Diploma - WWW - Tocilar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu privind asigurarile in comertul international
CAPITOLUL I – CONSIDERENTE GENERALE
1.1. SCURT ISTORIC
Istoria atesta faptul ca inca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati de
prevenirea si mai ales de existenta unor posibilitati de a suporta in comun pagubele generate
de producerea unor evenimente nedorite, incerte.
Modul unitar de colectare a rezervelor banesti într-un fond comun reprezinta un
principiu de baza al conceptului de asigurare. Se poate spune ca asigurarile se constituie într-
un sistem de relatii economice, care implica aportul unui numar mare de persoane fizice sau
juridice la constituirea unui fond banesc, în conditiile în care, fiind amenintate de asemenea
pericole, în existenta si activitatea lor, concep si recunosc oportunitatea prevenirii si
înlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole în viitor,
probabil, posibile dar nesigure.
Sub aspect juridic, pentru a fi operanta,asigurarea trebuie sa capete o anumita forma,
evidentiata printr-un anumit contract. Alaturi de contractul propriu-zis de asigurare intervine
legea de organizare a activitatii de asigurare, emisa de puterea legislativa, ca izvor de drepturi
si obligatii în materie de asigurari.
Pentru prima data se vorbeste despre conceptul de “asigurare” într un document cu o
vechime de circa 6500 de ani, referitor la mestesugarii taietori de lemne din Egipt, care au
constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor pentru acoperirea
pagubelor provocate de diverse nenorociri care i loveau pe membrii colectivitatii.
Membrii caravanelor din Babilon, Fenicia si alte tari stravechi se constituiau în
organizatii, suportánd în comun pagubele din jafuri si de alta natura, suferite de unii dintr ei
în timpul transporturilor.De la romani a ramas un “Regulament al colegiului funerar din
Lavinium”,care grupa membrii colegiului intr-o asociatie de inmormantare ce functiona pe
baza unor cotizatii.
Pagina 1 din 135

La începutul secolului trecut existau în lume 30 de firme de asigurari 14 în Marea

Britanie, 5 în SUA, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franta si cáte una în Olanda, Elvetia
si Austro-Ungaria.In jurul anului 1850 numarul lor s a ridicat la 306, cu sedii în 14 tari iar în
anul 1969 activau 9700 de institutii de asigurare în 71 de tari.
Pe teritoriul Romániei, forme incipiente de asigurare sunt cunoscute cu mult înainte
de secolul al XIX lea. Prima organizatie de asigurare propriu- zisa a fost întemeiata de catre
Asociatia Meseriasilor din Brasorv în anul 1844, sub denumirea de Institutul General de
Pensii din Brasov, avánd caracter de societate de asigurari de viata.
Intre cele doua razboaie mondiale activitatea în domeniul asigurarilor sociale s-a
intensificat si s -a diversificat avánd loc o patrundere a capitalului strain în sectorul
asigurarilor din Románia . In anul 1920 s a constituit la Bucuresti societatea Steaua
Románeascacare în 1936 a preluat portofoliul románesc al societatii Phonix din Viena ,
ajungánd la un capital de 20 milioane lei.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial , în urma nationalizarii principalelor mijloace de
productie, a bancilor si a societatile de asigurare din iunie 1948 , activitatea de asigurare a
fost organizata pe baze noi. Societatatile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu
toate activele si pasivele lor. Atunci a intervenit un element de noutate: capitalul sovietic s -a
infiltrat in diverse ramuri ale economiei románesti, inclusiv în asigurari si a fost creata
societatea “Sovrom asigurari”.
In anul 1952, a fost organizata Administratia Asigurarilor de Stat ADAS cu capital
integral román, institutie specializata în operatii de asigurari, reasigurari si de comisariat de
avariere. Crearea ADAS-ului marcheaza instituirea monopolului de stat în domeniul
asigurarilor . Acest lucru a durat pána în momentul revolutiei din decembrie 1989 care a
generat modificari structurale în toate domeniile vietii social-economice din tara noastra,
inclusiv in cel al asigurarilor si reasigurarilor.
1.2. CONCEPTUL DE ASIGURARE
Productia bunurilor materiale a constituit dintotdeauna baza existentei si dezvoltarii

societatii omenesti. Ca proces permanent si neintrerupt (oamenii nu pot sa produca, dupa cum
nu pot inceta sa consume) productia de bunuri materiale presupune in mod necersar si
obiectiv raporturi permanente de interconditionare intre om si natura prin intermediul carora
Pagina 2 din 135

aumite obiecte sunt desprinse din mediul lor natural si sunt apoi prelucrate in conformitatea
cu necesitatile oamenilor.
Desi omul a reusit sa patrunda tot mai adanc tainele naturii, pe masura dezvoltarii
stiintei si tehnicii activitatea sa economica, patrimoniul intreprinderilor create de acesta si
chiar integritatea sa fizica, existenta sa ca persoana, continua fie amenintate de o multitudine
de fenomene ale naturii cum sunt cutremurele, inundatiile, alunecarile de teren, grindina,
inghetul, seceta etc. Asemenea calamitati pot provoca pagube insemnate agentilor economici
si societatii in general. Importante pagube materiale pot fi provocate prin insesi activitatile
oamenilor in mod premeditat sau independente de vointa lor. Dintre acestea amintim pagube
determinate de incendii, furturi , explozii, greve sau conflicte militare locale.
De-a lungul timpului agentii economici au cautat sa descopere si sa aplice diverse
mijloace de protectie impotriva riscurilor generatoare de pagube potentiale la care erau
expuse activitatile lor de productie si de comercializare , precum si persoanele care exercitau
asemenea activitati, fiinta umana in general.Asemenea mijloace, menite sa asigure protectia
impotriva riscurilor generate de fortele independente de vointa omului, de fapta altuia sau de
insasi fapta persoanei expusa riscului, se bazeaza pe prevenire , asistenta si prevedere.
1. Prevenirea – apare ca cel mai bun mijloc de protectie daca permite suprimarea
riscurilor. In realitate s-a dovedit ca are destul de rar un effect radical, indeosebi cand
riscurile sunt generate de fortele naturii.
2. Asistenta – este actiunea altuia si face parte dintre primele moduri de reparatie a
daunelor. Chiar si tara noastra a beneficiat de asistenta din strainatate dupa Revolutia din
decembrie 1989, dupa cutremurul din 1977 sau dupa inundatiile din 1975. In general,
asistenta este incerta si de cele mai multe ori, insuficienta. Ea nu poate repara decat partial si
momentan si-l pune pe cel asistat, de regula, intr-o pozitie de inferioritate.
3. Prevederea – proprie persoanelor amenintate, implica prelevarea de resurse actuale
pentru nevoi viitoare . Asigurarea s-a dovedit a fi forma cea mai reusita si mai eficienta a
prevederii. Un act de prevederea al statului nu este tocmai o asigurare. Ii lipseste caracterul
imdeiat al protectiei. De exemplu in crearea unor rezerve extraordinare trebuie avut in vedere
faptul ca economiile necesita intotdeauna un timp pentru a acumula o rezerva, rezerva care ar
trebui cheltuita in modul cel mai eficient cu putinta.
O alta forma de protectie care se aproprie de institutia asigurarii din zilele noastre o
constituie asa numita “autoasigurare”. Ea consta in crearea de catre fiecare persoana fizica
sau juridical in partea unor reserve proprii care sa fie utilizate numai in cazul producerii
evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora din urma. In fapt, aceasta
Pagina 3 din 135

forma de protectie este denumita in mod impropriu “autoasigurare” intrucat nu indeplineste

principiul mutualitatii- principiu obligatoriu de asiguare. In plus, aceasta forma de protectie ,
desi bazata pe prevedere, este total neeconomica, greu realizabila si de multe ori insuficienta.
Practica a dovedit ca unitatile economice, indeosebi cele mici si mijlocii si indifferent de
forma de proprietate asupra mijloacelor de productie, au posibilitati materiale limitate. Chiar
si intreprinderile mari si foarte mari, din punct de vedere economic nu-si pot constitui reserve
atat de importante incat sa se considere la adapostul oricaror consecinte materiale si
financiare nefavorabile, oricat de mari ar fi ele. In multe cazuri paguba prin proportiile sale,
se poate dovedi mai mare decat fondul de rezerva acumulat pana la momentul producerii
acesteia. In plus, aceasta practica s-a dovedit neeconomia intrucat priveaza agentii economici
de fonduri foarte importatnte care ar putea fi folosite in mod eficient pentru dezvoltarea
productiei si comertului, a altor activitati sociale utile.Cu alte cuvinte, suma fondurilor de
rezerva individuale, privite la scara macroeconomica, se dovedeste a fi mai mare decat
necesitatile reale de protectie oferite de institutia asigurarii prin administrarea fondului de
asigurare.
Asigurarea are la baza principiul mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat
contribuie cu o suma modesta numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din
care se compenseaza pagubele suferite de cei incercati, platind un procent realtiv mic din care
se compenseaza pagubele suferite de cei incercati. Platinnd un procent relativ mic din
acoperirea exercitata de polita de asigurare persoanei care isi asuma riscul (asiguratorul),
asiguratul primeste in schimb o garantie de despagubire impotriva pierderii posibile si
viitoare . Intrucat in cele mai multe cazuri riscul asigurat nu se produce in perioada de
asigurare si paguba nu se materializeaza , cel care a asigurat protectia riscului
(asiguratorul)este capabil sa acopere paguba si atunci cand acesta s-a produs. Invers,
administrand riscul prin intermediul asigurarii, orice paguba este suportata in comun de mai
multe persoane si nu-si exercita impactul asupra unei singure persoane si nu-si exercita
impactul asupra unei singure persoane (fizice sau juridice).
Asigurarea poate fi definite ca un acord de vointa (contract) intre asigurator si
asigurat, pein care asiguratorul ofera asiguratului protectia pentru riscurile ce si le-a asumat,
obligandu-se sa acopere asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurata) in caz de
producere a acestor riscuri, in schimbul platii de catre asigurat a unei sume de bani numita
prima de asigurare (premium).
Pagina 4 din 135

1.3. PROTECTIA IMPOTRIVA RISCULUI SI NEVOIA DE ASIGURARE
Fiecare tara, mare sau mica, dezvoltata sau in curs de dezvoltare, este preocupata sa-si
sporeasca exporturile pentru ca, pe aceasta cale, sa-si poata asigura valuta necesara achitarii
bunurilor din importuri de care are nevoie pentru productie, pentru consumul populatiei ori
pentru investitii.
Adesea, bunurile de natura mijloacelor fixe de mare volum si complexitat, ca de
exemplu echipamentele industriale, se livreaza treptat, pe parti componente, pe masura
realizarii investitiei, se incorporeaza in opera de catre achizitor. In aceste conditii, apare
necesitatea esalonarii in timp a platii furniturilorde catre importator.
Necesitatea esalonarii platii produselor importate apare si in cazul in care mijloacele
fixe nu se livreaaza pe parti componente, dar au o valoare mare si o folosinta indelungata, ca
de exemplu masinile de lucru si de putere, mijloacele de transport si telecomunicatii etc.
Pentru numerosii agenti economici, ca de pilda agentii mici si mijlocii, ar fi greu, daca nu
imposibil, sa achite dintr-o data intreaga valoare a mijloacelor fixe importate avand o valoare
mare si o durata de functionare de 5 -10 ani sau mai multi.
Problemele financiare se pun chiar si pentru agentii economici care se aprovizioneaza
din import cu materii prime si materiale, piese de schimb, produse de completare, marfuri
alimentare ori nealimentare destinate aprovizionarii populatiei. In astfel de cazuri, adesea
importatorii au nevoie de o pasuire de una sau mai multe luni pana isi procura resursele
valutare necesare achitarii importurilor.
In astfel de cazuri, producatorii convin cu furnizorii lor ca plata produselor sa fie
esalonata in timp. In situatia in care plata urmeaza a se face intr-un timp scurt, furnizorul
acorda un credit comercial clientului sau extern.
Uneori, insa, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda
clientului sau creditul solicitat nici macar pe o perioada de cateva luni. In astfel de cazuri,
cumparatorul solicita credit unei banci din tara furnizorului pentru a putea achita la scadenta
produsele comandate la import. In felul acesta, creditul devine un instrument care favorizeaza
schimburile comerciale internationale, extinderea cooperarii economice si financiare dintre
state.
Dar, efectuarea exportului prin mijlocirea creditului antreneaza multiple riscuri pentru
exportator, ca si pentru banca finantatoare. De altfel, risurile inevitabile legate de livrarea
marfurilor pe credit apar si atunci cand furnizorul si cumparatorul sunt rezidenti ai aceleiasi
Pagina 5 din 135

tari, iar tranzactia se realizeaza in moneda nationala, adica atunci cand actul de vanzare-
cumparare pe credit sau prin mijlocirea imprumutului bancar se produce pe piata externa.
Cand tranzactiile comerciale constituie operatii de export-import, lucrurile se
complica datorita distantelor adesea mai lungi dintre furnizor si cumparator, a termenelor mai
indepartate la care se efectueaza platile, a monedelor diferite folosite in tarile participante la
contract, a reglementarilor la fel de diferite de la o tara la alta si insuficient cunoscute de
furnizorii externi etc.
Riscurile exportului vizeaza: neancasarea contravalorii marfii livrate pe credit sau
incasarea acesteia cu intarziere; refuzul cumparatorului de a prelua marfa ajunsa la destinatie;
denuntarea contractului de catre cumparator in timpul desfasurarii procesului de productie la
furnizor, avariera sau distrugerea marfii in timpul fabricatiei sau al transportuilui;
imposibilitatea repatrirerii masinilor, utilajelor, materialelor si a alttor bunuri deplasate peste
granita pentru realizare unor lucrari de cooperare pentru diversi beneficiari externi;
raspunderea civila legala a furnizorului fata de terti etc.
Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a ricurilor cu care se confrunta firmele
in activitatea lor de zi cu zi. Asiguratorii nu acopera riscurile speculative care pot conduce la
castiguri financiare. Riscurile asigurabile caracterizeaza acei asigurati care pot suferi pierderi.
Asigurarea compenseaza financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile
pentru compensarea financiara a asiguratului sunt create de asigurator din primele platite de
organizatiile care au cumparat asigurari .
In schimbul primelor alocate acestor fonduri, asiguratorul accepta riscul unor
despagubiri semnificativ de mari, in cazul in care detinatorul politei va suferi un prejudiciu.
Astfel, se poate deduce ca asigurarea reprezinta o metoda de transfer al riscului, iar
asiguratorii sunt aceia care isi asuma riscul.Fiecare detinator de polita trebuie sa contribuie la
fond in mod proportional cu probabilitatea de risc, precum si cu valoarea probabila a
efectelor acestuia.
Protectia riscului se constituie astfel intr-o marfa specifica (un serviciu) care se vinde
si se cumpara ca orice alta marfa, pe o piata specifica, numita piata mondiala a asigurarilor.
Aceasta piata este constituita din totalitatea pietelor nationale ale asigurarilor privite in
interdependenta reciproca a legaturilor lor.
1.4. CLASIFICAREA ASIGURARILOR
Pagina 6 din 135

Evidentierea principalelor forme de asigurare nu se poate realiza decat pe baza unor

criterii de clasificare representative precum : modul de realizare a raporturilor juridice;
domeniul asigurarii, obiectul asigurat; teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare;
natura raporturilor dintre asigurator si asigurat s.a.
A) dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare deosebim –
1)asigurarea prin efectul legii( obligatorie) si 2)asigurarea contractuala (facultativa).
1) Asigurarea prin efectul legii nu necesita acordul de vointa al persoanelor fizice sau
juridice vizate. Ea se realizeaza automat, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege cu
privire la bunurile sau persoanele care intra sub incidenta asigurarii si are la baza anume
interese care apartin societatii in ansamblu ( apararea avutieinationale, asigurarea continuitatii
proceselor de productie etc.).
2) Asigurarea contractuala sau facultative are la baza acordul de vointa al
asiguratorului si asiguratului concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite
drepturile si obligatiile partilor precum si toate celelalte elemente ale asigurarii. Este o forma
de asigurare mai flexibila decat asigurarea prin efectul legii si de aceea raspunde mai bine
necesitatilor si intereselor asiguratilor.
Pe langa asigurarea prin efectul legii si asigurarea contractuala exista si unele
asigurari obligatorii , impuse prin lege dar care nu intra in vigoare decat dupa incheierea unui
contract intre asigurat si asigurator. In aceasta categorie intra de pilda asigurarea personalului
navigant al companiilor e aviatie, a personalului si elevilor din aeronautica sportiva etc.
B) Dupa domeniul asigurarii, deosebim 1)asigurarile de bunuri , 2) de persoane si 3)
asiguraile de raspundere civila.
1) Asigurarile de bunuri cuprind valori materiale de orice fel care sunt succeptibile de
a fi distruse sau avariate de calamitati naturale, accidente sau orice alt eveniment sau
fenomen (risc). Principalele subramuri ale asiguarilor de bunuri sunt asigurarile de animale,
asigurarile de culturi agricole, cele de cladiri, asigurarile de transport, de masini si instalatii si
altele.
2) Asigurarile de persoane – au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa,
supuse amenintarii uor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. Aceste
asigurari cuprind doua mari grupe ( asigurarile de viata si asigurarile de accidente) care la
randul lor include un numar mare de forme de asigurare intre care se includ: asigurarea mixta
de viata, asigurarea familiala de accidente, asigurarea de accidente “Turist”etc.
3) Asigurarile de raspundere civila au ca obiect o valoare patrimoniala egala cu
despagubirea pe care ar urma sa o plateasca asiguratul (persoana fizica sau juridical ) care a
Pagina 7 din 135

cauzat o paguba unor terte persoane. Principalele forme ale asigurarii de raspundere civila
sunt: asigurarea de raspundere civila legala, asigurarea de raspundere civila pentru pagubele
produse prin accidente, de autovehicule, asigurarea de raspundere civila a conducatorilor auto
profesionisti pentru pagubele produse prin accidente cu aotovehicule apartinanad societatilor
comerciale.
C) Dupa obiectul asigurat asiguarile pot fi clasificate in :

1) asigurari de mijloace de poductie fixe: cladiri, masini, utilaje, instalatii, mijloace de
transport s.a;
2) asigurari ale fondurilor de productie circulante/activelor circulante: materii prime,
materiale, combustibili, etc.
3) asigurari ale bunurilor de uz casnic ale cetatenilor;
4) asigurari ale culturilor agricole si animalelor;
5) asigurari de persoane etc.
D) Dupa riscul asigurat se pot clasifica in urmatoarele categorii :

1) asigurari pentru inundatii, trasnete, explozii, cutremure de pamant referitor la
cladiri , constructii, masini si instalatii, mijloace de transport, obiecte de uz casnici s.a;
2) asiguarari pentru ploi torentiale, grindina, furtuni, uragane, alunecari sasu prabusiri
de teren la culturi agricole;
3) asigurari pentru derapari, rasturnari, coliziuni si prabusiri sau alte accidente ale
mijlaocelor de transport;
4) asigurari pentru evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice ( imbolnaviri,
accidente, decese);
5) asigurari de raspundere civila – in legatura cu prejudiciile provocate tertilor ca
urmare a unor accidente.
E) Dupa teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare, deosebim- asigurari

interne si asigurari externe .
Deosebirea dintre acestea consta in elementul de extraneitate care este present numai
in cazul asigurarilor externe. Acesta poate fi atat domiciliul in alta tara al uneia din partile
contractante ori al beneficiarului asigurarii, cat si obiectul asigurarii, ori riscul preluat in
sarcina de asigurator, care se poate afla respective se poate produce in afara limitelor
teritoriale ale tarii in care se incheie contractul.
Pagina 8 din 135

Asigurarile externe deservesc activitatea de comert exterior, de cooperare economica

si tehnico-stiintifica internationala s.a., constituind un mijloc important de impulsionare a
acestor activitati.
Principalele categorii de asigurari externe sunt cele privind asigurarea bunurilor in
timpul transportului, asigurarea navelormaritime si fluviale, asigurarea aeronavelor,
asigurarea constructiilor- montajul in strainatate si raspunderii constructorului, asigurarea
creditelor pentru export, asigurarea autovehiculelor in perioada care se afla in afara granitelor
Romaniei s.a.
F) Dupa natura raporturilor care se stabilesc intre asigurat si asigurator, asigurarea
poate fi directa si indirecta ( reasigurare). In fapt, reasigurarea este o asigurare a
asiguratorului direct, raporturile stabilindu-se numai intre societati de asigurare.
1.5. ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARII
In vederea cunoasterii modului si a conditiilor in care se infaptuieste asigurarea, se

impune, mai intai, o prezentare a elementelor (notiunilor) care intervin in activitatea curenta
din acest domeniu.
In actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt
reglementate: raporturile dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in
calitate de asigurati, si respective, societatile de asigurari, in calitate de asiguraori; bunurile si
persoanele care sunt cuprinse in asigurare; riscurile acoperite prin asigurare; drepturile si
obligatiile ce revin partilor din asigurare etc. Cunoscand sensul unor notiuni cum sunt:
asiguratorul, asiguratul, beneficiarul asigurarii, contractantul asigurarii, riscul asigurat,
evaluarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurata, dauna sau paguba, despagubirea
de asigurare,prima de asigurare, durata asigurarii s.a pot fi intelese si aplicate correct
prevederile actelor normative care reglementeaza asigurarile de bunuri, persoane si
raspundere civila.
Asiguratorul – este persoana juridical (societatea de asigurari ), care in schimbul
primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele
produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma
asigurata la producerea unui anumit evniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o
Pagina 9 din 135

despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde-in baza legii-fata de terte

persoane.
Asiguratul –este persoana fizica sau juridical care, in schimbul primei de asigurare
platite asiguratorului , isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau
accidente, ori persoana fizica sau juridical care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate
produce unor terte persoane.
In cadrul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila, in calitate de asigurati pot
aparea atat persoane fizice sau juridice, cat si diferite persoane fizice. La asigurarile de
persoane in calitate de asigurat poate aparea orice persoana fizica care indeplineste conditiile
prevazute in actele normative.
Beneficiarul asigurarii –reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea
sau suma asigurata fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori, terta
persoana care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres, de catre asigurat, in
contractul (polita) de asigurare. Alteori , desemnarea beneficiarului asigurarii se face in
cursul executarii contractului de asigurare prin declaratie scrisa, comunicata de asigurat
societatii de asigurare, ori prin testament. De mentionat ca beneficiarul asigurarii este
desemnat si prin conditiile de asiguarare( de exemplu, sotul, mostenitorii legali etc). Cand
sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei
asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu fi dispus altfel.
Contractantul asigurarii – este persoana fizica sau juridica care poate incheia o
asigurare, fara insa ca aceasta sa obtina calitate de asigurat. Astfel, de exemplu, un agent
economic, poate incheia o asigurare de accidente pentru salariatii sai, care sunt trasportai la si
de la locul de munca cu autovehicule apartinand acestuia. In acest caz, calitatea de asigurati o
au salariatii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul
asigurarii.
Intre notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii nu exista in toate cazurile o
delimitare rigida. Astfel, contractantul asigurarii poate fi in acelasi timp si beneficiarul
acesteia. De exemplu, in asigurarea mixta de viata, daca asiguratul supravietuieste pana la
expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, atunci el este si
beneficiar al asigurarii . In caz de deces al asiguratului inainte de expirarea valabilitatii
asigurarii, beneficiar al asigurarii devine –asa cum s-a aratat mai inainte- oterta persoana. Se
poate afirma ca notiunile de contractant si de beneficiar al asigurarii se intalnesc ca atare
numai in cazul asiguraii de persoane. In cazul asiguratorilor de bunuri, asiguratul se
suprapune cu contractantul si cu beneficiarul asigurarii, iar la asigurarile de raspundere civila
Pagina 10 din 135

asigurantul se suprapune numai cu contractantul asiguraii, deoarece despagubirea de

asigurare este incasata in toate cazurile de tertul pagubit sau vatamat.
Riscul asigurat este fenomenul(evenimentul) sau un grup de fenomene care o data
produs(e) datorita efectelor sale obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului (sau
beneficiarului asigurarii) despagubirea sau suma asigurata.
Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri . Astfel , riscul asigurat
este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva
caruia se incheie asigurarea. O frecventa crescanda a acestui fenomen (eveniment) determina
o crestere a pericolului de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea. Un alt sens
pe care il are riscul asigurat este acela de disponibilitate de distrugere (partiala sau totala) a
bunurilor de unele fenomene imprevizibile cum sunt grindina, incendiul, furtuna, uraganul,
seismul, ploile torentiale etc. In cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurat este evinemtul
neprevazut, dar posibil de realizat, care o data produs poate conduce, de exemplu , la
pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. Fenomenul (evenimentul)
asigurat , care a fost deja produc, poarta denumirea de caz asigurat sau sinistru.
De asemenea, riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime (dimensiune)
a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari.
In asigurarea nu pot fi cuprinse toate fenomenele /evenimentele care produc pagube.
Cu alte cuvinte, nu orice fenomen /eveniment generator de pagube poate constitui un risc
asigurat, ci numia cela care indeplineste cumulativ conditiile ce vor fi prezentate in
continuare.
O prima conditie este aceea ca producerea fenomenului pentru care se incheie
asigurarea- sa fie posibila,deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de
risc, asigurarea acestuia nu devine necesara . In acelasi timp, insa, este necesar sa avem in
vedere faptul ca fenomenul care se produce in mod frecevnt si pe scara larga nu poate fi
acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuala cuprindere a sa ina sigurare ar necesita plata
de catre asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca marime cu valoarea
pagubelor respective. Intr-o asemenea situatie, este greu de presupus ca o persoana ar putea fi
interesata sa incheie o asigurare.
A doua conditie se refera la faptul ca fenomenul /evenimentul trebuie sa aiba in toate
cazurile un caracter intamplator . Aceasta inseamna ca pentru a se putea incheia o anumita
asigurare nu este admisa existenta nici unei posbilitati a partilor participante la asigurare de a
cunoaste bunurile sau persoanele care vor fi supuse actiunii fenomenului/evenimentului, nici
intensitatea acestuia si nici momentul ivirii lui. Daca asiguratii cunosc asemenea elemnente,
Pagina 11 din 135

au posibilitatea de a selectiona ( in cazul asigurarilor facultative), dinmasa bunurilor de

acelasi fel asigurabile, pe acelea neunoscute de ei ca intrunind conditiile pentru a putea fi mai
usor distruse sau vatamate de producerea riscului asigurat si ar solicita asigurarea lor. Intr-o
astfel de situatie, asiguratorul n-ar dispune de fondurile necesare acoperirii tuturor pagubelor
aparute, fiindca practic, la fiecare asigurare incheiata ar avea de achitat despagubiri. De la
aceasta cerinta face exceptie u singur eveniment . Este vorba de riscul de deces, care desi se
cunoaste ca se va produce in mod cert, totusi face parte din categoria riscurilor asigurabile
pentru considerentul ca momentul producerii lui nu se cunoaste dinainte nici de asigurat nici
de asigurator.
Referitor la selectia riscurilor din punctul de vedere al asiguratorului, trebuie ca acesta
sa excluda orice posibilitate de a prelua riscuri care sa-I fie total nefavorabile pentru a-si
putea desfasura activitatea in conditii cat mai apropriate de cele stabilite in urma unor
observatii statistice si a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea
nivelului primelor de asigurare.
A treia conditie are in vedere faptul ca actiunea fenomenului/evenimentului este
necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica, pentru ca asiguratorul sa poata stabili
probabilitatea fenomenului/evenimentului pentru care se incheie asigurarea, pentru a
determina volumul raspunderii sale si cunatumul primei de asigurare care revine in sarcina
asiguratului.
A patra conditie presupune producerea fenomenului/evenimentului sa nu depinda de
vointa asiguratului sau a beneficiraului asigurarii.
Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoare
bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun sa poata fi cuprins
in asigurare, este necesar sa se cunoasca cat mai précis valoarea acestuia, fiindca
despagubirea de asigurare pe care o plateste asiguratorul , in caz de producere a riscului
asigurat, se stabilieste si in functie de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea bunurilor
cuprinse in asigurare trebuie sa fie stabilita in concordanta cu valoarea reala a acestora,
deoarece orice exagerare –intr-un sens sau altul-poate avea consecinte negative fie pentru
asigurator, fie pentru asigurat.
Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi
asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului/evenimentului pentru care s-a incheiat
asigurarea. Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspunderii
asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de
asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi egala sau mai mica decat
Pagina 12 din 135

valoarea bunurilor respective, exclus mai mare, pentru ca asigurarea este astfel conceputa
incat sa nu permita, sub nici o forma, acordarea unor despagubiri mai mari decat pierderile
efectiv mai mari suportate de asigurati.
Norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect
asigurat, ea fiind intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri obligatorii. Facand produsul
intre norma de asigurare si numarul unitatilor de obiect asigurat, obtinem suma asigurata
pentru bunul respectiv
Prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilita pe care asiguratul o
plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare necesar
achitarii despagubirii de asigurare sau a sumei asiguarate la producerea riscului asigurat.
Durata asigurarii reprezinta perioada de timp in care raman valabile raporturile de
asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul se asigurare.
Asiguratorul este obligat sa plateasca asiguratului despagubirea pentru pagubele produse
bunurilor cuprinse in asigurare de riscurile asigurate sau suma asigurata cuvenita asiguratului
sau beneficiarului asigurarii la producerea evenimentului asigurarii. In ceea ce-l priveste pe
asigurat acesta are datoria de a plati primele de asigurare la termenele dinainte stabilite, de a
inretine si ingriji in bune conditii bunurile asigurate.
Paguba sau dauna reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la un bun
asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.
Deoarece paguba poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunului asigurat,
intalnim notiunile de paguba totala, in cazul in care bunul a fost distrus in intregime si paguba
partiala, atunci cand pierderea intervenita este mai mica decat valoarea bunului.
Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza
asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.
Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza
asiguratului in vederea pagubei produse de riscul asigurat.
Despagubirea de asigurare poate fi – in limita sumei asigurate- egala sau mai mica
decat paguba, in functie de principiul de raspundere al asiguratorului aplicat la acoperirea
pagubei.
In practica asigurarilor de bunuri, se intalnesc trei principii care se aplica la acoperirea
pagubelor, respectiv principiul raspunderii proportionale, principiul primului risc si principiul
raspunderii limitate.
Pagina 13 din 135

In cazul aplicarii principiului raspunderii proportionale, despagubirea de asigurare se

stabileste in aceeasi proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea
bunului asigurat.
Folosind notatiile : d = despagubirea de asigurare; p = paguba; s = suma asigurata; v =
valoarea bunului asigurat, rezulta ca :
d/p = s/v, iar d = p*s/v sau d = p*s/v
Prin urmare, in cazul acoperirii pagubei conform principiului raspunderii

proportionale, marimea despagubirii de asigurare este influentata atat de nivelul pagubei, cat
si de raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului asigurat. Cu cat marimea sumei
asigurate este mai apropiata de valoarea bunului asigurat , cu atat nivelul despagubirii de
asigurare este mai apropiat de cuantumul pagubei.
La acoperirea pagubei dupa principiul primului risc , despagubirea este egala cu
paguba, fara a putea insa depasi marimea sumei asigurate. Deci conform acestui principiu,
raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despagubirii,
aceasta depinzand doar de marimea pagubei si a sumei asigurate.
Caracteristic principiului raspunderi limitate este faptul ca despagubirea se acorda
numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita .
Prin urmare, in acest caz o parte din paguba cade in sarcina asiguratului, iar marimea relativa
a acesteia (uneori ea absoluta) este stipulata in contractul de asigurare.
Partea din valoarea pagubei dinainte stabilita , care cade in sarcina asiguratului, poarta
denumirea de frasiza. Ea poate fi de doua feluri: atinsa(simpla) si deductibila(absoluta).
In cazul frasizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba –pana la nivelul
sumei asigurate- daca aceasta este mai mare decat frasiza.
Fransiza deductibila se scade in toate cazurile din paguba , indiferent cat este volumul
acesteia din urma. Cu alte cuvinte, in cazul fransizei deductibile despagubirea se acorda
numai pentru partea de paguba care depaseste fransiza.
Nici in cazul fransizei atinse si nici in cel al fransizei deductibile, nu se acorda
despagubiri pentru pagubele care se incadreaza in limitele fransizei.
Prin aplicarea principiului raspunderii limitate se evita cheltuielile privind evaluarea,
constatatrea pagubelor si stabilirae primelor de asiguare la pagubele de un volum mai redus,
care nu reprezinta importanta economica deosebita. Totoadata, existenta fransizei il
determina pe asigurat sa manifeste mai multa grija pentru prevenirea pagubelor, deoarece el
Pagina 14 din 135

stie ca daca acestea se produc, o anumita parte din ele o va suporta singur. Aceste princiu se
practica , de exemplu , la asigurarea marfurilor in transportul international.
1.6. FUNCTIILE ASIGURARILOR
Principalele functii ale asigurarii sunt:

-distribuirea daunelor intre numerosii detinatori de polite, lucru imposibil de realizat
in alt mod;
-reducerea temerilor asiguratului, prin securitatea oferita de asigurare;
Distributia daunelor.
Daunele financiare ale asiguratilor sunt distribuite intre toti asiguratii prin
compensarea acelora care sufera pagube din fondurile create prin contributia numerosilor
detinatori de polite.
Distributia politelor este echitabila, deoarece fiecare detinator de polita plateste o
suma proportionala cu riscul introdus.. Prin urmare contributiile nu sunt nici intamplatoare
nici egale.
Functiunea de subscriere din cadrul companiilor de asigurare are rolul de a administra
aceste fonduri si de a estima primele aferente fiecarui asigurat.
Furnizarea unei protectii.
Ori de cate ori se pune problema raspunderii legale, protectia este importanta; de
exemplu daca un furnizor vinde bunuri pe credit cumparatorului sau, iar acesta la momentul
platii se afla in situatia de faliment, asigurarea creditului acordat il ajuta pe vanzator sa
depaseasca momentuldificil in care se afla. De asemenea, o societate care se protejeaza
impotriva daunelor asigurabile isi poate mari credibilitatea pe piata.
Pe scurt asigurarea nu inlatura riscul, insa distribuie daunele produse, astfel incat nici
o persoana (organizatie) sa nu suporte o dauna. Asigurarea reduce temerile asiguratului,
oferindu-i securitate. Aceasta ofera incredere si elibereaza detinatorul politei de o potentiala
dificultate financiara.
Functiile secundare ale asigurarii cuprind urmatoarele:
- Societatile comerciale nu mai sunt nevoite sa creeze rezerve pentru acperirea
posibilelor daune. In schimb acestea vor plati o contributie fixa, sub forma de prime, obtinand
Pagina 15 din 135

astfel o protectie financiara impotriva riscurilor asigurate. Fondurile societatii pot fi astfel
folosite pentru dezvoltare.
- Securitatea oferita de asigurare faciliteaza creditele de export, deoarece, de exemplu,
bancile si alte institutii financiare solicita existenta unei asigurari maritime pentru a acorda
credite de export.
- Fondurile create si investite de catre asiguratori furnizeaza capital industriei si
comertului. Asiguratorii au rolul de administratori ai fondurilor de prime pe care le investesc
pentru a obtine o dobanda.
- Consultanta oferita de asiguratori la evaluare si subscriere sprijina prevenirea
daunelor, a prejudiciilor si a pierderilor de orice natura. Asiguratorii pun la dispozitia
detinatorilor de polilte cunostintele si experienta lor. De asemenea, metodele de stabilire a
primelor incurajeaza minimizarea riscului.
-Asigurarile aduc o contributie substantiala la exportul invizibil prin plata primelor
externe.
Beneficii aduse comunitatii.
Beneficiile aduse comunitatii se refera la securitate, transfer al riscului, prescrierea
daunelor, investitii si export invizibil. Sa luam in considerare de exemplu situatia in care nu
ar exista asigurare.Cine-l va compensa pe furnizorul care a acordat un credit cumparatorului
sau extern? In cele mai multe cazuri, aceasta sarcina va reveni statului, iar acesta o va
transfera comunitatii prin cresterea impozitelor, taxelor, etc. Asa cum am precizat un dintre
solutii este aceea de a utiliza fondurile create de asiguratori in acest scop, contribuind astfel la
bunastarea comunitatii in general.
Firmele, ca si oamenii, sunt supuse permanent riscurilor de producere a unor daune
accidentale. Indiferent de forma acestora, riscurile intervin in cursul obisnuit al activitatii
economice, impiedicand realizarea normala a obiectivelor.
CAPITOLUL II – PIATA ASIGURARILOR IN ROMANIA
2.1. CADRUL LEGISLATIV
REGLEMENTAREA ACTIVITATII DE ASIGURARI ÎN ROMÂNIA
Pagina 16 din 135

Tranzitia economiei romanesti la economia de piata dupa revolutia din

decembrie1989 a impus noi forme de oragnizare si conduecre inclusiv in domeniul
asigurarilor . A fost inlaturat monopolul Administratiei Asigurarilor de Stat (ADAS), activul
si pasivul acesteia fiind preluat pe baza bilantului contabil intocmit la 21 decembrie 1990, de
societatile pe actiuni "Asigurarea Romaneasca SA", "Astra SA" si "Carom SA". Totodata au
fost create conditii pentru infiintarea de noi societati comerciale in domeniul asigurarilor care
sa functioneze, impreuna cu cele existente, pe principiile concurentei specifice economiei de
piata.
Societati comerciale din domeniul asigurarilor si reasigurarilor se pot constitui cu
avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din
Ministerul Finantelor.
Actele normative în vigoare care reglementeaza activitatea de asigurare sub aspectul
organizarii si functionarii sale cât si a sub aspectul dreptului material:
1 . Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor
aprobata la 3.04.2000
Aceasta reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea organismului de
supraveghere a asigurarilor, care potrivit acestei legi se numeste Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor precum si constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurare din
România.
Prin natura reglementarilor sale, Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si
supravegherea asigurarilor prevede completarea acestora cu Normele emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor, potrivit atributiilor ce i-au fost conferite de lege.
Legea nr. 32/2000, reglementeaza de asemenea modul de organizare si desfasurare a
pietei de asigurari si a actorilor sai. Potrivit acestei legi, pot desfasura activitate de asigurare
societati de asigurare constituite ca societati comerciale pe actiuni si societati mutuale de
asigurare, sucursale ale unor societati de asigurari straine constituite în România ca societati
comerciale de asigurari de drept românesc precum si filiale ale societatilor comerciale de
asigurari straine constituite ca reprezentante ale acestora pe teritoriul tarii.
Un capitol important al Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si
supravegherea asigurarilor este consacrat intermediarilor în asigurari, care potrivit acestei
reglementari se realizeaza prin agenti de asigurare si brokeri de asigurare.
Potrivit programelor României de aderare la Uniunea Europeana, asigurarile
constituie un subiect deosebit de actual si preocuparea pentru armonizarea continua a legilor
române în domeniu este în aceeasi masura actuala.
Pagina 17 din 135

În acest sens si Legea nr. 32/2000 va urma un proces de armonizare cu ultimele

reglementari în materie din Uniunea Europeana.
Prin aparitia Legii 32 / 2000, se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor,
organism independent, autonom, finantat de societatile de asigurare, cu rol de reglementare,
control si supraveghere a pietei asigurarilor. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este
condusa de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, format din cinci persoane (un
presedinte, un vicepresedinte si 3 membri).
Membrii Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor sunt numiti de Parlamaentul
Romaniei, la propunerea comisiilor pentru buget, finate si banci ale Senatului si Camerei
Deputatilor si sunt alesi cu un mandat de 5 ani pentru presedinte, de 4 ani pentru
vicepresedinte, de 3, 2 si respective 1 an pentru membri. Primii membri ai Consiliului
Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor au fost numiti in luna iulie a anului 2001.
2. Legea nr. 136 din 29.12.1995 privind asigurarile si reasigurarile din România.
Reglementeaza contractul de asigurare si principiile de baza ale principalelor tipuri de
asigurari, respectiv asigurarile de bunuri, persoane, raspundere civila, asigurarile obligatorii
de raspundere civila pentru pagubele cauzate tertilor din accidente de autovehicule si alte
asigurari.
Dupa ce în Capitolul I, legea se ocupa de dispozitii cu caracter general, în capitolele
urmatoare, aceasta parcurge dreptul asigurarilor, reglementând raporturile juridice dintre
partile participante la actul juridic al asigurarii, definind si stabilind principalele elemente
constitutive ale contractului de asigurare, prevederi specifice ale diverselor clase de asigurari,
care, în viziunea legii susmentionate sunt cele de bunuri, persoane si de raspundere civila
precum si alte asigurari.
Capitolul III al Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România a
fost partial modificat. Astfel, competentele de a reglementa, anual, prin Norme, nivelul
primelor de asigurare si conditiile legale de stabilire si de plata a daunelor suferite de terti din
accidente de autovehicule revin acum Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor potrivit art.
45 (4) din Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.
Pâna la aparitia Legii nr. 32/2000, Guvernul României, stabilea, la propunerea Ministerului
Finantelor, nivelul primelor de asigurare si conditiile de reglementare si plata daunelor catre
tertii pagubiti, prin Hotarâre de Guvern.
3. În România functioneaza doua Fonduri de protectie sustinute din contributia
asiguratorilor din piata asigurarilor din România.
Pagina 18 din 135

Fondul privind protectia asiguratilor se constituie anual prin contributia asiguratorilor

români. Nivelul acestui Fond se stabileste prin Legea bugetului de stat. Fondul este
administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Fondul de protectie al victimelor strazii se constituie anual din contributia
asiguratorilor de autovehicule si este administrat de Biroul Asiguratorilor Români de
Autovehicule din România (BAAR).
Restructurarea pietei romanesti a asigurarilor este departe de a fi incheiata. Capitalul
social minim de 7 miliarde lei impus societatilor de asigurare din România reprezinta în alte
tari un nivel redus, însa, conform opiniei Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, realitatea
româneasca este alta: dupa 10 ani în care societatile de asigurare au fost obligate sa detina un
capital social de numai 25 milioane lei pentru o clasa de asigurari, iar impunerea "peste
noapte" a unui nivel de capital care sa se ridice la pretentiile unei piete ce rivalizeaza cu cea
bancara ar însemna distrugerea ei. Tocmai pentru a evita acest lucru, legea impune o
actualizare periodica a capitalului social minim detinut de catre societatile de asigurare si
brokeri de asigurare, prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. In acest fel se
va realiza o crestere graduala, pana la alinierea cu standardele europene.
In acelasi timp, anul 2002 va aduce, odata cu intrarea in vigoare, prin Ordinul Ministrului
Finantelor, a noilor reglementari contabile, posibilitatea elaborarii si aplicarii normelor
privind marja de solvabilitate, criteriu considerat de multi specialisti ca fiind cel mai
important în aprecierea soliditatii unei companii de asigurari.
Ca urmare, este de asteptat ca, intr-un viitor relativ apropiat, companiile de asigurari sa fie
supuse unui nou examen de credibilitate.
2.2.CONDITII DE INFIINTARE A SOCIETATILOR COMERCIALE DE

ASIGURARI IN ROMANIA
Societatile comerciale din domeniul asigurarilor si reasigurarilor sepot constitui cu

avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare din
ministerul Finantelor.
In vederea obtinerii avizului, cererile se insotesc dupa caz de urmatoarele documente:
Pagina 19 din 135

memoriu de fundamentare care trebuie sa cuprinda o prezentare a obiectului de

activitate si a bazelor financiare ale acestuia.
proiectul de contract de societate si statut;
declaratia cu privire la capitalul subscris si varsat si la structura acestuia .
Societatile de asigurare pot pot practica una sau mai multe categorii de asigurari si
reasigurari , potrivit obiectului de activitate stabilit prin contractul de societate si statut. In
principal ele pot practica uramtoarele categorii de asigurari (OFERTA DE ASIGURARI):
asigurari de viata;
asigurari de persoane , altele decat cele de viata;
asigurari de autovehicule;
asigurari maritime;
asigurari de transport;
asigurari de aviatie;
asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri;
asigurari de raspundere civila;
asigurari de credite si garantii;
asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate;
Limita minima a capitalului social subscris este de :
25.000.000 lei, in cazul societatilor de asigurare, al activitatilor de
asigurare – reasigurare si al societatilor de reasigurare, separate pentru fiecare din
categoriile de asigurari si reasigurari pe care le practica;
b) 1.500.000 lei, in cazul agentiilor de intermediere care negociaza si incheie
contracte de asigurare si reasigurare pentru societatile comerciale de asigurari ori presteaza
alte servicii privind incheierea si executarea unor asemenea contracte.
Capitalul social varsta la constituire nu poate fi mai mic de 30 % din capitalul
subscris.
Societatile comerciale din domeniul asigurarilor pot efectua operatiunile de asigurare
si reasigurare in lei si partial in valuta. Ele isi pot asuma, anual, obligatii din contracte de
asigurare si reasigurare corespunzator unui volum de prime care dupa deducerea primelor
cedate in reasigurare, sa nu depaseasca un plafon echivalent cu pana la de cinci ori suma
capitalului social varsat si a rezervelor de capital.
In scopul divizarii obligatiilor ce le preiau prin acceptarea de riscuri, societatile de
asigurare, cele de asigurare-reasigurare si societatile de reasigurare pot efectua operatiuni de
Pagina 20 din 135

cedare in reasigurare la alte societati, in reciprocitate sau unilateral, a unor parti din
obligatiile asumate prin contacte incheiate cu asiguratii si alte forme de cooperare specifice,
se pot asocia in uniuni nationale si pot adera la organisme internationale cu caracter
profesional.
Constituirea societatilor comerciale in domeniul asigurarilor cu participare straina se
poate face prin asociere cu persoane juridice si persoane fizice romane. De asemenea,
societatile comerciale straine si asociatiile asiguratorilor straini pot infiinta reprezentante in
Romania, in conditiile legii si cu respectarea urmatoarelor cerinte:
sa aiba personalitate juridica in tara de origine, sa fi desfasurat activitate in domeniul
asigurarilor in ultimii 10 ani si sa nu se afle in stare de incetare a platii sau faliment, ori in
alte asemenea situatii;
sa depuna la o unitate bancara din Romania o garantie in numerar echivalenta cu
limita minima a capitalului prevazut a fi varsat la constituirea societatilor;
sa obtina in prealabil, avizul Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si
reasigurare din Ministerul Economiei si Finantelor. Reprezentantele infiintate in Romania pot
incheia numai:
contracte de asigurare si contracte de reasigurare cu persoane juridice sau persoane
fizice straine, ori pentru bunuri proprietatea acestora ;
contracte de reasigurare cu societati de asigurare, societati de asigurare – reasigurare
si societati de reasigurare romane.
CAPITOLUL III
FORME ALE ASIGURARII IN COMERTUL INTERNATIONAL
3.1. ASIGUAREA RISCURILOR FINANCIARE
Asigurarile a caror rentabilitate este dependenta de schimbari in conditiile economice,

respectiv de abilitatea debitorului de a face fata obligatiilor sale de scadenta, sunt cunoscute
sub denumirea generica de asigurari ale riscurilor financiare si politice.
Pagina 21 din 135

Acest tip de asigurare cuprinde in general , asigurarea de credite (asigurarea creditelor

interne, asigurarea creditelor de export, asigurarea ratelor de credit si asigurarea creditelor de
investitii), asigurarea de cautiune (garantii) si asigurarea de fidelitate.
3.1.1. Asigurarea creditelor de export
Asigurarea de credite este o asigurare specifica economiei de piata si care presupune

un sistem de credite dezvoltat.
Politele de asigurare a creditelor de export acopera, in genral credite pe termen scurt
(3-6 luni)dar si credite pe termen mediu (1-3 ani). Polita cea mai uzuala este si in acest
caz,polita generala pe cifra de afaceri pe credite, numai ca ea se refera la totalitatea
cumparatorilor straini pe credit ce fac afaceri cu un vanzator.
Deci principala diferanta fata de asigurarea creditelor rezida in faptul ca in cazul
exporturilor pe credit, cumparatorul asiguratului (creditorul) isi are locul de desfasurare a
afacerilor intr-o alta tara, deci la subscrierea riscului, trebuie avute in vedere informatii
economice referitoare nu numai la cumparator , dar si la tara sa, precum si la dezvoltarea
economica , prevederile legale si cutuma tarii cumparatorului, fiindca desi obiectivele de baza
ale asigurarii creditelor de export sunt aceleasi in SUA si Marea Britanie, in japonia sau
Australia, datorita legilor diferite, exista diferente in definirea solvabilitatii, a politelor de
asigurare si a procedurilor necesare recuperarilor in caz de dauna.
Intrucat modalitatea de analiza a tuturor tipurilor de asigurari de credit pe termen scurt
este apropiata , cea mai populara forma de asigurare din punct de vedere al incasarilor de
prime este asigurarea creditelor de export.
3.1.1.1. Termeni utilizati in analiza bonitatii beneficiarului politei de asigurare
In asigurarea de credit, subscriitorul trebuie sa analizeze daca cumparatorul

asiguratului va fi in masura, dupa toate probabilitatile , sa faca fata la scadenta obligatiilor
sale financiare fata de asigurat (detinatorul polieti de asigurare). In consecinta, asiguratorul
trebuie sa examineze solvabilitatea si bonitatea clientului asiguratului, legislatia comerciala
din tara clientului si numia dupa o astfel de analiza, va emite polita de asigurare.
Pagina 22 din 135

In prima parte a unei astfel de analize se definesc urmatorii termeni:

Riscul: se asigura numai riscuri rezultate din livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii, pe credit in strainatate.Asigurarea se incheie pentru a proteja prestatorii de servicii
sau producatorii impotriva pierderilor financiare rezultate din insolvabilitatea partenerilor sau
neplata prelungita, pentru bunurile vandute sau livrate, sau pentru serviciile prestate, in
conditiile normale de credit. Pentru ca asiguratul sa fie despagubit , debitorul trebuie sa
devina insolvabil in timpul valabilitatii asigurarii.
Valabilitatea politei: polita de asigurare intra in vigoare la:
in cazul asigurarii creantelor rezultate din livrari de bunuri, la data
la care, potrivit prevederilor contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare de
bunuri si drepturile asupra acestora au trecut asupra cumparatorului extern;
in cazul asigurarii creantelor rezultate din prestari de servicii, la
data la care,potrivit prevederilor contractului de servicii , aceasta prestare a inceput.
Raspunderea asiguratorului expira astfel:
la data ultimei scadente a creditului acordat, daca acest credit a fost
complet rambursat;
in cazul nerambursarii creditului acordat, ca urmare a unei clauze
excluse din polita de asigurare (de ex. Forat majora);
odata cu plata de catre asigurator a despagubirii;
in cazul neplatii prelungite, la expirarea perioadei de asteptare (la
creditele pe termen scurt, in general 180 zile) si plata despagubirii de catre asigurator;
in cazul denuntarii sau rezilierii contractului de asigurare.
Excluderi uzuale:
reclamatii pentru livrari de bunuri sau prestari de servicii
necorespunzatoare;
2)penalizari sau orice alte pierderi in legatura cu neexecutarea obligatiilor
contractuale;
3) amenzi de orice fel;
4) pierderi din diferente de curs valutar
5) despagubiri ca urmare a riscurilor politice
despagubiri ca urmare a unui razboi declarat sau nedeclarat- razboi
civil,revolutie,rascoala, rebeliune, sabotaj sau alte evenimente asemanatoare;
despagubiri ca urmare a unor calamitati ale naturii, in masura in care
Pagina 23 din 135

mijloacele tehnice ce se folosesc in lupta cu astfel de calamitati nu au putut fi folosite

ori s-au dovedit ineficace.
d) Suma asigurata: nu poate depasi valoarea din factura externa, si in general, ea se
exprima in valuta in care a fost incheiat contractul de livrare de bunuri sau de prestare de
servicii. La cererea asiguratului, in suma asigurata se poate include si suma dobanzilor
aferente creditului acordat. In tarile cu o moneda neconvertibila aceasta asigurare se poate
practica in moneda tarii respective dar si cu plata primei si respectiv a despagubirii intr-o
valuta convertibila.
e) Fransiza : reprezinta partea cu care participa asiguratul la despagubiri, in cazul
producerii evenimentului asigurat. In practica ea se situeaza intre 10-50 %, in functie de
bonitatea si solvabilitatea cumparatorului , ramura economica, tara in care se face exportul ,
perioada de timp etc, deci si avaluarea riscului.
f) Prima de asigurare: se calculeaza potrivit tarifului asiguratorului (in functie de tara
cumparatorului, perioada, ramura economica, etc). In general, prima de asigurare se plateste
anticipat, in valuta in care este incheiat contractul de asigurare. La asigurarile cu o durata mai
mare de un an, la cererea asiguratului, plata primei de asigurare poate fi esalonata in rate
semestriale sau anuale, platibile anticipat.In caz de neplata a primei de asigurare, intr-un
termen stipulat, asigurarea poate fi reziliata. In eventualitatea in care asiguratul acorda
debitorului extern, un termen de rambursare a creditului sau a unei rate exigibile, asiguratorul
poate accepta prelungirea perioadei de asigurare, contra platii unei prime suplimentare,
calculata potrivit tarifului de prime.
g) Conditiile de plata ale despagubirii: se refera la certificarea cu documente potrivit
prevederilor legale in vigoare in tara debitorului, a insolvabilitatii sau neplatii din cauze
comerciale, a acestuia din urma. Situatiile cel mai des intalnite se refera la:
depasirea perioadei de asteptare, pentru plata prelungita;
deschiderea procedurii falimentului, inceperea actiunii de intelegere extrajudiciara
intre toti creditorii, deschiderea actiunii judiciare pentru intelegere, executarea silita in scopul
incasarii creantelor- fara a se fi realizat incasarea,incheierea de catre debitor a unei intelegeri
cu toti creditorii- in afara unei actiuni judiciare, intrarea sub incidenta prevederilor referitoare
la institutii noi din legile falimentelor gen-reorganizare.
In aceste conditii asiguratorul plateste asiguratului, intreaga suma
afectata de insolvabilitate, mai putin fransiza, care este in sarcina asiguratului.
Incercarile de recuperare, prin regres, sunt efectuate de catre asigurator si dupa scaderea
Pagina 24 din 135

cheltuielilor de recuperare, suma este impartita intre asigurator si asigurat, potrivit proportiei
dintre suma asigurata si fransiza.
h) Obligatiile asiguratului se refera la:
1) obtinerea, inainte de incheierea contractului de livrare de bunuri sau prestarea de
servicii, de referinte si informatii asupra solvabilitatii si bonitatii cumparatorului sau
beneficiarului extern (informatii bancare, bilanturi si informatii financiare de preferinta
expertizate de societati de specialitate);
2) instiintarea neaintarziata a asiguratorului daca afla ca in situatia debitorului a
intervenit, in perioada asigurarii, starea de insolvabilitate sau ca aceasta este iminenta;
3) luarea tuturor masurilor asiguratorii pentru incasarea creantei sau micsorarea
pagubei
4)punerea la dispozitia asiguratorului a actelor si documentelor cu privire la starea de
insolvabilitate a debitorului.
i) Constatarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor se fac de catre expertii
asiguratorului sau de catre expertii angajati de acesta din urma. Asiguratul odata cu cererea
de despagubire trebuie sa prezinte si actele si documentele doveditoare ale insolvabilitatii
debitorului si cuatumului creditului neachitat.
Pentru stabilirea despagubirii, din creditul asigurat dar nerambursat se scad: - platile
pe care debitorul le-a efectuat pana la ivirea insolvabilitatii, inclusiv cele neprimite inca de
asigurat, dar a caror incasare este posibila;
-platile in contul datoriei, efectuate in alt mod decat cel prevazut in contractul de
livrare de bunuri sau de prestare de servicii, sau depunerile in cont in tara debitorului, care nu
au fost inca incasate de asigurat, dar a caror incasarea este posibila;
sumele realizate din vanzarea bunurilor care fac obiectul livrarii pe
credit sau cele realizate in orice alt mod in urma valorificarii sau gajarii acestor
bunuri, precum si sumele realizate prin incasarea unor cambii ori despagubiri de asigurari,
dupa efectuarea cheltuielilor;
contrapretentiile, bonificatiile, reducerile si serviciile care pot fi
incluse in contul acoperirii creantei;
- sumele obtinute din realizarea drepturilor de orice fel (garantii, cautiuni etc);
-fransiza;
-primele de asigurare datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurare.
In limitele despagubirii platite, asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului
contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Pagina 25 din 135

Polita de asigurarea individuala,pe fiecare tranzactie comerciala se incheie pe baza

delclaratiei de asigurare completata si semnata de asigurat. Declaratia trebuie sa contina:
-denumirea si adresa completa a debitorului;
-denumirea si adresa completa a asiguratului;
-perioada si termenul de realizare a contractului de livrare de bunuri sau prestare de
servicii;
-suma creditului;
- conditiile si termenele de rambursarea creditului;
- modul de garantare a creditului;
-referinte si informatii aspura bonitatii si solvabilitatii debitorului;
- procentul de dobanda asupra creditului acordat, daca se cere includerea acesteia in
asigurare;
orice alte informatii poate detine in legatura cu creditul;
In urma verificarii de catre subscriitor a tuturor acestor informatii, se
decide daca limita creditului nu trebuie micsorata, in functie de situatia debitorului si
dupa ce se agreaza limita si fransiza, se stabileste prima de asigurare si se emite polita de
asiguare.
3.1.1.2. Analiza riscului de credit. Metoda celor 5P.
In analiza riscului de credit pe termen scurt, metoda cea mai folosita atat in sistemul
bancar cat si in asigurari , este asa numita metoda a celor 5 P ( in engleza: people, purpose,
payment, protection si perspective, respectiv personal, scopul, plata, protectia si perspectiva).
1) People- personalul - reprezinta de fapt, analiza societatii, competentei sale in
afaceri, situarea sa in ramura, realatiile sale cu bancile, experienta trecuta referitoare la
abilitatea de a fi rambursat la termen creditele acordate. In acelasi timp trebuie realizate
posibilitatile de expansiune si performantele din industria respectiva.
Purpose- scopul- trebuie definit scopul pentru care se acorda credit
debitorului, achizitionare de noi active si daca acest fapt este in concordanta cu
situatia financiara ( concordanta cu contul de profit si pierderi si bilanul firmei). Se stabileste
daca este vorba de achizitionare de active cu caracter sezonier,active non-sezoniere sau
servicii si bunuri pentru marirea capacitatii productive.
Pagina 26 din 135

3) Payment -plata- presupune o analiza a experientei trecute, pentru a avea o baza

privitoare la posibilitatile si dorinta viitoare, de a rambursa creditul. Care au fost conditiile de
plata din trecut si evidentiate in situatiile financiare, platile la termen sau care este media de
intarziere la platile pe credit. Se analizeaza cu acest prilej si calitatea furnizorilor
cumparatorului strain si situatia conturilor de debitori si creditori.
4) Protection- protectie- care este gradul de protejare determinat de bilantul societatii
cumparatoare , ce alte modalitati de protectie interna sau externa ar exista ( cash flow foarte
bun, garantii, avaluri, ipoteci sau bunuri ipotecabile sau gajabile etc.)
5) Perspective - perspectiva- acestui credit, in general pentru asigurarea unui numar
mai mare de afaceri dar si risc asumat pentru asigurator.
Toate informatiile de mai sus alcatuiesc u portret robot al debitorului : natura
societatii , a produselor si serviciilor sale, prezenta sa pe piata, principalii furnizori si clienti ,
conditiile de vanzare ale produselor sale, capacitatea si eficienta societatii , trendul activitatii,
eforturile de dezvoltare, relatii cu bancile.
Acest portret precede analiza financiara care se bazeaza in general, pe trei situatii si
anume:
- situatia veniturilor si cheltuielilor
-situatia surselor si utilizarii fondurilor (fluxul de numerar proiectat)
- bilantul;
Situatia veniturilr si cheltuielilor stabileste rezultatele activitatii de productie,
beneficiile ramase dupa acoperirea din vanzari a cheltuielilor de exploatare , amortizarii
dobanzilor la creditele pe termen mijlociu si lung si impozite ctre stat , deci asigurarea
fondurilor necesare desfasurarii activitatii.
Elemente stabilite cu ajutorul acestei situatii sunt preluate in cele doua situatii
financiare.
In efectuarea analizei, se utilizeaza indicatori ca: "proportia beneficiilor nete fata de
totalul vanzarilor " sau "rata de acoperire a dobanzii(proportia beneficiilor fata de platile de
dobanzi la imprumuturile scadente ).
Situatia surselor si utilizarii fondurilor, reprezinta protectia financiara a principalelor
surse financiare si destinatia sau utilizarea acestor surse. Punctul de plecare la intocmirea
acestei situatii il constituie valoarea neta a beneficiului sau pierderilor rezultate din situatia
veniturilor sau cheltuielilor, valoare ce trebuie corectata cu elemente de costuri ce nu
constituie efectiv o cheltuiala. Aceasta situatie constituie in fapt planul de finantare al
creditului, aratand in ce masura sursele imprumutate si proprii vor acoperi cheltuielile.
Pagina 27 din 135

Indicatorul cel mai folosit in anazila este "rata de acoperire a datoriilor", care se determina ca
raport intre beneficiu + amortizare si rata de rambursare a creditului + dobanda . Necesar este
ca acest indicator sa fie oricat mai mare decat 1, pentru a nu determina o lipsa de surse
financiare si deci incapacitatea de plata- insolvabilitate.
Bilantul se intocmeste dupa principiile cunoscute ale echilibrului intre totalul
mijloacelor evidentiate in activ si totalul surselor inregistrate in pasiv. Compararea
elementelor de activ se face pe active curente si fixe, iar a celor de pasiv pe pasive curente,
pasive pe termen lung, capital si fonduri proprii. Aceasta grupare asigura determinarea
capacitatii debitorului de a face fata obligatiilor de plata imediata, precum si cunoasterea
permanenta a structuii fondurilor debitorului. Evaluarea bilantului se face se face pe baza de
indicatori printr-o analiza de trend. Indicatorii sunt examinati pe baza performantelor trecute
si sunt apreciati in lumina normelor istorice. Analiza trendului este suplimentata cu
compensarea in cadrul ramurii. Bonitatea firmei nu poate fi evaluata izolat. Analiza
economica, atat macro cat si micro economica, presupune evaluarea trendului si a ramurii
respective .
Pentru analiza bilantului producatorilor , angosistilor, detailistilor si companiilor din
sfera serviciilor se folosesc urmatoarele tipuri de indicatori:
1) de lichiditate – masoara capacitatea unei societati de a-si onora obligatiile la
scadenta.
2) de activitate – masoara gradul de eficienta in folosirea activelor firmei;
3) de acoperire (parghii) – masoara folosirea resurselor atrase si riscul financiar;
4) de profitabilitate – masoara capacitatea firmei de a avea o rentabilitate buna.
1)Indicatorul de lichiditate masoara capacitatea firmei de a-si onora obligatiile pe
termen scurt, prin ciclul de transformare al numerarului. Pentru asigurarea creditelor pe
termen scurt, acesti indicatori sunt deosebit de relevanti. Cei mai folositi sunt indicatorul
activitatii curente si cel al testului acid. Indicatorul curent este raportul dintre active curente si
pasive curente, dezavantajul constand in faptul ca in active se include si stocurile sau alte
active greu vandabile. Acest dezavantaj nu il intalnim la indicatorul testului acid care se
calculeaza ca raport intre activele rapide si acelasi pasive curente. Activele rapide sunt cele
care pot fi transformate in numerar intr-o perioada scurta de timp. Este un activ ce masoara
mai corect lichiditatea intrucat izoleaza activele cele mai lichide (numerar, actiuni vandabile,
alte investii pe termen scurt, sume de incasat), excluzand stocurile, avansurle, alti debitori,
precum si postul active curente. Daca acest indicator este subunitar, trebuie analizate cu grija
situatia stocurilor societatii.
Pagina 28 din 135

2) Indicatorii de activitate masoara utilizarea resurselor , examineaza eficienta cu care

sunt folosite activele, comparand situatia veniturilor cu categoria corespunzatoare din active.
Rotatia capitalului circulant se deteremina ca un raport intre vanzarile nete ale societatii si
capitalul circulant si indica cererea de capital circulant pentru cresterea vanzarilor. O valoare
ridicata indica nevoia de mai multe fonduri pe termen lung.
Rotatia fondurilor fixe nete, care reprezinta raportul intre vanzarile nete si fondurile
fixe nete, masoara eficienta si productivitatea societatii. Acest indicator variaza mai mult in
functie de ramura. Pentru analiza productivitatii si rentabilitatii capitalului se foloseste
indicatorul rotatia activelor totale (vanzari nete / active totale).
3) Indicatori de acoperire (parghii) reflecta masura in care se foloseste finantarea prin
credite. Sunt indicatori de risc financiar, flexibilitate si capacitate de palta a datoriei. Acesti
indicatori se determina ca raporturi intre datorie(sau diverse tipuri de datorii) si capital.
4) Indicatorii de profitabilitate masoara capacitatea conducerii de a controla
cheltuielile, de a imbunatati profitabilitatea. Printre indicatorii cei mai folositi se numara
marja profitului brut( venituri - costul marfurilor vandute / vanzarile nete) si masoara
profitabilitatea procesului de productie. Masura profitabilitatii activelor este raportul intre
venitul net raportat si activele totale. Acest indicator nu ia in cosiderare componenta activelor
sau mixul datoriei/capital.
3.1.1.3. Riscurile exportului pe credit si modalitati de protejare impotriva acestora.

Institutii publice de garantare a exporturilor
Fiecare tara, mare sau mica, dezvoltata sau in curs de dezvoltare, este preocupata sa-si
sporeasca exporturile pentru ca, pe aceasta cale, sa-si poata asigura valuta necesara achitarii
bunurilor din importuri de care are nevoie pentru productie, pentru consumul populatiei ori
pentru investitii.
Adesea, bunurile de natura mijloacelor fixe de mare volum si complexitate, ca de
exemplu echipamentele industriale, se livreaza treptat, pe parti componente, pe masura
fabricarii lor, si tot astfel, pe masura realizarii investitiei, se incorporeaza in opera de catre
achizitor. In aceste conditii, apare necesitatea esalonarii in timp a platii furniturilor de catre
importator.
Pagina 29 din 135

Necesitatea esalonarii platii produselor importate apare si in cazul in care mijloacele

fixe nu se livreaza pe parti componente, dar au o valoare mare si o folosinta indelungata, ca
de exemplu masinile de putere si de lucru, mijloacele de transport si telecomunicatii etc.
Pentru numerosi agenti economici, ca de pilda intreprinderile mici si mijlocii, ar fi greu, daca
nu imposibil, sa achite dintr-o data intreaga valoare a mijloacelor fixe importate, avand o
valoare mare si o durata de functionare de 5-10-15 ani sau mai multi.
Probleme financiare se pun chiar si pentru agentii economici care se aprovizioneaza
din import cu materii prime si materiale, piese de schimb, produse de completare, marfuri
alimentare ori nealimentare destinate aprovizionarii populatiei. In astfel de cazuri, adesea
importatorii au nevoie de o pasuire de una sau de mai multe luni pana isi procura resursele
valutare necesare achitarii importurilor.
In cazurile de mai sus, cumparatorii convin cu furnizorii lor ca plata produselor sa fie
esalonata in timp. In situatia in care plata urmeaza a se face intr-un termen scurt, furnizorul
acorda un credit comercial clientului sau extern.
Uneori, insa, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda
clientului sau creditul solicitat nici macar pe o perioada de cateva luni. In astfel de
imprejurari, cumparatorul solicita credit unei banci din tara furnizorului pentru a putea achita
la scadenta produsele comandate la import. In felul acesta, creditul devine un instrment care
favorizeaza schimburile comerciale internationale, extinderea cooperarii economice si
financiare dintre state.
Dar, efectuarea exportului prin mijlocirea creditului antrezenaza multiple riscuri
pentru exportator, ca si pentru banca finantatoare. De altfel, riscuri inevitabil legate de
livrarea marfurilor pe credit apar si atunci cand furnizorul si cumparatorul sunt rezidenti ai
aceleiasi tari, iar tranzactia s efectueaza in moneda nationala, adica atunci cand actul de
vanzare-cumparare pe credit sau prin mijlocirea imprumutului bancar se produce pe piata
interna.
Cand tranzactiile comerciale constituie operatii de export-import, lucrurile se
complica din cauza distantelor adesea mai lungi dintre furnizor si cumparator, a termenelor
mai indepartate la care se efectueaza platile, a monedelor diferite folosite in tarile participante
la contract, a reglementarilor juridice la fel de diferite de la o tara la alta si insuficient
cunoscute de furnizorii externi etc.
Riscurile importului vizeaza: neincasarea contravalorii marfii livrate pe credit sau
incasarea acesteia cu intarziere; refuzul cumparatorului de a prelua marfa ajunsa la destinatie;
denuntarea contractului de catre cumparator in timpul desfasurarii procesului de productie la
Pagina 30 din 135

furnizor; avarierea sau distrugerea marfii in timpul fabricatiei sau al transportului;

imposibilitatea repatrierii masinilor, utilajelor, materialelor si a altor bunuri deplasate peste
granita pentru realizarea unor lucrari de cooperare pentru diversi beneficiari externi;
raspunderea civila legala a furnizorului fata de terzi etc.
In functie de natura lor, aceste riscuri pot fi grupate in riscuri comerciale, riscuri
provocate de calamitati naturale sau alte cauze de forta majora, riscuri politice si riscuri
valutare.
Riscul comercial se refera la insolvabilitattea debitorului, atunci cand intervine una
din cauzele urmatoare:faliment, orice masura de execuitare silita asupra proprietatii
debitorului care nu a condus la plata integrala in favoarea asiguratului a sumelor
facturate,executarea unei hotarari judecatoresti de omologare a concordatului incheiat intre
debitor si creditorii sai, concordat fara procedura juridica cu toti creditorii sau cu majoritatea
acestora, suspendarea sau moratoriul oficial asupra platilor datorate de catre debitor si alte
hotarari similare in conformitate cu sistemul legal in tara debitorului.
Riscul comercial consta in deteriorarea situatiei financiare a cumparatorului, care
poate fi public sau privat. Cumparatorii publici sunt acele entitati ce nu pot fi declarate
falimentare. In aceasta categorie intra administratiile de stat sau teritoriale, municipalitatile,
institutile publice si institutiile private ale caror angajamente sunt garantate de un organism
public, sau societati comerciale cu capital majoritar de stat. Cumparatori privati sunt
considerati acele societati comerciale care pot fi declarate falite in caz de insolvabilitate si pot
fi urmarite in instantele de drept comun. Neonorarea, de catre cumparator, a angajamentului
asumat fata de furnizor, poate fi provocata de factori cu actiune pe termen lung sau de cauze
accidentale sau ireversibile. Nu sunt excluse nici cazurile de neplata a sumelor datorate,
determinate nu de insolvabilitate, ci de reaua credinta a cumparatorului, cand acesta reclama
defecte tehnice imaginare la produsul importat, pentru a se sustrage de la obligatia
contractuala sau pentru a obtine o reducere de pret.
De asemenea, riscurile comerciale tin si de neplata prelungita a sumelor datorate,
situatie in care debitorul sau garantul lui nu a platit suma asigurata 6 luni de la scadenta
stabilita initial, din alte cauze decat cele asimilate riscurilor politice
Riscul politic imbraca forma unor evenimente independente de vointa si de
solvabilitate cumparatoruluisi care il impiedica sa-si onoreze obligatiile asumate de creditorul
extern Este vorba de razboi, revolutie,revolta, razboi civil, greva si alte evenimente asimilate,
in afara Romaniei, ce impiedica indeplinirea contractului de export. Masuri cu caracter politic
pot fi luate si de terte tari ori de organisme internationale impotriva tarii importatorului, care
Pagina 31 din 135

il pun pe acesta din urma in imposibilitatea de a-si respecta obligatiile fata de furnizor.In
acest context ar putea fi citata instituirea embargoului impotriva unei tari de catre Consiliul
de Securitate, ori de catre una sau mai multe tari.
In aceeasi categorie a riscului politic intra si dificultatile si intarzierile mai mari de
180 de zile, in transferul banilor din tara cumparatorului, ca urmare al unui moratoriu general,
declarat de guvernul din tara cumparatorului sau de guvernul unei alte tari, prin intermediul
careia plata trebuie efectuata, toate pierderile rezultate din imposibilitate de a institui
proceduri legale in tara cumparatorului datorita lipsei sau proastei functionari asistemului
legal sau judiciar din tara in cauza si retragerea sau nereinnoirea licentei de export sau
impunerea unor restrictii la export, dupa data inceperii riscului.
Caracter politic imbraca si masurile luate de autoritatile publice-guvern, banca
centrala, ogane vamale - avand ca efect restrangerea importurilor,limitare transferului valutar,
refuzul admiterii pe teritoriul tarii a anumitor produse, sechestrarea sau achizitionarea unor
bunuri apartinand unor agenti strain.
Riscul valutar apare atunci cand in efectuarea unui export cu plata la termen se
utilizeaza doua monede: spre exemplu contractul se in moneda tarii furnizoare (sau in
moneda unei terte tari), iar plata furniturii de catre cumparatorul extern se efectueaza in
moneda tarii sale. Modificarea raportului dintre cele doua monede, in intervalulde timp de la
semnarea contractului si pana la achitare furniturii, poate determina pierderi pentru furnizor si
castig pentru cumparator sau invers.
Riscurile de forta majora sunt reprezentate de evenimentele de tipul catastrofelor
naturale (de exemplu:inundatii, utrmure cicloni eruptii vulcanice ) sau alte evenimente
asimilate acestora.
Sunt excluse de la asigurare:
situatiile de forta majora aparute pe teritoril Romaniei;
situatiile datorate contractului grneral sau producatorului de produse cu ciclu lung de
functionare, furnizorilor sau subcontractorilor acestora;
situatiilor care nu sunt definite ca forta majora in contractul extern;
Dupa perioada in care apar riscurile mai pot fi: de fabricatie si de credit.
Intre momentul intrarii in vigoare a contractului extern si momentul livrarii, riscurile
esentiale la care este expus contractantul general sau producatorul de produse cu ciclu lung de
fabricatie:intreruperea contractului din motivce independente de vointa sa si rezilierea
contractului de catre cumparatorul strain, ramanand nerecuperate cheltuielile angajate pana in
acel moment daca marfurile aflate in curs de fabricatie nu pot fi revandute decat cu pierderi
Pagina 32 din 135

importante. Acest risc este denumit generic “risc de fabricatie”si este acoperit printr-o polita
de asigurare emisa in favoarea exportatorului.Asimilat riscului de fabricatie este si cel de
refuz al preluarii bunurilor de catre cumparator, cu exceptia cazului in care acest refuz este
indreptatit.
Dupa livrare, riscul cel mai importatnt pentru contractantul general, producatorul
si/sau exportatorul de produse cu ciclu lung de fabricatie este de a nu incasa la scadenta, in
valuta convenita, creanta sa asupra debitorului strain. Acest risc poarta denumirea de “risc de
credit”.
Asigurarea riscului de fabricatie se acorda, de regula, impreuna cu asigurarea riscului
de credit, dupa livrare.
Pentru contracararea riscurilor exportului pe credit, furnizorii fac investigatii ample cu
privire la solvabilitatea clientilor potentiali inainte de semnarea contractului, iar apoi
utilizeaza diferite instrumente si tehnici de lucru financiare si juridice. In ciuda acestor masuri
de precautie, furnizorii nu se pot pune la adapost de toaate riscurile exportului, si de aceea ei
fac apel la protectia prin asigurare.
In unele situatii, nici chiar asigurarea clasica nu poatae oferi protectie deplina
furnizorilor angajati in exporturi cu plata la termen sau bancilor care acorda credite
cumparatorilor externi. Asa este cazul riscurilor politice , rezultand din masurile luate de
autoritatile publice din tara importatorului si care au un caracter neasigurabil. Acelasi
caracter, neasigurabil, prezinta si debitorii publici si impotriva carora nu se pot lua masuri de
constangere pentru a-i determina sa-si respecte obligatiile asumate.
Acolo unde asigurarea clasica nu poate prelua riscurile politice care ameninta
furnizorii nationali, intervine statu, în completarea sau în locul acestora,dupa caz. Institutiile
care actioneaza din împuternicirea si pentru contul statului îmbraca diferite forme juridice:
departamente ale administratiei de stat, institutii publice, societati de asigurare cu statut de
drept privat.
Intr o serie de tari, de garantarea exporturilor se ocupa anumite institutii publice,
altele au optat pentru organizarea de societati având statut juridic de drept privat
In tara noastra, pentru asigurarea si reasigurarea creditelor la export, a fost creata
Banca de Export Import a României, înfiintata în anul 1992 cu sprijinul statului român. Ea
este organizata ca o societate comerciala pe actiuni care activeaza în domeniul bancar si în
cel de asigurare al creditului de export. Potrivit statutului sau si a legislatiei în vigoare,
EXIMBANK desfasoara actiuni atât în nume si în cont propriu, cât si în numele si contul
statului, ca agent al acestuia autorizat.
Pagina 33 din 135

Pentru spijinirea exporturilor, EXIMBANK a introdus o serie de instrumente financiar

bancare si de asigurare în concordanta cu practicile intrerne si internationale în acest
domeniu, unele dintre acestea fiind pentru prima data utilizate în practica bancara românesca.
Activitatea desfasurata de EXIMBANK în numele si în contul statului sub
coordonarea Comitetului International de Garantii si Credite de Comert Exterior s a încadrat
în programul de stimulare al exporturilor prin bonificatiile de dobânzi la creditele pentru
export, asigurari de credte de export împotriva unui pachet important de riscuri, inclusiv cele
politice, scutiri de taxe vamale pentru importurile de completare, precum si evaluarea
proiectelor si tranzactiilor de comert exterior pe care statul român e interesat sa le sprijine.
In anul 1996, peste 1600 de exportatori români au solicitat si obtinut bonificarea
dobânzilor, pe care le au platit pentru pentru creditele de export acordate de bancile
românesti, în valoare de 189 miliarde lei. Au fost analizate 151 de cereri de scutiri de taxe
vamale pentru importuri de completatre, totalizând 271miliarde de lei.
Ca un instrument distinct de activitate bancara obusnuita, aceasta ofera sprijin
exportatorilor români prin asigurarea neîncasarilor din export.
Activitatea de asigurare de credite derulata de EXIMBANK a continuat sa se inscrie
în anul 1996 în trendul si practica internationala din domeniu, relatia cu N.M.C.
(Nederlandsch Creditverzerhering Maatschappij N.V.) una dintre cele mai mari societati
private de pe piata mondiala de asigurari de credite. Merita amintita si dezvoltarea relatiilor
EXIMBANK cu membrii Uniunii Internationale a Asigurarilor de Credite de Export si
Investitii Uniunea de la Berna precum si cu institute sau societati similare din Europa
Centrala si de Est. La finele anului 1996 EXIMBANK a pregatit cadrul procedural pentru
inceperea sistemului de asigurare a creditelor comerciale interne.
Pentru contracararea riscurilor exportului pe credit, furnizorii fac investigatii ample cu
privire la solvabilitatea clientilor potentiali inainte de semnarea contractului, iar apoi
utilizeaza diverse instrumente si tehnici de lucru financiare si juridice . In ciuda acestor
masuri de precautie , furnizorii nu se pot pune la adapost de toate riscurile exportului, si de
aceea ei fac apel la protectia prin asigurare.
In unele situatii, nici chiar asigurarea clasica nu poate oferi protectie o protectie
deplina furnizorilor angajati in exporturi cu plata la termensau bancilor care acorda credite
cumparatorilor externi. Asa este si cazul riscurilor politice, rezultand din masurile luate de
autortatile publice ale tarii importatorului si care au un caracter neasigurabil.Acelasi caracter,
neasigurabil, poarta si riscul de neplata, pe care il prezinta debitorii publici si impotriva
Pagina 34 din 135

carora nu se pot lua masuri de constrangere pentru a-I determina sa-si respecte obligatiile
asumate.
Acolo unde asigurarea clasica nu poate prelua riscurie politice care ameninta
furnizorii (creditorii) nationali, intervine statul, in completarea sau in locul acestora, dupa
caz. Institutiile care actioneaza din imputernicirea si pentru contul statului imbraca diferite
forme juridice: departamente ale administratiei de stat; institutii publice; societati de
asigurare cu statut de drept privat.
Astfel, in Marea Britanie departamentul de garantare a creditului de export (Export
Credit Guarantee Departament ), reprezinta o divizie a Ministerului Comertului (Board of
Trade); In Japonia , de asigurarea creditului la export de ocupa o divizie (Export Insurance
Division) din cadrul Ministerului Comertului si Industriei (International Trade
Administration Bureau-Ministry of International Trade and Industry )
Intr-o serie de tari, de garantarea exporturilor se ocupa anumite institutii publice . Asa
este si cazul agentiei guvernamentale din SUA, denumita Export-Import Bank of United
States (EXIM Bank); al lui Office National du Ducroire (OND)din Belgia; al lui Instituto
Nazionale della Assicurazione din Italia.
Alte tari au optat pentru organizarea de societati avand caracter juridic de drept privat.
Din aceasta categorie pot fi luate in considerare cu titlu de exemplu, Companie Francaise
d’Assurance pour le commerce Exterieur (COFACE), al carei capital este detinut aproape
integral de banci sau de societati de asiguari nationalizate.Osterrichische Kontroll Bank din
Austria si Companloa de seguros de credito a la exportation din Spania si-au procurat
capitalul, parte din sectorul public , parte din cel privat. In schimb, capitalul lui Hermes
Kreditversicherungs Aktiengesellschaft (Hermes) din Germania si cel al lui N.C.M din
Olanda sunt integral private.
In ceea ce priveste modul de interventie al statului in asigurarea creditului la export,
practica internationala, cunoaste situatii diferite. In tari ca Germania, Olanda, Belgia si
Elvetia, asistam la o colaborare intre stat si sectorul privat. Astfel, societatea privata N.C.M
din Olanda asigura riscurile comerciale pe termen scurt pe contul sau propriu, fara vreo
garantie din partea statului, iar riscurile comerciale pe termene medii si lungi si pe cele
politice le asigura pentru contul statului. OND din Belgia- in calitate de institutie publica-
asigura toate riscurile politice si toate riscurile comerciale emanand de la tari extraeuropene.
In schimb, riscurile comerciale decurgand din tranzactii curente realizate cu tarile europene
industrializate raman in sarcina unei societati private, care le reasigura partial la OND.
Pagina 35 din 135

In Germania, asigurarea combinata a riscurilor politice si a celor comerciale este de

competenta statului si se realizeaza prin compania privata Hermes, acre actioneaza ca
mandatar al sau.
In alte tari, ca de exemplu in Marea Britanie, nu exista o veritabila colaborare intre
autoritatea publica si societatile private de asigurare, intrucat statul s-a substituit totalmente
sectorului privat si asigura direct responsabilitatea si gestiunea riscurilor.
In alte cazuri, intre stat si beneficiarii garantiilor sale se interpune un organism
autonom si specializat, care poate sa fie o agentie guvernamentala (EXIM Bank), ca in SUA,
sau o societate de drept privat (COFACE), ca in Franta.
3.1.1.4. Forme ale asigurarii creditelor de export
Asigurarea creditelor are menirea sa ofere protectie agentilor economici impotriva

riscurilor specifice expotului. Un contract de export poate avea ca obiect livrari de marfuri,
executari de livrari sau prestari servicii, inclusiv cesiuni de licente sau brevete, in favoarea
unor cumparatori sau beneficiari rezidenti in strainatate.
Cand partile contractante convin ca furniturile, lucrarile sau serviciile care fac
obiectul contractului de export sa nu se achite la livrare (executare sau prestare ) ci dupa
scurgerea ci dupa scurgerea unui interval de timp de la aceasta, furnizorul acorda
cuparatorului extern un credit comercial.Consimtind la o asemenea modalitate de plata,
furnizorul isi asuma, pe de o parte, riscurile exportului pe credit, iar pe de alta, efectele de
trezorerie ale operatiei de export cu plata la termen. Intrucat exportul pe credit blocheaza
pentru un timp resursele financiare ale furnizorului, incorporate in produsele livrate (lucrarile
executate sau serviciile prestate ) pe credit, acesta se vede obligat sa si le completeze apeland
la un credit bancar.
Creditul furnizor constituie un instrument de promovare a exporturilor prin facilitatea
-plata pe credit - pe care furnizorul (exportatorul)o acorda cumparatorului si se utilizeaza, de
regula, pe perioade scurte de timp dar si pe termene mijlocii si lungi (5-7 ani). In cazul
exportului de valori mari, furnizorul nu-si poate bloca resursele financiare pe perioade lungi
de timp, fara a-si periclita propria sa gestiune financiara. Drept urmare, cumparatorul se vede
obligat sa-si procure singur resursele de care are nevoie pentru achitarea la livrarea
produselor de catre furnizor. In acest scop, el se adreseaza unei banci de pe piata tarii
furnizorului solicitandu-i imprumutul de care are nevoie si care poarta denumirea de credit-
Pagina 36 din 135

cumparator. Acesta este o forma a creditului financiar, caracterizaa prin aceea ca este legata
de o operatie de export.
Creditul furnizor nu depaseste, de regula 80-90% din valoarea marfii, diferenta fiind
achitata de importator sub forma avansului sau platii la livrare. Bancile comerciale
conditioneaza acordarea creditelor exportatorilor de asigurarea acestora la o institutie de
asigurare. Polita de asigurare emisa in favoarea furnizorului este cedata de acesta bancii care
a finantat exportul. Astfel polita de asigurare serveste drept garantie bancii pentru creditul
acordat exportatorului pe toata durata valabilitatii sale. Costul asigurarii sub forma primei de
asigurare platita de exportator, este totdeauna suportat de importator, fie direct prin
evidentiera ei separat in contract, fie indirect prin prin includerea in pretul marfii.
Creditul furnizor presupune asadar trei documente: contractul comercial international
(exportator-importator), conventia de creditare (exportator-banca) si polita de asigurare
(exportator- institutia de asigurare).
Asigurarea creditelor se realizeaza de banca exportatorului la o institutie de asigurare
din tara sa. Costul asigurarii este suportat de regula de importator (uneori si de exportator).
Deci si in cazul creditului cumparator apar trei documente: contractul comercial international
(importator-banca exportatorului), conventia de credit (importator-banca exportatorului) si
polita de asigurare (banca exportatorului-institutia de asigurare).
Exportul se realizeaza, asadar, fie prin mijlocirea creditului comercial, acordat de
furnizor partenerului sau de afaceri -cumparatorul extern -, fie prin intermediul creditului
creditului-cumparator, acordat de o banca cumparatorului extern. Ambele forme de credit de
export urmaresc favorizarea schimburilor comerciale in interesul partilor contractante si se
acorda de operatori privati (furnizori, banci) in conditiile apropiate de cele de pe piata (rata a
dobanzii, durata, mod de esalonare a rambursarii etc.)
Alaturi de aceste forme de credit, se intalnesc si altele avand caracter de ajutor,
acordate de catre state, prin guvernele acestora sau prin institutiile specializate. Creditele
externe din resurse publice se acorda in conditii mai ajantajoase decat cele acordate de catre
operatorii privati (dobanzi sub nivelul pietei, termene de rambursare mai lungi, perioade de
gratie, etc).
Creditele-ajutoare din resurse publice se acorda pe baze bilaterale sau multilaterale,
dupa caz, si urmaresc dezvoltarea economica a tarii beneficiare. Creditele-ajutoare bilaterale,
de regula, sunt legate, adica nu se pot folosi decat pentru achitarea unor importuri de bunuri
din tara donatoare. In mod obisnuit, creditele-ajutoare nu sunt garantate de asiguratorii de
credite, ci raman in sarcina statului.
Pagina 37 din 135

3.1.1.5. Forme de asigurare premergatoare si posterioare incheierii contractului de

export
Pentru a patrunde cu produsele sale pe piata, un agent economic este obligat sa

prospecteze in prealabil acea piata, pentru a se convinge daca si in ce conditii ar putea sa
exporte pe acea piata.
Perspectarea pietei externe reclama cheltuieli importante din partea exportatorului
potential, fara sa existe certitudinea ca actiunea sa va fi incununata de succes, adica va face
posibila incheierea de contracte de export.Chiar daca in unele tari exista practica suportarii de
catre stat a unei parti din cheltuielile de prospectare, totusi pentru cheltuielile care raman in
sarcina agentului economic, riscul insuccesului comercial al actiunii de prospectare nu poate
fi neglijat. Pentru protejarea sa impotriva unui asemenea risc, exportatorul potential poate
incheia o asigurare de prospectare la un organism specializat in astfel de asigurari.
In cazul unor obiective importante vizand livrari de produce, executari de lucrari sau
prestari de servicii peste granita de valori mari, concurenta internationala capata forme
deosebit de ascutite. Pentru a se plasa pe o pozitie cat mai avantajoasa in competitia la care
participa, unii agenti economici prezinta oferte ferme valabile o anumita perioada de timp.
Modificarea conditiilor economice (referitoare la pret, dobanda, curs de schimb valutar,
modalitati de finantare etc.) in perioada de valabilitate a ofertei ferme, fata de cele avute in
vedere la intocmirea acesteia, poate sa antreneze, pentru agentul exportator , in cazul
adjudecarii comenzii, o pierdere ca nu poate fi recuperata de la importator . mai notam ca
ofertantul este obligat sa depuna o cautiune in favoarea cumparatorului care sa-I garanteze
acestuia din urma ca ofertantul, in ipoteza adjudecarii tranzactiei, va semna contractul extern
in conditiile prevazute in oferta prezentata.
In astfel de situatii, se pot incheia asigurari impotriva riscurilor pe care le incumba
remiterea, de catre exportator, de oferte ferme pe perioade indelungate de valabilitate.
Dupa incheierea contractului de export pot sa survina doua categorii de riscuri, si

anume: a) unele in intervalul de timp cuprins intre momentul semnarii contractului de export
si cel al livrarii la extern a produselor comandate, insotite de documetele legale si b) altele in
perioada de la livrarea pe credit a produselor si pana la incasarea contravalorii acestora.
Pagina 38 din 135

In perioada producerii propriu-zise a bunurilor care fac obiectul contractului

(fabricarea bunurilor ce urmeaza a fi exportate, executarea unor lucrari de constructie montaj,
amenajari teritoriale, foraje de exploatare sau de exploatare, lucrari agricole sau forestiere,
realizarea unor obiective la cheie, prestarea unor servicii etc.), pentru exportator subzista
riscul intreruperii contractului din motive ce-I scapa de sub control. In masura in care
bunurile, lucrarile sau serviciile comandate au caracter de unicat si deci dupa terminare nu
mai pot fi valorificate de alti beneficiari, intreruperea contractului genereaza pierderi pentru
exportator.
Riscul inregistrarii de pierderi pentru exportator poarta denumirea de risc de
fabricatie. Daca exportatorul a depus o cautine in favoarea cumparatorului care sa garanteze,
in caz de necessitate, restituirea avanasului achitat la perfectarea contractului sau o garantie
de calitate, atunci exportatorul pierde dreptul asupra garantiei.
In cazul lucrarilor de cooperare economica internationala (executarea de catre
exportator a unor obiective la cheie in strainatate sau a unor lucrari cu ajutorul
echipamentelor, masinilor si materialelor sale si care si care urmeaza a fi repatriate dupa
executarea contractului), exista riscul ca acele valori materiale apartinand exportatorului sa
nu mai poata fi readuse in tara de origine din motive politice.
In sfarsit, in decursul contractului comercial, perioada de fabricatie se poate intinde pe
o perioada indelungata de timp. In conditii de inflatie, cresterea rapida a preturilor interne ar
putea sa ridice intr-atat costurile de fabricatie ale furniturii, incat contractul sa inregistreze
pierderi in loc de beneficii. Riscul majorarii preturilor interne poate fi protejat printr-o
garantie a riscurilor economice.
Dupa livrarea produselor (predarea lucrarilor executate sau prestarea serviciilor) catre
partenerul extern, pentru furnizor apare riscul de neplata la termen a contravalorii acestora de
catre clientul extern.
Societatea de asigurare clasica sau un organism de asigurare specializat, care
actioneaza din ordinul si pentru contrul statului (exemplu COFACE, Hermes, Ducroire etc.),
poate sa protejeze exportatorul impotriva unui asemenea risc. Garantarea riscului de credit se
acorda de catre asiguratorul creditului fie exportatorului ( in cazul creditului-furnizor), fie
bancii (in cazul creditului cumparator).
Cautiunile depuse de exportator in favoarea cumparatorului, prin care garanteaza buna
calitate a executarii contractului sau restituirea avansului primit de la cumparator, in cazul
neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre furnizor, pot fi valorificate in conditiile
stabilite.
Pagina 39 din 135

In aceasta faza a derularii contractului de export, mai poate surveni, in afara riscului
de neplata a furniturii, si riscul schimbului valutar. Chiar daca clientul (debitorul) extern si-a
onorat la termen angajamentul asumat fata de furnizor (in cazul creditului-furnizor) sau fata
de banca (in cazul creditului-cumparator), asupra exportatorului poate sa planeze riscul
inregistrarii unei pierderi rezultate din diferenta intre cursul valutar existent la incheierea
contractului si cel practicat la achitarea creditului. Impotriva riscului de schimb valutar,
exportatorul poate sa incheie o asigurare care sa-l protejeze in astfel de imprejurari.
Pana aici riscurile creditului la export au fost abordate prin prisma momentului cand
acestea se manifesta. O alta abordare vizeaza natura riscurilor respective, care face deosebire
intre riscurile comerciale, riscurile politice si riscurile valutare sau economice.
Riscurile comerciale - denumite si riscuri de plata - sunt legate de comportamentul
cumparatorului fata de furnizorul sau. Cand cumparatorul extern este o persoana fizica sau
juridica privata, aceasta prezinta riscul de neplata. Impotriva cumparatorului privat se poate
introduce actiune in justitie, pentru a-l obliga sa-si respecte angajamentul asumat prin
contract. In schimb, impotriva cumparatorului public, care se derobeaza de la indeplinirea
obligatiilor contractuale ce si-a asumat, nu exista cale de atac in justitie. Din aceasta cauza,
riscul de neplata din partea cumparatorului privat este considerat risc comercial, in timp ce
acelasi risc, provenit din partea unui cumparator de drept public, este considerat ca fiind risc
politic.
Riscuri politice. Notiunea de risc politic are o sfera larga de cuprindere, in care intra:
riscul politic propriu-zis, ca si riscul de neplata din partea cumparatorului public, si riscul de
netransfer al valutei catre furnizor (creditor).
Riscul politic propriu-zis se refera la razboi, razboi civil, revolutie, rebeliune etc., ca
si la actele (deciziile) autoritatilor publice (nationalizare, rechizitie, sechestrare, interzicerea
sau restrangerea importului anumitor produse, limitarea transferului valutar, interzicerea
repatrierii activelor apartinand unor persoane straine etc.), care impiedica executarea
contractului. Caracter politic poarta si masura luata de o autoritate publica din tara
exportatorului, de a interzice exportul unui anumit produs contractat si aflat in perioada de
fabricatie. Adesea, executarea unui contract poate fi zadarnicita de masurile luate de o tara
terta.
Unele organisme de asigurare (COFACE s.a.) asimileaza riscul de neplata a unui
contract de export incheiat cu un partener de drept public, u riscul politic.
Riscul de netransfer al valutei catre exportatorul care a acordat un credit-furnizor sau
catre banca creditoare ( in cazul creditului-cumparator) apare atucni cand furnizorul nu poate
Pagina 40 din 135

intra in posesia valutei reprezentand contravaloarea exportului sau, intrucat autoritatea

monetara nu transfera suma datorata de agntul importator furnizorului sau (sau bancii sale) si
pentru care el a depus echivalentul in moneda locala. Acest refuz de transfer de valuta, in
ochii furnizorului (creditorului), capata caracterul unui risc politic, fiind generat de o masura
luata de o autoritate publica, iar nu de incapacitatea de plata a clientului sau.
Riscurile catastrofale. Unii asiguratori de credite la export asimileaza catastrofele
naturala (cutremur de pamant, inundatie, ciclon, eruptie vulcanica etc.), produse pe teritoriul
altei tari (decat cea a exportatorului), riscului politic.
In cazaul unei catastrofe (cutremur de pamant, inundatie, ciclon etc.), un asigurator
obisnuit acopera disparitia sau avarierea bunurilor asigurate, iar un asigurator de credite la
export acopera imposibilitatea cumpatratorului de a intra in posesia bunurilor comandate sau
de a le achita la scadenta.
Riscurile valutare sau economice. Alaturi de riscurile comerciale, politice, catastrofale
sau de forta majora, mai descifram aici riscurile valutare sau economice, in care intra: riscul
de schimb valutar; riscul cresterii costurilor de fabricatie alerodusului care face obiectul
exportului si riscul fluctuarii ratei dobanzii.
Riscul de schimba valutar apare atunci cand moneda tarii exportatorului si moneda
tarii importatorului nu sunt legate intre ele printr-un raport de schimb fix. Din aceasta cauza
cursul la care se efectueaza schimbul celor doua monede poate sa se modifice de la o
perioada la alta, provocand, dupa caz, efecte pozitive sau negative pentru exportator.
Pentru a se proteja impotriva riscului de schimb valutar, exportatorul care vinde cu
plata la termen, ca si banca creditoare care a acordat un imprumut importatoului, poate sa
recurga la diverse solutii.
Este vorba de urmatoarele posibilitati: a) sa efectueze tranzactia in moneda sa
nationala; b) sa contracteze un import in moneda clientului sau sau intr-o alta moneda, astfel
incat riscul de schimb valutar aferent angajamentului de plata exprimat intr-o alta moneda
decat cea nationala sa compenseze riscul de schimb aferent creantei sale. Ca sa reuseasca,
aceasta solutie trebuie sa opereze cu sume identice (de incasat din strainatate si de platit catre
strainatate), scadente la aceeasi data si sa prezinte acelasi risc de schimb valutar sau unul
apropiat; c) exportatorul sa vanda produsul sau la un curs dinante fixat. Procedand in acest
fel, exportatorul evita riscul inregistrarii unei influente negative din fluctuarea cursului
valutar, dar si cel al realizarii unei influente favorabile.
Fiecare dintre aceste solutii prezinta avantaje si dezavantaje si uneori intampina
dificultati tehnice de aplicare. De aceea, exportatorul se adreseaza adesea unui asigurator de
Pagina 41 din 135

credite la export, pentru a-i oferi protectia necesara impotriva acestui risc. In plus,
exportatorul este supus riscului de schimb valutar nu numai atunci cand vinde cu plata la
termen, exprimata intr-o alta moneda decat a sa, dar si atunci cand incheie el insusi contracte
de subantrepriza cu plata la termen in moneda tarii subantreprenorului sau intr-o alta moneda.
Asiguratorul de credite la export acopera riscurile de schimb valutar ce apar in ambele
imprejurari.
Riscul cresterii costurilor de fabricatie ale produsului care face obiectu exportului
apare ca urmare a fenomenelor inflationiste ce se manifesta pe piata tarii exportatorului. La
produsele cu ciclu lung de fabricatie, acest risc este deosebit de de pronuntat si poate face ca
cresterea costurilor sa fie atata de alerta incat sa depaseasca marja luata in antecalcul, iar
afacerea sa se soldeze cu pierdere. Daca exportatorul, din motive de prudenta, include in
costuri o marja mai mare, poate ajunge la un nivel al pretului de oferta care il face
necompetitiv. Daca exportatorul solicita includerea in contractul comercial a unei clauze de
revizuire a pretului, aceasta solutie s-ar putea sa nu-i convina importatorului.
Pentru protejarea intereselor sale, exportatorul solicita asiguratorului creditelor la
export o asigurare impotriva riscurilor economice.
Riscul fluctuarii ratei dobanzii subzista atat la creditul-furnizor, cat si la creditul-
cumparator. Cand se fixeaza rata dobanzii pe care importatorul o va plati exportatorului pe
perioada valabilitatii creditului-furnizor sau bancii creditoare pe perioada valabilitatii
creditului-furnizor sau bancii creditoare pe perioada valabilitatii creditului-cumparator,
furnizorul (respectiv banca) trebuie sa tina cont de nivelul dobanziila care acesta (aceasta) va
putea sa-si procure banii necesari pentru refinantare. Daca dobanda pietei manifesta tendinta
de majorare, de lucru acesta trebuie sa tina seama de incheierea contractului de imprumut cu
dobanda fixa. La un contract cu dobanda fixa, exista riscul ca dobanda pietei sa fie superioara
cele fixe prevazute in contract, lucru care il dezavantajeaza pe exportatorul-creditor sau pe
banca creditoare.
Pentru protejarea exportatorului si a bancilor de riscul fluctuarii dobanzii la creditele
acordate de acestia, se aplica solutii diferite. In unele tari, mecanismele de refinantare a
exportului cu rate ale dobanzii fixe sunt administrate de institutii publice. In asemenea
imprejurari, statul suporta o parte din dobanda pe care trebuie sa o plateasca exportatorul
cand se imprumuta pe piata pentru a-si completa resursele sale financiare; o alta solutie
consta in stabilizarea dobanzii percepute de banci de la clientii lor externi. Diferenta dintre
dobanda pietei (mai mare) si dobanda fixa, incasata de la clientul extern se suporta de catre
stat pe toata durata de valabilitate a contractului de credit.
Pagina 42 din 135

Indiferent de formele organizatorice si de statutele lor juridice, organismele

specializate in asigurarea creditelor de export-import, la care ne-am referit mai sus, incheie
aproximativ aceleasi genuri de asigurari, folosesc aceleasi tipuri de polite, practica prime de
asigurare diferentiate etc.
Indiferent de formele organizatorice, prin activitatea pe care o desfasoara, prin
formele de asigurare pe care le incheie, prin facilitatile pe care le acorda, organismele
specializate urmaresc promovarea exportului tarilor lor, patrunderea produselor tarilor lor pe
noi piete, furnizarea sprijinului de care au nevoie agentii economici din tarile lor pentru
cresterea competitivitatii si sigurantei exportului pe pietele externe etc.
Asigurarea creditului la export are anumite limite, adica acorda protectia cuvenita
asiguratului in limitele si in conditiile stabilite. Astfel, pierderea suferita de asigurat trebuie sa
rezulte dintr-un risc cuprins in asigurare; indemnizatia cuvenita asiguratului se achita acestuia
la expirarea termenului de asteptare, deoarece neplata creantei poate sa fi fost provocata de
cauze care nu tin de incapacitatea de plata a clientului, ci de dificultatile tehnice, trecatoare; o
parte din risc (de ordinul catorva procente) ramane in sarcina asiguratului; operatia de export-
import trebuie sa se fi facut cu respectarea reglementarilor de comert exterior ale tarii
exportatoare, ca si de cele ale tarii importatoare; asigurarea creditului la export nu acopera
pierderile decurgand dintr-un litigiu existent intre furnizor si cumparator sau intre
imprumutator si imprumutat.
Asigurarea creditului de catre stat se poate face numai atunci cand operatia prezinta
interes pentru economia nationala.
3.1. 2. Asigurarea creditelor de export de catre EXIMBANK
Banca de Export Import a Romaniei este autorizata:a)sa asigure creditele acordate

exportatorilor si importatorilor pentru operatii de comert exterior; b) sa asigure creditele
acordate unor persoane fizice si juridice straine, de catre banci si societati financiare din
Romania; c) sa asigure creditele acordate de banci si societati financiare straine pentru
finantarea operatiilor agentilor economici din Romania; d) sa asigure investitiile in strainatate
efectuate de catre societatile comerciale si banci cu sediul in Romania si , respectiv, sa
asigure investitiile efectuate in Romania de catre societatile comerciale si banci straine.
Potrivit reglementarilor in materie, asigurarea creditelor si garantarea investitiilor de
catre Banca de Export Import a Romaniei, in favoarea societatilor comerciale, bancare si
Pagina 43 din 135

financiare romane si straine, acopera riscuri comerciale romanesti, riscuri politice si valutare
si cazuri de catastrofa sau forta majora.
EXIMBANK isi desfasoara activitatea in numele si contul statului, in calitate de agent
al acestuia, pe baza de conventie, precum si in nume si cont propriu si/sau in colaborare cu
alte societati comerciale sau institutii financiar-bancare, in conditiile economiei de piata.
In activitatea de finantare, garantare si asigurare a creditelor de export-import,
realizata in numele si pe contul statului, EXIMBANK actioneaza pe baza orietentarilor,
hotararilor si in limita plafoanelor stabilite de Comitetul Interministeriarl de Garantii si
Credite de Comert Exterior.
In vederea stimularii activitatii de comert exterior, prin operatiile de finantare,
garantare, asigurare si reasigurare, ce se efectueaza in numele si in contul statului, se
constituie un fond special in lei si in valuta la dispozitia Bancii de Export Import a Romaniei.
Acest fond se alimenteaza din primele de la bugetul de stat si se utilizeaza pentru acoperirea
despagubirilor cuvenite asiguratilor.
In activitatea de finantare, garantare si asigurare a creditelor de export-import
realizata in nume si cont propriu, EXIMBANK actioneaza dupa regulile economiei de piata,
potrivit deciziilor organelor proprii de conducere, iar rezultatele obtinute se reflecta in
bilantul si in contul de profit si pierdere.
In faza de inceput a activitatii sale, EXIMBANK isi concentreaza atentia asupra
asigurarii, in numele si in contul sau propriu, a creditelor pe termen scurt.
Asigurat poate fi orice exportator roman, care accepta conditiile asigurarii. Sunt
primite in asigurare creantele rezultate atat din exportul de marfuri, cat si din executari de
lucrari in strainatate.
In activitatea de asigurare pe care o desfasoara, EXIMBANK utilizeaza diverse tipuri
de contracte (polite), in functie de dimensiunea protetiei pe care o ofera asiguratului.
Astfel, cand asigurarea protejeaza creditul acordat unui singur cumparator, pentru o
singura tranzactie, asiguratorul emite o polita specifica; cand livrarile catre un anumit client
capata un caracter de regularitate, de permanenta si se mentin la un anumit nivel, la
incheierea asigurarii se utilizeaza polita revolving; cand in asigurare sunt cuprinse toate
creditele acordate de un asigurat cumparatorilor sai externi din diferite tari, atunci
asiguratorul foloseste polita globala.
Contractele de asigurare se deosebesc si dupa riscurile pe care le acopera si care difera
in functie de tara cumparatorului (importatorului).
Pagina 44 din 135

Astfel, pe asiguratii care au creante de incasat de la cumparatori din tari membre ale
O.C.D.E., EXIMBANK ii protejeaza impotriva riscului de insolvabilitate si intarziere in plata
din partea clientilor lor externi. In schimb, pe asiguratii avand creante de incasat de la
cumparatori din alte tari, EXIMBANK ii protejeaza impotriva neplatii si intarzierii la plata,
determinate atat de cauze comerciale, cat si de cauze politice.
In acceptiunea asigurarilor incheiate de EXIMBANK, riscurile comerciale imbraca
doua forme, si anume: a) insolvabilitatea cumparatorului (debitorului) si b) imposibilitatea
cumparatorului de a plati bunurile acceptate.
Insolvabilitatea est5e provocata de una din urmatoarele cauze:
a) faliment;
b) orice masura de executare silita asupra proprietatii debitorului care nu a
condus la plata integrala in favoarea asiguratului a sumelor facturate;
c) executarea unei hotarari judecatoresti de omologare a concordatului
incheiat intre debitor si creditorii sai;
d) concordat fara procedura judiciara cu toti creditorii sau cu majoritatea acestora;
e) suspendarea sau moratoriul oficial asupra platilor datorate de catre
debitor,
f) alte hotarari similare in conformitate cu sistemul legal in tara debitorului.
Neplata prelungita intervine atunci cand debitorul sau garantul sau nu a platit o suma
asigurata in decurs de sase luni de la scadenta stabilita initial, prin contract, in afara cazului in
care debitorul sau garantul acestuia nu si-au putut indeplini obligatiile din cauza de: forta
majora, dificultati in transferul banilor, insuficienta devizelor convertibile sau din alte cauze
politice, dezastre naturale, epidemii sau a oricarei forme de violenta in societate. Nu se
considera neplata prelungita situatia in care, urmare a imposibilitatii de comunicare dintre
Romania si orice alta tara, nu se poate stabili daca debitorul sau garantul nu si-au indeplinit
obligatiile fata de creditor.
Riscurile politice cuprind o gama larga si variata de evenimente, cum ar fi:
a) dificultati si intarzieri (mai mari de 180 de zile) in transferul banilor
din tara cumparatorului, ca urmare a unui moratoriu privitor la
datoria externa, declarat de guvernul din tara cumparatorului sau de
guvernul unei terte tari, prin intermediul careia plata trebuie
efectuata;
b) orice alte actiuni ale guvernelor straine ce impiedica indeplinirea
contractului de export sau determina intarzierea in transferul
Pagina 45 din 135

banilor;
c) razboi, razboi civil, revolutie si alte evenimente similare, produse in
afara Romaniei, ce impiedica indeplinirea contractului de export;
d) toate riscurile privind cumparatorii publici;
e) toate pierderile rezultand din imposibilitatea de a institui proceduri
legale in tara cumparatorului, ca urmare a lipsei sau a proastei
functionari a sistemului legal sau juridic in tara in cauza;
f) retragerea sau nereinnoirea licentei de export sau impunerea unor
restrictii la export, dupa data inceperii riscului.
Incadrarea unor evenimente in categoria riscurilor politice sau a celor comerciale se
face in functie de tipul cumparatorului, care este public sau privat.
Astfel, sunt considerati cumparatori publici administratiile de stat sau teritoriale,
municipalitatile, institutiile publice si asimilate, institutiile private ale caror angajamente sunt
garantate de un organism public, precum si societatile comerciale cu capital majoritatr de stat.
Entitatile publice nu pot fi declarate in stare de faliment si, ca atare, nu pot fi urmarite in
justitie.
Sunt comsiderati cumparatori privati acele societati comerciale care, ajunse in stare de
insolvabilitate, pot fi declarate in stare de faliment si pot fi urmarite de instantele de drept
comun.
Riscurile de forta majora cuprind evenimentele de tipul catastrofelor naturale
(inundatii, cutremure, cicloane, eruptii vulcanice etc.), precum si alte evenimente asimilate
acestora.
Sunt excluse de la asigurare: situatiile de forta majora aparute pe teritoriul Romaniei;
situatiile datorate contractantului general sau producatorului de produse cu ciclu lung de
fabricatie, furnizorilor sau subcontractantilor; situatiile care nu sunt definite ca forta majora
in contractul extern.
Asigurarea poate fi incheiata de exportatori Romania din sectorul de stat ori din cel
privat, pentru exporturi de produse originare din tara noastra, intr-o a numita proportie din
valoarea creditului acordat.
In functie de perioada de timp asupra careia se intinde valabilitatea asigurarii
incheiate, distingem asigurarea pentru prelivare si asigurarea pentru postlivrare.
Asigurarea pentru prelivrare (fabricatie) acopera riscurile exportatorului, legate de
contractul de export, in perioada de fabricatie a produselor care fac obiectul livrarii catre
cumparatorul extern. Cu alte cuvinte, polita pentru prelivrare protejeaza exportatorul pentru o
Pagina 46 din 135

perioada cuprinsa intre momentul semnarii contractului de export si pana in momentul

semnarii transferului de proprietate, asa cum este acesta definit prin acel contract.
In acest interval de timp, exista riscul intreruperii contractului din motive
neimputabile exportatorului (producatorului de produse cu ciclu lung de fabricatie) si
rezilierii contractului de catre partenerul (cumparatorul extern). Acest risc- denumit risc de
fabricatie – este generator de pagube pentru producator in masura in care el s-a aprovizionat
deja cu materii prime si materiale si a inceput fabricatia propriu-zisa. Daca produsul face
obiectul contractului are caracter de unicat si ca atare nu mai poate fi vandut unui client,
cheltuielile de productie incorporate in produse finite si in productie in curs de fabricatie se
transforma in pierdere pentru producator.
Daca produsul in cauza nu esteunicat si poate, deci, sa fie oferit altui client, in forma
respective sau cu unele modificari , intre pretul de contract si pretul obnetabil, poate aparea o
diferenta care se transforma in pierdere pentru producator. Pierderi pot aparea si din
lichidarea materialelor aprovizionate pentru contract si ramase in stoc, daca acestea nu se mai
pot vinde sau se vand la preturi inferioare celor de cumparare.
In cazul unei polite de prelivrare, asiguratorul plateste asiguratului o despagubire care
acopera pierderea inregistrata de acesta in proportia prevazuta in contractul de asigurare.
Asigurarea pentru postlivrare protejeaza interesele exportatorului din momentul
transferului dreptului de proprietate (care se produce, de regula, la data livrarii) si pana la
rambursarea creditului. Asadar, polita pentru postlivrare acopera riscurile exportatorului care
survin in perioada de dupa livrarea in strainatate, pe credit, a produsului.
Dupa livrarea produsului, pentru contractantul general, producatorul sau exportatorul
de produse cu ciclu lung de fabricatie poate sa survina riscul de a nu-si putea incasa creanta
de la partenerul (cumparatorul) extern, in valuta convenita. Acest risc poarta denumirea de
risc de credit.
De obicei, cele doua polite – pentru perioada de prelivrare si pentru perioada de
postlivrare- se completeaza reciproc. Este insa posibila si incheierea unei polite care sa
acopere numai perioada de postlivrare.
Asigurarea se incheie pe baza cererii de asiguarare,semnata de asiguarat, si care se
depune cu cel putin 30 de zile inaintea datei la care urmeaza sa inceapa riscul asigurat. Prin
data inceperii riscului se intelege data semnarii contractului – in cazul politei de prelivrare -,
respective, data transmiterii proprietatii – in cazul politei de postlivrare.
Pagina 47 din 135

Daca in urma examinarii cererii de asigurare, asiguratorul ajunge la concluzia ca

aceasta nu intruneste conditiile necesare pentru acceptarea asigurarii, atunci el poate emite o
promisiune de asigurare , care cuprinde conditiile si garantiile acceptabile pentru el.
Promisiunea de asigurare exprima angajamentul asiguratorului de a emite, in numele
si pentru contul statului, polita de asigurare la data semnarii contractului, in masura in care
toate conditiile initiale isi pastreaza valabilitatea.
Emiterea politei de asigurare se face de catre EXIMBANK, in baza hotararii
Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior. Contractul de
asigurare se considera incheiat in momentul incheierii politei de asigurare.
Polita de asiguare se incheie pentru pentru o suma egala cu un anumit procent din
valoarea creditului de export si care poarta denumirea de procent asigurat. Proportia
acoperirii creditului prin asigurare, de catre EXIMBANK, variaza intre 75% si 85%, in
functie de natura bunurilor care fac obiectul exportului.
Diferenta de 15%-25% din risc, neacoperita prin asigurare, ramane in sarcina
asiguratului. Aceasta parte din risc neasigurata(fransiza)nu poate fi asigurata la alte societati
de asigurari; ea poate fi insa cedata, cu acordul scris al asiguratorului, subcontractantilor
exportatorului atat in cazul perioadei de prelivrare, cat si in cel al perioadei pe postlivrare.
Asigurarea poate fin incheiate pentru contracte de export ce au ca obiect exporturi
complexe sau produse cu ciclu lung de fabricatie.
Nivelul primei de asigurare , datorate de asiguarat, este diferentiat de catre
EXIMBANK in functie de: tara cumparatorului ; statutul juridic al cumparatorului; garantiile
disponibile; durata perioadei de fabricatie si de credit; conditiile de plata si procentul asigurat.
Contractul extern trebuie intr-o valuta convertibila cotata la BNR. In anumite cazuri
pot fi acceptate si contracte in moneda locala a tarii cumparatorului extern.
La incheierea unui contract de asigurare se analizeaza , intre altele, si elementul
strain .Aceasta reprezinta costurile tuturor produselor si serviciilor achizitionate din
strainatate, necesare executarii contractului extern, inclusive cheltuielile suportate in tara
debitorului si comisioanele de platit in strainatate. Ponderea elementului strain nu trebuie sa
depaseasca 50% din valoarea contractului de export.
Pe langa exigentele asiguratorului roman, un contract extern trebuie sa respecte si
cerintele acordurilor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si
recomandarile Asociatiei Internationale a Asigurarilor de credite si investii de la Berna, care
prevedea urmatoarele conditii:
Pagina 48 din 135

15% din valoarea contractului extern trebuie platita in avans pana in momentul livrarii
(de obicei 5% se achita la intrarea in vigoare a contractului si restul de 10 % la livrare.) Prin
aceasta masura se urmareste ca vanzarea pe credit sa nu depaseasca 85% din valoarea
contractului;
partea de 15 %, reprezentand vanzarea pe credit, sa fie rambursabila in transe
semestriale egale, incepand cel tarziu la sase luni de la livrare;
durata creditului sa fie corelata cu natura bunurilor. Astfel, pentru bunurile de capital
perioada maxima este in general de 5 ani, iar pentru proiecte de mai mare anvergura durata
creditului poate sa mearga pana la 10 ani;
durata creditului trebuie sa fie corelata cu valoarea tranzactiei. De exemplu, valoarea
unui credit pe termen pana la 3 ani trebuie sa fie de minimum 75000 de dolari SUA; valoarea
unui credit pe termen pana la 4 ani sa fie de minimum 150.000 dolari , iar valoarea unui
credit de pana la 5 ani sa fie de minimum 300.000 de dolari;
costurile locale sa nu depasesca nivelul avansului.
Pentru nave, avioane, centrale nucleare si centrale elctrice, altele decat cele nucleare,
sunt prevazute conditii speciale, care urmeaza sa fie luate in considerare la analiza
contractelor in vederea asigurarii.
Contractul de asigurare al creditelor de export se deruleaza potrivit regulilor
prevazutede Conditiile generale si Conditiile particulare ale acestui tip de asigurare.
Astfel, in caz de neplata a unei rate de prina in termen de cel mult 30 de zile de la
scadenta, asiguratorul poate suspenda asigurarea deupa trecerea termenului de asteptare; el o
poate reactiva , in termen de 24 de ore de la data platii primei restante si a penalitatii de
intarziere.
Daca asigurarea inceteaza inainte de expirarea teremenului de valabilitate a asigurarii
sau contractul de asigurare se denunta ori se reziliaza, primele de asigurare platite, aferente
perioadei ulterioare incetarii asigurarii ori denuntarii sau rezilierrii contractului, se restituie
asiguratului.
Pe perioada de valabilitate a asigurarii, asiguratul este obligat sa comunica
asigutratorului toate evenimentele survenite si care au o legatura cu executarea contractului
de asigurare.
Daca asiguratul a comunicat asiguratorului date inexacte sau incomplete, ori daca nu
I-a facut de indata comunicarea cu privire la schimbarea imprejurarilor esentiale privind
riscul, acesta este in drept sa ceara modificarea corespunzatoare a contractului de asigurare
Pagina 49 din 135

sau sa-l denunte. Daca asiguratul nu consimte la modificarea conditiilor contractului de

asigurare, aceste se reziliaza.
Dupa producere ariscului asigurat, asiguratorul este in drept sa reduca despagubirea
cuvenita corespunzator raportului intre prima stabilita si cea care, cunoscandu-se exact
imprejurarile, ar fi fost cuvenita, sau sa refuze plata despagubirii, daca fata de acele
imprejurari contractul de asigurare nu s-ar fi incheiat.
Raspunderea asiguratorului incepe la data semnarii contractului –in cazul politei de
prelivrare- si la data la care s-a efectuat livrarea si dreptul de proprietate asupra bunurilor care
fac obiectul exportului a trecut asupra cumparatorului extern- in cazul politei de postlivrare. –
Raspunderea asiguratorului inceteaza: la data ultimei scadente a creditului acordat,
daca acesta a fost rambursat integral; in cazul producerii riscului asigurat, adica a
nerambursarii creditului asigurat, o data cu plata despagubirii cuvenite asiguratului; la data
renuntarii sau rezilierii contractului de asigurare.
Plata de catre asigurator a despagubirii la care este indreptatit asiguratul, in cazul
producerii riscului asigurat, se face cu conditia ca:
asiguratul sa-si fi indeplinit integral si la timp obligatiile contractuale fata de debitor;
intre asigurat si debitor sa u mai existe nici o disputa cu privire la paguba respective;
riscul produs sa nu fi fost cauzat de greseala sau insolvabilitatea vreunui agent al
aexportatorului sau a unei banci colectoare;
neplata sa fi depasit 180 zile de la scadenta sau de la data incetarii productiei la
cererea EXIMBANK , dupa caz.
Pe masura dezvoltarii si consolidarii sale, EXIMBANK va primi in asigurare si riscuri
comerciale pe termene medii si lungi precum si riscuri politice si valutare .
3. 1. 3. Asigurarea creditelor interne
Acoradrea creditelor pe termen scurt (max.12 luni) constituie un instrument de

ridicare a gradului de competitivitate in conditiile cresterii concurentei pe o piata nationala. In
aceste conditii, vanzatorul se vede nevoit sa-si protejeze contul de debitori prin cumpararea
unei polite de asigurare a creditului acordat. Asigurarea de credit se refera la riscuri din toate
etapele productiei pana la distributie, cu exceptia vanzarii finale catre consumator, caci desi
asigura obligatii comerciale, ea nu asigura creditul de consum. De asemenea, nu garanteaza
Pagina 50 din 135

plata unui debit la scadenta. Despagubirile se acorda numai ca urmare ca urmare a neplatii
prelungite a cumparatorului sau a insolvabilitatii sale.
Tipul de polita emis in cadrul asigurarilor de credite interne variaza in functie de legea
si uzanta din fiecare tara. Generic, ea este destinata sa asigure fie o tranzactie individuala fie
o relatie de afaceri continua (cifra de afaceri). In cazul tranzactiei individuale , polita emisa
asigura un singur contract. Asigurarea se incheie in timpul negocierilor , iar riscul incepe
cand bunurile sunt livrate sau incepe prestarea de servicii. Este de la sine inteles inteles ca
administrarea unor astfel de asigurari este scumpa si necesita un volum mare de munca, acest
tip de polita fiind recomandat numai in cazul unor tranzactii de valori mari, ca de exemplu
vanzarea unor echipamente mari de constructii sau masini unelte. O alternativa ar constitui-o
polita speciala, care asigura un numar de tranzactii cu unul sau mai multi cumparatori
desemnati, pentru o perioada de 12 luni. O alta posibilitate o constituie polita generala pe
cifra de afaceri pe credit( cel mai des intalnita) care asigura toate afacerile vanzatorului, pe o
perioada de timp, in mod uzual 12 luni. Inainte de emiterea acestui tip de polita, societatea de
asigurare solicita de la vanzatorul ce doreste sa se asigure , informatii privind experienta
trecuta referitoare la credite in suferinta sau neplatite, plus o lista cu principalii cumparatori
cu limitele de credite acordate de furnizor.
Societatea de asigurari se va informa in prealabil asupra solvabilitatii si bonitatii
acestor cumparatori. El isi rezerva dreptul sa exculsa din polita anumiti cumparatori sau sa
reduca unele limite de credite acordate.
In cazul vanzatorilor care au tranzactii numai ocazional si de valori mici, in polita se
va prevede o limitamaxima, in cadrul careia vanzatorul poate acroda credit fara a-l mai
supune analizei societatii de asigurare.
Principalele avantaje ale acestu tip de polita sunt: administrarea relativ usoara, costuri
reduse si evitarea de catre asigurator a antiselectiei , toate contractele pe credit fiind oferite
spre asigurare si nu numai cele cu un risc mare, iar pentru asigurat verificarea inca o data,
prin specialistii societatii de asigurare, a solvabilitatii si boitatii clientilor sai.
O caracteristica comuna tuturor tipurilor de asigurari de credite este faptul ca
niciodata ele nu acopera 100% din pierdere, asiguratul fiind obligat prin prevederile politei sa
participe cu cel putin 20 % la pierdere.
Cu mici exceptii , mai ales in SUA , cotatiile de prima sunt hotarate individual in
functie de ramura economica a debitorului si vanzatorului, structura clientilor asiguratului si
de termenele de plata. Prima se calculeaza fie pe baza cifrei de afaceri , fie pe baza creditelor
neachitate lunar.
Pagina 51 din 135

La baza, asigurarea ratelor de credit a fost o ramura a asigurarii creditului comercial,

dar datorita dezvoltarii accelerate, a devenit o ramura independenta . Acest tip de asigurare
este specific unui numar redus de ramuri; de exemplu in ramura vanzarii automobilelor. Pe
aceasta cale se asigura pretul ce urmeaza a se plati in rate pentru bunuri neperisabile, noi,
intr-o perioada cuprinsa intre 24 si 36 de luni. In general este recomandat ca asiguartul sa-si
retina in co-asigurare o suma de pana la 25% din valoarea bunului. La acest tip de polita
asiguratul este detailistul sau producatorul (cand vinde consumatorul), iar tipul de polita este
cea generala pe cifra de afaceri ce se vinde in rate, pentru a exculde posibilitatea antiselectiei.
La acesta asigurare problemele de lichiditate sunt mai ridicate, caci dauna se plateste la
scadenta si nu in caz de insolvabilitate. Ca garantie, se foloseste retinerea titlului de
propietate pana la achitare.
Asigurarea creditelor de investitii
Asigurarea creditelor pentru bunuri de investitii serveste detinatorului politei la

asigurarea contului sau de debitori pe teremn mediu si lung (in genral pana la 60 de luni),
respectiv asigura plata furniturilor de bunuri de investitii, de catre clienti, potrivit cu o
esalonare agreata. Chiar si in acest sector al asigurarilor, polita generala pe cifra de afaceri pe
credit, este foarte raspandita; uneori se agreaza asigurarea unor tranzactii individuale. Acest
tip de asigurare se foloseste la protectia nu numai a exportului de bunuri, dar si a exportului
de capital, fie sub forma de imprumuri , fie sub forma de investitii de capital. In ultima vreme
se observa tendinta generala in ceea ce priveste asiguarea tranzactiilor de leasing. La baza
analizei riscurilor ce degurg din aceste activitati sta analiza cost-beneficiu.
3.2. ASIGURAREA DE CAUTIUNE
Prin emiterea de actiuni (bonds), asiguratorul (garantor) garanteaza ca debitorul isi va

indeplini obligatiile legale sau contractuale ce le are fata de creditor (beneficiar),
Cautiunea este un serviciu similar cu cel oferit de banci cand garanteaza pentru
clientii lor. O cautiune angreneaza urmatoarele relatii :
Pagina 52 din 135

- relatia debitor - creditor (stabilit fie prin contractul de livrare de bunuri sau servicii ,
sau prin lege, de ex. oBligatia de a plati vama );
- relatia debitor - asigurator ( dubla, pe de o parte plata primei de la debitor catre
asigurator, pe de alta parte dreptul la recurs al asiguratorului asupra debitorului;
- relatia asigurator- beneficiar (garantia de sine).
Beneficiar ---------------------Contract -----------------------Asigurat
(creditor) (debitor)
2
1
Asigurator
garantor 3
Cautiune; 2- Plata primei; 3- Drept de recurs

Din cele de mai sus reies urmatoarele:
- creditorul este beneficiarul cautiunii, fie ca obligatiile din contract sunt indeplinite ,
fie ca prin cautiune se plateste o anumita suma; in toate imprejurarile beneficiarul este
protejat;
- debitorul ( asiguratul) est eresponsabil, pe de o parte, de indeplinirea obligatiilor din
contractul dintre el si creditor si garantate prin cautiune, iar pe de alta parte, in caz de dauna
trebuie sa plateasca asiguratorului sumele pe care acesta le-a platit beneficiarului;
- asiguratorul (garantor )este partea care se alatura debitorului in scopul garantarii fata
de beneficiar a indeplinirii de catre asigurat a obligatiilor acestuia din urma.
Cele mai utilizate forme de cautiune se refera la garantia pentru licitatii (bid bond),
garantii de restituire a avansului (advance payment bond), garantii privind asigurarea
serviciilor de intretinere (maintenance bond), garantii pentru vama, garantii de indeplinire de
obligatii fata de diverse organe oficiale etc. Acestea sunt cele mai populare forme de cautiune
care se inscriu insa intr-un evantai foarte larg de forme, mai ales pe piata americana.
Subscriitorul trebuie sa determine daca debitorul va fi in masura, dupa toate
pobabilitatile sa-si indeplineasca la scadenta obligatiile financiare fata de creditor. In acest
scop el trebuie sa examineze solvabilitatea si bonitatea debitorului, sa examineze daca
debitorul , la scadenta va fi in masura sa-si indeplineasca obligatiile fata de creditor, iar in
cazul in care cautiunea este chemata la plata, daca va putea face fata pretentiilor
asiguratorului (regres).
In evaluarea riscului la subscrierea unei cautiuni, se foloseste metoda celor 3 C
(character – specific, capacity- capacitate, capital-capital ).
Pagina 53 din 135

Prin specificul debitorului se intelege situarea sa in ramura in care activeaza ,

caracterizarea sa din punct de vedere al vechimii, daca este sau nu o forma de traditie si
caracterizarea conducerii firmei. Desigur, subscriitorii vor prefera sa emita cautiuni in cazul
unor firme vechi , cu renume deja stabilit pe piata si cu manageri cu reputatie.
Prin capacitate se analizeaza know-how-ul firmei si inzestrarea sa tehnica. Se
analizeaza de asemenea contractul dintre debitor si creditor si conditiile in care acest contract
trebuie realizat.
Prima ce se emite pentru emiterea unei cautiuni este proportionala cu rata dobanzii de
pe piata respective si in competitie cu spezele bancare percepute pentru scrisorile de garantie.
Si in aceasta ramura de asigurare se cere asiguratului sa-si retina o participare la risc,
in general de 20-30% din dauna asigurata.
Principalele riscuri garantate de cautiuni sunt :
-garantia de participare la licitatii , acre garanteaza ca debitorul, in cazul in care
castiga licitatia, va semns contractul si va furniza cautiunea de buna executare a contractului.
In cazul in care nu va incheia contractul sau nu va adduce cautiunea de buna executare,
castigator este desemnat urmatorul la licitatie, iar societatea de asigurare va plati diferenta
dintre valoarea licitata de debitorul garantat si valoarea celui caruia I s-a acordat ulterior
licitatia;
-garantia de restituire a avansului, se practica in cazurile in care creditorul
prefinanteaza debitorul prin plata unui avans. Aceasta plata se garanteaza - de fapt
rambursarea ei- printr-o cautiune, a carei valoare descreste proportional cu valoarea
lucrarilor;
-garantia de buna executare a contractului garanteaza indeplinirea la termen a
contractului, in concordanta cu programul si specificatiile, etc.
Aceste asigurari sunt similare cu serviciile bancare de garantare . Ele sunt parcticate
de societati de asigurare, specializate, tocmai pentru ca presupun o munca complexa de
evaluare si entru a proteja cat mai bine asiguratii, printr-o administrare corecta a riscurilor ce
pot ajunge la cumuluri, apreciabile de daune posibile.
3.3. ASIGURAREA DE FIDELITATE
Pagina 54 din 135

Prin asigurare de fidelitate se presupune oferirea protectiei unei societati impotriva

unor prejudicii in calitatea activelor datorate actelor necinstite ale personalului sau. Deci,
scopul asigurarii de fidelitate este cel de a proteja asiguratul impotriva unor daune ce ar
rezulta din increderea acordata unor persoane ce administreaza o parte din activele sale .
Polita de asigurare de fidelitate protejeaza o societate impotriva daunelor determinate de acte
frauduloase sau necinstite ale personalului sau, indifferent daca acestia au actionat singuri sau
impreuna cu alte persoane. Asiguratorul plateste numai dauna propriu-zisa nu si daunele de
consecinta. Sunt excluse de asemenea din despagubire costurile asiguratului pentru stabilirea
pierderii porpriu-zise.
Garantiile de fidelitate se emit fie pentru anumite posturi, fie pentru fiecare persoana
in parte , fie sunt generale pentru toti angajatii unei societati ( in cazul institutiilor financiare-
banci, intermediari, uniuni de credit etc).
Acest tip de garantii este obligatoriu, prin ele asigurandu-se riscurile impotriva:
- fraudei si necinstei angajatilor
Riscuri de asigurari legate de lumea interlopa:-furtului in timpul transportului; -
inselaciunii si valutelor contrafacute (false) si chiar rapirilor.
3.4. ASIGURAREA RISCURILOR POLITICE
In vorbirea obisnuita denumim riscuri politice toate riscurile legate de actiuni

impotriva persoanelor sau proprietatii determinate de legatura cu, sau desfasurate sun
auspiciile unor puteri politice, in asigurari sfera de cuprindere a denumirii generice de riscuri
politice este, in mod obisnuit mult mai mica.
In principiu, asigurarea de riscuri politice denumeste acoperirea de care dispun
societatile comerciale dintr-o tara pentru sustinerea activitatilor lor de export , contractare,
investitii in strainatate . Deci, desi riscuri cum ar fi furtul de persoane cu solicitarea
rascumpararii, santajul si alte amenintari la dresa individului sunt riscuri reale, de cele mai
multe ori politice si uneori chiar asigurabile (la rate de prima considerabile, desigur) in lumea
asigurarii riscurilor politice, ele ocupa un loc minor ca pondere.
In aceste conditii apare necesitatea delimitarii riscurilor politice de altele care se pot
confunda usor (si din care, de fapt s-au despins).
Riscurile politice difera de :
Pagina 55 din 135

- riscurile de credit, prin faptul ca desi ambele sunt riscuri financiare , riscurile
politice implica interventia unei puteri politice din statul cumpratorului ( in gneral guvernul),
sau un cumparator public, in timp ce riscurile de credit se exclud ( cauzele insolvabilitatii
fiind pur comerciale);
- riscurile de razboi, prin faptul ca , desi ambele sunt legate d intervantia unor putei
politice sunt, dupa cum am aratat de natura finaciara, abstracta ( exropriere, frustrarea
contractului etc.), in timp ce riscurile de razboi sunt in general de naura fizica (implica
avarierea bunurilor asigurate).
Principalele polite de asigurare impotriva riscurilor politice se refera la : asigurari
politice pure pentru exportatori (cele mai uzitate), asigurari politice pentru importatori,
asigurarea investitiilor in strainatate (confiscare, expropriere,nationalizare), asigurare
impotriva razboiului civil, asigurarea riscurilor politice pentru banci, asigurarea barterelor,
asigurari diverse (rezilierea inaugurarii unor expozitii, rapiri si rascumparari , forta majora),
asigurarea valorii reziduale, finantarea exporturilor, etc .
Mentionand ca prima majoritara pe plan mondial este produsa de primul tip de polita ,
deci ca in general detinatorul politei de asigurare de risc politic este exportatorul, iar tara
purtatoare de risc este tara importatorului, putem aminti printre cele mai de intalnite riscuri
asigurate urmatoarele :
1. Daca cumparatorul este o organizatie sau societate de stat (cumparator public) :
CONTRACT FRUSTATION -frustrarea contractului,
nerespectarea lui, datorita evenimetelor politice (sau de forta majora) in afara
controlului asiguratului si al cumparatorului.
- CONTRACT REPUDIATION - repudierea contractului de catre statul cumparator
fara vina vanzatorului;
- DEFAULT / NON PAYMENT - imposibilitatea sau refuzul statului cumparator de a
plati munca , serviciile, lucrarile prestate de vanzator, fara o vina a acestuia;
-ARBITRATION AWARD REFUSAL -imposibilitatea sau refuzul statului
cumparator de a respecta o hotarare de arbitraj;
-EXPORT RESTRICTION - anularea autorizatiei de export sau instituirea unei legi
care sa impiedice exportul respectiv, facand posibila respectarea obligatiilor contractuale de
catre vanzator; este printre putinele cazuri in care tara de risc este a exportatorului si nu a
importatorului ;
-IMPORT RESTRICTION -anularea autorizatiei de import sau restituirea unei legi
care impiedica importul respectiv;
Pagina 56 din 135

-UNFAIR CALLING OF BONDS/ GUARANTEES - retragerea titlurilor de credit

sau garantiilor (stabilite prin contract) de catre cumparator fara ca exportatorul sa-I fi dat
motiv sa o faca;
- EXCHANGE TRANSFER/CURRENCY INCONVERTABILITY - instituirea unei
legi sau reglementari care impiedica, restrange, ingreuneaza excesiv sau controleaza
transferul fondurilor in valuta catre tara vanzatorului;
- CONTRACT NON-RATIFICATION - neratificarea contractului datorita unei cauze
politice.
2. Atunci cand cumparatorul este o organizatie privata (neguvernamentala) se elimina
din cele de mai sus riscurile: repudierea contractului, neplata si refuzul de a respecta o
hotarare arbitrala, adaugandu-se insa in CONTRACT CALCELATION - anularea
contractului din ordinul guvernului.
3. Atunci cand detinatorul politei, exportatorul, este in fapt un exportator de capital
( investeste capital intr-o tara sub diverse forme), el se poate asigura impotrive urmatoarelor
riscuri :
-CONFISCATION,EXPROPRIATION,NATIONALISATION- confiscarea,
exproprierea, nationalizarea patrimoniului din tara gazda, de catre guvernul acesteia;
- CURRENCY INCORVERTIBILITY – inconvertibilitatea monedei, respectiv
interzicerea transferului dividendelor, profiturilor etc., din tara gazda catre tara celui carea
investit capital.
In ultimele decade, caracterul cat mai complex al activitatii economice cu elemente de
extraneitate, instabilitatea climatului politic general si generalizarea practicarii activitatii de
asigurari comerciale si financiare, au determinat o dezvoltare accentuata a asigurarii riscurilor
politice , desi in cutumele comertului international, aceasta nu are inca popularitatea
asigurarilor din transporturi .
Datorita complexitatii analizei, cotarii si evaluarii acestor riscuri, precum si datorita
implicatiilor ce decurg din promovarea de catre un organism statal a exporturilor spre o
regiune sau alta, in general acese tipuri de riscuri sunt acoperite / asigurate de organisme de
stat, sau societati comerciale ce activeaza ca agenti ai statului. Institutii care practica de mult
asigurarea de riscuri sunt : Departamentul de Garantii pentru Credite de Export (Export
Credit Guarantee Department ) din Marea Britanie, Exim Bank- SUA, COFACE din Franta,
HERMES din Germania, DICRPORE din Belgia, SACE din Italia etc. Pe langa riscurile
politice, aceste organisme emit si polite de asigurare a riscului commercial, respective de
insolvabilitate.
Pagina 57 din 135

Datorita dezvoltarii comertului international , piata asigurarilor s-a largit, iar in ultimii
20 de ani, pe langa institutiile de stat amintite, au inceput sa subscrie riscuri politice si
societai specializate de asigurari printre
care:American Insurance Group, diverse sindicate Lloyd’s Insurance Corporation of
North America.
Riscurile politice sunt cele mai imprevizibile datorita caracterului incert al
caracterului unor tari cu o situatie apparent stabila care peste noapte pot deveni tari-problema.
In fapt, nu se poate concepe o economie moderna, fara cel putin o instituitie de stat care sa
nu-I asigure aceste riscuri pentru promovarea propriilor exporturi. Avand in vedere acste
institutii si dezvoltarea pietei private a asigurarii riscului politic, putem aprecia ca aceasta
piata este in plina expansiune. Cauzele acestei expansiuni rezida, pe langa necesitatea
evidenta a acestui tip de asigurare, in avantajele oferite, si anume:
- pentru detinatorul politei (asigurat):
- siguranta sporita in legatura cu existenta mijloacelor financiare pentru productia
viitoare;
- promovarea exporturilor;
- pozitie mai competitive pe piata datorita facilitatilor de credit.
-pentru asigurator :
- prima de asigurare mai mare decta pentru alte riscuri (datorita in special
complexitatii evaluarii riscului, dar si relativei noutati pe piat privata);
- posibilitati mai mari de recuperare decat in alte domenii.
- pentru cumparator :
- obtinerea mai usoara a importurilor pe credit, chiar daca se afla intr-o tara cu conditii
politice instabile sau cu posibile restrictii comerciale din partea guvernului.
Din cele aratate ar reiesi ca exista numai avantaje din toate partile. Trebuie de aceea
sa subliniem ca este o subscriere deosebit de periculoasa prin posibilitati facile de cumul a
riscului de tara. Singurii subscriitori care pot obtine efectiv profituri din asigurarea de riscuri
politice sunt aceia care , pe langa un profesionalism ridicat, dotare tehnica moderna, o
reasigurare correct dimensioanta, dispun si de surse de informare sigure si rapide.
Principalele informatii solicitate la subscriere se refera la :
- detalii complete asupra activitatii asiguratului (inclusive bilant pe ultimii ani);
- detalii complete asupra cumparatorului( adresa, statut, activitate, bilant, alte
informatii privind bonitatea, incadrarea sa in ramura economica din tara sa, etc);
Pagina 58 din 135

- natura marfurilor exportate si scopul ( daca sunt destinate reexportului sau pietei
interne);
- valoarea contractului si durata acestuia;
- termenele si mecanismele de plata ( inclusive banile implicate);
- detalii complete asupra experientei din trecut in legatura cu importatorul respective
si tara acestuia;
- pentru proiectele cu predare la cheie, un studiu de fezabilitate amanuntit;
- pentru asigurarea impotriva riscului de confiscare etc. se cer detalii asupra tuturor
cladirilor si echipamentelor folosite.
3.5. ASIGURAREA MARFURILOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI
3.5.1. Asigurarea Maritima
Asigurarea maritima este prima si cea mai veche asigurare, existand intr-o forma
embrionara inca din antichitate . Fenicienii, grecii si mai tarziu romanii, natiuni maritime in
acele vremuri, care practicau un intens comert pe mare-utilizau o forma de asigurare
cunoscuta sub numele de imprumut maritim (foenus nauticum). Armatorul contracta un
imprumut pecare-l garanta cu nava sa, si pe care il rambursa creditorului numai daca nava
ajungea cu bine la destinatie. Dobanda ridicata ( 25- 30 %) pentru suma imprumutata de
armator cuprindea, pe langa dobanda propriu-zisa si o remuneratie, asemenatoare primei de
asigurare, pentru riscul pierderii imprumutului in caz de naufragiu al navei.
Aparitia timpurie a asiguarii maritime se explica inainte de toate prin faptul ca
activitatea de comert international este legata din cele mai vechi timpuri de navigatia
maritima. Aceasta din urma este expusa intr-o masura mai mare manifestarilor stiintifice ale
naturii , navele si amrfurile au valori mari, iar pierderea lor totala sau partiala aduce, de
regula, propietarilor prejudicii insemnate.
Toate acestea au determinat pe proprietarii marfurilor si ai navelor comerciale sa
descopere cai si mijloace diferite de compensare a pierderilor posibile. In epoca moderna
asigurarea maritima cunostea deja o dezvoltare importanta in orasele comerciale din nordul si
centrul Italiei (Florenta si Genova). La Genova a fost emisa, de fapt, in anul 1347 prima
polita de asigurare pastrata pana in zilele noastre.
Pagina 59 din 135

In perioada de inceput a dezvoltarii asigurarii maritime era caracteristic faptul ca una

si aceeasi polita de asigurare acoperea atat marfurile cat si nava, cu ajutorul careia acestea
erau transportate. Cumaparatorul era cel mai adesea proprietar si al marfii si al navei si, de
aceea, expresiile “ propritar de marfa” si “ proprietar de nava” aveau, practic, acelasi inteles.
Odata cu progreul comertului maritim si al navigatiei , marfurile au inceput sa fie
transportate tot mai mult cu nave apartinand altor persoane. Aceasta a dus la delimitarea
intereselor in proprietatea asupra marfurilor si a navelor si la aparitia a doua forme distincte
de asigurare : asigurararea navelor (casco) si asigurarea marfurilor (cargo), fiecare dintre
acestea fiind acoperita prin polite diferite, distincte.
Pe masura deplasarii centrului de greutate a comertului maritim din Marea Britanie
spre tarile europene de la Marea Nordului , asigurarea maritima s-a extins in Franta , Anglia,
Germania si alte state.
In Romania , epoca asigurarilor este considerata a fi perioada secolului al XIX-lea ,
desi primele forme de asigurare au aparut cu mult inainte.
Dupa Tratatul de la Adrianopole din 1829, cand Principatele Romane isi intensificau
exporturile de cereale , dar si cele de alte produse primare, societatile de asigurare straine
incep sa-si deshida agentii si reprezentante in Romania si sa concureze direct firmele
autohtone de asigurari .Prima jumatatea a secolului XIX si perioada pana la inceputul
primului razboi mondial au reprezentat epoca de proliferare a societatilor autohtone, cele mai
importante dintre ceastea fiind Transilvania ( 1866), Dacia (1871), Romania (1873), nationala
(1882), Generala ( 1887) s.a.
Perioada interbelica si indeosebi anii ’30 , au marcat perioada cea mai ferila din
istoria asigurarilor in Romania antebelica, cand s-au practicat toate ramurile de asigurari si
toate formele cunoscute ale acestora.
INTERESUL ASIGURARII MARITIME : NAVA SI MARFA
Dupa cum este cunoscut, scopul contractului de asigurare il constituie acoperirea

daunelor, iar acestea din urma pot imbraca urmatoarele forme:
A) - pierderea dreptului de propietate (totala- naufragiul navei- sau partial-
deprecierea navei-).
B) – neobtinerea dreptului de propietate sperat care in mod normal ar fi fost obtinut
daca calatoria s-ar fi terminat cu bine, asa cum este cazul navlului sau al profitului sperat din
realizarea marfii la locul de destinatie.
Pagina 60 din 135

C) - aparitia unei obligatii patrimoniale nedorite , cum ar fi, de pilda, obligatia

armatorului de a compensa pagubele rezultate prin incalcarea contractului de transport.
Interesul asigurarii maritime (existenta lui( conditie necesara pentru incheierea
contractului de asiguare ) - il constituie acel drept patrimonial pe care asiguratul il are in
vedere sa-l pastreze sau sa-l obtina, ori acea obligatie patrimoniala a carei aparitie el ar dori
sa o evite.
Obiectul asigurarii maritime il constituie interesele de propietate legate de activitatea
comerciala, adica de activitatea si utilizarea navelor pentru transportul marfurilor, pasagerilor
, bagajelor si a postei, pentru pescuit , extractie de substante minerale utile din mare, pentru
alte scopuri economice, stiintifice si culturale .
Principalele interese in asigurarea maritima sunt: navele inclusiv cele care se afla in
constructie in santierul naval ; marfurile care fac obiectul transportului maritim ; navlul , in
cazul navlosirilor pe voiaj; chiria , in cazul navlosirilor in time charter ; plata calatoriei
efectuate pe baza contractului de transport maritim de pasageri; profitul sperat din realizarea
marfii ; contributiile la avaria comuna si riscul asumat de asigurator.
A) Prin asigurarea navei se intelege asigurarea corpului acesteia , a masinilor si
instalatiilor sale. La cererea asiguratorilor ,corpul, masinile si instalatiile navei pot fi
asigurate prin contracte separate.
Interesul in asigurarea navei apartine aceluia( proprietarul navei sau administratorul)
care poarta riscul pierderii intamplatoare sau al avariei acesteia. Interesul poate apartine si
navlositorului in cazul in care la contract exista o clauza prin care se specifica faptul ca acesta
ia asupra sa riscul pierderii intamplatoare sau al avarierii navei .
In practica comerciala internationala se asigura adesea navele aflate in constructie in
santierele navale. Conditiile de asigurare ale acestor nave ( Institute Clause for Builders’s
Risks- refrenece from Marine Insurance Clauses, London 1967) existente in redactarea
Institutului Asiguratorilor Londonezi din mai 1963, subliniaza raspunderea asiguratorilor
pentru toate daunele produse navei in constructie din momentul punerii chilei si pana la
terminarea probelor de incercare finala. Limitarile de raspundere ale asiguratorului sunt
putine. Nu sunt acoperite prin asigurare : daunele aparute ca urmare a greselior de proiectare
(faults in desing); materialele necesare constructiei navei se asigura numai din momentul
ajungerii lor in locul unde se desafsoara constructia; in timpul curselor de incercare este
interzis navei sa se departeze la o distanta mai mare de 250 de mile marine.
Pagina 61 din 135

Interesul in asigurarea navelor aflate in constructie il au santierele de constructii

navale, deoarece ele sunt cele care poarta riscul pierderii intamplatoare sau al diverselor
avarii inainte ca nava sa fie livrata beneficiarului.
B) Marfurile.
Marfurile transportate in baza unui contract de transport maritim constituie cel mai
raspandit obiect la asigurarii maritime. Interesul in asigurarea marfurilor il are orice persoana
care poate suferi daune din avaria totala sau partiala a acestora. Acest interes se naste in
momentul in care asiguratul este interesat ca marfurile sa ajunga cu bine la destinatie, in caz
contrar, el suferind un prejudiciu financiar. Persoane interesate in asigurarea marfurilor :
1) proprietarul (deoarece el este acela care poarta riscul de avarie intamplatoare ,
totala sau partiala. In momentul trecerii dreptului de proprietate al marfii de la vanzator la
cumparator, asupra acestuia din urma va trece si interesul asigurarii. Ca regula generala,
primitorul marfii devine proprietarul acesteia in momentul primirii conosamentului, desi
partile contractante pot conveni si asupra altui moment.
2) depozitarul , in baza conditiilor contractului de depozitare , ia asupra sa riscul
pierderii intamplatoare sau al deteriorarii marfii. Daca depozitarul este o intreprindere de stat,
de obicei acest risc apartine depozitarului de drept, prin efectul legii.
carausul , imputernicit sa nu elibereze marfa pana la incasarea drepturilor sale banesti
si alte persoane cu drept de gaj asupra marfii.
Legat de problemele specifice ce pot aparea in legatura cu asigurarea marfurilor
transportate in containere, in timpul manipularii conatinerului si transbordarilor acestuia de
pe un mijloc de transport pe altul , marfa din interiorul acestuia de pe un mijloc de transport
pe altul , marfa acestuia se poate deteriora, fara ca pe container sa apara semne vizibile in
acest sens. In acest mod containerul impiedica descoperirea la momentul oportun a avariilor
suferite de marfa in timpu transportului.
In plus, carausii nu poarta raspunderea nici pentru diferentele cantitative in livrarea
marfii (containerul, avand sigiliile intacte, se presupune ca s-a livrat intreaga cantitate la
expediere), nici pentru daunele rezultand dintr-o ambalare necorespunzatoare, pentru
deplasarea marfii din locurile unde a fost stivuita, cu exceptia cazului cand se poate dovedi ca
dauna s-a produs in timpul transportului si din culpa carausului. In conosament , armatorul
are insa grija sa precizeze ca determinarea cantitativa a marfii containerizate a fost efectuata
de expeditor (predator) intrucat, conform regulilor de la Haga, armatorul nu este obligat sa
Pagina 62 din 135

confirme sau sa mentioneze in conosament numarul, cantitatea, marcajul etc. daca nu a putut
sau nu a avut la incarcare mijloacele necesare acestei verificari.
Din aceasta cauza, se pune problema in ce mod poate sa primeasca proprietarul marfii
containerizate acoperirea pentru aceasta prin asigurare. La prima vedere, solutia ar aparea
destul de simpla :marfa se asigura de catre expeditor (predator) cu atat mai mult cu cat din
punctul de vedere al acestuia, transportul containerizat sporeste viteza de circulatie a
marfurilor, asigura o protectie mai buna a acestora in timpul transportului etc.
In realitate, situatia este cu mult mai complexa. Asiguratorul , care a platit asiguratului
( in cazul nostru predatorului) dauna acoperita prin asigurare, capata toate drepturile acestuia
fata de cel care a pricinuit paguba (de regula carausul). Dar predatorul este lipsit adesea de
posibilitatea de a fi despagubit de caraus, intrucat stabilirea culpei acestuia din urma si proba
indubitala a culpei sale sunt extrem de dificile daca la destinatie containerul are sigiliile
intacte.In aceasta situatie apare acum asiguratorul , care l-a despagubit pe predator pentru
daunele incercate. Asiguratorul este lipsit, la randul sau, de posibilitatea de a recupera suma
platita drept despagubire de la caraus.
Din aceasta cauza, acoperind prin asigurare marfuri transportate in containere,
asiguratorii nu pot sa nu tina seama de faptul ca despagubirile , o data platite asiguratilor, sunt
aproape imposibil de recuperat prin subrogare.
Solutii ar putea constitui sporirea primelor de asigurare in conditiile in care
raspunderea carausului ramane neschimbata -ste solutia cea mai simpla dar ea nu poate da
satisfactii, dupa cum s-a aratat , nici proprietatului marfii si nici asiguratorului- sau
modificarea raspunderii carausilor si stabilirea unor reguli de drept uniforme pentru toate
modurile de transport care contribuie la deplasarea containerelor.
In ultimii ani in practica comerciala internationala se utilizeaza tot mai mult
conosamentul asigurat (insured bill of landing). Un asemenea conosament dovedeste nu
numai primirea marfii, ci si asigurarea acesteia. Pentru a stimula traficul de marfuri in
containere, armatorul este acela care se ingrijeste de asigurarea marfii.
C) Navlul.
Interesul asigurarii navlului apartine armatorului sau proprietarului marfii, respective
aceluia dintre ei care poate suferi o dauna din pierderea navlului, sau, dimpotriva, din
neincasarea lui. Aceste imprejurari depind de conditiile de plata a navlului stipulate in
contractile de navlosire (charter party, conosament).
Pagina 63 din 135

Navlul poate fi platit anticpat, in portul de expediere, inainte de inceperea

transportului (freight payable at port of loading) sau poate fi platit dupa voiaj in portul de
destinatie (freight payable at destination). De obicei, in contractile de voiaj se prevad conditii
combinate de plata a navlului: o parte a acestuia se va plati in portul de expediere (avans) iar
restul – in portul de destinatie, dupa descarcarea marfii.
In navigatia de linie conditia de plata cea mai raspandita este plata anticipata in portul
de incarcare, inainte de acceptarea transportului.In acest caz conosamentul contine de obicei
o clauza potrivit careia navlul este datorat chiar daca nava si marfa au fost pierdute in timpul
transportului (conditia “lost or not lost”). Cu alte cuvinte, navlul odata platit nu va putea fi
supus returnarii in nici o situatie. Conditia potrivit careia navlul paltibil la destinatie
precizeaza de fapt locul unde urmeaza sa fie facuta plata, iar aceasta trebuie facuta in orice
conditii daca opereaza clauza “lost or not lost”.
In consecinta, purtatorul interesului asigurarii navlului in conditia “lost or not lost”
este proprietarul marfii. In acest caz armatorul nu suporta daune din navlul si nu are interes in
asigurarea acestuia.
In cazurile in care navlul urmeaza sa fie platit dupa livrareea marfii in portul de
destinatie, purtatorul interesului asigurarii este armatorul, deoarece in caz de nelivare
(datorata de pilda , naufragiului navei in timpul voiajului) el este lipsit de dreptul de a primi
di partea proprietarului marfii acea suma pe care ar fi primit-o in cazul in care aventura
maritima s-ar fi terminat cu bine. Suma acoperita prin asigurare in asemenea cazuri trebuie
stabilita astfel incat sa poata compensa armatorului daunele reale generate de riscul asigurat.
Aceste daune se compun din doua parti si anume :
1) navlul pentru distanta efectiv parcursa de nava pana in momentul naufragiului;
2) diferenta dintre navlul pentru partea ramasa din drum (de la locul naufragiului pana
in portul de destinatie) si acele cheltuieli de exploatare (salariile echipajului, combustibilii
pentru aceasta portiune de drum etc.) care ar fi trebuit facute de armator, dar practice nu au
mai fost facute din cauza incetarii voiajului).
In cazul in care navlul se plateste in portul de incarcare si diferenta –in portul de
descarcare, purtatori ai interesului asigurarii sunt atat armatorul cat si proprietarul marfii:
armatorul pentru partea de navlu ce urmeaza sa o incaseze la destinatie si proprietarul marfii-
pentru avansul de navlu platit in portul de incarcare. De acela care interes in asigurarea
navlului depinde si modul de asigurare a acestuia. Daca interesul asigurarii apartine
proprietarului marfii, navlul se asigura in acelasi mod ca si marfa (este inclus in pretul
Pagina 64 din 135

marfii). Daca interesul apartine armatorului, atunci navlul se asigura la fel ca si nava, pentru
un voiaj sau pentru o anumita perioada de timp.)
D) Chiria pentru navlosire pe timp (time charter). In cazul angajarii navei printr-un
contract de tip “time-charter” , armatorul are interesul asigurarii pentru chiria ce I se cuvine
din partea navlositorului.
Contractul de navlosire pe timp prevede de obicei plata anticipata a chiriei pentru o
perioada determinata de timp (luna, trimestru , etc) si la prima vedere armatorul n-ar avea
interesul asigurarii chiriei. In realitate in caz de naufragiere a navei armatorul suporta o
paguba egala nu numai cu valoarea navei pierdute. La aceasta paguba se adauga si sumele pe
care le-ar fi obtinut din inchirierea navei in perioda de valabilitate a contractului, dupa
producerea sinistrului.
In asigurarea chiriei (hire) poate fi interesat chiar si navlositorul in "time charter"
atunci cand el plateste chiria anticipat dar nava naufragiaza inainte de scurgerea perioadei de
timp pentru care a fost platita chiria. Daca insa platile in avans nu sunt supuse returnarii,
atunci navlositorul nu suporta practic o dauna . Daca insa platile in avans nu sunt supuse
returnarii, atunci navlositorul suporta o dauna egala cu marimea chiriei platite anticipat
pentru perioada de la producerea sinistrului si pana la sfarsitul lunii, trimestrului etc. pentru
care a efectuat plata anticipata a chiriei. In aceste conditii, navlositorul este interesat in
asigurarea chiriei platita anticipat armatorului.
E) Plata calatoriei efectuate in baza contractului de transport maritim de pasageri.
Armatorul are interesul asigurarii si in acest caz. Desi plata biletului de calatorie se
efectueaza anticipat, inainte de inceperea calatoriei (in momentul obtinerii biletului de
calatorie). In cazul intreruperii calatoriei , suma incasata trebuie returnata platitorului
proportional cu distanta care n-a fost parcursa. Carausul suporta in acest caz o dauna sub
forma sumei pe care ar fi obtinut-o daca calatoria s-ar fi terminat cu bine pana la destinatia
initiala. In plus, in asemenea situatii armatorul este obligat ca pe propria sa cheltuiala sa-l
transporte pe pasager, la cererea acestuia, in portul de expediere si sa suporte daunele
pricinuite pasagerului prin neexecutarea contractului. Armatorul este interesat sa tina seama
de asemenea cheltuieli posibile si sa actioneze pentru acoperirea lor prin asiguare.
F) Profitul sperat din realizarea marfii. In practica asigurarilor, prin profit sperat se
intelege profitul pe care proprietarul marfii il poate obtine din vanzarea marfii la locul de
destinatie. Conditia obligatorie a asigurarii profitului sperat este existenta dreptului pe care
asiguratul il are asupra marfii din a carei sosire la destinatie asteapta un profit.
Pagina 65 din 135

De aceea, de cele mai multe ori profitul sperat se asigura o data cu marfa si se include
in valoarea ei asigurata, care este considerate a fi pretul pe piata al marfii in locul de
destinatie.
Daca pretul de piata al marfii respective este supus oscilatiilor, nu are nici un caracter
cat de cat stabil, profitul sperat din realizarea marfii la locul de destinatie se calculeaza de
obicei cu un procent de 10 % din pretul marfii in portul de expediere ,in aceasta proportie
fiind inclusa valoarea asigurata a marfii. Dar prin intelegerea dintre asigurator si asigurat ,
profiul sperat poate fi stabilit si printr-un alt procent. De asemenea, el se poate asigura si
separat de marfa. In acest din urma caz, profitul sperat se determina ca diferenta intre pretul
de piata al marfii in locul de destinatie si pretul acesteia in locul de expediere sau sub forma
de procent convenit de comun acord intre asigurator si asigurat.
La marfurile de import profitul sperat nu se include in suma asigurata , in principiu el
putand fi asigurat separat. In acest caz, profitul sperat se poate determina ca o suma
aproximativ egala cu rabatul comercial.
G) Contributiile la avaria comuna. In principiu, armatorul are drept de retentie asupra
marfii afalate la bord, pe care poate sa o retina pana la incasarea taxelor de transport si
accesoriilor ce I se cuvin, inclusive contributiile sale la avaria comuna.
Dreptul de gaj poate fi exercitat numai atunci cand nava si marfa au ajuns cu bine la
destinatie. Pierderea totala a navei si a marfii in timpul voiajului anuleaza si dreptul de gaj
asupra marfii. (De exemplu, daca nava la bordul careia se afla marfa esueaza pe un banc de
nisip, iar marfa este apoi transbordata la bordul altei nave - nava salvatoare – aceasta din
urma naufragiind in drum spre portul de destinatie, armatorul navei esuate va trebui sa
plateasca serviciile navei salvatoare in baza contractului de salvare maritima,atat pentru
partea care priveste nava, cat si pentru partea care priveste marfa). In portul de destinatie insa,
proprietarii marfii disparate vor refuza sa plateasca serviciul de salvare de care au beneficiat
pana la naufragiul navei venite in ajutor.
H) Riscul asumat de asigurator. Situatia acoperita prin asigurarea, care compenseaza
daunele suportate de asigurari, reprezinta totodata o dauna pentru asigurator. Acesta este
interesat in compensarea sumei platite asiguratului. In acest scop, asiguratorul (deja in calitate
de asigurat) incheie cu un alt asigurator (resigurator) un contract de reasiguare.
3.5.2. Riscurile In Asigurarea Maritima
Pagina 66 din 135

Asigurarea maritime ca dealtfel orice alta asigurare de patrimoniu, nu compenseaza

daunele care au avut loc din orice cauza ci numai pe cele care au avut loc din anumite cauze
numite riscuri asigurabile. Cu alte cuvinte, riscurile asigurabile reprezinta acele pericole in
virtutea aparitiei carora se stabilesc obligatii de asigurare. Sfera acestor riscuri este foarte
larga dar , in acelasi timp si foarte limitata.
Riscurile maritime au ca effect anumite daune, a caror probabilitate de producere este
mai mult sau mai putin cunoscuta, dar in nici un caz nu se aproprie de certitudine. Prin natura
sa, asigurarea are rolul de a compensa daunele posibile si nu pe cele inevitabile.
Scopul asigurarii maritime consta in asigurarea impotriva evenimentelor care se pot
produce si nu impotriva acelor evenimente care trebuie sa se produca.
Daunele cauzate marfii e catre poroprietatile organoleptice ale acestora si daunele
cauzate de catre procesele fizico-chimice interne, nu sunt compensate de asiguratori.
Perfectionarea neantrerupta a mijloacelor de transport ca uramre a actiunii progresului
stiintific si tehnic contemporan permite neutralizarea sau in orice caz, diminuarea insemnata a
actiunii insusirilor interne proprii anumitor marfuri. ( De pilda, inzestrarea navelor de trasport
cu utilaje ce intocmesc conditiile proprice de transport in cazul marfurilor perisabile). Daca
insa armatorul nu respecta normele tehnice obligatorii care asigura transportul in bune
conditiuni al unor asemenea marfuri, atunci dauna, chiar daca a aparut ca urmare a insusirilor
fizico-chimice ale marfii, va fi pusa in sarcina armatorului si va face obiectul acoperirii prin
asigurare pentru proprietarul marfii intrucat in acest caz paguba putea fi evitata. Atunci cand
insusirile fizico-chimice ale marfii sunt “stimulate” prin conduita culpabila a armatorului,
care nu a manifestat grija cuvenita pentru transportul in siguranta al marfii la destinatie,
aceasta va suporta raspunderea pentru daunele produse proprietarului marfii respective.
De asemenea in cazul cand nu se respecta conditiile tehnice obligatorii pentru
transportul unor marfuri si acest fapt nu poate fi pus pe seama culpei carausului, ci se
datoreaza unei cause intampaltoare , cum ar fi de exemplu defectarea instalatiei frigorifice,
daunele produse fac obiectul acoperirii prin asigurare deoarece aparitia lor nu a fost produsa
de insusirile naturale ale marfii ci caderea intamplatoare a utilajului frigorific, care daca ar fi
functionat normal ar fi fost capabil sa preanatampine manifestarea insusirilor fizico-chimice
ale marfii perisabile respective. Practica asigurailor maritime pe plan international a consacrat
de altfel principiul potrivit caruia marfurile perisabile transportate cu nave frigorifice , sau cu
nave comerciale obisnuite care dispun de spatii dotate cu instalatii care asigura mentinerea
Pagina 67 din 135

unei temepraturi dirijate, se asigura cu raspunderea pentru daunele survenite caurmare a

iesirii din functiune a instalatiilor frigorifice din cauze care nu depind de asigurat.
In cazul in care dauna a fost determinate de mai multe cauze, este necesar sa se
stabileasca (de obicei prin expertize) rolul fiecarei cauze in parte in producerea daunei
respective si eliberarea pe aceasta baza a asiguratorului de raspundere pentru acea parte a
daunei determinate de cauzele care tin de natura propriu-zisa a marfii.
Expediarea navei in stare de nenavigabilitate (unseaworhtiness) pune atat nava cat si
si marfa aflata la bord sub amenintarea unei avarii totale, partiale sau comune. Practica
asigurarilor internationale a consacrat in aceasta privinta principiul potrivit caruia
asiguratorul este eliberat de orice raspundere numai atunci cand starea de nenavigabilitate a
navei a fost determinata de defecte ascunse.Daca starea de nenavigabilitate era cunoscuta
armatorului si el a expediat totusi nava in voiaj,atunci daunele produse nu formeaza obiectul
acoperirii prin asigurare.
Starea de nenavigabilitate constituie un pericol real nu numai pentru nava, ci si pentru
marfa aflata la bordul sau. In aceste conditii se pune intrebarea daca paguba inregistrata de
proprietarul marfii , ca urmare a starii de nenavigabilitate a navei care a efectuat transportul
antreneaza sau nu obligatia de despagubire a asiguratorului stabilita in contractul de asigurare
a marfii .
Pentru a da un raspuns la aceasta intrebare trebuie sa avem in vedere faptul ca in timp
ce armatorul poate asigura starea de navigabilitate a navei (seaworthnes) si chiar este obligat
sa o faca, proprietarul marfii nu poate exercita practic vreo influenta in acest sens . El nu are
nici cunostintele tehnice si nici mijloacele pentru realizarea acestui scop. De aceea normele
de asiguare pe plan international au consacrat regula potrivit careia eliberarea asiguratorului
de raspunderea pentru acoperirea daunelor generate de starea de nenavigabilitate a navei se
limiteaza numai la contactele de asiguarre a navei si nu se extinde asupra contractelor de
asiguare a marfurilor. Asiguratorul trebuie sa acopere neconditionat daunele suferite de
proprietarul marfii asigurate ( de exemplu prin infiltrarile apei de mare in hambare, deoarece
o asemena acoperire nu inseamna in nici un fel “amnistierea” armaorului aflat in culpa fata de
asigurator, acesta din urma avand reptul actiunii in regres impotriva armatorului (prin
subrogare – dreptul asiguratorului de a urmari recuperarea de la terti a sumelor achitate
asiguratului drept despagubire, daca evenimentul asigurat s-a produs din cauze penntru care
raspunderea apartine tertilor.)
Pagina 68 din 135

Totusi, daca asiguratul (proprietarul marfii) a favorizat culpa armatorului vinovat de

starea de nenavigabilitate a navei ( de exemplu cunoscand starea nenavigabilitate a navei la
inceperea voiajului, nu a comunicat asiguratorului acest fapt), asiguratorul va fi eliberat de
obligatia despagubirii.
Normele de asigurare din unele tari trateaza cu nuante diferite problema daunelor
generate de starea de nenavigabilitate a navei . Astfel, normele germane (ADS paragraful 58)
il elibereaza neconditionat pe asiguratorul navei de acoperirea daunelor aparute ca urmare a
starii de nenavigabilitate a navei. In literature de specialitate germana, se subliniaza ca prin
aceasta este instaurata “ limiatrea obiectiva a raspunderii asiguratorului” care nu depinde nici
de aducerea la cunostinta din partea asiguratului nici de lipsa de culpa a armatorului.
Normele de asigurare franceza il elibereaza pe asiguratorul navei de acoperirea
daunelor pricinuite de defectele navei care au fost sau ar fi trebuit sa fie cunoscute de
armator. Cu alte cunvinte, daunele rezultate din viciile ascunse (viche cache) sunt acoperite
prin asigurare.
Pe o pozitie intermediara se situeaza normele engleze care stabilesc reguli diferite
pentru asigurarea navei angajata pe voiaj sau pe timp. In primul caz, eliberarea asiguratorului
de raspunderea pentru acoperirea daunelor rezultate din starea de nenavigabilitate a navei are
un caracter absolut. In cazul angajarii navei printr-un contract time charter, asiguratorul nu
este obligat sa acopere daunele decat atunci cand nava este expediata in cursa in stare de
nenavigabilitate cu stirea asiguratului (with the privity of the assured) . In litigiile de arbitraj
la Londra , asiguratorul, pentru a fi absolvit de raspundere , trebuie sa dovedeasca ca nu
starea de nenavigabilitate , in general, ci starea de nenavigabilitate a navei efectiv cunoscuta
de asigurat a fost cauza reala a daunelor.
Insusirile naturala ale marfii, uzura normala a bunului asigurat, starea de
nenavigabilitate a navei si alte situatii care aproprie posibilitatea aparitiei daunelor de
inevitabilitate ( de exemplu ambalarea necorespunzatoare a marfii) figureaza in reglematarile
asiguratorilor pe plan international printer conditiile care-lelibereaza pe asigurator de
raspunderea penru acoperirea pagubelor.
Referitor la riscurile pe care le implica radiatiile nucleare, asiguratorii , ingeneral, sunt
eliberati de raspunderea pentru acoperirea daunelor pricinuite de consecintele energiei
atomice. Acest principiu se aplica deopotriva in contractele de asiguarare a navelor cat si in
cele de asiguare a marfurilor.
Pagina 69 din 135

Nu se acopera prin asiguare nici daunele produse navei de transportul materiilor

radioactive si nici daunele suferite de proprietarii marfurilor transportate cu o nava propulsata
cu ajutorul energiei atomice.
Un grad foarte mare de periculozitate in aparitia de daune in reprezinta riscurile de
razboi. In principiu, asiguratorul este eliberat de raspunderea pentru compensarea pagubelor
aparute ca urmare a masurilor razboinice( actiuni de sprijinire a actiunilor , a masurilor
militare( actiuni dusmanoase in realtiile dintre state si grupuri sociale realizareprin forta
armelor), arestului sau distrugerii navei si marfurilor din dispozitia autoritatilor militare sau
civile etc.
Asigurarea protejeaza patrimoniul asiguratului dar ea nu-l elibereaza pe asiguart de
obligatia de a manifesta grija necesara pentru pastrarea bunului asigurat.
Tocmai de aceea asiguratorul nu raspunde pentru daunele care au aparut ca urmare a
actiunii intentionate sau a imprudentei grave a asiguratului.
In materie de asigurari intentia presupune savarsirea, cu premeditare, de actiuni care
conduc la aparitia daunelor . In caz de imprudenta , persoana care incalca legea nu are
intentia de a provoca daune. Tocmai prin aceasta imprudenta se deosebeste de intentie. Doar
imprudenta grava il elibereaza pe asigurator de a acoperi pagubele. Daca asiguratul savarseste
o greseala pe care o putea evita, manifestand atentie si grija necesara , avem de a face cu o
simpla imprudenta si aceasta nu-l elibereaza pe asigurator de raspundere.
Delimitarea dintre imprudenta simpla si imprudenta grava trebuie solutionata prin
luarea in consideratie a conditiilor concrete ale fiecarui caz in parte . Un asigurat a incarcat
marfa pe o barja care-I apartinea, aflata in stare de nenavigabilitate, dupa care a scos barja in
rada desi existau semne vizibile de furtuna. Este un caz de imprudenta grava, sanctionat si de
reglementarile in vigoare din alte tari. In Anglia asiguratorul este eliberat de raspundere
numai in caz de actiune intentionata a asiguratului, in timp ce pentru imprudenta de orice
grad, obligatia asiguratorului de plata a sumei asigurate ramane in vigoare.
Pe de alta parte , asiguratorul raspunde pentru asa numita “baraterie” (barratary) adica
pentru actiunile intentionate ale capitanului si echipajului care au adus prejudicii armatorului,
indiferent de faptul daca capitanul a actionat in interes personal sau interesul armatorului ori
impotriva instructiunilor acestuia din urma.
In colncluzie, ca regula generala asiguratorul se elibereaza de raspundeeea pentru
acoperirea daunel or generate de cauze a caror manifestare este certa sau se apropie de
certitudine asa cum sunt:
insusirile naturale ale bunului asigurat;
Pagina 70 din 135

incarcarea fara stirea asiguratorului, a unor obiecte periculoase (explosive toxice etc);
proprietatile daunatoare ale energiei atomice;
actiunile si amsurile cu caracter militar;
actiunea premeditata si imprudenta grava a asiguratului, expeditorului, primitorului si
reprezentantilor ei;
arestul navei.
Asemenea limitari de raspundere se extind atat asupra contractelor de asiguarer a
navei cat si asupra contactelor de asigurare a marfii. In plus, legat de asigurarea navelor,
asiguratorul se elibereaza de raspunderea pentru daunele care au aparut care au aparut ca
urmare a astarii de nenavigabilitate a navei, sau a fortarii gheturilor ( cu exceptia
spargatorelor de gheata). Limitari suplimentare ale raspunderii asiguratorului, in cazul
asigurarii marfii sunt:
1) ambalarea sau impachetarea necorespunzatoare a marfii;
2) expedierea marfii in stare deteriorata;
3) vatamarea marfii prin actiunea viermilor, rozatoarelor , insectelor etc.
Trebuie subliniat faptul ca asemenea limitari nu au un caracter absolut.
Asiguratorul poate lua asupra sa si raspunderea pentru unele riscuri “excluse” cum
este riscul de razboi. De aceea , prevederile normelor legale privind eliberarea asiguratorului
privind daunele pricinuite de anumite riscuri trebuie intelese in sensul ca riscurile respective
nu sunt acoperite prin conditiile generale, obisnuite, de asigurare.
Totusi, ele pot fi asigurate in conditii speciale, in schimbul unor prime deosebite si
prin forme de asigurare specifice. Asa este de pilda, asigurarea armatorului pentru
consecintele care rezulta din incalcarea contractului de transport si care face obiectul
asigurarii prin intermediul cluburilor de protectie si indemnizare.(P&I).
Din punctual de vedere al conditiilor de asiguarare rezulta ca riscurile pot fi grupate in
asigurabile si neasigurabile. La randul lor, riscurile asigurabile pot fi generale si speciale.
Riscurile generale sau obisnuite (naufragiul, esuarea, rasturnarea, coliziunea s. a ) sunt
acoperite de conditiile de asiguarare. Riscurile speciale se trateaza separate de la caz la caz si
in forme specifice de asigurare.
3.5.3 Modalitati de acoperire ale riscurilor
Pagina 71 din 135

Pe pietele de asigurare maritime ale diferitelor tari se prcatica diverse modalitati de

acoperire a riscurilor, cu intindere mai amre sau mai mica. Acesta diversitate corespunde
cererii diversificate de asigurari si structurii marfurilor care fac obiectul comertului maritim
international.
Modalitatile de asigurare oferite pe pietele diferitelor tari au in acelasi timp si multe
puncte commune. In functie de anumite principii adoptate, de legislatia in materie de
asigurare maritime , clauzele de asiguare difera de la o tara la alta. Unele tari aplica principiul
de garantie “toate riscurile” aceasta insemnand ca toate riscurile fac obiectul asigurarii daca
nu sunt exculse in mod expres prin clauze speciale sau prin conditiile generale ale politei de
asigurare. Alte tari practica acoperirea anumitor riscuri folosind principiul “ riscurile numite”,
respcetiv riscurile desemnate in mod exprs prin clauzele de asiguarare sau prin conditiile
generale ale politei.
Chiar daca cele 2 sisteme ofera in ultima instanta acelasi gen de acoperire, principiul
riscurilor numite- asa cum este el aplicat pe piata Marii Britanii . Sistemul clauzelor de
asiguarare aplicat pe piata Londrei este acceptat si aplicat intr-un numar mare de tari
inclusive in Romania.
FRASIZA.
Sistemele de asigurare ale diferitelor tari permit asiguratorului sa recurga la limitarea
raspunderii sale nu numai in ceea ce priveste riscurile acoperite prin asigurare ci si marimea
daunelor supuse compensarii. O asemenea limitare a primit numele de Fransiza si consta in
faptul ca asiguratorul il despagubeste pe asigurat pentru daunele suferite de acesta , mai putin
o anumita parte, reprezentatnd un anumit procent, din valoarea bunului asigurat.
Fransiza este de doua feluri : deductibila( neconditionata) si atinsa (conditionata) . In
cazul fransizei deductibile , asiguratotul se elibereaza in toate situatiile de raspunderea pentru
acoperirea daunelor care se incadreaza in limitele fransizei stabilite. De pilda, daca dauna
reprezinta 2 % din valoarea asiguarata si fransiza este de 3 %, asiguratoul in general nu este
obligat sa acorde vreo despagubire. Daca dauna reprezinta 10% din valoarea asigurata, ea va
fi acoperita printr-o despagubire de 7 %, restul de 3 % -reprezentand fransiza- fiind suportat
de asigurat.
In cazul fransizei atinse asiguratorul se elibereaza de raspunderea pentru acoperirea
pagubelor numai in acele cazuri cand acestea nu depasesc procentul de fransiza stabilit. Daca
paguba depaseste acest procent, asiguratul va palti integral valoarea asiguarata, fara
deducerea fransizei. De exemplu, daca dauana reprezinta 50% din valoarea asigurata a marfii
Pagina 72 din 135

in conditiile unei fransize de 5%, asiguratorul va plati integral procentul de 5%. Daca in cazul
aceleasi fransize de 5%, paguba reprezinta numai 4% din valoarea asigurata, ea nu va fi
acoperita de asigurator.
Scopul fundamental al clauzelor de fransiza este acela de a da asiguratorului
posibilitatea sa se elibereze de lichidarea dauenlor marunte care in practica consuma mult
timp si adeseori antreneaza cheltueli care depasesc insasi marimea daunelor. In plus fransiza
are si rolul de a-l cointeresa de pe asigurat sa manifeste mai multa grija pentru bunul asigurat
(printr-o ambalare corespunzatoare si folosirea unor recipiente cu inchideri etanse se pot
evita, de pilda, scurgerile de marfa din timpul transportului).
Fransiza se calculeaza pe baza valorii marfii in momentul producerii riscului asigurat
( sinistrului). La determinarea fransizei pentru marfurile supuse pierderilor naturale este
necesar ca la inceput sa se deduca din valoarea daunei suma care revine pierderii naturale si
numai dupa aceea sa se calculeze fransiza asupra restului rezultat.
In cazul marfurilor generale prezentate la transport sub forma de colete, pachete etc.
fransiza se aplica de aobicei la valoarea fiecarui colet in parte. O astfel de caluza constituie o
garantie esentiala a inetreselor asiguratului care in cele mai multe cazuri nu ar fi fost
despagubit daca fransiza s-ar fi calculat la valoarea intregii partizi de marfa.
INCEPUTUL SI SFARSITUL GARANTIEI.

In asigurarea marfurilor, o importanta deosebita prezinta determinarea perioadei de
timp in cursul careia bunul asigurat se afla pe riscul asiguratorului.
La inceput, bunurile care faceau obiectul comertului maritime international erau luate
in asigurare numai pe perioda transportului lor efectiv pe mare. Polita de asigurare Lloyd din
1779 il considera pe asigurator ca fiind raspunzator pentru marfa asigurata din momentul
incarcarii la bodul navei si pana in momentul descarcarii acesteia pe cheiul portului de
destinatie.
In prezent, termenele in decursul carora se manifesta raspunderea asiguratorului , s-au
prelungit treptat , cuprinzand nu numai perioada transportului maritim propriu-zis , ci si o
perioada de timp determinata care precede incarcarii si care urmeaza si dupa descarcarea
marfii in portul de destinatie.
Marfa , se asigura de obicei pentru intreaga perioada de timp necesara deplasarii
acesteia din depozitul producatorului si pana la depozitul beneficiarului (door to door) iar
aceasta perioada de timp include atat transportul terestru cat si transportul maritim sau chiar
aerian.
Pagina 73 din 135

Raspunderea asiguratorului incepe din momentul scoaterii marfii din depozitul din
punctual expedierii precizat in polita de asigurare ( nu este obligatoriu depozitul portuar) si
continua pe toata durata transportului (incluzand transbordarile si depozitarile in punctele de
transbordare) pana in momentul in care marfa este livrata in depozitul primitorului sau in alt
deposit final in punctual de destinatie indicat in polita de asigurare, dar nu mai mult de 60 de
zile dupa incarcarea marfii in portul final de descarcare.
Termenul de 60 de zile este practicat nu numai in Marea Britanie , ci si in alte tari
printer care si Romania. In SUA de exemplu, acest termen este de 15 zile din momentul
descarcarii marfii in portul de destinatie, iar daca punctul de destinatie se afla in interiorul
tarii, termenul se prelungeste la 30 de zile.
Este important de precizat faptul ca daunele rezultate ca urmare a producerii riscurilor
asigurate vor fi despagubite numai daca ele au aparut in perioada de existenta a obligatiei de
asiguarare, deoarece numai in aceste conditii se poate vorbi de un risc asigurat. Locul
producerii riscului trebuie dovedit de asigurat cu documente originale indubitabile.
Asigurarea se incheie de obicei pe o perioada de 1 an. La cerere, asigurarea se poate
incheia si pe o perioada mai scurta, de cel putin 1 luna. Orice luna inceputa se considera luna
intreaga.
Asigurarea navelor se poate incheia si pentru o calatorie determinata .In acest caz,
potrivit conditiilor de asigurare aplicabile in tara noastra precum si in alte tari, raspunderea
asiguratorului incepe din momentul pornirii (dezlegarii) navei sau ridicarii ancorei din locul
de plecare si inceteaza in momentul acostarii navei la locul de destinatie, daca nu s-a convenit
altfel prin contractul de asigurare.
In cazul asigurarilor incheiate pe o perioada de timp detrminata, raspunderea
asiguratorului incepe si inceteaza la datele prevazute in contractul de asigurare.
Daca in momentul incetarii raspunderii asiguratorului, nava asigurata se afla pe mare,
intr0un port de refugiu sau de escala, raspunderea asiguratorului se prelungeste pana la
ajungerea navei in portul de destinatie sau in primul port din tara de domiciul a navei ,
aplicandu-se o prima suplimentara.
AVARIILE NAVEI SI MARFII INCARCATE LA BORD

In timpul trasnportului, atat nava cat si marfa care face obiectul transportului pot
suferi anumite pierderi sau vatamari cunoscute sub numele generic de avarie. In general , prin
avarie se intelege o paguba materiala, o vatamare a obiectului asigurat care produce
modificari in integritatea fizica sau in proprietatile fizico-chimice ale acestuia.
Pagina 74 din 135

In raport de natura obicetului asigurat, de intensitatea actiunii riscurilor si de

interesele pe care le afecteaza, avariile pot fi totale (total loss), partiale sau particulare
(particular loss) si commune (general average loss)
Prin avarie totala se intelege pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea
integritatii fizico-chimice a acestuia pana la incetarea de a mai face parte din categoria de
bunuri de care apartinea.
Avaria toata poate fi reala (actual total loss) si constructiva(constructive tolal loss).
O nava este considerata ca pierdere totala reala cand este distrusa complet, este atat de
grav avariata ca nu mai poate fi reparata, sau a fost confiscata de inamic in caz de razboi.
In cazul marfurilor, pierderea totala reala presupune distrugerea fizica totala a
acestora, pierderea totala a porprietatilor fizico-chimce sau confiscarea lor de catre inamic in
caz de razboi.
Avaria totala a bunului asigurat (marfa sau nava) este constructive cand pierderea
acestuia este inevitabila, ori costul salvarii, reparatiilor, reconditionarii si reexpedierii la
destinatie ar depasi valoarea asigurata, astfel incat bunul respective este abandonat
asiguratorului.
Politele de asigurare maritima contin de regula, o clauza potrivit careia asiguratul are
dreptul de a considera nava ca o pierdere totala constructive cand valoarea reparatiilor
depaseste ¾ din valoarea reala sau de asigurare a navei. In acelasi timp, asiguratul are
optiunea de a considera oaguba ca avrie partiala, pastrand nava si primind din partea
asiguratorului valoarea estimata a pagubei, sau de a abandona nava asiguratorului ca si cum
ar fi o pierdere totala reala, primind drept despagubire valoarea asigurata. In acest ultimo caz,
asiguratul trebuie sa certifice asiguratorilor abandonarea navei.
Prin avarie particulara se intelege orice pierdere partiala suferita de bunul asigurat in
mod intamplator, fortuity, din cauza unui risc asigurat. Este de la sine inteles ca acele pierderi
care constituie rezultatul exploatarii normale a navei in timpul transportului nu pot fi
considerate avarii.
Avaria particulara se deosebeste de cea totala prin faptul ca paguba nu se ridica la o
sumacare sa poata egala valoarea comerciala sau valoarea asigurata a bunului avariat. In
cazul marfurilor, avaria particulara poate lua forma unei pagube materiale rezultate din
diminuarea valorii lor de intrebuintare, a unor cheltuieli de reaparatii si reconditionare, a unei
lipse, sau a unei vanzari fortuite in timpul calatoriei. Avariile particulare ale navei reprezinta
de regula stricaciunile pe care le sufera nava, respective corpul, masinile si instalatiile sale
Pagina 75 din 135

din cazua furtunilor , cicloanelor, abordajului (coliziunii) esuarii, incendiului si exploziei la

bord etc.
Avarii particulare pot fi inregistrate si in legatura cu navlul, respective pretul
transportului. Acestea privesc insa numai navlul paltibil la detinatie, nu si navlul platit
anticipat, care se include in pretul extern al marfii. Daca, de exemplu o marfa are valoarea
F.O.B. port de incarcare de 5000 dolari si ¼ din aceasta este pierduta in timpul transportului,
navlul va pierde tot ¼ din aceasta este pierduta in timpul transportului , navlul va pierde tot ¼
din valoarea acestuia. Spre deosebire de nava si de marfa, navlul nu poate suferi decat o
avarie reala (toatala sau partiala).
Regulile York-Anvers precizeaza ca avem de-a face cu un act de avarie comuna
atunci cand, din necessitate, in mod intentioant si rezonabil, se face un sacrificiu sau o
cheltuiala extraordinara pentru siguranta comuna, in scopul de a feri de primejdie bunurile
angajate intr-o expeditie maritima. Aruncarea intentionata din ordinul comandantului a unei
parti din incarcatura peste bordul navei, in scopul de a reduce nava esuata in stare de plutire,
inundarea unui hambar incendiat in scopul salvarii restului incarcaturii, folosirea unei parti
din marfa drept combustibili ori cheltuielile pentru intrarea anvei intr-un port refugiu etc.,
sunt sacrificii tipice de avarie comuna.
Rezulta deci ca avaria comuna este de fapt o avarie particulara care a avut loc in
anumite conditii. In timp ce avaria particulara se datoreaza unor cauze accidentale,
intamplatoare (incendiu, explozie, esuare etc) si-l afecteaza exclusiv pe proprietarul bunului
asigurat, avaria comuna este rezultatul unui act intentionat, voluntary, intreprins intr-un
moment de primejdie grava, pentru intreaga expeditie, in scopul salvarii acesteia, si-l priveste
pe toti cei inetresati in expeditia maritima respective (armator si comercianti). Pierderile
rezultate din avaria comuna se impart proportional intre ei, indiferent daca bunurile au fost
asigurate sau nu.
Pentru ca sacrificiul sau cheltuielile facute sa fie rcunoscute ca act de avrie comuna,
este necesar sa fie indeplinite concomitent urmatoarele conditii:
1) primejdia sa fie reala si grava, iesita din comun (depasind limitele conditiilor
normale de navigatie) si sa ameninte atat nava cat si incarcatura;
2) sacrificiul sau cheltuielile trebuie sa fie rezultatul unui act intentionat ( sa fie facute
cu intentie ) in scopul salvarii proprietatii commune;
3) sacrificiul, respectiv cheltuielile, sa fie absolut necesare si sa aiba un caracter
exceptional, respective sa se detaseze distinct de cheltuielile normale ale armatorului in
cadrul obligatiilor contractuale;
Pagina 76 din 135

4) sacrificiul trebuie sa fie real ( sa nu fie o simpla aruncare peste bord a unor obiecte
deja considerate ca pierdute si lipsite de valoare) si in acelasi timp rezonabil (nu trebuie
sacrificat mai mult decat este necesar in conditiile concrete date).
CONDITIILE DE ASIGURARE
In perioada de inceput a asigurarii maritime, in epoca corabiilor cu panze, aceeasi
polita de asigurare acopera atat riscurile care amenintau nava, cat si incarcatura aflata la
bordul sau. In Anglia aceasta polita este cunoscuta sub denumirea “ship and goods” (S.G) iar
riscurile pe care le acopera au fost legiferate pentru prima oara prin Legea asigurarilor
maritime din 1906 (Marine Insurance Act).
CONDITII DE ASIGURARE A MARFURILOR .

Conditiile de asigurare cele mai raspandite, care au devenit traditionale nu numai in
Anglia ci si in parctica asigurarilor pe plan mondial, sunt conditiile:
“Fara raspundere pentru avaria particulara – Free from Particular Average – F.P.A”
“Cu raspundere pentru avaria particulara – With Average – W.A “
Conditia F.P.A  acopera numai daunele rezultate din pierderea totala a intregii
incarcaturi, sau a unei parti a acesteia precum si daunele de avarie particulara daca acestea
erau determinate de riscurile obisnuite ale marii (Acts of God)
Conditia W.A  acopera daunele rezultate din avaria totala sau
partiala a intregii incarcaturi, sau a unei parti a acesteia, pricinuite de anumite riscuri
specificate in mod expres in polita de asigurare: incendii, trasnet, furtuna, vartej, explozie,
esuare, rasturnare, naufragiu, coliziuni s.a.
Cu timpul, ascutirea concurentei pe piata asigurarilor maritime ca si insistentele
comerciantilor, care solicitau un mod de protectie mai larg si mai cuprinzator, au dus la
practicarea conditiei “Toate riscurile” (All Risks)- A.R-. In fapt, aceasta conditie acoperea,
indifferent de amploarea lor daunele rezultand din avaria totala sau particulara a intregii
incarcaturi, sau a unei parti a acesteia, care au avut loc din orice cauza cu exceptia riscurilor
speciale enumerate expres in polita de asigurare.
Aceste conditii de asigurare au fost perfectionate de-alungul timpului astfel incat sa
raspunda cat mai bine intereselor asiguratilor. In forma prezentata mai sus ele s-au practicat
pana in 1982, cand Institutul Asiguratorilor din Londra, in baza propunerilor formulate de
Pagina 77 din 135

Comitetul pentru Invizibile si finantare legate de Comert din cadrul UNCTAD, a elaborat noi
conditii de asigurare, adoptate si puse in aplicare si de alte tari, printre care si Romania.
In prezent, marfurile care fac obiectul transportului pe mare pot fi asigurate in una din
urmatoarele trei conditii principale : A, B sau C. Principalele deosebiri ale acestora, fata de
conditiile de asigurare folosite in trecut, nu constau numai la denumirea lor diferita, ci mai
ales, in delimitarea mai clara si mai precisa a sferelor lor de acoperire.
Conditia de asigurare “A”. Este conditia cea mai cuprinzatoare . In baza acestei
conditii sunt acoperite toate riscurile de pierdere si avarie a bunului asigurat, cu exceptia unoe
riscuri prezentate separat.
Aceste excluderi sunt commune tuturor celor trei conditii si sunt formate din trei
grupe de riscuri excluse:
a) Pierderea, avaria si cheltuiala rezultand din sau provocate de:
comportarea necorespunzatoare voita a asiguratului;
scurgerea ordinara, pierderea uzuala in greutate sau volum, ori uzura normala a
bunului asigurat;
amabalarea si pregatirea insuficienta sau necorespunzatoare a bunului asigurat (in
acest sens termenul “ambalare” se considera ca include stivuirea intr-un container, dar umia
daca stivuirea este efectuata fieinainte de intrarea in vigoare a asigurarii, fie de catre asigurat
sau de prepusii acestuia);
viciul propriu sau natura bunului asigurat
intarzierea directa, chiar daca intarzierea se datoreaza unui risc asigurat ( cu unele
exceptii prevazute de conditiile comune);
pierderea sau frustarea voiajului sau calatoriei;
insolvabilitatea sau neindeplinirea obligatiilor financiare de catre proprietarii,
adimistratorii, navlositorii sau operatorii navei;
utilizarea oricarei arme de razboi care foloseste fisiunea si /sau fuziunea atomica,
nucleara sau alta reactie asemanatoare, ori alta forta sau obiect radioactiv;
contaminarea radioactiva;
atarea de nenavigabilitate a navei, faptul ca nava sau containerul sunt inadecvate
pentru transportul in bune conditii a bunului asigurat, daca asiguratul sau prepusii au
cinostinta de starea de nenavigabilitate sau de inadecvare in momentul incarcarii bunului
asigurat.
Pentru aceasta categorie de riscuri excluse nu exista acoperire printr-o asigurare
suplimentara.
Pagina 78 din 135

b) Riscuri de razboi (conflicte militare);

c) Riscuri de greve (conflicte sociale);
Aceste ultime doua categorii de riscuri excluse (b si c) din conditia de baza pot fi
acoperite prin asigurare suplimentara.
Conditia de asigurare “B”. In baza acestei conditii sunt acoperite, cu exceptia

excluderilor a), b), c) de mai sus, pierderea si avaria la bunul asigurat, cauzate de:
incendiu sau explozie;
esuarea, scufundaraea sau rasturnarea navei sau ambarcatiunii;
rasturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru;
coliziunea sau contactul navei, amabrcatiunii sau mijlocului de transport cu un obiect
exterior, altul decat apa;
descarcarea marfii intr-un port de refugiu;
cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau traznet;
sacrificiul in avaria comuna;
aruncarea marfii sau luarea ei de valuri peste bord;
aruncarea apei de mare, lac sau rau in nava, ambarcatiune, mijloc de transport,
container sau loc de depozitare;
dauna totala a unui colet pierdut peste bord sau cazut in timpul incarcarii sau
descarcarii pe si de pe nava, ambarcatiune sau alt mijloc de transport.
Conditia de asigurare “C” . Are o sfera de acoperire mai ingusta decat conditia “B” si
acopera cu exceptia excluderilor a(, b), si c) de mai sus, pierderea si avaria la bunul asigurat
cauzate de :
incendiu sau explozie;
esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei sau ambarcatiunii;
rasturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru;
coliziunea sau contactul navei, ambarcatiunii sau mijlocului de transport cu un obiect
exterior, altul decat apa;
descarcarea marfii intr-un port de refugiu;
sacrificiul in avaria comuna;
aruncarea peste bord.
Pagina 79 din 135

Cu alte cuvinte, conditia de asigurare “C” acopera aceleasi pierderi si avarii ca si

conditia de asigurare “B” cu exceptia acestora de:
cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau trasnet;
luarea de valuri peste bord;
intrarea apei de mare, lar sau rau in nava, ambarcatiune, cala mijloc de transport,
container sau loc de depozitare;
dauna totala a unui colet pierdut peste bord sau cazut in timpul incarcarii sau
descarcarii pe si de pe nava, amabarcatiune sau alt mijloc de transport.
Desi se deosebesc, ca sfera de cuprindere, conditiile sde asigurare, “A”, “B” si “C”
contin si unele conditii commune. Astfel, fiecare dintre ele acopera si:
1) cheltuielile si contributiile la avaria comuna si/sau cheltuielile de salvare platite de
asigurat, stabilite potrivit prevederilor contractului de navlosire si/sau legi aplicabile daca
acestea au fost facute pentru sau in legatura cu inlaturarea unei pierderi cauzate de orice
evenimente;
2) suma ce reprezinta proportia raspunderi stabilite conform clauzei “culpa comuna in
caz de coliziune”, daca aceasta clauza este prevazuta in contractul de navlosire.
Asociate cu conditiile de asigurare “B” si “C” sau in mod separate, se pot prcatica si
urmatoarele conditii de asigurare:
Conditia “riscuri de furt, jaf si nelivrare”. In baza acestei conditii sunt acoperite cu
exceptia excluderilor a), b) si c) de mai sus, pierderea si avaria la bunul asigurat cauzate de:
- incendiu, traznet, explozie chiar daca traznetul sau explozia nu au fost urmate de
incendiu ;
- ploaie torentiala, inclusive efectele indirecte ale acesteia;
- grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant;
- prabusire sau alunecare de teren;
- greutatea stratului de zapada sau de gheata;
- avalanse de zapada si caderea pe cladiri sau alte constructii a unor corpuri;
- furt prin efractie.
CONDITII DE ASIGURARE A NAVELOR
Ca si conditiile de asigurare a marfurilor, conditiile de asiguarre anavelor difera de la

o tara la alta in raport cu legislatiile nationale in materie de asigurari si cu uzantele
Pagina 80 din 135

comerciale practicate in acest domeniu. In timp, ele au cunoscut modificari si perfectionari

importante pentru a corespunde cat mai bine intereselor asiguratilor si dezvoltarii comertului
amritim mondial.
La baza conditiilor de asigurare a navelor practicate in prezent pe pietele nationale ale
diferitelor tari, inclusiv in Romania, stau conditiile elaborate in 1982 de Institutul
Asiguratorilor din lodra care, la randul lor, au la baza propunerile formulate de Comitetul
pentru invizibile si fininatare legate de comert din cadrul UNCTAD.
In general, in asigurarile navelor , asiguratorii se considera eliberati de raspundere
pentru riscurile excluse. Nu se acorda despagubiri pentru:
- uzura normala si deterioararea treptata a corpului navei , masinilor (motoarelor) sau
celorlalte parti componente ale navei;
pagube produse de fortarea ghetii , cu exceptia spargatoarelor de
gheata;
- cheltuieli effectuate pentru curatarea, aplicarea grundului sau vopsirea navei, daca
nu sunt consecinta unui risc asigurat;
- scoaterea sau indepartarea epavei;
- pierderi sau avarii la incarcatura transportata in baza unui contract sau la bunuri
personale, cu exceptia celor de pe alta nava cu care nava asigurata intra in coliziune;
- salariile si intretinerea comandantului, ofiterilor si echipajului, cu exceptia cazurilor
de avarie comuna;
pierderi de vieti omenesti, daune corporale sau imbolnaviri;
pagube indirecte ca : pierderea venitului, desapgubiri datorate
pentru intarzierea transportului chiar daca sunt urmare a unui risc cuprins in asigurare.
In principal, asigurarea poate fi incheiata in urmatoarele conditii: pierdere totala,
avarii si raspundere pentru coliziuni; pierdere totala, avarie comuna si raspundere pentru
coliziuni; pierdere totala.
Conditia “pierdere totala, avarii si raspundere pentru coliziuni”. In baza acestei
conditii sunt acoperite : pierderea totala, pierderile si avariile la nava , contributia la
cheltuielile de avarie comuna si salvare, raspunderea pentru dauenle rezultate din coliziunea
navei asigurate cu alte nave, instalatii poertuare sau alte obiecte fixe sau plutitoare si
cheltuielile decurgand din acestea.
Conditia “pierdere totala, avarie comuna si raspundere pentru coliziuni “
Asigurarea in aceasta conditie acopera pierderea totala a navei, contributia la
cheltuielile de avarie comuna si salvare, raspunderea pentru daunele rezultatnd din coliziunea
Pagina 81 din 135

navei asigurate cu alte nave, instalatii portuare sau alte obiecte fixe sau plutitoare si
cheltuielile decurgand din acestea.
Fata de conditia de mai sus, nu acopera deci daunele rezultatnd din avaria pariculara
decat daca acestea sunt rezultatul coliziunii navei asigurate cu alte nave , instalatii portuare
sau alte obiecte fixe sau plutitoare.
In baza asigurarii incheiate in una din conditiile de mai sus , asiguratorul acorda
despagubiri pentru :
a) pagubele produse navei din urmatoarele riscuri:
pericole ale marfurilor, fluviilor, lacurilor sau altor cai navigabile;
incendiu, explozie;
furt comis de catre persoane din afara navei;
aruncare peste bord si luare de valuri;
piraterie;
coliziune cu nava, avion, sau alte obiecte similare, ori obiecte ce cad din acestea,
mijloc de transport terestru, echipament sau instalatii de doc, ori portuare;
coliziune cu port, doc sau uscat sau alt fel, cala de constructie, cala de lansare, support
de carenaj, pontoon, mol, cheu, dig, platforma, geamandura, cablu telephonic sau orice obiect
fix sau plutiotor de orice fel, inclusive gheata plutitoare;
cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau traznet;
accidente laincarcare, descarcare sau miscarea incarcaturii sau combustibilului;
spargerea cazanelor sau instalatiilor, sau orice defect latent la masini sau corpul navei;
masuri de salvare a navei
masuri ce se iau de autoritati pentru prevenirea sau micsorarea pericolului poluarii,
sau al amenintarii cu poluarea, rezultand direct din avaria la nava;
eroare de navigatie;
neglijenta comandantului, ofiterilor, echipajului sau pilotilor
neglijarea reaparatorilor sau navlositorilor cu conditia ca acestia sa nu fie asiguratul;
barateria comandantului, ofiterilor sau echipajului cu conditia ca paguba sa nu fie
rezultata din lipsa de diligenta a asiguratului, armatorului sau administratorilor navei.
b) cheltuielile necesare si economicoase pentru prevenirea pagubei, micsorarea

pagubei produse, stabilirea imprejurarilor, cauzelor , efectelor realitatii si intinderii acesteia;
c) salariile de salvare sau asistenta acordate navei, inclusiv cheltuielile cu expertii,
avocatii, cheltuieli de judecata sau arbitraj sau altele asemanatoare;
Pagina 82 din 135

d) cheltuielile reprezentand contributia navei la avaria comuna , inclusiv cele cu

expertii, avocatii, cheltuielile de judecata sau aritraj pentru stabilirea contributiei;
e) sumele in sarcina asiguratului – cand, ca urmare a coliziunii navei asigurate cu alte
nave, instalatii portuare , alte obiecte fixe sau plutitoare, acesta este raspunzator pentru:
pierdere sau avarie la alta nava sau bun de pe aceasta, instalatie portuara ori alt obiect
plutiotor sau fix;
intarziere sau pierdere de folosinta a altei nave sau bun de pe aceasta , instalatie
portuara ori alt obiect fix sau plutitor;
avarie comuna, salvare, sau salvare in baza unui contract , a altei nave sau bun de pe
aceasta , instalatie portuara ori alt obiect fix sau plutitor.
Se despagubesc si cheltuielile cu expertii, avocatii, cele de judecata
sau arbitraj si altele asemanatoare facute in scopul respingerii sau reducerii
pretentiilor tertelor persoane fata de asigurat, sau in scopul formularii pretentiilor asiguratului
fata de tertele persoane.
Conditia “pierdere totala” . In baza acestei conditii sunt acoperite pierderea totala a
navei, cheltuielile de salvare si alte cheltuieli decurgand din acestea, despagubirile
acordandu-se se asigurator pentru situatiile mentionate la primele doua conditii de mai sus, cu
exceptia cheltuielilor si sumelor aferente literelor d) si e).
Asigurarea incheiata in una din conditiile de mai sus poate fi extinsa, in schimbul unei
prime suplimentare , pentru a acoperi:
inventarul mijloacelor fixe si mijloacelor circulante materiale si cheltuielile in
legatura cu exploatarea navei;
riscurile de razboi si greve .
Desi conditia de asigurare “pierdere totala , avarii si raspundere pentru
coliziuni” ofera protectia cea mai larga, ea este in acelasi timp si cea mai costisitoare.
De aceea asiguratul este acela care trebuie sa opteze pentru una din conditiile de mai sus in
functie de gradul de protectie al fiecareia si de nivelul primelor ce trebuie platite
asiguratorulu.
3.5.4. Valoarea asigurabila, suma asigurata

si acoperirea prin asigurare
Pagina 83 din 135

In vederea incheierii unui contract de asigurare, asiguratul trebuie sa mentionezesuma

in limitele careaia bunul respectiv se considera asigurat, respectiv suma asigurata.
Suma asigurata, comunicata de asigurat, nu poate fi arbitrara. Problema consta in
faptul ca suma asigurata este, ca regula generala, limita raspunderii asiguratorului care ia
asupra sa obligatia ca, in caz ca asiguratul sufera anumite daune, sa-l punape acesta intr-o
asemenea situatie patrimoniala in care el s-ar fi aflat daca evenimentul asigurat nu s-ar fi
produs.
In consecinta, suma asigurata nu poate depasi valoarea daunelor probabile care
ameninta patrimoniul asiguratului.Iar aceste daune se limiteaza la marimea aprecierii valorice
a interesului asigurat, respectiv la valoarea asigurabila, de care asiguratul trebuie sa tina
seama atunci cand comunica suma asigurata.
Astfel, valoarea asigurabila este limita sumei asigurate, iar aceasta din urma este
limita acoperirii prin asigurare (limita compensarii daunelor).
Modul de determinare al avlorii asigurabile este reglementat in diferite tari prin
normele de asiguarre in vigoare la data incheierii contractului. In Romania, conditiile privind
asigurarea facultativa a bunurilor care fac obiectul transportului extern precizeaza ca suma
asigurata este valoarea indicata in contractul de asigurare si poate fi formata din:
a) valoarea bunului potrivit facturii; in cazul bunului care nu are valoare comerciala,
valoarea de piata a acestuia la locul de expediere in momentul incheierii asigurarii;
b) costul transportului, costul asigurarii, precum si alte costuri care sunt in legaura cu
transportul bunului, in masura in care acestea nu sunt incluse in valoarea facturii;
c) cheltuieli si taxe vamale;
d) o supraasigurare de 10% din valoarea bunului daca nu s-a convenit altfel, pentru
acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevazute la incheierea asigurarii.
Potrivit conditiilor privind asigurarea facultative a navelor comerciale, nava se asigura
pentru suma declarata de asigurat si agreata de asigurator, care nu trebuie sa fie inferioara
valorii de inlocuire sau sa depasesca valoarea din nou a unei nave similare, la data incheierii
asigurarii. Suma asigurata se specifica separate pentru fiecare parte a nvei; corp, masini si
instalatii. Suplimentar, in suma asigurata a navei se poate asiura pana la 25% din valoarea
navei pentru:
cazul de pierdere totala;
acoperirea diferentelor ce ar putea rezulta prin aplicarea raportului
dintre suma asigurata si valoarea navei, stabilite pentru cazurile de salvare sau
contributie la avaria comuna.
Pagina 84 din 135

Practica engleza in materie de asigurare maritima se conduce dupa Legea Asigurarilor

Maritime din 1906 care precizeaza ca valoarea asigurabila a marfii o reprezinta “valoarea
initiala” (respectiv pretul pe care asiguratul l-ar fi putut primi pentru marfa respective in
momentul incarcarii), la care se adauga cheltuielile de transport si accesorii, precum si
cheltuielile de asigurare. In Germania , prin valoarea asigurabila a marfii se recunoaste
valoarea ei reala in momentul producerii evenimentului asigurat.
Practica franceza determina valoarea asigurabila a marfii ca prêt de cumparare sau, in
lipsa acestuia valoarea marfii in locul si in momentul incarcarii, majorata cu suam
cheltuielilor necesare pentru aducerea marfii in punctual de destinatie precum si cu suma
kprofitului sperat.
Jurisprudenta americana acorda prioritate determinarii valorii asigurabile dupa pretul
pietii in momentul inceperii voiajului. Se considera ca pretul factrat nu ar da o imagine
precisa privind cheltuielilereale suportate de asigurat.
Datorita greutatilor care apar in practica internationala a asigurarilor in legatura cu
stabilirea corectitudinii calculelor privind suma asigurata, se recurge adesea in aprecierea
comuna a partilor contractante in momentul incheierii asigurarii. In consecinta, deosebim
polite evaluate de polite neevaluate.
Deosebirea practica intre aceste polite consta in aceea ca, in cazul politelor neevaluate
, asiguratul, in caz de sinistru, trebuie sa dovedeasca valoarea bunului prezentand factura,
conosamentul, extrasul de cont sau chair concluziile unui raport de expertiza contabila, pe
cand in cazul politei evaluate , asiguratul se elibereaza din aceasta obligatie intrucat valoarea
bunului a fost stabilita de comun acord in incheierea contractului. In cazul politelor evaluate,
partile “sunt obligate sa se abtina in contestarea valorii stabilite”.
Daca suma asigurata este identical cu valoarea asigurabila, bunul respectiv se
considera asigurat complet si despagubirea se acorda in intregime.
Totodata , la solicitarea asiguratului, suma asigurata poate fi stabilita sub valoarea
asigurabila. In acest caz bunul este asigurat partial. Daca acest bun a fost distrus in intregime,
atunci acoperirea prin asigurare va fi egala cu suma asigurata si, deoarece aceasta din urma
este mai mica decat valoarea asigurabila, daunele nu vor fi acoperite in intregime, ci doar
partial.
De exemplu, o marfa cu valoare de 10.000 de dolari a fost asigurata pentru suma de
8000 de dolari si a fost pierduta total in timpul transportului. Asiguratul suporta o dauna de
10.000 de dolari, iar acoperirea prin asigurare reprezinta numai 8000 de dolari. Daunele
Pagina 85 din 135

reprezentand diferenta dintre valoarea asigurabila si suma asigurata ( 2000 dolari) nu sunt
supuse compensarii prin asigurare.
Daca in acelasi exemplu bunul asigurat sufera numai o avarie partiala, dauna
respectiva va fi acoperita proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea
asigurabila. Concret, modul de calcul va fi urmatorul:
-valoarea asigurabila 10.000 dolari
- suma asigurata 8.000 dolari
- valoarea daunei 2.000 dolari
- raportul dintre suma asigurata si valoarea asigurabila:
8.000 dolari /10.000 dolari = 4/5
- acoperirea prin asigurare a daunei : 4/5 x 2.000 = 1.600 dolari
Neconcordanta dintre suma asigurata si valoarea asigurabila se poate

manifesta si invers, in sensul ca suma asigurata depaseste valoarea asigurabila. De
pilda, la stabilirea sumei asigurate pentru o marfa de calitatea a I-a se aplica din eroare pretul
pentru calitatea extra. Cu alte cuvinte, bunul a fost asigurat pentru o suma care depaseste
valoarea asigurabila. Daca asiguratul ar primi drept despagubire o suma mai mare decat
valoarea reala a bunului asigurat , aceasta ar conduce nu la refacearea bunului asigurat ci la
imbogatirea fara justa cauza a asiguratului, ceea ce contravine insasi esentei ecnomice a
institutiei asigurarii. De aceea depasirea valorii sumei asigurabile de catre suma asigurata nu
este admisa.
Daca in situatia descrisa mai sus asiguratul ar fi actionat cu buna stiinta, urmarind sa
se imbogateasca pe nedrept, contractul de asigurare ar fi fost declarat nul, fiind incheiat sub
influenta actului de inselaciune.
Depasirea valorii asigurabile de catre suma asigurata poate avea loc si in acele cazuri
cand bunul respective este asigurat, pentru aceleasi riscuri si pentru aceeasi perioada de timp,
la mi multi asiguratori deodata. De pilda, importatorul asigura marfa achizitionata pe
perioada transportului, nestiind ca aceasta a fost asigurata de exportator pe aceeasi perioada.
Aceasta este un caz tipic de dubla asigurare.
In acest caz, fiecare asigurator raspunde pentru acoperirea asigurarii numai in limitele
valorii asigurabile, fiecare proportional cu suma asigurata din contractul de asigurare incheiat
de el. Sensul acestei reguli consta in faptul in faptul ca suma asigurata totala pentru
contractile incheiate trebuie sa corespunda valorii reale a bunului asigurat . In acest scop,
Pagina 86 din 135

contractile vor trebui revizuite astfel incat fiecare asigurator sa raspunda proportional cu
suma asigurata stipulata in contractul pe care l-a semnat.
Exemplu:
Se presupune ca o marfa de 2.400 de dolari este asigurata de exportator (o firma
straina) in folosul importaorului (o intreprindere specializata din Romania) pentru suma de
2000 de dolari. Importatorul roman, necunoscand acest fapt, asigura aceeasi marfa in
Romania pentru suma de 1.200 dolari. Daca va suferi o pierdere totala in timpul transportului,
fiecare asigurator va acorda o despagubire calculata astfel:
Asiguratorul strain
- valoarea asigurabila 2.400 dolari
- valoarea asigurata 2.000 dolari
Asiguratorul roman:
- valoarea asigurabila 2.400 dolari
- valoare asigurata 1.200 dolari
Daca cele doua contracte ar fi ramas valabile asa cum au fost incheiate, asiguratul ar fi
primit suma totala de 2.000 + 1.200 dolari = 3.200 dolari, ceea ce depaseste in acest acz
valoarea asigurabila. In consecinta, contractele vor fi revizuite si sumeel acoperite prin
asigurare vor fi diminuate astfel:
2000/3200 x 2400 = 5/8 x 2400 = 1500 dolari
1200/ 3200 x 2400 = 3/8 x 2400= 900 dolari
Suma totala a acoperirii prin asiguare, rezultata din ambele contracte , va fi de 1.500
dolari +900 dolari = 2.400 dolari, sma care este identica cu valoarea asigurabila a bunului
respectiv.
Pe de alta parte, asiguratorii vor trebui sa returneze importatorului ( asupra acestuia
trec toate drepturile si obligatiile asiguratului din contractul incheiat de exportator) partea din
primele de asigurare aferente sumei pentru care contractul a devenit nul de drept.
Pagina 87 din 135

Presupunem ca in exemplul de mai sus prima de asigurare incasata de asiguratorul

strain reprezinta 3% din suma asigurata, iar cea incasata de asiguratorul roman reprezinta 2%.
Recalcularea primei va avea loc astfel:
Pentru asiguratorul strain:
Suma primei incasata : (3x2000)/100 = 60 dolari
Marimea primei aferenta sumei pentru care contractul ramane in vigoare :

(3x1500)/100 = 45 dolari
Diferenta de prima ce va fi returnata asiguratului : ( 3x500)/100 = 15

dolari
Pentru asiguratorul roman :

Suma primei incasata : (2x1200)/100 = 24 doalri
Marimea primei aferente sumei pentru care contractul ramane in vigoare :
(2 x 900)/100 = 18 dolari
Diferenta de pirma ce va fi returnata asiguratului : (2 x 300)/100 = 6 dolari
Consecintele asigurarii duble se regularizeaza in mod asemenator si in practica din

Marea Britanie si franta. Regulile germane de asigurare maritime (A.D.S) fac deosebire intre
contractele incheiate in aceeasi zi si cele cu date de incheiere diferite.
In primul caz, situatia este identical cu cea descrisa mai sus. In cel de-al doilea
ulterior este considerat nul de drept pentru partea corespunzatoare depasirii valorii
asigurabile, de catre suma asigurata.
3.5.5. Prima de asigurare. Factori determinanti in stabilirea primei de asigurare
La incheierea contractului , pentru riscurile mentionate in polita si asumate de

asigurator, riscuri care ameninta sau pot ameninta bunul asigurat, asiguratul acorda
asiguratorului o recompensa numita prima (premium) iar nivelul acesteia depinde de
specificul riscurilor, de frecventa actiunii lor si de daunele posibile pe care acestea le-ar putea
Pagina 88 din 135

produce. De fapt, pentru a decide la incheierea uneo asigurari maritime facultative, ca si

pentru a fixa nivelul primei, un asigurator se bazeaza in general pe analiza unui numar mare
de factori, dintre care cei mai importanti sunt:
sfera de cuprindere a asigurarii
valoarea asigurabila si suma asigurata
natura marfii si felul ambalajului
voiajul si nava care va executa acest voiaj
statistica pierderilor anterioare incheierii asigurarii
aprecierile obiective si subiective ale asiguratorului
starea conjuncturala a pietei internationale a asigurarilor
efectele subrogarii
1) Sfera de curpindere a asigurarii. In momentul fixarii primei trebuie sa se tina seama

de pericole fata de care se asigura bunul respective. In cazul marfurilor care fac obiectul
transportului extern, cea mai ieftina conditie de asigurare etse conditia “C” , urmata de
conditia “B” care are o sfera de cuprindere mai larga decat prima. Acoperirea “ toate riscurile
“ garantata de conditia “A” este cea mai curpinzatoare dar in acelasi timp si cea mai scumpa,
indeosebi cand este extinsa , contra unei prime suplimentare, pentru a acoperi riscurile
speciale (politice, sociale si cele care tin de natura intrinseca a marfurilor).
In cazul asigurarii navelor , conditia “pierdere totala” este cea mai putin cuprinzatoare
, dar si cea mai ieftina intrucat asiguratorul nu isi asuma decat raspunderea acordarii
despagubirii in caz de pierdere totala (inclusiv cheltuielile de salvare si alte cheltuieli
decurgand din acestea).
Prima de asigurarea va fi mai mare in cazul conditiei “pierdere totala , avarie comuna
si raspundere pentru coliziuni “ intraucat aceasta garanteaza o acoperire mai larga iar in caz
de sinistru asiguratorul va trebui sa acorde despagubiri nu numai pentru pierderea totala , ci si
pentru sacrificiile avariei comune si daunele rezultate din coliziuni, antrenand in acelsi timp
costuri mai ridicate pentru asigurator.
2) Valoarea asigurabila si suma asigurata . In asigurarea maritima facultativa, prima
de asigurare este in functie de suma asigurata, care,in principiu, trebuie sa fie egala cu
interesul asigurarii, polita fiind de fapt un contract de indemnizare. Scopul sau este repunerea
asiguratului in situatia financiara in care se afla inaintea producerii evenimentului asigurat.
Aceasta nu se poate realiza decat atunci cand suma asigurata este egala cu valoarea
Pagina 89 din 135

asigurabila. In stabilirea nivelului primei de asigurare, asiguratorul va trebui sa tina seama si

de cazurile de subevaluare, supraevaluare si dubla asigurare.
3) Natura marfii si ambalajul. Prezinta o importanta deosebita pentru fixarea primei
din punctual de vedere al proprietatilor fizico-chimice ale acesteia si a tipului de ambalaj
utilizat , care prin expunerea la anumiti factori de influenta, la simplul contact neadecvat intre
diferite marfuri sau la interactiunea ambalaj-marfa pot determina aparitia unor eventuale
daune pagubitoare, astfel incat sa se poata stabili nivelul primelor si chair la stabilirea unei
prime suplimentare.
4) Voiajul si nava care executa voiajul respectiv. In ceea ce priveste voiajul efectiv,
factorii cei mai importanti de influenta in stabilirea nivelului primei sunt: durata; conditiile
concrete de navigatie – clasa navei care efectueaza transportul- ; variatiile de temperatura si
conditiile portuare. Functie de aparitia acestor factori se fixeaza dupa caz o prima
suplimentara sau diferentiata (cum este cazul influentei climaterice din zonele tropicale ,
unde variatia temperaturii, gadul de umiditate din atmosfera, posibilitatea formarii
condensului etc. influenteaza /determina anumite reactii asupra marfurilor) pentru acoperirea
eventualelor pagube ce pot aparea ca urmare a aparitiei acestor factori de risc.
5) Statistica pierderilor anterioare incheierii asigurarii. Reputatia persoanei care
prezinta cererea de asigurare constituie un alt factor important care influenteaza nivelul
primei. O buna reputatie este asociata inntotdeauna cu despagubiri anterioare uzuale acordate
de asigurator persoanei care solicita acoperirea prin asigurare.
Faptul ac cererea de asigurare este prezentata prin intermediul unui broker”bine
vazut” , poate el insusi sa ofere asiguratorului o anumita siguranta.
Invers, atunci cand datele statistice nu confirma o buna reputatie a potentialului
asigurat sau a brokerului angajat de acesta, riscul de aparitie a unei dauneva fi mai mare si
asiguratorul va negocia o prima mai ridicata.
6) Aprecierile obiective si subiective ale asiguratorului. In asigurarea maritima, marea

varietate a riscurilor si a pierderilor care ameninta bunurile, precum si influentele diferite ale
factorilor mentionati mai sus, fac acelasi risc sa fie evaluat si interpretat diferit de mai multi
asiguratori. Din aceasta cauza, in practica internationala a asigurarilor se utilizeaza nu atat
tarifele de prime uniforme cat tarifele de prime diferentiate pe asiguratori. Pe anumite piete se
practica si tarife uniforme, dar numai ca urmare a intelegerilor intervenite intre asiguratori ,
sau ca urmare a unei interventii guvernamentale directe.
Pagina 90 din 135

7) Starea conjuncturala a pietei internationale a asiguratilor. Influenteaza nivelul

primelor de asigurare in mod esential. Daca piata se afla intr-o faza de ascensiune, de avnt
economic , ca urmare a unui comet maritim intens si a unei cereri de asigurare ridicate si
ferme, primele de asigurare vor fi mai mari si invers.In perioadele de criza economica si
depresiune economica, comertul maritim international scade, cererea de asigurare scade si ea
sensibil, concurenta dintre asiguratori se intensifica la maxim si nivelul primelor de asigurare
scade substantial.
8) Efectele subrogarii. In anumite cazuri, armatorul sau alte persoane pot fi
considerate raspunzatoare pentru pierderile totale sau partiale suferite de bunurile angajate in
aventura maritima. Despagubindu-l pe asigurat, asiguratorul se subroga in drepturile pe care
acesta din urma le are fata de tertele persoane vinovate si , in limitele responsabilitatii
acestora, poate recupera de la acestia, fie si partial, sumele cheltuite pentru despagubirea
asiguratului. Uneori se recupereaza mai mult, alteori, mai putin, iar in anumite situatii
neexistand un tert vinovat ( de vina a fost natura) paguba trebuie suportata in intregime de
asigurator. Evident, toate acestea vor fi avute in vedere de asigurator pentru stabilirea
nivelului primei.
3.5.6. Polita de Asigurare Maritima
La cererea asiguratului, asiguratorul este obligat sa elibereze acestuia un document

continand conditiile contractului de asigurare incheiat, atesta cu semantura si stampila sa. Un
asemenea document se numeste polita de asigurare.
Polita doveste existenta realtiilor contractuale dintre asigurat si asiguratorul sau si
determina aceste realtii.
In unele tari, contracul de asigurare maritima nu este considerat valabil decat daca
este constat printr-o polita de asiguare maritima sau printr-un document echivalent. Este
cazul Marii Britanii si a tarilor a caror legislatie este inspirata din dreptul anglo-saxon.
In tari ca Franta si germania, contractul de asigurare isi dobandeste valabilitatea prin
simplul acord de vointa al partilor contractante.
In ciuda acestor deosebiri de natura juridica, polita de asigurare maritima este
considerata un document necesar in tranzactiile de comert international.
Pagina 91 din 135

Chair daca continutul politelor de asigurare maritima este determinat de legislatiile

nationale, clauzele principale ale acestora se regasesc practic in orice polita si se refera la :
1) numele asiguratului (persoana fizica sau juridica ) care contracteaza asigurarea in
folosul sau sau a unui tert beneficiar;
2) numele asiguratorului;
3) obiectul asigurarii (marfa, nava sau orice alt interes asigurabil);
4) suma asigurata;
5) voiajul si / sau durata voiajului asigurat;
6) numele navei, anul constructiei, trb si tdw, incusiv date privind alte mijloace de
transport care participa la realizarea expeditiei;
7) riscurile acoperite si excluderile de la asiguare;
8) numele beneficiarului indreptatit sa primeasca despagubirea in caz de sinistru;
9) eventual nivelul primei;
Polita este un document unilateral, eliberat de asigurator pentru a face dovada
contractlui deja incheiat. Acesta intra in vigoare in momentul platii primei de asigurare, iara
data platii precede uneori data eliberarii politei, in baza unui alt document eliberat de
asigurator si acre confirma inchierea contractului de asigurare mritima.
Daca cererea de despagubire este prezentata dupa eliberarea politei, atuci originalul
acesteia nu poate fi inlocuit de nici un alt document eliberat anterior.
Avand in vedere faptul ca polita se elibereaza pentru a atesta existenta contractului
deja incheiat si ca aceasta din urma intra in vigoare dupa plata primei, asiguratorul este in
drept sa nu elibereze asiguratului polita pana la incasarea primei.
Din cele prezentate rezulta importanta deosebita a politei de asiguare maritiam care:
1)cofirma existenta si conditiile contractrului de asiguare;
2) atesta plata primei si prin aceats aintrarea in vigoare a contractului de asigurare
maritima;
3) este necesar sa fie prezentata in vederea primirii despagubirii.
Dreptul de a primi desapgubiri apatine in exclusivitate titularului interesului
asigurarii. Daca titularul interesului vinde bunul respectiv unei terte persoane, si acesta este
un caz uzual in comertul international, prin actul de vanzare-cumparare intereseul sau
inceteaza si se naste interesul noului proprietar.
Transferul politei se face prin andosarea acesteia. In acest scop se poate folosi un gir
in plin care indica numele noului proprietar, si polita ramane nominativa, sau se poate folosi
girul in alb.Primul proprietar aplicand semnatura si stampila de pe verso-ul politei, fara a
Pagina 92 din 135

mentiona numele noului proprietar, va transfora polita intr-un document la purtator care poate
fi transferat prin simpla inmanare a acestuia.
Reglemantarile in vigoare in tara noastra in materie de asigurari facultative precizeaza
ca drepturile si obligatiile din polita de asigurare pot fi transmise altei persoane prin andosare.
In functie de interesul asigurat, politele de asigurare maritima pot fi grupate in:
a) polite pentru asiguararea navelor si a altor mijloace de transport (casco)
b) polite pentru asigurarea marfurilor (cargo)
c) polite pentru asigurarea navlului (freight policy)
d) polite de reasigurare (reinsurance policy)
La randul lor, politele casco se clasifica in:
1) polite de calatorie (voyage policy) , pentru asigurarea navei , respectiv a mijlocului
de transport, pentru o anumita calatorie;
2) polite temporale (time policy) prin care nava, respectiv mijlocul de transport, este
asiguart indiferent de numarul calatoriilor, pe o anumita perioada de timp;
3) polite mixte in baza carora nava asigurata pentru o calatorie continua sa ramana sub
acoperirea asigurarii o anumita perioada de timp de la sosirea ei la destinatie;
4) polite portuare (port policy) , care acopera riscurile in perioada de constructie a
navei in santierul naval;
Politele cargo se impart in doua mari categorii:

1) polite individuale, care acopera riscurile unei expeditii delimitate strict in spatiu si
timp. Cele mai raspandite polite individuale sunt politele pe voiaj care necesita specificarea
exacta a voiajului, respectiv a portului de incarcare si a portului de descarcare, precum si a
celorlalte mijloace de transport, in cazul expeditiilor combinate( terestru-maritim)
2) polite generale. Prezinta avantajul simplificarii formalitatilor de incheiere a
asigurarii si al cresterii operativitatii in derularea tranzactiilor de comert exterior. Printr-o
polita generala, pot fi asigurate toate marfurile sau anumite marfuri, exportate sau importate
de o intreprindere de comert exterior in decursul unei perioade de timp determinate.
Polita generala prezinta practic pentru asigurat un “ abonament de asigurare” in baza
caruia toate marfurile exportate sau importate se considera automat asigurate si astfel
intreprinderea de comert exterior repectiva este ferita de riscul neacoperirii prin asigurare din
diverse motive, a vreunei expeditii de export sau import.
Spre deosebire de polita de asigurare maritima facultativa caracterizata ca un
document unilateral eliberat de asigurator asiguratlui, dupa incheierea contractului de
Pagina 93 din 135

asigurare, polita generala este un contract intre asigurat si asigurator. Se precizeaza marfurile
care fac obiectul asigurarii, punctele de expediere si de destinatie, de transbordare sau
depozitare in parcurs, riscurile acoperite si excluderile de la acoperirea prin asiguare,
raspunderea asiguratorului si asiguratului, perioada de valabilitate a contractului s.a.
Politele generale pot fi de mai multe feluri si anume:
1) polite flotante (floating policy)
2) contracte de abonament (open cover)
3) polite globale ( block policy)
Polita flotanta , numita si “ de alimentare” este emisa pentru o valoare asigurabila care
acopera toate marfurile supuse asigurarii . Fiecare expeditie trebuie declarata asiguratorului in
timpul util iar valoarea acesteia acesteia este dedusa din valoarea totala asigurata inscrisa in
polita flotanta, pana la epuizarea acesteia. Prima este platibila in avans, pentru suma totala
asiguarat si nu pentru fiecare expeditie in parte.
Orice polita flotanta, ca dealtfel orice polita generala, contine, intre altele, clauzele cu
privire la:
1) limita sumei asigurate pentru marfa stivuita pe un mijloc de transport (nava, vagon,
etc) si pentru marfurile livarte intr-un depozit sau loc de depozitare in asteptarea expedierii
lor in continuare. Acest plafon reprezinta importanta numai in caz de pierdere totala si
avariere a expeditiilor neanuntate, intrucat daca asiguratul stie dinainte ca valoarea expeditiei
depaseste plafonul stabilit, de comun acord cu asiguratorul , va putea stabili un plafon mai
mare.
2) clasa navelor care vor executatransporturile respective. Navele trebuiesc clasificate

de institutii de clasificare recunoscute de asigurator, iar clasa lor trebuie sa garanteze o buna
stare de navigabilitate. Pentru navele cu vechime mai mare de 15 ani se prevede plata unei
prime suplimentare;
3) o scara de prime, aplicabile in functie de marfurile care fac obiectul acoperirii prin
asigurare.
Legat de fiecare expeditie in parte, asiguratul trebuie sa-l informeze pe asigurator cu
privire la :
- denumirea marfii, numarul coletelor , greutatea si felul ambalajului;
- punctele de expediere, de transbordare si depozitare in parcurs si punctele de
destinatie;
Pagina 94 din 135

- numerele conosamentelor, scrisorilor de trasura sau altor documente de transport;

- data expedierii, respectiv data plecarii navei din portul de incarcare;
- conditia asigurarii;
- suma asigurata.
Aceste date trebuiesc communicate asiguratorului inainte de plecarea navei. Daca
datele sunt obtinute dupa plecare, ele trebuiesc transmise de indata ce au fost obtinute .
Aceasta obligatie ramane in vigoare chiar daca asiguratul obtine datele necesare dupa
ajungerea cu bine la destinatie .
Necomunicarea intentionata a acestor informatii sau comunicarea unor date are nu
corespund realitatii, da dreptul asiguratorului sa realizeze polita genrala respectiva. In acest
caz el are dreptul la suma primelor pe care le-ar fi obtinut in caz de executare corecta a
contractului de asigurare.
Informatii privind marfurile angajate intr-o expeditie aflata sub acoperirea unei polite
genrale trebuie transmise si altor persoane (importatorului, bancii care a acordat un credit
pentru finantarea importului respectiv etc). Pentru a face acestor persoane dovada asigurarii
marfurilor, sau pentru a transfera acestor persoane drepturile, asiguratul are nevoie de un
document care sa ateste asigurarea. In consecinta, asiguratorul este obligat sa elibereze
asiguratului, pentru fiecare expeditie in parte, certificate de asigurare sau polite individuale,
pentru marfurile transportate cu anva respectiva.
In caz de instrainare a marfurilor , in posesia acestor documente intra noii proprietari
care, in baza lor, dovedesc conditiile asigurarii si isi apara interesele in fata comisiilor de
arbitraj. Intrucat continutul politei flotante poate fi nerecunoscut noului proprietar in caz de
neconcordanta intre polita flotanta si certificatele de asigurare sau politele individuale
eliberate in baza acesteia, instantele de judecata acorda prioritate documentelor detinute de
noii proprietari ( certificatului de asigurare sau politei individuale ).
La expirarea valorii globale asiguarte, polita flotanta poate fi reinnoita.
Contractul de abonament este forma cea mai raspnadita a politelor generale intrucat
prezinta mari avantaje in comparatie cu politele flotante. S-a dovedit ca este mai putin practic
pentru un asigurat sa-si asigure fiecare expeditie in parte sau sa reinoiasca o polita flotanta ori
de cate ori aceasta expira. In plus, majorarea plafonului politei flotante nu s-a devedit o
solutie acceptabila intrucat suma globala asiguarata trebuie stabilita in momentul
contractului.
Pagina 95 din 135

Contractul de abonament se incheie de obicei pentru o perioada de 12 luni si se

reinnoieste annual printr-o intelegere tacita, sau paote fi incheiat pentru o perioada
nedeterminata de timp. El contine o clauza de reziliere in cazul in care primele stabilite la
semnarea contractului devin neacceptabile la un moment dat ca urmare a unor situatii fortuite
si imprevizibile aparute intre timp pe piata asigurarilor.
Daca contractul acopera riscurile de razboi sau greva, durata prezvizului este in
general de 7 zile. Pentru riscurile maritime, preavizul este de 30 de zile, desi pe unele piete
esta mult mai scurt ( 48 ore in S.U.A)
Contractul de abonament se foloseste pe scara larga si in alte tari europene. El este de
fapt o polita generala al carei nume difera de la tara ala tara, dar dispozitiile sale produc
aceleasi efecte juridice. In principiu, pentru fiecare expeditie care cade sub incidenta
contractului de abonament, asiguratul primeste un certificat de asigurare care nu contine toate
conditiile generale, chiar daca acest document este numit uneori “polita”.
Politele globale (block policies) numite uneori si “ merchandise –floaters” sunt

destinate acoperirii expeditiilor la purtator. In cazul acestora nu se practica o limitare a valorii
globale pentru ansamblul expeditiilor. Dealaratiile privind expeditiile acoperite prin polita
globala se fac periodic, in general o data pe an.
Prima globala se fixeaza ca o suma forfetara care revizuieste in principiu odata cu
fiecare reinnoire in functie de cifra de afaceri si de sumele platite despagubire in cursul
exercitiului anterior. Nu se elibereaza certificatele de asigurare .
Politele globale sunt mai putin folosite in traficul international. Ele se folosesc de
obicei pentru expeditiile postale.
3.6. ASIGURAREA AUTO
In acest subcapitol distingem, pe de o parte asigurarea marfii care face obiectul

transportului (cargo) si asigurarea intreprinderii de transport auto, pe de alta parte. Aceasta
din urma cuprinde, la randul sau, asigurarea mijlocului de transport (casco) si asigurarea
raspunderii carausului.
3.6.1 Asigurarea Marfii ( CARGO)
Pagina 96 din 135

3.6.1.1. INTERESUL ASIGURARII
Scopul principal urmarit de detinatorul interesului in asigurarea marfii care face

obiectul transportului auto este ecela de a obtine o indemizatie sigura in cazul in care carausul
nu poarta nici un fel de raspundere potrivit contractului de transport si normelor legale in
vigoare. In plus, raspunderea carausului auto este inntotdeauna limitata prin lege si prin
dispozitiile conventiilor internationale care reglementeaza transportul auto pe plan
international (CMR, TIR etc). De multe ori carausul auto nu-si asuma raspunderea sau isi
asuma o raspundere minima in cazul transporturilor effectuate in baza unor tarife
preferentiale.
Un alt risc major consta in posibilitatea carausului de a deveni insolvabil in cazul unei
pagube importante. In sfarsit, asigurarea constituie, in general , garantia obtinerii unei
indemnizatii in timpul cel mai scurt cu putinta din momnetul in care beneficiarul asigurarii a
furnizat asiguratorului un dosar de daune complet si correct intocmit.
Incheierea unei asigurari pentru marfa care face obiectul transportului auto nu
anuleaza in nici un fel raspunderea carausului. Acesta continua sa raspunda pentru pierderea
totala sau partiala sau pentru avarierea marfii in timpul transportului din culpa ca si cand
marfa respective n-ar fi fost asigurata. Singura deosebire consta in faptul ca va avea de
infruntat ca reclamant nu numai pe expeditorul sau destinatarul marfii, ci si compania de
asigurari care a fost atacata in drepturile ei. In aceste conditii, o intreprindere de transport
auto nu poate spera sa fie scutita de raspundere reprosand clientului sau ca acesta a contractat
o asigurare insuficienta pentru marfa care a constituit obiectul transportului respectiv.
Potrivit reglementarilor in vigoare privind asigurarea bunurilor pentru cazurile de
pagube produse in timpul transportului terestru, expeditorul este titularul asigurarii iar
destinatarul este titularul interesului asigurabil care in cazul producerii unui risc asigurat,
urmeaza sa fie despagubit. Cu alte cuvinte, destinatarul este si beneficiarul asigurarii.
3.6.1.2. RISCURI EXCLUSE
Anumite riscuri care in mod cert sau cu o posibilitate statistica foarte ridicata
determina pierderea marfii sau deteriorarea acesteia in timpul transportului sunt excluse de la
Pagina 97 din 135

acoperirea prin asigurare. In general, nu sunt acoperite prin asigurare pierderile, daunele si
alte prejudicii care rezulta sau sunt provocate de :
a) Viciile proprii ale marfii. Societatea de asigurari acopera marfa impotriva factorilor
de risc externi si in nici un caz impotriva celor de natura interna. Uzura normala, care este in
functie , de proprietatile fizico-chimice ale marfii si de impactul eui cu mediul extern, nu
constituie nici ea obiect al asigurarii
b) Ambalarea si predarea insuficienta sau necorespunzatoare a
bunului asigurat in vederea efectuarii transportului. Bunul asigurat trebuie prezentat
intr-un ambalaj commercial si un ambalaj de transport uzual la export. Coletele trebuie
marcate in mod corespunzator , conform contractului. Faptul ca in polita de asigurare se
mentioneaza un ambalaj din carton si interzice companiei de asigurari sa invoce excluderea
de la acordarea depsagubirii pentru insuficienta ambalajului deoarece cauza avriei consta in
slabiciunea si nu in natura materialului folosit. Lipsa de etanseneitate a unui container este
considerate defect de ambalare si determina de asemenea excluderea de la acordarea
despagubirii.
c) Scaderea normala in greutate sau in volum. Este vorba de asa-numitele “deseuri de
drum”, respectiv de scaderile normale in greutate sau in volum prin evaporare , uscare,
scurgere etc. care afecteaza anumite marfuri.
d) Influenta temperaturii atmosferice. Daca marfa, prin natura ei nu poate suporta fara
avarii variatiile temperaturii atmosferice pana la locul de destinatie, compania de asigurari
este absolvita de obligatia acordarii despagubirii. Situatia reprezinta un caz particular de viciu
propriu al marfii. Pe de alta parte, daca schimbarea termperaturii este consecinta “caderii”
instalatiei frigorifice a autovehiculului, compania de asigurari trebuie sa acopere paguba
produsa.
e) Amenzi ,confiscari, puneri sub sechestru , contrabanda , comert, prohibitii sau
clandestin. Compania de asigurari nu acopera amenzile sau platile la care poate fi obligat
proprietarul marfii in perioada transportului. Orice amenda terbuie suportata personal de cel
care a fost obligat la plata amenzii
f) Intarzierea in expedierea sau in primirea marfii. Consecintele unei intarzieri pot fi
directe, sub forma de pagube materiale rezultate din deprecierea marfii si indirecte
(nerealizarea profitului scontat, daune morale, etc. ).Unele polite exclud de la acoperirea prin
asigurare nuami consecintele indirecte ale intarzierii, iar alte polte exclud atat consecintele
indirecte sat si pe cele directe.
Pagina 98 din 135

g) Prohibirea exportului sau importului. Prohibirea comertului cu anumite bunuri prin

lege sau prin masuri de ordin administrativ poate cauza pagube care nu fac obiectul acoperirii
prin asigurare
h) Diferentele de curs valutar . Au la baza cauze multiple si extrem de complexe care
nu pot fi controlate si ale caror consecinte nu pot fi asumate d ecompaniile de asigurari .
Riscul valutar si-l asuma fiecare companie pe cont propriu, inclusiv companiile de asigurari si
reasigurari.
i) Instructiuni gresite sau insuficiente date carausului. Pentru ca aceasta excludere sa
fie operanta compania de asigurari trebuie sa stabileasca legatura cauza efect intre
instructiunile primite de caraus si pagubele rezultate ca urmare a faptului ca acestea s-au
dovedit a fi gresite sau insuficiente.Astfel, asiguratorul nu-si va asuma nici o raspundere
pentru consecintele rezulatand din trasbordarea marfii in parcurs de pe un mijloc de transport
pe altul, atata timp cat in poluta de asigurare s-a prevazut transportul direct pana la destinatie.
j)Riscul atomic. Aici sunt vizate pagubele directe si indirecte care rezulta din
utilizarea oricarei arme de razboi care foloseste fisiunea si /sau fuziunea atomica (explozie,
iradierea, degajarea de caldura, contaminarea radioactiva s.a).
Sfera riscurilor excluse poate mai larga sau mai restransa de la o companie de
asigurari la alta , de la o etapa la alta, in functie de conditiile concrete ale pietei
internationale.
3.6.1.3. RISCURI ASIGURABILE
Riscurile asigurabile se imparta in doua mari categorii si anume:

a) riscuri asigurate prin conditiile generale de asigurare;
b) riscuri asigurate prin conditii speciale.
Prin conditiile generale de asigurare si contraplatii unei prime obisnuite, sunt
acoperite pierderea toatal sau partiala a marfii si avariile suferite de aceasta in timpul
transportului cauzate de : deraparea sau rasturnarea autovehiculului ; coliziunea sau contactul
cu un alt autovehicul sau orice alt obiect exterior; incediul sau explozie; prabusirea podurilor,
cladirilor sau tunelelor;caderi ale arborilor ; ruperi de diguri , baraje si conducte de apa;
avalanse , trasnete, inundatii, cicloane, eruptii vulcanice sau cutremure.
Prin conditiile speciale si contraplatii unei prime suplimentare sunt acoperite
pierderea si avaria la bunul asiguart cauzate de: furt, jaf si nelivarrea unui colet intreg ;
riscurile de razboi si riscurile de greva.
Pagina 99 din 135

Politele de asigurare tipizate cuprind numai marfurile obisnuite care fac obiectul
trasnportului auto. Sunt acoperite in conditii speciale bunurile de marea valoare precum si
marfurile perisabile , cele periculoase , precum si animalele vii.
De asemenea trebuie mentionat ac politele de baza nu acopera ambalajul propriu-zis.
Daca acesta are o anumita valoare si aea nu a fost incorporata in valoarea marfii, atunci
asiguratul trebuie sa ceara companiei de asigurari sa includa in garantie si valoarea
ambalajului.
3.6.1.4. MODUL DE INCHEIERE AL ASIGURARII, SUMA ASIGURATA SI

PLATA PRIMEI , DURATA GARANTIEI.
Asigurarea se incheie in baza ceererii (avizului) de asigurare scrisa a asiguratului .

Aceasta trebuie sa contina toate datele necesare companiei de asigurari pentru aprecierea
riscului si intocmirea politei ( (numele asiguratului si beneficiarului asigurarii, numarul de
inregistrare al autovehiculului, locul de incarcare si de descarcare, descrierea bunului, numaru
si marcajul coletelor, greutatea, felul ambalajului, felul incarcarii - in autovehicul acoperit sau
descoperit-, suma asigurata, conditia de asiguarre si altele).
Contractul de asiguare se considera incheiat din momentul in care compania de
asiguarare primeste cererea de asigurare, in afara de cazurile in care a refuzat cererea de
acceptare a asigurarii, in scris, in termen de 2 zile lucratoare de la data primirii cererii de
asigurare.
Confirmarea incheierii asigrarii se face de catre compania de asiguari prin
transimiterea decontului de prime sau eliberarea, la cerere, a politei de asigurare.
Continutul politei de asigurare se considera acceptat daca in termen de 2 zile
lucratoare de la primirea acesteia asiguratul nu ridica obiectiuni .
Suma asigurata este valoarea indicata in contractul de asiguarre si poate fi formata din
:
valoarea bunului, potrivit facturii;
costul transportului si costul asigurarii, daca acestea nu sunt incluse in valoarea
afcturii;
cheltuieli si taxe vamale ;
o supra asigurare de 10% din valoarea bunului , daca nu s-a convenit altfel, pentru
acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevazute la incheierea asigurarii.
Pagina 100 din 135

Asiguararea se incheie in lei. Daca nu s-a convenit altfel, prima datorata se plateste la
primirea decontului de prime.
Asigurarea intra in vigoare in momentul in care bunul paraseste depozitul sau locul de
depozitare indicat in contractul de asigurare, pentru a fi transportat si inceteaza in una din
urmatoarele situatii care survine mai intai:
cand bunul este livrat la depozitul destinatarului;
cand bunul este livrat la alt depozit, la destinatia specificata in contractul de
asiguarare sau inainte de acesta , pe care asiguratul decide sa-l foloseasca pentru dpozitare,
alocare sau distribuire;
cand datorita unor imprejurari care sunt in fara controlului asiguratului, contractul de
transport se termina intr-un alt loc decat destinatia specificata in contractul de asiguraer sau
transportul se termina in alt fel, inainte de livrarea bunului la depozitul destinatarului;
la exiparea a 60 de zile de la terminarea descarcarii bunului de pe autovehicul.
3.6.1.5..OBLIGATIILE ASIGURATULUI SI PROCEURA

DESPAGUBIRII .
Asiguratul este obligat sa aduca neantarziat la cunostinta companiei de asigurari orice

modificari care apar fata de datele curpinse in cererea sau cotractul de asigurare. El este dator
sa intretina, sa ambaleze si sa manipuleze in conditii corespunzatoare siin conformitate cu
normativele in vigoare, bunul asigurat in scopul prevenirii producerii evenimetului asigurat.
Sub amenintarea pierderii drepturilor de despagubire, asiguratul trebuie sa instiinteze
in scris compania de asigurari sau comisarul de varaie indicat in polita de asigurare despre
producerea evenimentului asigurat, imediat ce a luat cunostinta de aceasta. Totodata,
asiguratul va lua toate masurile , potrivit cu imprejurarile si cu normativele in vigoare, pentru
salvarea bunului , pentru limitarea si micsorarea pagubei , inclusiv masuri de reconditionare
si/sau valorificare a bunului avariat in conditii cat mai avantajoase.
Asiguratul este obligat totodata sa provoace si sa inlesneasca neintarziat interventia
expertului companiei de asigurari pentru constatarea si evaluarea pagubei. Raportul de
xpertiza al acestuia- o piesa care nu poate lipsi de la dosarul de solicitare a despagubirii- nu
constituie insa decat un simplu aviz dat companiei de asigurari si n-are nici o alta valoare
pentru celelalte parti implicate.
Pagina 101 din 135

Indeplinirea tuturor formalitatilor necesare pentru conservarea dreptului de regres al

companiei de asigurari impotriva celor vinovati constituie o alta obligatie foarte importanta a
asiguratului. Daca aceasta nu pune la dispozitia companiei de asigurari toate documentele
necesare care ar putea dovedi culpa carausului sau a altor vinovati, el risca sa nu fie
despagubit sau sa primesca o despagubire mai ica, pana la concurenta sumei prejudiciului
care rezulta din aceasta pentru compania de asigurari. De pilda, daca prin exercitarea
dreptului de regres compania de asigurari ar fi putut recupera de la cei vinovati suma de
50.000 dolari, dar nu a recuperat-o din cauza destinatarului neglijent, si daca despagubirea ce
ar trebui acordata in mod normal reprezinta 200.000 dolari , compania de asigurari va acorda
totusi o despagubire de 150.000 de dolari . Pe de alta parte , daca regresul companiei de
asigurari se dovedeste a fi inexistent din punct de vedere legal intrucat carausul nu este
raspunzator de paguba produsa (caz de forta majora de exemplu), compania de asigurari nu
poate invoca nici un prejudiciu din cazua neglijentei destinatarului.
In final, asiguartul trebuie sa intocmeasca dosarul pentru obtinerea despagubirii .
Documentele aflate la dosar trebuie sa dovedeasca:
interesul direct asupra bunului asigurat (scrisoarea de trasura tip CMR, factura
externa, etc);
drepturile din contractul de asigurare ( polita de asigurare in original, certificatul de
asigurare, decontul de prime);
producerea daunei (procesul verbal de constataa pagubei, protestul impotriva caraului
si raspunsul la protest);
suma reprezentand pretentiile de despagubire ( certificatul comisarului de varie al
companiei de asigurari, raportul expertului, chitante si dovezi privind cheltuielile efectuate
etc.)
Pentru stabilirea indeminzatiei ce va fi platita , compania de asigurari
porneste de la suma asigurata. Presupunem ca aceasta suma este de 100.000 de doalri
si ca s-a produs o dauna totala. La aceasta suma se adauga cheltuielile facute de asigurat in
contul compania de asigurari ( pentru limitarea pagubei, reconditionarea marfii si
valorificarea acesteia si se efectueaza eventualele reduceri pentru:
declararea inexacta a riscului fara rea vointa din partea asiguratului;
prejudiciul cauzat companiei de asigurari prin neconservarea dreptului de regrez
impotriva vinovatilor;
compensarea evtuala cu primele ramase de paltit;
contravaloarea fransizei etc;
Pagina 102 din 135

Suma rezultata in urma acestor corective reprezinta indemnizatia finala. Ea produce

dobanzi , chiar dincolo de valoarea asigurata, in cazul intarzierii achitarii ei.
3.6.2. Asigurarea Intreprinderii De Trasporturi Auto
Asigurarea intreprinderii de transporturi auto cuprinde asigurarea autovehiculelor

pentru cazuri de avarii si furt , asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor cu
valabilitate in afara teriotiului Romaniei si asigurarea de raspundere a transportatorului in
calitate de caraus pentru marfurile transportate .
3.6.2.1. ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR PENTRU CAZURILE DE AVARII

SI FURT
In asigurare sunt curpinse toate autovehiculele din parcul societatilor comerciale de

tarsporturi auto care efectueaza transporturi internatioanale de marfuri(autocamioane,
aotofrigorifere, autocisterne, etc, inclusiv remorcile tractate de acestea).
Raspunderea companiei de asigurari incepe din momentul in care autovehiculele au
intrat in dotarea societatii comerciale de tarnsporturi auto(S.C.T.A.) si inceteaza din
momentul iesirii acestora din dotarea unittatii respective.
Prima de asigurare anuala,stabilita ca o forma forfetara in lei pentru fiecare
autovehicul , inclusiv remorca daca exista este platita in rate trimestriale egale, in termen de
30 zile de la expiararea trimestrului.
In caz de dauna, cunatumul pagubei este egal cu costul reparatiilor partilor
componente sau pieselor avariate, ori cu costul de inlocuire al acestora, din care se scade
valoare eventualelor deseuri, despagubirea(inclusiv in caz de pierdere totala) neputand
depasii:
a) 80% din valoarea de inregristrare(achizitie) a autovehiculului daca valoarea reala,in
functie de starea tehnica in momentul in care s-a produs evenimentul a fost de 80% sau mai
mare de 80% din valoarea de inregistrare;
b) 30% din valoarea de inregistrarea sau achizitie a autovehiculului , daca valoarea
reala in finctie de starea tehnica in momentul in care s-a produs evenimentul a fost de 30%
sau mai mica din valaoarea de inregistrare a acestuia, precum si daca autovehiculul a fost
complet amortizat din punct de vedere contabil.
Pagina 103 din 135

Compania de asigurari plateste in valuta despagubirile reprezantand costul reparatiilor

efectuate in strainatate, costul pieselor procurate din strainatate necesare inlcocuirii celor
avariate sau distruse, daca acestea nu se pot procura din Romania cu plata in lei sau au fost
absolut nececsare pt. aducerea autovehiculelor in Romania , precum si cheltuielile ocazionate
in strainatate, cu constatarea si evaluarea pagubelor in cazul ivirii evenimentului asigurat.
Compania de asihurari plateste in lei despagubirile reprezenatand costul reparatiilor
efectuate in Romania, precum si despagubirile cuvenite in cazurile cand autovehiculul este
complet distrus si nu se mai poate repara sau cand cheltuielile de reparatie depasesc 80% din
valoarea reala a autovehiculului.
3.6.2.2.CAZURILE IN CARE SE ACORDA DESPAGUBIRI
Compania de asigurari acorda despagubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau
distrugerea autovehiculelor avariate asigurate,provocate:
a)ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau
imobile, caderi( cadere in prapastie, cadere in apa cu prilejul transbordarii, cadere din cauza
ruperii podului, cadere pe autvohicul a unor corpuri- ca de ex.:copaci , blocuri de gheata sau
zapada, bolovani etc), derapari sau rasturnari;
b) incediu, trasnet, explozie( inclusiv explozia rezervoruli de carburanti sau a
rezervorului de are comprimat), ploaie torentiala(inclusiv efectele indirecte ale acesteia),
grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire asau alunecare de teren,
greutatea startului de zapada sau de gheata, avalanse de zapada, caderea unor corpuri pe
constructia in care se alfa autovehiculul.
In caz de incendiu se acorda despagubiri prin pagubele prin afumare, carbonizare sau
diverse alte distrugeri , precum si prin avarieri cauzate de apa, ca urmare, ca masurilor luate
in timpul producerii evenimentului asigurat penrtu salvarea autovehiculului sau a constructiei
in care se afla acesta.
In caz de trasnet sau explozie se acorda despagubiri si pentru pagubele produse atunci
cand tarsnetul sau explozia s-au produs la distanta de autovehiculul respectiv;
In caz de inundatie se acorda despagubiri pentru pagubele produse ca urmare a
acoperirii locului unde se afla autovehiculul asigurat cu un strat de apa provenit din orice
cauza, precum si pentru pagubele produse de actiunea mecanica a apelor curgatoare sau a
obiectelor purtate de ape.
Pagina 104 din 135

In sfarsit, in cazurile de trasnet, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau

alunecare de teren, greutatea startului de zapada sau de gheata , avalnse de zapada, se acorda
despagubiri si pentru pagubele produse autovehiculului prin efectele indirecte ale acestor
fenomene( de ex.: prabusirea unui copac lovit de trasnet, actiunea mecanica a obiectelor
purtate de furtuna sau uragan etc);
c)Furtul autovehiculului , al unor parti componente sau piese ale acestuia;
d) Pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sua tentativei de
furt al acestuia , al unor parti componente sau parti componente ale acestuia, al altor bunuri
din autovehicul.
e) Pagubele produse incaperii(proprieteatea asiguratului )in care se afla
autovehiculul , ca urmare , a furtului prin efractie sau tentativei de furt prin efractie, al
autovehiculului, al unor parti componente sau piese ale a acestuia, ori al altor bunuri din
autovehiculul.
Prin efractie se intelege saprgerea usilor, ferestrelor, dispozitivelor de inchiriere,
peretilor, tavanelor, acoperisului etc.incaperii incuiate in care se afla autovehiculul.
De retinut ca pagubele rezultate din furtul sau tentativa de furt al autovehiculului , al
unor parti componente ale acestuia, al altor bunuri din autovehicul se despagubesc chiar daca
autovehiculul nu se afla intr-o incapere.
Compania de asigurari acorda despagubiri si pentru:
cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de raparatii cel mai apropiat de
locul accidentului care poate face reparatii sau la locul cel mai apropiat de adapostire al
autovehiculului(daca acesta nu poate fi deplasat prin forta proprie);
pagubele produse autovehiculului asigurat, de avarieri sau distrugeri prilejuite de
masurile luate in timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului
sau a constructei in care se afla acesta;
cheltuielile efectuate in vederea limitarii pagubelor produse din cauze cuprinse in
asigurare.
Pagubele produse elementelor accesorii special construite pentru autovehicule , se
despagubesc numai daca acestea erau montate la autovehicul si daca avariile ori distrugerile
s-au intamplata odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asiguarre, insusi corpului
autovehiculului.
Pagubele produse anvelopelor ori camerelor autovehiculului (inclusiv celor de
rezerva), sculelor, stingatorului, al trusei medicale de prim ajutor, se despagubes numai daca
Pagina 105 din 135

acestea erau montate ori se aflau in autovehicul si daca avariile ori distrugerile s-au intamplat
odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, insusi corpului autovehiculului.
3.6.2.3.CAZURILE IN CARE NU SE ACORDA DESPAGUBIRI
Compania de asigurari nu acorda despagubiri pentru :

a) pagubele produse autovehiculului , unor parti componente sau piese ale acestuia
cauzate prin intrebuintare, functionare sau uzare ori datorate unor defecte de fabricatie .
Totusi daca datorita defectarii din orice cauza a unor piese componente care ar putea cauza
prejudicii majore autovehiculului prin prisma producerii de accidente, deraparea
autovehiculului, rasturnare etc .., aceste pagube sunt supuse despagubirii dar nu se
despagubesc pagubele produse la bara de directie sau pneul exploadat.
b) pagubele produse prin influenta temperaturii asupra motorului autovehiculului si
cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferentialului ca urmare a lipsei sau insuficientei
ungerii ori a supraincalzirii din orice alte cauze decat cele produse in asigurare.
c) pagubele indirecte ( de exemplu : reducerii valorii autovehiculului dupa reparatie)
sau pagubele produse prin interpunerea folosirii autovehiculului chiar ca urmare aunei cauze
cuprinse in asigurare;
d) pagubele produse ca urmare directa a trepidatiilor autovehiculului in timpul
mersului, cele produse prin actiunea curentului electric asupra instalatiei electrice , a
dinamului etc; precum si pagubele produse prin actiunea acizilor sau oricaror altor substante
chimice;
e) pagubele produse partilor componente de rezerva, pieselor de rezerva , huselor
prelatelor , combustibililor , echipamentului suplimentar ( obiectele cu care autovehicululele
de marca si tipul respectiv nu sunt dotate in cazul productiei de serie ), paturilor sau altor
bunuri existente in autovehicul.
f) cheltuielile effectuate pentru transformarea sau imbunatatirea autovehiculului in
comparatie cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea
unor avarieri sau distrugeri care au fost produse de cauze necuprinse in asigurare ( de ex:
inghet) si cheltuielile pentru reparatiile nereusite;
g) pagubele produse autovehiculului de operatiuni militare in timp de razboi, greve,
tulburari civile, actiuni dusmanoase etc;
Im afara celor mentionate mai sus, in caz de furt nu se acorda despagubiri;
Pagina 106 din 135

daca organele politei nu confirma furtul sau tentative de furt , ori daca la acestea nu s-
a inregistrat reclamatia in legatura cu furtul sau tentative de furt ;
daca, dupa comiterea furtului sau tentativei de furt, paguba s-a marit prin neluarea
intentionata de catre asigurat a masurilor pentru limitarea ei, pentru partea de paguba care s-a
marit si daca acest fapt rezulta din actele de organele de drept (politie sau alte organe de
cercetare );
daca la comiterea furtului sau tentativelor de furt au luat parte persoane din serviciul
asiguratului;
daca in timpul cat autovehiculului nu era folosit , iar conducatorul l-a parasit, nu I s-a
scos cheia din contact si nu I s-au inchuiat usile , cu exceptia cazurilor in care autovehiculului
sau autovehiculul se afla intr-o incapere incuiata;
daca in momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfacut in partile
sale componente , cu exceptia cazurilor in care furtul sau tentative de furt s-a produs prin
efractie in incaperea in care se afla autovehiculul desfacut in partile sale componente.
Nu sunt cuprinse in asigurarea pentru furt partile componente , piesele
si bunurile care nu fac parte din dotarea autovehiculului asa cum a iesit el de pe poarta
fabricii care l-a produs.
3.6.2.4. OBLIGATIILE ASIGURATULUI
Asiguratul este obligat sa intretina autovehiculele asiguarte si eventualele instalatii

speciale de pe ele in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile legale , in scopul
prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Compania de asigurari are dreptul sa verifice
modul in care sunt intretinute autovehiculele asigurate
In caz de producere a evenimentului asigurat , asiguratul are urmatoarele obligatii:
a) sa instiinteze imediat, daca este cazul , potrivit practicii din tara respective ,
organele politiei sau alte organe de cercetare cele mai apropiate de locul producerii
accidentului , si dupa caz, corespondentii companiei de asigurare din strainatate , cerand
intocmirea de acte cu privire la cauzele si inprejurarile producerii accidentului si la pagubele
produse;
b) sa ia, pe seama companiei de asigurari si in cadrul sumei asigurate, potrivit cu
imprejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor;
Pagina 107 din 135

c) potrivit cu imprejurarile, sa ia masuri pentru salvarea bunurilor asigurate, pentru

pastrarea si paza bunurilor ramase si pentru prevenirea degradarii ulterioare;
d) sa puna la dispozitia companiei de asigurari toate actele si evidentele necesare
pentru verificarea existentei si valorii autovehiculelor asigurate, precum si pentru constatarea
si evaluarea pagubelor si pentru stabilirea drepturilor la despagubiri;
e) sa puna la dispozitia companiei de asigurari documentatia privind evenimentul
asigurat cuprinzand urmatoarele : S.C.T.A. in care se vor preciza felul, marca seria de
fabricatie si numarul de circulatie al autovehiculului , precum si data si locul accidentului;
actele intocmite de organele de politie sau alte organe cu privire la imprejurarile producerii
accidentului; procesul verbal de constatare a pagubelor ; devizul postcalcul.
In cazul in care evenimentul produs este furtul sau tentative de furt, asiguratul mai
este obligat:
- sa faca deindata tot ce ii sta in putinta pentru pastrarea si paza obiectelor ramase, sa
ingrijeasca ca toate urmele furtului sau tentativei de furt sa ramana neatinse pana la cercetarea
faptului de catre organelle locale si sa ia, potrivit cu imprejurarile , masuri pentru limitarea
pagubei;
- sa intiinteze immediate, in scris, organelle politiei sau alte organe de cercetare in
raza carora s-a produs evenimentul asigurat sau isi are resedinta asiguratul;
- sa comunice organelor politiei sau altor organe de cercetare,
orice informatii care ar putea duce la gasirea autovehiculului , a partilor componente
sau a pieselor acestuia si sa faca demersurile necesare pentru redobandirea acestora, chiar
dupa ce a primit despagubirea;
sa comunice imediat companiei de asiguari gasirea
autovehiculului, a partilor componente sau a pieselor acestuia , care au fost furate.
In caz de neindeplinire a obligatiilor asiguratului, compania de asigurari are dreptul sa
refuse plata despagubirii daca in acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
3.6.2.5. STABILIREA SI PLATA DESPAGUBIRILOR
Pentru executarea lucrarilor de constatare si evaluare a pagubelor, precum si stabilire

a despagubirilor , asiguratul intocmeste un process verbal de constatare a pagubelor, devizul
post-calculat si, dupa caz, documentatia privind expertiza tehnica.
Pagina 108 din 135

La intocmirea procesului verbal mai participa, dupa caz, conducatorul autovehiculului

si reprezentatntul companiei de asigurari ( in cazul unor daune de o mai mare complexitate
din punct de vedere al riscurilor si valorilor implicate). Toate persoanele care participa la
intocmirea acelor acte raspund conform legii pentru trecerea de date false sau nereale in
actele intocmite.
Evaluarea pagubelor produse din riscuri asigurate, precum si stabilirea si plata
despagubirii , se fac catre compania de asigurari.
Despagubirea pentru pagubele produse , inclusive cheltuielile efectuate de asigurat in
contul companiei de asigurari ( pentru deplasarea autovehiculului la atelerieul de reparatii ,
pentru salvarea autovehiculului si limitarea pagubelor) nu poate depasi suma care s-a facut
asigurarea , respective valoarea din evidenta contabila a S.C.T.A.
In caz de furt al autovehiculului, al unro parti componente sau piese ale acestuia, daca
autovehiculului , partile componente sau piesele acestuia au fost gasite, despagubirile se
acorda numai daca la data instiinarii companiei de asigurari au trecut 60 de zile.
Daca inaintea platii despagubirii, inclusive inauntrul celor 60 de zile de mai sus,
autovehiculul, respective partile componente sau piesela acestuia au fost gasite, despagubirile
se acorda numai pentru eventualele pagube ca urmare a furtului.
Daca, dupa plata despagubirii , autovehiculul, respectiv partile sau piesele acestuia au
fost gasite, dar sunt neavariate ori complete , asiguratul este obligat sa inapoieze companiei
de asigurari despagubirea primita. In cazul in care autovehicululelor , partile componente sau
piesele care au fost gasite sunt avariate ori incomplete, asiguratul este obligat sa restituie
diferenta dintre despagubirea primita si costul reparatiilor ori inlocuirii partilor componente
sau pieselor respective.
3.6.3. Asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor cu valabilitate numai in afara

teritoriului Romaniei
In asiguarare este cuprins intregul parc de autovehicule S.C.T.A. care efectueaza

curse externe. Compania de asigurari acopera numai pagubele produse tertilor prin accidente
de autovehicule in afara teritoriului Romaniei.
Pagina 109 din 135

In asiguarea respective nu se stabilesc sume asigurate, in caz de pagube produse

tertilor se acorda despagubiri in conformitate cu legislatia de raspundere civila din tara in care
s-a produs evenimentul asigurat.
Pentru atestarea existentei asigurarii, asiguratul va elibera in fiecare an si pentru
fiecare autovehicul documentul international “ cartea verde”, in care sunt inscrisi
corespondentii din strainatate ai companiei de asigurari care garanteaza , in contul lor, plata
evenimentelor despagubiri civile, ca urmare a accidentelor produse de autovehiculele
asiguarte.
Prima de asigurare anuala este stabilita ac o suma forfetara in lei pentru fiecare
autovehicul si se plateste pentru fiecare an calendaristic anticipat si integral . Pentru
autovehiculele intarte in asigurare in cursul anului calendaristic , prima de asigurare , se
calculeaza proportional, de la inceputul lunii in care autovehiculul este avizat in asigurare
pana la finele anului calendaristic si se plateste anticipat.
Raspunderea companiei de asigurari incepe din momentul iesirii autovehiculului de pe
teritoriul Romaniei si inceteaza in momentul reintrarii acestuia pe teritoriul Romaniei.
3.6.3.1. CAZURILE IN CARE SE ACORDA DESPAGUBIRI
Compania de asigurari acorda despagubiri pentru:

a) sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare si
cheltuieli de judecata pentru prejudicii de care raspunde in baza legii civile din tara respectiva
fata de terte persoane pagubite printr-un accident produs de autovehiculul asigurat ca urmare
a vatamarii corporale sau decesului, precum si avarieii ori distrugerii unor bunuri;
b) cheltuielile facute de asigurat in procesul civil , daca a fost obligat la desdaunare .
In aceste cheltuieli sunt cuprinse : cheltuielile pentru onorariul de avocat , cheltuielile de
expertiza si cheltuielile de transport ale asiguratului, dovedite cu acte.
3.6.3.2. CAZURILE PENTRU CARE NU SE ACORDA DESPAGUBIRI
Compania de asigurari nu acorda depagubiri pentru :

a) amenzile de orice fel si cheltuielile penale, la care ar fi condamnat asiguratul,
precum si cheltuielile de executare a hotararilor privind plata despagubirilor;
Pagina 110 din 135

b) sumele pe care asiguratul ar avea sa le plateasca drept despagubire conducatorului

autovehiculului care a produs accidentul;
c) sumele pe care conducatorul autovehiculului care a produs accidentul este obligat
sa le plateasca asiguratului;
d) cheltuielile facute in procesul penal de aigurat sau de conducatorul autovehiculului,
raspunzatori de producerea pagubei, chiar daca odata cu actiunea penala s-a solutionat si
latura civila.
e) pagubele produse tertilor in cazul in care evnimentul asigurat s-a datorat
operatiunilor militare in timp de razboi;
Nu se datoreaza despagubiri nici in cazul in care evenimentul asigurat a fost produs de
operatiuni militare in timp de razboi , sau pricinuite de masuri de razboi , greve, tulburari
civile , actiuni dusmanoase.
3.6.3.3 OBLIGATIILE ASIGURATULUI
In caz de producere a evenimentului asigurat, asiguratul este obligat:

a) sa ia pe seama companiei de asigurari , potrivit cu imprejurarile , masuri pentru
limitarea pagubelor;
b) sa instiinteze imediat organele politiei sau alte organe de cercetare, cele mai
appropriate de locul producerii accidentului, cerand intocmirea de cate cu privire la cauzele si
imprejurarile producerii accidentului si pagubele provocate;
c) sa instiinteze neantarziat Biroul Asigurarilor de Autovehicule prevazut in “Cartea
Verde” din tara in care s-a produs accidentul;
d)sa comunice, in scris, pretentiile formulate de cei pagubiri si sa depuna orice acte
primite in legatura cu accidentul;
e) sa se apere in process tinand semaa si de eventualele indicatii inscrise ale
companiei de asigurari.
In caz de neindeplinire aobligatiilor de mai sus, compania de asigurari are dreptul sa
refuse plata despagubirii , daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
Pagina 111 din 135

Constatarea producerii evenimentelor asigurate, eveluarea oagubelor si plata

despagubirilor se fac de catre compania romana de asigurari prin corespondentii sai din
strainatate respectiv Biroul Asigurarilor de Autovehicule prevazut in “ cartea verde” , din tara
in care s-a produs accidentul .
Sumele datorate se stabilesc prin intelegere cu persoanele pagubite si in conformitate
cu legislatia de raspundere civila din tara in acre s-a produs evenimentul asigurat.
Compania de asigurari plateste in valuta despagubirile cuvenite tertelor persoane
pagubite , inclusiv cheltuielile ocazionate in strainatate cu constatarea , evaluarea si stabilirea
pagubelor in cazul ivirii evenimentului asigurat.
Despagubirile se acorda pentru pagubele produse ca urmare a vatamarii corporale sau
decesului persoanelor si avarierii ori distrugerii bunurilor care se aflau in afara
autovehiculului asigurat care a produs accidentul .
De asemenea, se acorda despagubiri si pentru pagubele ca urmare a vatamarii sau
decesului persoanelor transportate in autovehiculul asigurat care a produs accidentul , precum
si ca urmare a avarierii ori distrugerii imbracamintei si incaltamintei pe acele persoane.
3.6.4. Asigurarea de raspundere a transportatorului in calitate de caraus pentru

marfurile transportate.
In asigurare sunt cuprinse toate autovehiculele apartinand S.C.T.A. inclusiv cele

primite un custodie de la alte unitati , catre efectueaza transporturi internationale de marfuri.
Asigurarea acopera raspunderea S.C.T.A , in calitate de caraus, pentru pagubele la marfurile
transportate in conformitate cu articolele 17 si 23 din “Conventia referitoare la contractul de
transport international de marfuri pe sosele “ ( C.M.R) . Ea este valabila pe terioriul Romaniei
si in afara acestuia, precum si pe parcursul terestru si maritim al trasportului , in cazul in care
au loc traversari cu linii Ro-Ro , ferry boat sau combinat pe calea ferata, cat si pe cel al
transportului executat de la puncte de expediere sau la punctele de destinatie situate pe
teritoriul statelor care nu sunt membre ale C.M.R.
Raspunderea companiei de asigurari pentru marfurile transportate , in caz de pagube,
se situeaza in limita prevazuta de art. 23 din C.M.R. ( 25 franci aur de 10/31 grame de aur
fin , cu titlu de 0,900 pentru 1 kg. De greutate bruta lipsa), dar maximum 100.000 dolari SUA
sau echivalentul in lei la cursul oficial , de fiecare transport, pentru toate categoriile de
marfuri si pentru autovehicul , inclusiv remorca. In cazul in care valoarea marfurilor de
Pagina 112 din 135

fiecare transport pentru un autovehicul depaseste aceasta limita maxima , asiguratul poate
incheia o asigurare suplimentara inainte de efectuarea transportului.
Prima de asigurare anuala se stabileste ca o suma forfetara, partial in dolari SUA , si
restul in lei, de fiecare autovehicul inclusiv remorca, daca exista. Ea este platibila in arte
trimestriale egale, in termen de 20 de zile de la expirarea trimestrului.
Raspunderea companiei de asigurare incepe din momentul in acer marfurile s-au
incarcat- in vederea expedierii- in autovehicul si inceteaza in momentul in care s-a
terminatdecsrcarea marfurilor respective la destinatie.
Daca valoarea marfurilor incarcate pentru unul si acelasi transport a depasit limita
maxima si daca pentru diferenta in cazul respectiv nu s-a incheiat o asigurare suplimentara,
despagubirea se va calcula in acea proportie in care se gaseste suma asigurata fata de valoarea
reala a marfurilor transportabile la care s-a produs paguba.
Compania de asigurari plateste in valuta despagubirile pentru pagubele produse la
marfurile trasnportate, desapagubiri datorate beneficiarilor externi, precum si cheltuielile
oczionate in strainatate cu constatarea si evaluarea pagubelor in cazul producerii
evenimetului asigurat . Pentru pagubele produse la marfurile transportate si datorate
beneficiarilor din Romania, despagubirile se platesc in lei.
3.6.4.1. RASPUNDEREA TRANSPORTATORULUI IN CALITATE DE CARAUS

PENTRU MARFURILE TRANSPORTATE
In conformitate cu prevederile C.M.R.( art. 17 si 23) trasportatorul este raspunzator

pentru pierderea totala sau partiala a marfii sau pentru vatamarea acesteia care se produc din
momnetul primirii marfii la transport si pana la predarea acesteia, precum si pentru depasirea
termenului de livarare.
Transportatorul este scutit de acesta raspundere daca pierderea marfii , vatamarea
acesteia sau depasirea termenului de livrare au avut loc din vina persoanei prevazute in
contract , din cazua unui ordin dat de aceasta si care n-a fost provocat d eo vina oarecare a
transportatorului , d eun viciu propriu al amrfii, sau de imprejurari pe care transportatorul nu
le-a putut evita si nici nu putea sa le preantampine urmarile.
Pentru a se descarca de raspundere , transportatorul nu poate invoca nici defectiunea
autovehiculului pe care l-a folosit pentru transport si nici vina persoanei de la care a fost
inchiriat autovehiculului, sau a agentilor acestuia.
Pagina 113 din 135

Transportatorul este scutit de rspundere atucni cand pierderea sau vatamarea marfii
constituie o cinsecinta a unui risc special care este indisolubil legat de una sau mai multe
fapte mentioante mai jos:
a) utilizarea autovehiculelor descoperite si fara prelata, daca acest mod de utilizare a
fost convenit in mod expres in contract si mentioant in scrisoarea de trasura;
b)lipsa sau defectiunea amabalajului, pentru amrfurile expuse prin
natura lor la stricaciuni sau vatamri, atunci cand nu sunt ambalate sau prost ambalte;
c)deplasarea, incarcarea, amplasarea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau
destinatar , sau de persoane care au activat in numele expeditorului sau al destinatarului;
d) natura unor marfuri , expuse unor cauze inerente chiar a acestei naturi , fie
perimarii complete sau partiale , sau vatamarii din cazua ruperii, ruginitii, descompunerii
spontane, uscarii, scurgerii normale sau actiunii parazitilor si rozatoarelor;
e) incarcarea sau numerotarea insuficienta sau nesatisfacatoare a coletelor;
f) transportul animalelor vii.
Daca transportatorul raspunde pentru pierderea totala sau partiala a marfii, cuantumul
sumei ce urmeaza sa fie restituita se determina pe baza costului marfii in locul si momnetul
primirii acesteia pentru transport. Cuantumul despagubirii nu poate depasi limita maxima
prevazuta de CMR (art. 23).
In afara de aceasta se restituie taxa de transport , taxeele vamale si celelalte cheltuieli
in legatura cu transportul marfii, complet- in caz de pierdere totala si proportional- in caz de
pierdere partiala.
In cazul depasirii termenului de livrare si daca persoana prevazuta in contractul de
transport va dovedi ca depasirea termenului a provocat daune, transportatorul ets eobligat sa
platesca despagubiri pentru acest prejudiciu care nu pot depasi cuantumul taxelor de
transport.
3.6.4.2 ALTE CIRCUMSTANTE NEACOPERITE PRIN ASIGURARE
In afara de aczurile mentioante mai sus cand nu poate fi invocata raspunderea

carausului , nu se acopera prin asigurare nici:
pagubele indirecte, ca de exemplu: scaderea preturilor marfurilor sau altele
asemanatoare;
Pagina 114 din 135

pagubele produse de operatiuni militare in timp de razboi sau pricinuite de masuri de

razboi , greve, tulburari civile, actiuni dusmanoase;
cheltuielile facute pentru transformarea sau imbunatatirea bunurilor in comparatie cu
starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat , cele pentru reapararea unor avarii sau
distrugeri produse de cauze necuprinse in asiguarre si nici cele pentru reparatii, reconditionari
sau restaurari nereusite.
3.6.4.3. OBLIGATIILE ASIGURATULUI
Asiguratul este obligat sa intretina bunurile asigurate in bune conditii si in

conformitate cu dispozitiile legale, in scopul prevenirii producerii evenimetelor asigurate.
Compania de asigurari are dreptul sa verifice modul in care bunurile asiguarte sunt
intretinute.
In cazul producerii avenimentului asigurat , asiguratul este obligat ca:
sa instiinteze imediat, daca este cazul , potrivit prcaticii din atar respective, organele
politiei, unitatrile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropriate de locul
producerii accidentului si, dupa caz, corespondentii din strainatate , cerand intocmirea de acte
cu privire la cauzele si imprejurarile producerii accidentului si la pagubele produse;
sa ia, pe seama companiei de asigurari si in cadrul sumei asiguarte , potrivit cu
imprejurarile , masuri pentru limitarea pagubelor;
sa ia, potrivit cu imprejurarile , masuri pentru salvarea bunurilor asigurate, pastrarea si
paza bunurilor ramase si pentru prevenirea degradarilor ulterioare;
sa instinteze imediat si in scris, compania de asigurari despre producerea
evenimentului asigurat; locul unde se afla bunurile avariate sau distruse ; marimea probabila
a pagubelor;
sa puna la dispozitia companiei de asigurari toate acele acte si evidentele necesare
pentru verificarea existentei si valorii marfurilor asiguarte, precum si pentru constatarea ,
evaluarea si stabilirea despagubirilor .
In cazul nendeplinirii de catre asigurat a obligatiilor de mai sus, compania de asigurari
are dreptul sa refuse plata despagubirii , daca din acest motiv nu a putut determina cauza
producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
Pagina 115 din 135

Compania de asigurari este cea care constata paguba , o evalueaza si stabileste

cunatumul despagubirilor.
In caz de paguba, compania de asigurari intocmeste un proces verbal de constatare a
pagubelor produse , cu participarea unuitatii asigurate.
Despagubirea ce se plateste de catre compania de asigurari se stabileste dupa starea
bunului in momentul producerii evenimentului asigurat. Ea nu poate depasi insa suma la care
s-a facut asigurarea , nici cunatumul pagubei si nici valoarea bunurilor din momentul
producerii evenimentului asigurat.
In cunatumul pagubei se include si pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri
sau distrugeri prilejuite de masurile de salvare luate in timpul producerii evenimentului
asigurta, precum si cheltuielile facute in vederea limitarii pagubelor, daca sunt necesare , in
urma unor pagube produse de cauze cuprinse in asigurare.
Cuantumul pagubei se stabileste in functie de tipul pagubei (totala sau partiala).
Prin paguba totala se intelege acea parte din cantitatea totala care a fost distrusa in
intregime , cuantumul pagubei reprezentand valoarea, la data producerii evenimentului
asigurat, a partii din cantitatea totala care a fost distrusa in intregime.
Prin paguba partiala se intelege pierderea de calitate (deprecierea) la acea parte din
cantitatea totala care a ramas dupa producerea evenimentului asigurat si care diminueaza
valoarea bunurilor respective. Gradul de deprecierea se stabileste in procente, pe baza
examinarii bunurilor avariate.
3.7. ASIGURAREA DE AVIATIE
Asigurarea de aviatie acopera doua mari categorii de riscuri si anume:

riscurile pentru pierderea sau avarierea aeronavei;
riscurile de raspundere civila a companiei aeriene, care se impart in:
b1) riscuri de raspundere civila fata de pasageri si pentru bagajele
acestora, precum si pentru marfurile transportate;
b2) riscuri de raspundere civila legala fata de terti.
Pagina 116 din 135

3.7.1. RISCURI EXCEPTATE DE LA ACOPERIREA PRIN CONDITII

GENERALE DE ASIGURARE
In principiu, societatile de asigurare nu acorda despagubiri pentru pierderea sau

avarierea aeronavei precum si pentru daunele suportate de asiguratul obligat la repararea
pagubelor pricinuite tertilor in caz de:
1. detonare in scopuri ostile a oricarei arme de razboi care foloseste fisiunea sau
fuziunea nucleara sau alte reactii, forte sau materiale radioactive;
2. folosirea aeronavei in alte scopuri decat cele indicate in contractul de asigurare;
3. pilotarea aeronavei de catre persoane care nu poseda brevet de pilot pentru
categoria si tipul aeronavei respective, ori deservirea aeronavei de un personal tehnic
nespecializat, care nu poseda brevete corespunzatoare;
4. garare sau parasire a aeronavei in afara spatiilor special rezervate de pe aeroporturi,
fara luarea masurilor corespunzatoare pentru securitatea ei;
5. folosire a terenurilor de aterizare neautorizate, cu exceptia cazurilor de forta
majora;
6. transport de pasageri si marfuri peste numarul de locuri si greutatea admisa de
capacitatea de transport a aeronavei;
7. transport al aeronavei cu orice mijloc de transport, cu exceptia cazurilor in care
acesta se efectueaza ca urmare a unui accident;
8. razboi declarat sau nedeclarat, razboi civil, insurectie, rebeliune, revolutie, actiuni
ostile ale inamicului, ale unei puteri militare sau uzurpate, greve, revolte, tulburari civile,
confiscare, nationalizare sau rechizitionare, masuri dictate de un guvern sau o autoritate
publica ori prin lege martiala, piraterie, deturnare sau altele asemanatoare;
9. zboruri de proba dupa constructie sau reconstructie.
Asiguratorul nu acorda despagubiri nici pentru:
1. uzura normala, deteriorarea treptata si defectele ascunse ale aeronavei sau partile
componente, precum si defectarea sau incetarea functionarii partilor electrice sau mecanice
ale acesteia;
2. pagubele pricinuite ca urmare a intentiei sau culpei grave a unui membru din
conducerea intreprinderii asigurate;
3. pagubele indirecte, ca de exemplu: pierderea venitului, despagubiri datorate pentru
intarzierea transportului, cheltuieli pentru plata salariilor si intretinerea personalului navigant
Pagina 117 din 135

in timpul stationarii aeronavei pentru reparatii sau din alte cauze, chiar daca sunt urmarea
unei pagube cuprinse in asigurare;
4. vatamarea corporala sau decesul persoanelor care lucreaza pentru asigurat sau sub
controlul acestuia, inclusiv personalul navigant, precum si pentru pagubele produse unor
bunuri apartinand acestor persoane sau asigurantului.
3.7.2. RISCURI ACOPERITE PRIN CONDITIILE DE ASIGURARE GENERALE

SI SPECIALE
a) In asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei asiguratorul acorda

despagubiri pentru:
1. pierderea totala efectiva sau constructiva a aeronavei, ori pentru avarierea acesteia
din orice cauza (cu exceptia riscurilor excluse prin conditiile generale de asigurare), in timp
ce aeronava se gaseste in zbor, in rulare sau in stationare pe sol.
Se considera pierdere totala constructiva a aeronavei daca costul repunerii in folosinta
reprezinta mai mult de 3/4 din valoarea asigurata a acesteia;
2. disparitia aeronavei. Aeronava se considera disparuta daca timp de 90 zile (potrivit
conditiilor de asigurare practicate in prezent in Romania) sau 60 zile (potrivit conditiilor de
asigurare Lloyd's - AVN Ia) de la data ultimei stiri primite de la aeronava nu s-a mai reusit a
se lua legatura cu comandantul, alt membru al personalului navigant sau vreun pasager al
acestuia, care sa dea o informatie cu privire la existenta aeronavei;
3. avariile pricinuite aeronavei de masurile de salvare;
4. cheltuielile necesare si economicoase facute pentru salvarea si conservarea
aeronavei, pentru transportul acesteia de la locul avarierii pana la locul de efectuare a
reparatiilor, sau pentru micsorarea pagubei, prevenirea extinderii pagubei produse, ori pentru
stabilirea cauzelor si a cuantumului acesteia;
5. cheltuieli de judecata, arbitraj si altele asemanatoare facute de asigurat cu acordul
asiguratorului, in scopul formularii pretentiilor fata de terti.
Avariile aeronavei se despagubesc numai daca acestea depasesc cuantumul fransizei,
stabilita potrivit tarifului de prime in vigoare, de acord cu asigurantul.
Fransiza se scade din fiecare despagubire in parte.
Pagina 118 din 135

b) In asigurarea de raspundere civila asiguratorul acorda despagubiri pentru sumele pe

care asigurantul este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri si cheltuieli de judecata
pentru:
1. vatamarea corporala sau decesul pasagerilor ca urmare a accidentarii acestora la
bordul aeronavei sau in cursul oricarei operatiuni de imbarcare ori de debarcare;
2. pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor inregistrate sau neinregistrate,
precum si a bunurilor aflate asupra pasagerilor;
3. pierderea, avarierea, sau distrugerea marfurilor transportate;
4. vatamarea corporala sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor
din afara aeronavei, cu conditia ca acestea sa fi fost cauzate in mod direct de aeronava sau de
obiecte desprinse ori cazute din aceasta.
Asiguratorul acorda despagubiri si pentru:
1. cheltuielile necesare pentru procurarea obiectelor de stricta necesitate, in cazul
sosirii cu intarziere a bagajelor;
2. cheltuielile necesare si economicoase facute pentru salvarea pasagerilor, bagajelor
si a marfurilor transportate, precum si a persoanelor si a bunurilor din afara aeronavei sau
pentru micsorarea pagubelor, prevenirea extinderii pagubelor produse, ori pentru stabilirea
cauzelor si cuantumului acestora;
3. cheltuielile de judecata, arbitraj si altele asemanatoare facute de asigurat, cu
acordul asiguratorului, in scopul respingerii sau reducerii pretentiilor la despagubire ori in
scopul formularii pretentiilor fata de terti.
Contra platii unor prime suplimentare, in asigurare poate fi cuprinsa si raspunderea
pentru unele riscuri speciale asa cum sunt riscurile de razboi, greve, tulburari civile s.a.
precum si riscurile care apar in cazul zborurilor de proba dupa constructie.
3.7.3. VALOAREA ASIGURATA
Asigurarea avianelor se poate realiza la o valoare care poate fi aleasa din mai multe
puncte de vedere si anume:
1. la valoarea de inventar a aeronavei, fara plus sau minus de valoare in bilantul
asigurantului;
2. la valoarea stabilita in functie de pretul de vanzare al aeronavei;
3. la valoarea de inlocuiere, in functie de pretul care ar trebui platit pentru o aeronava
identica;
4. la valoarea de inlocuire cu o aeronava noua;
Pagina 119 din 135

5. la valoarea financiara stabilita in functie de suma ce trebuie platita inchirietorului in

caz de disparitie a aeronavei.
Potrivit practicii actuale din Romania, aeronavele se asigura la sumele declarate de
asigurat si agreate de asigurator, care nu trebuie sa depaseasca valoarea de inlocuire, dar cel
mult valoarea din nou, la data incheierii asigurarii.
In privinta asigurarilor contra riscurilor de raspundere civila, acestea se pot incheia la
sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje si pentru marfurile transportate, precum
si pentru terti, in limitele prevazute de legislatia din Romania , in conventiile internationale la
care Romania a aderat sau in acordurile incheiate de asigurat cu partenerii sai externi.
3.7.4. Prima si modalitatile de plata a acesteia
Prima de asigurare se calculeaza potrivit tarifului de prime in vigoare la data

incheierii contractului si se plateste anticipat pe toata durata asigurarii stabilita in contractul
de asigurare.
In principiu, prima se plateste in valuta in care s-a incheiat contractul de asigurare dar
plata se poate face si intr-o valuta convertibila.
La cererea asiguratului, in cazul asigurarilor pe o durata de peste 6 luni, plata primei
poate fi esalonata in rate trimestriale sau lunare, platibile anticipat.
In caz de neplata a unei rate de prima intr-un termen de cel mult doua luni de la
scadenta, asiguratorul poate suspenda asigurarea dupa trecerea acestui termen si o poate
repune in vigoare de la data platii primelor de asigurare restante, orele 24:00.
Daca asigurarea inceteaza inainte de termen sau contractul de asigurare se denunta ori
se rezilieaza, primele de asigurare platite pentru perioada ulterioara incetarii asigurarii ori
denuntarii sau rezilierii, calculate potrivit tarifului de prime, se restituie, la cererea
asiguratului.
La asigurarile pe o durata de peste 6 luni, daca aeronava a stationat pentru reparatii
sau din lipsa de activitate o perioada de cel putin 14 zile neintrerupte, asiguratorul restituie la
sfarsitul perioadei asigurate, la cererea asigurantului, o parte din prima la asigurarea pentru
pierderea sau avarierea aeronavei, calculata potrivit tarifului de prime, daca la aeronava
respectiva nu s-au produs pagube pentru care se cuvin despagubiri.
3.7.6. Inceputul si incetarea raspunderii asiguratorului
Pagina 120 din 135

In asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, raspunderea asiguratorului

incepe si inceteaza astfel:
la asigurarea incheiata pentru o perioada de timp, la datele prevazute in contractul de
asigurare.
La asigurarea incheiata pentru o calatorie determinata, din momentul inceperii
operatiunilor de imbarcare sau incarcare pe aeroportul de plecare si pana in momentul
terminarii operatiunilor de debarcare pe aeroportul de destinatie. In cazul unei calatorii fara
pasageri sau marfuri, raspunderea asiguratorului incepe din momentul pornirii motoarelor in
punctual de plecare si inceteaza dupa sosirea aeronavei la punctual de destinatie, in momentul
opririi motoarelor.
In asigurarea de raspunderi, raspunderea asiguratorului incepe si
inceteaza potrivit legislatiei din Romania, conventiile internationale la care Romania a
aderat sau acordurile incheiate de asigurat cu paerenerii sai externi.
Raspunderea asiguratorului inceteaza si odata cu denuntarea sau rezilierea
contractului de asigurare. Daca aeronava se gaseste , in momentul expirarii, denuntarii sau
rezilierii contractului de asigurare, in zbor, intr-un aeroport de refugiu sau de escala, sau
sufera o avarie, raspunderea asiguratorului inceteaza in momentul ajungerii aeronavei la
destinatie. Daca inainte de a incepe raspunderea siguratorului evenimentul asigurat s-a produs
sau producerea lui a devenit imposibila, precum si in cazul in care, dupa inceperea
raspunderii asiguratorului, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibila, contractul
se reziliaza de drept.
3.7.7.Obligatiile asiguratorului.
Asiguratorul va trebui sa manifeste o grija permanenta si sa ia toate masurile care

depinde de el, potrivit cu imprejurarile si cu respectarea normelor legale, pentru prevenirea
pagubelor. El se va conforma tuturor regulilor si dispozitiilor date de autoritatile competente
privind exploatarea in conditii de maxima siguranta a aeronavei. In acest scop asiguratorul ca
urmari ca:
la inceputul fiecarei calatorii, aeronava sa se afle in perfecta stare de navigabilitate
aeriana;
documentele oficiale de la bordul aeronavei sa fie tinute la zi si in perfecta stare, astfel
incat sa poata fi puse la dispozitia asiguratorului in orice moment;
Pagina 121 din 135

angajatii si agentii sai sa respecte in tocmai dispozitiile autoritatilor competente

privind realizarea zborurilor aeriene in conditii de siguranta maxima.
Daca imprejurarile esentiale privind riscurile se schimba in cursul executarii
contractului de asigurare (de exemplu: transmiterea dreptului de proprietate asupra aeronavei,
inchirierea acesteia unui alt utilizator, reconstructia, modificarea numarului de locuri,
devierea de la ruta prevazuta in contractul de asigurare etc.) asiguratul este obligat sa
comunice asiguratorului (in scris) schimbarea, de indata ce a cunoscut-o. Nu se considera
modificari care maresc riscul, efectuarea calatoriilor de proba dupa revizii si reparatii si nici
devierea de la ruta indicata in contractul de asigurare, daca acesta se datoreaza fortei majore
sau necesitatii de a asigura securitatea calatoriei.
Daca asiguratorul a comunicat date neexacte sau necomplete ori nu a facut de indata
asiguratorului comunicarea cu privire la schimbarea imprejurarilr esentiale privind riscul,
asiguratorul are dreptul , inainte de producerea evenimentui asigurat, sa propuna asiguratului
modificarea corespunzatoare a contractului sau sau sa-l denunte, in cazul in care, cunoscand
exact imprejurarile, nu ar fi incheiat contractul. In caz ca asiguratul nu consimter la
modificarea corespunzatoare a contractului de asigurare, aceasta se reziliaza.
Asiguratul are obilgatia sa-l instiinteze in scris pe asigurator de producerea
evenimentului asigurat, precizand data, imprejurarile si cauzele pagubei, intinderea
aproximativa a acesteia, precum si despre pretentiile la despagubiri pentru prejudiciile
cauzate pasagerilor si tertilor, in termen de 48 ore din momentul luarii la cunostinta despre
acesta.
Potrivit cu imprejurarile, asiguratul trebuie sa ia toate masurile pentru salvarea si
conservarea aeronavei avariate, pentru micsorarea pagubei si prevenirea extinderii pagubei
produse si pentru repunerea imediata a aeronavei in stare de folosinta. Cheltuielile efectuate
in acest scop, in limita sumei asigurate, vor fi rambursate de asigurator. Acesta din urma
poate acorda, la solicitarea asiguratului si avansuri banesti daca asiguratul justifica
necesitatea si cuantumul avansului solicitat si trimite asiguratorului decontul la terminarea
lucrarilor.
Asiguratul va permite si va inlesni asiguratorului sau imputernicitului acestuia
inspectarea aeronavei asigurate, participarea la constatare si evaluarea pagubei si la
verificarea lucrarilor de reparatie, punandu-i la dispozitie procesele verbale de constatarea,
precum si alte acte ce i-ar fi necesare. De asemenea, asiguratul este obligat sa ia toate
masurile pentru obtinerea despagubirilor de la cei raspunzatori de producerea pagubei, cerand
Pagina 122 din 135

si avizul asiguratorului in cazul in care aceste masuri implica cheltuieli suplimentare, si sa

conserve dreptul de regres al asiguratorului impotriva celor vinovati.
Avand in vedere faptul ca despagubirile acordate de asigurator in cazul producerii
riscurilor de raspundere civila nu pot depasi limitele prevazute de legislatia romana si de
conventiile internationale la care Romania a aderat, sau limitele prevazute in acordurile
incheiate de asigurat cu partenerii sai externi, asiguratul nu-si va asuma nici o obligatie si nu
va face nici o cheltuiala in legatura cu pretentiile pasagerilor sau ale unor terte persoane
prejudiciate fara acordul asiguratorului, cu exceptia cheltuielilor pentru asistenta medicala
sau interventii chirurgicale necesare imediat dupa accident, precum si a cheltuielilor necesare
pentru procurarea obiectelor de stricta necesitate in cazul sosirii cu intarziere a bagajelor. Pe
biletul de calatorie pentru cursele externe va trebui tiparit in mod vizibil mentiunea ca
asigurarea pentru vatamari corporale sau deces, precum si pentru pagube la bagaje si bunuri
aflate asupra pasagerilor este incheiata in limitele mentionate.
In caz de neindeplinire de catre asigurat a vreuneia din obligatiile expuse mai sus,
asiguratorul are dreptul de a refuza plata despagubirii, daca din cauza asiguratului nu a putut
determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei, si dreptul de a
reduce despabugirea, daca paguba s-a marit din cauza actiunii sau inactiunii asiguratului.
3.7.8. Constatarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor.
Constatarea si evaluarea pagubei se face de asigurator, direct sau prin imputerniciti,

impreuna cu asiguratului sau cu imputernicitii lui. Constatarea si evaluarea pagubei se pot
face si prin experti independenti, daca acest lucru a fost convenit de comun acord de catre
asigurat si asigurator.
Stabilirea despagubirii si plata acesteia revine asiguratorului.
Concomitent cu cererea de despagubire, asiguratorul trebuie sa prezinte actele si
documentele necesare pentru stabilirea imprejurarilor, cauzelor, efectelor, realitatii si
intinderii pagubei, precum si pretentiile formulate de cei prejudiciati.
Despagubirile nu pot depasi suma la care s-a facut asigurarea aeronavei si limitele
stabilite prin raspunderi.
In caz de pierdere totala a aeronavei, drept despagubire se plateste suma asigurata a
acesteia. In caz de avarii, pagubele se despagubesc pana la costul inlocuirii partii distruse sau
al reparatii partii avariate a aeronavei.
Pagina 123 din 135

Despagubirile se calculeaza la valoarea partilor sau pieselor inlocuite ori la

valoareamanoperei si materialelor pentru partile sau piesele reparate, potrivit facturilor,
adaugandu-se cheltuielile effectuate cu transportul partilor sau pieselor care trebuie inlocuite
pana la locul unde se face inlocuirea, iar al celor care trebuie reparate, pana la si de la locul
reparatie, cheltuielile de constatare, expertiza, demontarea si montarea, pe baza actelor
probatorii prezentate. Din despagubirea astfel calculata se scade fransiza stabilita.
Pentru raspunderile asigurate, despagubirea se stabileste pe baza intelegerii dintre
parti, cu acordul asiguratorului, ori prin hotarare judecatoreasca sau arbitrala, potrivit
legislatiei din Romania, conventiilor internationale la care Romania a aderat sau acordurilor
incheiate de asigurat cu partenerii sai externi.
Din despagubirea cuvenita pentru pierderea sau avarierea se retine prima scadenta sau
restanta. In cazuri de pierdere totala, din despagubirea cuvenita se retine si primele de
asigurare datorate pana la sfarsitul perioadei asigurate.
In general, asiguratorul are dreptul sa participe la actiunile de salvare sau de
conservare a aeronavei asigurate sau a marfurilor transportate, ori de micsorare a pagubelor
sau de prevenire a extinderii pagubelor produse, direct sau prin imputernicitii sai. Asiguratul
poate invoca dreptul de despagubire bazandu-se pe faptul ca asiguratorul a participat la
asemenea actiuni daca in raportul cu situatia concreta nu are dreptul la despagubire.
In asigurarea de raspunderi, asiguratorul neavand nici un raport juridic cu pasagerul
sau tertul prejudiciat nu poate fi chemat sub nici o forma in procesul intentat asiguratului.
Despagubirea se plateste in acea valuta in care a fost convenita plata primelor de
asigurare. Asiguratorul are dreptul sa plateasca despagubiri si in alta valuta, pentru
cheltuielile ocazionate de masurile de salvare, de micsorarea sau prevenire a extinderii
pagubelor produse, de reparatii si altele asemanatoare facute in strainatate de asigurat,
precum si pentru despagubirile cuvenite persoanelor straine in asigurarile de raspunderi.
In limitele asigurarii (despagubirii) platite, asiguratorul se subroga in toate drepturile
asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Odata cu plata despagubirii, asiguratul este obligat sa predea asiguratorului toate documentele
si dovezile pe care le detine si sa indeplineasca toate formalitatile necesare pentru exercitarea
dreptului de regres al asiguratorului.
Daca dreptul de regres al asiguratorului nu poate fi exercitat din culpa asiguratului,
asiguratorul se elibereaza, in masura prejudiciului suferit, de obligatia platii despagubirii, iar
in cazul in care plata despagubirii a fost facuta, asiguratul este obligat sa restituie
asiguratorului despagubirea primita.
Pagina 124 din 135

In cazul in care asiguratul a primit despagubirea de la terte persoane asiguratorul va

plati numai diferenta dintre suma ce i se cuvine si suma primita de la terte persoane.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ – CONTRACT DE LEASING-
VOLVO TRUCK CORPORATION- S.C. ROMLEAS S.R.L
Contractul la care face referire acest studiu de caz este un contract de leasing avand ca
obiect achizitionarea mai multor articole marca Volvo, respectiv 2 autotractoare Volvo
FM12, 4x2 ; 2 semiremorci Schmitz SPR 24/L si un autoturism Volvo S80.
Subiectul studiului de caz se refera doar la articolul 3 din prezentul contract atasat ,
respectiv atutoturismul Volvo S80 pentru care este prezentata si polita de asigurare.
Cele doua parti contractuale sunt:
VOLVO TRUCK CORPORATION

405 08 Gothenburg,
Suedia, numit in continuare “Locator”
si
S.C. ROMLEAS S.R.L.,
Nr. de intregistrare la Camera de Comert J40/12499/1992
Soseaua Chitila nr. 10, Sector 1,
Bucuresti, Romania
numit in continuare “Utilizator”
Acest contract s-a incheiat la data de 08 August 2000.
Prin prezenta “Locatorul” accepta sa predea in leasing catre “Utilizator”, iar

“Utilizatorul” accepta sa primeasca in leasing de la “Locator” articolul Volvo S80 specificat
in Anexa Nr. 1 cu referinta:
ROM 185/TW/IM/08 August 2000
Pagina 125 din 135

Urmatoarele conditii de baza se vor aplica cu privire la acest Contract de leasing:
Perioada de Leasing: Perioada de Leasing va fi de 4 ani incepand cu Data de Livrare
Data de Livrare: Data la care echipamentul a fost livrat catre “Utilizator” si

receptionat de catre acesta
Conditii de plata :
- durata contract :4 ani ( 12x4 = 48 luni)

valoare totala autoturism : 87.500 DEM
avans : 13.125 DEM
valoare reziduala : 17.500 DEM
valoare ramasa de plata : 74.375 DEM
rata dobanzii : 12.00%
intervale de plata : 3 luni
anuitati : 16
data livrarii : 13 decembrie 200
Desfasurator plati:
Balance
Period Date Instalment Interest Total Months
payment
1 01-03-13 2.812 2.262 5.075 74.375 3
2 01-06-13 2.898 2.177 5.075 71.563 3
3 01-09-13 2.986 2.089 5.075 68.665 3
4 01-12-13 3.077 1.998 5.075 65.679 3
5 02-03-13 3.170 1.904 5.075 32.602 3
6 02-06-13 3.267 1.808 5.075 59.431 3
7 02-09-13 3.366 1.708 5.075 56.164 3
8 02-12-13 3.469 1.606 5.075 52.798 3
9 03-03-13 3.574 1.500 5.075 49.330 3
10 03-06-13 3.683 1.392 5.075 45.755 3
11 03-09-13 3.795 1.280 5.075 42.073 3
12 03-12-13 3.910 1.164 5.075 38.278 3
13 04-03-13 4.029 1.045 5.075 34.367 3
14 04-06-13 4.152 923 5.075 30.338 3
15 04-09-13 4.278 797 5.075 26.186 3
16 04-12-13 4.408 666 5.075 21.908 3
Pagina 126 din 135

Residual 04-12-13 17.500 17.500 17.500 3

value
Total 74.375 24.319 98.700
PRECIZARE:
Contractul de leasing a fost incheiat in anul 2000 in marci germane. Pentru
actualizarea platilor in Euro si conform indicatiilor Bancii Nationale, aceasta actualizare se va
face impartind 1 marca germana la valoarea de 1.955803 rezultand 1 EURO.
Legat de FOLOSIREA SI INTRETINEREA ECHIPAMENTULUI PE PERIOADA

DE LEASING, “Utilizatorul” are responsabilitatea de a asigura inmatricularea
autovehiculului la autoritatile locale din Romania cu inregistrarea firmei VOLVO TRUCK
CORPORATION drept proprietar al Echipamentului.
“Utilizatorul” va furniza “Locatorului” o copie a documentelor transmise catre Politie
in scopul inmatricularii. “Utilizatorul” este responsabil pentru prezentarea, in termen de 2
saptamani de la intrarea camionului in Romania, catre VOLVO a unei copii a documentului
care atesta dreptul de proprietate a lui VOLVO TRUCK CORPORATION asupra
camionului, document ce trebuie sa fie semnat si stampilat de Politie. “Utilizatorul” va utiliza
Echipamentul cu grija si atentie conform tuturor instructiunilor de operare emise in aceasta
privinta de PRODUCATOR. Toate costurile privind intretinerea si repararea echipamentului,
exceptie facand costurile operatiunilor executate si acoperite de perioada si conditiile de
garantie –, vor fi in sarcina “Utilizatorului”
“Utilizatorul” se obliga sa suporte eventualele despagubiri materiale si/sau morale si

sa inlature raspunderea “Locatorului” in limitele maxime premise de oricare dintre legile in
vigoare, de si impotriva oricaror si tuturor reclamatiilor, cerintelor sau pretentiilor la adresa
“Locatorului” in calitatea sa de prprietar al Echipamentului, cu privire la orice fel de
vatamare, moarte, pagube sau pierderi cauzate persoanelor sau proprietatii, rezultate direct
sau indirect din posesia, operarea, transportul sau conditiile in care se afla Echipamentul in
perioada de Leasing.
“Utilizatorul”, pe propria sa cheltuiala, se va conforma tuturor regulamentelor legale

si va aduce modificari si completari Echipamentului, in masura in care sunt solicitate, in orice
Pagina 127 din 135

moment, de lege, regulamente, directive, buletine, reglementari sau decizii ale autoritatilor
guvernamentale in vigoare. Toate modificarile si completarile aduse Echipamentului vor fi
proprietatea “Locatorului” si subiect al acestui Contract de Leasing, cu exceptia cazului unor
stipulari exprese convenite de parti. Aceste modificari si/sau completari si costurile generate
de acestea vor face obiectul unor negocieri si acorduri separate.
“Utilizatorul” nu are dreptul sa vanda, sa foloseasca ca garantie, gajeze, ipotecheze

sau dispune altfel de Echipament, in totalitate sau partial, si nu va accepta nici o obligatie
asupra Echipamentului in totalitatea sau asupra partilor componente ale Echipamentului.
ASIGURARI
Pe intreaga durata a Contractului de leasing, “Locatorul”, in numele si pe cheltuiala

“Utilizatorului”, va asigura Echipamentul cu asistenta brokerului S.C. Leasing & Asigurari
Forum Auto S.R.L.
“Utilizatorul” are posibilitatea de a-si alege una din companiile de asigurari acceptate
de “Locator” si recomandata de S.C. Leasing & Asigurari Forum Auto SRL. si poate opta
pentru plata trimestriala sau anuala a primelor de asigurare. Plata politelor de asigurare se va
face catre firma de asigurare prin S.C. Leasing & Asigurari Forum Auto SRL.
Asigurarea va cuprinde Raspunderea Civila Auto Obligatorie, full CASCO (toate

riscurile fara fransiza la furt si avarii) si, cand “Utilizatorul” solicita, polita de asigurare va
include C.M.R. si Carte Verde. Copii ale politelor de asigurare vor fi tinute de “Locator”,
originalele fiind inmanate “Utilizatorului”.
Polita de asigurare va fi cesionata in favoarea VOLVO TRUCK CORPORATION,

“Locatorul” urmand sa fie co-asigurat.
Suma asigurata este in EURO si este aceeasi cu valoarea Echipamentului din

Contractul de leasing.
Pagina 128 din 135

Platile vor fi facute in EURO de catre “Utilizator” direct catre S.C. Leasing &
Asigurari Forum Auto SRL. Prima plata se va efectua cu 10 zile inainte de livrarea
Echipamentului. In cazul unei intrazieri in efectuarea platilor de asigurare trimestriale,
“Utilizatorul” va plati o dobanda de penalizare de 18% pe an. In cazul unei intarzieri mai
mari de 30 de zile, “Locatorul” are dreptul sa rezilieze IPSO JURE acest Contract si sa
solicite returnarea Echipamentului, conform cu Art. 6 din prezentul Contract.
Conform politei de asigurare atasate, suma asigurata este de 40.314 EURO iar prima
de asigurare este de 2.376. Asigurarea s-a incheiat pe timp de 1 an de la data de 14.12.2001 la
13.12.2002 , urmand a fi paltita prin 4 rate . Rata I de prima de 594 EURO, s-a platit prin
Ordin de Plata. Celelalte 3 rate sunt scadente astfel:
Rata II – la 11.03.2002
Rata III – la 11.06.2002
Rata IV – la 11.09.2002
Clauze speciale anexate la polita: plata primei rate se va face pana la 17.12.2001.
Despagubirea se plateste in aceeasi suma in care s-a stabilit suma asigurata si prima de
asigurare.
Autovehiculul achizitionat nu este considerat aport la capitalul social al societatii ci
mijloc fix pentru activitatea firmei.
“Locatorul” va reinnoi politele de asigurare, in aceleasi conditii, pe intreaga durata a

Contractului de leasing, in numele si pe cheltuiala “Utilizatorului”.
5.2 In cazul unui accident, “Utilizatorul” are obligatia de a informa in cel mai
scurt timp, in scris, compania de asigurari, “Locatorul” si pe S.C. Leasing & Asigurari Forum
Auto SRL.
Apoi, pentru accidentele de pe teritoriul Romaniei, “Utilizatorul” va adduce
Echipamentul in atelierul autorizat VOLVO din Bucuresti, sector 6, Blvd. Iuliu Maniu 632-
648. Pentru accidente petrecute in afar granitelor tarii, compania de asigurari locala,
corespondenta companiei de asigurari din Romania, va furniza “Utilizatorului” toate
informatiile necesare.
S.C. Leasing & Asigurari Forum Auto SRL, impreuna cu compania de asigurari si
atelierul autorizat VOLVO, vor evalua daunele si vor intocmi dosarul de dauna.
Pagina 129 din 135

In cazul daunei partiale, Echipamentul va fi reparat de atelierul autorizat VOLVO,

compania de asigurari urmand sa plateasca despagubirea direct in contul atelierului. In cazul
unei daune totale, compania de asigurari va face plata direct catre “Locator” epava fiind
retinuta de “Utilizator”. “Locatorul” va retine din suma primita ratele neplatite si valoarea
reziduala, orice surplus putand fi utilizat ca avans pentru un nou Contract de leasing (subiect
al aprobarii unui dosar de credit), ori va fi returnat “Utilizatorului”.
Pe parcursul perioadei de valabilitate a acestui Contract, “Utilizatorul” este

responsabil
pentru toate riscurile de avariere sau pierdere totala a Echipamentului, neacoperite de
compania de asigurari, indiferent de motiv, chiar daca aceste incidente sunt rezultatul unor
circumstante neprevazute.
SITUATII DE REZILERE A CONTRACTULUI
“Locatorul” este indreptatit sa rezilieze Contractul fara nici un preaviz in cazul in

care:
“Utilizatorul” nu plateste o rata trimestriala stabilita conform desfasuratorului de plati

in termen de max. 30 zile de la data scadentei;
“Utilizatorul” nu respecta prevederile acestui Contract si nu ia masuri eficiente pentru

rezolvarea oricarei incalcari a clauzelor Contractului, in termen de doua saptamani de la
primirea din partea “Locatorului” a notificarii in scris, cu privire la o astfel de incalcare;
“Utilizatorul” nu respecta obligatiile ce-i revin conform Art. 4;
“Utilizatorul” este incapabil sau recunoaste incapacitatea sa de a plati la scadenta

datoriile;
“Utilizatorul” nu furnizeaza documentele de asigurare cerute.
Pagina 130 din 135

In situatia in care “Utilizatorul” este in culpa, conform celor de mai sus, atunci
“Utilizatorul” va plati imediat “Locatorului” toate Cambiile ramase si neplatite, precum si
toate celelalte cheltuieli privind acest Contract, dupa care dreptul de proprietate asupra
Echipamentului va trece de la “Locator” la “Utilizator”.
“Locatorul” are dreptul, fara a fi nevoie de nici o alta formalitate, de a se adresa unui
executor judecatoresc pentru recuperarea Echipamentului – proprietatea “Locatorului” –
oriunde ar fi si de a fi pus in posesia si in folosinta “Locatorului”.
In cazul in care “Utilizatorul” nu plateste Cambiile mentionate si toate costurile

generate de acest Contract in termen de 15 zile de la primirea respectivei notificari scrise din
partea “Locatorului”, “Utilizatorul” va inapoia Echipamentul in termen de 8 zile lucratoare in
aceleasi conditii in care l-a primit (exceptie facnd uzura normala) La orice adresa numita de
Lessor. Toate costurile vor fi suportate de “Utilizator”.
ILEGALITATE
In situatia in care, in baza oricarei legi, reglementari sau reguli in vigoare sau aparitiei
unei modificari a acestora sau in interpretarea acestora, va aparea “Locatorul” ca fiind illegal
din partea sa ca sa mentina sau sa dea curs obligatiilor ce-i revin din prezentul Contract,
atunci “Locatorul” va fi indreptatit sa rezilieze acest Contract fara notificarea prealabila iar
“Utilizatorul” va plati imediat in favoarea “Locatorului” toate Cambiile neplatite, dupa care
dreptul de proprietate asupra Echipamentului trece de la “Locator” la “Utilizator”.
TRANSFERUL DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR
“Locatorul”are dreptul sa transfere drepturile si obligatiile cei ii revin din acest

Contract, in totalitate sau partial, fara consimtamantul “Utilizatorului”.
“Utilizatorul” nu are dreptul sa transfere drepturile si obligatiile ce ii revin din acest
Contract fara acordul prealabil in scri al “Locatorului”.
Pagina 131 din 135

OBLIGATII PRIVIND PERIOADA POST LEASING
Cu minim 6 luni inainte de sfarsitul perioadei de leasing, “Utilizatorul” va informa

“Locatorul” despre optiunea pe care poate s-o aiba:
La sfarsitul Perioadei de Leasing “Utilizatorul” va returna vehiculul “Locatorului”, la

data
si locul numite in scris cu o luna inainte de data returnarii, de catre “Locator”.
“Utilizatorul” are posibilitatea sa cumpere camionele la o valoare reziduala stabilita

de comun accord. Cand, toate platile de leasing, datorate conform Contractului, inclusiv
valoarea reziduala, au ajuns la VOLVO in Suedia, Echipamentul va trece in proprietatea
“Utilizatorului”.
OBLIGATII SI GARANTII
“Utilizatorul” se obliga si garanteaza si va fi considerat ca se obliga si garanteaza pe

intreaga perioada a acestui Contract urmatoarele:
“Utilizatorul” are mandat incredintat de compania sa, sa intre intr-un astfel de

Contract si sa ia in leasing Echipamentul, sa incheie, deruleze si sa realizeze acest Contract, si
a luat toate masurile care privesc compania, sau de alta natura, necesare in scopul autorizarii
de luare in leasing Echipamentului conform conditiilor prezentului Contract, si autorizarii de
incheiere, derulare si realizare a acestui Contract, ce constituie obligatii valabile si legale in
vigoare ale “Utilizatorului”, in conformitate cu clauzele Contractului.
Incheierea, derularea si realizarea acestui Contract nu va incalca nici o prevedere a

vreunei legi sau regelementari existente sau a Memorandumului sau Actelor de Asociere a
“Utilizatorului”, sau orice obligatie, procura, Contract sau alt instrument la care este parte sau
care il obliga pe el sau activele sale.
Toate licentele, consimtamintele, inregistrarile sau aprobarile, guvernamentale sau de

alta competenta, necesare “Utilizatorului” in legatura cu incheierea, derularea, realizarea,
Pagina 132 din 135

valabilitatea sau intrarea in vigoare a acestui Contract, au fost obtiune in prealabil si sunt in
vigoare si in plin efect.
Toate declaratiile si toate informatiile, privind “Utilizatorul” si Echipamentul,

furnizate in scris de “Utilizator” catre “Locator” anterior datei prezentului Contract, sunt
adevarate si corecte sub toate aspectele materiale.
OBLIGATII
“Utilizatorul” se obliga prin prezenta ca pe perioada de Leasing:
(a) sa informeze imediat “Locatorul” asupra aparitiei unui eveniment ce poate

conduce la rezilierea Contractului conform celor prezentate in Articolul 6 din acest Contract.
(b) sa depuna toate eforturile sa obtina sau sa determine obtinerea oricarui

consimtamant, sa realizeze sau sa determinerealizarea oricaror altor demersuri sau lucruri
care pot fi din cand in cand necesare sau recomandabile, in vederea derularii in bune conditii
a tuturor obligatiilor sale ce decurg din acest Contract.
TAXE
“Utilizatorul” va plati toate taxele, taxe vamale sau alte obligatii, in cazul in care
acestea exista, pe perioada derularii acestui Contract, prezente sau viitoare, in legatura directa
sau indirecta cu Echipamentul (exceptie fac taxele sau obligatiile impuse in Suedia inclusive
taxele asupra profitului sau castigurilor “Locatorului”)
FORTA MAJORA
“Locatorul” nu va fi tinut responsabil pentru nici un fel de pierdere sau paguba ce

poate rezulta dintr-o dispozitie legala, interventie a autoritatilor publice, act de razboi, greva,
lock-out, boicot, blocada sau orice circumstantesimilare. Remarca cu privire la greve, lock-
Pagina 133 din 135

out, boicoturi sau blocadese aplica chiar daca “Locatorul” insusi ia asemenea masuri sau este
subiectul unor astfel de masuri.
Orice pierdere sau paguba ce poate apare din orice alta cauzava fi compensata de catre
“Locator” numai in masura in care pierderea sau paguba este determinate de neglijenta din
partea “Locatorului”.
ARBITRAJ
Orice divergente sau litigii rezultand din acest contract , inclusive acele neintelegeri
referiotare la valabilitatea sau inetrpretarea Contractului, vor fi exclusiv si definitive
solutionate de catre Curtea de Arbitraj din Stockholm in conformitate cu UNICITRAL /
Regulile de Arbitraj ale Comisiei ONU si Legile Comertului International- versiunea 1977.
Nuamrul arbitrilor va fi (3).
Legea aplicabila va fi Codul Civil Suedez. Limba utilizata in proceduruile de arbitraj
va fi Limba Engleza.
VALABILITATE
Acest contract va deveni valabil si va intra in vigoare la semnarea Contractului intre

ambele Parti.
REZILIEREA ACESTUI CONTRACT

“Locatorul” poate rezilia acest Contract in situatia in care “Utilizatorul” nu palteste
avansul la data convenita de parti.
DAUNE
In cazul in care “Utilizatorul” nu isi indeplineste oricare dintre obligatiile acceptate in
acest Contract, “Locatorul” va fi indreptatit la daune pentru acoperirea tuturor pierderilor si
cheltuielilor suportate in consecinta.
Pagina 134 din 135

In situatia in care “Locatarul” a primit un avans , “Locatorul”are dreptul sa utilizeze

acest avans pentru acoperirea pierderilor si costurilor generate de neindeplinirea de catre
“Utilizator” a obligatiilor ce-i revin conform Contactului.
Contractul a fost executat in doua exemplare semnate si stampilate de reprezentantii

autorizati ai celor doua parti componente.
Pagina 135 din 135

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu privind asigurarile in comertul international

CAPITOLUL I – CONSIDERENTE GENERALE

1.1. SCURT ISTORIC

Pagina 1 din 135

La începutul secolului trecut existau în lume 30 de firme de asigurari 14 în Marea

1.2. CONCEPTUL DE ASIGURARE

Productia bunurilor materiale a constituit dintotdeauna baza existentei si dezvoltarii

Pagina 2 din 135

Pagina 3 din 135

forma de protectie este denumita in mod impropriu “autoasigurare” intrucat nu indeplineste

Pagina 4 din 135

1.3. PROTECTIA IMPOTRIVA RISCULUI SI NEVOIA DE ASIGURARE

Pagina 5 din 135

1.4. CLASIFICAREA ASIGURARILOR

Pagina 6 din 135

Evidentierea principalelor forme de asigurare nu se poate realiza decat pe baza unor

Pagina 7 din 135

C) Dupa obiectul asigurat asiguarile pot fi clasificate in :

D) Dupa riscul asigurat se pot clasifica in urmatoarele categorii :

E) Dupa teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare, deosebim- asigurari

Pagina 8 din 135

Asigurarile externe deservesc activitatea de comert exterior, de cooperare economica

1.5. ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARII

In vederea cunoasterii modului si a conditiilor in care se infaptuieste asigurarea, se

Pagina 9 din 135

despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde-in baza legii-fata de terte

Pagina 10 din 135

asigurantul se suprapune numai cu contractantul asiguraii, deoarece despagubirea de

Pagina 11 din 135

au posibilitatea de a selectiona ( in cazul asigurarilor facultative), dinmasa bunurilor de

Pagina 12 din 135

Pagina 13 din 135

In cazul aplicarii principiului raspunderii proportionale, despagubirea de asigurare se

Prin urmare, in cazul acoperirii pagubei conform principiului raspunderii

Pagina 14 din 135

1.6. FUNCTIILE ASIGURARILOR

Principalele functii ale asigurarii sunt:

Pagina 15 din 135

CAPITOLUL II – PIATA ASIGURARILOR IN ROMANIA

2.1. CADRUL LEGISLATIV

REGLEMENTAREA ACTIVITATII DE ASIGURARI ÎN ROMÂNIA

Pagina 16 din 135

Tranzitia economiei romanesti la economia de piata dupa revolutia din

Pagina 17 din 135

În acest sens si Legea nr. 32/2000 va urma un proces de armonizare cu ultimele

Pagina 18 din 135

Fondul privind protectia asiguratilor se constituie anual prin contributia asiguratorilor

2.2.CONDITII DE INFIINTARE A SOCIETATILOR COMERCIALE DE

Societatile comerciale din domeniul asigurarilor si reasigurarilor sepot constitui cu

Pagina 19 din 135

memoriu de fundamentare care trebuie sa cuprinda o prezentare a obiectului de

Pagina 20 din 135

FORME ALE ASIGURARII IN COMERTUL INTERNATIONAL

3.1. ASIGUAREA RISCURILOR FINANCIARE

Asigurarile a caror rentabilitate este dependenta de schimbari in conditiile economice,

Pagina 21 din 135

Acest tip de asigurare cuprinde in general , asigurarea de credite (asigurarea creditelor

3.1.1. Asigurarea creditelor de export

Asigurarea de credite este o asigurare specifica economiei de piata si care presupune

3.1.1.1. Termeni utilizati in analiza bonitatii beneficiarului politei de asigurare

In asigurarea de credit, subscriitorul trebuie sa analizeze daca cumparatorul

Pagina 22 din 135