În legătură cu această activitate se folosesc trei concepte: joacă, joc şi

joc didactic. Ele se deosebesc prin existenţa sau nonexistenţa regulilor sau
prin natura acestora.
Joaca, spre exemplu, nu presupune reguli. Când copiii aleargă liberi
prin curte nu trebuie să respecte nicio regulă, ei se joacă, participă la o
acţiune simplă. La joacă se antrenează toţi copiii, indiferent de pregătirea
lor, de abilităţile pe care le au etc. De aici, poate, vine şi expresia "aceasta
este o joacă", adică e ceva foarte simplu, lucru care poate fi făcut de oricine.
Fiind o activitate liberă, la alegerea copiilor, maturii nu trebuie să
intervină, pentru că orice intervenţie deranjează. Ei pot să supravegheze
discret şi să intervină atunci când copilul poate fi în pericol.
Totuşi joaca pare să aparţină vârstelor mici. Cei mari devin
neîndemânatici, pentru că nu e uşor să-i imiţi pe cei mici. Un exemplu ne dă
Ion Creangă în "Amintiri din copilărie". Deşi nu mai erau copii, Ni că şi
Dumitru mişcă, în joacă, o stâncă de la locul ei, iar aceasta o ia la vale,
distruge casa Irinucăi şi îi omoară caprele.
Jocul presupune reguli care trebuie respectate. Cine nu le respectă este
eliminat din joc, pierde jocul. Un joc cât de simplu are reguli; "Ţurca",
"Hoţii şi vardiştii", "De-a v-aţi ascunselea" sunt jocuri cu reguli. La
"Şotron", de exemplu, trebuie să arunci piatra în pătrăţel şi să sari într-un
picior dintr-un pătrăţel în altul, la "De-a v-aţi ascunselea" stai cu ochii
acoperiţi şi numeri până unde s-a stabilit cu toţi copiii în timp ce partenerii
de joc se ascund cât mai bine. Apoi începi să-i descoperi pe ceilalţi şi să
atingi cu mâna locul unde ai stat iniţial şi ai numărat. Dacă cel descoperit
atinge primul locul respectiv, el câştigă şi celălalt este eliminat, dacă nu,
este eliminat el. Conştient sau nu, în acest joc există şi o latură educati vă.
Acelaşi joc poate avea un set de reguli la un grup de copii şi alte reguli
la altul. Acest lucru este detenninat de faptul că regulile se stabilesc de către
copii, ele nu vin de undeva ca fiind obligatorii.
Pregătirea, organizarea şi desfăşurarea jocului le aparţin copiilor.
Intervenţia maturilor nu este acceptată. Copiii nu-şi fac probleme dacă pierd
mai mult timp cu organizarea şi se joacă mai puţin. Nu fac calcule în acest
sens, dacă cele două acţiuni le-au aparţinut. Maturii pot interveni atunci
când copiii se află în pericol sau când "discuţiile" dintre ei degenerează.
[-am urmărit adesea pe copii în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea
jocurilor sportive (de fotbal, volei, handbal etc. ) Au consumat ceva
timp pentru alegerea mingii cu care să joace; pentru formarea echipelor
Vasile Molan
le-a trebuit mult mai mult - preferinţa este imposibil de înlăturat - şi le-a
rămas pentru jocul propriu-zis destul de puţin. Totuşi, au plecat fericiţi.
Când maturii au intervenit în alcătuirea echipelor, jocul s-a desfăşurat în
nervi, eventualele greşeli nu le erau iertate celor care au fost impuşi în
echipa lor; elevii au aceeaşi atitudine la ora de sport, când profesorul stabileşte
echipele şi nu motivează alegerile sale.
Lecţia este percepută ca o activitate organizată şi deciziile profesorului
se respectă.
Potrivit afmnaţiilor lui Johan Huizunga: ,Jocul este mai vechi decât
cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită,
presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe
om ca să le înveţe să se joace. Ba chiar se poate afmna fără risc că civilizaţia
omenească nu a adăugat nici o caracteristică esenţială noţiunii generale."
Lucian Blaga descoperă în jocul copiilor iubirea şi înţelepciunea:
"Copilul râde.
Iubirea şi înţelepciunea mea e jocul . . . ".
Tudor Arghezi priveşte jocul copiilor din poziţia maturului. Întrucât
jocul este o competiţie, el presupune învingători şi învinşi, câştigători şi
perdanţi etc.
Într-un joc în care sunt antrenaţi creatorii, miza este interesantă:
"Şi Iacurăm şi-o prinsoare
Cine poate scri mai iute
Stihuri vreo câteva sute."
Lupta pentru câştigarea jocului devine aprigă:
"Împărţind un măr creţesc
Nu cumva ca să jignesc
Pe tovarăşii de coate
Mâncând sferturi le toate."
(Jocul este o competiţie şi, indiferent de vârsta participanţilor, în
timpul jocului se mai "dau coate", se mai împing, se "faultează" - cum am
zice astăzi . . . ).
Pornind de la ideea că jocul le este caracteristic doar copiilor, unii
maturi nu acceptă că şi ei s-ar putea juca, de frică să nu li se spună că "au
dat în mintea copiilor". Pe aceştia Arghezi îi îndeamnă:
"Poţi închide uşile
De ţi-e teamă şi ruşine
Să te faci de râs ca mine".
(T. Arghezi, Prefaţă)
În concluzie, jocul are reguli pe care copiii le respectă. Dacă jocul este
coordonat de maturi, regulile sunt stabilite de aceştia, dar sunt şi jocuri
Didactica disc. nComunicare in Ib. românăn şi nLb. şi /it. românăn din inv. primar 235
pentru care regulile sunt impuse de copii. Aşa se explică de ce aceleaşi
jocuri au reguli diferite de la un grup de copii la altul. De multe ori şi
jocurilor împrumutate de la maturi li se modifică regulile, dacă sunt
coordonate de copii.
Jocul didactic are reguli, scopuri şi obiective didactice care urmăresc
formarea şi educarea copiilor. Ele sunt organizate şi conduse de obicei de
către profesori. Prin jocul didactic se fixează şi se consolidează cunoştinţe,
abilităţi, deprinderi. Nu se transmit cunoştinţe noi, dar elevii pot beneficia
de informaţii noi în plan orizontal, unii de la alţii. În legătură cu importanţa jocului pentru copii
şi în procesul de
predare-învăţare, pedagogul lean Chateau precizează: "Să presupunem că,
dintr-o dată, copiii noştri au încetat să se joace, că în şcoală lecţiile s-ar
desfăşura în linişte perfectă, n-am fi distraşi de strigătele şi râsul lor. Atunci
n-am avea în preajma noastră această lume a copiilor, care ne aduce griji şi
bucurii, ci un popor trist de pigmei stângaci şi tăcuţi, lipsiţi de inteligenţă şi
suflet. "58
Deşi unii profesori tind spre această atmosferă, lecţiile frumoase/reuşite
nu se desfăşoară într-o lume de copii trişti, prea serioşi, care nu ştiu să
zâmbească, execută doar comenzile care vin dinspre catedră. Pe bună
dreptate se spune că "un copil care nu ştie să se joace înseamnă un adult
care nu va şti să gândească."
locul didactic este perceput în literatura pedagogică şi în procesul de
predare-învăţare ca mijloc de instruire şi educare a copilului deoarece,
potrivit particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici, învăţarea prin acţiune
este o formă accesibilă şi eficientă. Acest tip de activitate didactică le
permite elevilor să se joace, să rezolve sarcini, să concureze cu alţii, să se
bucure de reuşită. Întrucât conţine elemente de joc, uneori este folosit ca
mijloc de relaxare dar, dacă avem în vedere că în timpul jocului didactic
elevul îşi exersează cunoştinţele, se concentrează ca să nu greşească şi
echipa lui să piardă întrecerea, solicită gândirea, imaginaţia, creativitatea, ne
dăm seama că participarea la jocul didactic înseamnă efort intelectual,
precum şi solicitarea sistemului nervos. De aici tragem concluzia că jocul
didactic este o activitate care solicită elevul, dar într-o formă atractivă.
O altă caracteristică este aceea că "jocul implică o trecere de la
incertitudine la certitudine. Dacă n-ar fi incertitudine în joc, acesta nu ar mai
fi atrăgător şi nu ar mai prezenta interes. N-ar mai fi joC."59
Atracţia copilului faţă de joc în procesul de învăţare este evidentă,
pentru că jocul didactic îi creează bucurii care, la rândul lor, îi întăresc
58 Jean Chateau, ( 1 972), Copilul şi jocul, E.D.P., Bucureşti
59 Al. Găvenea, ( 1 975), Cunoaşterea prin descoperire şi învăţare, E.D.P., B ucureşti, p. 237
236 Vasile Molan
încrederea în forţele proprii şi contribuie la mărirea capacităţii de muncă. În
acest sens J.B. Caroll precizează:
"Numai introducând în munca efectuată
bucuria şi atracţia jocului vom reuşi să întreţinem atenţia copilului şi să-i
dăm forţa psihologică necesară îndeplinirii muncii respective."60
În joc copilul îşi afirmă personalitatea, iar jocul este "esenţa şi
raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc copilul aspiră la condiţia de adult."61 El
este, totodată, şi ,,0 mare şi complexă şcoală a vieţii".62
Jocul didactic pare o activitate uşoară prin forma pe care o abordează;
în realitate, el "are întotdeauna în mintea copilului o valoare funcţională
imediată sau tardivă. El pregăteşte numeroase adaptări şi fixează achiziţiile
succesive ale copilului. Presupune intervenţia tuturor posibilităţilor care
apar progresiv în cursul dezvoltării şi chiar faptul acesta, adăugat
spontaneităţii activităţii ludice, explică folosirea lui atât de variată în scopuri
educati ve. "63
În literatura de specialitate, jocurile didactice au fost clasificate în mai
multe feluri. Iată unul dintre ele:
- după obiectivele prioritare:
• jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile) ;
• jocuri de observare (a mediului natural, social etc.);
• jocuri de dezvoltare a limbajului;
• jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive;
- după conţinutul instruirii:
• jocuri matematice;
• j<;>curi muzicale;
• jocuri tehnologice (de aplicaţii, de construcţii tehnice etc.);
• jocuri sportive;
• jocuri literarellingvistice;
- dupăfonna de exprimare:
• jocuri simbolice;
• jocuri de orientare;
• jocuri de sensibilizare;
• jocuri conceptuale;
• jocuri-ghicitori;
• jocuri de cuvinte încrucişate;
60 1.B. CaroU, ( 1 979), Limbaj ş i gândire, E.D.P., Bucureşti, p. 5
61 E. Claparede, ( 1 975), Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, E.D.P.,
Bucureşti, p. 96
62 Ursula Şchiopu, Emil Verza, ( 1 995), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, E.D.P.,
Bucureşti, p. 1 63
63 Emile Planchard, ( 1 992), Pedagogie şcolară contemporană, E.D.P., B ucureşti, p. 1 83
Didactica disc . • Comunicare in Ib. română" şi "Lb. şi /it. română" din mv. primar 237
- după resursele folosite:
• jocuri cu materiale;
• jocuri orale;
• jocuri pe bază de întrebări;
• jocuri pe bază de fişe individuale;
• jocuri pe calculator;
- după regulile instituite:
• jocuri cu reguli tradiţionale;
• jocuri cu reguli inventate;
• jocuri spontane;
• jocuri protocolare;
- după capacităţile stimulative:
• jocuri de mişcare;
• jocuri de observaţie;
• jocuri de atenţie;
• jocuri de memorie;
• jocuri de gândire;
• jocuri de imaginaţie;
• jocuri de limbaj ;
• jocuri de creaţie.__