Bucșă Mihaela, anul III, FLIT, Istorie

Taare Zameen Par – Steluțe pe pământ

Ishaan este un copil care nu ascultă de părinți și nu are rezultate bune la școală. Am
observat încă de la începutul filmului, din scena testului supriză de matematică, că acesta are o
dificultate în a se concentra și are o imaginație bogată. De asemenea, are dificultăți la citit și
scris, i se pare că literele dansează pe foaie. Profesori sunt de părere că Ishaan are probleme sau
chiar că ar fi retardat, și le propune părinților să îl transfere la o școală specială. Tatăl se simte
jignit și decide să îl transfere pe Ishaan departe de casă, la o școală de corecție.
Profesorul suplimitor de arte ajunge la școala unde învață Ishaan și chiar din momentul
când intră în clasă, putem observa diferența dintre acesta și ceilalți profesori, și anume că acesta
este prietenos, începe să danseze și să cânte cu elevii, este activ cu ei. Un alt lucru diferit pe care
l-a făcut față de ceilalți profesori este acela că i-a lăsat pe elevi să se exprime liber prin desen,
fără a le îngrădi un lucru anume. Ceilalți profesori îi pedepseau pe copii dacă nu le răspundeau
așa cum doreau ei, după cum predase. Este răbdator cu Ishaan și nu îl pedepsește când vede că
acesta nu desenase nimic încă, chiar își face griji pentru el. Este primul profesor care îi observă
tristețea și suferința și vrea să îl ajute.
Profesorul merge acasă la familia lui Ishaan, unde descoperă că acesta este pasionat de
desen. Acesta încearcă să le explice părinților ce anume îl oprește pe Ishaan să învețe ca și
ceilalți elevi, și anume acesta suferă de dislexie. Tatăl nu vrea să accepte acest lucru și îl
învinovățește în continuare pe Ishaan, spunând că e neobrăzat și nu vrea să asculte și să învețe.
Felul în care acesta abordează situația este greșită, deoarece în realitate Ishaan nu avea nicio
vină, acesta avea nevoie de iubirea și grija părinților, nu de țipete și comparații. Profesorul de
arte îi învață o lecție importantă, și anume că fiecare copil este unic și diferit, și nu toți avem
același drum, nu toți vor deveni avocați sau ingineri, ci este important ca fiecare copil să facă pe
viitor ceea ce îl pasionează, că și prin arte poți reuși în viață și este important să nu renunțăm la
talentul pe care îl avem.
De-a lungul filmului, am observat numeroase bune practici a profesorului de arte, una
dintre ele fiind faptul că profesorul îi învață pe copii, prin diferite exemple: Leonardo DaVinci,
Albert Einstein, etc., că poți să reușești în viață și să faci lucruri excepționale și având dificultăți
de scriere și citire în copilărie. Îi spune lui Ishaan că chiar el a experimentat aceste lucruri. Este
important ca elevii să aibă exemple pozitive, la care se pot raporta și care le dau încredere că vor
reuși.
O altă bună practică este aceea că profesorul nu renunță la Ishaan și îi oferă mai multă
atenție pentru ca acesta să ajungă la același stadiu ca colegii săi, lucru pe care ceilalți profesori
refuză să îl facă, considerând o pierdere de timp. Chiar își ia timp din timpul său liber pentru a-l
învăța să scrie, să calculeză și să citească, fără a primi nimic în schimb, decât bucuria de pe fața
copilului. Folosește diverse metode pentru a-i capta atenția lui Ishaan, și anume asocierea
cuvintelor cu imagini sugestive, prin desenarea cu acuarele a literelor sau prin plastilină pe care o
modelează după animale, diferite obiecte, etc.
Momentul în care între profesor și Ishaan se formează o conexiune este momentul în care
profesorul îi dă speranță lui Ishaan de viitor și îi arată că nu este singurul care se confruntă cu
aceste probleme și prin exemplul unor mari personalității istorice, îi demonstrează că poți să
depășești aceste lucruri și să faci lucruri mărețe prin artă. De asemenea, momentul în care
profesorul îi predă lui Ishaan prin metode bune, care îl captivează pe copil.
Este de apreciat faptul că profesorul îl face pe tatăl lui Ishaan să își dea seama de greșelile
pe care le-a făcut în relația cu fiul său, și l-a făcut să își dea seama că iubirea nu se materializează
numai în grija materială sau în eforturile pe care le face pentru ca Ishaan să aibă un viitor reușit,
ci prin compasiune, înțelegere și răbdare, nu țipete și jigniri.
Ishaan demonstrează cât de mult a înflorit ca persoană datorită profesorului său de arte,
câștigă concursul de desen și ca premiu, desenul său este pus pe coperta revistei școlii, ceea ce îi
face pe părinții săi foarte mândri. De asemenea, are rezultate bune la școală și este apreciat de
fiecare profesor, aceștia schimbându-și radical părerea despre Ishaan.
Filmul acesta demonstrează că printr-un profesor bun, care se implică în viața elevilor săi
și îi ajute să se îmbunătățească ca persoană și să capete încredere în forțele lor, fiecare elev va
reuși și va avea rezultate bune. Acest film dă o lecție importantă și anume că și arta este o
materie importantă în școli și nu ar trebui ignorată, ci să fie la fel de importantă ca alte materii
precum matematica, gramatica, etc, și faptul că nu ar trebui să îi descurajăm pe elevi în a-și
folosi talentul, ci să îi încurajăm să îl studieze și îmbunătățească și să îl folosească pentru o
carieră de viitor, deoarece în viață poți reuși și prin artă.