Istoricul mobilierului pictat, laic și de cult

Mobilierul pictat de cult înainte și după Reformă: tipologie, funcții, ornamentică

Francesca-Lisa Maior, RLP, anul I

I. Introducere

Prin pictura de mobilier, înțelegem pictura lemnului, mobile sau alte panotaje – activitate
executată de meseriași simpli sau tâmplari breslași meniți să satisfacă pretențiile populației
rurale. Bogăția cu care era împodobit mobilierul denota bunăstarea și poziția socială. 1 (p.5
Capesius))

Pictura de mobilier, semnificativă pentru arta populară, s-a dezvoltat între secolele XVI-XX,
întinzându-se pe o perioadă de 400 de ani, în special în Germania, Elveția, Austria,
Cehoslovacia, România, Ungaria, Polonia, etc.

Mobilierul de cult trebuie conceput și făurit astfel încât să fie subordonat arhitecturii bisericii
și picturii căreia îi aparține, să fie în concordonanță cu dimensiunile spațiului și să fie plasat în
așa fel încât pictura să rămână vizibilă. 2 În mobilarea bisericilor este important să se cunoască
unde erau așezate panourile pictate și care era funcția exactă a acestora. 3 (Capesius, pag 64-
65).

Mobilierul de lemn bisericesc datează începând cu sec. al XV-lea, exceptând câteva atestări
datate cu sec. al XIV-lea.4

II. Tipologia și funcțiile mobilierului de cult

Secolul XV – pictorii renumitelor altare poliptice din Transilvania (Sebeș, Mediaș, Biertan,
Prejmer) și de început de secol XVI (Beia, Sighișoara, Roadeș, Băgaciu, Șaeș), nu au lucrat
într-o formă organizată. Operele erau cu mult peste nivelul meșteșugului artistic.5

1
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 5.
2
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Volumul I, Doxologia, Iași 2010,
p. 29.
3
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 64-65.
4
Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015, p. 29.
5
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 16.
Altarul sau “Sfânta Sfintelor” este rezervat “sanctuarului” și cuprinde absida principală(de
răsărit) a bisericii. Aici se săvârșește slujba Sfintei Liturghii și are ca anexe:
proscomidiarul(în această mică încăpere se păstrează sfintele vase și obiectele liturgice
necesare) și diaconiconul(veșmântar).6

Altarele sunt rezultatul activității comune a pictorilor, sculptorilor și tâmplarilor și reprezintă

o categorie semnificativă de piese liturgice. Aceste opere pot fi grupate ținându-se cont de
formă, structură și decorație, dar și de cronologia stilistică. Putem aminti, astfel:

 Altare, altare poliptice, statui și panouri pictate în maniera goticului târziu-

renascentist, fiind datate de la mijlocul sec. al XVI-lea până la generalizarea reformei
luterane. S-au păstrat în jur de 30 de astfel de altare întregi și un număr dublu de
fragmente și piese independente în biserici evanghelice și romano-catolice.7
 Altare în maniera renașterii târzii și a barocului timpuriu concepute de la jumătatea
sec. al XVII- lea până în al doilea deceniu al sec. XVIII. Numărul operelor păstrate în
bisericile evanghelice și romano-catolice se ridică la o sută, incluzând și fragmentele
considerabile.
 Altare de factură barocă și rococo care datează din sec. al XVIII-lea și altare baroce cu
influențe clasiciste în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Numărul de piese estimat din
această categorie ajunge la 150.
 Altare neogotice, neorenascentiste executate la sfârșitul sec. al XIX-lea – început de
sec. XX.
 Din nefericire, secolul XX este “sărac” din punct de vedere al mărturiilor artistice sau
culturale, atât cantitativ, cât și calitativ, în ceea ce privește altarele.8

Cromatica altarelor realizate în maniera Renașterii târzii – baroc timpuriu este dominată
de culori închise, atât fundalul, cât și structura de tâmplărie sunt pictate într-o culoare
neagră asemănătoare lemnului de abanos, ieșind astfel în evidență suprafața poleită în aur
sau argint a sculpturilor auriculare.9

6
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Volumul I, Doxologia, Iași 2010,
p. 27.
7
Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015, p. 29.
8
Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015, p. 30.
9
Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015, p. 33.
 Altar Prejmer – sec. XV – scene biblice;

Balcoane(parapet cunoscut ca Glatter în graiul săsesc) - înțelegem balcoanele laterale ale

unor biserici, construite, începând cu sec. Al XVI-lea pentru a mări spațiul alocat
participanților la slujbă.10

Din documentele care au ajuns până la noi, în ceea ce privește atestarea breslelor,
meșteșugarii artiști nu au fost pomeniți niciodată pană în secolul al XVI-lea.

Amvonul este situal pe latura de nord a naosului, pe un postament înalt, constituind spațiul în
care se țin predicile. Unele biserici sunt prevăzute cu un număr de patru amvoane suspendate,
fiind pictate chipurile și simbolurile celor patru evangheliști pe laturile exterioare ale
acestora.11

10
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p.16.
11
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Vol. I, Ed. DOXOLOGIA, Iași,
2010, p. 27.
 Fig, 4 Amvon pictat 1667 – renovat 1807 – biserica evanghelică Bruiu (sursă foto: R. Capesius);

Clasificarea stranelor:

Stranele bisericești sunt executate în principal ca bănci în biserici pentru presbiteriu și

oaspeți de onoare. Acestea au fost o bună ocazie pentru activitatea decorării artistice și s-au
păstrat în multe biserici, păstrându-se până astăzi ca mărturie pentru evoluția mobilierului
pictat.12

Stranele pentru credincioși așezate pe lângă pereții naosului;

- Întâlnim brațe laterale fără cotiere.13

- Sunt așezate pe lângă pereții naosului, dar și ai pronaosului și sunt destinate pentru
credincioșii mai în vârstă sau suferinzi. Formează o friză de lemn decorativă deosebită
la baza picturii murale, punând-o în valoare.14

12
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 66.
13
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Vol. I, Ed. DOXOLOGIA, Iași,
2010, p. 184.
14
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Vol. I, Ed. DOXOLOGIA, Iași,
2010, p. 186.
 Strană credincioși, sursă foto: Arta executării mobilierului biserice ortodoxe române;

Strana arhierească sau jilț arhieresc, situată pe latura de sud a nasosului;15

Jilț arhieresc - sursă foto: Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române;

Strană pentru stareț (la mănăstiri).

15
A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Vol. I, Ed. DOXOLOGIA, Iași,
2010, p. 29.
 Meșterii tâmplari ardeleni executau adevărate obiecte de artă cu măiestrie, de la obiectele
de uz casnis/gospodăresc până la mobilier bisericesc(strane, uși, altare, bănci).16

Lemnul pentru pictură era tăiat iarna, iar pentru obiectele de cult s-au folosit esențe de tei
și paltin.17

Tavanele casetate numite și “scânduri cu picturi supraornamentale” reprezintă soluția care s-

a găsit pentru Bisericile din Evul Mediu care și-au pierdut tavanele. Acestea au fost înlocuite
cu astfel de tavane casetate și reprezintă o performanță a creației familie Umling din
Saschiz.18

Tavane plate din scânduri par să fi existat mult mai multe în bisericile săsești decât
presupunem astăzi. Moda acestor tavane a apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea și
început de secol XVIII, într-o perioadă în care lucrările din lemn erau extrem de prețuite.19

Instalarea protestantismului a avut ca urmare modificarea structurii ornamentației

bisericești prin pătrunderea decorației renascentiste.20 Tavanele sunt din lemn și împărțite
pătrate pictate cu diverse motive florale(lalea, garoafă, trandafir). Cel mai important fiind
Lorincz Umling din Cluj, iar desenul familiei acestora se inspiră din Sighișoara secolelor
XVII-XVIII.21

Empora - galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici.

Sec. XVIII abundă de lucrări de pictură de mobilier, perioadă în care multe biserici au fost
renovate și îmbodobite, dar care mai apoi au dispărut.

16
R. M. Frâncu, Meșteșug și culoare. Obiecte din lemn pictat în colecția Muzeului Național
Brukenthal - catalog selectiv, Sibiu, 2011, p. 8.
17
R. M. Frâncu, Meșteșug și culoare. Obiecte din lemn pictat în colecția Muzeului Național
Brukenthal - catalog selectiv, Sibiu, 2011, p. 10.
18
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 7.
19
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 66.
20
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 7.
21
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 8.
 Emporă sat Dupuș, comuna Ațel - sec. XVIII – ansamblu și detaliu;

Motivele florale decorative ale emporei sunt încadrate în panouri, asemenea tavanelor
casetate.

O dovadă a preluării și adaptării pieselor de mobilier din mediul urban în cel rural, o
reprezintă mobilierul bisericesc(amvon, emporă, tavan casetat, strană) din bisericile
catolice, bogat decorat cu motivele epocii.22

Reforma luterană a avut efecte considerabile atât asupra credinței, dar și a dezvoltării
culturale, astfel că, odată cu aceasta s-a recurs la înlăturarea picturilor din biserici = un
nou mod de decorație.23 După reformă, numărul pictorilor crește, fiind asociat cu tâmplarii
în cadrul confecționării altarelor, picturii pe panou și mobilierului pictat.24

Interioarele bisericilor săsești adăpostesc obiecte colorate de o vârstă remarcabilă:

tripticuri gotice de la începutul secolului al XVI-lea, tavane casetate cu câmpuri
decorative, uși, scaune, amvoane, candele, sfeșnice de lemn, lăzi, etc., ceea ce atestă
faptul că dezvoltarea mobilierului pictat pornește odată cu decorarea acestor biserici.25

În prima parte a secolului al XVI-lea se face trecerea de la decorația sculptată și încrustată

la cea pictată printr-o etapă în care cele două tehnici au coexistat, fapt care atestă evoluția
tâmplăriei pictate.26 Aici putem exemplifica decorul aplicat în bisericile evanghelice din
Biertan, Prejmer și Bistrița, a căror motive decorative(frunzele de acant) au fost

22
S. Malearov, C. Ștefan, Mobilierul pictat transilvănean - catalog de colecție, Ed. ASTRA Museum,
Sibiu, 2012, p. 10.
23
Istoricul mobilierului – Curs.
24
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 4.
25
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 13.
26
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 7.
 împrumutate din zona Mării Mediteraneene, ca urmare a comerțului cu brocat
comercializat în Orient.27

Strană încrustată - sec. XVI – ansamblu și detaliu geometric;

I. Ornamentica

După cum am amintit în Tipologia și funcțiile mobilierului de cult, primele atestări ale
picturii de mobilier bisericesc sunt ale pictorilor renumitelor altare poliptice de secol XV.

În general, în pictura altarelor predomină scenele biblice, scene figurative, reprezentari ale
fecioarei sau scene din viețile unor sfinți cunoscuți din apocrife sau legende.

27
I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014, p. 7.
Altar Biertan – sec. XV;
 Altar Mediaș - sec. XV;

Cele două altare din imaginea antecedentă reprezintă unele dintre cele mai importante
lucrări din Transilvania în stil baroc. Altarul de la Biserica Sfânta Margareta din Mediaș
are pictate 8 panouri reprezentând patimile lui Hristos.

Altar poliptic din Crăciunel, jud. Harghita (sursă foto: Caietele restaurării, 2015);

Decorația altarului poliptic din Crăciunel este de secol XVII, început de secol XVIII.
Cromatica monocramă se datorează intervențiilor ulterioare de sec. XIX-XX. După
înlăturarea adaosurilor ulterioare, altarul își recapătă cromatica originală dominată de
fundalul și structura de tâmplărie pictate în culori închise, un negru asemănător lemnului
de abanos, care pune în evidență detaliile poleite ale sculpturilor cu aur, argint, prevăzute
cu verniuri și glasiuri colorate.
 Altar Ghelnița - sec. XVIII;

Altarul în stil baroc de la Ghelnița, jud. Covasna, este unul dintre puținele care a scăpat de
repictări ulterioare, astfel își păstrează suprafețele originale care exemplifică remarcabil
varietatea, bogăția și intensitatea cromaticii altarelor pictate în acest stil, caracteristici
obținute prin imuitații de marmură colorate, suprafețe poleite cu aur și argint, acoperit cu
nuanțe vii de verniuri colorate.28

Tavanele casetate ale bisericilor reprezintă o categorie însemnată a picturii săsești pe

lemn, din păcate, păstrându-se doar șase dintre ele. Acestea se înscriu în prima perioadă a
picturii de mobilier. Forma aceasta de tavan s-a răspândit mai ales în bisericile reformate
maghiare din Transilvania, unde s-au mai păstrat și astăzi bogat împodibite mărturii. Cea
mai cunoscută, dar poate și cea mai interesantă dintre bisericile protestante care prezintă
tavane casetate este cea din Codlea.29 Tavanul este datat 1708 și s-a păstrat într-o formă

28
Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015, p. 35.
29
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 33.
 foarte bună. Având forma clasică de panouri pătrate, întrebuințarea florii de Passiflora a
fost condiționată. Este de apreciat atât valoarea concepției artistice, dar mai ales
execuția.30 Tavanul din Valea Lungă, însă, le depășește pe celălalte, în ceea ce privește
diversitatea modelelor decorative. Panourile sunt diferite ca mărime, au formă atât
dreptunghiulară, cât și pătrată și sunt despărțite de șipci. Suprafața acestora este umplută
cu motive florale, stilizate strict, cu un desen fin. Tonurile de culoare folosite, atât în acest
caz, cât și la celelalte biserici este brunul-roșcat. Modelele predominante sunt vrejul și
frunzișul cărnos baroc. Apare, de asemenea, Passiflora, dar și cupe cu capsule de fruct
înglobate în frunze. Un alt tavan casetat care merită văzut și care s-a păstrat până în
prezent, este cel din Buia. Motivele dominante sunt cele simetrice, în majoritatea
panourilor pătrate. Predomină florile cu patru petale, variante ale Passiflorei, dar apar și
vrejuri și alte forme de frunze.

Motive decorative - tavane casetate (sursă foto: R. Capesius);

Bisericile luterane erau mobilate cu piese pictate care ofereau spațiului sacru un aspect
somptuos remarcabil. Se păstrează piese de mobilier de cult din secolul al XVII-lea,
artistic lucrate și decorate cu motive florale simetrice precum boboci, passiflora, lujeri.
Nuanțele folosite pentru decorare au fost maro, roșu, brun, alb, folosindu-se culoarea
neagră pentru contur.31

30
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 34.
31
S. Malearov, C. Ștefan, Mobilierul pictat transilvănean - catalog de colecție, Ed. ASTRA Museum,
Sibiu, 2012, p. 11.
 În prima jumătate a sec. al XVIII-lea încă erau preferate motivele exotice stilizate, atât în
pictura balcoanelor, cât și a stranelor.32

Panourile pictate de la biserica din Drăușeni marchează, în general, dezvoltarea stilului

picturii de mobilier săseșți în a doua jumătate a secolului al XVIII.

Cele mai importante mărturii ale mobilierului de cult din această perioadă o reprezintă
balcoanele pictate care se găsesc în bisericile din Viscri (1763), Meșendorf (1765) ,
Roadeș (1763), Cloașterf (1763) și Bunești (1765).33

Pictura bisericească din a doua jumătate a secolului al XVIII- lea și început de secol XIX
ia o poziție intermediară. Avântul economic pare să fi determinat și creșterea populației
sătești, având ca urmaee sporirea permanentă a spațiului interior al bisericilor. Apar în
majoritatea localităților balcoane suplimentare, trebuind să fie prevăzute cu un parapet.
Astfel, putem aminti ca exemplu biserica din Drăușeni, unde apare o stagnare după anul
1715, pentru ca mai apoi, din a doua jumătate a secolului al XVIII, să poată fi identificate
mai multe date care atestă prezența balcoanelor pictate: 1765, 1766, 1767, 1768, 1780,
1787, 1788, 1809.34

În perioada aceasta apar, pe lângă reprezentările florale și alte motive pline de farmec într-
un concept decorativ, care nu se limitează doar la Transilvania: peisaje cu case, biserici și
cetăți. Mediul înconjurător reprezentat într-o manieră naivă populară, fără accent pe
perspectivă sau proporționalitate, concept reprezentatic Austriei și Germaniei de Sud în
secolul al XIX-lea.35

Pictura lambriurilor, blidarelor și tavanelor casetate din Roadeș (1807). Drăușeni (1809) și
Viscri (1829) lasă impresia de dinamică și abundență. Se menține motivul rodiei împletit
vizibil cu strugurele și laleaua.

În concluzie, constatăm că ansamblul picturii - balcoane și strane în biserici și pictura

mobilierului laic – în perioada începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea până
în primele decenii ale secolului al XIX-lea poate fi privit ca o formă artistică care satisface
gusturile unei vaste pături a populației.36

Stranele păstrează decorația mobilierului pictat laic.

32
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p.45.
33
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 41.
34
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 40-41.
35
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p. 41-42.
36
R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015, p.49.
 Parament strană a frăției Calfelor de Prasmantieri – sec XVIII;

Paramentul este confecţionat din lemn de esenţă moale, din care se păstrează pupitrul
împărţit în trei registre. În partea inferioară sunt redate două flori stilizate. Registrele laterale
sunt decorate cu motive florale şi vegetale.

Parament strană a frăției calfelor de Tâmplari - sec. XVIII;

Confecţionat din lemn de esenţă moale, împărţit în trei registre. Central, pe fond verzui, este
redată într-un cartuş baroc o scenă reprezentând o masă de tâmplar pe care este aşezată o
 rindea, încadrată de doi îngeri; în partea superioară este pictat un alt înger care ţine o
bandă albă. Pe tăbliile laterale sunt pictate pe fond galben două vaze cu câte un buchet
de flori, deasupra acestora se observă existenţa unor inscripţii ilizibile.

Concluzie

Pictura de mobilier este influențată de-a lungul vremurilor de evoluția popoarelor, de

spațiu și timp, dar și de dezvoltarea economică din diferitele perioade. Din păcate, acest
act artistic se mai păstrează prea puțin în zilele noastre. Avem, însă, datoria de a conserva
toate mărturiile rămase, astfel încât să beneficieze de aceste bogății și generațiile
următoare.

Bibliografie

R. Capesius, Pictura de mobilier la sașii transilvăneni, Ed. HONTERUS, Sibiu, 2015;

A. Huțanu, Arta executării mobilierului bisericii ortodoxe române, Volumul I, Doxologia,

Iași 2010;

Caietele restaurării, Ed. ACS, București, 2015;

R. M. Frâncu, Meșteșug și culoare. Obiecte din lemn pictat în colecția Muzeului Național
Brukenthal - catalog selectiv, Sibiu, 2011;

I. V. Olaru, Mobilierul pictat din sudul Transilvaniei, secolele XV-XVIII, Sibiu, 2014.