Introducere

Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii o fascinanţă. Pentru
mulţi oameni, chiar şi întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care
nu o pot explica în totalitate sau pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o
realitate economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii.
Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva
calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau
bătrâneţii. Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în a găsi
cele mai bune forme de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul
producerii bunurilor materiale şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o
luptă continuă cu unele fenomene ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală
a activităţii umane. Deşi au obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, oamenii
sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale naturii, precum: furtunile, uraganele,
cutremurele de pământ, alunecările de teren, grindină, îngheţurile etc. Împotriva
acestor fenomene ştiinţa nu a găsit deocamdată mijloace tehnice suficiente de luptă,
deci ele aduc în continuare societăţii mari prejudicii. În această situaţie, omului i-a
rămas calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele calamităţilor naturii şi ale
accidentelor, şi anume calea asigurării şi reasigurării

1. Esenţa economică, rolul şi funcţiile asigurării în economia de piaţă

1. Obiectul de studiu, metodele, structura şi scopul
.
Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strîns legată de activitatea economică,
precum şi de evoluţia ralaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă, ca
1
asigurările constituie o tehnică foarte eficientă de a pulveriza pierderile individuale pe o
arie cât mai largă, facându-le mai usor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr
cât mai mare de persoane.
Actualmente, la baza asigurărilor stă formarea şi utilizarea fondului de asigurare.
În procesul de formare şi utilizare a acestuia între participanţii la asigurare se stabilesc
anumite relaţii economice. Astfel, la prima etapă, fluxurile băneşti sub forma primelor de
asigurare pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate către companiile de
asigurare. La etapa următoare, fluxurile băneşti sub formă de despăgubiri sau sume
asigurate pornesc de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţia companiilor
specializate, către asiguraţii care au fost afectaţi de fenomenele asigurate. De aici rezultă,
că asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale
şi/sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor
de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la
producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau
despăgubirea de asigurare.
La cursul respectiv se studiază semnificaţia terminologiei, clasificarea, bazele
juridice ale asigurărilor şi reasigurărilor, conceptul şi particularităţile constituirii pieţei
asigurărilor, principiile organizatorice de înfiinţare a sistemului societăţilor de asigurare,
probleme privind reglementarea de către stat a activităţii desfăşurate de către societăţile
de asigurare în perioada de constituire a relaţiilor de piaţă, regulamentele unor tipuri de
asigurări (asigurările de persoane, de bunuri, asigurarea de răspundere a riscurilor
economice externe şi din activitatea de antreprenoriat), problemele ce ţin de reasigurări
şi de particularităţile aplicării lor în Republica Moldova.

1.2 . Tipuri de fonduri de asigurare

Societatea umană cunoaşte variate forme de constituire a fondurilor băneşti de
care are nevoie în caz de producere a unor calamităţi naturale sau accidente. Prin
constituirea fondului de asigurare se realizează interesele colective şi cele personale ale
membrilor societăţii, sunt determinate aspecte variate economice şi sociale ale activităţii
2
cotidiene. Experienţa publică a elaborat trei forme organizatorice principale de
constituire a fondului de asigurare:
a) fonduri de rezervă constituite în mod individual;
b) fonduri de rezervă şi/sau de asigurare constituite în mod centralizat;
c) fonduri de asigurare propriu-zis, constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale
sau a unor organizaţii mutuale de asigurare prin plata primelor de asigurare.
a) Constituirea fondurilor de rezervă în mod individual are la bază autoasigurarea. Actualmente,
autoasigurarea se manifestă prin fondul de risc, care se constituie de către agenţii economici cu diverse
forme organizaţional-juridice pentru asigurarea activităţii lor în caz de producere a unor evenimente
nefavorabile. Concomitent, antreprenorii iau măsuri ce garantează stabilitatea financiară a activităţii
de producere. De regulă, întreprinderile constituie un asemenea fond în mărime de 15% din capitalul
social. Gradul de compensare a pierderilor suportate şi posibilităţile de reluare a procesului de
producţie temporar întrerupt depinde de mărimea fondului constituit. În aceste condiţii, se pune
problema mărimii acestor rezerve materiale şi băneşti, astfel încât să se creeze posibilitatea acoperirii
riscurilor, orcare ar fi proporţiile lor. Teoretic vorbind, aceste rezerve ar trebui să fie egale cu valoarea
întregului patrimoniu al întreprinderii. Constituirea practică a unor astfel de rezerve, la acest nivel,
este însă imposibilă, dar şi ineficientă pentru societate. Este de notat şi faptul că, pe de o parte,
constituirea fondului de rezervă reclamă costuri suplimentare, iar, pe de altă parte, este necesar ca
acestea să aibă un anumit grad de lichiditate, pentru a putea fi folosite de îndată ce apare nevoia
reparării prejudiciului pentru care a fost constituit (sub formă de depuneri bancare, acţiuni
negociabile la bursa de valori etc.)
b) Fond de rezervă şi/sau de asigurare centralizat, se consideră în literatura de specialitate, fondul
constituit pe cale bugetară. Acesta se constituie din contul mijloacelor generale de stat şi este destinat
pentru a garanta recuperarea daunei, lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale avariilor de
proporţii, care constituie o situaţie extremală, cauzând astfel destrugeri şi victime umane de proporţii
foarte mari. Acest fond se constituie atât sub formă materială (materiale, combustibil, produse
alimentare), cât şi sub formă bănească, rezerve financiare publice. Prerogativa gestionării fondului
centralizat îi aparţine guvernului. Specialiştii consideră că pe viitor acestei metode de formare a
fondului de rezervă i se va reduce din importanţă, - urmare a faptului că, pe măsura ce ponderea
proprietăţii de stat se va diminua în favoarea proprietăţii private, şi resursele prevăzute la partea de
cheltuieli a bugetului de stat, cu această destinaţie, vor scădea. În plus, această formă prezintă şi unele
dezavantaje. Astfel, constituirea fondului de rezervă şi/sau de asigurare facându-se pe seama
veniturilor bugetului de stat, costurile acestei protecţii nu se mai reflectă în gestiunea financiară a
unităţilor economice. Se creează impresia falsă că protecţia împotriva fenomenelor viitoare şi incerte
nu costă nimic.
c) A treia, şi cea mai importantă, formă de constituire a fondului destinat acoperirii
pagubelor produse de calamităţi şi accidente se realizează prin intermediul unor
organizaţii specializate (societăţi de asigurare-reasigurare, brocheri în asigurări,
organizaţii de asigurare mutuale etc). Acestă formă se caracterizează prin faptul că
fondul se constituie în mod descentralizat, pe seama contribuţiei persoanelor fizice şi
juridice asigurate (prime sau cotizaţii), dar se utilizează în mod centralizat pentru
acoperirea pagubelor suferite de asiguraţi, adică pierderile provocate de calamităţile
3
naturale şi accidente se repartizează asupra tuturor persoanelor ce au constituit fondul.
Crearea fondului de asigurare propriu-zisă se bazează pe principiul mutualităţii.
Mutualitatea constă în accea că fiecare persoană din grupul respectiv are în acelaşi timp
atât calitatea de asigurat, cât şi cea de asigurător. Toţi participanţii la asigurare au
obligaţia să plătească o sumă modestă, numită primă de asigurare pentru constituirea
fondului de asigurare, din care se compensează daunele suferite de asiguraţi şi se plătesc
sumele asigurate în urma survenirii riscului cuprins în asigurare.
1.3 . Asigurările – categorie economică: funcţiile, rolul şi importanţa lor în
activitatea economică
Dacă vorbim despre importanţa asigurărilor, trebuie menţionat faptul că
asigurările capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activităţi desfăşurate
în sistemul economic.

Importanţa asigurărilor are şi un aspect economic, care constă în următoarele:

 prin mijloacele sale specifice, respectiv prin crearea unor comunităţi de risc
şi aplicarea principiului mutualităţii în suportarea pagubelor, asigurarea
contribuie la desfăşurarea fără întrerupere a procesului de producţie;
 prin plasamentele făcute pe piaţa capitalului, companiile de asigurare
contribuie la dezvoltarea creditului şi la finanţarea unor proiecte economice;
 asigurarea participă la finanţarea unor acţiuni de prevenire şi combatere a
unor evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menţinerea
integrităţii proprietăţii de stat, private şi mixte;
 prin asigurarea şi reasigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor
juridice de comerţ internaţional, precum şi a mijloacelor cu care acestea sunt
transportate se poate procura valuta necesară acoperirii unor eventuale
pagube sau se pot realiza importante economii în valută;
 prin operaţiuni de primire şi cedare a unor riscuri pe piaţa internaţională de
asigurări se contribuie la extinderea relaţiilor comerciale internaţionale.
Elemente care atestă importanţa asigurărior sunt şi funcţiile pe care ele le

4
 îndeplinesc în cadrul societăţii.

Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în primul

rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziţia organizaţiei de
asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţiei), suportate de persoanele fizice şi
juridice cuprinse în asigurare.

În al doilea rând, această funcţie se manifestă în procesul de dirijare a fondului

de asigurare către destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiilor de asigurare,
finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrative şi
gospodăreşti ale organizaţiei de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă. La
fel, prin intermediul funcţiei de repartiţie impozitele datorate de organizaţiile de
asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale
sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurării, urmăreşte modul în

care se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare,
cum se efectuează plăţile cu titlul de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de
prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative şi gospodăreşti etc, cum sunt
respectate drepturile cuvenite asiguraţilor, dacă sunt îndeplinite integral şi la timp
obligaţiile financiare ale instituţiei de asigurare către terţi.

Alte funcţii specifice activităţii de asigurare

Funcţia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcţie a asigurărilor

şi prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări:
 pentru asigurat, asigurarea dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii,
iar,
 pentru ansamblul economiei naţionale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele, dar, prin
acordarea operativă de despăgubiri, poate să realizeze, într-un termen relativ rezonabil,
refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive sau realizarea capacităţii de
muncă a persoanelor vătămate.
Funcţia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca importanţă
şi se realizează pe două căi:
5
  prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor;
 prin crearea unor asemenea condiţii de asigurare care să-i constrângă pe
asiguratori să promoveze acţiuni de prevenire a evenimentelor şi să-i
cointereseze în menţinerea în bună stare a bunurilor asigurate.
Funcţia financiară rezidă în aceea că asigurarea este apreciată ca fiind una dintre
pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul
exerciţiului financiar şi scadenţa la începutul anului de referinţă.
Plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul
anului, pe măsura apariţiei şi argumentării necesităţii plăţilor.
Diferenţa dintre încasări şi plăţi poate fi utilizată ca sursă generală de creditare în
economie, fiind constituită în depozite sau în disponibilităţi curente la bănci.
Asigurarea nu este numai o categorie economico-financiară, dar şi un institut de
drept, deoarece, ca şi dreptul în general, ea îndeplineşte şi funcţia educativă. În
normele de drept statul sub formă de drepturi şi obligaţii juridice prevede pentru
membrii societăţii o comportare cuvenită. Normele de drept care reglementează
asigurarea, de asemenea, stimulează o comportare cuvenită a subiecţilor asigurării,
aceasta atingându-se pe calea stabilirii unor înlesniri şi sancţiuni.

2. Evolutia asigurarilor in Republica Moldova

2.1. Prezentare generală a cadrului de reglementare

Domeniul asigurărilor este reglementat de o serie de acte legislati ve şi normati ve. Principalul
act legislati v în domeniul asigurărilor este Legea cu privire la asigurări.

Acest act legislativ reglementeazămodul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor şi

a intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări, precum şi supravegherea acti vităţii acestora. Nu
sunt acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările
obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii.

Acti vitatea de asigurare în Republica Moldova se împarte în trei categorii

6
mari:

a) asigurări generale,

b) asigurări de viaţă,

c) reasigurare exclusivă.
Piata asigurarilor reprezinta un cadru unde se desfasoara operatiunile de asigurare realizate pe
baze contractuale, cit si locul unde se intilnesc cererea si oferta de asigurari. Prezintă o totalitate a
relaţiilor economice vânzare – cumpărare a serviciului de asigurare ce se exprimă în apărarea
intereselor atât a persoanelor fizice, cît şi a celor juridice.

În particular, piaţa de asigurări din Republica Moldova are drept scop să permită asigurătorilor să-
şi conducă operaţiunile comerciale parţial degajaţi de consecinţele unei eventuale pierderi, respectiv
avarieri ale mijloacelor de transport sau ale bunurilor transportate.

Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în
Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a
societăţii cooperatiste de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu sediul la
Bucureşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-ului, un
sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la
tipizarea raporturilor de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse interesele
statului. Este evident faptul ca Republica Moldova este mult rămasă în urmă din toate punctele de
vedere în raport cu fostele ţări socialiste din Europa Centrală cu care se află în concurenţă pentru
investiţii străine directe, accesul la finanţări internaţionale pentru dezvoltarea infrastructurii.Piaţa de
asigurări din Republica Moldova a apărut în anul 1991 în baza cârmuirii Asigurării de Stat de pe
lîngă Ministerul Finanţelor, formând apoi Compania comercială „QBE ASITO”. La începutul anului
1997 pe piaţa de asigurări activau mai mult de 50 de companii. Apoi după înregistrarea companiilor
au rămas să activeze 33 de companii de asigurări care îndeplinesc mai mult de 80 genuri de servicii
de asigurări.
O caracterizare, din perspectiva internă, a sectorului asigurărilor în Republica Moldova nu poate
ignora evoluţia câtorva indici, unele mutaţii organizaţionale cu implicaţii pe piaţa asigurărilor,
fiscalitatea şi concurenţa în asigurări.
Pe parcursul anilor 1993 - 2002 s-au produs un sir de modificari ireversibile capatind un aspect de
piata concurentiala. Toate evenimentele desfăşurate pe arena economică a ţării au influenţat şi
productivitatea "acestei industrii specifice", industrie ce produce, promovează şi realizează o gamă

7
largă de produse deosebite, care asigură populaţiei încredere în ziua de mâine, o senzaţie de
stabilitate atât de importantă în condiţiile generate de regulile dure dar obiective ale economiei de
piaţă.
Rezultatele înregistrate în anul 2002 au fost determinate de o uşoară creştere a economiei în general,
în special a volumului PIB, a venitului mediu al populaţiei, cât şi de o stabilitate relativă pe piaţa
valutară. În pofida sporirii semnificative a volumului de prime încasate în total în anul 2000,
contribuţia serviciilor de asigurări la formarea PIB s-a redus cu 0,04%, ceea ce reprezintă 0,83% din
valoarea acestui indicator. În acelaşi an au crescut uşor cheltuielile suportate pentru serviciile de
asigurare pe locuitor în valoare medie de 44,16 lei faţă de 36,5 lei în anul 2000. Este de menţionat
că valoarea maximă a acestui indicator a fost înregistrată în anul 1997, când a ajuns la 37,5 lei (8,05

USD) pe locuitor. În dinamica acestui indicator se observă dependenţa lui directă de PIB pe locuitor
exprimat în monedă naţională (Tabelul nr.1).

Sursa: Datele Departamentului de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

* PIB în preţuri curente
** Numărul mediu anual al populaţiei

Locul companiei "ASITO-TRAFIC" S.A. (reorganizată prin asociere cu "QBE ASITO" S. A.), care
în anul 1999 ocupa poziţia a doua a clasamentului, a fost luat în anul 2000 de societatea "GALAS"
S.A. - companie recent lansată pe piaţă, care în scurt timp a reuşit să cucerească o cotă în mărime de
10,4%.
Pe locul trei s-a situat "MOLDOVA-ASTROVAZ" S.R.L. cu 7,2% din piaţă, substituind compania
"AFES" S.R.L. care a fost nevoită să coboare pe treapta a 5-a a topului cu 5,06%. Este de menţionat
că locul patru a fost ocupat de compania "MOLDAGRO" S.R.L.
Societatea "CARAT" S.A., datorită creşterii volumului de prime încasate cu 32,6% faţă de anul 1999,
8
a reuşit să-şi menţină ferm poziţia a 6-a a clasamentului, cumulând 4,2% din volumul primelor
încasate. Creşterea de 2,4 ori a volumului de prime încasate faţă de anul trecut i-a permis companiei
"DONARIS GROUP" S.A. să ajungă de pe locul 13 pe locul 7.
Cu două trepte mai sus s-a ridicat compania "EXIM-ASINT" S.A. care a ocupat locul 8. Societatea
"GARANŢIE" S.A.„ mărindu-şi volumul de prime încasate de aproape 18 ori faţă de anul 1999, s-a
situat pe locul 9, cota de piaţă fiind egală cu 2,5%. "GARDENIE" S.A., înregistrând o descreştere
semnificativă a volumului de prime cumulate cu 21% faţă de anul 1999, a coborât de pe poziţia a 5-a
pe ultimul loc al topului primelor zece companii ce operează pe piaţa de asigurări a Republicii
Moldova.
Rezultatele înregistrate de primele zece companii reflectă dominaţia evidentă a acestora pe piaţa de
asigurări, însumând o pondere de 82% din volumul primelor cumulate pe asigurarea directă în
total. Tabel nr. 2 Asigurătorii principali conform rezultatelor anului 2002
Compania de Primele primite din Primele primite din Capitalul statutar Rezervele şi
asigurare asigurarea directă reasigurare achitat fondurile de
asigurare
QBE ASITO 71983,5 164,9 46515,3 29523,5
AFES-M 18052,9 1949,9 4105,0 6570,4
Donaris-Group 15799,5 5688,5 6685,5 2094,1
Moldova-Astrovaz 11628,1 274,2 1000,0 12273,0
Galas 11488,5 1101,1 2010,0 2837,6
MoldCargo 9874,4 915,6 2200,0 5780,1
Artas 8975,6 0,0 2646,9 5307,1
Carat 6505,1 913,4 1000,0 4847,4
Garanţie 6104,3 217,4 895,2 1527,8
Exim-Asint 5259,9 0,0 1924,0 2372,9

Piaţa asigurărilor constituie un concept dinamic, cu valenţe practice pe plan economic, financiar şi
legislativ, o generaţie nouă a industriei financiare şi de sine stătător în condiţiile economiei de
tranziţie. Cadrul organizatoric şi metodologic în care se realizează activitatea de asigurare constituie
piaţa asigurărilor, unde elementele specifice sunt asigurătorul, asiguratul şi riscurile care-i însoţesc.
Studiile efectuate demonstrează că relaţiile de asigurări prezintă un gen de activitate particular, care
poate proteja populaţia din punct de vedere economic şi îi poate acorda susţinere socială pe termen
lung.
Parametrii asigurărilor sunt oferta de asigurare. Astfel, asigurătorul lansează oferta de asigurare în
temeiul unei legi, în cazul asigurărilor obligatorii sau în virtutea unui contract, în cazul asigurărilor
facultative. Asiguratul îşi manifestă cererea de asigurare în funcţiile de propriile interese, putere
9
financiară sau chiar în virtutea legii, în cazul asigurărilor obligatorii. Prin urmare, elaborarea şi
implementarea proiectelor noi de asigurare presupun timp şi eforturi din partea tuturor celor
implicaţi. Spre exemplu, compania "QBE ASITO" a ajuns la concluzia că s-au creat condiţiile
favorabile pentru implementarea unui produs de asigurare nou, care după toţi parametrii s-ar deosebi
de produsele existente. Astfel, în urma colaborării fructuoase a specialiştilor companiei "QBE
ASITO" şi companiei de reasigurări "Munich RE", care şi-au asumat protejarea completă a riscurilor,
a rezultat o societate mixtă de asigurări de viată.Oferta de asigurare este susţinută de societăţile
comerciale de asigurare, persoane juridice autorizate legal să funcţioneze pe piaţa asigurărilor şi care
au capacitatea financiară corespunzătoare. Lipsa ofertei de asigurare, indiferent de cauze, generează
alternative de autoprotecţie, autoasigurare sau acţiuni de economisire.
Societăţile comerciale care activează pe piaţa asigurărilor pot fi societăţi cu capital integral de stat,
privat sau mixt sau alte categorii instituţionale.In Republica Moldova în anul 2000 erau
înregistrate 43 de companii de asigurare.
Evoluţia numărului şi structurii participanţilor pieţei de asigurări diferă de la ţară la ţară şi depinde
de politi cele şi reglementările în domeniul asigurărilor, de capacitatea sistemului politi c, nivelul de
dezvoltare economică şi socială, gradul de capitalizare şi, în unele cazuri, de factorii mediului extern
apropiat al ţării.
Pînă la intrarea în vigoare a prevederilor Legii cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din
21.12.2006 noţiunea de participanţi ai pieţei de asigurări nu putea fi defi nită, deoarece, în calitate de
componentă structurală a pieţei, majoritatea categoriilor de parti cipanţi, în special cei profesionişti ,
lipseau (cu excepţia asigurătorilor şi asiguraţilor). Interesul autorităţilor de conformare a prevederilor
legale la standardele europene, au determinat ca Legea actuală să prevadă reglementarea acti vităţii
tuturor parti cipanţilor pieţei de asigurări. Parti cipanţi ai pieţei de asigurări sunt reprezentaţi de
persoanele fi zice şi juridice, precum şi de organismele fără personalitate juridică, care desfăşoară
acti vităţi, încheie tranzacţii sau efectuează operaţiuni pe piaţa de asigurări, exercitî nd drepturi şi
executî nd obligaţii rezultate din lege, contract sau alte temeiuri de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor
civile. Din cele menţionate, rezultă că, parti cipanţii pe piaţa asigurărilor includ atit participanţii
profesionişti , stabiliţi prin legislaţie, cît şi alte categorii, şi anume:
• asigurătorii/reasigurătorii sau companiile de asigurări/reasigurări;
• intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări;
• asiguraţii sau persoanele asigurate;
• actuarul.
În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi

10
consolidarea pieţei prin modifi carea cadrului legislati v, în special, cel aferent capitalizării
companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare acti
vităţi specializate: fi e numai de asigurări generale, fi e numai de asigurări de viaţă. Excepţiile de la
aceste norme se referă numai la asigurătorii
care au fost autorizaţi pînă la intrarea în vigoare a Legii. Conform datelor stati sti ce, la moment pe
piaţa locală de asigurări acti vează 24 de asigurători, din care 22 de companii sau 92% sunt
specializate pe segmentul de asigurări generale (de accidente, bunuri, auto, etc.) şi numai 2 companii
licenţiate („Grawe Carat Asigurări” S.A. şi „Sigur-Asigur” S.A.), desfăşoară activităţi
simultane/combinate de asigurări generale şi de viaţă.Compania „Asito”S.A. nu deţine licenţă pentru
desfăşurarea acti vităţii în categoria „asigurare de viaţă”, însă continuă să administreze contractele pe
asigurările de viaţă contractate pînă la data intrării în vigoare a Legii cu privire la asigurări, în
condiţiile în care legislaţia nu interzice aceste acti vităţi. Companiile de asigurări generale practică
toate formele de asigurare. Poliţele unit-linked nu sunt populare, astfel că produsele asigurătorilor de
viaţă sunt de natură clasică, cu parti cipare la investi ţie. Nu există asigurători care practi că exclusiv
asigurări de viaţă. Această situaţie se datorează unui şir de factori. În special, datorită interesului
redus al populaţiei faţă de asigurările de viaţă specifi cat, pe de o parte, prin nivelul redus al
veniturilor disponibile ale populaţiei, or aceste asigurări necesită dispunerea,permanentă şi pe termen
lung de resurse fi nanciare peste nivelul mediu pe ţară, iar pe de altă parte, cerinţele mari de
capitalizare a asigurătorilor care practi că asigurări de viaţă exclusive. Absenţa reasigurătorilor care
desfăşoară acti vitate exclusivă de reasigurare este determinată de lipsa necesităţii unor astfel de
companii, deoarece asigurătorii pot desfăşura şi acti vitate de reasigurare, adicăde primire a riscurilor
în reasigurare sau de asigurare a asigurătorului direct. De asemenea, ţinînd cont de faptul că nu există
restricţii referitoare la transmiterea riscurilor în reasigurare peste hotare, în scopul creşterii încrederii
în produsele administrate, precum şi în vederea asigurării unei prudenţialităţi elevate,
companiile locale de asigurări, aproape în totalitate transmit riscurile asigurate în reasigurare către
reasigurătoriieuropeni recunoscuţi.
Din datele stati sti ce, se observă o creştere anuală cu peste 13 companii de brokeraj. Dacă în anul
2008 pe piaţa internă acti vau 32 brokeri, atunci la sfî rşitul lunii septembrie, anul 2010, acti vau 59
companii.Totuşi, comparînd nivelul de dezvoltare şi importanţa
participanţilor la piaţa de asigurări în economia. Indicatorul statistic care poate reprezenta cel
mai pertinent numărul asiguraţilor este „numărul de poliţe de asigurare”. Creşterea în fiecare an
de
analiză a numărului de poliţe în vigoare, denotă faptul că interesul pentru acoperirea riscurilor specifi

11
ce fi ecărei persoane creşte permanent. Astfel în numai 2 ani, numărul poliţelor în vigoare a crescut
cu peste 114 mii poliţe de asigurare, înregistrînd o creştere medie anuală de aproape 12% şi cuanti fi
cînd circa 723,6 mii asiguraţi la sfî rşitul anului 2009. Conform estimărilor, la sfîrşitul anului 2010,
numărul asiguraţilor ar putea creşte şi mai consistent, fiind reprezentaţi de circa 900 mii poliţe, cu o
creştere faţă de perioada similară precedentă de peste 24%.Tendinţa descendentă a numărului de
asigurători este determinată, în cea mai mare parte, de creşterea periodică a cerinţelor de capitalizare
şi de conformare la sistemului complex de reglementare al activităţii de asigurare. Prin urmare, aceste
reglementări au redus numărul de asigurători atît după anul 2002, cît şi după 2007.
La finele anului 2002 pe piaţa serviciilor de asigurare activau 49 companii de asigurare, 14 din
acestea fiind cu participare străină în capitalul social. Urmare a modifi cării Legii nr. 1508-XII din
15.06.1993 cu privire la asigurări, la capitolul ce ţine de majorarea capitalului social al companiilor
de asigurare de la 300 mii pînă la minimum 2 mil. lei, numărul operatorilor pe piaţă scade, ajungînd
la sfî rşitul anului 2005 pînă la numai 32 companii de asigurare, care deţin în total pe piaţă un capital
social stabilit in mărime 207,7 milioane lei. Noile prevederi ale Legii, intrate în vigoare la 06 aprilie
2007, care prevăd majorarea periodică a capitalului social minim şi reorganizarea asigurătorilor cu
formă organizatorico-juridică de „societate cu răspundere limitată” în „societate pe acţiuni” au
accelerat repetat reducerea numărului de asigurători şi, respectiv, la consolidarea pieţei de asigurări,
de la 33 companii în 2007 la numai 24 la sfî rşitul lunii septembrie 2010.

12
 Concluzii

Oamenii indiferent din clasele din care fac parte sunt predispuși pericolelor, care le pot
schimba cursul vieții. Acest lucru trebuie să ne determine să prevenim riscurile și amenințările
din viața noastră cu ajutorul asigurărilor.
Asigurările ocupă un loc din ce în ce mai important în viețile noastre deoarece avem
nevoie de siguranță și protecție.
În general puterea economică a unei țări se află în sistemul bancar și de asigurări, care nu
mai are nevoie de argumente. Nu este întamplător că economiile cele mai stabile se întâlnesc în
țările în care asigurările sunt bine prezentate în viața economică.
Creșterea și diversificarea activității economice, și implicit, a schimburilor internaționale
de valori au dus la creșterea și dezvoltarea unor piețe active și concurente de asigurări și
reasigurări.
Datorită amplei forme de cuprindere și a diversivității formlor de asigurare, inventivității
permanente a asiguratorilor, reasiguratorilor și brokerilor de a oferii protecții noi, pentru riscuri
din ce în ce mai deosebite, studierea acestui domeniu nu are limite spațiale și obligă involuntar la
un interes în creștere.
Este un domeniu foarte dinamic și cuprinzător atât cantitativ, cât și calitativ, a cărui
evoluție marchează progresul economic, tehnologic și, de ce nu, al omenirii în general.
Acest domeniu îmi trezește inters și doresc să aflu cât mai multe despre acesta, motiv
pentru care am ales să studiez asigurările. Asigurarea reprezintă un acord de voință (sub formă
de contract) între asigurat și asigurator, prin care asiguratorul oferă asiguratului contravaloarea
daunelor (sau suma asigurată) în cazul producerii riscurilor, în schimbul plății de către asigurat a
primei de asigurare.

13
14
 Bibliografie
http://www.soros.md/files/publications/documents/Raport_Soros%20asigurari.pdf

L E G E cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006

www.statistica.md

www.cnpf.md

www.asigurare.md

15