Corola (C) este alcatuita din totalitatea petalelor.
Poate fi dialipetala (petalele sunt libere Ranunculaceae,
Cormofitele sunt plante la care corpul se diferentiaza in organe vegetative si de reproducere. Cormofitele
cuprind: ferigi, gimnosperme si angiosperme.
GIMNOSPERMELE impreuna cu angiospermele formeaza gpupa spermatofitelor.
Floarea masculina ( la baza lastarilor de un an) este sub forma unui con avand un ax pe care se prind in
spirala staminele (microsporofilele) de forma unor solzi. Arata ca o floare nuda, cu receptacul alungit si
numeroase stamine La baza conului exista mai multe structuri solziforme , sterile, numite solzi bracteali, care
reprezinta un fel de invelis floral rudimentar. Pe partea dorsala a fiecarui solz staminal se afla doi saci polinici
(microsporangi) plini la maturitate de granule cu polen (microspori). Microsporii se formeaza dintr-un tesut
sporogen in sacii polinici prin meioza , asa incat ei sunt haploizi. Microsporul prezinta la exterior doua invelisuri:
exina si intina. Exina se departeaza pe laturi de intina si formeaza doi saculeti cu aer. Acesti saci reprezinta o
adaptare a acestor plante la polenizarea prin vant (anemofila). Microsporul nucleat (n) sufera o serie de mitoze
succesive (5) in urma carora se formeaza cele 2 spermatii (microgametii) Cresterea tubului polinic incepe
atunci cand graunciorul de polen ajunge la nucela ovulului. Drumul tubului la nucela dureaza 2 luni (timp in
care celula generativa se divide in celula soclu sterila si celula spermatogena) In anul urmator continua
germinatia graunciorului de polen si atunci celula spermatogena da 2 gameti ♂ adesea imobili (spermatii)
Graunciorul de polen cu toate celulele lui, reprezinta gametofitul mascul. Floarea feminina (la extremitatea
ramurilor) este formata dintr-o carpela (macrosporofila) de forma unui solz, pe a carui parte, superioara si la
baza, se afla doua ovule (macrosporangi), iar pe partea inferioara o bractee care joaca rol de invelis floral. Prin
urmare, solzul carpelar, cele doua ovule si solzul bracteal formeaza o floare. Florile se aseaza in spirala pe
axul conului, formand o inflorescenta sub forma de con. Ovulul (macrosporangele) este liber si sesil pe partea
superioara a carpelei. Este format dintr-un invelis simplu, numit integument care lasa la partea superioara o
deschidere numita micropil, locul pe unde intra tubul polinic al graunciorului de polen. In interior se afla un tesut
parenchimatic nutritiv numit nucela. Intre micropil si nucela se afla camera polinica unde ajunge graunciorul de
polen. Intr-o anumita perioada a dezvoltarii sale o celula a nucelei se divide reductional rezultand 4 celule
haploide (4 macrospori) din care 3 degenereaza si una creste si genereaza prin diviziuni un tesut
parenchimativ nutritiv, bogat in substante de rezerva, haploid, numit endosperm primar. Cresterea
endospermului primar este intrerupta iarna, iar in anul urmator apar pereti intre nuclei. In primavara anului
urmator, doua din celulele acestui endosperm, situate la polul micropilar al ovulului se divid si formeaza 2
arhegoane, fiecare cu cate o oosfera. O celula micropilara → 1 celula apicala din care va rezulta gatul
arhegonului (2 etaje de cate 4 celule→ 1 celula mare bazala din care se va forma oosfera.
ANGIOSPERMELE sunt plante cu samanta inchisa in fruct. Florile sunt mult mai evoluate, au o organizare
mai complexa si mai eficienta prin: aparitia invelisului floral (periant): diferentierea ovarului cu ovule inchise in
cavitatea ovariana; rezulta din mugurii florali sau micsti Dupa repartizarea organelor sexuale in floare , florile
pot fi: - hermafrodite (80% angiosperme) - unisexuate: - monoice (nuc, porumb)- dioice ( canepa, hamei)
-poligame (ricin, artar) - au flori bisexuate şi unisexuate pe acelaşi individ sau pe indivizi diferiţi ai aceleiaşi
specii
Dupa numarul pieselor florale: - trimere (la monocotiledona- tetramere (la Cruciferae) - pentamere (la
dicotiledonate)
Ca simetrie pot fi: - simetrice: actinomorfe (radiare) sau zigomorfe (leguminoase, labiate, compozee) -
asimetrice
Gruparea florilor: - flori solitare (lalea, ghiocel, nascisa) - cu mai multe flori pe o planta (specii cu tulpina
ramificata) - flori grupate in inflorescente → monopodial (nu are axa terminata cu o floare)→ simpodial (axa
este terminata cu o floare)
Organizarea florilor
La o floare completa se disting de la exterior spre interior inserate pe receptacul: K (caliciul) – totalitatea
sepalelor; C (corola) – totalitatea petalelor; A (androceul) – totalitatea staminelor;G (gineceul) – totalitatea
carpelelor. Cand Androceul este concrescut cu Gineceul se numeste ginostemiu (orhidee). Caliciul si corola
formeaza invelisul floral – periant- cu rol protector
Caliciul (K) este alcatuit din totaliatatea sepalelor si poate fi dialisepal (cu sepalele libere la plante mai
puţin evoluate – ranunculacee, brasicacee) sau gamosepal (cu sepalele unite la plante mai evoluate –
solanacee, lamiacee, primulacee)
De cele mai multe ori unirea sepalelor este parţială; părţile care rămân libere se numesc lacinii (dinţi).
Structura unei sepale: - epiderma superior -mezofil omogen cu celule izodiametrice cu cloroplaste si cu nervuri
(fsc. Conducatoare(- epiderma inferioara
Epiderma superioara si inferioara prezinta cloroplaste, peri protectori si secretori.
Rosaceae, Brassicaceae, Fabaceae, Caryophyllaceae, Apiaceae ş.a.) sau gamopetala (când petalele sunt
concrescute Solanaceae, Ericaceae, Convolvulaceae, Asteraceae ş.a.).
Structura unei petale: - epidermele (inf si sup) prezinta papile secretoare (confera un aspect catifelat)
- carotenoplaste in citoplasma - antociani in vacuole- glande nectarifere- mezofil omogen cu celule
izodiametrice lipsite de cloroplaste si cu nervuri reduse
La unele dicotiledonate (stejar, fag, nuc) petalele lipsesc, iar la graminee lipsesc si depalele
La unele monocotiledonate, caliciul si corola sunt uniform colorate si formeaza perigonul. Elementele de invelis
de numesc tepale si pot avea aspect petaloid (lalea) sau sepaloid (urzica).
Invelisul floral are rol de protectie a structurilor reproducatoare.
Structurile reproducatoare sunt reprezentate de stamine si carpele.
Staminele (microsporofilele) sunt organele reproducatoare masculine ale florii. Totalitatea staminelor
dintr-o floare formeaza androceul. Staminele pot fi libere si androceul se numeste dialistemon (ex. piciorul
cocosului, marul, parul) sau pot fi concrescute si androceul de numeste gamostemon ( ex. mazarea).
Stamina este formata din filament si antera unite prin conectiv.
- Filamentul are o structura asemanatoare cu a petiolului insa mult mai simplificata (epiderma, parecchim
fundamental, fsc. lb-lm)
- Conectivul – un parenchim fundamental cu un fascicul libero – lemnos. Conectivul reprezintă extremitatea mai
dezvoltată a filamentului staminal, ţesut steril ce leagă între ele lojele anterei.
- Antera (partea fertila) este formata din 2 jumatati = loje separate de un sant central adanc in dreptul
conectivului.
Fiecare loja - contine 2 saci polinici – microsporange - este formata dintr-un perete + tesut sporogen
Peretele – epiderma sau exoteciu - 1 strat mecanic = endoteciu- strat tranzitoriu- strat tapisat cu rol in
eleborarea sporodermei (peretelui) graunciorului cu polen
Tesutul sporogen este format din celule diploide (2n).
In urma meiozei, fiecare celula sporogena va forma 4 microspori (grauncioare cu polen)
Carpelele (macrosporfilele) reprezinta organe de reproducere femele. Totalitatea carpelelor dintr-o floare
formeaza gineceul. Gineceul poate fi monocarpelar, bicarpelar, tricarpelar, pluricarpelar, iar carpelele pot fi
libele si gineceul este dialicarpel (apocarp) sau pot fi unite si se numeste gamiocarpel (sincarp)
O carpela este alcatuita din ovar, stil si stigmat. Prin unirea lor rezulta pistilul. Ovarul poate fi:
- superior, situat liber in centrul florii, deasupra K,C,A → flori hipogine (Ranunculaceae, Fabaceae, Violaceae,
Lamiaceae, Brassicaceae, Violaceae, Liliaceae)
- semiinferior, adancit in receptacul, fara sa concreasca cu acesta → flori perigine (Prunoideae)
- inferior, adancit in receptacul cu care concreste → flori epigine (Apiaceae, Campanulaceae, Asteraceae,
Rosa sp., Iridaceae, Amaryllidaceae) Ovarul este partea bazala, dilatata a pistilului, formata dintr-un perete si o
cavitate. Peretele este format din: - o epiderma externa sau inferioara - mezofil omogen cu celule izodiametrice
- 3 categorii de fsc lb-lm – median (corespunde nervurii mediene a carpelei)- lateral (corespunde liniei de
sudura a carpelei)- placentar (la nivelul placentei)- o epiderma interioara sau superioara ce delimiteaza lojele
ovariene in care se formeaza ovulele. Ovulele se prind de peretele ovarului printr-un funicul. Funiculul fixeaza
ovulul de placenta cu o gatuitura numita hil. Prin funicul patrunde un fsc. Lb-lm adesea pana la baza nucelei la
nivelul şalazei, unde se poate ramifica in integument. Locul de prindere al funiculului de peretele ovarului se
numeste placenta, iar modul de distributie a placentei se numeste placentaţie. Placentaţia poate fi centrala la
ovarul plurilocular (ex. la mar, lalea) sau parietala la ovarul monolocular (ex. toporas). Tipuri de ovule: - ortotrop
(drept) – prezinta hilul, şalaza si micropilul pe o axa - anatrop (rasturnat) – micropilul si şalaza pe axa nucelei,
iar hilul apropiat de micropil - campilotrop (curbat) – nucela este recurbata, micropilul, şalaza si hilul au pozitie
diferita Stilul are rolul de a hrani si conduce tubul polinic spre ovul. Stigmatul are rolul de a „prinde” graunciorii
de polen si de a induce germinarea lor. Ovulul este inchis in ovar fiind bine protejat . In sectiune ovulul prezinta
doua invelisuri numite integumente, extern si intern, care lasa la partea superioara o deschidere numita
micropil pe unde patrunde tubul polinic.
In interior prezinta nucela (2n) – parenchim cu rol nutritiv si sacul embrionar care cuprinde 7 celule : 3 la polul
micropilar (oosfera si 2 sinergide), trei la polul şalazal (antipode) si una in centru cu doi nuclei (nucleul
secundar)
Polenizarea poate fi anemofila (facuta de vant), entomofila (facuta de insecte), hidrofila (de apa), ornitofila
(facuta de pasari) si chiar cheirofila (de lilieci).