Francesca-Lisa Maior

Conservare-Restaurare, Anul III

Sublimul în pictura românească

Manifestarea sublimului în artă este cât se poate de diferită, dar uimirea este
întotdeauna starea sufletului care urmează, ca reacție în momentul în care mintea
este absorbită de obiectul privit.
Andreea Zimbru este o tânără artistă care îmbină în practica sa artistică elemente
antagonice, previzibil/imprevizibil, banal/sublim și invită spectatorul pe un
tărâm indefinit, alături de protagoniștii picturii.
Lucrarea sa, Small Jumps into the Unknown/Mici sărituri în necunoscut,
pornește de la ideea unui joc de copil, reprezentarea fetiței fiind în strânsă
legătură cu titlul dat. Explorarea necunoscutului este, mai ales pentru un copil,
stârnită de emoția curiozității, de dorința și plăcerea ascunsă în noutate.
Necunoscutul pare a fi reprezentat aici ca Univers, nemărginirea fiind una dintre
sursele sublimului, care de cele mai multe ori, prin dimensiunea sa infinită,
poate sugera ideea de primejdie. Fetița privește spre necunoscut, ochiul omului
fiind oricum, incapabil să perceapă granițele majorității lucrurilor. În cazul
acesta, ideea exprimată este una determinată să afecteze imaginația și să
trezească o emoție a neliniștii și nu izvorăște dintr-o cauză pozitivă. Aceste efect
autentic generat de nedefinirea spațiului toarnă în mintea omului o teamă
încântătoare.
Regăsim, de asemenea, în această lucrare, două dintre cele două privațiuni
mărețe și teribile care comunică sublimul, și anume: sigurătatea și tăcerea.
Singurătatea este unul dintre elementele care contribuie la ideea de sublim, aici,
fetița, găsindu-se față în față cu un spațiu care nu-i este familiar și care, parcă o
ademenește, chiar hipnotizează. Îndemnul la contemplarea unui pustiu pe care
nu-l putem cuprinde cu privirea, la meditația asupra ordinii naturii, scoate î
evidență unul dintre cele 3 tipuri ale sublimului, și anume: înfricoșătorul.
Cum putem privi, însă, antagonia dintre jocul copiilor și indefinitul Univers.
Aceasta există și este exprimată prin paleta de culoare folosită, prezența unor
culori de impact, pe un fond al nonculorilor. Diversificarea tușelor scoate în
evidență amprenta personală a artistei, dar în același timp oferă o imagine
confuză spectatorului, accentuând puternic ideea de spaimă, pustietate,
primejdie. Lumina, existentă și ea în lucrarea Andreei, deși banală prezența sa,
se îmbină cu fundalul în așa fel încât să creeze impresia puternică asupra minții,
fără de care, sublimul nu își are locul.
În ceea ce privește tema reprezentată, înfățișarea clară a unor obiecte nu
constituie același efect, același impact asupra minții, de aceea, ideea obscură de
infinit accentuează cu atât mai puternic, moment în care mintea își face loc să
pătrundă dincolo de limitele normale, creându-și imagini mărețe și confuze,
oamenii fiind impresionați mai ales de ceea ce este nedeslușit.
Pictura este dincolo de plăcerea de a imita, chiar dacă imaginile se aseamănă, în
general, cu cele din natură. Dar tocmai natura nedefinită, întunecată exercită o
forță asupra minții omului și generează pasiuni mai puternice decât formele clar
definite. La urma urmei, natura este perfectă în imperfecțiunea sa, iar omul nu
poate face altceva decât să o exploateze în cele mai înalte grade pentru a-și
continua evoluția în acest Univers.
În opinia mea, Small Jumps into the Unknown are elemente care aparțin
sublimului, bazându-mă pe cele menționate anterior. Artista reușește să
introducă privitorul într-un spațiu confuz, în nesiguranță, dar o teamă
încantătoare și presărată cu nerăbdarea copilăriei. Imaginația este stârnită de
această idee a explorării necunoscutului, care provoacă o neliniște exaltantă a
sufletului dornic de plăcerea inovatoare.
Totodată, acest Univers este, pentru unii, spațiul atribuit Divinității, iar această
trimitere la contemplare al acestui necuprins, ne găsește în fața unei emoții
mărețe și apăsătoare. Divinitatea este cea în fața căruia, indiferent din ce lumină
privim lucrurile, sublimul este observabil. Pentru că de cele mai multe ori, ideea
de Dumnezeu este înfățișată într-o lumină înspăimântătoare în natură, chiar și
forța cu care el exercită actele Sale de bunăvoință sunt prezentate în așa fel încât
să ne reamintească locul pe care îl ocupăm în această lume.
Toate aceste emoții și stări extreme sunt determinate de elemente ale sublimului
la cel mai înalt grad și se manifestă prin impactul puternic(uimire, spaimă,
plăcere) asupra minții, amploarea monumentală a sublimului.