TRATATUL DE LA MAASTRICHT ȘI CREAREA UNIUNII

EUROPENE
Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht în prezența
Preşedintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat,
Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două
domenii suplimentare de cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de
Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI).

Cunoscut în mod oficial drept Tratatul privind Uniunea Europeană, a pus

bazele Uniunii Europene de astăzi.

 Iată cinci lucruri pe care trebuie să le știm despre acest Tratat.

Prin el s-a instituit Uniunea Europeană

Tratatul de la Maastricht a sporit în mod semnificativ cooperarea între
țările europene în mai multe domenii noi:

Cetățenia europeană
Tratatul a introdus cetățenia europeană, care permite cetățenilor să
locuiască în statele membre și să circule liber între acestea.

Politica externă și de securitate comună

Tratatul a instituit o politică externă și de securitate comună în scopul
„protejării valorilor comune, a intereselor fundamentale și a
independenței Uniunii”.

Justiția și afacerile interne

Prin Tratat a fost elaborată o cooperare strânsă în domeniul justiției și
afacerilor interne pentru a garanta siguranța și securitatea cetățenilor
europeni.

A fost semnat de 12 țări

Reprezentanți din 12 țări au semnat Tratatul la 7 februarie 1992

Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Portugalia, Spania, Regatul Unit și Țările de Jos
Parlamentele din fiecare țară au ratificat ulterior Tratatul, în unele cazuri
după organizarea unui referendum. Tratatul de la Maastricht a intrat în
vigoare la 1 noiembrie 1993, când Uniunea Europeană a fost instituită
oficial.
De atunci, alte 16 țări au aderat la UE* și au adoptat normele prevăzute
în Tratatul de la Maastricht sau în tratatele care au urmat.
*În prezent, există 27  de state membre ale UE, ca urmare a ieșirii
Regatului Unit din UE.

A pus bazele euro

O monedă unică pentru europeni

Tratatul de la Maastricht a deschis calea pentru crearea unei monede
europene unice: euro. Acesta a prevăzut și înființarea Băncii Centrale
Europene (BCE) și a Sistemului European al Băncilor Centrale,
menționând obiectivele acestora. Obiectivul principal al BCE îl
constituie menținerea stabilității prețurilor, respectiv protejarea valorii
monedei euro.
Tratatul a reprezentat apogeul mai multor decenii de dezbateri cu privire
la intensificarea cooperării economice în Europa. Liderii europeni au
redeschis discuția despre introducerea unei monede unice în anul 1986,
iar în 1989 s-au angajat să pună în aplicare un proces de tranziție în trei
etape.
Tratatul de la Maastricht a stabilit în mod oficial aceste etape:
Etapa 1 (01/07/90 - 31/12/93)
Introducerea liberei circulații a capitalurilor între statele membre
Etapa 2 (01/01/94 - 31/12/98)
Cooperarea mai strânsă între băncile centrale naționale și alinierea
sporită a politicilor economice aplicate de statele membre
Etapa 3 (01/01/99 - prezent)
Introducerea treptată a euro, însoțită de implementarea unei politici
monetare unice, a cărei responsabilitate revine BCE

A introdus criteriile pe care țările trebuie să le îndeplinească pentru a

adopta moneda euro
Tratatul a stabilit, de asemenea, norme privind funcționarea monedei
euro în practică, inclusiv etapele pe care o țară trebuie să le parcurgă
pentru a adera la zona euro.
Scopul acestor norme specifice, denumite uneori „criteriile de la
Maastricht” sau „criteriile de convergență”, este acela de a asigura
menținerea stabilității prețurilor în zona euro chiar și atunci când noi țări
adoptă moneda.
Normele vizează să asigure stabilitatea țărilor aderente în următoarele
domenii:
Inflația
Rata medie a inflației unei țări nu ar trebui să depășească, în cursul unei
perioade de observație de un an, cu mai mult de 1,5 puncte procentuale
rata inflației a celor trei state membre ale UE care au înregistrat cele mai
bune rezultate.
Nivelul datoriei publice
Deficitul bugetar anual al unei țări nu ar trebui să depășească 3% din
produsul intern brut (PIB), iar datoria publică generală nu ar trebui să
depășească 60% din PIB.
Ratele dobânzilor
Rata dobânzii pe termen lung a unei țări nu ar trebui să o depășească, în
cursul unei perioade de observație de un an, cu mai mult de 2 puncte
procentuale pe cea a celor trei state membre care au înregistrat cele mai
bune rezultate.
Cursul de schimb
O țară trebuie să mențină un curs de schimb stabil, ceea ce înseamnă că
acesta s-a încadrat în marjele de fluctuație prevăzute de mecanismul
cursului de schimb (MCS II) cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani.

A reprezentat un uriaș pas înainte în direcția integrării europene

Relațiile în Europa au devenit mai strânse
De la semnarea Tratatului de la Maastricht, relațiile dintre țările
europene au devenit mai strânse, deși unele domenii de politică, precum
politica economică și cea fiscală, țin în continuare de responsabilitatea
națională. Liderii europeni au convenit asupra unor măsuri suplimentare
de promovare a unei integrări aprofundate între statele europene:
Pactul de stabilitate și creștere
Pactul de stabilitate și creștere a fost adoptat în anul 1997 pentru a
asigura punerea în aplicare a unor politici bugetare solide de către țări.
Mecanismul european de stabilitate
Mecanismul european de stabilitate a fost înființat pentru a oferi
asistență financiară țărilor din zona euro afectate sau amenințate de
probleme grave de finanțare.
Uniunea bancară
Mecanismul unic de supraveghere și Comitetul unic de rezoluție au fost
create ulterior crizei financiare pentru a spori siguranța sistemului
bancar european, precum și integrarea și stabilitatea financiară.

În prezent, peste 440  de milioane de cetățeni din 27  de state membre se

bucură de avantajele cooperării europene.
În anii care au urmat stabilirii foii de parcurs pentru introducerea euro,
acesta din urmă a devenit a doua cea mai tranzacționată monedă din
lume și face parte din viața de zi cu zi a 340  de milioane de cetățeni din
19  țări.