Universitatea Lucian Blaga, Facultatea de

Științe Economice, specializarea Afaceri

Internaționale, grupa 3, anul I

Marea
Dezbatere
Problema modelelor de
dezvoltare: Europenism,
Tradiționalism, Agrarianism
 Cuprins

 Introducere

 Problematizare

 Marea Dezbatere

 Viata politica

 Europenism

 Tradiționalism

 Agrarianism

 Economia Romaniei in perioada interbelica

 Concluzii

 Bibliografie

 Realizatori
 Introducere
Proiectul nostru vizeaza Marea Dezbatere-
Problema modelelor de dezvoltare:
europenism, traditionalism si agrarianism.
Economia Romaniei in perioada interbelica

Problematizare

Marea Dezbatere a pus problema modelelor de

dezvoltare: europenism, traditionalism,
agrarianism.
Marea Dezbatere este un fenomen care
caracterieaza societatea romana in perioada
celor doua Razboaie Mondiale 1918-1939, fiind
o polemica de idei
Miza o constituia directia de dezvoltare a
Romaniei care vizeaza o dezvoltare totala ce
implica toata societatea romaneasca

Marea Dezbatere

Intelectalii preocupati de curul viitor de

dezvoltare a tarii lor formau doua grupari largi
care pot fi desemnate sub numele de
europenisti si traditionalisti.
Primii tratau Romania ca parte componenta a
Europei si insistau ca ea nu avea de ales ca
trebuia sa urmeze calea dezvoltarii economice
si sociale, batuta deja de Occidentul urbanizat
si industrializat
Pe de alta parte, traditionalistii subliniau
caracterul agrar al Romaiei si cautau modele
de dezvoltare bazate pe mostenirea sa sociala
si culaturala unica
Afinitatile ambelor grupuri cu curentele de
gandire anteelice sunt izbitoare dar nu
surprinzatoare pentru ca ele s-au inspirat
copios din conceptile anterioare, agrara si
industriala, cu privire la viitoarea Romanie
Ei au fost la fel de originali ca si inaintasii lor,
reinterpretand locul Romaniei in Europa in
lumina experientei proprii si a sperantelor lor in
noul secol
Europenistii, desi abordau problema
deezvoltarii din perspective diferite,
impartaseau o conceptie similara despre istoria
moderna a Romanei si locul ei in Europa.
Doua personalitati ies in evidenta: criticul
literar Eugen Lovinescu si Economistul si
sociologul Stefan Zeletin
Pantru prima data in literatura stiintifica ei au
intreprins o investigatie cuprinzatoare a
cauzelor care au determinat dezvoltarea
Romaniei moderne. Amandoi au legat acest
proces de introducere a capitalismului de tip
occidental in Principatele Romane si au tratat
Revolutia de la 1848 si Constitutia din 1866 ca
jaloane care i-au asigurat supravietuirea.Dar
Lovinescu considera ca forta motrice s-a aflat
in schimbul de idei, in timp ce Zeletin a pus
accentul pe cauzele economice si sociale.
Cu toate acestea, amandoi erau de acord ca
“Occidentalizarea ” era o etapa istorica
necesara, prin care era menita sa treaca
fiecare tara, si ei nu se indoiau ca factorul
catalizator principal pentru dezvoltarea
Romaniei moderne l-au constituit influentele
exterioare, europene, si nu fortele interne.

VIATA POLITICA

Principala problema din viata politica

romaneasca in perioada interbelica a fost lupta
intre democratie si autoritarism.Adoptatea
votului universal pentru barbatii indreptatea
speranta ca guvernarea realizata de o oligarhie
va fi o relicva a trecutului.Conducatorii
Partidului National Romanesc din Transilvania si
ai Partidului Taranesc din vechiul Regat,partide
care se bucurat de un sprijin larg,erau angajati
sa sustina ideea participarii depline a tuturor
cetatenilor la viata politica si a consultarii prin
alegeri corecte.Atat taranistii,care erau de
altminter satui sa urmeze modelele
occidentale,cat si europenistii,care erau
convinsi ca Romania era menita sa urmeze
calea occidentala de dezvolatare,erau
sustinatori ferventi ai guvernarii
parlamentare.In randul publicului larg exista
cel putin sprijin latent pentru experimentul
politic democratic.Cand acesta a avut ocazia
de a-si exprima liber preferintele,cum sa
petrecut in alegeriile din 1928,alegatorii au
votat in proportie coplesitoare in favoarea
partidelor care s-au declarat pentru
democratie.
In perioada interbelica,viata politica a fost
dominata de doua partide –liberalii si national
taranistii.
Liberalismul practicat de Partidul Liberal se
deosebea de varianta sa din Europa
Occidentala.In politica,liberarii folosea toate
mijloacele pe care le aveau la dispozitie pentru
a-si asigura victoria la urne: mobilizau politia,
functionarii civili si pe prefectii autoputernici
pentru a-si promova propriile scopuri si a
descuraja opozitia. Ei conduceau economia
intr-o maniera autoritara similara. Fara nici o
ezitare organizau carteluri, stabileau tarife,
distribuiau subsidii si alte favoruri financiare
pentru a-si realiza obiectivele principale-
industrializarea si crearea unei infrastructuri
moderne, bazate pe modelele occidentale.
Partidul National Taranesc, celalat partid
peincipal din perioada interbelica s-a format in
1926.Avea ca scop o reforma agrara radicala,
in timp ce Partidul National, desi se bucura de
un sprijin substantial in randul taranilor romani
din Transilvania, era in esenta burghez in
conceptile sale si mai degraba nationalist decat
taranesc in ceea ce priveste ideologia. Prin
urmare, fuziunea dintre cele doua partide ia
surprins pe contemporani.
Conducatorii Partidului Taranesc si ai Partidului
National au surmontat in final difernetele
ideologice si politice in 1926 si au format un
singur partid, ceea ce i-a indemnat sa treaca la
actiuni a fost constientizarea faptului ca,
separat, nu vor fi niciodata suficient de
puternici pentru a-i inlocui pe liberali la putere.
 Europenism
Se contureaza ca o directie de evolutie a
progresului uman contemporan Reprezinta si
un semn de performante pe multiple planuri.
Incadrarea in criteriile de performante
europene se constituie intr-o preocupare
generala a societatii romanesti I din acest
motiv pregatireade specialisti a devenit o
stringenta necesitate
Eugen Lovinesc, criticul literar cel mai influent
din aceasta perioada, a datat originile
Romaniei moderne in prima jumatate a
secolului XIX-lea, perioada care a marcat
inceputul contactelor intelectuale si culturale
de amploare cu Europa Occidentala. In lucrarea
sa in 3 volume „Istoria civilizatiei romane
moderne”, el trateaza aceasta intalnire drept o
lupta intre sistemele de gandire occidental si
autohton. Primul dintre ele a triumfat, sustine
el, pentru ca elitele din Principatele Tara
Romaneasca si Moldova considerau Europa ca
fiind superioara Orientului. Astfel, aceste elite
si-au propus sa umple golul enorm pe care il
percepau ca separandu-i de Occident prin
preluarea institutiilor, eticii si metodelor
Occidentale, in concordanta cu ceea ce
Lovinescu numea „sincronism”. In conceptia
sa, aceasta „lege” era cheia pentru a intelege
Romania agricola, patriarhala, pe de-o parte, si
Occidentul industrializat, urbanizat, pe de alta.
In consecinta, cel inferior imita pe cel superior-
popoarele subdezvoltate pe cele avansate, iar
satul imita orasul. La inceput imitarea era
completa, superficiala si lipsita de selectivitate,
dar apoi pe masura maturizarii, ea se
transforma in adaptarea a tot ceea ce se
considera in mod constient ca fiind necesar si
superior, o etapa, in conceptia lui Lovinescu, pe
care Romania o atinsese in anii 1920. Dar,
insista el, sincronismul nu inseamna numai
imitare; El era, de asemenea, integrare.Era
convins ca intreaga Europa devenea tot mai
unita ca urmare a dezvoltarii mijloacelor
moderne de comunicatie, subliniind ca
societatiile cele mai diverse deveneau
omogene mai repede ca oricand.
Stefan Zeletin , sociolog materialist
considera ca destinul Romaniei era legat in
mod indisolubil de capitalismul
Occidental.Lucrarea sa care s-a bucurat de
ceea mai mare influenta, „Burghezia
Ramana :Originea si rolul ei istoric”, ofera o
interpretare economica a „Occidentalizarii”
Romaniei, care este complementara si
echilibreaza analiza facuta de Lovinescu fazelor
intelectuale si culturale ale procesului. El a
incercat sa arate ca Romania moderna era
produsul unor schimbari economice
fundamentale, determinate de introducerea
capitalului occidental dupa tratatul de la
Adrianopol (1829) care eliberase Principatele
Romane de efectul starngulat al indelungatei
dominatii otomane asupra comertului
acestora.

Traditionalism
Se constituie inca din primele decenii ale sec.
XX reprezentand o ideologie cultural-literara,
carcterizat printr-un ansamblu de idei, credinte,
conceptii prin are se promoveaza traditia si
ideea de specific national
Europenistiilor li se opuneau grupari si
personalitati care cautau modelele de
dezvoltare a Romaniei in trecutul autohton, real
sau imaginar. Cuvantul „traditionalist” ii
caracterizeaza cu precizie dar ei nu erau catusi
de putin unanimi in a stabili ce constituia
traditia romaneasca.In general ei impartaseau
credinta in caracterul preponderent rural al
dezvoltarii istorice a Romaniei si se opuneau
fermi oricaror importuri institutionale si
culturale ”anorganice” din Occident.
Este poate paradoxal faptul ca datorau atat
de mult gandirii occidentale, pentru ca erau
inclinati sa respinga institutiile economice si
politice occidentale.Influenta germana era
predominanta.
Dintre toate curentele traditionaliste din
perioada interbelica nici unul nu a avut o
influenta asupra vietii culturale sau intelectuale
si nu a contribuit mai mult la dezbaterea
dezvoltarii nationale a Romaniei decat cel creat
de fondatorii revistei literare”Gandirea”.
Nechifor Crainic a fost reprezantantul unuia
dintre cele doua curente principale.Sustinator
infocat al valorilor traditionale, el era alarmat
de ceea ce percepea drept de cadera morala si
spirituala continua a societatii romanesti
incepand din secolul al XIX-lea.
Lucian Blaga a fost reprezantantul de frunte
al celuilalt curent principal. Acesta a avut o
modalitate de abordare mai europeana a
caracterului national si a cailor de dezvoltare
decat Crainic.
Ideile traditionaliste au aparut sub o
varietate de forme. Filozoful Nae Ionescu era
convins ca Europa se afla in pragul unei noi
epoci de spiritualitate care va inlocui pustiul
moral si etic al unei lumi dominate de stiinta si
tehnologia moderne.

Agrarianism
Alaturi de Europenism si Traditionalism, au
existat si alte curente de idei incercand sa
gaseasca o a treia cale de dezvoltare care sa
imbine mostenirea agrara a Romaniei cu
nevoia de a asimila de la Europa ceea ce era
mai util taranului si in consonanta cu cultura
satului. Dintre toate aceste curente, taranistii
au fost sustinatorii cei mai consecventi si
eficineti ai unei Romanii in concordanta cu
„caracterul sau eminamente agrar”.Ei se
asemanau cu poporanistii si erau,intr-un
sens,succesorii acestora.Atat ei,cat si
poporansitii pledau pentru un sistem economic
si social pe care il urmareau sa-l bazaze pe
traditiile si institutiile autohtone,privind cu
suspiciune burghezia,societatea industriala si
orasul.Contributia cea mai originala adusa de
ei la gandirea sociala romaneasca a fost
probabil elaborarea sistematica a doctrinei
Romaniei agrare ca o lume a treia,situata intre
individualism capitalist la Vest si colectivismul
socialist la Est.
Elaborarea principiilor economice ale
taranismului se datoreaza in principal lui Virgil
Madgearu care a publicat o serie de lucrari si
articole referitoare la agricultura si probleme
economice in general.Dupa o analiza de
ansamblu a sitatiei agriculturii Romanesti dupa
reformele agrare postbelice ajunsese la
certitudinea ca taranimea se afla in pragul unei
noi ere.Considera ca sosise in sfarsit momentul
pentru a crea o a treia cale intre capitalism si
socialism.Pentru el agricultura romanesca
fusese”taranizata”,si prin aceasta intelegea ca
pamantul arabil era in ceea mai mare parte
compus din gospodarii mici.
Madgearu cauta sa creeze un nou tip de
stat ca baza politica care sa satisfaca,odata
pentru totdeauna,nevoiile si aspiratiile marii
mase a populatiei si sa recunosca in acelasi
timp faptul ca dezvoltarea sociala si economice
a Romaniei era destinata sa ramana diferita de
cea a Occidentului capitalist.El a numit noua
entitate staul taranesc.
La baza doctrinei sale cu privire la statul
taranesc se afla convingerea ca in urma
reformelor puse in practica dupa Primul Razboi
Mondial,taranimea devenise foarta decisiva in
viata politica Romaneasca.Dupa parerea
sa,venise timpul sa se creeze o organizatie
politica puternica a taranilor pentru a face sa
se maturizeze scopurile economice si sociale
taraniste.El considera taranismul ca fiind
inceputul unei „renasteri politice”,care va
transforma complet structura sociala si politica
a tarii.
Participantii la dezbaterea privind caile de
dezvoltare si caracterul national recunosteau
ca tara lor incepeau sa semene cu Europa
Occidentala.Dar cauzele economice si politice
interne si situatia nesigura pe plan
international in perioada interbelica au
constituit un test dificil pentru conceptiile lor cu
privire la viitorul Romaniei.
 Economia Romaniei in
perioada interbelica
Capitalul strain:

Procesul refacerii si dezvoltarii economiei s-a

impletit starns cu amplificarea rolului
capitalului strain in economa romaneasca
postbelica
S-au depus eforturi pentru dobandirea
capitalului din tarile foste inamice- capitaluri
care erau prezente in Romania si care ne
erau datorate- si pentru reintegrarea lor sub
egida romaneasca.
Conventia de la San Remo(1920) intre Anglia
si Franta stabilia ca Romaniei ii vor reveni
51% din aciunile fostelor societati germane si
austro ungare, iar Angliei si Frantei- 24,5 %
Se dezvolta si pozitiile capitalului romanesc,
industria petroliera creste e la 6 % in 1914 la
24,3% in 1921 din totalul capitalului investit
in ramura petroliera.
Cu toate masurile luate de burghezia liberala,
capitalul strain era pregnant in multe din
ramurile economiei romanesti

Pozitia fata de capitalul strain:

Se prevalau doua conceptii, relative in
confruntare
 Aceste conceptii prezinta pozitii diferite in
raport cu urmatoarele elemente:
necesitatea, caile si modalitatile de
dezvoltare ale economiei nationale;
atitudinea fata de capitalul strain;
incadrarea in chip avantajos a
economiei romanesti in diviziunea
internationala a muncii si relatiile
internationale
Cele doua conceptii erau:
-“prin noi insine”- conceptie de sorginte si
esenta liberala, care se sprijinea pe doi piloni
importanti din economie- BNR si Banca
Romaneasca-care aveau capital romanesc
liberal si urmarea ”romanizarea”
intreprinderilor cu capital strain, in sensul:
capitalul romanesc trebuia sa detina in orice
firma mai mult dde 50,1 %
-politica “porti deschise capitalului strain”-
conceptia de sorginte taranista, sustinuta de V.
Madgearu care promova ideea atragerii, pe
orice cai si in orice conditii, a capitalului strain
in Romania, cu impartirea corespunzatoare a
profitului

Concluzii
 Era nevoie de aceasta dezvoltare legata de
primul Razboi Mondial deoarece Romania
necesita o renovare, o uniformizare, o
redefinire a tot ceea ce e romanesc

În prezent, România se află în plin proces

de occidentalizare, făcând parte din Uniunea
Europeană, astfel rezultând apartenența la
Europenism.

Bibliografie

• Dan Popescu “Istoria economică- Istoria

economiei naționale “
• Nicolae Marcu “Istoria ecomomică“
• Keith Hitchins, Mihai Bărbulescu, Dennis
Deletant, Șerban Papacostea, Pompiliu
Teodor “Istoria României“
• N. N. Constantinecu “Istoria gândirii
economiei românești"
 Realizat de:

• Popa Iulia Anamaria

• Popescu Maria Mădălina
• Oancea Ioana Florina
• Tudor Alexandra

Profesor coordonator:
P
opescu Doris