescă din catacombe. Isus, bunul păstor

 1. Pornind de la versetele biblice de mai jos, identificaţi simbolurile
cărora le corespund şi alcătuiţi două propoziţii cu aceste cuvinte.
a) „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul
Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel
Atotputernic”( Ap 1,8);
b) Atunci se va arăta Fiului Omului în cer; şi tot atunci îşi vor bate
pieptul toate triburile pământului şi îl vor vedea «pe Fiul Omului
venind pe norii cerului» cu putere şi mare glorie.

2. Discuţie: Aduceţi 4-5 imagini din biserici şi discutaţi următoarele

aspecte: Ce culori sunt folosite în picturi? Ce sentimente vă creează
folosirea acelor culori? Observaţi dacă există o repetitivitate sau un
114 simbolism al culorilor folosite de pictori. Unde mai pot fi văzute
culori în biserică? (de exemplu vitralii, veşmintele preoţilor etc.)

3. Completaţi diagrama următoare cu simbolurile prezente în Biserică

(exemplu: porumbelul).

ARTA
SACRĂ

Unul din modurile prin care creştinii primelor

veacuri şi-au exprimat credinţa şi iubirea faţă de
Dumnezeu îl constituie arta sacră.
Datorită persecuţiilor Bisericii, în arta sacră,
au fost utilizate o serie de simboluri cum ar fi:
! crucea, peştele, porumbelul, mielul etc.
După ce Biserica primeşte libertatea, în anul
313 d. C., formele artei religioase s-au diversificat
prin construirea bazilicilor ornamentate cu
picturi şi mozaicuri murale, prin apariţia poeziei
creştine.
 · Astăzi termenul de „bazilică” este utilizat pentru a desemna
bisericile romano-catolice foarte importante. Bazilicile sunt de
două feluri: majore şi minore.
· În lume sunt recunoscute patru bazilici majore: Bazilica Sfântul
Ioan din Lateran, San Pietro de la Vatican, San Paolo Fuori le Mura şi
Santa Maria Maggiore.
· Nu orice biserică catolică poate fi onorată cu titlul de bazilică, ci
doar cele care au o anumită importanţă istorică şi religioasă sau
cele care se remarcă prin vechime şi arhitectură. În prezent în lume
sunt 1600 de astfel de edificii.

115
Sfântul Ambrozie al Milanului a fost
considerat în Apus drept o personalitate a vieţii
ecleziale. Cultivat, distins, mereu capabil să
discute la cel mai înalt nivel cu conducătorii
vremii, ferm împotriva ereticilor, Sfântul
Ambrozie nu s-a remarcat doar ca păstor de
suflete. Talentul său diplomatic şi oratoric l-a
recomandat drept un episcop cu totul deosebit,
având şi un mare talent de imnograf.
Iată un fragment dintr-unul din imnurile sale:
„Tu, Doamne, ce toate le-ai făcut!”
„Tu, Doamne, ce toate le-ai făcut şi-naltelor tării eşti călăuză,
Ţi-i ziua-nveşmântată în lumină,
Precum e noaptea-n somn tăcut.
A trudei contenire să lecuiască trupul,
Ca după alinare, la muncă să pornească;
Odihna uşureze în linişte şi gândul,
Durerile cernite de chin le mântuiască.
Prinos de mulţumire ziua-ncununează,
cu rugi întâmpinată-i şi noaptea ce se pune,
Ajută-ţi vinovaţii cu bunătatea-Ţi trează,
Cântând, un imn să-Ţi înălţăm peste genune”
(Imnuri, vol. 53, p. 350).
 Evalua
re
1. Citiţi cu atenţie textul de mai jos:
„Ei erau stăruitori în învăţătura
apostolilor şi în comuniunea fraternă, la
frângerea pâinii şi la rugăciune. Şi toţi
erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi
semne se înfăptuiau prin apostoli. Toţi cei
care credeau erau împreună şi aveau
toate în comun: îşi vindeau proprietăţile
şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după
cum avea nevoie fiecare. Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu,
frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă
curată. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar
Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.”
116 (Fap 2,42-47)

Pornind de la textul de mai sus, răspundeţi la următoarele cerinţe:

a. indicaţi subiectul acestui text;
b. cum trăiau creştinii în primele comunităţi creştine;
c. precizaţi anul sau perioada în care s-au petrecut cele istorisite mai sus.

2. Precizaţi în scris, pe caiete, litera corespunzătoare răspunsului

corect pentru fiecare dintre afirmaţiile de mai jos:
I. Istoria Bisericii începe cu:
a. Paştele;
b. Crăciunul;
c. Rusaliile;
d. Hramul Bisericii.

II. Împăratul care a dat libertate creştinismului a fost:

a. Constantin;
b. Nero;
c. Decebal;
d. Traian.

III. Este numită Regina martirilor:

a. Sf. Elena;
b. Sf. Rita;
 c. Sf. Maria;
d. Sf. Ana.

IV. Care dintre sfinţii enumeraţi face parte dintre Părinţii Bisericii?
a. Sfântul Ilarie;
b. Sfântul Augustin;
c. Sfântul Celestin,
d. Sfântul Gabriel.

3. Notaţi cu Adevărat (A) sau Fals (F):

a. Credinţa este o virtute teologală. (………..)
b. Isus a dat evreilor o nouă Poruncă, Porunca iubirii;. (……….)
c. Porunca Iubirii este o lege dată de Dumnezeu pentru binele
oamenilor. (………..)

4. Explicaţi cu propriile cuvinte: 117

a. Cine erau păgânii?
b. Ce este un conciliu?
c. Ce este o persecuţie?

5. Copiaţi în caiete şi bifaţi răspunsul corect:

Crezul este:
a. o rugăciune la Maica Domnului;
b. simbolul ce cuprinde principalele adevăruri de credinţă;
c. o înşiruire de atribute divine;
d. Istoria Bisericii şi a credinţei.

6. Când a devenit Sfânta Fecioară Maria, Mama

noastră?

7. Citii enunurile de mai jos și descoperii care

dintre ele exprimă un adevăr sau o erezie.
Notai în dreptul lor acest lucru.

a. În Dumnezeu sunt două persoane (……);

b. a doua Persoană divină s-a făcut Om (…...);
c. Isus a fost doar un om cu puteri deosebite (.…);
d. Sfânta Treime este în centrul învăţăturii creştine (………);
e. Maica Domnului este şi Maica lui Isus – Dumnezeu (………).
 8. Realizaţi legături între anii enumeraţi şi evenimentele importante
ale Bisericii primare:
Întemeierea Bisericii 313
Edictul de la Milano 33
Primul Conciliu de la Niceea 325

9. Copiaţi în caiet şi completaţi în tabelul de mai jos datele lipsă, în

funcţie de informaţia dată:

Unde s-a Ce s-a

În ce an? Cine a săvârşit?
petrecut? întâmplat?
Ierusalim 33 Duhul Sfânt
Niceea Conciliul Completarea Crezului
118 Roma 70 persecuţii
313 Constantin Edictul

10. Cum o cinstesc creştinii pe Sfânta Maria?

Sărbători: …………………………........……..

Rugăciuni: ……………………………..........…

Alte nume date Mariei: …………………………

11. Definiţi următorii termeni:

Martir ……………………....…….….
Diacon …………………..…….…..
Sfinţi Părinţi ………………….………
Apostoli ……………….....…….……...

12. Ce legătură există între aceste personaje. Formulaţi propoziţii:

(De exemplu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt formează Sfânta Treime.)

a. Liciunius, Sf. Elena, Împăratul Constantin

b. Sf. Maria, Sf. Iosif, Isus
c. Sf. Petru, Sf. Iacob, Sf. Andrei
13. Desenaţi trei simboluri creştine şi explicaţi semnificaţia lor!

1. …………………………...........…..

2. ………………………….....…..….

3. …………………………….………

119
 Evalua
re Semestrul al II-lea

1. Ţinând cont de cele studiate la sacramentul botezului, completaţi

rebusul de mai jos:

1
BOTEZUL

2
3
120 4

7
6

Vertical
1. Devenim membri prin Botez
3. Semn văzut pentru
administrarea harurilor lui
Dumnezeu
7.Celebrant al botezului
Orizontal
2. Părinţi spirituali
4. Se aprinde în timpul Botezului
5. Se foloseşte pentru a da o
ungere copilului (2 cuvinte)
6. Loc în biserică unde se
administrează botezul
 2. Completaţi, alegând cuvintele corecte: umană,
Constantinopol,
1. Conciliul de la ……………..…..(325), a respins Dumnezeu,
……….. care susinea că Isus este doar………. . creat,
2. Fiul lui…………... este………. , iar nu ……...... Dumnezeu,
3.Primul Conciliu de la…………… (381), stabilește arianismul,
că în ….........sunt trei………… : …………, Fiul și Duhul Calcedon,
Sfânt . persoane,
4. Primul Conciliu de la ……………..………(451), născut,
respinge ….……... care învăa că Isus Cristos are doar Dumnezeu,
natura …………... monofizismul,
5. În Isus Cristos sunt două……………. : divină și Tatăl, naturi,
……………, Isus este om și…………………. . divină, om,
Niceea

121
3. Ţinând cont de cele studiate la lecţia Sfânta Maria – regina
martirilor, copiaţi în caiete cuvintele descoperite în careul de mai
jos.
 4. Aşezaţi literele în ordinea corectă şi veţi descoperi cea mai
importantă poruncă. Scrieţi-o în caiete:

1. ăS-l, 2. ubeișit, 3. ep mulnoD, 4. zuemuneDl, 5. ăut, 6. ndi taotă,

7. iinam at, 8. ndi tot, 9. ellsuuft, 10. tău , 11. și din tto, 12. guuetcl
ătu, 13. și ep, 14. poleperaae tău, 15. ac pe, 16. teni, 17. nsîui.
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................

5. Alegei variantele corecte:

a. Părinţii Bisericii au făcut parte din elita socială şi intelectuală a
timpului.

122 b. Au fost apostoli.

c. Nu au fost îndrumători spirituali.
d. Au fost sprijiniţi de educaţia religioasă şi de harul lui Dumnezeu.
e. Au fost mari predicatori.

6. Sugeraţi cel putin 10 fapte de generozitate şi iubire faţă de

Dumnezeu şi aproapele vostru pentru a completa, după modelul
de mai jos, Calendarul Carităţii pentru luna următoare.

De vizitat
un bolnav
 Temă

Fotocopiaţi puzzle-ul de mai jos, apoi decupaţi piesele şi realizaţi

imaginea pe un carton alb. Identificaţi ce reprezintă imaginea şi la ce
sacrament face referire.

123
 Evalua r
re la sfârs ol a
i tul anului sc

1. Descriei în câteva propoziii Biblia folosind cuvintele:

carte, verset, capitol, Dumnezeu, suflet,
autor, scriitori sfini, scrisă.

2. Citii cu atenie textul şi răspundei în scris la cerinele de mai jos:

Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună şi a zis: „Cine este cel care
întunecă planul prin cuvinte fără sens? Încinge-ţi coapsele ca un viteaz! Eu
te voi întreba iar tu mă vei face să ştiu. Unde erai când am întemeiat
pământul? Fă-mi cunoscut dacă ştii! Cine a pus dimensiunile sale, ştii? Sau
124 cine a întins peste el funia? Pe ce sunt fixate temeliile sale sau cine i-a
stabilit piatra unghiulară când cântau împreună stelele de dimineaţă şi
strigau de bucurie toţi fiii lui Dumnezeu? Cine a închis marea cu porţi când,
ţâşnind, a ieşit din pântece, când i-am pus norul ca haină şi bezna, ca
scutec? (Iob 38:1-9)

Textul pe care tocmai l-ai citit este luat din Biblie, din Cartea lui Iob. Iob
a fost un om încercat de Dumnezeu cu multe și grele suferine. În suferina
sa, Iob are câteva momente de rătăcire și pune la îndoială dreptatea lui
Dumnezeu, faptul că l-a lăsat în suferină fără să-i explice de ce.

Precizai:
1. Ce este Biblia și la ce anume folosește ea?
2. Care este locul și rolul omului printre creaturi?
3. Care sunt suferinele omului de astăzi? Exemplificai!
4. A rămas omul în tristeea de la început? Ce i-a promis Dumnezeu
pentru a-l mângâia?

3. Copiaţi în caiete şi completai spaiile din tabelul următor indicând

în dreptul fiecărui personaj din tabel, caracteristicile sau situaţiile
care i se potrivesc dintre cele de mai jos:
Domnul nostru, Legământul Nou, Legământul Vechi, profet, om
credincios, Fiul lui Dumnezeu, un rege înelept, Mesia, patriarh, ara
Promisă, exilul în Babilon, jertfa lui Isaac, legământul din inimi, Mesia va veni.
 Argumentai de ce alegerea făcută se potrivește mai bine acelui
personaj şi nu altuia!

Abraham Ieremia Isus Cristos

125

4. Realizai un mic portofoliu cu tema: „Sacramentele în viaa mea”

care să includă imagini și texte cu locurile, persoanele și
sacramentele primite până în acest moment. Completai-l
utilizând colaje din poze și texte scrise. Rugai-i și pe părinii voștri
să se implice.

De exemplu: Sfântul Botez

a Biserica ………………………...........
a Ziua ……………………......…...........
a Vârsta ………………..………............
a Preotul care m-a botezat ……...
a Nașii mei ……………………............
a Mama ........................................
a Tata ............................................
a Harurile primite ……………............
 5. Citii cu atenie textul de mai jos:
„Fii totdeauna cu Dumnezeu,
dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Realizai cerinele, inând cont de cele învăate în orele de religie:
a) Copiai cuvintele de mai jos și subliniai-le pe acelea care îi sunt
plăcute lui Dumnezeu, conform Celor zece porunci.
credina, hula, sacrilegiile, iubirea de aproapele, iubirea naturii,
rugăciunea, Sfânta Liturghie, idolatria, adoraia.
Argumentai fiecare răspuns!
b) Explicai semnificaia numelor date lui Dumnezeu sau altor
persoane divine, întâlnite în leciile noastre:
a Isus ………………………….......
a Dumnezeu ……………………..
126
a Adonai …………………………..
a Yahweh ………………………….
a Elohim …………………………..
a Cristos …………………………..

c) Realizai corespondena dintre cele două coloane, pentru a obţine

afirmaţii adevărate:

a. ghicitul 1. rostire lăuntrică a unor cuvinte de reproș la adresa

lui Dumnezeu
b. sacrilegiu 2. închinarea la idoli
c. idolatrie 3. nerespectarea unei promisiuni faă de Dumnezeu
d. sperjur 4. aflarea viitorului prin practici nepermise
e. blasfemia 5. tratarea cu nevrednicie a celor sfinte

6. Cum puteţi prezenta sacramentele Botezului

şi Mirului, unui coleg de altă religie?
 Explicai-i diferena și complementaritatea dintre cele două
sacramente, completând următorul tabel:
Asemănări Botezul Mirul
și deosebiri
Materia
Forma
Vârsta primirii
Cine administrează?
Roadele
sacramentelor

7. Exprimai într-o singură propoziie, importana pentru istoria

Bisericii a fiecărui eveniment enumerat mai jos .
Vei preciza anul, un personaj mai important sau mai multe implicate
și una sau mai multe urmări ale acestui eveniment: 127
a. Rusaliile.
b. Persecuiile împotriva creștinilor.
c. Edictul din Milano.
d. Primul Conciliu ecumenic.

8. Copiaţi în caiet şi completai afirmaiile de mai jos:

a. Orașul în care a apărut prima comunitate creștină a fost ……………..;
b. Localitatea în care s-a semnat Edictul din anul 313, prin care s-a dat
libertate Bisericii, a fost ……………..;
 c. Prima bazilică creștină construită cu ajutorul Împăratului
Constantin a fost Bazilica din ……………..;
d. Mielul este în arta creștină simbolul lui …....…………..;
e. Duhul Sfânt este cel mai adesea simbolizat printr-un …………..…..;
f. Unul dintre Sfinii Părini este …………....…..;
g. Credina noastră este întru totul coninută în ………..……..;
h. Pentru că a suferit în toată viaa ei alături de Isus, Maria poartă și
numele de ……………..;
i. Împărăteasa Elena a făcut eforturi mari pentru a descoperi lumii
……………..;
j. Forma actuală a Crezului creștin s-a definitivat în urma conciliilor
…………………… și din ……….....

9. Căutaţi imagini din perioadele istorice ale Bisericii, studiate în acest

128
an școlar. Realizai un portofoliu cu acestea. Aranjai în ordinea
cronologică și descriei în câteva cuvinte:
Eliberarea Bisericii; Primele concilii; Sfinii Părini;
Nașterea Bisericii; Persecuiile împotriva creștinilor

10. Utilizând mijloace moderne, căutai citate ale marilor sfini.

Copiai-le pe fișe de lucru și trecei în dreptul fiecăruia: numele
sfântului, perioada în care a trăit și câteva date personale, după
exemplul:

„Mulţumesc este un cuvânt pe care

trebuie să ştim să-l dovedim;
nu ajunge doar să-l rostim.”

Fericitul Vladimir Ghika, sec. XIX-XX