Cercetari Privind Hazardul Seismic Local A Zonei Metropolitane Bucuresti

I S B N 9 7 3 - 7 0 2 - 8 0 9 - 0
9 7 8 9 7 3 7 0 2 8 0 9 9
GHEORGHE MĂRMUREANU
CARMEN ORTANZA CIOFLAN ALEXANDRU MĂRMUREANU
CERCETĂRI PRIVIND HAZARDUL SEISMIC LOCAL

(MICROZONARE) A ZONEI METROPOLITANE BUCUREŞTI
Hărţi de microzonare seismică în acceleraţii, perioade fundamentale şi
intensităţi seismice
Referenţi ştiinţifici:
Prof.dr.ing.Ioan VLAD
Universitatera Tehnică de Construcţii Bucureşti
Dr.fiz. Mircea RADULIAN
CS gr.I, director ştiinţific, Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, Bucureşti
Editura TEHNOPRESS
Str. Pinului nr. 1A
700109 Iaşi
Tel./fax: 0232 260092
E-mail: tehnopress@yahoo.com
http://www.tehnopress.ro
Editură acreditată CNCSIS, cod CNCSIS 89
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MĂRMUREANU, GHEORGHE
Cercetări privind hazardul seismic local (microzonare) a zonei metropolitane
Bucureşti: Hărţi de microzonare seismică în acceleraţii, perioade fundamentale şi
intensităţi seismice / Gheorghe Mărmureanu, Carmen Ortanza Cioflan, Alexandru
Mărmureanu. – Iaşi: Tehnopress, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-702-809-9
I. Cioflan, Carmen Ortanza
II. Mărmureanu, Alexandru
550.34
Editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică

GHEORGHE MĂRMUREANU
CARMEN ORTANZA CIOFLAN ALEXANDRU MĂRMUREANU
CERCETĂRI PRIVIND HAZARDUL SEISMIC

LOCAL (MICROZONARE) A ZONEI
METROPOLITANE BUCUREŞTI
Hărţi de microzonare seismică în acceleraţii, perioade
fundamentale şi intensităţi seismice
IAŞI – 2010
Cuvânt înainte…
Undeva,în interiorul acestui tratat scriam: Incă mai mor uimitor de mulţi oameni, când
pământul de sub ei începe să se cutremure. Aproape întotdeuna, cauza morţii lor nu este
cutremurul în sine,ci casele, birourile, magazinele sau şcolile care se prăbuşesc peste ei.Un
cutremur care s-ar solda cu zeci sau sute de victime în California sau Japonia ar putea face zeci
de mii de victime în America Latină (ex. Haiti ,cutremurul din 12 ianuarie,2010 a ucis 232.000
oameni etc.), ori în Asia Centrală şi de Sud, unde multe clădiri au devenit simple mormane de
zidărie neconsolidată. Cutremurul produs în Kashmir (MW=7,6;octombrie 2005) a ucis peste
73.000 persoane, iar cel din Sumatra( 26 decembrie , 2005, MW =9,4) circa 382.000 oameni etc.
Evaluarea valorilor mişcării seismice, aşteptate într-un amplasament, este una dintre cele
mai dificile şi mai responsabile atribuţii ale seismologiei contemporane.Pe de altă parte,o foarte
mare vulnerabilitate a clădirilor existente în Bucureşti şi în alte oraşe ale României a fost
observată la ultimile cutremure catastrofale din 10 noiembrie 1940 (MGR =7,4) şi din 4 martie
1977 (MGR =7,2). Este de remarcat că unele clădiri moderne au suferit avarii importante în
structura lor de rezistenţă, iar altele chiar au fost distruse total.Estimarea făcută , după
cutremurul din 4 martie 1977, arată că 2/3 din pierderile totale, de circa 2,05 miliarde $, au fost
în Bucureşti , unde 36 de clădiri înalte au fost complet distruse, 32.900 locuinţe prăbuşite sau
avariate grav, 35.000 de familii au rămas fără adăpost, zeci de mii de imobile avariate,
numeroase alte avarii şi distrugeri în industrie şi economie. Numărul morţilor a fost de 1578 şi
peste 11.300 de oameni au rămas cu diferite invalidităţi (90% dintre morţi şi 67% dintre răniţi,
în Bucureşti).
Evaluarea corectă a hazardului seismic, pentru o anumită zonă sau ţară, oferă premiza de
bază a proiectării antiseismice, deocamdată singura cale de reducere a pierderilor umane şi
materiale. Unul dintre cei mai importanţi indicatori ai estimărilor de hazard seismic şi de risc
seismic este acceleraţia maximă de proiectare, parametru ce defineşte,de fapt, „rezistenţa”
structurii. Al doilea parametru este perioda fundamentală de vibraţie a terenului, pentru a fi
evitată rezonanţa dintre teren şi structură, adică, asigurarea stabilităţii clădirii, în timpul
desfăşurării cutremurului. Aşa cum se va vedea în lucrarea de faţă, evaluarea perioadei
fundamentale de vibraţie a terenului a fost făcută cu mare atenţie şi este pentru prima dată
când se pune un accent deoasebit pe acest parametru, esenţial, în asigurarea stabilităţii
construcţiei, parametru foarte dependent de magnitudinea cutremurului şi de comportarea
puternic neliniară a terenului de sub clădire, în timpul cutremurelor puternice vrâncene. Nu
trebuie uitat că fenomenul de interacţiune dinamică teren-structură face ca perioada
fundamentală a întregului sistem să crească,chiar substanţial,în funcţie de structură şi de
masa terenului aferentă,luată în calcul.
In partea finală a tratatului, se prezintă:(i)- Harta cu staţiile seismice aflate în aria
metropolitană Bucureşti;(ii)-Tabel final cu date înregistrate,calculate şi cu valorile
2
acceleraţiilor maxime (PGA,cm/s ), ale perioadelor fundamentale(T,s) şi ale intensităţilor
seismice MSK/MM, pentru fiecare zonă de pe raza municipiului Bucuresţi şi a ariilor
5
cutremurul maxim posibil, MGR =7,5( MW=7,7); (v)-Harta de microzonare seismică a zonei
metropolitane Bucureşti în intensităţi MSK/MM , pentru cutremurul maxim posibil, MGR =7,5(
MW=7,7).
Totul a început acum 10 ani printr-un proiect,desfăşurat în cadrul Programului
MENER,împreună cu colegii de la INCERC-Bucureşti,ulterior dezvoltat şi completat pentru a fi
adus la această formă. Pe această cale, aducem mulţumirile noastre Autorităţii Naţionale pentru
Cercetare Stiinţifică(ANCS), din cadrul Ministerului Educaţiei,Cercetarii,Tineretului şi
Sportului, pentru suportul material, pentru susţinerea noastră în realizarea acestor cercetări,cu
mare impact social.
Octombrie 14, 2010

Autorii
6
CUPRINS
Capitolul 1. Incadrarea zonei seismogne Vrancea în ansamblul

geostructural al teritoriului României ......................................................... 13
1.1.Introducere ...................................................................................................................... 13
1.2.Incadrarea zonei seismogne Vrancea în ansamblul geostructural
al teritoriului României ................................................................................................... 16
1.3.Particularităţi ale zonei seismogene Vrancea ................................................................. 20
1.4.Particularităţi ale cutremurelor vrâncene ........................................................................ 23
Bibliografie ........................................................................................................................... 28
Capitolul 2. Condiţii geomorfologice şi geologice regionale ............................................ 30

2.1.Date geomorfologice ...................................................................................................... 30
2.2.Date geologice ............................................................................................................... 31
2.3.Date geofizice ................................................................................................................ 36
2.4.Condiţii geomorfologice şi geologice locale ................................................................. 38
Date geomorfologice ........................................................................................... 38
Date geologice: Stratigrafia ................................................................................ 42
Bibliografie .......................................................................................................................... 49
Capitolul 3. Evaluarea hazardului seismic local(microzonare) prin analize probabiliste

si deterministe/(neo)deterministe.Metode si conţinutul etapelor 1-4 ............... 50
3.1.Introducere ..................................................................................................................... 50
3.2.Conservatorism si generalizare în evaluarea hazardului seismic .................................. 52
3.3.Hazard seismic,incertitudini, multimi tip “Fuzzy” ......................................................... 53
3.4.Hazard seismic.Analiza probabilistă ............................................................................... 57
3.5.Hazard seismic.Analiza deterministă/(neo)deterministă ............................................... 65
Bibliografie .......................................................................................................................... 68
Capitolul 4. Definirea surselor seismice si geometriei lor, aferente zonei

metropolitane Bucureşti ................................................................................. 70
4.1.Introducere ...................................................................................................................... 70
4.2.Zona subcrustală Vrancea .............................................................................................. 71
4.2.1.Catalogul cutremurelor din zona subcrustala (intermediare) Vrancea ............ 72
4.2.2.Determinarea activităţii seismice ..................................................................... 76
4.2.3.Geometria sursei .............................................................................................. 78
4.2.4.Magnitudinea maximă posibilă ....................................................................... 80
4.3. Zona crustală Vrancea .................................................................................................... 86
Subzona Râmnicu Sărat ....................................................................................... 88
Subzona Vrâncioaia ............................................................................................. 90
4.3.1.Catalogul cutremurelor din zona crustală Vrancea .......................................... 90
4.3.2.Determinarea activităţii seismice ................................................................... 94
4.3.4.Magnitudinea maximă posibilă pentru cutremurele crustale ........................... 95
4.4. Zona Falia Intramoesică-Shabla .................................................................................... 96
4.4.1.Catalogul cutremurelor din zona Falia Intramoesica-Shabla ........................... 97
4.4.2.Determinarea activităţii seismice .................................................................... 98
4.4.4.Magnitudinea maximă posibilă ........................................................................ 99
7
4.5. Zona seismică Depresiunea Predobrogeană ...................................................................102
4.5.1.Catalogul cutremurelor din Depresiunea Dobrogeană ..................................... 103
4.6. Zona seismica locală Bucuresti, din Campia Română ................................................... 106
4.6.1.Catalogul cutremurelor din zona Bucuresti ..................................................... 106
Bibliografie ........................................................................................................................... 110
Capitolul 5. Legi de recurenţă magnitudine-frecvenţă,inclusiv incertitudinile

Cutremurul de control/referinţă în analiza
deterministă/(neo) deterministă ....................................................................113
5.1.Zona Vrancea intermediară ............................................................................................. 113
Legea de recurenţă magnitudine-frecvenţă ........................................................ 113
Stabilirea incertitudinilor epistemice asociate relaţiei de recurenta ...................115
5.2.Evidenţe pentru structura segmentată pe adâncime a zonei subcrustale
Vrancea ......................................................................................................................... 115
5.3.Zona Vrancea normală .................................................................................................... 121
Stabilirea incertitudinilor epistemice asociate relaţiei de recurenţă ...................123
5.4.Zona Falia Intramoesică-Shabla ..................................................................................... 123
5.5.Zona seismică Tulcea – Galaţi ........................................................................................ 124
5.6.Relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele puternice
vrâncene .......................................................................................................................... 123
5.6.1.Modelul neliniar ............................................................................................... 126
5.6.1.1. Calcularea gradientului şi a matricii hessiene ....................................... 128
5.6.1.2. Metoda Levenberg – Marquardt ........................................................... 128
5.6.2.Relaţia frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele vrâncene cu MGR ≥5.0 .... 129
5.6.2.1.Relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele
vrâncene intermediare cu MGR ≥ 5.0 apărute între 1900 şi 2001 ........... 130
5.7.Definirea cutremurului de referinţă (de control) în analizele deterministe .....................132
Bibliografie ........................................................................................................................... 138
Capitolul 6. Corelaţia distanţă epicentrală-magnitudine în analiza probabilistă.

Legi de atenuare(Etapa a-III-a ) si curbe de hazard seismic
(Etapa a-IV-a) ..................................................................................................140
6.1. Legi de atenuare pentru cutremure moderate .................................................................140
6.2.Legi de atenuare pentru cutremure majore din ultimul secol ......................................... 144
6.3.Comparatie între legile de atenuare pentru Cernavoda cu cele pentru
Bucuresti ......................................................................................................................... 153
6.4.Dependenţa puternică a proprietăţilor de atenuare de frecvenţă ..................................... 159
6.5.Analiza probabilistă.Etapa a-4-a în determinarea hazardului seismic ............................ 168
6.5.1.Curbele de hazard seismic – modelul Enescu .................................................. 169
6.5.2.Curbele de hazard seismic pentru aria metropolitană Bucureşti ...................... 171
8
Bibliografie ........................................................................................................................... 175
Capitolul 7. Calculul semnalului seismic pe traseul focar -roca de bază a

zonei metropolitane Bucureşti ...................................................................... 178
7.1.Generarea semnalului seismic la nivelul rocii de bazǎ în analiza
(neo)deterministă ............................................................................................................ 178
7.1.1.Metode de calcul ale seismogramelor la nivelul rocii de baza ........................ 178
Metoda sumării multimodale ............................................................................. 180
Metoda multimodală pentru undele Love (SH) intr-un semispaţiu
stratificat ............................................................................................................ 181
Metoda multimodala pentru undele Rayleigh (P-SV) intr-un semispatiu
stratificat ............................................................................................................ 184
Moduri radiate de surse punctuale în medii inelastice ....................................... 185
7.2.Modelarea sursei seismice .............................................................................................. 190
7.3.Structurile de propagare a undelor seismice pe traseul focar-roca de baza .................... 191
Structura Vrancea (VR) ..................................................................................... 192
Structura Platforma Moesica ..............................................................................192
7.3.1.Modele de viteze de strat alcatuite prin masuratori in foraje adânci .............. 193
7.3.2.Modelul crustal de viteze pe aliniamentul Vrancea – sud-Bucuresti ............... 195
7.4.Accelerograme reprezentative la roca de bază a zonei metropolitane Bucureşti ............198
7.5.Generarea semnalului sesimic la nivelul rocii de baza. Folosindu-se „modelul
zgomt şoc nestaţionar, filtrat neliniar” ......................................................................... 203
7.5.1.Generarea numerică a zgomotului alb la nivelul rocii de bază ........................ 210
7.5.2.Realizarea zgomotului şoc nestaţionar .............................................................212
Bibliografie ........................................................................................................................... 214
Capitolul 8. Structura locală a zonei metropolitane Bucureşti .......................................218

8.1.Caractertizare geologică.Complexe geologice genetice ................................................. 218
Complexul depozitelor antropogene .................................................................. 220
Procese geologice-dinamice actuale .................................................................. 220
Condiţii hidrogeologice ..................................................................................... 220
Măsurători seismice ........................................................................................... 222
Măsurători seismice în foraje ............................................................................. 224
Profile seismice .................................................................................................. 225
8.2.Măsuratori de viteze seismice în stratele cuaternare ..................................................... 230
8.2.1.Masurători in foraje de suprafaţă .................................................................... 230
8.2.2.Masurători in foraje prin metoda „down hole” ................................................ 234
8.3.Structuri de viteze pentru locatiile accelerometrele digitale din Bucuresti
utilizand datele de zgomot seismic ................................................................................. 239
8.4.Functiile modul de torsiune dinamică (G,daN/cm2) şi de amortizare (D%)
pentru pământurile(roci degradate) din stratele superficiale.Date
experimentale în regim dinamic(seismic) ....................................................................... 247
Bibliografie ........................................................................................................................... 258
Capitolul 9. Propagarea verticala a undelor seismice(SH) prin medii

neliniare, caracteristice zonei metropolitane Bucureşti .............................. 261
9.1.Modelarea mişcărilor seismice puternice ........................................................................261
9.1.1 Răspunsul neliniar al probelor de pământ ....................................................... 262
9.1.2 Legi constitutive pentru pământuri(roci degradate) ....................................... 264
9.1.3.Determinarea parametrilor funcţiilor dinamice G(daN/cm2 ) şi D% ............... 266
9
9.1.4.Propagarea verticală a undelor seismice SH.Model vâscoelastic liniar
si neliniar.Acceleraţii si perioade la suprafaţa terenului. Exemple ............... 268
9.2.Răspunsul masivului de pământ folosind diferite legi constitutive ............................... 278
Bibliografie ........................................................................................................................... 281
Capitolul 10. Evaluarea perioadelor fundamentale si predominante de

vibratie ale terenului, din zona metropolitană Bucureşti .........................283
10.1.Perioda fundamentala de vibratie a terenului din Bucureşti ......................................... 283
10.2.Estimarea frecvenţelor fundamentale prin masurători de zgomot de
fond ............................................................................................................................. 292
10.3.Determinarea perioadelor fundamentale si predominante (vârfurilor
de rezonanţă) prin metoda funcţiei receiver .................................................................297
10.3.1.Metoda functiei receiver (raportul spectral H/V) ..........................................298
Bibliografie............................................................................................................................ 307
Capitolul 11. Evaluarea efectelor seismice locale folosind metoda hibridă în

analiza (neo)deterministă pentru „cutremurul de control” ....................... 311
11.1.Aspecte teoretice şi aplicative ....................................................................................... 311
11.2.Sectiunile de calcul S1-S6 pentru zona metropolitană Bucureşti .................................. 313
11.3.Distribuţia generală a parametrilor mişcărilor seismice puternice:
validări ale modelărilor şi teste de stabilitate pentru „cutremurul de
control” ......................................................................................................................... 317
11.4. Evaluarea efectelor seismice locale ............................................................................. 327
11.5.Performanţe şi limitări ale metodei hibride în analiza (neo)deterministă ..................... 338
Bibliografie ........................................................................................................................... 341
Capitolul 12. Evaluarea (neo)deterministă a efectelor seismice locale, în zona

metropolitană Bucureşti folosind metoda analitică ................................... 345
12.1.Aplicabilitatea metodei analitice de evaluare a efectelor seismice locale .................... 345
12.2.Spectre caracteristice structurilor de propagare locale ................................................. 351
Bibliografie locale ................................................................................................................. 367
Capitolul 13.Evaluarea cantitativă a efectelor neliniare pe traseul:focar-roca de

bază (amplasament Bucureşti)-suprafaţa liberă a terenului..................... 370
13.1.Răspunsul neliniar al terenului aferent zonei metropolitane Bucureşti ........................ 370
13.2.Evaluarea cantitativă a efectelor neliniare folosind factorii de amplificare
spectrală (FAS) ............................................................................................................. 375
13.3.Dependenţa puternic neliniara a factorilor de amplificare spectrală (FAS) de
magnitudinea cutremurelor vrâncene ............................................................................ 378
13.4.Factorii de amplificare spectrală si variatia lor cu frecventele ..................................... 382
Bibliografie............................................................................................................................ 389
Capitolul 14.Parametrizarea hazardului seismic local (microzonare) pentru

aria metropolitană Bucureşti în analiza (neo)deterministă ...................... 390
14.1.Modele fizice pentru bedrock şi pentru structurile locale în analiza
(neo)deterministă .......................................................................................................... 390
14.2.Modelarea GIS a stratelor superficiale ale zonei metropolitane Bucureşti ...................397
14.3.Accelerograme generate la suprafaţa liberă a terenului, din aria
metropolitană Bucureşti, în analiza (neo)deterministă .............................................. 407
Bibliografie ........................................................................................................................... 413
10
Capitolul 15.Harta de hazard seismic local(microzonare), pentru zona
metropolitană Bucureşti ............................................................................... 415
15.1.Microzonarea parametrilor de vârf şi conţinut de frecvenţe pentru cutremurele
inregistrate din 1977,1986, 1990(1) .............................................................................. 415
• Acceleraţia maximă a terenului PGA si acceleraţia de vârf efectivă a
terenului EPA ................................................................................................ 415
• Viteza maximă a terenului PGV şi viteza de vârf efectivă a
terenului EPV ................................................................................................ 416
15.2.Microzonarea parametrilor de vârf ai terenului (EPA), înregistraţi în
municipiul Bucureşti, la cutremurul din 27octombrie 2004(MW=6,0) ........................ 422
15.3.Date pentru microzonarea seismică a zonei metropolitane Bucuresti,
obţinute în proiectul URS cu Univ.Karlsruhe şi INCD Fizica Pământului .................. 425
15.4.Corelarea rezultatelor estimărilor analitice şi deterministe pentru răspunsul
terenului în amplasament.Analiza finală ......................................................................427
15.5.Date privind valorile maxime ale acceleratiilor(PGA) si ale perioadelor
fundamentale(T,s), inregistrate pe aria metropolitană Bucureşti, începând
cu 4 martie 1977 ............................................................................................................432
15.5.1.Acceleraţii maxime înregistrate de aparatura seismică.................................. 432
15.5.2.Acceleratii obţinute folosind analiza (neo)deterministă ................................ 436
15.6.Perioade fundamentale de vibraţie ale terenului............................................................ 438
15.6.1.Perioade fundamentale rezultate din analizele spectrale,
pe baza masurătorilor cu aparatură seismică.................................................. 438
15.6.2.Perioade fundamentale şi secundare,obţinute prin măsurători
de zgomot de fond, în Bucureşti şi în zonele limitrofe................................... 440
15.6.3.Perioade fundamemntale de vibraţie ale terenului folosind viteza
medie a undelor transversale şi grosimea totală a stratelor aflate
în zona metropolitană Bucureşti .................................................................... 440
15.6.4.Perioade fundamentale de vibraţie, obţinute din înregistrări
de zgomot seismic, în locaţiile cu staţii digitale K2 ...................................... 441
15.6.5.Frecvenţele fundamentale determinate prin metoda funcţiei
receiver (locaţiile staţiilor K2 din Figura 15, Cap.10) ................................... 442
15.7.Evaluarea efectelor seismice locale a zonei metroplitane Bucureşti,
folosind analiza (neo)deterministă (hibridă sau analitică) ............................................ 443
15.7.1.Variaţia acceleraţiilor, deplasărilor şi a vitezelor maximeale terenului, în
lungul profilelor S1-S6 folosind metoda hibridă,în analiza
(neo)deterministă .......................................................................................... 443
15.7.2.Variaţia acceleratiilor, deplasărilor şi a vitezelor maxime ale terenului, în
lungul profilelor S1-S6 folosind metoda analitică în analiza
(neo)deterministă .......................................................................................... 448
15.8.Variaţia PGA(cm/s2) şi a perioadelor fundamentale de vibraţie ale terenului (T,s),
ţinând seama de răspunsul neliniar al pământurilor din fiecare strat al zonei
metropolitane Bucureşti ............................................................................................... 453
15.9. Comentarii /Observaţii/Concluzii ................................................................................ 457
1. Harta cu staţiile seismice aflate în aria metropolitană Bucureşti ............................. 463
2. Tabel final cu date înregistrate,calculate şi cu valorile accelratiilor maxime
(PGA,cm/s2), ale perioadelor fundamentale(T,s) şi ale intensităţilor seismice
MSK/MM, pentru fiecare zonă de pe raza municipiului Bucuresţi şi a
ariilor limitrofe ......................................................................................................... 464
11
3. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti, cu
acceleraţiile maxime(PGA) în cm/s2 , pentru cutremurul maxim
posibil ,MGR =7,5( MW=7,7)...................................................................................... 467
4. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti cu
perioadele fundamentale,T(s) ,pentru cutremurul maxim posibil,
MGR =7,5( MW=7,7)................................................................................................... 468
5. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti în
intensităţi MSK/MM pentru cutremurul maxim posibil,
MGR=7,5( MW=7,7).................................................................................................... 469
Bibliografie ........................................................................................................................... 470
12
Capitolul 1
Incadrarea zonei seismogne Vrancea în ansamblul geostructural al
teritoriului României
1.1.Introducere
România este afectată episodic de cutremure a căror sursă majoră este zona epicentrală
Vrancea, aflată la influenţă fronturilor de deformare, active adriatic,egeean şi vrâncean, prin
sistemul Pannonic-ALCADI (Figurile 1;2abcd;8).Aici se produc seisme la adâncimi, cuprinse
între 60 km şi 180 km (cutremure subcrustale sau intemediare),cu energie mare, resimţite pe arii
intinse, 2-3 asemenea evenimente pe secol având magnitudinea MGR= 7-7,5 pe scara Richter,
energia 1022 –1023 ergi, cu caracter distrugător, ultimele două mari producându-se la 10
noiembrie 1940 (MGR=7,4) şi la 4 martie 1977(MGR=7,2).Cutremurele din Vrancea,
determinante pentru seismicitatea teritoriului României, atât prin frecvenţa lor de apariţie, cât şi
Figura 1.Arcul carpatic si aria seismogenă Vrancea
prin magnitudinile lor, s-au impus atenţiei generale din cele mai vechi timpuri (chiar din vremea
Imperiului Roman) prin efectele lor distructive, iar in ultimul secol, ele au trezit interesul
cercetătorilor şi prin câteva particularităţi, esenţiale în realizarea microzonărilor seismice ale
localităţilor dens populate, conferindu-le un loc aparte în ansamblul seismelor ce zguduie
planeta noastră. Omul de ştiinţa, Gheorghe Demetrescu, arăta: „Cercetările seismologice arată
că în România, la cotul Carpaţilor, în Vrancea, există unul din cele mai caracteristice şi
interesante puncte seismice, un focar de cutremure adânci care, prin persistenţa şi izolarea sa,
nu-şi găseşte perechea pe toată faţa Pământului, decât într-un singur punct similar din
Munţii Hindu Kush, în Afganistan-Himalaia”.
Evaluarea corectă a hazardului seismic pentru o anumită zonă sau ţară, oferă premiza
indispensabilă proiectării antiseismice, deocamdată, singura cale de reducere a pierderilor umane
şi materiale. Două exemple sunt edificatoare în evaluarea incorectă a hazardului seismic,
exemple date studenţilor la cursurile de pregătire postuniveristară, de la GFZ-Postdam. Pe harta
de hazard seismic a Chinei, ce a avut la baza întocmirii ei datele seismice de circa 3000 de ani,
13
Figura 2a.Starea recentă de eforturi si deformatii in zona mediteraniană[6]
Strain transfer from the active Adriatic, Aegean and Vrancea deformation
fronts throughout the ALCADI – Pannonian system
Vrancea
Adrian
Aegean
Figura 2b.Transferul deformaţiilor din fronturile de deformare active adriatic,egeean si
vrâncean prin sistemul Pannonic-ALCADI [6]
14
Figura 2c.Topografia,dicontinuitatea Moho şi izosuprafaţa anomaliei de 2,2% a undelor P a
zonei seismogene Vrancea din tomografia seismică[6,17]. Sferele, din câmpul de viteze ridicate,
sunt hipocentrele cutremurelor intermediare vrancene,iar sferele roşii marchează localizarea
ultimelor cutremure puternice si mecanismele lor de focar.
în zona Tangshan a vut loc cutremurul din 27 iulie 1976. Acest cutremur a fost cuantificat cu o
magnitudine MGR =7,8 pe scara Richter şi o intensitate, Imax=XI pe scara MSK, în timp ce pe
harta de hazard seismic a ţării era indicată intensitatea, Imax =VI½ (MSK). Datele oficiale au
anunţat peste 270.000 de morţi şi circa 2,5 milioane de răniţi. Profesorul Wang, în anul 1987
Figura 2d .Harta tectonică simplificată a Neogenului târziu a Bazinului Pannonic si a

imprejurimilor sale[2]
15
arăta că dacă s-ar fi făcut studii de paleoseismicitate s-ar fi descoperit că au mai fost două
asemenea cutremure catastrofale, cu o perioda de revenire de circa 3000 de ani. Al doilea
exemplu este cel al cutremurului ce a avut loc în districtul Kobe (Japonia), pe data de 17
ianuarie 1995, şi care a avut o intensitate, Imax =X½ (MSK) şi o magnitudine MGR =7,2. Pe harta
de hazard seismic a Japoniei, în acest loc era trecută intensitatea, Imax =VI (JMA), dar pierderile
de vieţi omeneşti au fost în jur de 5250 oameni şi de circa 5 miliarde $ distrugeri materiale.
1.2.Incadrarea zonei seismogene Vrancea în ansamblul geostructural al

teritoriului României
Teritoriul României are o alcătuire geologică deosebit de complexă, formaţiuni diverse
din punctul de vedere al litologiei şi al vârstei fiind dispuse într-o varietate largă de structuri.
Aceasta se datoreşte aproape în exclusivitate, faptului că acest teritoriu a avut un rol activ în
procesele geologice desfăşurate în această regiune a Pământului din Precambrian şi până astăzi.
La sfârşitul Paleozoicului, ca urmare a desfăşurării proceselor din ciclul hercinic, blocul rigid al
Eurasiei se extinsese mult spre vest şi sud; teritoriul României ar corespunde, ca amplasare pe
glob, unei părţi din marginea sudică a acestuia. La începutul Mesozoicului, probabil chiar în
Triasicul inferior, în această parte periferică a plăcii eurasiatice s-au produs dislocări crustale şi
fenomene de extensie care au determinat separarea unor microblocuri sialice şi individualizarea
unor bazine de tip oceanic[9,21].
Figura 3.O schiţă tectonică a zonei Vrancea şi a celor adiacente [3]
In concepţia tectonicii globale, zona seismogenă Vrancea ocupă o poziţie specială, fiind
situată la contactul dintre Placa Est-Europeană, Subplaca Moesică şi sub Placa Intra-Alpină
(Figura 4 ). In partea de nord-est a teritoriului României se dezvoltă cea mai veche unitate
geologică, respectiv Platforma Moldovenească(Figurile 3;4). Marginea acestei platforme
16
urmăreşte un lineament important, materializat de linia Tornquist-Teysseire,cu orientarea nord-
vest-sud est. Soclul Platformei Moldoveneşti are caractere comune cu formaţiunile ce aflorează
în Scutul Ucrainean, fiind alcătuit din serii mezometamorfice gnaisice şi granito-gnaisice
migmatitice.
Cuvertura platformei s-a format în decursul mai multor cicluri sedimentare, începând din
Paleozoicul inferior, continuând în Cretacicul mediu şi în Neogen. Ciclul de sedimentare neogen
se încheie pentru partea vestică (acoperită de şariajul pânzei subcarpatice), cu depozitele
Sarmaţianului inferior sau, cel mult cu bassarabianul inferior, în vreme ce în restul platformei
depozitele neogene urcă pană în Pliocen sau chiar Pleistocen.
Structura rupturală a Platformei Moldoveneşti prezintă două sisteme de fracturi. Unele,
orientate nord-sud sau nord vest-sud est sunt fracturi mai vechi, după care platforma s-a afundat
în trepte spre vest, încă din timpul Paleozoicului; altele, orientate est-vest sau est, sud est-vest
nord vest, le decalează pe primele, având un rol important în dirijarea proceselor de subşariaj ale
platformei.
Figura 4. Schiţa seismotectonică a României(simplificată)[9,11]: 1. Orogenul carpatic; 2.

Depresiunea Focşani-Odobeşti; 3. Avanfosa carpatică; 4. Limita placă-subplacă; 5. Limita între
subplăci; 6. Dislocaţii transcurente; 7. Subducţie activă; 8. Subducţie neogenă; 9. Fractură
crustală; 10. Epicentrul cutremurelor subcrustale.
17
Figura 5. Harta tectonică a României (simplificată)[28]: 1. Dacide interne; 2. Transilvanide şi
Pienide; 3. Dacide mediane; 4. Dacide externe; 5. Dacide marginale; 6. Moldavide; 7.Orogenul
Nord-Dobrogean; 8.Avanfosa carpatică, depresiuni molasice; 9. Magmatite subsecvente alpine;
10. Roci vulcanice neogene; 11. Platforma Moldovenească; 12. Platforma Scitică; 13. Platforma
Moesică; 14. Pânză de şariaj; 15. Falie normală; 16. Flexură.
Intre Carpaţi şi Balcani se dezvoltă Subplaca Moesică (Platforma Moesică),

epihercinică ,ce se extinde spre nord est până la falia Peceneaga-Camena (Figurile 3;5). Spre
sud Platforma Moesică prezintă o trecere gradată către orogenul alpin din Balcani. In ceea ce
priveşte raporturile cu Carpaţii, evident că limita se găseşte în subasmentul pânzelor flişului de
la curbura Carpaţilor Orientali şi al unităţilor externe din Carpaţii Meridionali. Spre nord,
extinderea platformei poate fi urmărită până la falia Trotuşului. Falia intramoesică împarte
această platformă în două sectoare distincte din punct de vedere structural şi al constituţiei
soclului.
La nord de această falie se află compartimentul dobrogean al platformei, iar în sudul său,
compartimentul valah. Această falie se extinde pe o distantă apreciabilă, de pe platforma
continentală a Mării Negre ( în sud-est), până sub pânza getică, iar după unii autori, chiar până în
extremitatea sudică a Depresiunii Focşani-Odobeşti.M.Sandulescu[28] arată că ea are caracterul
faliilor compozite, cu compartimentul sudic mai coborât şi a suferit succesiv translaţii mai întâi
dextre, apoi senestre, caracter cu care este activă şi în prezent.
Sectorul dobrogean este separat la rândul său de falia Capidava-Ovidiu în Dobrogea
centrală, situată la nord, şi Dobrogea meridională, aflată la sud de aceasta. Dobrogea centrală
reprezintă un bloc ridicat, aflat la marginea nord-estică a Platformei Moesice. In cuprinsul său
aflorează două serii metamorfice, seria de Altân Tepe şi seria şisturilor verzi, aflate într-o
discontinuitate tectonică evidentă, a cărei vârstă ar putea fi cadomiană.
Dobrogea meridională, situată între falia Capidava-Ovidiu la nord şi falia intramoesică la
sud, este caracterizată prin dezvoltarea în soclul său de pe platformă a unor formaţiuni
metamorfice foarte vechi, arhaice sau chiar aparţinând proterozoicului inferior [28].
18
La sud-vest de falia intramoesică, în sectorul valah al platformei, au fost întâlnite, în
foraje, intruziuni precambriene reprezentate prin granite, granodiorite şi gabrouri .
Cuvertura Platformei Moesice debutează cu depozite ordoviciene şi continuă până în
Neogenul superior sau Pleistocen, în decursul a mai multor cicluri majore de sedimentare.
Structura actuală a cuverturii este rezultatul a două procese importante: a)-subsidenţa şi
eroziunea diferenţiată ce au determinat formarea unor importante zone depresionare în Paleozoic,
Jurasic şi Cretacic şi b)- fracturarea şi deformarea.
Cele două compartimente separate în cuprinsul Platformei Moesice (dobrogean şi valah)
se individualizează şi prin direcţiile principalelor fracturi. Astfel, în sectorul dobrogean
principalele fracturi au direcţia nord vest-sud est, în vreme ce în sectorul valah direcţia acestora
este predominant est-vest. Fracturile mai importante ale Platformei Moesice sunt cele care au
fost amintite şi anume:
– falia intramoesică, o falie litosferică ce se extinde pe o distanţă foarte mare, de pe
platforma continentală a Mării Negre (în sud-est), până sub pânza getică. Ea are
caracterele faliilor compozite, cu compartimentul sudic mai coborât. A suferit
succesiv translaţii, mai întâi dextre, apoi senestre. Cu acest caracter este activă şi
astăzi [28];
– falia Peceneaga-Camena, de asemenea litosferică, are o săritură verticală de cel
puţin 10km, cu compartimentul nordic coborât. Această falie a suferit mai ales
translaţii orizontale dextre, fiind încă activă cu acest caracter;
– falia Capidava-Ovidiu, recunoscută cel puţin până la nivelul discontinuităţii
Conrad, cu compartimentul sudic coborât şi cu unele translaţii orizontale,
probabil dextre.
Regiunea de cutare alpină carpatică ocupă două treimi din teritoriul României şi este
compusă din sectoare muntoase mărginite de depresiuni. Acestea intră în alcătuirea Subplăcii
Intra-Alpine. Orogenul carpatic are o structură extrem de complexă, constituind unul din cele
mai complexe segmente ale Europei alpine.
In diviziunea geotectonică a Carpaţilor se disting mai multe unităţi geostructurale
rezultate în urma tectogenezelor cretacice şi neogene ( Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi
Munţii Apuseni), mărginite de Avanfosa Carpatică şi de depresiunile molasice. Poziţia şi
extinderea acestora pot fi urmărite în schiţa tectonică a României (Figura 5).
Carpaţii Orientali şi-au început evoluţia prin apariţia unui rift în zona de joncţiune
dintre structurile hercinice şi marginea Plăcii Eurasiatice. Acest rift, apărut în Triasic, a cunoscut
o perioadă de extensie până la sfârşitul Jurasicului. In Cretacic a început perioada de
compresiune, însoţită de migrarea axei geosinclinalului spre est, cu formarea faciesurilor
sinorogene şi generarea primelor structuri tectonice. Astfel, la începutul Cretacicului (faza
austrică) s-au format dacidele timpurii, iar în Cretacicul mediu ( faza subhercinică), dacidele
târzii. In acest timp, axa fosei de acumulare se deplasează mai spre est. Fenomenul de
compresiune şi probabil, o subducţie a marginii platformei din faţă, continuă şi în terţiar, când
aria de acumulare suferă o nouă deplasare, formând o zonă depresionară marginală, cu rol de
avanfosă. Mişcările orogenice din Miocenul mediu (faza stirică), duc la formarea moldavidelor
timpurii, iar cele din Sarmaţianul inferior (faza moldavă), dau naştere moldavidelor târzii ce au
poziţia cea mai externă. Totodată se stabilesc raporturile de superpoziţie tectonică între
formaţiunile din Depresiunea pericarpatică şi unităţile de vorland. In zona de contact dintre
Carpaţii Orientali şi masivul median transilvan se produce punerea în loc a vulcanitelor neogene.
Evoluţia în timp şi spaţiu a geosinclinalului Carpaţilor Orientali se reflectă în structura
actuală, distingându-se mai multe zone cu caractere litofaciale şi structurale proprii, dispuse
zonar, fiind cu atât mai tinere cu cât ocupă o poziţie mai externă. Forajele geologice şi datele
geofizice au arătat că pânzele din Carpaţii Orientali au fost generate prin încălecarea platformei
moldoveneşti.
Deoarece în afara pânzelor din unitatea centrală (cristalino-mesozoică), celelalte şariaje
s-au dezvoltat pe cuvertura sedimentară a soclului metamorfic, aflat în adâncime, astfel de
19
încălecări au o semnificaţie seismogenetică neînsemnată. Totuşi, zonele de rădăcină a pânzelor
pot să joace un oarecare rol seismotectonic indirect, prin ecranarea energiei seismice transmise
din focarele unor cutremure.
Avanfosa Carpatică reprezintă o depresiune molasică ce s-a format la marginea
sistemului cutat al Carpaţilor în stadiul final al evoluţiei acestuia. In cuprinsul său au fost
separate două zone: o zonă externă, necutată, suprapusă în general platformelor din faţa lanţului
carpatic şi una internă, cutată, suprapusă elementelor deformate ale acestuia. Avanfosa internă,
cutată, se dezvoltă din valea Râmnicului Sărat spre sud şi vest şi corespunde în partea de sud a
curburii cu zona cutelor diapire, prelungindu-se apoi spre vest în Depresiunea Getică.
Avanfosa externă reprezintă o depresiune în general asimetrică, cu flancul intern sprijinit
pe elementele cutate ale catenei carpatice. Dezvoltarea tipică a avanfosei carpatice o constituie
Depresiunea Focşani-Odobeşti ( Figura 5), a cărui flanc intern, mărginit de falia Caşin-Bisoca,
acoperă o fâşie îngustă în fruntea pânzei subcarpatice, pe când cea mai mare parte a ei este
suprapusă vorlandului. In Depresiunea Focşani-Odobeşti, înregistrările seismice au arătat că
secvenţele sedimentare sarmato-pliocene au o grosime de cca.18 km. Atât spre sud şi vest de
valea Buzăului, cât mai ales la nord de valea Trotuşului, avanfosa externă se îngustează simţitor.
Structura fundamentului se caracterizează prin existenţa unor horsturi, grabene şi cordiliere,
delimitate prin falii crustale şi regionale. Limita externă a avanfosei este convenţională, fiind
marcată de o îngroşare mai accentuată a depozitelor neosarmaţian-pliocene ale cuverturii de
platformă, materializată printr-o flexură mai mult sau mai puţin evidentă. Structura zonei interne
cutate a avanfosei este bine exprimată în nord-estul Munteniei, în cuprinsul zonei cutelor diapire.
Cele mai noi depozite implicate în deformări sunt cele pleistocene, iar tectogeneza
corespunzătoare este cea valahă. Depozitele valahe sunt cantonate numai în exteriorul curburii
Carpaţilor, limitate în dezvoltarea lor la segmentul cuprins între falia intramoesică la vest şi
prelungirea faliei Peceneaga- Camena la nord. Această porţiune de vorland a suferit cele mai
mari deplasări spre orogen. Zona internă a avanfosei, situată la vest de valea Dâmboviţei, deci la
vest de falia intramoesică, are o structură a cărei vârstă este mai veche, intrasarmaţiană sau
intrapliocenă. Acest lucru arată clar independenţa de mişcare a vorlandului de o parte şi de alta a
acestei importante fracturi litosferice.
1.3.Particularităţi ale zonei seismogene Vrancea

Deşi cunoscute de multă vreme, datorită evenimentelor seismice produse în decursul
timpului, abia recent [25,26], zonele de apariţie a cutremurelor au fost corelate cu unităţile
geostructurale majore, mai precis cu ariile mobile, reprezentând contactul dintre platformele
vechi (Precambrian-Paleozoice) şi Orogenul Alpin (Figura 6).
Aria de la curbura Carpaţilor Orientali (zona seismogenă X -Vrancea) are un rol
determinant în definirea seismicităţii României. Această arie, aflată la intersecţia unor
lineamente tectonice cu dimensiuni continentale, este cea mai activă seismotectonic de pe
teritoriul ţării noastre. Dacă în celelalte regiuni există o legătură directă între fracturi şi
individualizarea unor zone epicentrale superficiale, în această zonă adâncimea subcrustală a
focarelor face ca relaţiile tectonică-seismicitate să fie numai indirecte şi anume raportate la
procese determinate de scufundarea activă sau relictă a unor lespezi de plăci litosferice în
interiorul astenosferei (Figura 6). Faptul că mişcările tectonice de încălecare spre exterior s-au
conservat în Carpaţii Orientali, de la curbură până în timpul Tortonianului, iar în avanfosă au
continuat activ şi după faza stirică de tectogeneză, precum şi tendinţa de migrare a vârstei
vulcanismului neogen spre interiorul zonei de curbură pun în evidenţă caracterul relict al
procesului de subducţie indicat de distribuţia focarelor pe un plan înclinat spre nord-vest.
In general, studiul unei zone seismogene implică cel puţin două aspecte majore: a)-
evaluarea caracteristicilor intrinseci ale acesteia (distribuţia spaţială a focarelor, magnitudinea
maximă, repetabilitatea fenomenului seismic etc.) şi b)- distribuţia areală a efectelor.
20
O caracteristică generală a cutremurelor intermediare din zona seismogenă Vrancea
impune sublinierea persistenţei neobişnuite de manifestare a focarelor, într-un volum limitat şi
izolat seismic, aflat la adâncimi cuprinse între 90 şi 160 km. Epicentrele acestor cutremure au o
dispersie foarte mică, înscriindu-se de fapt într-o suprafaţă de teren ce nu depăşeşte 3000 km2 .
Această arie este înconjurată, spre exteriorul Carpaţilor, de o zonă de aproximativ 7000 km2, în
care se produc cutremure normale (Figura 6, zona IX).
Figura 6. Zone seismogene pe teritoriul României [25]: 1. Platforma Moldovenească; 2.

Platforma Scitică: a. Subzona depresiunii Bârlad (II a), b. Subzona Delta Dunării (II b); 3.
Platforma Moesică: a. Subzona Dobrogea (III a), b. Subzona Valahă (III b); 4. Carpaţii Orientali
(IV); 5. Carpaţii Medionali: a. Subzona Făgăraş-Câmpulung (V a), b. Subzona Danubiană (V b);
6. Munţii Apuseni (VI); 7. Depresiunea Transilvaniei (VII); 8. Depresiunea Panonică: a.
Subzona Banat (VIII a), b. Subzona Crişana (VIII b); 9. Zona Est-Vrancea (IX); 10. Zona
Vrancea (X); 11. Falie crustală; 12. Limita zonei seismogene. Sunt localizate cele mai puternice
cutremure produse în fiecare zonă. În zona X nu au fost localizate cutremurele majore din 1940,
1977 şi 1986.
Datorită succesiunii sistematice (aproximativ 50 de cutremure cu magnitudini mai mari

de 5 grade pe scara Richter în secolul trecut), a nivelului energetic (3,5 x 1021 erg/an), după
datele din ultima jumătate de secol [7] şi concentrarea (1,8 x 1018 erg/an x km2), cutremurele
intermediare vrâncene au fost comparate de B.Gutenberg şi Ch.Richter [16] cu cele produse în
două arii seismogene cunoscute de pe glob şi anume , Hindu-Kush (Afganistan) şi Bucaramanga
(Columbia-America de Sud). După cum s-a menţionat, adâncimea focarelor variază între 90 şi
160 km, dar cele mai frecvente valori sunt intre 90 si 120 km(1738,1838,1977 etc.) si intre 130
si 150(1802,1940,1986 etc.) km, tendinţa generală a hipocentrelor fiind accea de a se afunda
spre interiorul arcului carpatic (Figura 7), fapt ce sugerează existenţa unui plan Benioff cu o
înclinare de 60-65 grade spre nord-vest.
21
Figura 7. Secţiune simplificată în zona de curbură a Carpaţilor[11]:1.Molasă miopliocenă; 2.
Depozite paleogene; 3. Mesozoic; 4. Granitoide; 5. Gabrouri; 6. Mantaua superioară; 7. Falie; 8.
Discontinuitatea Conrad; 9. Discontinuitatea Mohorovicic; 10. Direcţia subducţiei; 11. Hipo-
centrele cutremurelor subcrustale.
Cele mai multe cutremure subcrustale din Vrancea au planul de rupere tangent la arcul
carpatic, orientat în general pe direcţia nord est- sud vest, cu înclinare spre nord vest sau nord
vest- sud est, cu înclinare spre sud vest. Unele studii [14] au arătat că, din 206 cutremure 66 %
au fost produse pe falii inverse, aproximativ 5% pe falii normale, iar restul pe falii transcurente.
Dispersia hipocentrelor, adâncimea lor sublitosferică şi asocierea cutremurelor, preponderent de
compresiune, cu unele având origine tensională [27] sunt argumente ce conduc la conturarea
concluziei că focarele nu reflectă o suprafaţă simplă de subducţie, ci delimitează un corp
litosferic subdus. Acesta poate reflecta o placă oceanică, relictă din substratul fostului
geosinclinal carpatic, intrat pe o suprafaţă de paleosubducţie spre vest [10], o margine frontală a
unei subplăci moesice în subducţie activă[11] sau o “ lespede” litosferică desprinsă, ce tinde să
coboare gravitaţional [15]. In această ultimă idee, suprafaţa de paleosubducţie de sub Carpaţii
Orientali este actualmente “îngheţată”, excepţie făcând doar substratul regiunii Vrancea, unde
curbarea centurii orogenice est-Carpatice a lăsat încă liberă fruntea subdusă a platformei est-
europene. Din această frunte s-a desprins o “lespede” a cărei coborâre gravitaţională a provocat
micşorarea presiunilor intralitosferice de deasupra ei, permiţând avansarea orizontală deosebită a
pânzelor flişului carpatic şi a dus la individualizarea depresiunii Focşani-Odobeşti. Legătura
cauzală între seismele intermediare de la curbura Carpaţilor Orientali şi depresiunea amintită
fusese sesizată de mai mulă vreme [8], dar a fost explicată ca un efect de sucţiune, dat de
procesele de subducţie. Oncescu[22] , pe baza unui studiu asupra distribuţiei spaţiale a focarelor
cutremurelor vrâncene, consideră că producerea acestora are loc în zona de separaţie între blocul
litosferic desprins de restul plăcii şi nu în interiorul acestuia. Modelul explică mecanismul de
producere a cutremurelor cu plane de falie, apropiate ca orientare şi înclinare de cele ale planului
de rupere (aproape vertical), între fragmentul de placă şi restul plăcii, dar nu şi pentru celelalte
22
evenimente. Astfel, cazurile în care planele de faliere au orientarea nord vest- sud est sau nord-
sud sunt excluse de acest model.
Critica esenţială, adusă diferitelor modele, este legată de natura materialului dintre
fragmentul de placă şi restul plăcii ; în acest domeniu de adâncimi, el nu poate fi material
astenosferic, iar, dacă admitem că este material litosferic, este greu de susţinut existenţa unui
proces de rupere şi de distanţare a fragmentului de restul plăcii, sau coborârea sa gravitaţională.
Cu toate că modelele elaborate au anumite inconsistenţe şi trebuie privite doar ca ipoteze
de lucru, existenţa unei subducţii în regiunea Vrancea de la nord est către sud vest rămâne
valabilă.
Zona seismogenă Vrancea este cea mai activă de pe teritoriul României. Ea include
epicentrele celor mai puternice cutremure produse în decursul timpului, cu magnitudini ce
depăşesc gradul 7 pe scara Richter(MGR) sau moment seismic(MW). Şocurile principale produse
în ultimii 70 de ani sunt :10 noiembrie, 1940 (MW = 7,7; MGR=7.5; M0= 5,1 x 1020 Nm ; h= 150
km), 4 martie, 1977 (MW = 7,4 ;MGR =7.2 ; M0= 1,5 x 1020 Nm ; h= 93 km) , 30 august , 1986
( MW = 7,1; MGR=7,0 ; M0 = 0,6 x 1020 Nm ; h= 131 km) . Cutremurul din 26 octombrie 1802
(MW = 7,9) este considerat cel mai puternic eveniment seismic ce a zguduit teritoriul României.
La exteriorul zonei de epicentre ale seismelor intermediare din Vrancea apar cutremure
normale (Figura 6 , zona seismogenă IX), locale, asociate probabil cu fracturi ale unui
fundament mai adânc de 15 km, cum se întâmplă în zona Focşani-Odobeşti. Cutremurele
declanşate din această zonă au magnitudini moderate.Cel mai mare cutremur a avut loc la 14
septembrie 1914(MGR = 5,3).
In concluzie, zona subcrustală Vrancea este o regiune seismică complexă şi particulară,
de convergenţă continentală a cel puţin trei unităţi tectonice majore: placa Est-Europeană şi
subplăcile Intra-Alpină şi Moesică [9]. Cea mai puternică activitate seismică din România este
concentrată în domeniul de adâncime 90-180 km, într-o placă subdusă, aproape verticală.
Caracterul particular al zonei Vrancea provine din volumul focal extrem de confinat, unde sunt
generate 3-5 cutremure majore (MW >7.0) pe secol. Rata momentului seismic este ridicată, de
aproximativ 1.2x1019 Nm/an, ceea ce face ca zona Vrancea să fie cea mai concentrată zonă
seismică din Europa.
Mecanismele focale ale tuturor cutremurelor majore de adâncime intermediară sunt de
tip faliere inversă, cu axa T (tensiunilor) aproape verticală şi axa P (presiunilor) aproape
orizontală, planul de rupere având o orientare NE-SV. Acest tip de mecanism caracterizează
aproape 90% din toate evenimentele pentru care s-au calculat parametrii de mecanism focal,
indiferent de magnitudine. Al doilea tip de mecanism focal, ce se întâlneşte în zona Vrancea, se
caracterizează printr-o orientare NV-SE a planului de rupere şi are axa presiunilor P paralelă cu
Arcul Carpatic [13,14,23,26].Proiecţia stereografică, pe emisfera inferioară a distribuţiei axelor
P şi T, conduce la concluzia predominanţei unui regim compresional în zona seismogenă de
adâncime intermediară Vrancea.
Zona Vrancea constituie principala regiune seismică a României, ce afectează în cea mai
mare măsură, atât oraşul Bucureşti ,cât si amplasamentul CNE Cernavodă, situat la o distanţă de
180 km de zona epicentrală.
1.4.Particularităţi ale cutremurelor vrâncene

Două prime caracteristici ale cutremurelor vrâncene s-au impus atenţiei noastre legate de
subiectul proiectului : persistenţa cauzelor lor în aproape acelaşi “loc”, la scară globală, şi
izolarea acestui loc faţă de alte zone de focare intermediare [1,10]. Aceste două particularităţi
caracterizează temporal şi spaţial ansamblul cutremurelor din Vrancea şi susţin interesul
oamenilor de ştiinţă pentru a examina perspectiva evoluţiei în timp a substratului lor
fenomenologic,iar şi pe de altă parte, a situării pe Glob a zonei focarelor acestor cutremure ;
23
cecetările indică situarea lor într-un spaţiu relativ mărginit şi izolat, bine individualizat la scară
globală, constituind ceea ce s-ar putea numi vatra izolată a cutremurelor din Vrancea.
Figura 8.Arcul calabric-sicilian, placa africană, placa adriatică, bazinul Pannonic, arcul
carpatic[6]
O altă particularitate remarcabilă este izolarea vetrei seismice vrâncene , ca element cu

caracter de arc (arcul carpatic), în ansamblul centurii alpino-himalaiene, în care asemenea
caracteristici mai apar doar în zona Mării Tireniene (arcul calabric-sicilian-Figura 8) şi în
nordul Indiei (arcul himalaian propriu-zis). Aici se remarca nu numai izolarea vetrei seismice
vrâncene, ci mai ales legarea acestei zone seismogenetice de un element de prim ordin din
cadrul concepţiei tectonicii plăcilor, cu particularităţile ei şi anume structurile orogenetice de
tip arc(Figurile 1,8). Cutremurele intermediare vrâncene nu sunt cutremure interplăci ( căderea
de stres ≈ 30 bari), ci sunt cutremure de tip intraplacă (≈ 100 bari), cel mult cutremure “medii”
(≈ 60 bari) [19].Majoritatea cutremurelor vrâncene sunt produse prin forfecări determinate de
compresiune (uneori generând multişocuri, repetate la câteva secunde, ca zvâcniri ale unui
proces unitar de fracturare, ca de exemplu seismul din 4 martie 1977: un preşoc F şi 3 şocuri
principale S1, S2 şi S3 , într-o “lespede” litosferică, presupusă a fi subdusă la Curbura Carpaţilor
Orientali încă din timpul evoluţiei lor geosinclinale[12].Trebuie subliniat că printre ipotezele
care infirmă ipoteza unei subducţii în zona Vrancea de la NE către SV se află şi acelea
corespunzătoare marilor cutremure de la 4 martie 1977 şi 10 noiembrie 1940[10],explicate ca
urmare a coliziunii continentale . Incepând din Sarmaţian (ultimul etaj al Miocenului), procesul
de subducţie şi deci activitatea seismică s-au restrâns numai în substratul Curburii Carpaţilor
Orientali(Figura 4) unde s-a individualizat şi Depresiunea Focşani-Odobeşti, loc în care
cuvertura sedimentară atinge 17-20 km, fiind zona cea mai profundă a Avanfosei carpatice.
24
Forfecare prin compresiune.Deocamdată, o altă particularitate cunoscută este că mecanismul
în focar presupune,la circa 70 % din seisme, forfecarea prin compresiune(10,12) ce dă
cutremurele cu magnitudini mai mari, iar la 30% din seisme, fracturări de tensionare care dau
energie mai redusă. Coroborând datele de pe întregul teritoriu, a cordoanelor de seismicitate
moderată şi puţin profundă (de-a lungul marginii Carpaţilor Meridionali şi a Depresiunii
Pannonice şi de-a lungul Carpaţilor Orientali, cu prelungire spre SE pe linia Peceneaga-Camena)
s-a reuşit să se separe pe teritoriul României prezenţa colţului de SV a marii Plăci Esteuropene,
care intră în contact cu subplaca intra-alpină; aceasta are 2 sectoare (Pannonic şi Transilvan şi o
subplacă Moesică, a cărei jumătate estică poate fi eventual partea frontală a microplăcii Mării
Negre, împinsă spre NV în cadrul procesului general de deplasări orizontale între Placa Africană
(prin Microplaca Adriatică) şi cea Euroasiatică, care se roteşte în jurul polului Euler de
coordonate: 46,8 0 N ±2,50; 6,30W ±3,80 (Figura 2d)[2].
Adâncimea cutremurelor vrâncene este o altă mare particularitate. Despre posibilitatea

existenţei cutremurelor intermediare şi adânci se vorbeşte de prin anul 1925, însă opinia era
puternic combătută de unii geologi. Existenţa focarelor seismice subcrustale a fost dovedită de
Jeffreys [18],pe baza studierii cutremurelor de pământ, dintre care unul din Vrancea (1
nov.1929) .
Cutremurele puternice din zona seismogenă Vrancea au loc într-un corp litosferic cu
extindere orizontală de 30-60 km şi adâncime între 60 şi 180 km. Ariile de ruptură au migrat
între 150 şi 180 km (10 nov.1940), între 90-110 km (4 martie 1977), între 130-150 km (30
aug.1986) şi între 70-90 km ( 30 mai 1990). In intervalul de adâncime cuprins între 110 şi 130
km nu s-au evidenţiat arii de ruptură în ultimii 208 de ani (1802) şi se crede că acest interval
de adâncime este un candidat natural pentru următorul mare cutremur vrâncean. Intre 40 şi
60 km nu există nici o activitate seismică importantă. Ca o consecinţă a situării focarelor la mari
adâncimi, dimensiunile corespunzătoare mari ale ariilor seismogene ale cutremurelor vrâncene
au făcut să se vorbească, în trecutul nu prea îndepărtat, despre o vastă “regiune epicentrală`” sau
despre o linie epicentrală reprezentând “epicentrul real”, spre deosebire de “epicentrul
matematic”.Wadati [29], arăta: “Puţine şocuri, având adâncimea focală mai mare de 100 km,
provoacă pagube, dar este remarcabil că un şoc din 10 nov.1940, care a avut loc în România,
deşi focarul a fost estimat a fi la adâncimea de 140 km, a cauzat pagube considerabile inclusiv
moartea a aproximativ 1000 persoane”. Situţia s-a repetat cu aspecte şi mai grave la 4 martie
1977, după cum au fost distrugeri foarte mari şi în trecut (de exemplu “cutremurul cel mare” din
26 oct.1802, MGR= 7,7), toate acestea evidenţiază o particularitate deosebită a cutremurelor
vrâncene,la scară mondială. Această particularitate poate sugera, fie condiţii deosebite pentru
mecanismele atenuării undelor seismice, fie o repartiţie particulară a energiei seismice între
purtătorii ei (undele longitudinale, undele transversale şi cele de suprafaţă), fie efecte speciale de
directivitate în propagarea undelor, fie forma şi adâncimea discontinuităţii Moho în preajma
arcului carpatic, fie o asociere complexă a tuturor acestor elemente.
Discontinuitatea Moho(Figurile 9;10) prezintă particularităţi atât ca formă, cât şi ca
adâncime în zona cuverturii sedimentare a Depresiunii Focşani-Odobeşti, atingând aâncimea de
52,5 km , în timp ce în Transilvania este in jur de 32,5 km[24]. Focarele cutremurelor vrâncene
se află cu mult mai jos de această adâncime.Din ultimile cercetari[17],făcute in zona Vrancea si
folosind un model 2-D pentru vitezele P si S a structurii sedimentare si a crustei cristaline a
rezultat ca adâncimea Moho nu depăseşte 42 ÷ 45 km (Figura 10- VP models).
O altă particularitate a cutremurelor vrâncene este distribuţia intensităţii seismice
maxime. Natura variată în detalii a proceselor de rupere în focare şi influenţa structurii crustei
terestre, traversate de undele seismice, fac ca, de obicei, izoseistele-liniile de egală intensitate a
cutremurelor- să aibă o formă alungită, tip “banană”(Figura 11), pe direcţia NE-SV, dar unele
cutremure se simt mai puternic în Moldova (1802,1940,1986) sau în Muntenia (1738,1838,1977),
în funcţie de focalizarea energiei seismice şi de adâncimea focarelor.
25
Figura 9. Harta cu discontinuitatea Moho,atât in bazinul Pannonic, cât si in zona Vrancea[24]
Figura 10.Secţiunea crustală a profilului seismic de refracţie Vrancea 2000 [17] Numerele
reprezintă viteza undelor seismice longitudinale VP.
26
Figura 11.Distribuţia intensităţii seismice maxime.Liniile de egală intensitate ale cutremurelor
au o formă alungită pentru marile cutremure vrancene din 1940(Mw=7,4) şi 1977 (MW=7,2)
O altă particularitte este cea privind „atenuarea” undelor seismice.Una din

particularităţile cele mai importante şi mai discutate este aşa numita ”atenuare” a undelor
seismice, generate de cutremure vrâncene pe teritoriul României.De fapt nu este o atenuare în
totalitate. De exemplu, pentru cutremurul din 30 august 1986 (MGR=7,0), acceleraţiile maxime
înregistrate au avut urmatoarele valori: la Vrâncioaia (staţie situată în zona epicentrului): 162,6
cm/s2; la Bucureşti- Casa Presei Libere: 156,6 cm/s2; Bucureşti- Măgurele: 148,0 cm/s2;
Bucureşti-Abator:74,5 cm/s2 ; la Focşani: 296,9 cm/s2 ; la Chişinău: 246,2 cm/s2 ; la Iaşi : 180,8
cm/s2 etc. Această manifestare la distanţă a cutremurelor vrâncene a făcut să fie întârziate
studiile de hazard şi risc seismic, de microzonare seismică a localităţilor dens populate. După
înregistrările, făcute în urma cutremurului din 30 august 1986 (MGR=7,0), s-a pus în evidenţă
această particularitate,foarte importantă pentru realizarea hărţii de hazard seismic
local(microzonare) a zonei metropolitane Bucureşti şi a celei de hazard seismic a României.
Forma spectrelor de răspuns. Forma spectrelor de răspuns este o altă particularitate a
cutremurelor vrâncene. In Bucureşti, Turnu Măgurele şi în alte localităţi din Câmpia Română,
spectrele sunt asemănătoare şi ele arată perioade mari, două zone (bucle) de perioade mari şi
care se dezvoltă mai mult sau mai puţin, una faţă de alta, în funcţie de magnitudinea
cutremurului. De asemenea, acest tip de spectre, cu perioade mari, nu au fost luate în calculele
de proiectare pentru clădirile construite înainte de 1977. O mare parte din spectrul de răspuns
este descoperită pentru clădirile înalte, cu perioade de vibraţie mai mari de 0,4
secunde.Inregistrarea cutremurului vrâncean din 4 martie 1977, a arătat că spectrul de răspuns al
acceleraţiilor(Figura 12), cel puţin pentru Bucureşti(zona INCERC din cartierul Pantelimon)
este total diferit de cel al cutremurului El Centro (California, 18 mai 1940) .
Intreaga proiectare antiseismică din ţara noastră, până în 1977, a avut la bază cutremure
cu perioade mici(cutremure crustale), tip El Centro, şi este valabilă doar pentru clădiri joase, cu
3-4 nivele şi cu o perioadă fundamentală de vibraţie de circa 0,4 – 0,45 secunde. In acest fel,
toate clădirile înalte, cu mai mult de 6-7 nivele, care au o perioadă mai mare de 0,5 secunde, sunt
expuse fenomenului de rezonanţă dintre clădire şi teren, şi deci al distrugerii sau prăbuşirii lor.
27
Figura 12..Forma spectrelor de raspuns ale acceleratiilor absolute ale cutremurelor El Centro
(18 mai 1940) si Bucureşti-staţia INCERC (4 martie 1977) pentru fracţiunea de amortizare
critică ζ =5%.
Particularităţile enumerate conferă cutremurelor vrâncene un loc aparte în ansamblul

fenomenelor seismice, care perturbă planeta noastră, iar cunoaşterea acestor particularităţi ne dă
posibilitatea să ne apărăm de efectele distrugătoare asupra vieţii oamenilor şi valorilor materiale.
Orientarea pe plan naţional şi internaţional este realizarea pentru zonele dens populate a
aşa numitelor hărţi de hazard seismic local sau altfel spus, a hărţilor de microzonare seismică,ce
pot fi utilizate pentru orice analiză de risc seismic.Pe plan mondial exista o preocupare din
partea UNESCO, începută în anul 1997, şi unde INCDFP a fost responsabil pentru partea
europeană în cadrul proiectului UNESCO-IGCP 414,intitulat „Realistic Modeling of Seismic
Input for Megacities and Large Urban Areas” şi unde Bucureşti era unua din cele 17 mari
capitale ale lumii, luate în aceasta cercetare.
In luna martie 2004 a apărut HG nr.372/18.03.2004- „Programul Naţional de
Management al Riscului Seismic” şi unde la obiectivul nr 10:Macrozonarea teritoriului şi
zonarea hazardului seismic in localităţi urbane dens populate este specificat:”Hărţi de hazard
seismic local (microzonare) a localităţilor dens populate” (pct.b, pagina 5).
Metodologia, folosită aici pentru realizarea hazardului seismic local(microzonare) a
zonei metropolitame Bucureşţi, a fost apoi folosită şi pentru alte localităţi dens
populate( Iaşi, Bacău, Buzău, Craiova etc.) cu risc major, la cutremurele puternice vrâncene, din
zona extracarpatică a României.
Bibliografie.
[1].Atanasiu I.,(1961).Cutremurele de pământ din Romănia.Editura Academiei Române;
[2].Bada,G.,Horvath,F.,(1998).Present day geodynamics of the Pannonian Basin and its
surroundings:A review,p.51-76.Reports of Geodesy,No.5(35),1998,Politechnica Warszawska,
Warsaw University of Technology, Institute of Geodesy and Geotetic Astronomy,ISBN 83-
85287-33-7;
[3].Badescu,B.,(2005).Evoluţia tectonico-stratigrafică a Carpaţilor Orientali în decursul
Mezozoicului si Neozoicului,Ed.Economică,ISBN:973-709-137-X,2005.
[4].Boccaletti M.,Manetti,Peccerillo A.,Peltz S.(1973).Young volcanism in The Călimani-
Hartghita Mountains ; Evidence of a PaleoseismicZone. Tectonophysics, 19, 299-313;
28
[5].Boschi,E.(1991).Il Rischio Sismico, Le Science Quaderni,nr.59,p.52-59;
[6].Cloetingh,Sierd and the ISES team(2007).Coupled deep lithosphere and surface deformation
during the post-collisional evolution of the Pannonian-Carpathians system: modes of basin and
orogen (de)formation, lithospheric strength and vertical motions,Bucharest, SFB 461-Strong
Earthquakes. A Chalange for geosciences and Civil Engineerin, 4-6 October 2007;
[7].Constantinescu L.,Enescu D.(1963). Relaţii energie-magnitudine-intensitate pentru cutre-
murele carpatice. Parametrii regimului seismic al regiunii Vrancea . St.cerc.geofiz. 1, 2, 249-268;
[8].Constantinescu L., Cornea I., Lăzărescu V.(1973).An Approach to the Seismotectonics of
the Romanian Eastern Carpathians.Rev.Roum.Geol.Geophys.Geogr.Geophysique17,12,133-143;
[9].Constantinescu,L.,Constantinescu,P.,Cornea,I.,Lazarescu,V.,(1976).Recent seismic infor-
mation on the lithossphere in Romania,Rev.Roum.Geol.,Geophys.,Geogr.Ser Geophys, 20, 33-40;
[10].Constantinescu,L.,Enescu,D.(1985).Cutremurele din Vrancea în cadru ştiinţific şi
tehnologic, Editura Academiei Române;
[11].Cornea I., Lăzărescu V.(1979). Romania în cadrul structural şi seismic al Europei.
Monografie asupra cutremurului de la 4.III.1977, ICEFIZ, 1-16, Bucureşti, Măgurele;
[12].Cornea,I,Mărmureanu,Gh.,Oncescu,M., Bălan,St.F.(1987). Introducere în mecanica feno-
menelor seismice şi inginerie seismică ,Editura Academiei Române,540p.;
[13].Enescu,D.(1980).Contribution to the knowledge of the focal mechanism of the Vrancea
strong earthquakes of March 41977,Rev.Roum.Geol.,Geol.Geophys.,Geogr.Ser.Geophys,24,3-18;
[14].Enescu,D.,Zugravescu,D.(1990).Geodinamic considerations regarding the Eastern
Carpathians Carpathians arc bend based on studies on Vrance earthquakes, Rev.Roum.
Geophys.34, 17-34;
[15].Fuchs K.,Bonjer K.,Cornea I.,Radu C.,Enescu D.,Jianu D.,Nourescu A.,Merkler G.,
Moldoveanu T., Tudorache G. and Bock K.(1979). The Romanian earthquake of March 4,1977.
Aftershocks and seismic activity migration, Tectonophysics,53,225-247;
[16].Gutenberg B.,Richter C.F.(1952).Seismicity of the Earth and associated phenomena.
Princeton Univ. Press;
[17]. Hauser, F., Raileanu, V., Fielity, W., Dinu, C., Landes, M., Bala, A., Prodehl, C.,(2007).
Seismic crustal structure between Transylvanian Basin and the Black Sea, Romania.
Tectonophysics, 430, 1-25.
[18].Jeffreys,H.(1935),Some Deep-Focus Earthquakes,Geophys.Suppl.3, 310-343, 1935;
[19].Kanamori H.,Anderson,N.,(1975) Theoretical Basis of some Empirical Relations in
Seismology, BSSA, 65, 1073-1095,197);
[20].Mândrescu N. (1981). The Romanian earthquake of March 4, 1977: aspects of soil
behaviour, Rev.Roum.Geol.,Geogr., Geophysique 25, 35-56;
[21].Mândrescu,N.,Radulian,M.,Mărmureanu,Gh.,Ionescu,C.(2008).Studiul integrat al datelor
geologice,geofizice si seismice,pentru evaluarea răspunsului local în zona oraşului Bucureşti,
Editura Academiei Române,ISBN:978-973-27-1635-9 ,p.136;
[22].Oncescu M.C.(1984).Deep structure of the Vrancea region, Romania, inferred from
simultaneous inversion for hypocenters and 3-D velocity structure,Annales Geoph.,2,1, 23-28;
[23].Oncescu,M.C.,Trifu,C.(1987).Depth variation of the moment tensor principal axes in
Vrancea (Romania) seismic region,Ann.Geophysicae 5B,149-154;
[24].Rădulescu,F.,(988),Seismic models of the crustal structure in Romania. Rev.Roum.
Géol.Géophys.Géogr., Ser.Géohys.,32:13-37);
[25].Radulian,M.,Mândrescu,N.,Popescu ,E.,Utale,A.,Panza,G.,(1986).Seismic Activity and
stress field characteristics for the seismogenic zones Romania, IC/96/256,-Trieste,Italy;
[26].Radulian,M.,Mândrescu,N.,Popescu,E.,Utale,A.,Panza,G.(2000).Characterization of
Romanian seismic zones,PAGEOPH,157,Nos.1-2,57-77;
[27].Ritsema, A.R.(1974).The Earthquake Mechanism of the Balkan Region,UNESCO, De BILT;
[28].Săndulescu, M.(1984).Geotectonica României, Ed.Tehnică.
[29].Wadati K.(1967),“Depths Earthquakes”,Int.Dict.of Geophysics,Perg.Press,Oxford,384-392.
29
Capitolul 2
Condiţii geomorfologice şi geologice regionale
2.1. Date geomorfologice [11]
Zona metropolitană Bucureşti este situată în partea centrală a Câmpiei Vlăsiei, parte
componentă a Câmpiei Române,la aproximativ 165 km distanţă faţă de zona epicentrală din
Vrancea(Figura 1). Câmpia Vlăsiei este considerată drept o zonă de tranziţie, între câmpiile
piemontane din nord şi câmpia Dunării din sud [6;17]. Ea se dezvoltă între văile Prahova la nord
şi Argeş în sud şi reprezintă o continuare a conurilor de dejecţie comune ale râurilor Ialomiţa şi
Dâmboviţa.
Figura 1.Zona metropolitană Bucureşti.Harta geomorfologică regională
Acestă unitate morfologică poate fi divizată în două subunităţi: câmpul Snagov la nord şi
câmpul Bucureşti la sud (Figura 2). Caracteristic pentru câmpul Snagov este prezenţa unui
ansamblu de lacuri,de tip liman fluviatil, precum şi altitudinea mai mică a câmpului de loess, dintre
Ialomiţa şi Prahova, în comparaţie cu altitudinea ceva mai mare a câmpului dintre Crevedia,
Otopeni şi Bărcăneşti. Câmpul Bucureşti reprezintă partea de sud, sud-vest a câmpiei Vlăsiei, care,
sub raport hidrografic, aparţine celor două bazine confluente, partea Dâmboviţa şi Argeş.Valea
Dâmboviţei reprezintă axa morfohidrografică a acestei câmpii,delimitată la nord de câmpia Otopeni
iar la sud,sud-est de câmpia Câlnău. Spre sud, sud-vest se dezvoltă lunca largă Argeş-Sabar, de fapt
o terasă joasă, în formare [3].
30
Figura 2.Zona metropolitană Bucureşti.Harta zonelor morfologice
Văile râurilor Colentina, Pasărea şi Câlnău, afluenţi ai Dâmboviţei, formează sistemul

interfluvial Dâmboviţa-Sabar, Dâmboviţa-Colentina şi Colentina-Mostiştea. Aceste interfluvii,
fragmentate de văi înguste, se prezintă sub forma unor câmpii întinse, puţin mai înalte decăt
luncile. Sistemul de văi ce străbate câmpia Bucureşti are caracterul unor coridoare longitudinale
paralele, orientate în general nord-vest, sud-est.
2.2. Date geologice

Din punct de vedere geologic, zona metropolitană Bucureşti se află situat în partea
centrală a Platformei Moesice, unitate structurală majoră din alcătuirea teritoriului României
(Figura 3).
• Stratigrafia
Platforma Moesică are un fundament cristalin, reprezentat prin şisturi cloritoase,
amfibolite, cuarţite, micaşisturi etc., şi o cuvertură foarte groasă de formaţiuni sedimentare
cărora li se adaugă, în diferite zone, formaţiuni eruptive. Structural această stivă groasă de strate
se prezintă ca un mare monoclin ce se afundă în trepte către nord, spre avanfosa carpatică al
cărei flanc extern îl reprezintă. In cadrul cuverturii sedimentare au fost separate patru cicluri
principale: a) Paleozoic; b) Permian-Triasic; c) Jurasic-Cretacic şi d) Miocen superior-Cuaternar.
Aceste cicluri de sedimentare sunt separate prin intervale de exondare, corespunzătoare fazelor
de orogeneză hercinică, chimerică veche şi laramică [14].
Având în vedere scopul lucrării de fată, respectiv stabilirea condiţiilor geologice
existente în zona metropolitană Bucureşti, condiţii ce vor determina impactul produs de
eventualele cutremure majore vrâncene asupra mediului construit, primele trei cicluri de
sedimentare vor fi prezentate succint, dar vom insista asupra ultimului ciclu şi, în special, asupra
depozitelor cuaternare, întâlnite în exclusivitate pe teritoriul oraşului.
a). Primul ciclu de sedimentare începe cu depozite arenitice, continuă cu argilite, intercalaţii de
gresii şi calcare apoi, un orizont de gresii roşii, calcare şi dolomite lagunare şi se încheie cu
depozite terigene. In această succesiune se disting câteva lacune de sedimentare ce corespund
fazelor orogenice Taconiană, Ardeniană şi Bretonă.
31
32
Figura 3.Secţiune geologică schematică prin depozitele cuaternare din Câmpia Roamână orientală [12]
b).Al doilea ciclu de sedimentare, Permo-Triasic, începe cu depozite preponderent terigene, cu
grosimi mari, având o coloraţie roşie caracteristică. Triasicul mediu este reprezentat printr-o
parte inferioară, carbonatică-dolomitică şi alta superioară, dolomitică anhidritică. Triasicul
superior cuprinde în bază argile şi gresii, peste care se dispun nisipuri urmate de marne şi, din
nou, nisipuri;
c).Al treilea ciclu de sedimentare începe în Liasicul superior şi se încheie în Senonian. Intervalul
Liasic superior – Dogger este constituit dintr-o serie terigenă, reprezentată prin gresii, nisipuri,
argile, marne şi calcare. Jurasicul superior-Cretacic inferior cuprinde o serie carbonatică unitară
ce se dispune transgresiv şi discordant peste Dogger sau peste alţi termeni mai vechi ai
Triasicului. Cretacicul superior cuprinde termenii: Albian (gresii,calcare,marnocalcare),
Turonian (marnocalcare, argile, calcare), Senonian (calcare cretoase cu intercalaţii de
marnocalcare şi calcare).
d).După Cretacic întreaga platformă a fost exondată o îndelungată perioadă de timp,
sedimentarea reluându-se numai în Badenian, în cadrul unui bazin nou, care a funcţionat, cu
unele întreruperi, până în Cuaternar. In succesiunea Neozoicului au fost identificate depozite
atribuite badenianului, sarmaţianului, meoţianului, ponţianului, dacianului, romanianului şi
cuaternarului. Forajele geologice săpate pe teritoriul oraşului şi în vecinătatea acestuia au
contribuit în mod substanţial la cunoaşterea alătuirii formaţiunilor geologice şi a raporturilor
existente între acestea.
Figura 4.Harta geologică a znei metropolitane Bucureşti şi poziţia forajelor 193(1500m) şi

201(2180 m).
33
Badenianul. Formaţiunile badeniene, reprezentate prin marne cu intercalaţii de argile,
nisipuri şi gresii slab calcaroase, compacte, s-au depus în timpul transgresiunii determinate de
mişcările stirice.Ele au o distribuţie discontinuă,fapt determinat de intensitatea mişcărilor de
subsidenţă din timpul miocenului superior, de configuraţia reliefului pe care îl acoperă şi de
acţiunea de denudaţie ce i-a urmat. Aceste depozite au fost întâlnite în forajele 193, la
adâncimea de 1500m şi 201, la 2180 m adâncime (Figurile 4 ;5 şi 6).
Sarmaţianul este dispus transgresiv peste depozitele badeniene şi este reprezentat prin
toţi termenii săi. Forajele au arătat existenţa a două secvenţe, una bazală, arenitică şi alta
superioară, reprezentată prin nisipuri, argile, argile nisipoase, marne compacte şi nisipuri
micacee.
Figura 5.Oraşul Bucureşti şi împrejurimile sale.Harta structurală la limita neogen-cretacic si pozitia

forajelor [12].
Meoţianul acoperă transgresiv sarmaţianul şi este format din depozite predominant detritice,
având grosimi de la câţiva metri, în partea de sud a teritoriului analizat, la Călugăreni (forajul 210),
la 6-700 m în nord, la Moara Vlăsiei (forajul 201). Pe baza datelor de foraj au fost separate două
uniăţi litofaciale, una bazală, preponderent pelitică, şi alta, predominant arenitică, la partea
superioară.
Ponţianul are caracter transgresiv în partea de sud a Platformei Moesice, ajungând să
acopere direct sarmaţianul sau chiar formaţiuni mai vechi. Depozitele ponţiene au o mare
uniformitate litofacială fiind reprezentate prin argile şi marne nisipoase cu intercalaţii de nisipuri. In
Ponţianul superior se constată predominanţa nisipurilor. Grosimea acestor formaţiuni variază de la
câţiva zeci de metri, la peste 600m (forajul 205).
34
Dacianul, de asemenea transgresiv, acoperă formaţiunile ponţiene şi este urmat, în
continuitate de sedimentare, de Romanian. Dacianul este reprezentat prin marne, marne calcaroase,
argile, nisipuri, gresii şi microconglomerate. In masa acestor depozite se întâlnesc intercalaţii subţiri
de cărbuni. Grosimea depozitelor daciene depăşeşte uneori 600m (forajul 201).
Romanianul a fost întâlnit la adâncimi cuprinse între 100m şi 600m. Din punctul de vedere
al alcătuirii litologice predomină pelitele şi unele secvenţe nisipoase şi marno-argile nisipoase, fără
a avea o distribuţie uniformă. In succesiunea romanianului mediu se întâlnesc argile cărbunoase şi
strate subţiri de lignit cu o dezvoltare lenticulară. Către sfârşitul romanianului, lacul pliocen se
retrage, evoluând spre colmatare, proces ce a continuat şi s-a desăvârşit în Cuaternar.
• Structura
Forajele geologice adânci, pe baza cărora a fost întocmită harta structurală la limita
Neogen/Cretacic (Figura 5), scot în evidenţă unele particularităţi ale evoluţiei teritoriului în care
se află zona mwetropolitană Bucureşti. Astfel, începând din Cretacicul superior, platforma
Moesică a suferit un proces de înălţare, rămânând exondată până la începutul Badenianului, când
se conturează un nou bazin de sedimentare. Acest bazin se va menţine, cu unele variaţii ale liniei
de ţărm, până spre sfârşitul Pliocenului, iar în formă lacustră, până în Cuaternar.
Figura 6. Zona metropolitană Bucureşti. Structurile forajelor şi adâncimea lor
35
Suprafaţa de eroziune postcretacică prezintă o uşoară înclinare de la sud spre nord, până în
dreptul oraşului Bucureşti, după care panta se accentuează, formând o zonă de tranziţie ce leagă
depozitele mesozoice din platforma Moesică din sud, cu fundamentul mesozoic, scufundat, din
nordul Câmpiei Române şi din zona subcarpatică. Astfel, dacă la Călugăreni Cretacicul se află la
aproximativ 250m adâncime (F 210), la Bragadiru (aflat la cca. 20 km spre nord), formaţiunile
cretacice au fost întâlnite la adâncimea de 927m (F 199), iar la Moara Vlăsiei, în partea de nord
a perimetrului analizat, la aproximativ 2180m (F 201). Şi în forajele Tărtă-şeşti (F 204),
Poiana (F 205) şi Periş (F 203), din partea de nord a perimetrului analizat,Cretacicul a fost
întâlnit la adâncimi mai mari, respectiv 2150m,2340m şi 2800m (Figurile 5;6 ).
Formaţiunile miocene şi pliocene sunt transgresive, termenii mai noi acoperind succesiv,
de la nord la sud, pe cei mai vechi. Se poate observa faptul că Sarmaţianul depăşeşte spre sud
limita de extensiune meridională a Badenianului , marcând aproximativ graniţa dintre aripa
externă a avanfosei şi platformă. De asemenea se constată o afundare treptată a cuverturii
sedimentare de la sud spre nord, odată cu creşterea sa în grosime.
Forajele şi prospecţiunile seismice au pus în evidenţă o serie de falii care, la prima
vedere, au o distribuţie haotică. Cu toate acestea, o analiză mai atentă arată existenţa a două
direcţii dominante, una orientată aproximativ est-vest, paralelă structurilor orogenului carpatic,
de-a lungul cărora platforma cade în trepte, spre nord. A doua, orientată nord vest-sud est,
oarecum perpendicular pe prima, include o serie de falii de importanţă mai mică, din rândul
cărora se detaşează, ca importanţă, sistemul Belciugatele, din partea de est a perimetrului
(Figura 5). După Paraschiv [15], falia Urziceni-Jugureanu, cu posibila sa prelungire până la
Căscioarele-Stoeneşti, constituie unul dintre cele mai importante accidente tectonice ale
platformei. Majoritatea faliilor pot fi urmărite numai în formaţiunile preneogene şi la reperul
care marchează începutul celui de al patrulea ciclu de sedimentare. In Neogen, dar mai ales în
Pliocen, faliile nu mai pot fi identificate ori se urmăresc cu foarte multă dificultate, fie din cauza
micşorării pasului, fie din lipsa unor contraste litologice, respectiv a unor contraste de viteză. S-a
constatat faptul că blocurile separate prin aceste fracturi nu prezintă o cădere regulată în trepte,
de la sud la nord, ci, pe fondul general de cădere în direcţia menţionată, se găsesc unele
compartimente mai coborâte decât cele învecinate. Fracturile care afectează cuvertura neogenă a
platformei sunt, cel puţin în parte, falii mai vechi, reactivate în mai multe rânduri. Cele mai
recente deplasări de-a lungul acestor falii au avut loc după sfârşitul Miocenului, respectiv după
Meoţianul superior, când s-au format acumulările de petrol şi gaze din împrejurimile
Bucureştiului [15]. In etajele superioare ale cuverturii neogene, săritura verticală a
compartimentelor, in lungul faliilor ce le despart, nu depăşeşte câteva zeci de metri. Fără
îndoială, săritura acestor compartimente este mult mai amplă, cel puţin în formaţiunile
paleozoice şi mesozoice, ca rezultat al cumulării fazelor repetate de reactivare. Este posibil ca o
falie cu săritură amplă, în intervalul formaţiunilor prejurasice, să se interpună între teritoriul
oraşului Bucureşti, cu depozite triasice groase şi sectorul Periş, unde depozite de aceeaşi vârstă
lipsesc, substratul paleozoic fiind acoperit direct de gresii jurasice.
2.3. Date geofizice

Structura tabulară a platformei, afundarea cuverturii sedimentare şi creşterea grosimii
sale pe direcţia sud-nord este bine reflectată şi în harta anomaliei gravimetrice Bouguer. Pe
această hartă (Figura 7a) se remarcă o descreştere lentă a valorilor izogalelor pe direcţia
menţionată. Harta magnetică (ΔZ) scoate în evidenţă aspectul puţin perturbat al componentei
verticale, valorile izodinamelor (orientate în general est-vest) având o uşoară descreştere de la
nord la sud (Figura 7b).Astfel, de la valoarea de 1000 gamma, stabilită în mod convenţional la
Observatorul geofizic Surlari, se ajunge la cca 750 gamma în vecinătatea localităţii Călugăreni.
După regimul distribuţiei anomaliei componentei verticale (ΔZa ) zona oraşului Bucureşti se află
în câmpul delimitat de izodinama de –50 gamma (Figura 6c). Curbele de egală valoare a
36
anomaliei magnetice au un traiect ezitant, cu două închideri locale, una în partea de vest a
perimetrului iar cealaltă la est de Bucureşti.
Figura 7.Oraşul Bucureşti si împrejurimile sale.Condiţii gravimetrice,magnetice si geotermice

regionale.1.Molasă;2.Platforma Moesică;3.Zona hidrogeotermală; 4.Zona hidrogeotermală în
exploatare;5.Falii adânci;6.Limita externă a avanfosei;7.Limita aproximativă a oraşului
Bucureşti.
Variaţiile mici ale valorilor anomaliei se datoresc pe de o parte absenţei în substrat a

unor roci cu proprietăţi magnetice ridicate, iar pe de altă parte, faptului că fundamentul
37
platformei se află la adâncime mare, umplutura sedimentară având o grosime
considerabilă.Harta geotermică (Figura 7d) indică prezenţa unui flux geotermic ridicat. Ea
scoate în evidenţă un element important şi anume existenţa unor acvifere geotermale în
vecinătatea oraşului. Este de menţionat faptul că perimetrul hidrogeotermal de la nord de
Bucureşti (în zona Otopeni) a fost explorat prin foraje, fiind parţial în exploatare.
2.4.Condiţii geomorfologice şi geologice locale

• Date geomorfologice
Zona oraşului Bucureşti se află la altitudini cuprinse între 60 m şi 95m. Curbele de nivel
au orientarea generală nord-est, sud-vest, aproape perpendicular pe direcţia de curgere a celor
două râuri (Figura 10). Inălţimile scad uşor, cu mici fluctuaţii de la nord-vest spre sud-est,
panta generală având valori similare (0,5-0,6m/km), atât pe interfluviul Dâmboviţa –Colentina,
cât şi de-a lungul cursurilor de apă. Pantele transversale au valori mari, în special malul drept,
ce pot ajunge chiar la verticală (vezi Figurile 8 şi 9).
Figura 8.Teritoriul zonei metropolitane Bucureşti.Harta morfologică generală.Direcţia pantelor

transversale.
Pe teritoriul oraşului au fost separate câteva subzone sau câmpuri locale: Băneasa-
Pantelimon, Giuleşti-Floreasca, Vergului şi Cotroceni-Văcăreşti (din Figura 10).
Câmpurile Băneasa şi Pantelimon, situate în partea de nord a oraşului sunt separate prin
valea de eroziune,Saula, alimentată de pânza freatică şi de apa provenită din precipitaţii.Câmpul
Giuşleti-Floreasca, având înălţimi cuprinse între 80 şi 95m se dezvoltă în partea de nord-vest a
interfluviului Dâmboviţa –Colentina, iar câmpul Vergului ocupă partea de sud, sud-est, cu
38
înălţimi mai mici, respectiv 70- 80m. Studii geomorfologice detaliate au pus în evidenţă
existenţa, în cuprinsul acestui interfluviu, a trei trepte ce corespund unor pseudoterase, deoarece,
prin modul lor de formare se deosebesc de terasele fluviatile tipice; se consideră[6] că vâlcelele
Figura 9. Zona metropolitană Bucureşti.Văile Damboviţa şi Colentina. Profile transversale.

existente în depozitele loessoide, paralele cu valea Dâmboviţei (vâlcelele Crângaşi, Icoanei,
Căţelu) aveau firul văii foarte apropiat de cel al Dâmboviţei. Prin lărgirea luncii Dâmboviţei (ca
urmare a meandrării accentuate a râului) şi prin erodarea mai puternică a versantului drept al
39
acestor vâlcele, întreaga suprafaţă drenată de acestea, având altitudinea mai coborâtă decât a
interfluviului, a căpătat aspectul unei terase false.
Figura 10.Teritoriul zonei metropolitane Bucureşti.Subzone sau câmpuri locale: Băneasa-

Pantelimon, Giuleşti-Floreasca, Vergului şi Cotroceni-Văcăreşti[11].
Pseudoterasa Giuleşti, situată în partea de nord-vest a oraşului are o altitudine relativă de

5-8m. Fruntea câmpului apare în partea de nord-est a localităţii Giuleşti-Sârbi, iar terasa se
urmăreşte mai departe spre sud-est, la gara „16 Februarie”, apoi la est de Bulevardul Ion
Mihalache, pe lângă Muzeul Geologic, str. Tirana, partea de sud a Pieţei Confederaţiei şi, mai
departe, până în dreptul lacului Tei. Pe hartă (Figura 8), limita estică a terasei a fost trasată
ipotetic.
Pseudoterasa Victoria începe din Bulevardul Schitu Măgureanu, se continuă prin str.
Berthelot, Palatul Regal, de unde dispare ca treaptă, urmărindu-se mai departe, la est de biserica
Răzvan şi pe str. I.Valaori.In continuare, ea este traversată de străzile Lucaciu, Romulus,
Ghenadie Petrescu, Vulturilor etc. Până în str. Jolliot-Curie, pseudoterasa Victoria are 3-8m
altitudine relativă şi apare ca o fâşie îngustă, paralelă cu lunca Dâmboviţei. Spre est se lăţeşte şi
se îngustează alternativ, pentru ca din dreptul str. Anton Pann să dispară complet, confundându-
se cu câmpul.
Pseudoterasa Căţelu reprezintă o treaptă care începe la est de Dudeşti, conturându-se
bine la nord de localitatea Căţelu, unde are 5-9m altitudine relativă.
40
Câmpul Cotroceni-Văcăreşti, situat pe malul drept al Dâmboviţei, în partea de sud a
oraşului, are aspectul unei câmpii cu înălţimi cuprinse între 85 şi 95m, în zona Cotroceni, şi 80-
85m, în zona Văcăreşti.
In general, interfluviile au aspectul unor câmpii întinse, cu o uşoară înclinare spre sud-est.
In profil transversal, interfluviile sunt asimetrice, cumpăna apelor fiind mai apropiată de
versantul drept al văilor şi mai îndepărtat de cel stâng. Marginile interfluviilor sunt slab
festonate, cu linii concave sau convexe, puţin fragmentate de sistemul de vâlcele. Microrelieful
lor se completează prin crovurile şi gropile săpate de om, pentru exploatarea materialelor de
construcţie. Morfogenetic, aceste interfluvii s-au format sub acţiunea fluvio-eoliană. La baza
acestora se găsesc depozite fluviale: nisipuri şi pietrişuri, cu mici intercalaţii de argile, depuse de
apele carpatice peste argilele şi nisipurile lacustre. Peste aceste depozite fluviale, vântul a
aşternut o pătură de loess ce are grosimi diferite. La Ciurel, în malul drept al Dâmboviţei, loessul
are cca.10-12m, iar la Pantelimon, pe malul stâng al Colentinei are numai 4-5m. Interfluviul
Dâmboviţa-Colentina este situat cu 10-15m mai jos faţă de câmpul Cotroceni-Văcăreşti, datorită
deplasării Dâmboviţei pe propriul con de dejecţie, către actualul său curs. Acest fapt este scos în
evidenţă de pseudoterasele la care ne-am referit mai sus. Pe hartă (Figura 10) este figurat şi
traseul Bucureştioarei,cel mai cunoscut afluent al Dâmboviţei, care îşi avea obârşia în balta de
la Poşta Veche şi care întâlnea Dâmboviţa în dreptul fostului Institut Medico-Legal.
In concluzie, se poate spune că interfluviile reprezintăă relieful de acumulare pleistocenă
în care urmele suprafeţelor iniţiale, rezultate din acumulări fluvio-lacustre, proluvio-eluviale şi
deluviale, s-au păstrat în cea mai mare parte, reţeaua hidrologică nereuşind să le fragmenteze
decât foarte puţin.
Pe teritoriul oraşului, valea Dâmboviţei se prezintă ca un culoar lung de cca. 22 km, cu
lăţime variabilă, de la 650m, în dreptul grădinii Botanice, la aproape 4km în extremitatea estică
a localităţii Căţelu. Dâmboviţa apare, în general, drept o vale evoluată, cu luncă largă, dominată
de martori de eroziune, aşa numitele „grădişti”, desprinse de pe un mal sau altul. Sunt de
menţionat grădiştea Patriarhiei şi cea de la Radu Vodă. Lunca Dâmboviţei reprezintă cea mai
întinsă şi joasă porţiune a Bucureştiului, o adevărată câmpie aluvionară. Ea a suferit modificări
importante, canalizările succesive şi construcţiile îndepărtând urmele reliefului iniţial. Se
întâlnesc câteva cursuri şi meandre părăsite în care s-au păstrat mici lacuri naturale, în prezent
colmatate. Unele meandre au fost amenajate, fiind transformate în lacuri. Aşa sunt lacurile din
Parcul Carol şi Tineretului, de pe malul drept al Dâmboviţei şi lacul Cişmigiu de pe malul stâng.
Un element de noutate îl reprezintă lacul Morii, format prin construirea unui baraj în zona Ciurel.
Sub raport morfologic, lunca Dâmboviţei se caracterizează prin fundul său plat, prin
caracterul festonat al versanţilor care o mărginesc, cu intrânduri şi pinteni, fapt datorat pantei
mici şi acţiunii foarte accentuate de meandrare a albiei, sub influenţa aluvionării intense din
timpul Holocenului.
Valea Colentinei, mai scurtă şi mai îngustă este deosebit de sinuoasă în comparaţie cu
valea Dâmboviţei. Ea are o asimetrie locală alternativă pe tot parcursul său, începând de la
Mogoşoaia şi până la Cernica. Din cuprinsul său se ridică numeroase grădişti, de importanţă
deosebită fiind grădiştea Plumbuita. In ansamblu, valea Colentinei are malul drept mai înalt şi
abrupt, iar cel stâng mai prelung, cu terase locale (Figura 8). Terasele Colentinei aparţin
aproape în exclusivitate versantului stâng, fiind dezvoltate in special în concavitatea meandrelor.
Terasa de 3-5m apare în amonte de lacul Băneasa. Ea se continuă prin cartierul Băneasa, unde se
distinge şi un nivel de 2-3m. La Herăstrău, acesta se individualizează bine, ca şi la sud de
cartierul Colentina, pe malul lacului Tei, unde, ceva mai sus apare şi terasa de 7-8m. In aval
terasele dispar. In alte cazuri, convexităţile meandrelor sunt acoperite cu o manta groasă de
depozite deluviale, fapt ce face ca podul şi fruntea teraselor amintite să se confunde. Spre
deosebire de valea Dâmboviţei, care prezintă un pronunţat sistem de pseudoterase divergente şi
în evantai, Colentina are un sistem de terase de meandru. Din această cauză, acestea apar
41
fragmentar şi au înălţimi variabile. Ele s-au format mai mult ca rezultat al mişcării apei în plan
orizontal, decât în plan vertical.
Lunca Colentinei este bine conturată prin maluri înalte, pe cea mai mare întindere.
Numai convexităţile au maluri joase, de 2-3m, în vreme ce concavităţile o domină prin înălţimi
de 10-12m. Lunca este acoperită, în bună parte, de marile lacuri: Băneasa, Herăstrău, Floreasca,
Tei, Fundeni, Pantelimon I şi II, având cuvete cu pronunţat caracter acumulativ datorită
materialelor de natură minerală şi vegetală, dar şi diferitelor baraje, construite de om. Lacurile
amintite sunt legate între ele prin porţiuni de albii, ce dau o unitate bine definită întregii văi a
Colentinei. Valea Colentinei îşi are izvoarele în conul de dejecţie din câmpia piemontană a
Târgoviştei, situat între Ialomiţa şi Dâmboviţa, fapt care şi atestă apartenenţa la o generaţie mai
nouă de văi.
Morfologia versanţilor celor două văi principale, din zona oraşului, este relativ simplă.
Energia de relief redusă (10-25m), trecerea uşoară de la câmpii la fundul văilor şi acoperirea
versanţilor cu diferite construcţii au ca rezultay slaba dezvoltare a proceselor actuale de
modelare.In cuprinsul câmpiilor şi al luncilor, unghiul de înclinare a pantei nu trece de 30 , în
timp ce versanţii văilor ajung şi la 900 . Pe hartă (Figura 11) au fost delimitate, după Coteţ[6],
tipurile de pantă ale Dâmboviţei şi Colentinei. Trebuie de menţionat faptul că înfăţişarea
naturală a pantelor a fost modificată, în multe locuri, de factorul antropic. Acolo, unde versanţii
şi-au păstrat forma naturală, au loc procese de surpări, alunecări, eroziuni torenţiale, spălări sau
acumulări deluviale. Se remarcă faptul că, pe versantul drept al celor două văi principale,
predomină pantele drepte, convexe sau în trepte, iar pe cel stâng, cele concave. Pe versantul
stâng al Colentinei pantele concave apar în convexităţile meandrelor,iar, în concavităţi, cele
drepte. Pe versantul stâng al Dâmboviţei, pe mici porţiuni, apar pante în trepte sau drepte, în rest
numai concave.Mândrescu [6] arată că ,in general, pantele dezvoltate pe depozite loessoide sunt
abrupte sau drepte, datorită proceselor de surpare şi prăbuşire.
• Date geologice. Stratigrafia

Forajele geologice,geotehnice şi hidrogeologice, săpate pe teritoriul oraşului, au făcut
posibilă cunoaşterea succesiunii formaţiunilor ce intră în alcătuirea subsolului oraşului Bucureşti.
Deoarece numărul acestor foraje este foarte mare (numai forajele geotehnice depăşesc 10.000),
pe harta de documentare (Figura 12), au fost trecute numai forajele mai adânci, ale căror date s-
au folosit la elaborarea diferitelor hărţii secţiuni litologice.
Pleistocenul inferior, reprezentat printr-un orizont de pietrişuri şi nisipuri, aşa numitele
„strate de Frăteşti” apare la zi în fruntea câmpului Burnas şi pe văile adânci, ce fragmentează
acest câmp. Către nord, acest orizont se întâlneşte numai în foraje, la adâncimi din ce în ce mai
mari (Figura 13). Forajele au arătat că, de la paralela localităţii Jilava, spre nord, orizontul de
pietriş şi nisip este separat în trei bancuri ( A, B şi C), prin două intercalaţii de argile şi argile
nisipoase.
Petrografic, stratele de Frăteşti sunt alcătuite, în bază, din pietrişuri şi bolovănişuri,
constituite din cuarţite, gnaise, granite, micaşisturi şi conglomerate, iar, spre partea superioară,
din nisipuri mărunte şi fine. Uneori, în bază se întâlnesc pietrişuri fără nisip iar în alte situaţii
sunt alternanţe de nisipuri şi pietrişuri sau numai o succesiune de nisipuri cu granulaţii diferite.
Aceste depozite au o stratificaţie încrucişată, caracteristică regimului torenţial de depunere.
Elementele componente sunt bine rulate, rareori subrulate, atestând faptul că au suferit un
transport la distanţe mari, într-un mediu cu debit solid important.Cantitativ, predomină
fragmentele, provenite din roci metamorfice (cca. 75%), după care urmează rocile eruptive (cca.
15%) şi cele sedimentare (5-10%).
42
Figura 11.Zona metropolitană Bucureşti.Harta tipurilor de pantă
Deoarece materialul constitutiv al pietrişurilor, mai ales în partea sudică a Câmpiei

Române aparţine atât domeniului carpatic, cât şi celui balcanic, unii autori le consideră ca având
origine mixtă, carpato-balcanică [1]. Acest fapt este sprijinit şi prin argumente paleontologice
deoarece, forme ca Ceritium sp., Belemnites sp., sau Ostrea vesicularis sunt remaniate din
Platforma prebalcanică. Atribuite iniţial Saint-Prestianului [4], resturile de unionide,
caracteristice sfârşitului romanianului, găsite în complexul marnos, situat deasupra stratelor de
Frăteşti, au determinat-o pe E.Prisnea [16] să considere aceste strate ca fiind de vârstă
romaniană. Macarovici [5] nu exclude posibilitatea ca stratele de Frăteşti să reprezinte
continuarea laterală a bazei pietrişurilor de Cândeşti, putând fi deci de vârstă romaniană. Această
posibilă continuare este bine ilustrată la baza secţiunii geologice nord-sud, între Ploieşti şi
Giurgiu (Figura 3). Caracteristicile litologice asemănătoare, ale celor trei strate (A, B şi C),
indică un proces de sedimentare asemănător, individualizarea stratelor datorându-se unor
schimbări ale condiţiilor de pantă şi transport, impuse de regimul tectonic.Variaţia litologică pe
verticală şi repetarea acesteia în cadrul fiecărui strat,presupune schimbarea alternativă a
regimului de sedimentare fluviatil şi lacustru.
43
Figura 12.Zona metropolitană Bucureşti.Foraje geologice,hidrogeologice şi geotehnice[6].
Stratele de Frăteşti înclină lent, de la sud spre nord, după o pantă contrară celei a
reliefului care, după cum s-a arătat, înclină de la nord, nord-vest spre sud, sud-est. Odată cu
înclinarea acestor strate se constată şi creşterea lor în grosime, în aceeaşi direcţie.
Pleistocenul mediu este reprezentat printr-o succesiune de marne argiloase, nisipoase, cu
intercalaţii de nisipuri fine, trecând spre partea superioară la o succesiune de nisipuri în
alternanţă cu argile. Aceste depozite sunt cunoscute sub denumirea de „complexul marnos” sau
„complexul de Uzunu” [2] Complexul apare la zi, în fruntea nordică a Burnasului, în vecinătatea
localităţii Uzunu, precum şi pe valea Mostiştei, unde grosimea sa este de aproximativ 5m.
44
45
Figura 13.Isobatele sunt in general orientate de la est la vest cu, o panta de 8‰, coborând de la sud cate nord.In aceeaşi direcţie putem să notăm că
grosimea stratelor devine din ce mai mare[12]
Depozitele au o culoare vânătă cu vine ruginii, cu separaţii de pungi de calcar, având
diferite forme şi dimensiuni. S-au constatat treceri gradate, de la argile tipice la argile nisipoase
şi nisipuri argiloase. Uneori argilele trec la marne compacte, având în general numeroase
concreţiuni calcaroase. Nisipurile din acest complex au o constituţie similară nisipurilor fine, din
stratele de Frăteşti. Depozitele succesive ale complexului nu pot fi urmărite de-a lungul unui
plan de sedimentare regulat. Structura sa este, probabil, rezultanta unei sedimentări condiţionate
de factori variabili, fiind reprezentată prin agregate lenticulare extrem de variate ca formă,
dimensiune şi orientare (Figura 14).
Figura 14.Secţiunea litologică in zona de est a zonei metropolitane Bucureşti [4]

Aceste acumulări determină o reţea complexă, având ca element preponderent rocile
impermiabile. Granulometric, rocile, ce alcătuiesc complexul marnos, corespund unor
formaţiuni lacustre, depuse sub un facies de mică adâncime, în care materialul determinant îl
constituie fracţiunea pelitică. Şi complexul marnos înclină uşor de la sud spre nord, în aceeaşi
direcţie constatându-se şi creşterea sa în grosime.Totuşi, înclinarea stratelor de Frăteşti este
mult mai pronunţată.Dacă, în partea de sud a oraşului, suprafaţa pietrişurilor se află la
46
adâncimea de cca. 80m, în zona nordică a oraşului (la Băneasa), aceasta se află la peste 190m
adâncime. Suprafaţa complexului marnos este uşor vălurată, putând fi considerată
cvasiorizontală, cu zone depresionare şi mici ridicături, având o distribuţie areală neuniformă.
Pleistocenului superior îi sunt atribuite nisipurile de Mostiştea, argilele intermediare,
pietrişurile de Colentina şi depozitele loessoide.
Nisipurile de Mostiştea. Peste complexul marnos se dispune un orizont de nisipuri fine, de
culoare galbenă, cu intercalaţii de concreţiuni grezoase sau calcaroase, având grosimi de 8-20m,
cunoscut sub denumirea de „nisipuri de Mostiştea”. Aceste nisipuri se întâlnesc în malul drept al
Argeşului şi pe malul stâng al Dâmboviţei, la nord de localitatea Gruiu. Granulometric, se
întâlnesc, de la nisipuri fine şi grosiere, până la nisipuri cu intercalaţii de pietrişuri mărunte şi
resturi de lemn silicifiat. Pe malul stâng al Dâmboviţei, nisipurile au 10-15m grosime, dar în alte
locuri se întâlnesc succesiuni de nisipuri cu intercalaţii argiloase de câţiva metri grosime. In
partea de vest a oraşului, pe câmpul Cotroceni, in zona Giuleşti şi pe câmpul Băneasa, grosimea
acestor nisipuri este mai mică. Spre est şi sud-est, în zonele în care se constată efilarea stratului
de argile intermediare, nisipurile de Mostiştea se unesc cu nisipurile şi pietrişurile de Colentina,
astfel încât grosimea cumulată a celor două strate atinge 20-30m. In nisipurile de Mostiştea s-au
găsit resturi de mamifere fosile, precum Parelephas trogontherii Phol şi Mammuthus
primigenius Blumb., pe baza cărora nisipurile au fost considerate ca aparţinând nivelului inferior
al Pleistocenului superior, respectiv Rissianului.
Argilele intermediare se dispun peste nisipurile de Mostiştea. Aceste depozite sunt
reprezentate prin argile cu intercalaţii de nisipuri fine, cu aspect loessoid, cu grosimi variabile,
între 5 şi 20m, dar pe alocuri suferind procese de efilare, mergând chiar până la dispariţia
completă, aşa cum se întâmplă în partea sudică a oraşului, la est de Bulevardul Mărăşeşti.
Compoziţia granulometrică a acestor depozite este similră celei a complexului marnos: argile
10-30%; aleurit 40-55%; nisip fin 10-30% şi nisip grosier 0-10%. Porozitatea medie este de
37% , iar densitatea aparentă este de 2,04 t/m3 . Argilele au o consolidare avansată fapt ce le
conferă o compresibilitate redusă.
Pietrişurile de Colentina. Peste argilele intermediare, iar acolo, unde acestea lipsesc, direct
peste nisipurile de Mostiştea, se dispune un orizont de pietrişuri şi nisipuri cu lentile de argilă,
denumit „ pietrişuri de Colentina”. Aceste pietrişuri, având grosimea de 4-8m sunt constituite în
principal din micaşisturi, gnaise, gresii şi apar la zi, în carierele de pe vale, în malul drept al
Dâmboviţei, în aval de Podul Pitarului. Pietrişurile, depuse în regim torenţial, reprezintă conul
de dejecţie ce se află la baza interfluviului Dâmboviţa –Colentina, pe care este situată zona
centrală a oraşului Bucureşti. Aceleaşi pietrişuri se găsesc şi sub depozitele loessoide din malul
drept al Colentinei, precum şi în sud-vest, la Bragadiru. Intregul banc de pietrişuri prezintă o
sedimentare în lentile, ale căror dimensiuni cresc către partea inferioară a stratului, indiferent
dacă materialul este constituit din nisip fin sau pietriş grosier. Acest fapt arată că mediul de
depunere a evoluat, de la regimul în care apele curgătoare au depus pietrişurile din bază spre o
epocă mai liniştită ce a adus nisipuri sedimentate în lentile mici. Resturile de mamifere fosile pe
care le conţin (Mammuthus primigenius var. sibiricus Blumb., Elephas antiquus Falc., Cervus
megaceros Oven, Bos priscus Boj.etc), precum şi poziţia stratigrafică a depozitelor au condus la
raportarea acestora nivelului mediu al Pleistocenului superior.
Depozitele loesoide sunt întâlnite pe tot cuprinsul câmpului Vlăsiei.Ele sunt alcătuite din
prafuri nisipoase, argiloase, cu concreţiuni calcaroase, având grosimi de la 3-5m, pe interfluviul
Dâmboviţa-Colentina, la 15-20m, pe câmpul Cotroceni-Văcăreşti. Structura depozitelor este
aproape uniformă şi în parte independentă de granulometrie, manifestându-se ca aglomerate
lenticulare, mai mult sau mai puţin argiloase, cu separaţii calcaroase şi mangano-feruginoase sub
formă de canalicule, concreţiuni sau pungi. Condiţiile de sedimentare au fost variate. Evident,
depozitele loessoide întâlnite în zona oraşului Bucureşti, ca de altfel toate depozitele de acest tip
din ţara noastră, se deosebesc de loessurile tipice, eoliene. Aceste depozite au o stratificaţie sau
pseudostratificaţie vizibilă, un procent mic de particule fine, unele intercalaţii mai grosiere sau
47
chiar elemente de pietriş. In masa depozitelor loessoide se întâlnesc două, trei nivele de culoare
mai închisă, cu un procent mai ridicat de argilă. Acestea sunt „soluri îngropate” sau „soluri
fosile”. Gradul ridicat de argilizare se datoreşte unui proces de eluviere a depozitelor proluviale,
în perioadele de stagnare a procesului de acumulare.
In ansamblu, depozitele loessoide sunt alcătuite din 13-26% nisip, 43-47% praf şi 31-
40% argilă. Indicele de plasticitate variază între 22-28. Umiditatea medie, în general redusă
(W0=17%) , are drept efect o consisteţă destul de mare (Ic=091), fapt care plasează aceste
terenuri în domeniul plastic-vârtos, până la tare. In general, porozitatea este redusă (35-37%),
dar poate ajunge la valori mai mari datorită macroporilor. Densitatea aparentă variaza între 1,9-
2,0 t/m3.Sensibilitatea la înmuiere este relativ ridicată (im=35%), mai ales pe câmpul Cotroceni-
Văcăreşti.
Pleistocenului superior i-au fost atribuite şi pietrişurile aluvionare ale terasei inferioare a
râurilor Argeş şi Dâmboviţa.
Holocenul inferior este reprezentat prin trei tipuri de depozite: a) nisipurile şi pietrişurile
din luncile râurilor, având grosimi de 4-10m; b) aluviunile fine din lunci, reprezentate prin
argile, prafuri şi intercalaţii de mâluri, cu grosimi de 1-6m şi c) depozite argilo-prăfoase,
nisipoase (loessoide) din zonele de câmpie. Astfel de depozite, întâlnite în deschideri naturale şi
în foraje au grosimi de la 7m la 20m. Deoarece la baza acestora s-au întâlnit nisipuri fine,
lenticulare (nisipuri de Mostiştea), s-ar părea că depozitele loessoide ar reprezenta o serie
comprehensivă ce include partea superioară a Pleistocenului superior şi Holocenul.
Holocenul superior cuprinde depozitele loessoide, aluviunile grosiere şi fine ale luncilor
râurilor principale. Depozitele loessoide, ce acoperă terasele joase ale râurilor, sunt constituite
preponderent din prafuri argiloase, cenuşii-gălbui, cu grosimi cuprinse între 6-15m. Aluviunile
din baza luncilor sunt alcătuite din argile,argile nisipoase, argile mâloase şi pietrişuri, având
grosimi de 5-10m. Distribuţia areală a depozitelor cuaternare este prezentată pe hartă (Figura
3). Caracterul predominant argilos, întâlnit la suprafaţa acestor depozite, se modifică treptat,
odată cu creşterea adâncimii, devenind mai grosier. Granulometric, se întâlneşte toată gama
pământurilor argiloase, de la argile, uneori mâloase, cu plasticitate mare (Ip=32-40), până la
prafuri nisipoase (Ip=18-21). Umiditatea creşte în funcţie de nivelul apei,de la W=17% la
W=26% , fapt ce determină o scădere a consistenţei, de la plastic vârtos (Ic=0,88) la plastic
consistent (Ic=0,65) şi chiar plastic moale. Porozitatea are valori mai reduse la suprafaţă
(n=38%), faţă de zonele saturate, unde terenul nu este consolidat (n=44%). Compresibilitatea
este în consecinţă mare şi neuniformă (ep2=34-64 mm/m). Aluviunile au consistenţe reduse şi
compresibilităţi mari, ce se ameliorează în apropierea Dămboviţei.
• Sistematica Cuaternarului
După Mutihac şi Ionesi (1974), Pleistocenul inferior se extinde de la sfârşitul Pliocenului
până la interglaciarul Günz-Mindel; Pleistocenul mediu cuprinde intervalul Pleistocen inferior-
glaciaţia Riss inclusiv, respectiv interglaciarul Günz-Mindel, glaciaţia Mindel, interglaciarul
Mindel-Riss şi glaciaţia Riss. In acest interval de timp, s-a depus complexul de Uzunu.
Pleistocenul superior, cuprinde interglaciarul Riss-Würm, inclusiv glaciaţia Würm, când s-au
depus nisipurile de Mostiştea, argilele intermediare, pietrişurile de Colentina şi depozitele
loessoide.
Succesiunea completă a depozitelor pliocene şi cuaternare, până la începutul
Pleistocenului superior arată că întreaga regiune ce face parte din Câmpia Română orientală a
fost afectată continuu de mişcări negative pe verticală.
Bibliografie
[1].Bandrabur, Th., (1961).Cercetări hidrogeologice în interfluviul Dunăre-Ialomiţa-Mostiştea,
Com. Geol. Stud. Techn. Econ.,Seria E,5,Bucureşti
[2].Coteţ ,P., (1963).Unele date privind geomorfologia zonei oraşului Bucureşti.Probleme de
geografie,vol. X, Bucureşti.
[3].Coteţ, P.,(1976).Câmpia Română. Editura Ceres,Bucureşti.
[4].Liteanu, E.,(1952).Geologia zonei oraşului Bucureşti,Com.Geol.Stud.Techn.Econ.,SeriaE,1;
[5].Macarovici, N., (1968).Geologia Cuaternarului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
[6].Mândrescu, N., (1972).Cercetări experimentale de microzonare seismică. St. Cerc.Geologie
Geografie Geofiică,Seria Geofiz.,10,1;
[7].Mândrescu, N. (1981).The Romanian earthquake of March 4, 1977:aspects of soil behaviour,
Rev.Roum.Geol.,Geogr., Geophysique 25, 35-56;
[8].Mândrescu,N.(1982) The Romanian earthquake of March 4, 1977: damage distribution,
Rev.Roum.Geol., Geogr., Geophys., Geophysique 26, 37-44;
[9].Mândrescu N., Anghel M.and Smalbergher V.(1988).The Vrancea intermediate-depth
earthquakes and the peculiorities of seismic intensity distribution over the Romanian territory.
(I.L.Nersesov et all,edt.).Recent Seismological Investigations in Europe, Nauka, Moskva, 59-65;
[10].Mândrescu, N.(1995).Cutremurele subcrustale din anii 1986 (30 august) si 1990 (30 si 31
mai); semnificatii geologice si seismologice, St.Cerc.Geofizica,33,31-49;
[11].Mândrescu,N.,(2002).Raport de faza la Proiectul 083/2001 „Microzonarea seismică a unor
zone dens populate.Exemplu pentru Bucuresti ”, Programul MENER/2001-2004 ;
[12].Mândrescu,N.,Radulian,M.,Mărmureanu,Gh.,Ionescu,C.(20080,Studiul integrat al datelor
geologice,geofizice si seismice,pentru evaluarea răspunsului local în zona oraşului Bucureşti,
Editura Academiei Române,ISBN:978-973-27-1635-9 ,p.136;
[13].Mihăilescu ,V.,(1924).Vlăsia şi Mostiştea, B.S.R.G., t. XLIII.
[14].Mutihac, V., Ionesi, L.,(1974).Geologia României. Ed. Tehnică, Bucureşti.
[15].Paraschiv, D.,(1979).Platforma Moesică şi zăcămintele ei de hidrocarburi .Editura
Academei Române;
[16].Prisnea, E.,(1962).Contribuţii la conoaşterea versantului sudic al Burnasului şi văii
Dunării, An. Româno-Sovietice, nr.2,Bucureşti;
[17].Vâlsan,G., (1915).Câmpia Română.B.S.R.G. XXXVI.;
[18].* * *Harta geologică a României, sc.1:200.000, foile Bucureşti şi Neajlov. Inst. Geologic,
Bucureşti;
[19].***(1983).Harta magnetică(ΔZ),sc.1:1.000.000.Inst.Geologie şi Geofizică, Bucureşti;
[20].***(1983).Harta magnetică. Anomalia componentei verticale (ΔZa), sc.1:1.000.000,
Inst.Geologie şi Geofizică, Bucureşti;
[21].***(1985).Harta geotermică.Sc.1:1.000.000, Inst.Geologie şi Geofizică,Bucureşti.
49
Capitolul 3
Evaluarea hazardului seismic local(microzonare) prin analize probabiliste şi
deterministe/(neo)deterministe.Metode şi conţinutul etapelor 1-4
3.1.Introducere
Incă mai mor uimitor de mulţi oameni când pământul de sub ei începe să se cutremure.
Aproape întotdeuna, cauza morţii lor nu este cutremurul în sine,ci casele, birourile, magazinele
sau şcolile ce se prăbuşesc peste ei.Un cutremur, care s-ar solda cu zeci sau sute de victime în
California sau Japonia, ar putea face zeci de mii de victime in America Latina (de exemplu,în
Haiti ,cutremurul din 12 ianuarie 2010 a ucis 282.000 oameni etc.), ori in Asia Centrală şi de
Sud, unde multe clădiri sunt simple mormane de zidărie neconsolidată. Cutremurul cu
magnitudinea MW =7.6, produs in octombrie 2005 în Kashmir, a ucis cel puţin 78.000 persoane
etc.
Seismologia, studiul cutremurelor şi al undelor seismice, este o ştiinţă relativ ezoterică,
ce a soluţionat şi soluţionează importante probleme ştiinţifice, sociale şi economice[15]. De
exemplu, companiile petroliere au cheltuit sume mari de bani şi au investit mult efort în
explorarea interiorului Pământului, folosind undele seismice, în speranţa descoperirii şi definirii
depozitelor petroliere. Majoritatea seismologilor sunt canalizaţi pe aceasta direcţie. Intr-o zonă
complet diferită, seismologii decid dacă o naţiune a întreprins un test nuclear. Aceste două
aplicaţii privesc surse de unde seismice, create de oameni. Cu toate acestea, cu mult mai
interesante pentru public, sunt sursele naturale de unde seismice:cutremurele. În mod practic,
aceasta implică predicţia cutremurelor,posibilitatea de a prezice producerea în timp şi spaţiu a
cutremurelor, precum şi analiza de hazard seismic pentru cutremure-descrierea efectelor
cutremurelor locale sau regionale pentru a fi utilizate de ingineri şi de alte categorii sociale.
Hazardul seismic(H) este definit prin probabilitatea de apariţie a unui eveniment cu
potenţial de distrugere, intr-o zonă definită şi într-un interval de timp. Vulnerabilitatea se
defineşte prin gradul aşteptat de pierderi(0 < V < 1,00), datorită unui eveniment
distrugator.Aici:0 înseamnă că nu avem nici-o pierdere, iar 1-pierdere totală/distrus. Riscul
seismic(RS) se defineşte prin gradul de pierdere la un eveniment particular „i”, cu probabilitatea
de apariţie Hi ,adică, (RS)i = V * Hi .
Riscul seismic este o combinaţie/convoluţie dintre hazard şi vulnerabilitate[15] (Fig. 1).
Figura 1: Riscul seismic este bazat pe o combinatie/convoluţie dintre hazard (H) şi

vulnerabilitate(V)
Hazard înalt nu înseamnă întotdeuna risc înalt ! Acest concept este valabil atunci,
când oamenii, structurile şi valorile materiale, expuse hazardului seismic,au vulnerabilitatea
mică. Densitatea mică a populaţiei, terenuri corect folosite, construcţii sigure, bine pregătite, vor
duce la un risc scăzut, chiar în ariile de hazard ridicat.
O foarte mare vulnerabilitate a clădirilor existente in Bucureşti şi alte oraşe ale
României a fost observată la ultimile cutremure catastrofale din 10 noiembrie 1940 (MGR =7,4)
şi 4 martie 1977 (MGR =72). Este de remarcat că chiar clădirile moderne au suferit avarii
importante în structura lor, iar unele chiar au fost distruse total (Clădirea Centrului de Calcul
50
CFR-Bucuresti, Blocul F16-scara F, din Cartierul Militari,Blocul Carlton în 1940
etc.).Estimarea făcută de World Bank după cutremurul din 4 martie 1977 (Report No.P-
2240,1978) arată ca 2/3 din pierderile totale, de circa 2,05 miliarde $ au fost în Bucureşti , unde
36 de clădiri înalte au fost complet distruse, dar circa 50% din pierderi, sunt datorită avariilor
celorlate clădiri. Numărul morţilor a fost de 1578 si 11.321 de oameni cu diferite invalidităţi,
32.900 locuinţe prăbuşite sau avariate grav, 35.000 de familii fără adăpost, zeci de mii de
imobile avariate, numeroase alte avarii şi distrugeri, în industrie şi economie”.Pe de alta parte,
în aşa numita “World Map”, făcută de Münich Re, în anul 1998, clasifică Bucureştiul ca fiind
“oraş mare cu efect tip Mexico City”, adică, pune în evidenţă fenomenul periculos al
perioadelor fundamamentale de vibraţie ale terenului, de 1,5-1,7 secunde, în timpul
cutremurelor catastrofale vrâncene. Oraşele Bucureşti şi Lisabona sunt cele 2 oraşe europene
ce au condiţii asemănătoare cu Mexico City.
Analiza de hazard seismic necesită, de asemenea, şi cunoştinţe din alte domenii decât
seismologia. Geologia este necesară pentru determinarea locaţiei, a configuraţiei şi pentru
definirea surselor seismice potenţiale, în particular falii active cunoscute. Tehnicile geofizice
sunt necesare pentru definirea acelor surse seismice, neobservate la suprafaţa Pământului.
Analiza datelor istorice poate juca un rol decisiv în evaluarea unor cutremure, nemăsurate
instrumental. Matematica, în particular, o înţelegere a teoriei probabilităţilor şi a statisticii este
importantă în evaluările probabilistice. Ingineria geotehnică este foarte folositoare în estimarea
efectelor locale asupra mişcării terenului. Ingineria mecanică şi structurală defineşte modul în
care parametrizăm rezultatele celor mai multe analize de hazard. Datorită impactului posibil,
social şi economic, o politică bine gândită este necesară pentru folosirea celor mai sofisticate
studii de hazard seismic[15].
Rezultatul unei analize de hazard seismic poate fi o descriere a mişcării terenului, în
urma producerii unui cutremur sau o hartă ce arată nivelele mişcării terenului, în diferite regiuni
ale ţării, care au aceeaşi probabilitate de a fi depăşite.Rezultatul unei analize de risc seismic
poate fi estimarea probabilităţii, de a avea pagube, estimată în dolari, de exemplu, ca urmare a
unui cutremur distructiv ce a avut loc în vecinătate, sau probabilitatea de a avea victime datorită
unui accident nuclear, în urma unui cutremur. Rezultatul analizei „de risc seismic” este un
număr şi el este o expresie probabilistică dintre hazardul seismic şi consecinţele sale.Acest
număr arată pierderile de vieţi omeneşti si pierderile materiale exprimate în dolari,de exemplu.
Este necesară cunoaşterea hazardului seismic pentru a calcula riscul seismic. Definirea
hazardului seismic este parte a procesului de estimare/evaluare a riscului seismic.
Cel mai important rezultat al estimării hazardului seismic este o caracterizare şi,
eventual, o reducere a riscului seismic. Este importantă capacitatea clădirilor de a rezista în
cazul unor cutremure şi de evitare a pierderilor de vieţi omeneşti în urma producerii unor
cutremure aşteptate. Aceste aspecte trebuiesc luate în considerare în cazul unei estimări de
hazard seismic.
Estimarea duratei de mişcare a terenului este marginală, din punctual de vedere al
interesului pentru proiectantul clădirilor, clădiri presupuse ca structuri elastice în timpul
cutremurelor, dar este vitală pentru un inginer geotehnician pentru depistarea fenomenelor de
lichefiere de sub clădire. Unul dintre cei mai importanţi indicatori ai estimărilor de hazard
seismic şi de risc seismic este acceleraţia maximă de proiectare(valoarea maximă,de calcul,în
timpul cutremurului amax), parametru ce definieşte „rezistenţa” structurii. Al doilea
parametru este perioda fundamentală de vibraţie(T) a terenului pentru a fi evitată rezonanţa
dintre teren şi structură,adică,asigurarea stabilităţii sistemului teren-structura în timpul
desfăşurării cutremurului. Aceasta a condus în unele cazuri la estimări, bazate pe o singură
măsurătoare, la presupuneri că mişcarea terenului în cazul unui cutremur nedistructiv, este egală
cu mişcarea asociata unui cutremur de intensitate mare, distructiv. În acest caz, responsabilitatea
pentru eroare o poartă inginerii proiectanţi(de structuri), care, în mod tradiţional, folosesc
parametri uşor de determinat şi uşor de folosit[15].
51
3.2.Conservatorism şi generalizare în evaluarea hazardului seismic
Seismologul, care realizează analiza de hazard seismic, îndeplineşte una dintre
obligaţiile ingineriei seismice. Rezultatul final al acestei analize este o evaluare a hazardului
seismic, într-un anumit scop specific. Acest rezultat poate fi exprimat,fie sub forma unei
caracterizări simple a mişcării terenului, de exemplu, printr-o singură valoare, ca acceleraţia
maximă (amax), fie poate fi exprimat mai complex, sub forma aşa numitelor spectre de răspuns
pentru acceleraţii,viteze sau deplasări. În orice caz,în final, se doreşte obţinerea unui rezultat
practic, de exemplu: construirea unui spital, a unei cladiri etc.,toate rezistente la cutremur.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, alte analize şi proceduri specifice trebuiesc urmate.
Evaluarea riscului RISC ACCEPTABI L

•Harti de hazard
•Inventariere RISC
RISC INACCEPTABIL
•Vulnerabilitate
•Localizare
MANAGEMENTUL
BAZA DE DATE Si
INFORMARE A COMU NITATII RISCULUI
HAZARDE dat de:

CUTREMURE
OPTIUNI
EXPLOZII
PRABUSIRI TEREN • Reducerea efectelor /
FALII TECTONICE
ALUNECARI TEREN MITIGATION:
TSUNAMI • Sistem de avertizare
REPLICI CUTREMURE seismica (EWS)
•Harti: „Shake” si
„Disaster”
•Planuri de pregatire;
Figura 2. Managementul riscului seismic: risc acceptabil şi risc incceptabil
Acestea pot include modificări ale estimărilor hazardului, pentru a lua în considerare
condiţiile locale, interacţiile dintre structuri şi fundaţii, în timpul cutremurelor, calcularea
mişcării la diferite nivele şi locaţii din structură, controlul calităţii, probleme de construcţie etc.
Toate aceste elemente contribuie la creşterea rezistentei şi siguranţei în caz de cutremur.
52
Nivelul hazardului seismic asumat, implicit al riscului seismic asumat sau
acceptat(Figura 2), comparat cu o zona de impact, implicită sau explicită, este numit
conservatorism. În mod similar în proiectarea şi construcţia unei clădiri, toleranţa la distrugere,
în cazul mişcării terenului, este o expresie a conservatorismului. Fiecare pas în procesul
ingineresc poate fi asociat cu un anumit grad de conservatorism. Un nivel crescut de
conservatorism implică o toleranţă mai mare a rezistenţei şi a siguranţei în exploatare, în caz de
cutremur. Conservatorismul, într-un singur element al unui proces nu implică neapărat
conservatorism, în produsul final. Pe de alta parte, niveluri mici de conservatorism, în fiecare
pas al realizării unei structuri, pot avea ca rezultat final un nivel crescut al
conservatorismului pe ansamblu.
Pe de alta parte, hazardul seismic, ca prima parte a acestei analize, este de obicei realizat
pentru determinarea efectului cutremurului asupra structurilor sau al altor obiective, făcute de
om. Evaluarea hazardului seismic real este pasul crucial în reducerea riscului seismic şi în
managementul prevenirii dezastrelor. Riscurile naturale, ca cele din cutremure, sunt peste
controlul oamenilor. Aceste riscuri sunt acceptate, implicit de populaţie, şi se pune problema şi
a unui risc acceptabil. Intrebarea este: Care este nivelul riscului acceptabil, prezentat în
Figura 2 ? Cât de real este acest nivel ? Contrar părerii generale, riscul trebuie redus la cel mai
scăzut nivel posibil, dar la un nivel rezonabil de acceptare, în scopul de a cheltui resursele
sociale, în maniera cea mai benefică societăţii. Guvernul olandez a dezvoltat o legislaţie, în care
conceptele de risc şi de risc acceptabil sunt clar definite. Riscul maxim acceptabil este nivelul
de risc peste care activităţile responsabile pentru acest risc, trebuie să fie interzise ori
restricţionate. Nivelul de risc neglijabil este de obicei fixat la 1% din valoarea riscului maxim
acceptat[7].
Poate exista prea mult conservatorism? Răspunsul la aceasta întrebare trebuie plasat în
contextul costului şi al profitului. De exemplu, profitul rezultat în urma construirii unui baraj
mare, rezistent la cutremur, poate fi mult mai mare decât în urma construirii unei case de
locuit,la fel de rezistente, deoarece consecinţele economice ale distrugerii barajului pot fi de
multe ori mai mari decât la distrugerea casei. Deci, pe când costul de construcţie pentru
realizarea barajului, foarte rezistent, sunt foarte mari, comparativ cu cel al construirii casei,
aceasta din urmă este este eficient din punct de vedere financiar pentru proprietarii săi şi, de
asemenea, de mare importanţă pentru locuitori[15].
În acelaşi timp, s-a ajuns la concluzia că o evaluare corectă a hazardului seismic, pentru
o anumită zona sau ţară, oferă premiza indispensabilă proiectării antiseismice, deocamdată,
singura cale de reducere a pierderilor umane şi materiale.
Două exemple sunt edificatoare în evaluarea incorectă a hazardului seismic. În zona
Tangshan-China a avut loc cutremurul din 27 iulie 1976. Acest cutremur a fost cuantificat cu o
magnitudine MGR =7,8 şi o intensitate Imax =XI-scara MSK, în timp ce pe harta de hazard
seismic a Chinei, care a avut la baza întocmirii ei datele seismice de circa 300 de ani, era
indicată intensitatea Imax =VI½-scara MSK. Datele oficiale: 270.000 de morţi şi circa 2,5
milioane răniţi. Profesorul Wang, în anul 1987, arăta că, dacă s-ar fi făcut studii de
paleoseismicitate, s-ar fi descoperit că au mai fost două asemenea cutremure catastrofale, cu o
perioadă de revenire de circa 3000 de ani. Al doilea exemplu este cel al cutremurului ce a avut
loc în districtul Kobe(Japonia) pe data de 17 ianuarie 1995, şi care a avut o intensitate Imax
=X½-scara MSK şi o magnitudine MJMA =7,2. Pe harta de hazard seismic a Japoniei, în acest
loc era trecută intensitatea Imax =VI(scara JMA), iar pierderile de vieţi omeneşti au fost de circa
5250 oameni.
3.3.Hazard seismic,incertitudini, mulţimi tip “Fuzzy” …

Faptul că incertitudinile intră în toate elementele ce definesc hazardul seismic poate face
ca deciziile să fie luate cu mare greutate.
53
O soluţie raţională la această dilemă este reprezentată de utilizarea unei forme de analiză,
de hazard, probabilistă. În contrast cu analiza deterministă, ce foloseşte valori discrete singulare
sau modele pentru a ajunge la descrierea dorită a hazardului datorat cutremurelor, analiza de
hazard probabilistă permite folosirea unui interval continuu de evenimente şi modele.
Descrierile de hazard nu sunt limitate doar la abordări de genul scenariilor; ele
incorporează efectele cutremurelor presupuse a fi capabile să afecteze site-ul în discuţie. Dacă
se doreşte, modelele şi incertitudinile lor pot fi comparate ca rezultat. De cea mai mare
importanta este faptul că probabilitatea unor magnitudini diferite (sau intensităţi) este inclusă în
analiză. Un alt avantaj al analizei probabiliste este că rezultatele sunt o măsură a probabilităţii
mişcării terenului (sau o altă mărime ce descrie mărimea pagubelor produse), în caz de cutremur
în locaţia studiată. Aceasta permite încorporarea hazardului seismic în estimările de risc
(probabilitatea de a avea consecinţe nedorite) şi compararea cantitativă a diferitelor opţiuni în
luarea deciziilor.Comparaţie poate fi între opţiuni seismice, ca de exemplu, dacă nivelul de
proiectare să fie mai ridicat sau mai scăzut, sau chiar între probleme seismice sau neseismice,
pentru ca resursele limitate să fie alocate pentru creşterea rezistentei, în caz de cutremur sau de
alt tip de hazard.
Pe de alta parte,proiectarea construcţiilor trebuie să satisfacă o serie de criterii
(conform normativelor în vigoare), menite să asigure protecţia antiseismică a obiectivelor, ce
vor fi construite în baza acestor proiecte, prin aceasta urmărindu-se în primul rând evitarea
pierderilor de vieţi omeneşti, dar şi limitarea pagubelor materiale. Este evident că rolul
fundamental în realizarea acestor obiective revine fazei de proiectare, deoarece, dacă o
construcţie este proiectată necorespunzător, atunci niciuna din măsurile de execuţie (cum ar fi:
asigurarea calităţii optime a materialelor de construcţie, a tehnologiilor de execuţie folosite
etc.) şi de exploatare (cum ar fi: efectuarea lucrărilor de întreţinere, reparare, verificare
periodică a stării de rezistenţă etc.) nu o va putea salva de la distrugere.
Scopul elaborării hărţilor de „Hazard seismic general sau local(microzonare)” este
acela, de a pune informaţiile necesare cu privire la efectele macroseismice posibile ale
cutremurelor, la dispoziţia specialiştilor în proiectarea antiseismică, în vederea adoptării acelor
parametri de proiectare care să asigure, pe de o parte, rezistenţa construcţiilor la cutremurele
maxime aşteptate şi, pe de altă parte, să permită realizarea acestui deziderat cu un consum
minim de investiţii.
Prin convenţie internaţională s-a adoptat ( la recomandarea Grupului de Experţi UNDRO,
Geneva, 9-12 iulie 1979)[18] “ Hazardul seismic ” ca parametru statistic de care proiectanţii
vor trebui să ţină cont.Conform definiţiei , acest parametru este o “ funcţie care exprimă
probabilitatea (P) ca într-un loc dat (S), valorile unui parametru (Y) al mişcării terenului
(acceleraţie, viteză, deplasare) să depăşească, într-un interval de timp dat (t), un anumit nivel
(y), ca urmare a producerii unui cutremur cu o magnitudine (M) mai mare decât o valoare
aleasă (m), într-o arie dată (A), învecinată locului de interes “:
Ht,A,m,y (S) = Pt [ Y ≥ y | M ≥ m ; S ⊂ A ] (1)
Există două tipuri fundamentale de abordare a problemei evaluării acestui parametru.

Sunt diferenţe majore între cele douaătipuri de analiză [1,15]:
• abordarea statistică, în cadrul căreia se adoptă premiza că fenomenul de seismogeneză
este un fenomen aleator şi, în consecinţă, se recurge la metodele Teoriei Probabilităţilor
şi ale Statisticii Matematice pentru rezolvarea problemei, parcurgând etapele I-IV din
Figura 4a,Capitolul 3);
• abordarea deterministă, în cadrul căreia se consideră că fiecare cutremur este un
fenomen fizic, având o cauză (reprezentată de sursa seismică) şi un efect (reprezentând
acţiunea undelor seismice asupra obiectelor situate pe suprafaţa Pământului), ceea ce
implică recurgerea la un ansamblu mult mai complex de informaţii observaţionale
54
( geologice-privind condiţiile locale şi din mediul de propagare a undelor, instrumentale-
privind înregistrările acceleraţiei, ale vitezei sau ale deplasării particulelor terenului,
spectrele de răspuns etc, de laborator- privind proprietăţile elasto-dinamice ale
materialelor cum ar fi modulii de forfecare, amortizările etc…), parcurgând etapele I-IV
din Figura 4b,Cap. 3).
Pentru ambele tipuri de abordare este necesară cunoaşterea particularităţilor geologice

ale zonei în care se află situat amplasamentul studiat, adică, ale zonei metropolitane Bucureşti.
O problemă ce se ridică în reprezentările si interpretările hartilor de hazard seismic,

general sau local(microzonare), este cea a incertitudinilor cu care sunt evaluate mărimile ce fac
obiectul cercetărilor, incertitudini inerente naturii fizice a acestor mărimi[1;14]. Abordarea
acestor aspecte, legate de propagarea nedeterminărilor de la faza de “ input ” la cea de
rezultat final, a devenit posibilă în ultima vreme, ca urmare a extinderii utilizării metodelor
Teoriei Mulţimilor Vagi (TMV) (sau mulţimi de tip “Fuzzy”) în acest domeniu, în care s-au
făcut relativ puţine încercări până în prezent. Concepţia fundamentală a Teoriei Multimilor
Vagi (T.M.V.)[14] este aceea ,că se înlocuieşte relaţia de apartenenţă din teoria clasică a
mulţimilor printr-o "funcţie de apartenenţă"; consecinţele acestei modificări fundamentale se
dovedesc extraordinare, nu numai pe planul acţiunii operatorilor matematici utilizaţi, ci şi pe cel
al „Logicii Matematice” în care se efectuează .Modelele ce au fost elaborate pentru evaluarea
probabilităţii, ca anumite elemente ale mişcării particulelor terenului să depaşească nivelul
considerat critic (sau de pericol), referitor la o zona dată, necesită prelucrarea informaţiilor
disponibile, privind elemente cum ar fi :
– adâncimea focarelor;
– direcţiile planelor de propagare a ruperii;
– traseele faliilor active;
– magnitudinile cutremurelor produse în zona de interes;
– relaţiile funcţionale dintre magnitudini şi lungimea ruperii/faliei;
– distribuţiile cutremurelor după magnitudini (relaţiile frcvenţă-magnitudine, de
exemplu cele de tip Gutenberg-Richter);
– perioadele medii de revenire etc.
Toate aceste informaţii concură la evaluarea probabilitatăţii P (Y>y) , ca într-un loc

dat (A) şi într-un interval de timp dat (T), valoarea unui parametru Y (ce poate fi : intensitatea
macroseismică, acceleratia,viteza sau deplasarea terenului) să depăşească o anumită valoare
dată y, ca efect al producerii unui cutremur, indiferent unde s-ar afla sursa acestuia. Din punct
de vedere al „Teoriei Clasice a Mulţimilor”, a stabili, dacă un punct x se află pe falie, revine
la a face o afirmaţie P(x) asupra relaţiei de apartenenţă dintre punctul x şi mulţimea tuturor
punctelor faliei :
F = { x / P(x)} (2)
unde : P(x) este propozitia : " punctul x aparţine faliei". (3)
Această propoziţie nu poate lua decât două valori: A (adevarat) sau F (fals).
Dacă se construieşte o funcţie f(x): F → {0;1} care asociază fiecărui „x” unul din
numerele 0 sau 1:
⎧0 pentruF ⎫
f(x) = ⎨ ⎬ (4)
⎩ 1 pentruA ⎭
(0 pentru valoarea F (fals) a propozitiei corespunzatoare şi 1 pentru valoarea A (adevarat)),
atunci problema nesiguranţei privind apartenenţa punctului la falie se poate nuanţa,
55
introducându-se anumite ponderi ( subunitare şi pozitive ), ce pot fi atribuite variabilei x
(punctului), adică se poate construi o noua funcţie:
g(x): F → [0;1] (5)
definită pe mulţimea punctelor faliei şi având valori în intervalul închis la capete [0;1] (chiar o
infinitate dacă este cazul, dar pot exista si codomenii finite).
În diferite domenii ale Geofizicii, în care sunt studiate distribuţiile geografice ale
valorilor anumitor mărimi geofizice (cum este şi cazul valorilor hazardului seismic ), se
practică o reprezentare a acestor distribuţii sub forma unor “ Hărţi cu izolinii ”. Conform
definiţiei clasice, aplicate şi în prezent în mai toate lucrările, “Izolinia Γv a unei mărimi M ”
reprezintă locul geometric al punctelor Pi ( ϕi ;λi ) de pe o anumită suprafaţă (Σ) pentru care mărimea
respectivă (M ) are aceeaşi valoare (v) :
Γv = { Pi ( ϕi ; λi ) | Pi ( ϕi ; λi ) ∈Σ şi M (ϕi ; λi ) = v = constant} (6)
unde: ϕi şi λi sunt coordonatele geografice ale punctului Pi (i = 1;2;…;n) , toate cele n puncte
aparţinând suprafeţei Σ (ale cărei dimensiuni pot fi oricât de mari, de la cele pentru care se
construiesc hărţi locale, la cele continentale şi chiar pentru cele globale)
În toate reprezentările de acest tip, indiferent de natura geofizică a mărimii cercetate,
apare ca un aspect comun faptul că însăşi relaţia de definiţie (6) a noţiunii de “Izolinie” trebuie
interpretată în sensul conceptelor de tip Fuzzy, adică al Teoriei Mulţimilor Vagi (TMV).
8
I = K + 0,5
6
I = K
I = K - 0,5
4
0
-8 -4 0 4 8
Figura 3.Natura „Fuzzy” a hărţilor cu izolinii[1,14]
Pentru a înţelege mai uşor această idee, să considerăm un caz general, în care valorile
mărimii studiate sunt măsurabile cu o eroare ± ε. Aceasta înseamnă că valoarea măsurată (V)
poate avea orice valoare cuprinsă în intervalul (k - ε ; k + ε ), unde k este valoarea medie a
mărimii măsurate ( în sensul dat de Teoria erorilor de măsură):
V ∈ (k - ε ; k + ε ) (7)
Rezultă că mulţimea punctelor, cărora le poate fi atribuită valoarea k a mărimii măsurate,
este alcătuită nu dintr-o curbă Γv , cum arată definiţia (6), ci dintr-o “bandă” centrată pe curba
Γv şi mărginită de curbele înfăşurătoare (Figura 3), corespunzătoare marginilor intervalului
(7). Aceasta confirmă caracterul tip Fuzzy ( adică “vag”) al mulţimilor de puncte şi de valori
asociate acestora în sensul că apartenenţa unui punct la izolinia respectivă nu trebuie privită ca o
relaţie de apartenetnţă în sens clasic, ci ca fiind dată de o serie de situaţii tranzitorii, de
grade de apartenenţă cuprinse între 0 şi 1. În această situaţie, însăşi operaţiunea de a uni
56
punctele de egală valoare, din interiorul acestei “benzi”, devine imposibilă datorită incertitudinii
cu care le sunt atribuite valorile măsurate.
3.4.Hazard seismic.Analiza probabilistă

Principalele etape, folosite în analiza probabilistă a hazardului seismic, sunt
prezentate în cele ce urmează.
In Etapa I(Figura 4a) se definesc sursele seismice. In analiza probabilistă,sursele sunt
în mod explicit definite ca având un potenţial seismic uniform,adică, probabilitatea de apariţie
a cutremurelor sau a unui cutremur de o anumită mărime este aceeaşi în cadrul sursei. Cu alte
cuvinte,o zonă a sursei seismice poate fi o configuraţie (punct, linie, suprafaţă sau volum), în
interiorul căreia se presupune că generarea cutremurelor are loc cu aceeaşi rată, în raport cu
magnitudinea sau mărimea, indiferent de localizare. Pot exista mai multe modelări ale
regiunilor surselor seismice, în funcţie de autori sau de scopul propus.Sursele pot varia de la
falii plane mici, la regiuni seismotectonice(de exemplu,zoana seismogenă Vrancea etc.). In
capitolul următor se vor descrie geometriile surselor pentru fiecare sursa seismică ce poate
influenţta hazardul seismic al zonei metropolitane Bucureşti.
Figura 4a.Etapele în analiză probabilistă Figura 4b.Etapele în analizele deterministe
In Etapa a II-a(Figura 4a ) se definesc caracteristicile seismice de recurenţă, pentru

fiecare sursă dată.Aşa cum se va vedea în continuare, această etapă este fundamental diferită de
etapa a-2-a din analiza deterministă. In locul cutremurului de control sau al cutremurului maxim
pentru fiecare sursă, aici fiecare sursă este caracterizată prin distributia probabilistă a
cutremurelor sau prin aşa numita relaţie de recurenţă frecvenţă–magnitudine.O relaţie de
recurenţă indică probabilitatea ca un cutremur de o mărime dată, cu epicentrul oriunde în cadrul
sursei, într-un interval de timp, de obicei de 1 an, să aibă loc. Se consideră o limită superioară
pentru fiecare sursă seismică şi care reprezintă evenimentul maxim a fi considerat. In contracst
cu metoda deterministă, acest evenimnt maxim nu reprezintă singurul cutremur a fi
considerat,ci mai degrabă limitele de sus ale cutremurelor ,de toate mărimile,ce intră în analiză
pentru fiecare sursă.
Relaţiile de recurenţă pentru sursele individuale sunt ,de regulă, reprezentate printr-o
relaţie liniară (nu întotdeuna…! Vom vedea mai târziu…în alt capitol) de forma:
Log N(M)= a-b M (8)
unde N reprezintă numărul cumulat de cutremure, cu o magnitudine mai mare decât o valoare
predefinită, cutremure ce sunt aşteptate să se producă într-un interval de timp specificat, „a”
este logaritmul numărului de cutremure de magnitudine zero (sau mai mare), ce apar într-o
57
perioada de timp,iar „b” este panta curbei ce caracterizează, în final, proporţia dintre numărul
cutremurelor mari şi al celor mici. Din motive practice, cutremurele, cu magnitudine mai mare
de zero, pot fi luate în considerare(de exemplu, notăm magnitudinea cu M0 ).Câteodată este
utilă scrierea relaţiei de recurenţă în forma incrementală. În acest caz, N reprezintă numărul de
cutremure într-un interval în jurul valorii M.,adică, M+Δ M, pentru a se evita situaţia când,
pentru o anumită magnitudine, N=0 si atunci log N= ∞ . Deoarece aceste cutremure pot
apare oriunde in interiorul sursei, atunci trebuie considerate distanţele de la aceste puncte la
amplasament, spre deosebire de analiza deterministă, unde se considera numai distanţa cea mai
mică. Deci, în cadrul analizei probabiliste se vor lua în considerare toate perechile distanţă-
mărimea cutremurului, împreună cu probabilitatea asociată de apariţie (relaţia de recurenţă
frecvenţă-magnitudine).
De exemplu, legea frecvenţei pentru cutremurele intermediare vrâncene, ce au avut loc
între 1936 şi 1979 şi pentru magnitudinea MGR ≥ 4,00, are forma:
Log N = (5,36 ± 0,09) - (0,73 ± 0,02) MGR pentru MGR ≥ 4,0 (9)
Log N =3,94 –078 MGR pentru 4,1 ≤ MGR ≤ 6,5 etc. (10)
In Etapa a III-a (figura 4a) se face estimarea efectului cutremurului in amplasament

ca şi în analiza deterministă, numai că aici, în această analiza probabilistă exista o familie de
curbe de atenuare pentru fiecare magnitudine. Fiecare curbă de atenuare are gradul său de
incertitudine cu setul de date cunoscute (curbele M1 ,M2 , M3 … din Figura 5-detaliu).
Figura 5.Etapa a III-a in analiza probabilistă .Efectul cutremurelor in amplasament.Relaţii de

atenuare şi grade de incertitudine
Pentru un cutremur ce apare aleatoriu, în interiorul unei surse, amplitudinea unui

parametru (de exemplu, acceleraţia maximă) a mişcării terenului într-un amplasament (loc) este
deseori reprezentat printr-o relaţie de forma:
Log Y =a +b M +d log(R+c(M)) + d’ R + χ (11)
unde: Y= parametrul mişcării terenului(acceleraţia, viteza, intensitatea etc.); M= magnitudinea
cutremurului; R= distanţa sursă- amplasament; c(M)=un termen ce controlează comportarea
relaţiei la mici distanţe şi magnitudini mari; χ = o eroare aleatoare cu media zero şi o distribuţie
gaussiană a probabilităţii şi care descrie variabilitatea mişcării terenului; a,b,c,d’= coeficienţi
determinaţi din date observate. Când χ =0, ecuaţia (11) reprezintă relaţia de atenuarea
deterministă şi care poate fi folosită să estimăm valoarea mediană a lui Y (sau echivalent,
valoarea medie a lui Y) pentru o anumită magnitudine şi distanţa R.
Incertitudinea în legea de atenuare este variabila z din relaţia:
58
Y= z f (M,R,Ci ) (12)
ce reprezintă variabilitatea lui Y pentru M şi R dat. Aici,Y= parametrul mediu al mişcării
terenului(de exemplu,acceleratia maximă, amplitudinea spectrală etc.), R=distanţa (cea mai
scurtă de la amplasamnet la falie/ruptură),iar Ci sunt parametrii ce descriu geologia regională şi
condiţiile locale de teren. Se ştie că evaluarea lui Y este puternic dependentă de condiţiile locale
de teren. Curbele de atenuare sunt complet diferite în cazul cutremurelor crustale (cele din
Vrancea , de exemplu) şi ale celor intermediare(vrâncene).Aceste efecte locale pot fi modelate
în diferite feluri, în funcţie de gradul de precizie acceptat. In cea mai amplă formă, se face o
clasificare a terenurilor ca fiind moi, tari şi foarte tari. Mai precis, se face o analiză locală a
terenului, cuprins între roca de bază şi suprafaţa liberă a terenului, grosimea
straturilor,caracteristicile fizice si mecanice, pentru fiecare rocă etc. Când sunt date, de exemplu
pentru cutremure cu M< 6,5 şi distanţe R > 20 km, relaţiile de atenuare sunt în general
acceptabile,deoarece efectele neliniare sunt mai mici.
De exemplu,modelul Joyner-Boore[4] , utilizat pentru atenuarea acceleraţiilor are forma:
ln amax = c1 + c2 M + c3 ln R +c4 h + σ ln a (max) .P (13)
unde : amax =valoarea de vârf a acceleraţiei orizontale maxime în amplasament;M
=magnitudinea; R = distanţa hipocentrală (focală); h = adâncimea în km; σ ln a (max) = abaterea
standard a variabilei
a max ; P= o variabilă binară, egala cu zero pentru curba medie de atenuare şi egală cu 1 pentru
curba medie plus o abatere standard.
In Etapa a patra (figura 4a) se face determinarea hazardului seismic in amplasament
si ea (determinarea) este complet diferită de cea din analiza deterministă. In acest caz,efectele
tuturor cutremurelor,de diferite mărimi,ce apar in diferite locuri,din diferite surse seismice,cu
diferite probabilităţi de apariţie, sunt integrate într-o curbă unică ce arată probabilitatea de
depăşire,cu diferite nivele,a mişcării terenuluii (de exemplu,acceleraţia maximă) în
ampasament,în timpul unei perioade de timp.
Teorema probabilităţii totale, dezvoltată de Cornell[2] şi transformată într-un algoritm
numeric de McGuire, este folosită să exprime probabilitatea de apariţie sau de depăşire a
oricărui nivel de mişcare a terenului ,în orice amplasament, considerând toate sursele ce-l
înconjoară si ea are forma generală:
mu r =∞
E ( z ) = ∑i =1 α i ∫ ∫ f (m) f (r ) P( Z > z | m, r )drdm

N
i i (14)
m0 r =0
unde:
E(z) = numărul aşteptat de depăşiri ale nivelului mişcării terenului z în timpul t;
αI = rata medie de apariţie a cutremurelor cu magnitudinea cuprinsă între magnitudinea
minimă
mo şi magnitudinea maximă mu aparţinând sursei i;
fi(m) = distribuţia densităţii de probabilitate a magnitudinii (din relaţia de recurenţă) pentru
sursa i;
fi(r) = distribuţia densităţii de probabilitate a distanţei epicentrale între diferite localizări din
interiorul sursei i şi locul unde se determină hazardul;
P(Z>z|m,r) = probabilitatea ca un cutremur dat de magnitudine m şi distanţă epicentrală r să
provoace o mişcare a terenului mai mare ca z.
Dacă scopul analizei de hazard seismic este reprezentat de estimarea probabilităţii de
depăşire a unui nivel al mişcării terenului, într-un interval de timp finit T (de exemplu, timpul
de viaţă al unei clădiri), se poate arată că timpul de revenire este echivalentul acestei
probabilităţi:
Perioada de revenire = -T/ln(l-P(Z>z)) (15)
59
În acest caz, P(Z>z) reprezintă probabilitatea dorită de depăşire, în intervalul T. Aceasta
este arătată grafic în Figura 6. Se poate observa că perioada de revenire, asociată cu
probabilitatea de depăşire de 10% ,în timp de 50 de ani este de aproximativ 475 de ani.
Din relatia P= 1- e –γ t , rezultă γ = - [ln(1-P)]/T , şi pentru P=0,1 şi un timp de viaţă ,
T=50 ani , ne dă γ =0,002107 pe an, adică , 1/475 ani. Perioada de revenire este de 475 ani.
Pentru perioade de revenire mai mari decât perioada de interes, P(Z>z) este aproximativ
egal cu raportul perioadei de interes şi al perioadei de revenire.
Figura 6.Relaţia dintre perioada de revenire(return period),perioada de interes(period of

interest) şi probabilitatea de depăşire, pe durata perioadei de interes pentru un model Poisson
[1].
Frecvenţa de aparitie a cutremurelor peste o anumită magnitudine,într-un interval de

timp fixat, este un proces Poisson,unde preşocurile şi replicile nu sunt luate în seamă.Ele sunt
considerate evenimente independente, adică, cutremurele nu au „memorie ”. O variabilă
aleatoare N(ce poate avea valori intregi) este poissoniană cu parametrul α ,dacă :
P[N=n] = (αn / n! ) e – α (n=1,2,3…). (16)
De fapt,teorema lui Cornell are la bază 4 ipoteze si se demonstrează că toate sunt
false(flaw),nu sunt îndeplinite nici pe departe…[17].
O valoare acceptabilă pentru α este media aritmetică a realizărilor independente a
variabilelor aleatoare. Presupunând un proces Poisson( ...) de apariţie a unui cutremur, în
regiunea studiată, atunci evenimentele selectate, îndeplinind condiţia teoremei probabilităţii
totale a lui Cornell, sunt de asemenea poissoniene. Probabilitatea ca aceste evenimente,în exces
de „i”, să nu apară în intervalul de timp „0” la „t” ( de obicei, t=1 an) este:
P[Ni >i] =0 =exp(-νt),unde ν =rata anuală de apariţie. (17)
Probabilitatea de apariţie sau depăşire a orice „i” critic într-un amplasament pe an (t=1
an), definit ca hazard seismic „H” este :
H=1- P[NI>i =0] =1-exp(-νt).
Dacă T=1/ν (în ani),T= perioada medie de revenire şi ea este inversa ratei anuale de
apariţie.Probabilitatea ca pentru orice sursă punctuală, variabila aleatoare, în termeni de
60
intensitatea I (sau acceleraţie, A), într-un loc de interes/amplasament, poate fi mai mare decât
orice realizare i (sau a) şi este exprimată ca o probabilitate condiţionată, depinzând de
dimensiunea cutremurului m şi de distanţa focală „r”:
P [I > i| m,r ] sau P [ A max > amax | m,r ] (18)
Ca funcţie de atenuare a intensităţii medii poate fi folosită o relaţie de forma:
Iamplasament (m,r) =C1 + C2 + C3 ln (r+r0 )
unde r este distanta focală, C1 , C2 , C3 şi r0 sunt constante.

Daca ne referim la intensitate, atunci relaţia (14) are forma:
∞ mn
P[ I > i ] = ∫ ∫
r =0 m1
P[I>i|m,r].fM (m).fR(r) dm dr (19)
unde fM (m)=funcţia densitate de probabilitate a magnitudinilor, adică, prima derivată a funcţiei

distribuţiei(de repartiţie) cumulative FM (m); fR(r)=funcţia densitate de probabilitate pe
distanţele sursă-amplasament şi sunt calculate numeric cu algoritmi aproximativi.
In concluzie, expresia P[I> i │m,r ] este probabilitatea ca un cutremur dat, de
magnitudine „m” şi distanţă epicentrală „r” , să depăşească mărimea ce exprimă mişcarea
terenului (de exemplu, intensitatea „I”, acceleraţia „a”, viteza medie „v” etc.).
Probabilitatea de apariţie a unui sau mai multor cutremure cu M> m în perioada T este:
H(m,T)=1-exp[-N(m)T] ,unde N(m) se obţine din relaţia de recurenţă
frecvenţă-magnitudine (Etapa a-2-a) şi ea este:
N(m)= 10 a−bm ,denumită indicile de seismicitate (numarul de
seisme/an). Perioada ,medie de revenire Tr =1/(n(m), este valoarea reciprocă(inversă) a ratei
sale de apariţie. Probabilitatea de apariţie a unui cutremur în interiorul perioadei sale medii de
revenire este de cel puţin 63,27%:
1- exp[-N(m)/N(m)] =1-exp(-1) = 63,27% (20)
In Figura 7 ,etapa a-4-a este materializată, pentru fiecare sursă seismică . In ultima
parte a graficului din Figura 7, pe axa absciselor este intensitatea , dar poate fi magnitudinea,
acceleraţia etc., iar pe ordonată este probabilitatea de depăşire a intensităţii, în procente( %). De
asemenea, în locul acestui grafic poate fi o harta a acceleraţiilor, o hartă cu zone seismice cu
diferiţi parametri, o harta cu izoacceleraţii sau o hartă cu izoseiste pentru intensităţi
etc.Exemple de output-uri intr-o analiza probabilistă a hazardului seismic sunt date in Figurile
8a,b şi c pentru o localitate oarecare din ţară.[8].
61
Figura 7. Schemǎ ce ilustreazǎ datele necesare ca input pentru realizarea zonǎrii sau
microzonării seismice(hazard seismic local) şi rezultatul final al analizei,în amplasament,
pentru diferite surse seismice cu magnitudini M=5,5(sursa A) ; 6,0(sursa B) şi 6,5 (sursa C).A
se vedea Cap.6.5.2.
Distribuţia incertitudinii mişcării terenului sau modelul de atenuare indică faptul, că

indiferent cât de bine ştim magnitudinea şi distanţa unui cutremur postulat, va exista o
incertitudine în predicţia amplitudinii mişcării terenului. Cauza acestei incertitudini este
reprezentată de faptul că proprietăţile sursei şi ale drumului undei sunt posibil de definit până la
o anumită limită. Calculele hazardului probabilistic presupun că distribuţiile acestor
necunoscute aleatorii pot fi definite şi pot fi încorporate în curba de hazard, contribuind la
estimarea probabilităţii de depăşire totală.
Ca urmare, există o tendinţa de a caracteriza aceste incertitudini ale distribuţiilor prin
simpla utilizare a unei singure curbe care să fie reprezentativă pentru analiza hazardului seismic.
Exemple ale acestor estimări centrale sunt media şi mediana. Prima reprezintă o mediere a
setului curbelor hazardului, în timp ce mediana este 50% din acestea. Media are avantajul că
reprezintă valoarea aşteptată sau valoarea cea mai apropiată de medie, ce se poate observa într-
un număr mare de măsurători. De asemenea, poate fi combinată cu alte medii, obţinute
independent, pentru a se obţine estimări ale riscului seismic. De exemplu, dacă se doreşte
aflarea riscului mediu, ca o clădire să se prăbuşească, datorită cutremurelor, curba medie a
hazardului trebuie combinată cu o curbă care să descrie rezistenta medie a clădirii, în funcţie de
diferite valori ale mişcării terenului. Combinarea medianelor, într-o manieră similară, nu
conduce neapărat la un rezultat median.
Dacă incertitudinile în hazardul seismic erau distribuite în jurul unei valori medii, ca
într-o distribuţie normală, media ar fi identică cu mediana. Din păcate, incertitudinea în
62
hazardul seismic pare a fi apropiată de o distribuţie lognormală. Cu alte cuvinte, logaritmul
hazardului seismic pare să fie simetric distribuit în jurul valorii centrale.
Media acestor valori poate fi foarte diferită faţă de mediană. Spre exemplu, dacă trei
curbe de hazard există pentru un site particular, aşa cum ar fi 200cm/sec2 , ce indică
probabilităţile anuale de depăşire de 10-2 ,10-4 si 10-6 , mediana probabilităţii anuale va fi 10-4
sau una la zece mii, câtă vreme probabilitatea mediana anuală va fi 10-2,47 sau una la trei sute.
Datorită acestei asimetrii, media este cel mai mult afectată de cele mai mari valori. În exemplul
precedent, chiar dacă cele două estimări mai mici (10-4 si 10-6) sunt cu un ordin de magnitudine
mai mici, media se schimbă foarte puţin. Implicaţia acestei proprietăţi este că estimările mediei
hazardului seismic, ce iau în considerare incertitudini sistematice , pot conduce spre cel mai
conservativ model.
Deoarece estimările mediei hazardului seismic, obţinute din distribuţii lognormale cu
mari incertitudini sistematice, pot fi influenţate semnificativ de cele mai conservative modele,
modificările în raţionament, având în vedere caracteristicile acestora se pot traduce direct în
instabilitatea medie. Valorile medii pot fluctua în cazul unor modele particulare. Mediana, pe de
altă parte, nu depinde de model. Este relativ stabilă şi pare o alegere mult mai bună, comparativ
cu media. Din păcate, nu ne da nici o indicaţie privind incertitudinea din datele seismice de
intrare.
a. H1 an =0,02; Tr=50 ani b. H1 an =0,01; Tr=100 ani
4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5 8.0 8.5 9.0
5.46 5.77 5.77 5.19
5.02 5.31 5.27 4.71 46.5
46.5
5.47 6.37 6.40 6.19 5.89 5.18

4.99 5.86 5.92 5.73 5.42 4.72 46.0
46.0
5.44 6.36 6.50 5.71 5.97 5.12

4.99 5.86 6.03 5.24 5.50 4.67 45.5
45.5
la t itu d in e N
la titu d in e N
5.13 6.02 5.30 5.80 4.99

4.67 5.53 4.82 5.33 4.53 45.0
45.0
4.18 4.64 5.17 4.88 4.99 4.25 4.59 5.11 5.65 5.36 5.49 4.69
44.5 44.5
4.00 4.10 4.00 4.07 4.33 4.18

44.0 44.0
20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0 20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0
longitudine E longitudine E
63
c. H1 an = 0,0066; Tr=150 ani d. H1 an =0,005; Tr=200 ani
5.84 6.20 6.24 5.62
5.69 6.04 6.06 5.46 46.5
46.5
5.72 6.66 6.67 6.45 6.16 5.42 5.89 6.85 6.85 6.60 6.33 5.57
46.0 46.0
5.68 6.63 6.75 5.97 6.23 5.35 5.83 6.81 6.92 6.12 6.40 5.50
45.5 45.5
la titu d in e N
latitu din e N
5.37 6.30 5.57 6.07 5.22 5.52 6.48 5.73 6.23 5.36
45.0 45.0
4.84 5.35 5.93 5.63 5.76 4.96 5.01 5.51 6.10 5.79 5.95 5.11
44.5 44.5
4.27 4.57 4.42 4.40 4.72 4.57

44.0 44.0
20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0 20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0
e. H1 an = 0,002; Tr=500 ani f. H1 an = 0,001; Tr=1000 ani

6.29 6.71 6.79 6.12 6.59 7.06 7.16 6.45
46.5 46.5
6.40 7.40 7.37 7.08 6.86 6.02 6.73 7.76 7.73 7.40 7.21 6.32
46.0 46.0
6.28 7.35 7.42 6.59 6.93 5.92 6.58 7.71 7.76 6.89 7.30 6.19
45.5 45.5
la titu d in e N
la titu d in e N
5.97 7.04 6.22 6.75 5.79 6.25 7.43 6.54 7.11 6.07
45.0 45.0
5.42 5.96 6.62 6.31 6.50 5.57 5.68 6.25 6.97 6.67 6.87 5.87
44.5 44.5
4.82 5.17 5.06 5.10 5.45 5.37

44.0 44.0
20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0 20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0
64
g. H1 an = 0,0005; Tr=2000 ani h. H1 an = 0,0002; Tr=5000 ani
6.87 7.37 7.48 6.73 7.19 7.75 7.83 7.06
46.5 46.5
7.04 8.08 8.06 7.69 7.54 6.59 7.39 8.45 8.43 8.04 7.92 6.90
46.0 46.0
6.84 8.05 8.07 7.15 7.65 6.46 7.15 8.42 8.43 7.45 8.06 6.74
45.5 45.5
la titu d in e N
la titu d in e N
6.52 7.78 6.79 7.45 6.31 6.82 8.20 7.10 7.83 6.61
45.0 45.0
5.93 6.53 7.29 7.01 7.19 6.13 6.20 6.83 7.66 7.39 7.58 6.44
44.5 44.5
5.32 5.68 5.65 5.59 5.97 5.98

44.0 44.0
20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0 20.5 21.0 21.5 22.0 22.5 23.0
Figura 8a-h. Curbele de hazard seismic in termeni de intensitate pentru o zona seismică
pentru 8 perioade de revenire:T=50,100,150.200,500,1000,2000 şi 5000 ani [8]
3.5.Hazard seismic.Analiza deterministă/(neo)deterministă

Metoda deterministă/(neo)deterministă furnizeazǎ o estimare a hazardului seismic pe
baza unui complex de informaţii foarte diverse: seismice, tectonice, geologice, geotehnice etc.
Spre deosebire de analiza de hazard seismic, efectuată prin metode statistic-probabiliste,
concluziile analizei deterministe sunt clare atât analiştilor (seismologi), cât şi utilizatorilor
(ingineri constructori) sau publicului larg. Aceasta analiză nu oferă informaţii despre
posibilitatea apariţiei cutremurului de control şi nici despre posibilităţile de apariţie a unor
parametri ai mişcării terenului, într-un interval de timp. Acest tip de analiză este transparent,
deschis discuţiilor şi furnizează utilizatorilor scenarii inteligibile, cum ar fi, de exemplu, o
evaluare a ceea ce s-ar putea întampla la un amplasament, în cel mai rău caz posibil. In analiza
(neo)deterministă, calculul seismogramelor sintetice va fi de maximă importanţă pentru
studierea cazului cel mai rău posibil (worst case earthquake scenario) şi a cazului cutremurului
de control.
Analizele deterministe/(neo)deterministe sunt acelea care folosesc valori singulare,
discrete de evenimente sau modele pentru a deduce scenariul cutremurului. Un exemplu simplu
de exprimare (neo)deterministă a hazardului seismic poate fi: hazardul seismic în site-ul X este
o acceleraţie maximă de 0,5 g (50 % din acceleraţia gravitaţională), rezultată în urma unui
cutremur cu magnitudinea M= 6,5 , pe falia Y, la o distanţă de 10 km.
Aceasta analiză necesită specificarea a trei elemente de bază: sursa cutremurului (falia
Y), un cutremur de control de o mărime definită (de exemplu,magnitudine,MGR = 6,5) şi modul
de determinare a hazardului, în acest caz acceleraţia maximă (amax= 0,5 g), la o distanţă
specificată (10 km) de site. Etapele de bază sunt descrise în Figura 4b. Rezultatele analizei
deterministe/
(neo)deterministe a hazardului seismic se folosesc pentru alcătuirea hărţilor de hazard regional
şi ,în special, pentru alcătuirea hărţilor de hazard seismic local (microzonare seismică).
Etapa I-a constă în definirea unei surse sau a mai multor surse posibile. Acestea pot fi
clar definite sau chiar zone întregi de mii de kilometrii pătraţi. Configuraţia surselor
65
individuale poate fi punctuală, liniară, arii sau chiar volume, depinzând de tipul de sursă ales şi
de posibilitatea de definire geologică a lor. In analiză, pentru uşurinţă, locul unde trebuie să
estimăm hazardul seismic este arătat împreuna cu distanţle R1, R2, R3 …Rn la aceste surse
diferite. Sursele şi structurile geologice, cu care se lucrează, pot fi bine cunoscute sau mai puţin
cunoscute, pot fi chiar şi provincii seismotectonice extinse pe suprafeţe de mai multe mii de
kilometri pătraţi. În acest ultim caz procesele de producere a cutremurelor, pentru diferitele
surse, şi efectele lor combinate nu sunt foarte bine cunoscute. Pentru uşurinţă, site-ul unde se va
estima hazardul seismic este descris în figură prin linii ce arată apropierea sa de sursă
In Etapa a II-a se selectează aşa numitul cutremur de control. Potenţialul seismic al
fiecărei surse seismice, descris în etapa 1 , este definit în termeni de cutremurul maxim. Acesta
poate fi cutremurul aşteptat, cutremurul maxim credibil sau orice alt tip de cutremur. În
capitolul 4 se va face o analiză mai completă asupra cutremurului maxim folosit în ambele
analize.
Criteriul specific ales este unul dintre cele mai importante elemente, în determinarea
nivelului de conservatorism. Responsabilitatea alegerii acestui cutremur de control este imensă
şi acest fapt constituie partea cea mai vulnerabilă a analizei deterministe. Magnitudinea
cutremurului sau intensitatea epicentrală a cutremurului sunt în mod obişnuit folosite pentru
definirea mărimii (care aici poate fi: durata, magnitudinea, acceleraţia maximă etc.)
cutremurului. Pe lângă aceste mărimi, există o distanţă corespunzătoare ce reprezintă distanţa
(de obicei, cea mai apropiată) dintre sursă şi amplasament. Unul dintre aceste ipotetice
cutremure va fi cutremurul de control, adică, cutremurul care generează mărimi caracteristice
(intensitatea, acceleraţia maximă, viteza relativă, perioada predominantă etc.), ce domină
efectele celorlalte cutremure. Acesta va fi cutremurul considerat a fi cel mai important, în
definirea hazardului seismic. În aceasta etapă pot fi folosite mai multe cutremure de control,
deoarece nu este totdeauna evident care eveniment este asociat cu cea mai mare mişcare a
terenului, în amplasamentul de interes. Deci, pot exista mai multe cutremure de control. Acest
lucru se poate întâmpla atunci, când o sursă seismică este tot atât de importantă ca şi celelalte,
sau când utilizăm mai mulţi parametri(de exemplu, acceleraţia maximă, viteza relativă maximă,
deplasarea relativă maximă, perioada fundamentală, acceleraţia maximă spectrală etc.) ai
terenului din amplasament în definirea hazardului seismic.
In ultimii ani s-a dezvoltat un procedeu de estimare a hazardului seismic generat de
cutremurele vrancene, definind aşa numitul cutremur “etalon (de referinţă)”[3], ce va fi
dezvoltat,în detaliu, în capitolul urmator.
Etapa a III-a constă în determinarea efectelor cutremurului de control, în mod normal
mişcarea terenului, în amplasamentul studiat. Aceasta se face prin estimări ale intensităţii,
deplasării, vitezei sau acceleraţiei terenului pentru cutremurul de control, la diferite distanţe
epicentrale. Ele constau dintr-o curbă fitată ,cu date observabile atunci, când ele există. În mod
uzual aceasta se realizează cu ajutorul relaţiilor de atenuare pentru cutremurul de control,
rezultatul obţinut fiind o estimare a mişcării terenului, în cazul unui cutremur de o magnitudine
dată, la distanţe diferite. Este de remarcat că, în aceasta etapă, curba de atenuare este doar
pentru magnitudinea M a cutremurului de control (o singura relaţie). Dacă în etapa 2 nu s-a
definit un cutremur de control, acesta este definit acum, în urma rezultatelor obţinute pentru
cele mai mari mişcări ale terenului.
În această etapă se stabilesc relaţiile de atenuare, pe traseul epicentru- sau hipocentru-
amplasament. Acum se realizează transportul hazardului, dat de cutremurele vrancene şi de
cele crustale, în amplasamentele de studiu, şi este etapa cea mai complicată şi de mare
responsabilitate.
Determinarea efectului cutremurului de control în amplasament este făcută folosind, de
fapt, doua tipuri de analize deterministe/(neo)deterministe,diferite: (i)-cea clasică,deterministă,
dezvoltata de Reiter[15] pentru amplasamentele centralelor nuclero-electrice si, (ii)-
(neo)deterministă,cea dezvoltată la Univ.Trieste, de prof.Panza si adaptata de noi, în analizele
noastre , pentru cutremurele intermediare vrancene,adică:
66
(i)-curbele de atenuare (relaţiile de atenuare) doar pentru un cutremur de magnitudine M, pe
baza datelor observate;
(ii-1)-calculul semnalului seismic, la nivelul rocii de baza, pe traseul focar-roca de bază în
metoda (neo)deterministă folosind metoda sumarii modale pentru mediul de propagare elastic;
(ii-2)-calculul răspunsului local al masivului de pământ în analiza (neo)deterministă,
considerând propagarea undelor seismice, prin medii liniare sau vâscoelastic neliniare, situate
între roca de bază şi suprafaţa liberă a terenului. În prealabil, se determină caracteristicile
dinamice(seismice) ale rocilor din fiecare strat, prin măsurători în situ sau în laborator folosind
coloanele rezonante Hardin şi Drnevich pentru determinarea funcţiilor de torsiune dinamică
G=G(γ) şi a funcţiei de amortizare D=D(γ) pentru fiecare tip de pământ(rocă degradată, unde γ
este deformaţia specifică la forfecare).
Pe de altă parte,mai nou, folosim analiza (neo)deterministă pe traseul focar-fundament-
suprafaţa liberă a terenului din amplasament (municipii), după ce în prealabil s-a facut o
“calibrare” pentru un cutremur înregistrat în fiecare amplasament.Aceasta calibrare va ajuta la
“construirea structurilor”, pe traseul focar-fundament-suprafaţa liberă a terenului, chiar dacă
efectele neliniare pentru magnitudini mari, corespunzatoare cutremurului maxim posibil vor fi
reevaluate, ţinând cont de relaţiile puternic neliniare dintre factorii de amplificare dinamică şi
magnitudine.
În focar, pentru diferite forme de surse seismice, se introduce (energetic) cutremurul
maxim posibil ce va fi localizat în diferite puncte, din planul orizontal şi din cel vertical,
aferente zonei seismogene Vrancea sau altor surse, şi apoi se face transportul semnalului
seismic până la roca de bază, iar de aici se va face o analiză liniară şi una neliniară, pe înalţimea
profilului de calcul. Pentru fiecare strat se foloseşte legea constitutivă respectivă, neliniară, iar
INCDFP are o bancă de date cu aceste relaţii vâscoelastic neliniare, pentru fiecare tip de pământ
din structură, date determinate în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich. Dezvoltarea acestor
legi constitutive şi folosirea lor sunt comparate cu datele inregistrate de reţeua seismică a
institutului. Structura geologică a zonei seismogene Vrancea, geologia locală şi cea pe traseul
focar-amplasament sunt alte date de importanţă deosebită în realizarea analizei
(neo)deterministe de acest tip.
Etapa a-IV-a constă în definirea hazardului în amplasament. Efectele cutremurului în
amplasament sunt descrise de acceleraţia maximă,viteza maximă ,intensitatea maximă sau de o
altă marime specifică (acceleratia spectrală maximă,perioada fundamentală etc.). Rezultatul
acestei etape este o afirmaţie simplă ce descrie efectele în amplasament. Se defineşte acceleraţia
maximă sau altă mărime pentru acest amplasament.AceastA etapă,în unele cazuri este
rezultatul direct al etapei 3,atunci când nu se realizează analiza focar-roca de bază-suprafaţa
liberă a terenului. Generarea de seismograme , care sunt apoi verificate/calibrate pe semnalele
reale, înregistrate în amplasament, la cutremurele vrancene, intermediare sau normale puternice,
are avantajul de a completa informaţiile despre răspunsul seismic în amplasamentul de interes,
deoarece înregistrările sunt prea puţine, pentru ca rezultatele lor să fie prelucrate statistic.In
analiza deterministă, calculul seismogramelor va fi de maximă importanţă pentru studierea
cazului cel mai rău posibil (worst case earthquake scenario) .
Până în anul 2000, studiile de evaluare a hazardului seismic erau făcute, folosind aşa
numita abordare probabilistă. Dar, în ultimii ani ,Univ. Trieste, împreună cu INCDFP au
dezvoltat metoda (neo)deterministă de evaluare a hazardului seismic şi în cazul cutremurelo
vrâncene,cutremure de mare adâncime. In analiza (neo)deterministă folosită pentru evaluarea
hazardului seismic local(microzonare) a localităţilor dens populate,la acţiunea cutremurelor
catastrofale vrâncene, calculul seismogramelor generate va fi de maximă importanţă pentru
studierea cazului celui mai rău posibil şi a cazului cutremurului de control sau de referinţă.
Cea mai controversată şi dificilă întrebare, pusă de cei ce definesc standarde şi pentru
cei ce folosesc analizele de hazard seismic, este: care metodă dintre cele două trebuie folosită ?
In prezentarea ştiintifică făcută ,aceste două abordări au fost prezentate separat, dar ele sunt
singurele, până la această dată apte de a face o analiza completă a hazardului seismic generat,
67
atât de surse crustale ,cât şi de cele intermediare. Dacă, însă, cunoaşterea cutremurelor şi a
mişcării terenului ar fi completă, analiza (neo)deterministă ar fi cea mai bună abordare pentru
estimarea în timp a magnitudinii cutremurelor.Dacă cunoaşterea ştiinţifică este limitată, dar
avem o bună percepţie a incertitudinilor, analiza probabilistă este abordarea potrivită. Din
păcate nici una din situaţii nu este total adevărată.
Bibliografie
[1].Anghel,M.(2009).Harta de hazard seismic a municipiului Baia Mare,Capitolul 5,intitulat
„Evaluarea hazardului seismic al zonei Crişana-Maramureş.Hazardul seismic local al mun.Baia
Mare”,Coordonator ;Gh.Mărmureanu,Editura Tehnopress (Editura acreditată de
CNCSIS),ISBN : 978-973-702-698-9 ,p.114-158 ;
[2].Cornell,C.A.(1968). Engineering seismic risk analysis. Bull. Seis. Soc. Am., 58, 1583-1606;
[3].Enescu, D.,Mărmureanu,Gh.,Enescu,B.D(2001).Un procedeu de estimare a hazardului
seismic generat de cutremurele din Vrancea şi aplicarea lui.I.Cutremurul etalon (de referinţă), A
doua Conferinţă Naţională de Inginerie Seismică , Bucureşti, 8-9 noiembrie 2001, vol.I, p.1-11 ;
[4].Joyner-Boore(1982).The empirical prediction of ground motion,BSSA, 72,S43-S60,
[5].Mărmureanu,Gh.(2004).Microzonarea seismică a unor zone dens populate.Exemplu pentru
Bucureşti.Contract 083/2001-2004,MENER.Rapoartele ştiintifice 1-7 :INCDFP -INCERC
Bucu-reşti. Director proiect :Gh.Mărmureanu;
[6].Mărmureanu G., Popescu E., Popa M., Moldovan A.I., Plăcintă A.O., Radulian
M.(2004).Seismic zoning characterization for the seismic hazard assessment in south-eastern
Romania territory Acta Geodaetica et Geophysica Hungarica, Vol.39(2-3),pp.259-274;
[7].Mărmureanu,Gh.,Mărmureanu,Alex.,Cioflan,C.O.,Bălan,St.Fl.(2005).Assessment of
Vrancea earthquake risk in a real/nonlinear sesimology”, “Third European Conference on
Structural Control”, July 12-15, 2004 and published by Technische Universität Wien, Karlplatz
13, A-1040 Wien, Austria, ISBN-3-901167-90,Vol.I;
[8].Mărmureanu,Gh.(2009).Cercetări privind hazardul seismic la nivel naţional şi local.Hărţi de
hazard sesimic general şi local(microzonare).Coordonator:Gh.Mărmureanu.Editura Tehnopress
(Editură acreditată de CNCSIS), ISBN : 978-973-702-698-9 ,p.320;
[9].Moldovan I.A., E. Popescu, A.O. Plăcintă (2005). Issues in seismic hazard and risk
assessment for energetic facilities in Fagaras region (Romania).Second Workshop on
Earthquake Engineering for Nuclear Facilities: Uncertainties in Seismic Hazard Assessment,
Italia, Trieste
[10].Panza, G.F.1985, Synthetic seismograms: the Rayleigh waves modal summation, Journal
of Geophysics, 58, 125-145;
[11].Panza, G., F., Schwab, F. A., Knopoff, L.1973. Multimode surface waves for selected focal
mechanism. Dip-slip sources on a vertical fault plane. Geophys. J. R. Astr. Soc., 34, 265-278,
[12].Panza, G., F., Synthetic Seismograms: The Rayleigh waves modal summation.1985.
Journal Geophysics, 58, 125-145;
[13].Radu, C. (1974). Contribution a l’etude de la seismicite de la Roumanie et comparaison
avec la seismicite du basin mediteraneen et en particulier avec la seismicite du Sud-Est de la
France, Dr. Sci. Thesis, 543 p., Strasbourg, France;
[14].Rabinowwitz,N.;van Eck,T.(1988).A note on the Fuzzy Set Theory concept with an
application to Seismic Hazard Analysis. Bull.seism.Soc.Am.,78,1603-1610.
[15].Reiter,L.(1991).Earthquake hazard analysis.Issues and insights,Columbia University Press;
[16].Shebalin, N. V. ; G. Leydecker; N. G. Mokrushina, R. E. Tatevossian,O. O. Erteleva and V.
Yu. Vassiliev (1998). Earthquake Catalogue for Central and Southeastern Europe 342 BC -
1990 AD. – "Main Catalogue - General Version”; European Commission, Report No. ETNU
CT 93 - 0087, Brussels, 1998.
68
[17].Wang,Z.(2010).Seismic Hazard and Risk Assessment and Mitigation Policy in USA ,ICTP
Advanced Conference on Seismic Risk Mitigation and Sustainable Development,10 - 14 May
2010;
[18].*** U.N.D.R.O.(1979). Natural Disasters and Vulnerability Analysis.Report of Expert
Group Meeting, Geneva 9- 12 July 1979.
[19].*** NORMATIV pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-
culturale, agrozootehnice şi industriale.INDICATIV P 100-2006. Editat de Institutul de
Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor.
[20]***NIEP Earthquake Catalog http://www.infp.ro/eqsinfo.php?p=catalog
69
Capitolul 4
Definirea surselor seismice şi a geometriei lor, aferente zonei
metropolitane Bucureşti
4.1.Introducere
Estimarea hazardului seismic are la bază integrarea caracteristicilor tuturor surselor seis-
mice şi estimărilor parametrilor de mişcare ai terenului.Calculul unei singure curbe de hazard
seismic are la bază un set de parametri ce caracterizează zona seismică, şi un set de parametri, ce
caraterizează mişcarea terenului.
In aceast capitol, atât în analiza probabilistă ,cât şi în cea deterministă/(neo)deterministă,
pe care le vom dezvolta mai târziu,se definesc sursele seismice. Sursele pot fi clar definite,
inclusiv faliile, chiar dacă unele falii sunt mai puţin definite, din punct de vedere geologic.
Configuraţiile surselor individuale pot fi punctuale, liniare, arii sau volume, depinzând de tipul
de sursă ales şi de abilitatea de a o defini în spaţiul geologic. In cazul unei analize probabiliste ,
sursele sunt în mod explicit definite ca având un potenţial seismic uniform, adică probabilitatea
de apariţie a cutremurelor sau a unui cutremur de o anumită mărime este aceeaşi în cadrul sursei.
Sursele pot varia, de la falii plane mici la mari regiuni seismotectonice (de exemplu, zona
seismogenă Vrancea).
Dupa opinia noastră, sursele seismice ce pot afecta zona metropolitană Bucureşti şi
localităţile dens populate din Câmpia Română, sunt:(i)-sursa subcrustală Vrancea; (ii)-sursa
crustal` din Vrancea(subsursele Ramnicu Sarat si Vrâncioaia) ; (iii)-sursa din zona Falia
Intramoesic`-Shabla; (iv)-sursa din Depresiunea Predobrogean`; (v)-sursa local` a
amplasamentului localitaţii studiate-Bucureşti[25]
Figura 1. Zona seismogenă Vrancea (crustală şi subcrustală). Distribuţia epicentrală şi

hipocentrală a cutremurelor înregistrate până în anul 2009 (inclusiv).
Regiunea Vrancea este o regiune seismică deosebit de complexă, de convergenţă
continentală, caracterizată de cel puţin trei unităţi tectonice în contact: Placa Est-Europeană şi
subplăcile Intra-Alpină şi Moesică [3]. Activitatea seismică cea mai puternică din România se
concentreză la adâncimi intermediare de (60-180 km), într-o placă subdusă veche, aproape
verticală. Producerea în medie a 2 - 3 şocuri de MW > 7,0 pe secol, într-un volum focal foarte
70
restrâns implică o rată foare mare a deformării active (~3.5 x 10-7an-1), ce nu se regăseşte în
deformarea observată a crustei. Rata momentului seismic este ridicată, de aproximativ 1,2x1019
Nm/an, ceea ce face ca zona Vrancea să fie cea mai concentrată zonă seismică din Europa.
Chiar dacă admitem ipoteza decuplării plăcii subduse de crustă[11], rămâne o problemă
deschisă:cum se reflectă deformaţia din domeniul subcrustal în cea din domeniul crustal ? O
posibilă cale de a explica aceasta este un model de faliere indusă prin deshidratare, ca posibilă
sursă pentru cutremurele de adâncime intermediară [12;13].
4.2.Zona subcrustală Vrancea
VRI –A(26.15, 45.65), B (26.50, 45.40), C(27.05, 45.85), D(26.60, 46.05)
Activitatea seismică pe teritoriul României este în primul rând determinată de
cutremurele de adâncime intermediară, concentrate într-o arie epicentrală relativ mică
(aproximativ 3000 km2), situată la curbura arcului Carpaţilor Răsăriteni (regiunea Vrancea).
Cutremurele vrâncene subcrustale se particularizează printr-o serie de proprietăţi
remarcabile: sunt generate într-un volum focal extrem de restrâns şi izolat, într-o poziţie
anomală, mult deplasată înspre SE faţă de zona de sutură ; sunt caracterizate, în majoritate, prin
mecanisme focale de tip faliere inversă cu axa principală de extensie pe verticală; rata de
eliberare a energiei de deformaţie este neobişnuit de mare, dacă ne raportăm la dimensiunea
totală a zonei active; energia seismică radiată este distribuită foarte asimetric şi afectează o arie
extrem de mare; scalarea sursei diferă de ceea se observă la cutremurele superficiale, echivalente
ca mărime: aria sursei este relativ mai mică(Figura 3), respectiv căderea de tensiune este relativ
mai mare, ceea ce implică un caracter mai impulsiv al sursei vrâncene .Acest tip de scalare poate
avea implicaţii majore asupra nivelului hazardului seismic, determinând un conţinut de
frecvenţe ridicate, mai mare decât cel cunoscut din studiul cutremurelor superficiale şi, prin
urmare, un nivel mai ridicat al acceleraţiei de vârf[25;41].
2004 10 27
1990 05 30
46.5 1990 05 31
1986 08 30 VR
46.0
Lat (N )
1940 11 10
45.5
1977 03 04
45.0
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5
Lon (E )
Scara de magnitudine
dupa 1900
3.0-3.4 3.5-3.94.0-4.4 4.5-4.9 5.0-5.4 5.5-5.9
6.0-6.4 6.5-69 >7
Figura 2.Distribuţia epicentrelor cutremurelor de adâncime intermediară din Vrancea (MW ≥5),
produse după 1900. Sunt prezentate soluţiile de plan de falie ale evenimentelor majore din 10
noiembrie 1940 (MW =7,7), 4 martie 1977 (MW =7,4), 30 august 1986 (MW = 7,1), 30 mai 1990
(MW = 6,9), 31 mai 1990 (MW = 6,3)[41].
71
Mecanismele focale ale tuturor cutremurelor majore de adâncime intermediară sunt de
tip faliere inversă cu axa T (tensiunilor), aproape verticală, şi axa P (presiunilor), aproape
orizontală, planul de rupere având o orientare NE-SV. Acest tip de mecanism caracterizează
aproape 90% din toate evenimentele pentru care s-au calculat parametrii de mecanism focal,
indiferent de magnitudine.
Al doilea tip de mecanism focal ce se întâlneşte în zona Vrancea se caracterizează printr-
o orientare NV-SE a planului de rupere şi are axa presiunilor P paralelă cu Arcul Carpatic [6;7;
21;38].Soluţiile planelor de falie pentru cele mai mari cutremure vrâncene, înregistrate
instrumental sunt prezentate în Figura 2 [23;41].
10 km
50
60
A
70
M=6.0, 27.10.2004
80
90
adancime (km)
100
110
120
B
130
140
150
160
170
180
Figura 3.Distributia hipocentrelor evenimentelor subcrustale din Vrancea, proiecţie verticală
( N130oE),inclusiv a cutremurului din 27 oct. 2004(MW =6,0)[25,26]
4.2.1.Catalogul cutremurelor din zona subcrustală (intermediare) Vrancea

Catalogul cutremurelor, considerate(după 1900), este prezentat în Tabelul 1. Din totalul
de 28 de cutremure din domeniul de magnitudine MW∈ [6,0;7,4],numai 6 (adică aproximativ
21,4%) sunt generate în perioada 1950-2009. Considerăm că diferenţa mare dintre numărul de
evenimente seismice moderate din prima, respectiv a doua jumătate a secolului al XX-lea şi
începutul secolului al XXI-lea este datorată în primul rând supraevaluării mărimii celor din
prima jumătate.
Tabelul 1.Catalogul cutremurelor de adâncime intermediară din Vrancea produse între 1900 şi
2009 (MW ≥ 5,0)[25,26].
Nr. Anul Luna Ziua Timp la lat(oN) lon(oE) h MW MGR
crt origine (km)
1. 1901 9 23 18:11:00.0 45.7 26.6 130 5,7 5,3
2. 1902 3 11 20:14:00.0 45.7 26.6 100 5,9 5,5
3. 1903 6 8 15:08:00.0 45.5 26.8 120 5.9 5,5
4. 1903 9 13 08:02:00.0 45.7 26.6 70 6,3 6,0
5. 1904 2 6 02:49:00.0 45.7 26.6 75 6,6 6,3
6. 1908 10 6 21:40:00.0 45.5 26.5 125 7,1 6,8
7. 1912 5 25 18:01:54.0 45.7 27.2 90 6,7 6,4
8. 1912 5 25 20:15:00.0 45.7 27.2 100 6,1 5,8
9. 1912 5 25 21:00:00.0 45.7 27.2 130 5,8 5,4
72
10. 1912 6 7 01:58:00.0 45.7 26.6 100 5,9 5,5
11. 1913 3 14 03:40:00.0 45.7 26.6 120 5,9 5,5
12. 1913 7 23 22:03:00.0 45.7 26.6 130 5,7 5,3
13. 1914 7 14 03:00:00.0 45.7 26.8 100 5,7 5,3
14. 1914 7 31 18:23:12.0 45.9 26.3 80 5,7 5,3
15. 1914 8 26 15:09:00.0 45.7 26.6 100 5,4 5,0
16. 1914 10 26 02:59:00.0 45.7 26.6 120 5,4 5,0
17. 1917 3 15 20:42:00.0 46 26.5 130 5,9 5,5
18. 1917 5 19 21:00:00.0 45.7 26.6 150 5,9 5,5
19. 1917 7 11 03:23:55.0 45.7 26.6 130 5,9 5,5
20. 1918 2 25 02:07:00.0 45.7 26.6 120 5,9 5,5
21. 1919 4 18 06:20:05.0 45.7 26.8 100 6,1 5,8
22. 1919 8 9 14:38:00.0 45.7 26.6 120 6 5,6
23. 1921 10 22 05:13:00.0 45.7 26.6 100 5,3 4,9
24. 1925 12 25 02:37:00.0 45.7 26.6 130 6,1 5,8
25. 1927 7 24 20:17:05.0 45.7 26.6 120 5,9 5,5
26. 1928 3 30 09:38:57.0 45.9 26.5 120 6 5,6
27. 1928 11 23 04:23:12.0 45.7 26.6 150 5,7 5,3
28. 1929 5 20 12:17:56.0 45.8 26.5 100 6 5,6
29. 1929 11 1 06:57:25.0 45.9 26.5 160 6,1 5,8
30. 1932 3 13 02:53:00.0 45.7 26.6 120 5,7 5,3
31. 1932 5 27 10:42:15.0 45.7 26.6 120 6 5,6
32. 1932 9 7 18:36:00.0 45.7 26.6 120 5,8 5,4
33. 1934 2 2 19:59:13.0 45.2 26.2 140 6 5,6
34. 1934 3 29 20:06:51.0 45.8 26.5 90 6,6 6,3
35. 1934 12 29 00:00:00.0 45.7 26.6 99.9 5 4,6
36. 1935 2 3 22:48:00.0 45.7 26.6 99.9 5 4,6
37. 1935 7 13 00:03:46.0 45.3 26.6 140 6 5,6
38. 1935 7 13 00:06:00.0 45.7 26.6 99.9 5,2 4,8
39. 1935 9 5 06:00:00.0 45.8 26.7 130 6 5,6
40. 1936 5 14 12:50:00.0 45.7 26.6 99.9 5 4,6
41. 1936 5 17 17:38:02.0 45.3 26.3 140 6 5,6
42. 1936 10 31 15:52:00.0 45.7 26.6 150 5 4,6
43. 1936 11 1 00:23:41.0 45.7 26.6 75 5 4,6
44. 1937 1 26 14:34:00.0 45.7 26.6 99.9 5,4 5,0
45. 1938 7 13 20:15:17.0 45.9 26.7 120 6 5,6
46. 1939 9 5 06:02:00.0 45.9 26.7 120 6,2 5,9
47. 1940 2 10 18:14:10.0 45.7 26.7 150 5,2 4,8
48. 1940 2 14 19:30:00.0 45.7 26.7 130 5 4,6
49. 1940 6 24 09:57:27.0 45.9 26.6 115 5,9 5,5
50. 1940 10 3 15:04:50.0 45.6 26.6 150 5,1 4,7
51. 1940 10 21 22:14:02.0 45.7 26.8 100 5 4,6
52. 1940 10 22 06:37:00.0 45.8 26.4 125 6,5 6,2
53. 1940 10 22 22:14:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
54. 1940 11 6 19:58:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
55. 1940 11 8 12:00:44.0 45.5 26.2 145 5,9 5,5
56. 1940 11 10 01:39:07.0 45.8 26.7 150 7,7 7,5
57. 1940 11 10 13:28:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
58. 1940 11 10 16:41:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
73
59. 1940 11 11 06:34:16.0 46 26.8 130 5,9 5,5
60. 1940 11 13 16:51:00.0 45.7 26.6 130 5,2 4,8
61. 1940 11 14 14:37:00.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
62. 1940 11 16 22:31:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
63. 1940 11 17 06:01:00.0 45.7 26.6 130 5,1 4,7
64. 1940 11 19 20:27:12.0 46 26.5 110 5,7 5,3
65. 1940 11 22 02:30:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
66. 1940 11 23 14:49:53.0 45.8 26.8 150 5,7 5,3
67. 1940 11 27 08:13:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
68. 1940 12 1 17:19:00.0 45.7 26.6 130 5,5 5,1
69. 1940 12 10 01:35:00.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
70. 1941 1 29 07:04:00.0 45.7 26.6 130 5,5 5,1
71. 1941 3 16 06:50:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
72. 1941 4 4 19:27:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
73. 1941 6 27 02:55:00.0 45.7 26.6 130 5,1 4,7
74. 1941 9 5 08:23:00.0 45.7 26.6 130 5,1 4,7
75. 1941 12 10 07:23:00.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
76. 1942 3 17 00:24:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
77. 1942 4 13 03:07:22.0 45.7 26.5 70 5,6 5,2
78. 1942 4 27 10:59:00.0 45.7 26.6 130 5,2 4,8
79. 1942 5 5 04:58:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
80. 1942 7 29 19:19:00.0 45.7 26.6 130 5,4 5,0
81. 1942 9 20 05:37:00.0 45.7 26.5 140 5,3 4,9
82. 1942 10 3 12:43:03.0 45.7 26.6 125 5 4,6
83. 1943 4 28 19:46:50.0 45.8 27.1 100 5,9 5,5
84. 1943 5 18 18:34:00.0 45.7 26.6 120 5 4,6
85. 1943 7 10 02:50:00.0 45.8 26.8 130 5,3 4,9
86. 1943 12 22 15:35:20.0 45.8 26.5 150 5,1 4,7
87. 1944 2 25 16:59:00.0 45.7 26.6 100 5,6 5,2
88. 1944 3 12 21:19:13.0 45.8 26.5 130 5 4,6
89. 1944 9 8 06:18:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
90. 1945 2 20 03:42:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
91. 1945 3 12 20:51:46.0 45.6 26.4 125 6,1 5,8
92. 1945 9 7 15:48:26.0 45.9 26.5 80 6,8 6,5
93. 1945 9 14 17:22:00.0 45.7 26.6 100 5,5 5,1
94. 1945 12 9 06:08:45.0 45.7 26.8 80 6,5 6,2
95. 1945 12 17 22:36:00.0 45.7 26.8 130 5 4,6
96. 1946 10 3 07:17:09.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
97. 1946 11 3 18:47:01.0 45.6 26.3 140 6 5,6
98. 1946 11 15 01:11:00.0 45.7 26.6 130 5,1 4,7
99. 1947 3 13 14:03:00.0 45.7 26.6 130 5,4 5,0
100 1947 8 30 03:54:00.0 45.7 26.6 130 5,1 4,7
101 1947 10 17 13:25:20.0 45.7 26.6 130 5,8 5,4
102 1947 11 22 23:07:00.0 45.7 26.6 130 5,2 4,8
103 1948 1 28 02:05:00.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
104 1948 3 13 21:06:00.0 45.9 26.7 150 5,7 5,3
105 1948 4 24 12:29:31.0 45.9 26.7 150 5,2 4,8
106 1948 4 29 00:33:40.0 45.9 26.7 130 5,4 5,0
107 1948 5 29 04:48:55.0 45.8 26.5 130 6,3 6,0
74
108 1948 7 29 08:57:00.0 45.7 26.6 130 5,3 4,9
109 1948 8 9 07:45:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
110 1948 12 22 04:18:00.0 45.7 26.6 130 5,2 4,8
111 1949 11 25 03:17:00.0 45.7 26.6 130 5,2 4,8
112 1949 12 26 03:36:10.0 45.7 26.6 135 5,7 5,3
113 1950 1 16 04:25:10.0 45.6 26.3 120 5,7 5,3
114. 1950 2 17 18:04:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
115. 1950 3 20 17:29:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
116. 1950 4 30 00:00:00.0 45.7 26.6 99.9 5 4,6
117. 1950 6 20 01:18:54.0 45.9 26.5 160 5,9 5,5
118. 1950 7 14 06:29:57.0 45.7 27.1 100 5,5 5,1
119. 1950 7 25 07:25:00.0 45.7 26.6 130 5 4,6
120. 1951 3 18 11:32:30.0 45.8 26.6 150 5,3 4,9
121. 1952 7 16 03:57:00.0 45.6 26.7 135 5 4,6
122. 1952 8 3 16:36:14.0 45.6 26.5 150 5,5 5,1
123. 1953 2 22 17:58:30.0 45.6 26.7 135 5,2 4,8
124. 1953 5 9 02:59:17.0 45.6 26.6 135 5,0 4,6
125. 1954 4 13 10:06:35.0 45.7 26.8 120 5,3 4,9
126. 1954 5 9 09:25:00.0 45.6 26.3 150 5 4,6
127. 1954 10 1 13:30:00.0 45.7 27.1 60 5,6 5,2
128. 1954 10 21 12:03:36.0 45.6 26.6 120 5 4,6
129. 1955 5 1 21:22:52.0 45.5 26.3 135 5,8 5,4
130. 1955 11 14 17:52:30.0 45.7 26.4 150 5 4,6
131. 1955 12 27 08:11:38.0 45.7 26.4 150 5 4,6
132. 1956 5 7 03:54:12.0 45.7 26.9 100 5 4,6
133. 1958 6 25 07:22:12.0 45.7 26.8 150 5 4,6
134. 1959 4 29 01:35:38.0 45.6 26.5 160 5,1 4,7
135. 1959 6 26 13:44:40.0 45.8 26.5 135 5,3 4,9
136. 1959 6 30 07:24:34.0 45.5 26.3 150 5,2 4,8
137. 1959 8 19 15:32:03.0 45.9 26.8 150 5,5 5,1
138. 1959 11 10 18:02:32.0 45.5 26.4 150 5,3 4,9
139. 1960 1 5 06:07:30.0 45.6 26.5 150 5 4,6
140. 1960 1 26 20:27:04.0 45.8 26.2 140 5,7 5,3
141. 1960 10 13 02:21:25.0 45.7 26.4 160 5,9 5,5
142. 1961 6 11 17:06:15.0 46 27 150 5 4,6
143. 1961 6 29 18:08:48.0 45.5 26.6 100 5,1 4,7
144. 1961 11 18 03:18:44.2 45.5 26.7 100 5,1 4,7
145. 1962 2 27 21:34:10.8 45.7 26.4 145 5,2 4,8
146. 1962 8 30 07:46:27.1 45.5 26 108 5,3 4,9
147. 1962 11 9 02:14:47.4 45.7 26.7 129 5,1 4,7
148. 1963 1 14 18:33:24.2 45.9 26.7 117 5,8 5,4
149. 1965 1 10 02:52:23.9 45.8 26.6 128 5,8 5,4
150. 1965 5 11 22:35:59.3 45.9 26.9 84 5 4,6
151. 1966 1 18 20:20:25.0 46 26.8 69 5,1 4,7
152. 1966 10 2 11:21:44.8 45.7 26.5 140 5,9 5,5
153. 1966 10 15 06:59:18.9 45.6 26.4 140 5,1 4,7
154. 1966 12 14 14:49:59.4 45.7 26.4 150 5,2 4,8
155. 1967 4 4 18:06:06.5 45.73 26.37 161 5 4,6
156. 1968 1 6 10:23:49.1 45.8 26.6 163 5 4,6
75
157. 1968 2 9 13:22:53.9 45.6 26.4 122 5,0 4,6
158. 1968 10 20 23:15:04.0 45.73 26.57 123 5,0 4,6
159. 1969 1 15 08:46:29.4 45.56 26.42 135 5 4,6
160. 1973 8 20 15:18:28.3 45.74 26.48 73 6 5,6
161. 1975 12 27 18:32:21.2 45.75 26.74 129 53 4,9
162. 1976 10 1 17:50:43.2 45.68 26.49 146 6 5,6
163. 1977 3 4 19:21:54.1 45.77 26.76 94 7,4 7,2
164. 1978 1 1 07:40:14.6 45.72 26.46 136.4 5,1 4,7
165. 1978 10 2 20:28:52.6 45.72 26.48 164.3 5,2 4,8
166. 1979 5 31 07:20:06.3 45.55 26.33 120 5,3 4,9
167. 1979 9 11 15:36:54.2 45.56 26.3 154.3 5,3 4,9
168. 1980 1 14 15:07:54.5 45.78 26.6 141 5,1 4,7
169. 1981 7 18 00:02:58.6 45.69 26.42 166.1 5,5 5,1
170. 1983 1 25 07:34:50.0 45.75 26.64 149.8 5,6 5,2
171. 1985 8 1 11:17:35.9 45.79 26.77 118.6 5,2 4,8
172. 1985 8 1 14:35:04.3 45.73 26.62 93.5 5,8 5,4
173. 1986 8 30 21:28:37.0 45.52 26.49 131.4 7,1 6,8
174. 1987 9 4 01:40:29.9 45.68 26.43 160.2 5,0 4,6
175. 1990 5 30 10:40:06.4 45.83 26.89 90.9 6,9 6,7
176. 1990 5 31 00:17:47.9 45.85 26.91 86.9 6,4 6,1
177. 1999 4 28 08:47:56.0 45.49 26.27 151.1 5,3 4,9
178. 2000 4 6 00:10:38.8 45.75 26.64 143.4 5,0 4,6
179. 2004 10 27 20:34:36.4 45.78 26.54 98.6 6,0 5,6
180. 2005 5 14 01:53:21.5 45.68 26.54 148.3 5,1 4,7
181. 2009 4 25 17:18:48.0 45.68 26.61 109.6 5,0 4,6
4.2.2.Determinarea activităţii seismice

Numărul mediu anual de cutremure cu magnitudinea mai mare ca 5 este:ν0 = 1,66
cutremure/an şi este definit ca indice de seismicitate(notat de Radu[35] cu N1 ).O imagine mai
reprezentativă a seismicităţii este dată de activitatea seismică S1 , definită ca numărul mediu
anual de cutremure,începând cu anul 1091, cu magnitudinea M mai mare ca M1 ≥ 4,0 ce
afectează unitatea de suprafaţă (ds =1.104 km2 ). Rezultatele prezentate în Tabelul 2 [35] arată
contribuţia majoră a cutremurelor intermediare, de magnitudine M mai mare ca 4,00, la
seismicitatea zonei seismogene Vrancea.
Tabelul 2. Indicele de seismicitate ν0 ]i activitatea seismic` S1 [35].

adancimea h=n(normale) h=i (intermediară) h= i,n
M1 ν0 S1 ν0 S1 ν0 S1
0,0 9130 24347 8710 15836 13200 14270
4,0 1,21 3,23 6,61 12,02 5,76 6,23
5,0 0,13 0,35 1,10 2,00 0,83 0,90
5,5 0,04 0,11 0,45 0,82 0,32 0,35
6,0 - - 0,18 0,33 - -
6,5 - - 0,074 0,13 - -
7,0 - - 0,030 0,05 - -
7,5 - - 0,012 0,02 - -
2 2
Observaţii: S1= ν0 /s ; sn =3.750 km ; si =5.500 km .
76
Figura 4.Harta de activitate seismică pentru cutremurele intermediare din regiunea Vrancea[35]
Din acest tabel se vede că activitatea seismică anuală din regiunea Vrancea (h= i) se
caracterizează prin 8710 cutremure cu M ≥ 0,00 ; 6,61cutremure cu M ≥ 4,00 şi 0,746
cutremure cu M ≥ 5,50. Se observă că indicele ν0 , calculat pentru cutremurele intermediare, nu
reprezintă media aritmetică a indicelor ce caracterizează fiecare grup de cutremure.
Distribuţia spaţială a seismicităţii poate fi redată sub forma hărţilor de activitate seismică
A= A (φ,λ), unde A reprezintă numărul mediu de cutremure de o anumită clasă de energie sau
magnitudine, într-o anumită perioadă de timp.Harta de activitate seismică pentru cutremurele
intermediare din regiunea Vrancea, întocmită conform metodologiei elaborată de
Riznichenko[43], este prezentată în Figura 4.Activitatea seismică intermediară atinge valorile
maxime A10 =8 şi A10 =5, deosebit de ridicate pentru zone seismice intercontinentale. Izolinia
A10 =5 practic înconjoară zona în care s-au produs cutremurele intermediare puternice din 10
noiembrie 1940 (M=7,4) şi martie 4,1977 (MGR=7,2), iar zona delimitată de izolinia A10 =8 se
situează aproximativ în centrul zonei focarelor intermediare.Forma izoliniilor este aproximativ
eliptică pentru 0,5 ≤ A10 ≥ 8,0 şi aproximativ circulară pentru 0,1≤ A10 ≥ 0,2.
Cutremurul din 27 octombrie 2004(MW=6,0) a fost cel mai mare cutremur vrâncean,
generat la adâncimi subcrustale, după evenimentele din mai 1990. Localizarea pe baza datelor
locale (citiri la 39 de staţii) indică apariţia şocului într-o zonă de adâncime (h = 105 km)
caracterizată printr-o activitate seismică relativ mai redusă comparativ cu zona de adâncime (in
jurul adâncimii de 140 km) şi zona superficială (în jurul adâncimii de 90 km). Din acest punct de
vedere, am putea spune că acest eveniment a fost generat într-o zonă cu caracteristici de lacună
seismică, rămasă neruptă în urma cutremurelor din 1977 şi 1990[41].
77
O trăsătură interesantă a cutremurului analizat este prezenţa unei faze de
nucleere(Figura 5). Aceasta poate fi pusă în legătură cu o generare treptată a procesului de
rupere din focar: eliberarea de tensiune înmagazinată este declanşată de cedarea unui nucleu de
rezistenţă mai mică (asperitate), care joacă rol de declanşator. Durata nucleerii este măsurată de
diferenţa dintre timpul sosirii fazei maxime a ruperii (notată cu P1) şi cel al sosirii fazei de
iniţiere a ruperii (notată cu P0). Faza de nucleere este practic detectată de toate staţiile seismice
cu un raport semnal/zgomot suficient de ridicat şi durează între 0,5 şi 1 s şi nu pare să depindă
de distanţa faţă de focar sau de azimutul staţiei faţă de epicentru[41]. Acestea sunt argumente în
favoarea considerării acestei faze ca semnal al proceselor din sursă şi nu ca efect al structurii
mediului prin care se propagă undele seismice.
PLO
P1
1000
)
P0
m
a(m/s
0
z
ite
v
-1000
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
t (s)
100
m )
/s
P0
a(m
0
z
ite
v
-100
0.0 0.5 1.0 1.5
TIRR
5 P0
)
P1
m
a(m/s
0
z
ite
v
-5
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
t (s)
0.4
)
P0
m
a( /s
m
0
z
ite
v
-0.4
0.0 0.5 1.0 1.5
Figura 5. Exemple de faze de nucleere la cutremurul din 27 octombrie 2004 (unda P). Săgeţile
marchează faza de nucleere (P0) şi faza maximă a ruperii (P1). Seismogramele sunt reprezentate
pentru primele 1,5 s şi într-o scară mărită de aproximativ 10 ori pentru a evidenţia începutul
nucleerii. Se observă că, şi în acest caz, raportul S/Z este foarte bun, deci se exclude posibilitatea
contaminării cu zgomot[41].
Exemple de faze de nucleere sunt prezentate în Figura 5. Faza de rupere maximă pare să
aibă acelaşi semn cu faza de nucleere. Nu întotdeauna este uşor de identificat începutul exact al
fazei P1. Deşi faza P0 începe cu amplitudini mici, ea poate fi identificată bine, având în vedere
raportul S/Z suficient de mare. Singurul caz în care amplitudinea P0 este la nivelul zgomotului,
este staţia BAP din Bucureşti (Parcul Copilului).
4.2.3.Geometria sursei.
Metoda aplicată aici este exactă şi fără erori de modelare.Ea constă în divizarea laturilor
opuse, corespunzătoare parulaterului estimat de către expertul de date, într-un număr egal de
subsegmente, şi în unirea perechilor de puncte opuse prin linii drepte (Figura 6).
Calculul efectuat este analitic.Se obţin subarii, a căror valoare însumată dă aria exactă a
suprafeţei patrulaterului.Coordonatele nodurilor interioare sunt:
xij =X1 +i (X2 –X1)/n +j (X4 –X1)/m+ [(i *j)(X1 +X3 - X2 -X4)]/(n*m)
yij=Y1 +i/(Y2 –Y1)/n+j(Y4 –Y1)/m+[(i*j)(Y1 + Y3 -Y2 –Y4)]/(n*m) ; cu i =(0,n) ; j=(0,m)
78
Figura 6..Sursa seismică “patrulater”
unde n,m-numărul de diviziuni pe cele două perechi de laturi.Intr-un triunghi,el se tratează ca

uncaz particuar al patrulaterului,în care se ia X1 =X4 şi Y1 =Y4 şi se aplică relaţiile de mai sus.
Centrul elementului (i,j).Luăm centrul elementului (i,j), ca media valorilor (x,y) în
punctele (i,j) şi (i-1,j-1).Rezultă:Centrul elementului (i,j) =(Xi-1/2 ,j-1/2 ,Yi-1/2 ,j-1/2 ), unde « i » şi « j
» se înlocuiesc cu « i-1/2 » şi « j-1/2 » .
Aria elementului : Aij = ∫ (a + bx)dx
contur
unde a,b-coeficienţii laturilor elementului (i,j).Suma totală a tuturor subariilor este exact aceeaşi
cu aria suprafeţei patrulaterului sau a triunghiului.
D (26.15, 45.65)
C (26.6, 46.05)
46.0
B (27.05, 45.85)
45.5
latitudine ( N)
5.0-5.4
0
A (26.5, 45.4) 5.5-5.9

6.0-6.4
45.0
6.5-6.9
7.0-7.4
7.5-8.0
44.5
44.0
BUC (26.43,44.42)
43.5
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5 28.0 28.5

longitudine ( 0 E)
Figura 7 .Sursa seismică de adâncime intermediară Vrancea .Geometria sursei pentru zona
metropolitană Bucureşti
79
In Figura 7 este prezentată geometria sursei subcrustale din Vrancea, precum şi
distribuţia epicentrelor cutremurelor cu MW ≥ 5,0 produse în intervalul temporal ianuarie 1900-
iunie 2009 (186) de evenimente), pentru Bucureşti . Ponderea acordată este de 40%. Pentru
definirea geometriei sursei s-au luat în considerare numai cutremurele produse după 1950,
pentru care există date instrumentale mai complete.
Figurile 8 şi 9 prezintă funcţia de distribuţie a distanţelor epicentrale(funcţia de densitate
probabilistă a distanţelor epicentrale), respectiv hipocentrale, pentru sursa subcrustală din
Vrancea. Ponderea acordată este de 60%. Maximul distribuţiei este la distanţa de 190-200 km,
pentru distanţa epicentrală, şi 230-240 km pentru distanţa hipocentrală[25].
0.8 0.40
0.6
0.4 0.20
0.2
0.0 0.00
160 170 180 190 200 210 220 230 170 180 190 200 210 220 230 240 250 260 270 280
distanta epicentrala (km) distanta hipocentrala (km)
Figura 8.Distribuţia distanţelor epicentrale . Figura 9.Distribuţia distanţelor hipocentrale.

Utilizarea funcţiilor de distribuţie probabilistă a distanţelor epicentrale în locul metodei
standard de modelare geometrică a sursei seismice, duce la o evaluare mai realistă a hazardului
seismic, deoarece elimină erorile subiective de modelare geometrică.Astfel, descrierea spaţială a
epicentrelor cutremurelor are la bază observaţii reale(totuşi,cu erori de localizare pentru
cutremurele istorice) şi nu aprecieri subiective, privind geometria sursei seismice (arie şi formă)
4.2.4.Magnitudinea maximă posibilă

Magnitudinea maximă, determinată instrumental, este MW = 7,7 (MGR=7,5) (cutremurul
din 10.11.1940). In catalogul ROMPLUS(de la reţea) este indicată magnitudinea MW = 7,9-
8,0(MGR=7,7…) pentru cutremurul din 1802,dar nu este susţinută ...de efecte. Considerăm, intr-
o primă ipoteză, această valoare ca magnitudine maximă observată , pentru zona Vrancea.
Pentru estimarea funcţiei de distribuţie a magnitudinii maxime, considerăm o valoare a erorii de
± 0.1 (Figura 10).
7.9 8.0 8.1

Figura 10. Funcţia de distribuţie a magnitudinii maxime posibile[25]
Analiza informaţiilor macroseismice şi instrumentale, conţinute în Catalogul
cutremurelor româneşti[26–36;46], arată că cele mai puternice cutremure s-au produs în
regiunea Vrancea,în mantaua superioară.Cutremurele maxime observate s-au produs în 1802,
80
octombrie 26 (H=10:55:φ =45,70 N;λ=26,60 E; h=130 km; I0 =IX; MGR=7,5) şi în
1940 ,noiembrie 10 (H=01:39; φ =45,80 N;λ=26,70 E; h=133 km; I0 =IX; MGR=7,4).
Cutremurul maxim posibil pentru regiunea Vrancea a fost estimat şi pe baza corelaţiei
dintre activitatea seismică A şi magnitudinea maximă observată, aplicând metoda elaborată de
Riznichenko[43] şi Radu et al.[35]. Rezultatele calculelor sunt date în harta din Figura 11,ce
reprezintă distribuţia energiei maxime Kmax [27-34] .Analiza hărţii Kmax , obţinută pentru
cutremurele intermediare,Figura 11,arată că o zonă mare,acoperind practic toată suprafaţa pe
care se dispun epicentrele acestor cutremure,este înconjurată de izolinia Kmax =17,5 (Mmax =7,5),
corespunzătoare cutremurului maxim posibil din această zonă.
Figura 11.Distributia energiei maxime Kmax pentru cutremurele intermediare vrâncene; aici se
vede că o zona mare (Focşani,Odobeşti,Panciu) este înconjurată de de izolina Kmax= 17,5
(Mmax=7,5 pe scara Richter),corespunzătoare cutremurului maxim din această zonă[35].
Pe de altă parte,în „Mitologie Românească”, de Tudor Pamfile (1997),ce preia , cele

scrise de-a lungul timpului, despre cutremurele care au avut loc, la pagina 487 se scrie:”1802
Oct.14 (Oct.27,stil nou),la şapte ceasuri şi jumătate de zi,s-au cutremurat pământul în ziua
Precuvioasei maicei noastre Paraschivei, şi au ţinut 5 minute. Şi aşa s-au cutremurat de tare,
încât au căzut Sfântul Spiridon (din Iaşi) şi alte mănăstiri şi bisărice şi case boereşti. Şi au crăpat
şi pământul,şi au ieşit apă cu năsip pe multe locuri, încât cu ochii mei am văzut crăpătura
pamântului în grădina pitarului Angheli”(Bianu I.”Catalogul manuscriptelor româneşti”,
p.648;însemnarea e moldovenească).
„La leat 1802 oct.14,marţi,la 3 ceasuri din zi, s-au cutremurat pamântul, cât au cazut
multe biserici şi alte mănăstiri mari, şi Colţea şi Foişorul” (N.Iorga,Stud.şi doc.,XV,p.362 şi
p.280-281).
„La anii 1802 de la Naşterea lui Hristos, la 14 ale lunii lui octomvrie, miercuri adica, la
al cincelea ceas, cutremur mare s-a făcut în părţile ţării Româneşti; toţi, mici şi mari, au fost
cuprinşi de cutremur tare, toate neamurile.Atunci şi vestita biserică a Născătoarei de
Dumnezeu…(din Vălenii de Munte) s-a zguduit, s-a turburat şi la urmă s-a dărâmat, cu toate că
81
nu trecuse mult timp de când se zidise; şi numai biserica şi clopotinţa, dar şi tot cuprinsul de
unelte ce era în ea…” (N.Iorga,Studii şi doc.,XV,p.233-234; ziua şi ora trebuie îndreptate).
“1802 Octomvrie 14, marţi,s-au cutremurat pământul foarte tare,încât au căzut unele
turnuri după la sfintele biserici,iar altele din biserici au căzut de tot. Aici în Bucureşti s-au rupt şi
turnul cel înalt, Colţea,care era podoaba oraşului,iar din casele boiereşti şi din cele de obşte prea
puţine au scăpat zdravene.Insă acest cutremur s-au întâmplat la 7 pol ceasuri din zi, iar de ar fi
fost în vremea adunării norodului la rugăciune, precum era zi de praznic, s-ar fi făcut groaznică
moarte,sau de ar fi ţinut mai mult, poate că se strica şi pământul , cufundându-se, căci la multe
locuri s-au desfăcut pământul,ieşind pământ şi apă. Ci numai ca vreun minut au ţinut,arătând
milostivul Dumnezeu mai puţină certare nouă păcătoşilor,iar nu ne-au dat de tot pierzării până la
sfârşit…(Biserica ortodoxă român,XXVI,p.224 şi p.488) din „Mitologie Românească” de
Tudor Pamfile.
Se observă că nu au fost morţi…
De fapt,nimeni nu scrie că ar fi fost pierderi de vieţi omeneşti!
Mai târziu,la cutremurul din 1838,cotat de N.V.Shebalin cu M=6,9 (la fel şi în Catalogul lui
Radu C.[35] din 1982,dar modificat acum cu 7,2); găsim scris, în aceeaşi „Mitologie
Românească” de Tudor Pamfile,la p.495: „La 1838 s-au cutremurat pământul prin care s-au
stricat şi mănăstire( de la Neamţ),iar la Bucureşti s-au omorât oameni mulţi de cutremur. In
gios,de ce au mers,de ce au fost mai mare cutremur” ( Miron Costin,II,p.145). In ziarele din
Italia, s-au dat 73 de morţi… La acest cutremur au fost mulţi morţi, cu toate că magnitudinea
este de numai 6,9 (In noul Catalog ROMPLUS este trecut 7,2) şi nu credem că, într-o perioadă
de numai 36 de ani , casele şi alte construcţii din Bucureşti să-şi fi schimbat atât de mult modul
de construire şi tipul de materiale folosite.
După 36 de ani,în ianuarie 1838, provinciile actualei Românii au fost lovite de acest cutremur
devastator.El s-a resimţit pe arii foarte largi,afectând inclusiv oraşe din Transilvania şi din
Banat.Timişoara a suferit pagube importante,biserica cetate de la Prejmer ruinându-se.Dar cele
mai mari distrugeri au lovit Valahia,unde 217 biserici s-au prăbuşit sau au fost grav avariate,
cele mai multe în Vâlcea şi Craiova.Cutremurul s-a simţit puternic şi în Moldova,unde, printre
alte consecinţe,s-a produs o masivă alunecare de teren,ce a barat Pârâul Ghilcoş,afluent al
Bicazului, fenomen in urma căruia s-ar fi format Lacul Roşu. In Bucureşti au fost, potrivit
rapoartelor agăi,12 morţi.După alte surse, probabil exagerate, cutremurul ar fi lăsat „600 morţi şi
600 betegi ”.Domnul Ghica, surprins la teatru, a sărit imediat cu suita sa în ajutorul
sinistraţilor.Un raport detaliat asupra fenomenului a fost făcut prompt de Schuller,geolog minier
in slujba decelui de Saxonia, aflat in misiune in Valahia.Lui îi datoram o serie de detalii demne
de reţinut.El a remarcat comportamentul bun al clădirilor scunde de chirpici, in comparaţie cu
cele înalte şi rigide ;a precizat si că seismul a avut un preşoc,urmat de trei şocuri mai puternice.
La fel s-au petrect lucrurile şi in 4 martie 1977[14].
Acesta-i un motiv serios pentru a merge cu magnitudinea maximă de 7,5 pe scara
Richter(MGR =7.5) sau 7,7 pe scara moment seismic (MW =7.7).
In teza sa de doctorat, intitulată „Contribuţii la cunoaşterea seismotectonicii zonei
Vrancea şi la predicţia cutremurelor din această zonă,folosind date seismologice şi alte date
geofizice ”, Bogdan Dumitru Enescu[10] ajunge la concluzia că magnitudinea-moment a celor
mai puternice paleocutremure, adică, a cutremurelor produse in timpul procesului de
subducţie,a fost de circa MW =7,6-7,9 şi aceste valori sunt compatibile cu cele ale cutremurelor
subcrustale(intermediare), cele mai puternice care se produc în epoca actuală in Vrancea.Această
concluzie este extrem de importantă în studiile de evaluare a hazardului seismic, generat de zona
seismică Vrancea,întrucât ele constribuie la admiterea ipotezei că niciodată nu s-au produs în
zona Vrancea cutremure mai puternice decât cele produse după sfârşitul primului mileniu, adică,
dupa anul 984, de când există date istorice despre cutremurele puternice din România.
82
Alte date despre cutremure de intensitate mai mare.Alte comentarii…
Cutremurele vrâncene intermediare (a căror adâncime a focarelor este cuprinsã intre 70-
180 km) sunt determinante pentru seismicitatea teritoriului român, atât prin frecvenţa lor de
apariţie, cât şi prin magnitudinile şi efectele lor asupra populaţiei şi ale clãdirilor. Existã
informaţii cu importante elemente descriptive asupra cutremurelor istorice din care se pot
deduce, uneori, chiar anumiţi parametri cantitativi, definitorii in caracterizarea lor.
Cutremurul din 29 august 1471, ora 12:00, ce a fost catalogat de unii ca având
magnitudinea M=6,9 şi intensitatea I=VIII, iar de alţii (N.V.Shebalin) cu M=7,1 şi I=IX este
descris de cronicarul Grigore Ureche că a avut loc “în vreme ce au şezut Domnul Ştefan cel
Mare la masã în Cetatea Sucevei, deplasâdu-i masa”. Acest cutremur a avut loc cu puţin timp
înainte de nunta voievodului cu Maria de Mangop.O aripã a turnului Nebuisei din Cetatea
Sucevei se “prăvale în râpă”. Ştefan cel Mare iese şi porunceşte lui Andronic pivnicer să
“străpungã un butoi cu vin de Cotnari pentru slujitorii mei”. Cutremurul este interpretat aici ca
fiind un semn bun, mai ales că se ivesc îndatã stoluri de păsări, puhoierii, vestitori de ploaie
dupã o secetã îndelungatã.
Când scria paginile închinate cu adâncă evlavie şi admiraţie lui Ştefan cel Mare, Mihail
Sadoveanu nu pierdea nici un moment din vedere adevărul conţinut în cronicile pe care le
cerceta cu cea mai mare atenţie. Meditând la episodul cutremurului din Moldova ,din anul 1471,
arata că "etic, cutremurul din 1471 era tălmăcit de Ştefan Voievod ca semn din partea lui
Dumnezeu pentru căderea vrăjmaşilor săi cei răi, şi ca vestire pentru cei care trebuia să
purceadă îndată la fapte ...”
Marele cutremur vrâncean din 31 mai/11 iunie 1738, înspre amiază(orele 15:30),
resimţit cu o deosebită intensitate pe întreg teritoriul ţării noastre, precum şi în
Balcani(Cernovodeanu, et. al 1993, p. 219-221). Asupra acestui eveniment, cu urmări
dezastruoase, există suficiente mărturii, provenite atât din Ţara Românească, cât şi din Moldova
şi Transilvania. Astfel, cronicarul Constantin Dapontes menţiona că în acest cutremur groaznic,
la Bucureşti „palatul domnesc <= Curtea Veche> s-a crăpat în mai multe locuri şi s-au dărâmat
case; la ţară, mănăstirile au avut aceeaşi soartă, iar altele s-au crăpat. În împrejurimile Buzăului,
pământul s-a întredeschis şi a aruncat apă amestecată cu nisip şi un fel de metal... La Văleni <=
de Munte> s-a făcut o crăpătură adâncă ce a înghiţit trei femei ... . A ţinut mai multe zile în şir (!)
< este vorba de replici>, dar zguduiturile n-au fost aşa de puternice ca prima. S-a făcut simţit un
sfert de oră (!) la Niş( şi cutremurul din 4 martie 1977 s-a simţit puternic la Niş), unde se afla
tabăra imperiului otoman, la Nicopolis şi în alte districte ale Dunării. Fortăreţele au fost parţial
dărâmate; moschei s-au prăbuşit; la Nicopolis, mai cu seamă, au fost distruse patru la număr. La
Iaşi, oraşul nu a fost cruţat..., iar cutremurul a bântuit şi în Transilvania şi cu aşa mare violenţă,
încât multe case şi alte clădiri vechi s-au prăbuşit. Într-un loc, în apropierea Bucureştilor,
pământul s-a căscat şi s-a făcut o groapă adâncă”. În concluzie, cronicarul afirma că „acest
cutremur a fost aşa de puternic, încât foarte multă vreme, a umplut pe toată lumea de groază şi
spaimă”, (ref., Dapontes, Ephémérides, II, p. 102). Mai multe însemnări, făcute în limba greacă
pe manuscrise şi cărţi vechi, tot din Ţara Românească, relatează că în acea miercuri de 31 mai ,
pe când domnea Constantin vodă <Mavrocordat>, s-a întâmplat un cutremur îngrozitor ... când a
crăpat clopotniţa bisericii şi s-au dărâmat trei coloane de la foişor şi s-au sfărâmat casele
mănastirii Cotroceni”, (ref. Aurora Ilieş, „Însemnări de pe cartea veche românească”, în SMIM,
VI. (1973), p. 353), iar „din cutremur clopotele singure se trăgeau şi omul abia putea sta în
picioare”, seismul începând „cu un urlet groaznic; la partea muntelui a fost şi mai straşnic şi
atunci multe izvorând de fântâni s-au închis şi-au răsuflat la o altă diastimă de loc”, (ref., Gr.
Ştefănescu, Cutremurele..., p. 14). O altă însemanre anonimă contemporană aminteşte că în acea
zi de pomină când, s-au cutremurat foarte tare... multe bolte şi ziduri ale mănăstirii şi ale caselor
au căzut. Încă unile au şi căzut aici în Bucureşti. Iar afară multe biserici şi bolte s-au surpat de
tot şi pământul pe alocurea s-a despicat şi au eşit apă cu miros de iarbă de puşcă şi de pucioasă”;
anonimul bucureştean mai notează şi post seismele din aceeaşi zi, (ref., Corfus, p. 240, nr. 12).
83
Cutremurul este menţionat şi într-o însemnare de pe o carte a mănăstirii Hurez, arătându-se că
„s-au făcut cutremur foarte mare, cât s-au croit <=surpat> turla bisericii paraclisului de aici, din
Hurez, pe trei locuri... şi au crăpat amvonul şi bolta şandramalii de la vale. Încât şi sfânta
biserică cea mare i s-au croit turla cea mare şi amvonul cel mic dinainte şi s-au surpat coşurile
tuturor chiliilor de la vărfu şi s-au mişcat foişoarele”, (ref., V. Cândrea, Cutremurul din 31 mai
1738 şi pagubele Hurezului îm „Monumente şi muzee. Buletinul Comisiei Ştiinţifice a Muzeelor
şi Monumentelor istorice şi artistice”, B., I )1958), p. 258). La fel popa Ilie, de la mănăstirea
Viforâta, a amintit seismul de „la 6 ceasuri din zi” „<ora12>, precum şi un alt anonim ce a ţinut
a preciza că „în urma cutremurului au mai trecut o săptămână şi au început a muri oamenii de
ciumă prea foarte groaznic”, (ref., Corfus, p. 240 nr. 10 şi p. 241 nr. 14), (Cernovodeanu, et. al
1993).
Pentru Moldova, Ioan Neculce atestă că „în 31 de zile a lui mai... s-au făcut un cutremur
mare, de au căzut mănăstire Golie şi multe case şi mănăstiri în gios, Răchitoasa şi alte mănăstire
la Focşani”, dezastrul fiind urmat de „mare ciumă în Eşi”, (ref., I. Neculce, „Opere”, P. 807); în
Cronica Ghiculeştilor se dau mai multe amănunte despre „groaznicul cutremur, întâmplat în
Moldova ... care a ţinut douăzeci (!) de minute, spre marea uimire şi spaimă a oamenilor, cu
toate că cei mai mulţi erau la câmp. S-au dărâmat pridvoarele mănăstirii Golia şi tăte mănăstirile
din Iaşi au crăpat, unele mai mult, altele mai puţin, iar sobele şi mai multe case s-au prăbuşit. La
fel s-a întâmplat ba chier şi mai mult şi în Ţara de Jos, atât la mănăstiri cât şi la alte clădiri. În
multe părţi ale ţării pământul a crăpat şi au ţâşnit izvoare de apă”, iar după aceea „fără vreo
întâmplare a şi început ciuma la Iaşi”, (ref., „Cronica Ghiculeştilor”, p. 243). Alte trei însemnări
anonime contemporane relatează în mare, evenimentele ştiute şi insistă asupra avarierii
mănăstiriii Golia, la Iaşi crăpându-se pământul, de unde „au eşit apă şi nisip”, (ref., Corfus, op.
Cit., p. 239, nr. 8). Potrivit afirmaţiilor cărturarului Péter Apor, la Curbura Carpaţilor, în
regiunea cheilor Buzăului, între Crasna şi Şiriu „ din ambele părţi s-au rupt pietre care, căzând în
apa Buzăului, au stăvilit apa, făcându-se ca o mare, acoperind chiar vârful copacilor înalţi. Din
pricina cutremurului în Moldova s-au prăbuşit 11 mănăstiri, una având chiar un turn nou făcut şi
prin năruirea sa au fost îngropaţi sub dărămături 15 zidari”, (ref., .... Szádeczky Lajos, în MHH,
Scriptores, 36/1903, p. 317-318).
În sfârsit, pentru confirmarea resimţirii cutremurului şi în Transilvania, dispunem mai
întâi de relatările amănunţite ale cronicarului Tartler, apoi de notele lui József Gyárfás din Trei
Scaune şi de alte însemnări contemporane, unele şi româneşti. Una dintr-acestea, scrisă în Şcheii
Braşovului, istorisea că în „văleatu 1738 s-au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31 de zile
la amiază foarte tare şi s-au dus spre răsărit şi iar s-au întors îndărăpt. Şi plopi<i> se clătina ca
de vânt şi au clătinat casele. Şi au făcut pământul mare dudet” <=duduit, zgomot”, (Cofrfus. P.
239. nr. 5.)>. Thomas Tarter consemnează că la 11 iunie (st.n.) 1738 „între orele 11 şi 12 înainte
de masă s-a produs un cutremur de pământ atât de groaznic ce nu s-a mai pomenit. Toată
Transilvania, Ţara Românească etc., au fost zguduite, multe clădiri s-au ruinat. Mân. Scaunul
Rupea multe turnuri s-au năruit, astfel în Stena <azi Dacia>; în Sibiu au sunat clopotele ca şi la
noi în Ţara Bârsei, la Rotbav, Codlea şi Bod. La Braşov aproape toate casele au avut de suferit”,
poarte Românească <Poarta Ecaterinei> dinspre Şchei fiind „stricată”, ca şi zidul cetăţii din
apropiere şi turnul tâmplarilor care „s-a prăbuşit”, cu totul. La Prejmer s-a dărâmat o porţiune
din zidul deasupra intrării în biserica-cetate, (ref., Quellen, IV, p. 70 şi VII, p. 208-209).
Însemnări anonime precizează că în timpul cutremurului, la Mediaş „au căzut ţiglele de pe turnul
bisericii”, iar „la Sibiu turnul <Sfatului> s-a clătinat atât de mult încât unul din clopotele mici a
început să sune singure”, (ref-. Notiţă manuscrisă pe coperta interioară a unui exemplar din
„Würgengel”, 1670, de M. Miles, cf. KBL, 1893, p. 153). În sfârşit în sud-estul Transilvaniei,
după cum povesteşte cronicarul Gyárfás, groaznicul cutremur a făcut să sune clopotele
bisericilor din Leţfalău (Covazna), iar „ pământul s-a crăpat şi de-a lungul cursului de apă. A
ţâşnit, de un cot, un lichid amestecat cu nămol albăstrui”, (ref., Edit. Torma Károly, în
„Századok”, 1888, p. 356-357), ( Cernovodeanu, et. al 1993).Este citat cu o intensitate
I=IX½ ,iar Atanasiu[1]: ora 15h30m scrie la pg.24: cutremur mare, comparabil cu cel din 1940.
84
Marele cutremur vâncean din 26 octombrie (stil nou) 1802 (M=7,7 şi I=IX-IX½) a
provocat incendii nenumãrate în Bucureştiul, la majoritatea clãdirilor din lemn, precum şi
surparea turnului Colţei, ridicat de zidarii suedezi ai regelui Carol al XII-lea, refugiat la
Bucuresti,dupã înfrângerea de la Poltava (1709) şi ţinut prizonier în acest turn. Nu sunt date,
privind pierderile de vieţi omeneşti. Constantin Ipsilanti, viitorul domn al Ţãrii Româneşti, intrã
în ţarã, la 26 octombrie 1802, şi în aceeaşi zi, în timpul popasului la moşia Radovanul din Ilfov,
lângã Budeşti, se produce un puternic cutremur de pământ ce dărâmã o sumã de clădiri, atât în
Bucureşti, cât şi în celelalte oraşe.(C.C. Giurescu, “Istoria românilor”, vol. III, p. 382).În
documentele Bisericii ortodoxe române – XXVI, p.224, este scris: ”1802 octombrie 14 (stil
nou,26 oct.), marţi, s-a cutremurat pãmântul foarte tare, încât au căzut unele turnuri de la sfintele
biserici, iar alte biserici au cazut de tot. Aice in Bucureşti s-a rupt şi turnul cel înalt, Colţea, care
era podoaba oraşului, iar din casele boiereşti, şi din cele de obşte prea puţine au scãpat
zdravene.Acest cutremur s-a întâmplat la 7 pol ceasuri din zi (de fapt, ora 12:55), iar de ar fi fost
în vremea adunãrii norodului la rugãciune, precum era zi de praznic (ziua Preacuvioasei
Parascheva), s-ar fi facut groaznicã moarte, sau de-ar fi ţinut mai mult, poate se strica şi
pamântul, cufundându-se, caci la mule locuri s-a „desfăcut pãmântul, ieşind pãmânt şi apã”
(în alte cronici şi păcură... !!!).Atunci şi vestita biserica a Nãscãtoarei de Dumnezeu din Vãlenii
de Munte s-a zguduit, s-a tulburat şi la urmã s-a dãrâmat (Nicolae Iorga, “Studii şi doc.”, XV,
p.233-234). La fel s-a întãmplat şi cu Mãnãstirea lui Adam (Ţinutul Tutovei), biserica Sf.Ilie din
Calea Rahovei-Bucureşti, Manãstirea Plumbuita, Biserica Sf.Spiridon din Iaşi, Biserica
Domneascã din Bârlad etc.
Intr-o scrisoare primită de la acad.Drumea Anatol, de la Institutul de Geofizică si
Seismologie de la Chişinau se arătau urmatoarele: in ziua de 26 octombrie 1802, la ora 13:55
(ora locală a Moscovei,deci 12:55 ora Bucurestiului),o bonă plimba un carucior în curtea
Bibliotecii Univ.Lomosov din Moscova.La un moment dat, a văzut cum cad statuile si băncile
deplasându-se din parc. In acel carucior era copilul Aleksandr Sergeevici Puskin(1799-
1837),marele poet rus de mai tarziu.Concluzia ce rezultă de aici este că acest cutremur vrâncean
a fost puternic şi foarte adânc pentru a fi simţit astfel, atât de departe, tocmai la Moscova.
Urmãtorul mare cutremur vrâncean este cel din 23 ianuarie 1838, orele
18:45(MGR=7,2) , dupã alţii 6,9 sau 7,2 şi I=VIII (!)-prezentat puţin mai înainte, şi când se
anunţã 73 morţi , 14 răniţi, 36 case distruse în Bucureşti, dar consulul francez raportează peste
720 de morţi şi tot atâţia răniţi.Acest cutremur a provocat modificãri importante în aspectul
morfologic al teritoriului extracarpatic, ducând la formarea Lacului Roşu, ca urmare a prăbuşirii
unui munte. Cronicarul Miron Costin (II,p.145) nota: “la 1838 s-a cutremurat pãmântul prin care
s-au stricat şi mănăstiri, iar la Bucureşti s-a omorât mulţi oameni de cutremur.În jos, cãtre
Bucureşti, de ce au mers, de ce a fost mai mare cutremur”. Este un cutremur similar celui din 4
martie 1977.
Cutremurul vrâncean din 10 noiembrie 1940 (MGR=7,4 şi I=IX-IX½), ora 3:39 şi
adâncimea 133-140 km, precedat pe data de 22 octombrie 1940 ora 8:27 de un alt cutremur
(M=6,5 şi I=VII), este primul mare cutremur de pământ din perioada României contemporane,
care ar fi oferit ocazia strângerii unor date de bazã şi a unor concluzii utile în privinţa
comportării construcţiilor la cutremur, dar ne-a gasit nepregatiţi şi din acest punct de vedere; nu
a fost înregistrat (în sensul obţinerii unor accelerograme) şi deci nu s-au putut iniţia cercetãrile
de seismologie şi de inginerie seismicã, cu toate cã, în acelaşi an, un alt mare cutremur a fost
înregistrat pe data de 17 mai 1940, în SUA la El Centro, California, când s-a înregistrat prima
accelerogramã a unui mare cutremur. Dacă la acest cutremur, din 10 noiembrie 1940, s-ar fi
înregistrat vreo accelerogramă, atunci, cu totul altfel, s-ar fi realizat proiectarea antiseismicã a
construcţiilor până la cutremurul din 4 martie 1977, când s-a vazut cã aceste cutremure
vrâncene, intermediare, sunt foarte diferite de cele care au loc în crusta terestrã,în majoritatea
ţarilor din lume. Efecte grave ale cutremurului din 1940 s-au arătat în părţile centralã şi de sud
ale Moldovei, precum şi în subcarpaţii Munteniei, provocând şi prăbuşirea blocului Carlton din
Bucureşti.Blocul avea structurã de beton armat, două subsoluri, stâlpii de la primul etaj nu erau
85
în continuarea celor de la parter,fiind retraşi etc., sală cinema, parter şi 12 etaje şi s-a prabuşit
complet după primele vibraţii(din undele P) , îngropând sub dãrâmãturi aproape toţi locatarii.A
urmat un proces celebru prin care s-a demonstrat că a fost o proiectare greşită, dar pânã la urmă,
în 1944, totul a rămas dat uitării.Cifra exactă a victimelor omeneşti nu se cunoaşte, deoarece în
1940, în timpul razboiului, informaţiile de presă erau cenzurate.Se apreciază că acestea ar fi fost
de 1000 de morţi , majoritatea în Focşani şi Moldova şi circa 4000 de răniţi.Acest cutremur a
fost simţit şi la Cairo-Egipt.
Cutremurul din 4 martie 1977, ora 21:22 (M=7,2 şi I=VIII-IX½)[6,11], este considerat
datoritã efectelor sale,unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice ce a lovit România în
epoca modernã. Adâncimea ultimului şoc S3 a fost la 109 km, în dreptul localitãţii Potârlagele-
Buzău.Ruperea a plecat din focarul preşocului (MGR=5,5) la o adâncime de 93 km
(latitudine:45,78;longitudine:26,78), la ora 21:21 si 56,2 secunde, s-a propagat spre est şi sud şi,
după 4,7 secunde, a ajuns la focarul şocului S1, la ora 21:22 şi 0,9 secunde (MGR=6,5) şi la o
adâncime de 79 km( latitudine 45,72;longitudine:26,94). Acest focar a fost punctul de plecare al
fazei principale a ruperii care s-a propagat spre SV şi oblic în jos. La o adâncime de 93 de km, a
fost atins focarul şocului S2 (latitudine: 45,48; longitudine 26,78) după 7,6 secunde (ora 21:22 şi
8,51 secunde,MGR=6,5),după şocul S1. Procesul de rupere a continuat şi, la o adâncime de 109
km, a fost atins focarul şocului S3 la ora 21:22 şi 15,4 secunde, având magnitudinea MGR=7,2[2].
A fost un cutremur multişoc şi a fost înregistrat în Bucureşti de un accelerometru japonez tip
SMAC-B(în curtea INCERC-Bucureşti) şi, pentru prima datã , în urma prelucrării
accelerogramei, s-a văzut cum aratã conţinutul de frecvenţe(Figura 12-Capitolul 1), rezultând
pentru Bucureşti perioade mari, de circa 1,56 secunde.Cutremurul a fost înregistrat şi la
Observatorul Seismologic “Dr. Cornelius Radu”, Vrâncioaia, dar mecanismul de deplasare a
filmului nu a funcţionat, înregistrându-se doar valoarea acceleraţiei maxime, de circa 0,32g. În
cazul cutremurului din Vrancea, din 4 martie 1977, directivitatea s-a caracterizat nu numai prin
orientarea efectelor mai importante spre SV, spre Bucureşti şi Zimnicea, dar şi prin
intensificarea lor, în comparaţie cu cele produse în 1940, deşi cutremurul din acel an a fost mai
puternic.La nivelul întregii ţări, aproximativ 32.900 de locuinţe s-au prãbuşit sau au fost grav
avariate,35.000 familii fără adapost,zeci de mii de imobile avariate,numeroase alte avarii şi
distrugeri în industrie şi economie Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi-au pierdut viaţa
1578 de oameni şi au fost răniţi 11.321(90% dintre morţi şi 67% dintre răniţi în Bucureşti).
Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia româneascã s-a cifrat la cca. 3 miliarde
dolari. S-a impus şi s-a trecut la o nouã proiectare antiseismicã, avându-se la bazã noile date
înregistrate şi prelucrate.
Cutremurele din 30 august 1986 (MGR=7,0 ; I=VIII½ ,adâncimea 133 km), 30 mai 1990
(MGR=6,7;I=VIII, adâncimea 90km) şi 31 mai 1990(MGR=6,1; I=VII, adâncimea 79 km) au o
importanţã specialã, ştiinţifică, datoritã numărului mare de înregistrări de accelerograme
obţinute, ce au permis elaborarea unor hărţi reprezentând distribuţia acceleraţiilor în teritoriul
extracarpatic, contribuind la definirea principalelor caracteristici ale seismicităţii României şi
acestea servesc ca date de bazã, în realizarea hărţii de hazard seismic global a României şi a
celor de hazard local (microzonãri seismice) a localităţilor, dens populate, din zona
extracarpatică a României.
4.3. Zona crustală Vrancea

(EV): A(25.80, 45.35); B(28.80, 44.85); C(27.60, 45.80); D(26.85, 46.15)
In domeniul crustal, activitatea seismică este mai difuză şi mai slabă, comparativ cu
focarul subcrustal. Pe de o parte, ea este răspândită în faţa Arcului Carpatic, cu o grupare
semnificativă, vecină cu zona epicentrală a cutremurelor vrâncene subcrustale înspre SE, în zona
de subsidenţă a bazinului Focşani, şi cu alte grupări de cutremure de-a lungul faliilor Peceneaga-
Camena şi Intramoesică. Pe de altă parte, seismicitatea de suprafaţă marchează zonele de contact,
dintre platforma Moseică şi subplaca Intra-Alpină (de-a lungul Carpaţilor Meridionali) şi
contactul dintre Depresiunea Panonică şi orogenul Carpatic...
86
Zona seismică crustală Vrancea (EV) este situată la est-sud est, faţă de zona subcrustală
şi se suprapune peste aceasta; include subzonele Râmnicu Sărat şi Vrâncioaia[39] şi poate
afecta oraşele dens populate din Câmpia Română.
Figura.12.Distribuţia zonelor seismogene şi seismicitatea crustală.VR:Vrancea;EV:Est Vran-

cea; BD:Depresiunea Bârlad; PD: Depresiunea Predobrogeană; IM:Falia Intramoesică;SH:
Shabla; FC: Făgăraş-Câmpulung; DA: Zona Danubiană; BA: Banat; CM: Crişana - Maramureş;
TD: Depresiunea Transilvană. Liniile continue: limitele graniţelor zonelor seismogene; liniile
punctate: marginile unităţilor tectonice; liniile întrerupte: faliile active majore. IMF: Falia Intra-
moesică; PCF: Falia Peceneaga-Camena; SGF:Falia Sfântul Gheorghe; TF: Falia Trotuş.
Inserţie(dreapta-sus)-detalii in Figura 4,Cap.1: Schiţă tectonică a României: 1= Curbura
orogenică a Carpaţilor; 2= Depresiunea Focşani- Odobeşti; 3= Zona Avanfosei Carpatice; 4=
limita placă-subplacă; 5=limita subplacă-subplacă; 6= falii de tip alunecare în direcţie; 7=
subducţie activă; 8= subducţie îngheţată în Neogen; 9= fractura crustală intra-placă; 10=
epicentrele cutremurelor (a) crustale şi (b) subcrustale[23].
Seismicitatea constă numai din cutremure de mărime moderată (MW ≤ 5.9 ), ce apar sub
formă de grupări localizate, atât în partea de est (secvenţe crustale din subzona Râmnicu Sărat),
cât şi în partea de nord (roiurile din subzona Vrâncioaia). Catalogul conţine un singur cutremur
cu MW = 5.9, produs pe 1 martie 1894. Fiind cutremur istoric este posibil să fie supraevaluat.
Distribuţia geografică a zonelor şi a epicentrelor cutremurelor crustale este dată în
Figura 12, dar ne ocupăm aici de regiunea Vrancea, de acele cutremure crustale, ce pot influenţa
hazardul seismic al zonei metropolitane Bucureşti. S-a considerat şi zona Shabla ce este situată
în nord-estul Bulgariei, aproape de graniţa cu România.Cutremurul din 5 august 2009(MW=5,2)
s-a simtit cu o intensitate I=IV în Bucureşti, pe scara Mercalli.
Rata de eliberare a momentului seismic, Mo =5.3x1015 Nm/an, este cu patru ordine de
mărime mai mică decât rata momentului ce caracterizează zona de adâncime intermediară
Vrancea.Din studiul soluţiilor de plan de falie, rezultă că, în zona crustală Vrancea, câmpul de
tensiuni este complex, caracterizând o zonă de tranziţie de la câmpul compresional, prezent în
87
zona subcrustală Vrancea, la câmpul extensional, prezent în întreaga Platformă
Moesică[35].Cele mai mari cutremure, pentru care s-au putut determina soluţiile de plan de falie,
sunt şocurile principale ale secvenţelor din februarie 1983, aprilie 1986, august-septembrie 1991
şi 7-8 decembrie 1997, generate în subzona Râmnicu Sărat [24].
• Subzona Râmnicu Sărat
O caracteristică distinctivă a secvenţelor, din subzona Râmnicu Sărat studiate, este
orientarea paralelă a planelor de rupere pe direcţia SV-NE, ce este compatibilă cu direcţia
faliilor secundare, existente în regiune, precum şi cu distribuţia replicilor, orientată NE-SV,
în toate cele patru cazuri. Să luăm în parte fiecare secvenţă reprezentată în Figura 13. Replicile
secvenţei din 1983 se aliniază, aproximativ, pe o direcţie N30oE, ce se apropie de direcţia N54oE
a planului nodal înclinat către NV. La fel, replicile secvenţei din 1986 se aliniază aproximativ pe
o direcţie N45oE, care se apropie de direcţia N30oE a planului nodal înclinat către NV. Replicile
secvenţei din 1991 se aliniază aproximativ pe o direcţie N40oE, ce se apropie de direcţia N62oE
a planului nodal înclinat aproape vertical. Direcţia de aliniere a replicilor secvenţei din 1997 este
aproximativ N50oE, ce se apropie de direcţia N59oE a planului nodal înclinat către NV. In sfârşit,
alinierea cutremurelor din secvenţa din 2004 (N60oE) indică planul nodal, orientat N80oE ca
plan de rupere. Mecanismele focale ale şocurilor principale ale secvenţelor de la Râmnicu Sărat
sunt prezentate in Figura 14.
46.1
46.0
2007
45.9
Vrincioaia
45.8
45.7 1997 Focsani

lat. ( N)
o
45.6
2004
1991
45.5 1986
45.4
Ramnicu Sarat
45.3 1983
45.2
2005
Buzau Ianca
45.1
26.7 26.8 26.9 27.0 27.1 27.2 27.3 27.4 27.5

lon. (o E)
Figura 13.Distribuţia epicentrală a secvenţelor din zona Râmnicu Sărat.Secvenţele sunt repre-
zentate cu diferite culori. Epicentrele şocurilor principale sunt reprezentate prin stele roşii.
In toate cazurile, şocurile principale sunt localizate în partea de SV a grupului de replici
asociate, cu excepţia secvenţei din 10 septembrie 2005[25;26] .
1983 1986 1991 1997 2004 2005

Figura 14. Soluţiile planelor de falie pentru şocurile principale ale secvenţelor de cutremure din
zona Râmnicu Sărat[26]
Distribuţia numărului de cutremure cu adâncimea focală are două maxime: la
aproximativ 18 km (secvenţele din 1983, 1986 şi 1997) şi la aproximativ 32 km (secvenţa din
1991). Aceste două maxime sunt corelate cu maximele tensiunii compresionale de la marginea
crustei superioare (tranziţia de la stratul sedimentar la stratul de bază) şi a tensiunii dilataţionale
de la nivelul crustei inferioare[42]. Concordanţa dintre maximele distribuţiei cutremurelor cu
adâncimea şi maximele distribuţiei rezistenţei s-ar putea explica prin prezenţa la aceste adâncimi
88
a unor bariere (asperităţi), ce sunt cauza unor cutremure mai mari, capabile să genereze secvenţe
de replici sau chiar preşocuri[19]. In ziua de 30 aprilie 2004 s-a produs un roi de 15 cutremure
cu magnitudini MW între 2,3 şi 3,2, la adâncimi de 15-20 km, în zona Râmnicu Sărat.
Identificarea şi localizarea evenimentelor s-au făcut folosindu-se reţeaua cu telemetrare, reţeaua
de accelerometre digitale K2 şi reţeaua în timp real MEREDIAN.
Tabelul 3. Parametrii hipocentrali şi magnitudinile cutremurelor secvenţei de la Râmnicu Sărat
din 30 aprilie 2004[41]
Timpul la origine Latitudine Longitudine Adâncime Magnitudine
(No) (Eo) (km) (Mw)
03:47:45.11 45.203 27.307 13 2,7
09:19:36.36 45.510 27.010 22 3,2
09:26:34.75 45.526 27.052 21 2,9
09:27:04.50 45.621 27.232 16 2,8
09:35:37.05 45.616 27.136 19 2,3
09:40:46.55 45.541 27.060 20 2,1
09:46:04.15 45.561 27.087 23 2,6
10:08:37.35 45.555 27.091 23 2,4
10:09:21.54 45.598 27.231 15 2,4
10:27:31.70 45.530 27.113 17 2,3
11:42:01.32 45.580 27.117 19 2,3
12:19:25.97 45.555 27.110 20 2,6
Soluţia planelor de falie indică un mecanism de tip faliere inversă, asemănător celui
caracteristic cutremurelor vrâncene, la adâncimi subcrustale, cu axa principală a compresiei
maxime, orizontală şi perpendiculară pe Arcul Carpatic, iar cu axa principală a dilatării verticală.
După cum s-a arătat [40], regimul de tensiune în aria din faţa Arcului Carpatic este un regim de
tranziţie, între câmpul predominant compresiv de la adâncimi subcrustale, la câmpul
predominant de extensie în crusta din avanosă. Mecanismul evenimentului din aprilie 2004 se
încadrează în categoria mecanismelor de tip faliere inversă (deci predominant compresive).
Dacă comparăm soluţia planelor de falie, obţinută pentru şocul din aprilie 2004, cu
soluţiile disponibile pentru secvenţele precedente, generate în zona Râmnicu Sărat (Figura 14),
se constată o similitudine remarcabilă cu soluţiile planelor de falie pentru şocurile din 1983 şi
1986 şi persistenţa unui câmp de tensiune cu axa principală a compresiei orientată SE-NV. De
asemenea, planul de rupere pare să fie orientat, totdeauna paralel, cu Arcul Carpatic, în
concordanţă cu orientarea replicilor pe aceeaşi direcţie. Prin urmare, analiza noastră evidenţiază
o serie de trăsături invariante ale proceselor de deformare, din zona de avanfosă, localizată
imediat în vecinătatea zonei epicentrale Vrancea, chiar dacă erorile inerente ce apar în
localizarea hipocentrelor şi în modelarea mecanismelor focale sunt destul de mari.
45.7
45.6
45.5
45.4 soc principal
45.3
presoc
45.2
45.1
45.0
26.8 27.0 27.2 27.4 27.6

lon
Figura 15. Distribuţia epicentrelor cutremurelor secvenţei de la Râmnicu Sărat din 30 aprilie
2004[41].
89
N
D GRE
D OZU SIR D
D TES ISR C
C BUR3 GHR C
C DRG P VAR C
BE R C
P
P
T
T
T
P
P TIRR C
TLC D
D VOI HARR D
D MLR A MR D
C PE T CFR D
C BRD VRI D
Figura 16. Soluţiile planelor de falie pentru cutremurul din Râmnicu Sărat din 30 aprilie
2004[41].
Dacă comparăm soluţia planelor de falie, obţinută pentru şocul din aprilie 2004, cu
soluţiile disponibile pentru secvenţele precedente, generate în zona Râmnicu Sărat (Figura 14),
se constată o similitudine remarcabilă cu soluţiile planelor de falie, pentru şocurile din 1983 şi
1986,precum şi persistenţa unui câmp de tensiune cu axa principală a compresiei, orientată SE-
NV. De asemenea, planul de rupere pare să fie orientat totdeauna paralel cu Arcul Carpatic, în
concordanţă cu orientarea replicilor pe aceeaşi direcţie. Prin urmare, analiza noastră evidentiază
o serie de trăsături invariante, ale proceselor de deformare din zona de avanfosă, localizată
imediat în vecinătatea zonei epicentrale Vrancea, chiar dacă erorile inerente, ce apar în
localizarea hipocentrelor şi în modelarea mecanismelor focale, sunt destul de mari.
• Subzona Vrâncioaia
Spre deosebire de subzona Râmnicu Sărat, subzona Vrâncioaia se caracterizează prin
activitatea de roiuri seismice. Cutremurele sunt asociate cu falia Soveja-Carpen, orientată NV-
SE [24,31,36]. Totodată, aici au fost evidenţiate zone de diapirism accentuat, la o adâncime de
aproximativ 5,5 km, cu o structură eterogenă a stratelor superficiale, care pot explica micro-
seismicitatea cvasipermanentă a regiunii[26].
Deoarece în subzona Vrâncioaia nu s-au detectat cutremure cu magnitudine M>4,0, este
dificil să se determine soluţii de plan de falie bine constrânse. Singurul mecanism focal
disponibil este unul compus, realizat pentru roiul din august-septembrie 1989 şi corespunde unei
falieri de tipul alunecare în direcţie cu axa presiunii, aproape orizontală (Figura 14).
4.3.1.Catalogul cutremurelor din zona crustală Vrancea

Catalogul cutremurelor, considerate, este dat în Tabelul 4[25].Analiza catalogului con-
duce la concluzia că, în afară de cele două cutremure istorice (10 martie 1734,MW =5,2 şi 1 mar-
tie 1894, MW=5,9), nu există alte cutremure crustale cu MW ≥ 4,7, ceea ce înseamnă că zona
crustală Vrancea nu aduce date suplimentare de proiectare antiseismică a localităţilor dens
populate, din zona extracarpatică şi nici pentru Bucureşti. Sunt acoperitoare normele ce decurg
din riscul datorat cutremurelor de adâncime intermediară Vrancea.
90
47.0
46.5 18.08.1989 M = 4.0

DB
46.0
Lat (N ) 27.04.1986 M = 5.0
45.5
6.12.1997 M = 4.0
45.0
1.09.1991 M = 4.8
EV
21.02.1983 M = 4.7
44.5
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5 28.0 28.5
Lon (E )
Figura 17. Distribuţia epicentrelor cutremurelor crustale din zonele Est Vrancea(EV) şi
Depresiunea Bârlad(DB).Sunt reprezentate şi mecanismele focale ale şocurilor principale,
aparţinând celor 4 secvente seismice studiate de subzona Râmnicu Sărat, şi un mecanism
compus pentru roiul seismic din subzona Vrancioaia, produs în 1989[25,26].
Tabelul 4.Catalogul cutremurelor crustale vrancene, produse între anii 1734-2009(MW ≥3,0)
Nr. Anul Luna Ziua Timp origine Lat. (oN) Lon.(oE) h (km) MW MGR
1 1734 6 10 00:00:00.0 45.7 26.6 9,9 5,2 4,8
2 1893 4 23 23:30:00.0 45.4 27 9,9 3,2 2,6
3 1893 12 30 03:35:00.0 46 26.7 9,9 4,2 3,7
4 1894 3 1 15:25:00.0 45.7 26.6 9,9 5,9 5,5
5 1894 3 3 21:05:00.0 46.1 27.4 9,9 3,2 2,6
6 1894 3 18 12:50:00.0 45.7 27.2 9,9 4,0 3,5
7 1894 3 24 19:30:00.0 45.6 27.2 9,9 4,0 3,5
8 1894 5 10 10:20:00.0 45.3 26.2 9,9 3,2 2,6
9 1895 5 16 18:05:00.0 45.7 27.2 9,9 3,5 2,9
10 1897 11 25 00:00:00.0 44.7 26.6 9,9 4,2 3,7
11 1898 8 8 01:28:00.0 45.3 26.2 9,9 3,2 2,6
12 1898 10 26 15:32:00.0 44.7 26.6 9,9 3,9 3,4
13 1899 10 10 14:14:00.0 45.4 26.3 9,9 3,9 3,4
14 1901 2 16 00:00:00.0 44.93 26.31 30 3,9 3,4
15 1901 6 4 14:05:00.0 45.7 27.2 9,9 3,2 2,6
16 1902 10 17 21:52:00.0 45.2 26.8 9,9 3,5 2,9
17 1902 12 23 04:11:00.0 45.9 27.12 9,9 3,2 2,6
18 1904 7 21 15:45:00.0 45.7 27.2 9,9 3,2 2,6
19 1907 11 24 00:31:00.0 45.6 26.8 9,9 4,5 4,0
20 1907 12 28 00:00:00.0 45.5 26.6 9,9 3,2 2,6
21 1912 5 12 00:00:00.0 45.8 26.6 9,9 4,1 3,6
22 1912 5 25 23:45:00.0 45.8 27.1 9,9 3,9 3,4
23 1912 5 26 03:00:00.0 45.8 27.1 9,9 3,9 3,4
91
24 1912 5 27 05:15:00.0 45.85 27.2 9,9 4,2 3,7
25 1912 5 27 09:20:00.0 45.9 27.4 20 4,1 3,6
26 1912 6 20 11:20:00.0 45.7 27.2 9,9 3,2 2,6
27 1912 6 25 15:37:00.0 45.7 27.2 9,9 3,2 2,6
28 1912 7 12 02:55:00.0 46.1 27.2 9,9 4,2 3,7
29 1912 7 17 16:00:00.0 45.5 26.6 9,9 3,2 2,6
30 1912 8 5 14:10:00.0 45.6 27.3 9,9 3,2 2,6
31 1912 10 12 16:00:00.0 45.9 27.1 9,9 3,2 2,6
32 1913 6 9 05:30:00.0 45.7 27.1 9,9 3,9 3,4
33 1913 6 24 04:30:00.0 45.7 27.2 9,9 3,2 2,6
34 1915 10 16 23:00:00.0 45.5 26.6 9,9 3,9 3,4
35 1916 5 18 23:55:00.0 44.85 27 9,9 3,2 2,6
36 1923 9 10 19:20:00.0 45.7 26.7 9,9 3,2 2,6
37 1927 10 31 00:00:00.0 44.85 26.7 5 3,8 3,3
38 1929 5 22 18:49:00.0 45.8 27.4 9,9 3,9 3,4
39 1952 1 16 17:36:00.0 45.4 26.9 20 4,2 3,7
40 1952 1 16 23:54:24.0 45.4 26.9 20 4,7 4,2
41 1952 1 17 00:05:00.0 45.4 26.9 20 4,3 3,8
42 1952 6 3 05:53:25.0 45.4 27 22 4,5 4,0
43 1952 11 13 02:39:00.0 45.9 27.6 30 4,3 3,8
44 1953 5 23 13:09:00.0 46 27.4 23 4,0 3,5
45 1953 10 15 04:43:40.0 45.3 27 15 4,6 4,1
46 1956 4 18 12:52:26.0 46.1 27.4 20 4,5 4,0
47 1956 5 18 12:52:26.0 46.1 27.4 21 4,5 4,0
48 1957 12 23 23:38:48.0 45.4 26.9 20 4,0 3,5
49 1958 11 11 23:07:17.0 45.5 27.2 40 4,7 4,2
50 1959 4 16 11:01:22.0 45.8 27.4 33 4,1 3,6
51 1959 10 12 16:43:07.0 46.1 27.4 33 4,1 3,6
52 1960 4 28 19:47:00.0 45.6 26.9 30 4,4 3,9
53 1960 4 30 01:54:00.0 45.8 26.8 30 4,1 3,6
54 1964 8 8 13:16:38.0 45.4 27.1 33 4,3 3,8
55 1964 8 22 13:17:00.0 45.4 27.1 33 3,8 3,3
56 1965 9 16 00:40:11.6 46.1 27.1 45 4,3 3,8
57 1969 12 21 19:06:22.2 45.56 26.93 34 4,6 4,1
58 1975 2 8 08:21:18.0 45.31 26 23 3,3 2,7
59 1975 3 7 04:13:05.1 45.86 26.63 21 4,5 4,0
60 1977 3 5 00:08:37.7 45.4 27.16 22,2 3,0 2,4
61 1977 5 25 11:59:23.2 45.34 26.02 38 3,3 2,7
62 1977 6 29 18:17:23.0 44.8 26.8 33 3,3 2,7
63 1977 10 2 15:44:49.0 45.7 26.7 9 3,2 2,6
64 1977 10 26 13:15:00.0 45.7 27 15 3,0 2,4
65 1978 8 1 14:17:00.0 45.6 27 50 3,2 2,6
66 1978 12 31 18:09:00.0 45.6 27 30 3,5 2,9
67 1979 1 5 01:14:00.0 45.6 27 40 3,2 2,6
68 1979 3 8 08:28:00.0 45.6 27 50 3,0 2,4
69 1979 4 14 08:07:00.0 45.8 27.1 9,9 3,4 2,8
70 1979 6 6 11:59:16.0 45.82 27.24 53.5 3,8 3,3
71 1979 6 6 14:48:00.0 45.6 27 50 3,2 2,6
72 1979 6 7 21:20:36.5 45.83 27.41 31,6 4,1 3,6
92
73 1979 6 7 21:26:38.3 45.78 27.22 22,5 3,9 3,4
74 1979 6 7 21:41:14.0 45.83 27.4 33 3,8 3,3
75 1979 6 29 21:54:53.9 45.85 27.33 10 3,5 2,9
76 1979 8 8 00:24:29.3 45.8 27.04 39 3,9 3,4
77 1979 9 29 01:08:00.0 45.1 27.4 40 3,2 2,6
78 1979 9 29 02:53:00.0 45.1 27.4 40 3 2,4
79 1979 9 29 03:45:00.0 45.1 27.4 40 3,2 2,6
80 1979 11 10 08:03:00.0 45.7 26.6 9.9 3,3 2,7
81 1980 5 8 01:51:32.0 45.4 26.8 40 3,2 2,6
82 1980 6 16 18:43:35.0 45.6 27 30 3 2,4
83 1981 2 16 23:27:27.5 45.75 27.31 22 3 2,4
84 1981 7 15 21:36:53.7 45.84 27.21 26,4 3 2,4
85 1981 8 10 07:54:38.6 45.01 26.02 15,5 3 2,4
86 1982 1 1 08:53:47.0 44.9 26.6 10 3,8 3,3
87 1982 1 24 18:41:31.1 45.42 26.89 22,6 3 2,4
88 1982 12 25 14:12:13.0 45.86 26.99 50 3 2,4
89 1983 2 21 18:03:57.0 45.33 26.91 24 3,5 2,9
90 1983 2 21 18:09:24.7 45.31 26.97 19,6 3,5 2,9
91 1983 2 21 18:21:05.0 45.33 27.02 5 3 2,4
92 1983 4 9 00:16:15.0 45.55 25.99 6 3 2,4
93 1983 5 3 20:05:12.9 45.35 27.03 17,4 3,7 3,1
94 1983 5 23 22:35:06.0 45.23 26.03 19 3,1 2,5
95 1983 7 28 13:54:11.0 45.83 27.28 46 3 2,4
96 1983 12 17 18:28:48.7 45.49 27.03 4 3 2,4
97 1984 5 14 19:14:45.0 45.16 26.89 22 3,4 2,8
98 1984 6 5 14:36:55.3 45.11 26.87 25,4 3,2 2,6
99 1984 8 10 16:36:12.0 45.83 27.3 5 3 2,4
100 1984 9 22 23:32:03.7 45.85 26.68 8 3 2,4
101 1985 6 5 13:58:20.0 45.5 26.74 16 3 2,4
102 1985 6 26 19:11:03.0 45.65 26.98 6 3,1 2,5
103 1985 7 8 13:25:28.0 46.07 27.34 5 3,3 2,7
104 1986 4 27 00:04:35.6 45.51 27.07 18,3 3,7 3,1
105 1986 4 27 00:30:00.9 45.47 27.07 19,2 3,1 2,5
106 1986 8 7 04:20:02.5 45.51 27.09 17,2 3 2,4
107 1986 8 7 09:50:41.3 45.49 27.1 15,9 3,2 2,6
108 1986 12 2 22:44:01.8 45.01 25.52 31 3,4 2,8
109 1987 8 30 06:07:13.2 45.83 27.12 49,8 3,5 2,9
110 1988 2 20 01:06:51.9 45.04 27.02 25,5 3,2 2,6
111 1988 9 25 17:42:46.0 45.93 26.46 1,7 3 2,4
112 1989 2 26 02:50:11.0 45.2 27.06 2,5 3,1 2,5
113 1989 2 26 03:47:42.6 45.17 27.09 14,4 3 2,4
114 1989 5 7 21:01:35.1 45.29 27.08 10 3 2,4
115 1989 10 25 11:30:26.0 45.78 27.42 23 3 2,4
116 1989 12 28 22:22:44.1 46.07 27.27 33,4 3,2 2,6
117 1990 1 6 04:20:17.7 45.38 26.99 18,6 3,1 2,5
118 1990 1 6 04:25:03.4 45.35 26.98 15,3 3 2,4
119 1990 6 9 07:59:44.7 45.16 27.18 10 3 2,4
120 1990 6 23 10:29:13.6 44.87 26.47 7,1 3 2,4
121 1990 9 29 05:06:07.3 45.15 27.05 18,9 3 2,4
93
122 1990 10 14 13:17:37.9 45.9 27 20,2 3,4 2,8
123 1990 10 17 02:56:20.1 45.9 27.1 6,1 3 2,4
124 1990 11 11 10:51:41.6 46.06 27.15 16,1 3,4 2,8
125 1991 8 7 09:17:36.8 45.95 27.2 5,8 3,2 2,6
126 1991 8 31 22:42:27.1 45.47 27.04 7,2 3,1 2,5
127 1991 9 1 01:15:13.4 45.48 26.93 21,5 3,5 2,9
128 1991 9 1 01:21:51.5 45.45 26.94 22,4 3 2,4
129 1991 9 1 02:17:11.0 45.47 26.97 17,3 3,2 2,6
130 1991 9 1 03:39:01.9 45.48 26.92 17,3 3,4 2,8
131 1991 9 1 13:21:32.0 45.51 26.96 20,6 3 2,4
132 1992 10 20 00:50:37.3 45.78 27.26 17,1 3 2,4
133 1993 6 19 06:19:51.2 45.04 27.06 14,1 3 2,4
134 1993 9 21 19:26:56.8 45.71 26.63 4,7 3 2,4
135 1996 5 12 18:47:36.3 45.76 27.43 7,7 3 2,4
136 1997 8 27 20:17:13.0 45.73 27.33 6,5 3,1 2,5
137 1997 12 6 12:17:25.6 45.65 27.01 16,3 3,2 2,6
138 1998 11 29 13:27:03.9 45.6 26.3 58,3 3,0 2,4
139 2002 3 11 08:05:03.8 44.98 25.84 13,5 3,1 2,5
140 2002 12 19 19:40:25.9 45.88 27.48 11,1 3,0 2,4
141 2003 1 7 14:58:04.2 45.92 27.28 10 3,0 2,4
142 2004 4 30 09:19:36.2 45.58 27.14 16,9 3,2 2,6
143 2004 12 17 15:43:52.7 45.92 27.37 9,5 3,1 2,5
144 2005 8 15 15:20:26.4 45.56 27.59 22,7 3,0 2,4
145 2005 9 10 04:56:53.8 45.24 27.23 10 3,2 2,6
146 2005 10 31 18:02:48.1 45.82 27.26 33,8 3,0 2,4
147 2005 11 15 16:41:32.5 45.86 27.14 37,3 3,3 2,7
148 2005 12 3 07:49:51.1 45.85 27.15 38,8 3,1 2,5
149 2007 1 22 02:30:27.0 45.2 27.11 15,5 3,0 2,4
150 2007 3 31 15:56:18.8 45.01 25.94 5,7 3,0 2,4
151 2007 10 30 17:55:60.0 45.47 27.62 6,6 3,3 2,7
152 2007 11 29 18:50:05.7 45.56 27 14,1 3,1 2,5
153 2008 1 28 02:56:20.7 45.56 26.51 9,8 3,1 2,5
154 2008 3 21 16:18:59.4 45.75 27.17 24,3 3,3 2,7
155 2008 9 6 19:48:01.6 45.78 26.51 12,8 3,4 2,8
156 2008 10 25 20:31:11.3 45.78 26.51 10,3 3,0 2,4
157 2009 3 2 04:15:07.8 45.59 27.57 22 3,3 2,7
158 2009 3 15 19:37:47.6 45.25 27.22 11,3 3,1 2,5

Numărul mediu anual de cutremure, cu magnitudinea mai mare decât 3.0, este:ν0=0,51
cutremure/an. Numărul nu este concludent, deoarece catalogul este incomplet pentru cutremure
normale produse înainte de 1900.
Figura 18 prezintă geometria sursei de adâncime crustală Vrancea precum şi distribuţia
cutremurelor cu MW ≥ 3,0,produse între anii 1734 şi 2009 (148 de cutremure). Ponderea
acordată este de 40%.
94
46.5
D (26.82, 46.10)
46.0
A(25.70, 45.20)
C (27.72, 45.87)
45.5
latitudine ( N)
3.0-3.4
o
3.5-3.9
45.0
4.0-4.4
4.5-4.9
B (26.60, 44.80) 5.0-5.4
5.5-5.9
44.5
BUC (26.43, 44.42)
44.0
43.5
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5 28.0 28.5
longitudine ( oE)
Figura 18. Distribuţia cutremurelor vrâncene crustale cu MW ≥ 3,0, produse între 1734 şi 2009.
Geometria sursei pentru Bucuresti[25]
In Figurile 19 si 20 sunt prezentate funcţiile de distribuţie a distanţelor epicentrale,

respectiv hipocentrale. pentru sursa crustală din Vrancea. Ponderea acordată este de 60%,iar, in
Figura 18 este prezentată geometria sursei crustale pentru zona metropolitană Bucureşti.
0.2 0.20
0.1 0.10
0.0 0.00
100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 100110120130140150160170180190200210220230
Figura 19.Distribuţia distanţelor epicentrale Figura 20.Distributia distantelor hipocentrale
4.3.4.Magnitudinea maximă posibilă pentru cutremurele crustale vrâncene

Cutremurele normale (h<60 km), din regiunea Vrancea, nu au depăşit magnitudinea
MGR=5,25 [35].
Magnitudinea maximă observată este MW = 5,9 şi aparţine cutremurului din 1 martie
1894,dar este discutabilă. Pentru evaluarea funcţiei de distribuţie a magnitudinii maxime,
considerăm o valoare a erorii de ±0.1 (Figura 21).
5.9 6.0 6.1
Figura 21.Funcţia de distribuţie a magnitudinii maxime pentru cutremurele crustale vrâncene
95
Cutremurul maxim posibil, pentru regiunea Vrancea, a fost şi aici estimat şi pe baza
corelaţiei dintre activitatea seismică A şi magnitudinea maximă observată, aplicând metoda
elaborată de Riznichenco [43] şi Radu et al [35].Rezultatele calculelor sunt date în harta de la
Figura 22 , ce reprezintă distribuţia energiei maxime Kmax [35].
Figura 22.Harta cu Kmax pentru cutremurele normale vrâncene şi aici se vede că o zonă mare
(Focşani,Odobeşti,Panciu) este înconjurata de izolina Kmax= 15 (Mmax=6,1 pe scara
Richter),evidenţiindu-se şi nivele mai ridicate pentru zona Vrancea-Kmax=16(Mmax=6,6) şi
Kmax=16,5(Mmax= 6,9)[35].
Harta cu Kmax , pentru cutremurele normale din regiunile Vrancea şi Câmpulung,arată că

practic zonele corespunzătoare focarelor normale sunt înconjurate de izolina Kmax =15 (Mmax
=6,1) ,evidenţiindu-se şi nivele mai ridicate pentru zona Vrancea- Kmax =16 ( Mmax =6,6 ) şi Kmax
=16,5 ( Mmax =6,9).Valorile indicelor de seismicitate şi activitatea seismică pentru cutremurele
normale sunt prezentate în Tabelul 2. Se observă că indicele ν0 calculat pentru cutremurele
normale nu reprezintă media aritmetică a indicelor ce caracterizează fiecare grup de cutremure.
4.4. Zona Falia Intramoesică-Şhabla

Falia Intramoesică traversează Platforma Moesică de la NV către SE, separând-o în două
sectoare cu constituţii şi structuri ale rocii de bază diferite. Deşi este o falie adâncă, bine definită,
ce se extinde către SE, spre regiunea faliei Anatoliene[44], activitatea seismică a zonei este, în
general, dispersată şi slabă, cu cutremure cu MW >5,0. Totuşi, o creştere semnificativă a
seismicităţii se observă în regiunea Shabla din Bulgaria (SH),unde s-a produs, în anul 1901, un
cutremur cu MW=7,2. Adâncimea focală are o valoare relativ mare (h ~ 35 km), sugerând un
proces activ în crusta inferioară sau în litosfera superioară.
96
Activitatea seismică de-a lungul faliei Intramoesice, ce străbate Câmpia Română de la
SE la NV, nu este suficient de mare pentru a indica un potenţial seismic ridicat al acestei falii.
Singurul cutremur cu Mw > 4.0, cu soluţie de plan de falie cunoscută (1960/01/04 12:51), este
caracterizat de faliere normală, cu o geometrie, ce se corelează greu cu o mişcare de decroşare
de-a lungul faliei.O intensificare importantă a seismicităţii este semnalată, în schimb, în
prelungirea acesteia înspre NV, în zona Făgăraş-Câmpulung, unde sunt generate şocuri de
magnitudine M ~ 6,5 şi, înspre SE, în zona Shabla de la marginea de NE a Bulgariei, unde s-a
înregistrat un cutremur de magnitudine 7,2 ,la începutul secolului trecut(31 martie, 1901). Cinci
cutremure cu MW ≥ 4,0 , produse după 1950, aparţin zonei Făgăraş-Câmpulung, cel mai mare
fiind cel din 1969/04/12 20:38 (MW = 5,2), cu un mecanism focal de tip decroşare (un plan nodal
pe direcţia SE-NV, iar altul pe o direcţie perpendiculară). Este interesant de semnalat că soluţia
de plan de falie, pentru şocul principal al secvenţei de cutremure de la Sinaia (1993/05/23 17:19,
MW = 3,4, magnitudine probabil subestimată), este foarte asemănătoare.
4.4.1.Catalogul cutremurelor din zona Falia Intramoesică-Şhabla

Catalogul cutremurelor considerate este dat în Tabelul 5. Şi în acest caz trebuie
menţionat faptul că cele mai mari magnitudini sunt atribuite la două cutremure istorice: 14
octombrie 1892, MW=6,5 (MGR =6,5) şi 31 martie 1901, MW = 7,2 (MGR =7,2). Acestea sunt
mult mai mari decât magnitudinea maximă, observată după anul 1950, în această zonă, şi care
este MW=5,4 (MGR=5,4).
Tabelul 5.Catalogul cutremurelor produse între 1892 -2009 în zona Falia Intramoesică-Şhabla
(MW ≥ 3,0)
Nr. An Luna Ziua Ora la origine Lat (oN) Lon.(oE) h (km) MW MGR
1 1892 10 14 06:50:00.0 43.5 27.6 9,9 6,5 6,2
2 1892 11 24 19:25:00.0 44.1 27.3 9,9 3,2 2,6
3 1897 11 25 00:00:00.0 44.7 26.6 9,9 4,2 3,7
4 1898 10 26 15:32:00.0 44.7 26.6 9,9 3,9 3,4
5 1900 1 14 09:53:00.0 43.5 27 9,9 5,9 5,5
6 1901 2 16 00:00:00.0 44.93 26.31 30 3,9 3,4
7 1901 3 31 07:10:24.0 43.4 28.7 14 7,2 7,0
8 1901 3 31 11:30:00.0 43.6 28.7 30 5 4,6
9 1901 4 25 22:25:00.0 43.4 28.5 10 5 4,6
10 1901 4 26 01:10:00.0 43.4 28.5 10 4,5 4,0
11 1901 7 6 23:28:00.0 43.4 28.3 10 5,2 4,8
12 1901 7 30 03:30:00.0 43.4 28.7 15 6 5,6
13 1902 5 2 19:00:00.0 43.5 28.5 9.9 4,6 4,2
14 1902 5 25 22:30:00.0 43.5 28.5 10 4,5 4,0
15 1904 2 8 06:16:00.0 43.5 28.5 15 4,5 4,0
16 1904 6 6 14:25:00.0 44.1 27.3 30 4,7 4,2
17 1905 10 20 14:10:00.0 43.5 28.6 6 4 3,5
18 1906 6 1 05:27:00.0 44.1 27.3 9,9 3,2 2,6
19 1906 11 27 03:57:00.0 44.1 27.3 9,9 32 2,6
20 1908 8 9 08:15:00.0 44.1 27.3 9,9 3,2 2,6
21 1909 5 31 08:54:00.0 44.1 27.3 9,9 3,2 2,6
22 1909 10 10 20:24:00.0 43.4 28.39 18 4,5 4,0
23 1911 1 12 06:10:00.0 44.1 27.3 9,9 3,2 2,6
24 1911 9 8 12:09:00.0 43.4 28.1 10 4,8 4,3
25 1915 1 25 07:55:00.0 43.6 28.3 30 5 4,6
26 1915 12 5 10:00:00.0 43.5 28.5 9,9 5,6 5,2
27 1927 10 31 00:00:00.0 44.85 26.7 5 3,8 3,3
97
28 1942 8 23 15:41:25.0 43.5 26.7 6 5,1 4,7
29 1956 6 30 15:00:00.0 43.59 28.5 60 5,4 5,0
30 1960 1 4 12:51:53.0 44.6 27 40 5,4 5,0
31 1967 2 27 21:00:42.0 44.9 26.7 42 5 4,6
32 1977 4 20 21:16:15.0 44.26 26.27 8.2 3 2,4
33 1977 6 29 18:17:23.0 44.8 26.8 33 3,3 2,7
34 1980 12 8 19:51:18.7 44.07 27.38 34 3,2 2,6
35 1981 5 25 18:01:35.7 43.54 27.44 30 3,3 2,7
36 1982 1 1 08:53:47.0 44.9 26.6 10 3,8 3,3
37 1982 4 9 11:00:15.0 43.85 27.14 0 3 2,4
38 1982 9 20 19:27:59.0 43.53 26.74 0 3,2 2,6
39 1983 8 25 07:59:04.0 44.55 25.89 25 3,1 2,5
40 1987 9 19 06:32:55.5 43.59 27.93 12 3,3 2,7
41 1989 5 7 21:01:34.5 44.94 27.04 18 3 2,4
42 1990 11 28 06:53:45.8 44.88 27.2 9.1 3 2,4
43 1993 9 29 00:03:44.3 44.55 27.13 5.1 3,1 2,5
44 1993 10 4 04:25:04.0 44.33 27.07 10 3 2,4
45 1994 7 15 09:28:26.8 44.34 27.11 10 3,1 2,5
46 1994 10 9 17:42:23.9 43.91 28.94 10 3 2,4
47 1995 7 20 19:20:09.6 43.99 26.81 3 3 2,4
48 1997 8 8 10:36:26.5 43.82 27.41 5 3,1 2,5
49 1997 11 1 10:12:32.2 44.5 26.39 18 3 2,4
50 1998 12 24 03:02:53.5 43.72 27.92 10 3 2,4
51 2001 1 5 14:54:27.5 44.02 28.61 10 3 2,4
52 2001 7 29 20:10:31.5 43.97 26.87 10,4 3 2,4
53 2002 3 11 08:05:03.8 44.98 25.84 13,5 3,1 2,5
54 2004 6 7 05:53:05.3 43.87 29 15,6 3 2,4
55 2005 8 25 17:53:55.2 44.77 27 5 3,1 2,5
56 2007 4 24 03:58:24.6 44.71 26.25 16,9 3,1 2,5
57 2009 8 5 10:49:00.6 43.41 28.76 20,0 5,2 5,2

Numărul mediu anual de cutremure cu magnitudinea mai mare decât 3,0, este: ν0=0,46
cutremure/an. Numărul nu este concludent, deoarece catalogul este incomplet pentru cutremure
normale, produse înainte de1900 şi chiar şi după 1900.
Este dificil să ajungi la o concluzie referitoare la modelul caracteristic de tensiune pe
baza celor patru soluţii de plan de falie, disponibile pentru această zonă, chiar dacă ele sunt
compatibile cu regimul extensional, evidenţiat pe întreaga arie a avanfosei carpatice (excepţie
făcând regiunea crustală Vrancea). Un singur eveniment (MW=3,2) are o componentă mare de
alunecare în direcţie lateral stânga cu un plan nodal orientat N30oV, paralel cu falia
Intramoesică.
4.4.3.Geometria sursei
In Figura 23 se prezintă geometria sursei Falia Intramoesică - Şhabla precum şi
distribuţia cutremurelor cu MW ≥3,0, produse între anii 1892 şi 2009 (57 de cutremure) (pondere
40%). După cum se poate observa, Falia Intramoesică este situată în imediata apropiere a CNE
Cernavodă şi ea a fost luată in calculele, făcute de noi, pentru amplasamentul seismic,inclusiv
acest cutremur cu magnitudinea MW =7,2, dar dreptunghiul orizontal este geometria sursei
98
pentru zona metropolitană Bucureşti. Figurile 24 si 25 prezintă funcţia de distribuţie a
distanţelor epicentrale şi hipocentrale, pentru sursa crustală din zona Falia Intramoesică-Shabla.
3.0-3.4
3.5-3.9
B (26.80, 45.00) 4.0-4.4
45.0
4.5-4.9
C (26.40, 44.90) 5.0-5.4
5.5-5.9
6.0-6.4
44.5
6.5-6.9
CNE
7.0-7.4
latitudine ( oN)
A (27.50, 44.10)
44.0
D (27.10, 44.00)
A (28.90, 43.70)
B (26.60, 43.70)
43.5
C (26.60, 43.30) D (28.90, 43.30)
43.0
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5 28.0 28.5 29.0

longitudine (oE)
Figura 23. Distribuţia cutremurelor din zona Falia Intramoesică-Şhabla cu MW≥3,0 ,produse
între 1892 şi 2008.Geometria sursei pentru Cernavodă si Bucureşti (dreptunghiul de jos)[25]
0.2 0.3
0.2
0.1
0.1
0.0 0.0
50 60 70 80 90 100110120130140150160170180 0 100 200
Figura 24. Distribuţia distanţelor epicentrale.Figura 25. Distribuţia distanţelor hipocentrale

Magnitudinea maximă observată este MW ≥ 7,2. şi aparţine cutremurului din 31 martie
1901. Pentru evaluarea funcţiei de distribuţie a magnitudinii maxime considerăm o valoare a
erorii de ±0.1 (Figura 26). Rezultă o magnitudine maximă posibilă de 7,4.
99
7.2 7.3 7.4
Figura 26.Funcţia de distribuţie a magnitudinii maxime posibile(Şhabla)

In ziua de 5 august 2009, ora 10:49 (ora României) s-a produs un cutremur de
magnitudine MW =5,2 , la adancimea de 10 km, în Marea Neagră, la sud-est de litoralul
romanesc (zona Şhabla)(Figura 27). Cutremurul a fost simţit cu intensitatea I =VI, in zona
epicentrală, şi cu intensitatea I=IV-V, in Dobrogea de sud şi în partea de nord-est a Bulgariei.
Totodata a fost simţit în partea de sud-est a Câmpiei Române şi la Bucureşti (intensitate IV).
Tabelul 6. Cutremure simTite pe ţărmul Mării Negre (www.infp.ro)
Ora LatitudineLongitudineAdancimeMagnitudine
Data Zona
producere N E (km) Mw
Secolul 1 f.puternic Lângă Cavarna (Bulgaria)
i.e.n.
543 e.n. f.puternic Balcic
10.01.1869 20:30 Marea Neagră
06.05.1870 13:20 Simţit la Constanţa,
Mangalia si în Bulgaria
15.11.1892 05:40 Simţit la Constanţa
30.03.1901 13:40 44.30 22.10 20 4.1 Simtit la Mangalia
31.03.1901 07:10 43.40 28.70 14 7,2 Sabla-Cavarna, cutremur
catastrofal; multe replici
31.03.1901 11:30 43.60 28.70 30 5 Replică
25.04.1901 22:25 43.40 28.50 10 5 Replică
26.04.1901 01:10 43.40 28.50 10 4,5 Replică
06.07.1901 23:28 43.40 28.30 10 5,2 Replică
30.07.1901 03:30 43.40 28.70 15 6,0 Replică
04.08.2009 15:01 43.62 28.84 4 2,1 Preşoc
05.08.2009 07:49 43.41 28.76 20 5,2 Simţit la Constanţa,
Mangalia, Călăraşi,
Bucureşti şi in Bulgaria
05.08.2009 08:15 43.00 28.18 5 2,1 Replică
05.08.2009 10:39 43.53 28.37 5 1,4 Replică
05.08.2009 15:56 43.51 28.40 9 2,3 Replică
08.08.2009 14:28 43.62 29.00 5 2,6 Replică
Cutremurele, cu focarul de-a lungul ţărmului Mării Negre, sunt binecunoscute încă din
secolul 19 sub denumirea de cutremure pontice. Informaţiile istorice indică chiar producerea
unor cutremure puternice în zona Cavarna, în secolul I i.e.n şi la Balcic in anul 543 e.n (Tabelul
6). Cutremurele sunt legate de un sistem de falii active, ce străbat Marea Neagră si Platforma
Moesică de la SE la NE, pe de o parte, şi paralel cu linia ţărmului, pe de alta parte.
Zona seismică Şhabla, dezvoltată la sud de ţara noastra, pe teritoriul Bulgariei, aparţine,
din punct de vedere tectonic, marginii sudice a Platformei Moesice ce se scufundă sub cuvertura
sedimentară a Mării Negre. In zona Shabla-Capul Caliacra, au fost localizate o serie de falii
normale, cu o direcţie de dezvoltare NE-SV, de-a lungul cărora sunt distribuite epicentrele unor
cutremure crustale (de adâncime mică). Această zonă, tectonic activă, reprezintă marginea nord-
100
estică a terminaţiei unor falii crustale majore, ce se dezvoltă paralel cu ţărmul Mării Negre, pe o
directie NE-SV, si care intră pe continent, in zona Burgas. Faliile din zona Şhabla au o
dezvoltare limitată , sectorul activ având o lungime în jur de 20-25 de km. Deşi tectonica zonei
este activă, totuşi cutremurele generate nu depăşesc, in general magnitudinea 5,0. Evenimentele
mai mari sunt rare: in afara de de cele doua cutremure din antichitate, despartite între ele de un
interval de circa 600 ani, nu mai există informaţii despre un alt cutremur catastrofal până la
cutremurul din 1901.
Figura 27. Localizarea cutremurului din 5 august 2009(MW=5,2;h=10 km) este situată in
imediata vecinătate a epicentrului cutremurului din 1901.
101
După cum se poate observa, evenimentul major din 31 martie 1901, a fost precedat de un
cutremur de magnitudine 4,1, cu o zi inainte. Localizarea cutremurului din 5 august 2009 este
situată in imediata vecinătate a epicentrului cutremurului din 1901 (Figura 27). Evenimentul
recent a fost precedat, la randul lui, de un preşoc, cu o zi inainte (MW =2,1) si au fost inregistrate
patru replici, de magnitudine mică (2,1;1,4; 2,3 şi 2,6) la circa o jumătate de oră, respectiv şase
ore după şocul principal.
Mecanismul focal reprezentat in Figura 28, reflectă fidel sistemul de falii tectonice din
zona Şhabla: planul de falie orientat NE-SV corespunde sistemului de falii orientat paralel cu
litoralul Marii Negre, în timp ce planul de falie orientat NV-SE corespunde cu orientarea faliei
Intramoesice, ce se intinde din zona Podişului Anatolian până in zona Carpaţilor Meridionali.
Mecanismul focal indică o mişcare de decroşare tipică, cu planul de falie, aproximativ
vertical, pe suprafaţa Pământului, şi alunecarea pe o direcţie orizontală (paralelă cu suprafaţa
Pământului).
Figura 27.Mecanismul focal al cutremurului din 5 august 2009(MW=5,2)(falia Shabla,Bulgaria)
4.5. Zona seismică Depresiunea Predobrogeană

Zona seismogenă Depresiunea Predobrogeană aparţine regiunii de nord a Depresiunii
Predobrogene şi este corelată cu falia Sfântul Gheorghe. In general, seismicitatea este similară
cu aceea a zonei Depresiunea Bârlad. Seismicitatea este moderată (MW≤5,3) şi se grupează în
jurul faliei Sfântul Gheorghe, iar regimul câmpului de tensiuni este extensional. Foarte probabil,
cele două zone seismogene aparţin aceleiaşi unităti tectonice majore, Platforma Scitică [39].
Cel mai important cutremur, înregistrat în zonă (MGR =5,4, h=4 km) ,este şocul principal
al secvenţei din 13 noiembrie 1981, produs în vecinătatea orasului Tulcea, urmat de şase
cutremure cu magnitudinea în domeniul 2,9 ≤ MGR ≤ 3,5 şi adâncimea h∈[2, 9 km]. Soluţia de
plan de falie a socului principal este de tipul alunecare în direcţie, cu o componentă de alunecare
normală, nesemnificativă, iar planul de rupere are o orientare NE-SV; acesta este compatibil cu
orientarea distribuţiei replicilor. Analiza mecanismelor focale disponibile indică un regim
extensional predominant în zonă [41].
102
Cutremurul produs pe 3 octombrie 2004, în partea de est-nord est a oraşului Tulcea,
(45.21oN, 29.05oE), la circa 20 km distanţă epicentrală, a fost cel mai mare cutremur înregistrat
în zonă, după evenimentul din 13 noiembrie 1981 (MW = 5,1). Cutremurul a fost simţit pe o arie
destul de mare, ce include localităţile Chişinău la nord şi Constanţa la sud. Intensitate mare a
fost înregistrată în zona oraşelor Galaţi şi Brăila. Cele mai mari valori ale mişcării terenului au
fost semnalate în zona epicentrală (a=58,8 cm/s2 la Tulcea, componenta NS) înspre nord-vest
(5,0 cm/s2 la Vârlezi, 4,7 cm/s2 la Onceşti, 4,2 cm/s2 la Iaşi, 3,0 cm/s2 la Gohor, 2,9 cm/s2 la
Bereseni). Intensitatea pe scara Mercalli, estimată in oraşul Tulcea, a fost I = VI, semnalându-se
cu precădere fisuri şi desprinderi în tencuială, în clădirile construite din beton, în special la
îmbinări (casa scării, rosturi etc.).
Mecanismul focal (Figura 29) reprezintă o faliere normală, tipică cu un plan nodal
orientat aproximativ pe direcţia faliei Sfântu Gheorghe. Polarităţile staţiilor, grupate pe planul
nodal, orientat N-S şi înclinat către NV, sunt clare, chiar dacă amplitudinea primei sosiri este
relativ mică (în acord cu situarea acestora pe planul nodal). In aceste condiţii, acest plan nodal
este bine constrâns. Cel de al doilea plan nodal este ceva mai puţin bine constrâns, decisiv în
acest sens fiind semnul la staţia Tulcea (TLC), care este indubitabil negativ, chiar dacă
amplitudinea primei sosiri P este apropiată de zero.
N
C VAR
C BER
C LEO
C GHR
C BRD
C GRE
D VRI T
D ONC
C KIS
D TES
D MLR
C IAS
D MTUR
D VOI
D BUR1
D PSZ
D VTS
C CRAR
C BUC1
C BGM
C PIP
D BBI
D SEC
D ISR
C PGO
C MSA
C AMR
C TIRR TLC D
Figura 29. Soluţia planelor de falie pentru pentru cutremurul din 3 octombrie 2004, produs în
zona Tulcea(MW = 5,1).
Şocul principal a fost urmat la un interval de aproximativ 3 ore,de o replică (3.10.2004,

11:41, MW = 3,5) ce a putut fi localizată. O altă replică, mai mică, a fost înregistrată la ora
19 :07, numai la staţiile Tulcea (TLC) şi Amara (AMR).
4.5.1.Catalogul cutremurelor din Depresiunea Dobrogeană

Catalogul cutremurelor considerate este dat în Tabelul 7. Domeniul de magnitudine al
cutremurelor este MW ∈[3,0; 5,3].
103
Tabelul 7. Catalogul cutremurelor produse între 1871 şi 2009 în zona Tulcea-Galaţi (MW ≥ 3.0)
Nr.crt. Anul Luna Ziua Ora la origine lat(oN) lon (oE) h(km) MW
1 1871 11 2 01:20:00.0 45.8 27.5 9,9 5,3
2 1872 1 26 00:00:00.0 45.1 28.8 9,9 3,2
3 1894 3 11 06:30:00.0 45.5 27.7 9,9 3,9
4 1894 10 31 09:17:00.0 45.3 28 9,9 3,2
5 1896 3 26 07:59:00.0 45.8 27.8 9,9 3,2
6 1897 2 23 02:36:00.0 45.5 27.6 9,9 3,2
7 1897 3 6 04:08:00.0 45.6 27.6 9,9 4,2
8 1898 10 1 22:45:00.0 45.2 28.4 9,9 3,2
9 1899 11 12 22:26:00.0 45.6 27.7 9,9 3,2
10 1900 11 19 00:00:00.0 44.9 28.4 9,9 4,2
11 1901 1 31 03:28:00.0 45.4 28.1 9,9 5,5
12 1903 2 23 04:09:00.0 45.6 27.7 9,9 3,5
13 1904 4 3 15:00:00.0 44.9 28.4 9,9 3,2
14 1905 6 11 12:20:00.0 45.8 27.7 9,9 3,5
15 1906 4 13 11:26:00.0 44.9 28.7 9,9 3,2
16 1906 6 2 02:23:00.0 45.2 28.8 9,9 4,2
17 1908 3 13 00:40:00.0 45.5 27.9 25 4,5
18 1909 6 24 07:24:00.0 45.8 27.7 9,9 3,9
19 1913 3 11 03:42:00.0 45.6 27.8 15 4,2
20 1923 7 23 12:45:15.0 45 29 9,9 3,5
21 1952 11 13 02:47:00.0 45.7 27.6 30 4,2
22 1968 11 26 09:53:52.0 45.71 27.85 46 4,7
23 1980 9 11 23:24:25.7 45.32 28.03 20,4 4,2
24 1981 11 13 09:07:08.5 45.17 29 15 5,1
25 1982 6 19 01:43:42.0 45.6 27.82 17 3
26 1983 12 30 12:01:05.0 45.26 27.93 10 3,1
27 1984 2 11 04:37:58.0 45.3 28.9 5 3,2
28 1984 4 5 09:35:56.0 45.13 28.33 5 3
29 1984 5 20 17:11:12.0 45.04 28.87 5 3,1
30 1984 7 27 08:19:01.0 44.83 29.74 5 32
31 1984 9 1 22:00:02.0 45.44 28.43 11 3
32 1985 2 4 23:37:15.0 45.25 28.21 15 3,2
33 1987 7 19 02:18:56.0 45.55 27.79 15 4,4
34 1989 5 11 14:38:53.9 44.93 29.62 10 3,1
35 1989 5 14 07:49:22.1 45.65 27.7 7,2 3,1
36 1989 7 14 07:45:13.0 45.05 28.63 10 3
37 1990 12 30 03:23:09.1 45.14 28.9 10 3
38 1992 6 3 20:21:47.5 44.94 28.23 16,2 3,1
39 1993 4 6 13:33:52.4 44.99 29.64 18,8 3,1
40 1993 4 21 11:19:25.3 45.07 29.69 5 3
41 1994 1 23 03:58:09.6 45.06 28.63 10 3,1
42 1994 1 27 00:11:32.2 45.05 28.56 10 3
43 1994 3 5 12:57:22.2 45.27 28.82 10 3,1
44 1996 6 11 21:45:07.4 45.63 27.46 32,2 3,1
45 1997 11 25 23:44:20.3 45.69 27.71 5,4 3,2
46 1999 6 2 16:41:56.9 45.36 28.83 23,6 3,2
47 2001 1 19 15:12:47.5 45.18 27.94 19 3,2
104
48 2002 12 19 19:40:25.9 45.88 27.48 11,1 3
49 2003 3 1 02:51:34.4 45.48 28.83 10 3
50 2004 10 3 11:41:37.1 45.12 28.91 10 5,1
51 2005 8 15 15:20:26.4 45.56 27.59 22,7 3
52 2005 8 21 02:48:36.1 45.49 27.84 3 3
53 2006 1 4 23:53:06.4 45.18 28.96 4,5 3
54 2007 10 30 17:55:60.0 45.47 27.62 6,6 3,3
55 2009 3 2 04:15:07.8 45.59 27.57 22 3,3

Numărul mediu anual de cutremure cu magnitudinea mai mare decât 3,0, produse după
1871, este:ν0=0,361 cutremure/an.
Figura 30 prezintă geometria sursei, Depresiunea Predobrogeană, precum şi distribuţia
epicentrelor cutremurelor cu MW ≥ 3,0, produse între anii 1871 şi 2008 (49 de cutremure).
Ponderea acordata este de 40%,iar Figura 31 prezintă funcţia de distribuţie a distanţelor
epicentrale, iar Figura 32 distribuţia distanţelor hipocentrale. Ponderea acordata este de 60%.
A(27.45, 45.58)
46.0
D (27.72, 45.87)
3.0-3.4
3.5-3.9
4.0-4.4
4.5-4.9
45.5 5.0-5.4
latitudine ( N)
C (29.30, 45.20)
0
45.0
B (29.00, 44.90)
44.5
CNE
44.0
27.0 27.5 28.0 28.5 29.0 29.5 30.0

longitudine ( 0E)
Figura 30. Distribuţia cutremurelor din zona Depresiunea Predobrogeană cu MW≥3,0 produse
între 1871 şi 2008.Geometria sursei pentru Cernavodă si Bucureşti[25]
0.2 0.2
0.1 0.1
0.0 0.0
60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180
Figura 31.Distributia distanţelor epicentrale Figura 32.Distributia distantelor hipocentrale
105
Magnitudinea maximă observată este MW = 5,3 (MGR = 4,9) şi aparţine cutremurului din
11 februarie 1871. Având în vedere că zona Tulcea - Galaţi aparţine, din punct de vedere
seismotectonic, Platformei Scitice, ca şi zona Depresiunea Bârlad, s-a luat în considerare
magnitudinea maximă observată pentru ambele zone, respectiv MW = 5,5, înregistrată la 31
ianuarie 1900, în Depresiunea Bârlad. Pentru evaluarea funcţiei de distribuţie a magnitudinii
maxime, considerăm o valoare a erorii de ±0.1 (Figura 33). Rezultă o magnitudine maximă
posibilă de MW = 5.7 (MGR = 5.3).
5.5 5.6 5.7

Figura 33. Funcţia de distribuţie a magnitudinii maxime posibile
4.6. Zona seismica locală Bucureşti, din Câmpia Română
Asa cum s-a arătat,seismicitatea României poate fi împărţită în mai multe zone
seismogene: Vrancea, Făgăraş-Câmpulung, Banat, Crişana-Maramureş şi Dobrogea de sud. La
acestea se adaugă aşa numitele zone epicentrale, cu importanţă locală , printre care este si
Câmpia Română, unde sunt cutremure crustale, ce pot influenţa hazardul seismic
local(microznarea) a zonei metropolitane Bucureşti .
Zonele seismogene,inclusiv cele locale, reprezintă arii de seismicitate grupate, unde
activitatea seismică şi orientarea câmpului de tensiuni pot fi considerate relativ uniforme.
Caracteristicile, pe termen lung, ale procesului de generare a cutremurelor din fiecare zonă
seismică locală, ca şi particularităţile surselor seismice şi ale structurii geologice, influenţează
parametrii înregistrărilor din regiunea respectivă, parametrii ce determină valoarea hazardului
seismic local(microzonare). Din păcate, cataloagele existente nu pot acoperi intervale de timp la
scara proceselor tectonice, de aceea un rol deosebit de important în evaluările de hazard seismic
local revine identificării tendinţelor majore, pe baza unor seturi de date limitate în timp, şi pe
baza modelării proceselor tectonice şi seismotectonice.
De multe ori, eliberarea de energie seismică se face prin grupări de seisme (şocuri
principale, urmate de un număr semnificativ de replici) ce pot fi sau nu asociate cu producerea
şocurilor majore de adâncime intermediară. Un exemplu sunt replicile seismice, apărute la putin
timp dupa cutremurul de la 4 martie 1977, pe falia Intramoesica. La exteriorul Arcului Carpatic,
seismicitatea constă din cutremure de mărime moderată, ce nu depăşesc magnitudinea 5,6, şi
pare să fie decuplată de activitatea seismică din litosfera subdusă. Această seismicitate se
manifestă prin grupări în spaţiu (în subzonele Râmnicu Sărat şi Vrâncioaia) şi în timp (şocurile
principale ale secvenţelor sunt însoţite de replici şi adesea de preşocuri sau roiuri de cutremure).
Fenomenele de secvenţe seismice sunt comune pentru partea de est a zonei (regiunea Râmnicu
Sărat) iar roiurile predomină în zona de nord (regiunea Vrâncioaia).
Falia Intramoesică, ce traversează platforma Moesică în direcţia SE-NV, separând două
sectoare cu constituţie şi fundament diferite, deşi este o falie adâncă, bine definită, atingând baza
litosferei[8] şi extinzându-se către sud-est, înspre regiunea faliei Anatoliene[14], are o activitate
seismică asociată împrăştiată şi slabă, cu doar două evenimente ce depăşesc magnitudinea 5,0.
Este, totuşi, posibil ca extremitatea sa dinspre NV să fie pusă în legătură cu o activare
semnificativă a generării cutremurelor, în zona Făgăraş-Câmpulung, zonă situată la contactul
dintre Platforma Moesică şi orogenul Carpaţilor Meridionali. Aici se produc cele mai mari
cutremure de adâncime crustală, înregistrate pe teritoriul României cu magnitudini ce pot atinge
106
valori de 6,5. Ultimul eveniment major s-a produs în 26 ianuarie 1916 (Mw = 6,4) şi a fost simţit
cu o intensitate de VII-VIII, pe scara Mercalli, în zona epicentrală,fără efecte în Bucuresti,dar
cu efecte distrugătoare la Sibiu. Distribuţia epicentrelor evidenţiază o altă grupare accentuată de
cutremure, în partea de est a zonei Făgăraş-Câmpulung, în regiunea Sinaia, cu evenimente mai
mici ca magnitudine (MW < 5,0). In timpul secvenţei generate în această regiune, în cursul
anului 1993, au fost înregistrate peste 350 de cutremure cu magnitudini între 1,0 şi 5,1[9] .
Activitatea seismică pare să fie legată în primul rând de procesele de cufundare, din zona
Vrancea, şi mai puţin de procesele de contact dintre blocul Platformei Moesice şi subplăcile
Intra-Alpine[23,41].
4.6.1.Catalogul cutremurelor din zona Bucureşti

Catalogul cutremurelor considerate este dat în Tabelul 8. Domeniul de magnitudine al
cutremurelor este MW∈[2,5; 4,2].
Tabelul 8. Catalogul cutremurelor produse între 1871 şi 2009 în zona Bucureşti (MW ≥ 2,5)
Nr.crt. Anul Luna Ziua hh:mm:ss Lat.(oN) Lon.(oE) h(km) MW
1 1897 11 25 00:00:00.0 44.7 26.6 9,9 4,2
2 1898 10 26 15:32:00.0 44.7 26.6 9,9 3,9
3 1900 6 22 14:11:40.0 44.3 26.3 9,9 2,6
4 1905 8 5 08:19:00.0 44.3 26.3 9,9 2,6
5 1905 11 18 13:40:00.0 44.2 26.2 9,9 3,2
6 1907 8 13 02:12:00.0 44.42 26.15 1,5 2,6
7 1910 1 14 07:05:00.0 44.3 26.3 9,9 2,6
8 1910 11 7 15:29:00.0 44.3 26.3 9,9 2,6
9 1927 10 31 00:00:00.0 44.85 26.7 5,0 3,8
10 1967 2 27 21:00:42.0 44.9 26.7 4,2 5,0
11 1977 3 26 21:50:55.1 44.29 26.68 37,3 2,6
12 1977 3 28 22:20:04.4 44.56 26.41 24,5 2,9
13 1977 3 29 17:16:28.5 44.43 26.33 57.6 2,5
14 1977 4 2 23:17:57.0 44.9 26.6 33 2,6
15 1977 4 6 11:21:23.4 44.63 26.27 20 2,8
16 1977 4 20 21:16:15.0 44.26 26.27 8,2 3,0
17 1977 6 29 18:17:23.0 44.8 26.8 33 3,3
18 1982 1 1 08:53:47.0 44.9 26.6 10 3,8
19 1982 10 5 07:59:25.8 44.18 26.64 10 2,8
20 1982 10 8 03:36:18.0 44.19 26.64 10 2,9
21 1982 10 13 05:40:04.0 44.24 26.69 10 2,7
22 1986 6 12 07:01:35.5 44.75 26.78 11,5 2,9
23 1988 10 13 01:38:17.0 44.78 26.49 12,8 2,9
24 1988 11 19 22:23:50.3 44.31 26.53 10.7 2,7
25 1988 11 20 10:43:38.0 44.55 26.15 6,4 2,7
26 1989 7 24 14:03:49.4 44.73 26.8 10 2,7
27 1990 6 6 19:26:16.6 44.59 26.15 37,5 2,6
28 1990 6 23 10:29:13.6 44.87 26.47 7,1 3,0
29 1991 8 21 04:54:44.0 44.54 26.17 4,7 2,6
30 1992 12 3 08:27:59.9 44.73 26.45 10 2,6
31 1993 4 6 18:06:28.6 44.69 26.5 4,9 2,5
32 1993 7 14 11:55:32.0 44.71 26.31 20,2 2,5
33 1993 8 30 00:44:25.6 44.91 26.15 10 2,6
107
34 1995 7 20 19:20:09.6 43.99 26.81 13 3,0
35 1995 8 5 14:54:11.1 44.69 26.66 12,2 25
36 1995 9 8 11:34:13.6 44.58 26.02 5,0 2,5
37 1996 3 17 23:35:29.2 44.53 26.42 10 2,6
38 1996 4 10 06:23:38.1 44.65 26.66 13,3 2,5
39 1996 10 7 13:58:50.0 44.4 26.63 10 2,5
40 1996 10 28 13:54:53.4 44.69 26.32 7,4 2,7
41 1996 12 21 18:21:18.7 44.71 26.53 10 2,5
42 1997 2 6 12:38:37.3 44.68 26.35 15 2,7
43 1997 5 16 10:57:16.1 44.44 26.06 30 2,6
44 1997 11 1 10:12:32.2 44.5 26.39 18 3,0
45 1998 11 3 05:14:31.6 44.46 26.37 12,4 2,5
46 1998 12 12 21:17:11.7 44.61 26.63 4,3 2,5
47 1999 4 13 13:25:37.0 44.83 26.2 35,7 2,6
48 1999 6 8 12:31:33.0 44.8 26.46 1,2 2,6
49 1999 7 21 09:32:06.8 44.3 26.48 6,7 2,6
50 1999 11 9 03:36:50.4 44.79 26.48 10 2,6
51 1999 12 9 12:47:56.3 44.81 26.85 5 2,7
52 2000 7 18 10:22:25.2 44.87 26.44 14,2 2,9
53 2000 8 5 12:19:08.6 44.61 26.57 10 2,5
54 2000 12 25 07:53:55.3 44.36 26.85 10 2,6
55 2001 7 23 11:59:36.8 44.74 26.19 30 2,6
56 2001 7 29 20:10:31.5 43.97 26.87 10,4 3,0
57 2001 11 12 00:03:17.3 44.58 26.85 17,6 2,5
58 2001 12 5 11:04:22.0 44.44 26.86 9,2 2,5
59 2002 10 20 09:14:25.6 44.56 26.3 20,6 2,6
60 2003 2 3 08:22:23.8 44.24 26.52 16,6 2,6
61 2003 3 7 11:34:50.0 44.18 26.54 1,2 2,8
62 2003 3 10 00:13:51.5 44.18 26.52 5 2,9
63 2003 3 27 18:27:22.0 44.68 26.6 10,2 2,7
64 2003 4 7 23:43:16.0 44.3 26.55 7,4 2,6
65 2003 8 18 12:58:41.9 44.59 26.87 11,4 2,7
66 2004 4 30 18:51:43.8 44.58 26.4 10 2,5
67 2004 7 10 12:12:17.2 44.47 26.85 2,8 2,6
68 2004 9 25 21:12:58.5 44.64 26.76 10,9 2,5
69 2005 2 12 00:01:24.6 44.28 26.81 26,2 2,8
70 2005 8 24 17:20:24.1 44.7 26.98 2,1 2,9
71 2005 8 25 17:53:55.2 44.77 27 5 3,1
72 2005 8 27 12:18:09.2 44.75 27 10,3 2,7
73 2005 8 28 15:59:07.4 44.7 26.99 10 2,7
74 2006 3 17 00:45:11.7 44.16 26.57 2,6 2,6
75 2006 3 25 17:33:46.0 44.67 26.75 4,1 2,6
76 2007 2 8 19:53:47.3 44.77 26.91 10 2,5
77 2007 2 8 19:54:46.4 44.65 26.75 10 2,5
78 2007 4 24 03:58:24.6 44.71 26.25 16,9 3,1
79 2007 4 27 00:23:46.2 44.62 26.19 4,4 2,5
80 2007 7 5 00:32:59.4 44.74 26.32 10,4 2,9
81 2007 7 12 00:15:45.1 44.27 26.49 18,7 2,5
82 2007 7 20 02:39:33.7 44.85 26.52 9,8 2,5
108
83 2007 7 20 09:15:02.1 44.53 26.14 15 2,6
84 2007 7 29 09:30:35.7 44.73 26.33 9,1 2,8
85 2008 1 22 07:36:32.7 44.76 26.47 4,3 2,5
86 2008 2 8 20:21:20.8 44.42 26.44 3,9 2,6
87 2008 3 2 02:24:06.4 44.24 26.34 12,9 2,6
88 2008 3 7 22:29:52.5 44.37 26.08 20 2,6
89 2008 8 24 19:09:09.2 44.61 26.56 2,2 2,5
90 2008 9 19 21:37:59.3 44.59 26.92 4,3 2,6
91 2008 11 13 11:01:29.0 44.84 26.07 12,6 2,5
92 2009 1 31 "04:30:26.5" 44.58 26.28 16,0 2,5
93 2009 2 26 "16:24:49.4" 44.63 26.93 5,0 2,5
94 2009 5 7 "23:58:31.9" 44.36 26.38 5,0 2,6

Numărul mediu anual de cutremure, cu magnitudinea mai mare decât 3,0 , produse după
1897 este:ν0=0,52 cutremure/an.
4.6.3.Geometria sursei (Figura 34)

A(25.93, 44.92)
45.5
2.5-2.9
45.0
3.0-3.4
D (26.93, 44.92)
3.5-3.9
latitudine ( N)
4.0-4.4
0
5.0-5.4
44.5 BUC
44.0
C (26.93, 43.92)
B (25.93, 43.92)
43.5
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5 28.0 28.5

longitudine ( 0E)
Figura 34. Distribuţia cutremurelor crustale pentru zona seismică locală .Geometria sursei
pentru Bucuresti[25].

Magnitudinea maximă observată este MW = 4,2 şi aparţine cutremurului din 25
noiembrie 1897. Pentru evaluarea funcţiei de distribuţie a magnitudinii maxime, considerăm o
valoare a erorii de ±0.1 (Figura 35). Rezultă o magnitudine maximă posibilă de MW =4,4.
109
4.2 4.3 4.4
Figura 35. Funcţia de distribuţie a magnitudinii maxime posibile
Bibliografie
[1].Atanasiu I.,(1961).Cutremurele de pământ din România.Editura Academiei Române;
[2].Constantinescu L.,EnescuD.(1963).Relaţii energie-magnitudine-intensitate pentru cutremu-
rele carpatice. Parametrii regimului seismic al regiunii Vrancea . St.cerc.geofiz. 1, 2, 249-268;
[3].Constantinescu,L.,Constantinescu,P.,Cornea,I.Lazarescu,V.,(1976),Recent seismic informa-
tion on the lithossphere in România,Rev.Roum.Geol.,Geophys.,Geogr. Ser. Geophys, 20, 33-40;
[4].Constantinescu,L.,Enescu,D.(1985),Cutremurele din Vrancea în cadru ştiinţific şi tehnologic,
Editura Academiei Române;
[5].Demetrescu Gh. si Petrescu Gh.(1941). Cutremurul de la 10 noiembrie 1940: harta
Macroseismică. Observatorul seismic, Bucureşti.
[6].Enescu,D.(1980).Contribution to the knowledge of the focal mechanism of the Vrancea
strong earthquakes of March 41977,Rev.Roum.Geol.,Geol.Geophys.,Geogr.Ser.Geophys,24,3-18
[7].Enescu,D.,Zugravescu,D.(1990).Geodinamic considerations regarding the Eastern
Carpathians Carpathians arc bend based on studies on Vrance earthquakes, Rev.Roum.
Geophys.34, 17-34;
[8].Enescu D. (1992). Lithosphere structure in Romania. I. Lithosphere thickness and averange
velocities of seismic waves P and S. Comparison with other geophysical data, Rev. Roum. Phys.
37, 623-639.
[9].Enescu, D., Popescu, E., and Radulian, M. (1996), Source characteristics of the Sinaia
(Romania) sequence of May-June 1993, Tectonophysics 261, 39-49.
[10].Enescu,B.,(2001),Contribuţii la cunoaşterea seismotectonicii zonei Vrancea şi la predicţia
cutremurelor din această zonă,folosind date seismologice şi alte date geofizice ”,Teza de
doctorat,Biblioteca IFA Magurele.164 p.;
[11].Fuchs, K., Bonjer, K. P., Bock, G., Cornea, I., Radu, C., Enescu, D., Jianu, D., Nourescu,
A., Merkler, G., Moldoveanu, T., Tudorache, G. (1979), The Romanian earthquake of March 4,
1977, Tectonophysics 53, 225-247.
[12].Green,H.W.II(1994),Solving the paradox of deep earthquakes,Scientific American,50-57.
[13].Ismail-Zadeh, A. T., Panza, G. F. and Naimark, B. M. (1996), Stress in the descending relic
slab beneath Vrancea, Romania, ICTP Internal Report IC/96/93.
[14].Lascu,C.(2005).Cutremurul cel Mare, National Geografic,August,2005,p.19-32;
[15].Mândrescu N. (1981). The Romanian earthquake of March 4, 1977: aspects of soil
behaviour, Rev.Roum.Geol.,Geogr., Geophysique 25, 35-56;
[16].Mândrescu N.(1982) The Romanian earthquake of March 4, 1977: damage distribution,
Rev.Roum.Geol., Geogr., Geophys., Geophysique 26, 37-44;
[17].Mândrescu N., Anghel M.and Smalbergher V. (1988). The Vrancea intermediate-depth
earthquakes and the peculiorities of seismic intensity distribution over the Romanian territory.
(I.L.Nersesov et al,edt.) Recent Seismological Investigations in Europe, Nauka, Moskva, 59-65;
[18].Mândrescu N.(1995).Cutremurele subcrustale din anii 1986 (30 august) si 1990 (30 si 31
mai) ; semnificaţii geologice si seismologice, St.Cerc.Geofizica, 33, 31-49;
110
[19].Meissner, R. and J. Strehlau (1982). Limits of stress in continental crust and their relation
to the depth-frequency of shallow earthquakes, Tectonics, 1, 73-89.
[20].Oncescu M.C.(1984).Deep structure of the Vrancea region,Romania, inferred from
simultaneous inversion for hypocenters and 3-D velocity structure,Annales Geophysical, 2, 1,
23-28;
[21].Oncescu,M.C.,Trifu,C.(1987).Depth variation of the moment tensor principal axes in
Vrancea (Romania) seismic region,Ann.Geophysicae 5B,149-154;
[22].Oncescu,M.C.,Marza,V.,Rizescu,M. and Popa ,M.(1999).The Romanian earthquake
catalogue 984-1996.In Vrancea earthquakes:Rectonics,hazard and Risk Mitigation
(eds.Wenzel,F. ,Lungu,D.,and Novak,O.),Kluwer Academic Publishers,1999,pp.43-49;
[23].Popa,M.,(2009),Caracterizarea zonelor seismice din punct de vedere al mecanismului focal,
Capitolul 3 ,intitulat „Forme de seismicitate caracteristice zonelor seismogene ale României”
din volumul “Cercetări privind hazardul seismic la nivel naţional şi local.Hărţi de hazard
seismic general şi local(microzonare)”,coordonator Gh.Marmureanu,Editura Tehnopress
(Editura acreditata de CNCSIS), ISBN:978-973-702-698-9;p.68-90 ;
[24]. Popescu,E. and Radulian,M.(2001).Source characteristics of the seismic sequences in the
Eastern Carpathians foredeep region ,Tectonophysics 338, 325-337;
[25].Popescu,E.(2002).Raport de faza la Proiectul „Microzonarea seismică a unor zone dens
populate.Exemplu pentru Bucureşti”,Contract 083/2001-2004/Programul MENER,2002-2004 ;
[26].Popescu,E.,(2009),Analiza cutremurelor reprezentative produse pe teritoriul ţării in
perioada 2004-2006,Capitolul 4,intitulat „Caracterizarea formelor de seismicitate ale
cutremurelor produse pe teritoriul României”,din volumul „Cercetări privind managementul
dezastrelor generate de cutremurele româneşti”,coordonator Gh.Mărmureanu, Editura
Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS),ISBN:978-973-702-698-9;p.148-214 ;
[27].Radu C.(1971),Catalogul cutremurelor produse pe teritoriul României [n perioada
anterioara anului 1900 si 1901-1970 (CNA,CNB). Manuscrise,Bucure]ti,1971 ;
[28].Radu C.,et al.(1978).Campul macroseismic al cutremurelor intermediare şi normale.Raport
CSEN/CFPS,IV,24-38,Bucureşti ;
[29].Radu C.et al.(1978a).Activitatea seismică a focarelor normale şi intermediare din regiunea
Vrancea ]i Câmpulung.Raport CSEN/ CFPS,IV,2-13,Bucure]ti ;
[30].Radu C.,et al.(1978b).Determinarea cutremurului maxim posibil pentru regiunile Vrancea şi
Campulung.Raport CSEN/CFPS,IV,14-23,Bucuresti ;
[31].Radu,C.,Karnik,V.,Polonic,G.,Prochazkova,D.,Schenkova,Z.,(1979),Isoseismal map of the
Vrancea earthquake of March 4,1977,Tectonophysics,53,187-193
[32],Radu,C.,Polonic.G. et al(1979).Macroseismic field of the March 4,1977 Vrancea
earthquake, Tectonophysics,53,185-186 ;
[33].Radu C.,Toro E.(1979),Contribuţii la catalogul de cutremure româneşti din perioada
anterioara anului 1801.Raport CSEN/CFPS,IV,7,156-160 ;
[34].Radu C.(1979).Catalogul cutremurelor puternice produse pe teritoriul Romaniei,Partea I-
înainte de 1901.Partea II-1901-1979.Cercetări seismologice asupra cutremurului din 4 martie
1977; Editori : Cornea I.,Radu C.,723-752,ICEFIZ,Bucureşti ;
[35].Radu,C.,Polonic,G.,(1982).Seismicitatea teritoriului României cu referire specială la
regiunea Vrancea,Cap.IV din Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977,Editura
Academiei Române,p.75-136;
[36].Radu, C. and M. C. Oncescu (1992). The Vrancea (Romania) seismic sequence of August-
September 1989, Proc. of XXIInd Gen. Ass. of ESC, Barcelona ,1990.
[37].Rădulescu A. (1941). Considerations geographiques sur le tremblement de terre du10
November 1940, C.R.Acad.Sci.Roum. 5, 3 ;
[38].Radulian,M.,Mandrescu,N.,Popescu ,E.,Utale,A.,Panza,G.,(1986).Seismic Activity and
stress field characteristics for the seismogenic zones Romania,IC/96/256,-Trieste,Italy;
[39].Radulian,M.,Mandrescu,N.,Popescu,E.,Utale,A.,Panza,G.(2000).Characterization of Roma-
nian seismic zones, PAGEOPH,157,Nos.1-2,57-77;
111
[40].Radulian M., Mândrescu N., Popescu E., Utale A., Panza G.,(2000). Characterization of
Romanian seismic zones, Pure and Applied Geophysics. 157, 57-77;
[41].Radulian ,M.,(2009), Caracteristici de sursă pe baza datelor seismice înregistrate recent pe
teritoriul României ,Capitolul 1,intitulat “Mecanismul de producere al cutremurelor din diferite
zone seismice din ţară”,din volumul“Cercetări privind hazardul seismic la nivel naţional şi local.
Hărţi de hazard seismic general şi local(microzonare)”,coordonator Gh.Marmureanu, Editura
Tehnopress (Editura acreditata de CNCSIS),ISBN 978-973-702-698-9; p.30-44 ;
[42].Răileanu V., Diaconescu C., Mateciuc D., Diaconescu M.,(1998) Velocity crustal models
under the Romanian telemetered seismological network, Rom. Rep. in Physics 50, 123 – 141;
[43].Riznichenko,Yu.V.,(1964)On the relation between the energy of maximum earthquakes and
seismic activity (in Russian),Dokl.AN SSSR,157,6;
[44].Săndulescu M. (1984).Geotectonica României, Ed.Tehnică;
[45].Trifu,Cezar-Ion,Radulian,Mircea,(1989),”Asperity Distribution and Percolation as
Fundamentals of an Earthquake Cycle”,Physics of the Earth and Planettary Interiors,58,277-
288,Elsevir Science Publishers B.V.,Amsterdam,Nederlands;
[46].***Catalogul ROMPLUS actualizat până în 2009 de Laboratorul de Achiziţie a Datelor
Seismice din cadrul INCDFP;
112
Capitolul 5
Legi de recurenţă magnitudine-frecvenţă,inclusiv incertitudinile lor.
Cutremurul de control/referinţă în analiza deterministă/(neo)deterministă
5.1.Zona Vrancea intermediară

• Legea de recurenţă magnitudine-frecvenţă
Aceasta etapă (Etapa a-II-a,Figura 1a), în analiza probabilistă a hazardului seismic,
defineşte caracteristicile seismice de referinţă, pentru fiecare sursă definită în etapele anterioare
ale analizei. Aceasta etapă este fundamental diferită de etapa a-II-a, din analiza deterministă. In
locul cutremurului de control sau al cutremurului maxim pentru fiecare sursă, aici fiecare sursă
este caracterizată prin distribuţia probabilistă a cutremurelor sau prin relaţia de recurenţă. Relaţia
de recurenţă indică posibilitatea ca un cutremur de o anumită mărime ,care apare oriunde in
sursă, pe timpul unei perioade de timp specificate, de obicei un an.
Figura 1a.Etapele in analiza probabilistă Figura 1b.Etapele in analizele deterministe
Se consideră o limită superioară pentru fiecare sursă si aceasta reprezintă evenimentul

maxim a fi considerat. In contrast cu metoda deterministă, acest eveniment maxim nu reprezintă
numai cutremurul ce va fi considerat, ci mai degrabă limita de sus a cutremurelor, a tuturor
mărimilor ce vor intra in analiza pentru fiecare sursă. Relaţiile de recurenţă pentru sursele
individuale sunt reprezentate ,de obicei, prin linii drepte (Figura 1a),unde ordonata arată
log.numărului de cutremure, de o anumită mărime (magnitudinea sau intensitatea epicentrală
Io ), în timp ce abscisa arată mărimea ce creşte (M-magnitudinea). “Curba” de recurenţă, în acest
caz simplu, este definită prin relaţia generală:
Log N = a - b M,
unde N este numărul cumulat de cutremure, de o anumită magnitudine (sau mai mare) ce apar in
timpul unei perioade de timp specificate, “a” este log. numărului de cutremure de magnitudine
mai mare decat cea de referinţă,ce apar in timpul perioadei de timp considerate, iar “b” este
panta curbei ce caracterizează raportul dintre cutremurele mari si cele mici. Deoarece aceste
cutremure pot apare oriunde, în interiorul sursei seismice, atunci trebuie considerate distanţele
de la aceste puncte la amplasament, spre deosebire de analiza deterministă, unde se ia numai
distanta „R” cea mai mică.Deci, într-o analiza probabilistă se vor considera perechile: distanţă-
mărimea cutremurului şi probabilităţile asociate de apariţie.
Distribuţia frecvenţa de apariţie-magnitudine, ce rezultă din setul de date este[13],
lg Ncum = (-0,83 ± 0,03) MW + (6,47 ± 0,18), (1)
113
cu coeficientul de corelaţie r = 0,99 şi abaterea standard σ = 0,07. Intervalul de magnitudine este
[5,0; 7,7]. Distribuţia frecvenţă de apariţie-magnitudine este prezentată în Figura 2a,b .
50
(a)
numar de cutremure 40
30
20
10
5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5 8.0

Magnitudine
ulativdecutremure)
2
arcum
1
log(num
5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5 8.0

magnitudine
Figura 2. Distribuţia frecvenţă - magnitudine: (a) necumulativă; (b) cumulativă.

Pentru aplicaţiile din ingineria seismică se foloseşte o relaţie de tipul exponenţial
trunchiată, cunoscută sub denumirea Hwang-Huo, de forma:
ν (m) = eα -βm [(1-e-β(Mo-m))/(1-e-β(Mo-mo))] (2)
1000.00
100.00
10.00
ν
1.00
0.10
0.01
5 6 7 8 9
m
Figura 3. Relaţia de recurenţă
Constantele α şi β au fost estimate din setul de date şi anume: α = aln10=14,90, β=bln10
=1,91, iar mo=5,0 şi Mo=7,9. Relaţia de tipul (2) este reprezentată grafic în Figura 3 (funcţia de
recurenţă a magnitudinilor).
Ca o consecinţă, tipul funcţiei de distribuţie (repartiţie) exponenţială trunchiată a
magnitudinilor trebuie să satisfacă relaţia,
f(m) = (1-e-β(m-mo) )/(1-e-β(Mo-mo)) (3)
care este reprezentată în Figura 4. Deci funcţia densitate de probabilitate va fi:
f(m)= βk e-β(m-mo) , pentru m0 < m < Mo .
114
unde: mo –magnitudinea minimă (Moment/ Richter) considerată in analiză,
Mo -magnitudinea maximă (Moment/ Richter) posibilă.
2.0
1.5
W
f(M )
1.0
0.5
0.0
5 6 7 8 9
MW
Figura 4. Funcţia de distribuţie a magnitudinilor

• Stabilirea incertitudinilor epistemice asociate relaţiei de recurenţă
Evaluarea incertitudinilor asupra relaţiei de recurenţă s-a făcut în două puncte de
magnitudini m1 si m2. Pentru aceste magnitudini s-a calculat valoarea medianei relaţiei de
recurenţă ν (m1), respectiv ν (m2), precum şi distribuţia incertitudinilor acestora. Aceste
incertitudini s-au exprimat sub forma funcţiei de distribuţie şi au forma triunghiulară (Figura
5). Valoarea magnitudinii m1 a fost selectată în apropierea valorii magnitudinii minime,
considerate în relaţia de recurenţă (inclusiv mo), iar valoarea magnitudinii m2 a fost selectată în
apropierea valorii magnitudinii maxime observate, pentru care s-a avut un volum de date
semnificativ.
Figura 5. Relaţia de recurenţă frecventă-magnitudine. Mediana şi funcţia de distribuţie a

incertitudinilor
S-a luat o distribuţie a incertitudinilor, triunghiulară pe domeniul ±2σ = 0,14 pentru m1 =
5,2 şi ±4σ = 0,28 pentru m2 = 7,0.
5.2.Evidenţe pentru structura segmentată pe adâncime a zonei subcrustale

Vrancea
Există un număr crescând de evidenţe[14], în favoarea ideii de grupare în timp, în spaţiu
şi după marime, a procesului seismogenic din zona subcrustala Vrancea, ce reflectă fenomenele
fizice, geodinamice şi reologice specifice care acţionează la diferite lungimi de scară. In acelaşi
timp, grupările sunt legate de o structură ierarhică a neomogenităţilor ce controlează procesul de
seismogeneză. Litosfera subdusă este împarţită în două sau chiar în trei segmente pe
adâncime[5;12] In cele ce urmează vom considera existenţa a doua segmente seismogene
active.
Prezenţa segmentelor cu activitate seismică distinctă este prezisă şi de inversiile
tomografice. Acestea pun în evidenţă un corp de viteză mare, orientat în partea superioară,
115
predominant pe direcţia NE-SV, în timp ce în partea inferioară ,acesta suferă o schimbare de
orientare pe direcţia N-S[10]. Anomalia de viteză (relativ la astenosfera înconjurătoare) este de
2,5-4,2%, până la 100 km adâncime, şi creşte la 5,0-5,7%, pentru adâncimi de 110-200 km.
Cutremurele se produc în zona centrală a anomaliei, înspre capătul nord-estic în partea
superioară (h < 110 km), şi în zona centrală, în partea inferioară a plăcii subduse (h > 110 km).
Capătul sud-estic rămâne aseismic. Seismicitatea scade brusc în jurul adâncimii de 180 km.Dacă
partea superioară a plăcii constă din litosferă subcrustală adâncă delaminată, materialul
ultramafic ar reprezenta materialul dominant şi tranziţia rigid-fluid ar putea explica scăderea
puternică a activităţii seismice, la adâncimi în jur de 180 km.
Segmentarea pe adâncime a litosferei subduse s-a analizat pe un set date de cutremure
subcrustale vrancene actualizat, constituit din 6151 cutremure, localizate pe adâncime,
inregistrate în perioada ianuarie 1974-iunie 2005, şi din 1760 evenimente localizate complet în
intervalul ianuarie 1995-iunie 2005.Completitudinea setului de date este corelată cu porţiunea
liniară a distribuţiei numărului necumulativ şi cumulativ de cutremure, în funcţie de
magnitudine. Aceasta este reprezentată în Figura 6 pentru segmentele A (60 ≤ h < 110 km), B
(110 ≤ h < 220 km) şi intreaga zonă (A+B).Rezultă că în zona A, magnitudinea de
completitudine este MC =2,5, în zona B, MC =2,8 şi în zona (A+B), MC =2,8. Pentru toate
segmentele, distribuţiile pot fi considerate liniare pe două domenii de magnitudine, ce ar putea fi
puse în legatură cu prezenţa a două mecanisme caracteristice.Ecuaţiile distribuţiilor frecvenţa de
apariţie-magnitudine, pentru cele trei cazuri sunt[14]:
log Nc = -(0.69 ± 0.01)M + (4.85 ± 0.04) 2.5≤ M ≤4.2
Zona A R=0.998, σ=0.02
log Nc = -(1.33± 0.04)M + (7.53 ± 0.19) 4.2≤ M ≤5.2
R=0.996, σ=0.04
log Nc = -(0.59 ± 0.01)M + (5.15 ± 0.04) 2.8≤ M ≤4.4

Zona B R=0.998, σ=0.02
logNc = -(1.29 ± 0.08)M + (8.29 ± 0.42) 4.4≤ M ≤5.8
R=0.996, σ=0.14
logNc = -(0.65 ± 0.01)M + (5.43 ± 0.05) 2.8≤ M ≤4.6

Zona (A+B) R=0.996, σ=0.03
logNc = -(1.25 ± 0.05)M + (8.17 ± 0.03) 4.6≤ M ≤6.0
R=0.991, σ=0.08
116
1.N
1000
M c=2.5
100
10
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8
M
2.logN
4
3
cum
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
M
Figura 6a.Distribuţia frecvenţa de apariţie –magnitidine pentru segmentul A:
1) -necumulativă; 2)- cumulativă
1.N
1000 M =2.8
c
100
10
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8
MD
4
2.logN 3
u
cm
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
MD
Fig. 6b. Distribuţia frecvenţa de apariţie –magnitudine pentru segmentul B:
1)- necumulativă; 2)- cumulativă
117
1.N M c =2.8
1000
100
10
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8
MD
4
2.logN
m
3
u
c
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
MD
Figura 6c. Distribuţia frecvenţa de aparitie –magnitudine pentru segmentul A+B:
1) -necumulativă; 2)- cumulativă
Dacă reprezentăm activitatea de fond (obţinută prin eliminarea replicilor) separat, pentru
segmentele A şi B, constatam rate de producere aproximativ constante, pe fiecare segment in
parte, cu o rată de aproximativ cinci ori mai mare în segmentul B, faţă de rata din segmentul A
(Figura 7) Ratele de producere diferite pentru cele două segmente ale litosferei subduse pot fi
puse în legatură cu diferenţa dintre mecanismele fizice, responsabile de generarea seismicitaţii.
In cazul Figurii 6b (intervalul 1995-2005), se observă o oarecare tendinţă de creştere a ratei de
generare a cutremurelor, în preajma cutremurelor mai mari, dar care nu se distinge ca o anomalie
semnificativă faţă de rata activităţii de fond.
25
20
numar evenimente
15
10
0
0 24 48 72 96 120 144 168 192 216 240 264 288 312 336 360 384
t (luni)
1 ian. 1977 30 iun 2005
a.
118
28 aprilie 1999, M =5.3
30 W mai 2005, MW=5.1
6 aprilie 2000, MW=5.0

numar evenimente
20 27 sept. 2004, M =4.8

W
10
oct. 2005, MW=6.0
0
0 12 24 36 48 60 72 84 96 108 120
t (luni)
1 iul. 1995 30 iun 2005
b.
Figura 7. Activitatea de fond pentru cele 2 zone: A cu mov, B cu albastru; a) activitatea de fond
pe o lună, în intervalul 1 ianuarie 1974-30 iunie 2005; b) activitatea de fond pe o lună, în
perioada 1 iulie 1995- 1 iulie 2005
Distribuţia numărului de cutremure, cu adâncimea, este reprezentată în Figura 8 şi
confirmă existenţa pe adâncime a celor două zone distincte, A (60 ≤ h < 110 km) şi B (110 ≤ h <
220 km). Existenţa a două maxime pe adâncime se observă, atât pentru catalogul ce include
întreaga perioadă analizată, 1974-2005, cât şi pentru catalogul ce se referă la perioada 1995-
2005.
1100 Zona B Perioada 1974-2005
1000
900
800
ure
Zona A
ar decutrem
700
600
500
num
400
300
200
100
60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 M>2.8
adancime (km)
toate evenimentele
300
zona B
Perioada 1995-2005
200
Zona A
100
60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220
Figura 8. Distribuţia pe adâncime a cutremurelor subcrustale vrancene şi evidenţierea zonelor A

si B; A de la 60-100 km, B de la 110 la 220 km.
Această ipoteză este confirmată şi de alte rezultate ale studiilor regimului seismic
vrâncean, cum ar fi morfologia volumului seismic activ (Figura 9). Acesta evidenţiază un plan
de falie orientat NE-SV, cu inclinarea aproape de verticală, pe directia NV.
119
10 km
50
60
70
80
90
adancime (km) 100

110
120
130
140
150
160
170
180
a.
10 km
60
70
80
90
100
adancime (km)
110
120
130
140
150
160
170
180
b.
Figura 9a,b. Distribuţia hipocentrelor evenimentelor subcrustale din Vrancea, produse între 1
ianuarie 1995 şi 30 iunie 2005: a)- proiecţie verticală N130oE; b)-proiecţie verticală N40oE; cu
roşu sunt reprezentate hipocentrele cutremurelor cu MD >5,4
Mecanismul focal al cutremurelor de adâncime intermediară din Vrancea a constituit

subiectul mai multor studii. Un proces de faliere inversă cu axa principală T, aproape verticală,
şi cu axa principală P, aproape orizontală, caracterizează toate evenimentele majore (MW > 6,0)
şi mai mult de 90% din toate evenimentele studiate, indiferent de magnitudine[3;11;14]. După
orietarea planului de falie, s-au obţinut două soluţii tipice: (i)- plane de falie orientate, în
principal, pe direcţia NE-SV, cu axa P,perpendiculară pe arcul Carpaţilor, şi,(ii)- plane de falie
120
orientate, predominant, pe direcţia NV-SE şi cu axa P,paralelă cu arcul Carpaţilor (Figura 2 din
Capitolul 4).
O schimbare spectaculoasă,de la un tip la celălalt de soluţie, s-a produs în mai 1990,
când într-un interval de 12 ore, un şoc (MW=6,9) cu un mecanism de tipul (I) a fost urmat de
al doilea şoc (MW=6,4) cu mecanism de tipul (II). Datele macroseismice şi instrumentale
disponibile indică o soluţie de tipul (I) pentru toate cutremurele cu MW > 7,0.
S-au luat în considerare numai cutremurele cu magnitudine MW > 5,0. Predomină în mod
clar un regim de tensiune compresional orizontal, rezultat ce este compatibil cu studiile
anterioare ale cutremurelor din zona subcrustală Vrancea [3;11]. Planul orientat în direcţie NE-
SV, cu o înclinare spre NV (mecanismele de tipul I), este considerat plan de rupere. El este
observat pentru cutremure din întregul domeniu de magnitudine şi este în concordanţă cu
distribuţia spaţială a replicilor, cu inversia formelor de undă teleseismice şi cu directivitatea
sursei . Tipul (II) de mecanism focal, cu planul de rupere orientat aproape perpendicular pe
planul de rupere al evenimentelor de tipul (I), este observat pentru un număr mic de cutremure,
toate cu magnitudini MW<7,0. Există câteva soluţii cu faliere normală sau alunecare în direcţie,
pentru cutremure generate la limitele, inferioară şi superioară, ale zonei subduse.
In cele de mai sus s-au adus dovezi în sprijinul existentei a doua segmente bine
delimitate pe adâncime ale litosferei subduse, din zona seismogenă Vrancea, folosindu-se un set
de date, constituit din 6151 cutremure, localizate pe adâncime, înregistrate in perioada ianuarie
1974-iunie 2005, şi din 1760 evenimente localizate complet în intervalul ianuarie 1995-iunie
2005.
-distributia pe adâcime a cutremurelor (Figura 8) evidenţiază 2 maxime ale activităţii
seismice în domeniile de adâncime: a) 60 ≤h≤ 110 km; b) 110 <h ≤ 220 km;
- distribuţia hipocentrelor evenimentelor subcrustale din Vrancea, produse între 1
ianuarie 1995 şi 30 iunie 2005, în proiecţie verticală N130oE (Figura 9).
După orietarea planului de falie, s-au obţinut două soluţii tipice de mecanism focal: (I)
plane de falie orientate, în principal, pe direcţia NE-SV, cu axa P perpendiculară pe arcul
Carpaţilor; şi (II) plane de falie orientate, predominant, pe direcţia NV-SE şi cu axa P paralelă
cu arcul Carpaţilor (Figura 2). Tipul I de mecanisme este caracteristic tuturor cutremurelor
majore din zona Vrancea (MW >7,0). O schimbare spectaculoasă de la un tip la celălalt de soluţie
s-a produs în mai 1990, când într-un interval de 12 ore, un şoc (MW = 6,9) cu un mecanism de
tipul (I) a fost urmat de al doilea şoc (MW = 6,4) cu mecanism de tipul (II).
5.3. Zona Vrancea normală
Distribuţia frecvenţă de apariţie-magnitudine ce rezultă din setul de date este,

lg Ncum = (-0,83 ± 0,13)MW + (4,70 ± 0,63) (4)
cu coeficientul de corelaţie r = 0,94 şi abaterea standard σ = 0,25. Intervalul de magnitudine pe
care s-a făcut regresia liniară este 3,9-5,9. Distribuţia frecvenţă de apariţie-magnitudine este
prezentată în Figura 10a,b.
121
40
(a)
ure
30
numar decutrem 20
10
3 4 5 6
Magnitudine
ure)
3 (b)
ulativdecutrem
2
ar cum
1
log(num
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0

magnitudine
Figura 10. Distribuţia frecvenţă - magnitudine: (a) necumulativă; (b) cumulativă.
Pentru aplicaţiile din ingineria seismică se foloseşte o relaţie de tipul:

ν (m) = exp(α-βm).(1-exp[-β(Mo-m)] / (1-exp[-β(Mo-mo) ])
(5)
Constantele α şi β au fost estimate din setul de date şi anume: α=aln10=10,82,
β=bln10=1,91, iar mo=3,0 şi M0 =5,9. Relaţia de tipul (5) este reprezentată grafic în Figura 11
(funcţia de recurenţă a magnitudinilor).
1000.00
100.00
10.00
ν
1.00
0.10
0.01
3 4 5 6 7
m

Ca o consecinţă, tipul funcţiei de distribuţie a magnitudinilor trebuie să satisfacă relaţia,
f(m) = {1-exp[-β(m-m0)]}/{1-exp[-β(Mo-mo)]} (5’)
ce este reprezentată în Figura 12.
122
2.0
1.5
f (M )
W
1.0
0.5
0.0
3 4 5 6 7
MW

Se ia o distribuţie a incertitudinilor triunghiulara(Figura 5), pe domeniul ± 2σ = 0,5 ,
pentru m1 = 4,0 si ±4σ = 1 pentru m2 = 5,2.
5.4.Zona Falia Intramoesică-Şhabla

lg Ncum = (- 0,51 ± 0,03)MW + (3,54 ± 0,17) (6)
cu coeficientul de corelaţie r = 0,99 şi abaterea standard σ = 0,08. Intervalul de completitudine al
magnitudinii este 4,5-7,2. Distribuţia frecvenţă de apariţie-magnitudine este prezentată în
Figura 13a,b.
9 (a)
8
u
me
r
7
e
6
u
ectr
5
rd
4
ma
3
u
n
2
1
0
3 4 5 6 7 8
Magnitudine
u
me
r )
3
(b)
ec
tivd ue
tr
2
rcm
u la
u
1
g u
(nma
0
lo
3 4 5 6 7 8
Magnitudine
Figura 13.Distribuţia frecvenţă-magnitudine:(a) necumulativă;(b) cumulativă.

ν (m) = eα -βm [(1-e-β(Mo-m))/(1-e-β(Mo-mo))] (7)
123
Constantele α şi β au fost estimate din setul de date şi anume:α =aln10=8,15,
β=bln10=1,17, iar mo=4,5 şi M0=7,2. Relaţia de tipul (7) este reprezentată grafic în Figura 14
1000.00
100.00
Numar cumulativ
10.00
1.00
0.10
0.01
0.00
3 4 5 6 7 8
magnitudine
Funcţia de distribuţie a magnitudinilor trebuie să satisfacă relaţia,
f(m) = (1-e-β(m-mo) )/(1-e-β(Mo-mo)) (8)
1.2
1.1
1.0
0.9
0.8
w
f(M )
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0.0
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
M w

Se ia o distribuţie a incertitudinilor triunghiulară (Figura 5)pe domeniul ±2σ = ±0,16,
pentru m1 = 4,7 şi ± 4σ = ±0,32 pentru m2 = 5,2.
5.5. Zona seismică Tulcea - Galaţi

lg Ncum = (-0,65 ± 0,06)MW + (3,55 ± 0,26) (9)
cu coeficientul de corelaţie r = 0,97 şi abaterea standard σ = 0,15. Pragul de completitudine al
magnitudinii este MW = 3,0. Distribuţia frecvenţă de apariţie-magnitudine este prezentată în
Figura 16a,b.
124
10
9 (a)
re
u
8
m
7
utre
6
ec
5
rd
4
ma
3
u
n 2
1
0
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0

magnitudine
u
m )
re
2 (b)
la
u ec
tivd e
tr
u
1
g u
(nmrc
a m
u
0
lo
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5

magnitudine
Figura 16. Distribuţia frecvenţă - magnitudine: (a) necumulativă; (b) cumulativă

ν (m) = eα -βm [(1-e-β(Mo-m))/(1-e-β(Mo-mo))]
(10)
Constantele α şi β au fost estimate din setul de date şi anume: α=aln10=8,17,
β=bln10=1,50, iar mo=3,0 şi Mo=5,7. Relaţia de tipul (10) este reprezentată grafic în Figura 17
100
Numar cumulativ
10
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0

magnitudine
Ca o consecinţă, tipul funcţiei de distribuţie a magnitudinilor trebuie să satisfacă relaţia,
f(m) = (1-e-β(m-mo) )/(1-e-β(Mo-mo)) (11)
125
2.0
1.5
f (M )
W
1.0
0.5
0.0
3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0

MW

Se ia o distribuţie a incertitudinilor triunghiulară(Figura 5), pe domeniul ±2σ =
±0,3 ,pentru m1 = 3,2 si ±4σ = ±0,6 pentru m2 = 4,5.
5.6.Relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele puternice

vrâncene [8;9]
Fiind dat un set de măsurători, cum ar fi distribuţia frecvenţă-magnitudine pentru
cutremurele din Vrancea, dorim să „fităm” rezultatele cu un model, ce depinde de parametrii
variabili. Considerăm cazul fitării cu un model ce depinde neliniar de setul de M parametrii
necunoscuţi a k , k=1,2,…,M. In final este dezvoltat un procedeu de îmbunătăţire a soluţiei
încercate şi, folosind metoda Levenberg-Marquandt, ce funcţionează foarte bine în practică, se
poate afla această distribuţie frecvenţă-magnitudine, pentru cutremurele vrâncene puternice[8].
Procedura generală este în marea majoritate a cazurilor următoarea: se alege o „funcţie
merit(model)”, ce măsoară precizia de aproximare a modelului cu datele experimentale. Această
funcţie merit este în mod convenţional aleasă în aşa fel, încât valorile sale, din ce în ce mai mici,
corespund unor diferenţe din ce în ce mai mici, dintre model şi rezultatele experimentale; apoi
parametrii modelului sunt ajustaţi, astfel încât să se obţină un minim al funcţiei „merit”,
rezultând parametrii ce aproximează cel mai bine modelul experimental. De fapt, acest procedeu
de ajustare a parametrilor este o problemă de minimizare în mai multe dimensiuni. Cu toate
acestea, există modele speciale, metode mult mai eficiente, proprii modelării matematice.
Modelarea neliniară este una dintre ele. În final, nu este ceva neobişnuit ca la fitarea datelor să
descoperim că funcţia merit nu este unimodală; cu un singur minim. În câteva cazuri, noi putem
fi interesaţi de probleme globale în locul unora locale. Prezintă interes cât de bună este această
aproximare şi cât de siguri suntem că nu există o fitare mai bună , în câteva puncte din spaţiul
parametrilor; acest tip de probleme este destul de dificil, în special în relaţia frecvenţă-
magnitudine, relaţie de bază în orice analiză de hazard seismic (Figura 1).
5.6.1.Modelul neliniar
Considerăm fitarea când modelul depinde neliniar de setul de M parametri necunoscuţi
a k ,k=1,2,…,M, şi vom defini χ² o funcţie merit şi vom determina cei mai buni parametri ai
fitării prin minimizarea lor, ce trebuie să decurgă iterativ. Dând valori de încercare parametrilor,
126
se va dezvolta o procedură ce îmbunătăţeşte soluţiile încercate, această procedură repetându-se
până ce funcţia χ² încetează să descrească. Ne aşteptăm ca funcţia χ² să fie aproximată de o
formă pătratică, pe care o putem scrie atfel:
χ²(a) ≈ γ - d.a + 0.5 a.D.a (12)
unde d este un vector de dimensiune M şi D este o matrice MxM.
Dacă avem o funcţie f(x), ea poate fi aproximată prin dezvoltarea în serie Taylor în punctul P:
∂f ∂ (∂f )
ƒ(x)=ƒ(P)+ ∑i x +0.5 ∑ xi x j +…≈ c-b.x-0.5x.A.x,
∂ xi i
i , j ∂ xi ∂ x j
∂ (∂f )
unde c=ƒ(P); b=- ∇ f | ;
P
[ A] i, j
=
∂ xi ∂ ∂ j
|
P
; b= -gradientul lui ƒ
Matricea A, ale cărei componente sunt aceleaşi derivate parţiale cu ale funcţiei f, este
denumită matricea hessiană a funcţiei f(x) în punctul P.
Dacă aproximaţia este una bună, putem să trecem de la parametrii curenţi a cur la cei
minimizaţi a min :
a min =a cur +D −1 .[- ∇ χ²(a cur )] (13)
Folosind metoda Newton, punem condiţia: ∇ ƒ(x)=0, pentru a determina următoarea

iteraţie:
x-x i =-A −1 ∇ ƒ(x i ),
unde partea stângă este pasul finit pe care trebuie să-l luăm pentru a găsi minimul exact;
partea dreaptă este cunoscută, dacă avem o aproximare H≈ A −1 .
Ne imaginăm că funcţia noastră f(x) poate fi aproximată local, prin forma pătratică (1).
Nu avem nici o informaţie asupra valorilor parametrilor formei pătratice A şi b,
cu excepţia faptului că putem alege o astfel de informaţie din evaluările funcţiei noastre şi
din minimizările liniare. Ideea de bază a metodei metrice variabile este să construim,
iterativ, o aproximare bună a matricei hessiene inverse A −1 , adică, o secvenţă de
matrici H i cu proprietatea:
lim Hi = A −1
( inversa matricei hessiene )
i − >∞
Pe de altă parte, (12) poate fi o aproximare locală nu atât de bună a funcţiei pe care
încercăm să o minimizăm la a cur . In acest caz, tot ceea ce putem face este să luăm paşi în jos ca
în cazul metodei celei mai mari pante descendente. Cu alte cuvinte:
a next = a cur -constant. ∇ χ²(a cur ), (14)
unde „constanta” este suficient de mică, astfel încât să respecte direcţia de coborâre. Pentru a
folosi relaţiile (13) şi (14) trebuie să putem calcula gradientul funcţiei χ² pentru toţi parametrii a.
Pentru a folosi (13) avem nevoie de matricea D, care este matricea derivatei a doua (matricea
hessiană) a funcţiei χ², pentru orice a.
Aceasta este diferenţa crucială fată de teoria minimizării sau maximizării funcţiilor. Prin
urmare, nu avem o cale de evaluare directă a matricei hessiene. Acum, noi ştim exact forma
funcţiei merit χ², deoarece ea este bazată pe o pe o funcţie model pe care am definit-o anterior.
127
Prin urmare matricea hessiană ne este cunoscută. Deci putem utiliza (13) ori de câte ori avem
nevoie.
5.6.1.1 Calcularea gradientului şi a matricii hessiene.

Modelul după care se fitează:
y = y (x; a) (15)
şi funcţia merit χ² este:
2
⎡ y − y( x i ; a ) ⎤
N
χ²(a)= ∑ ⎢ i ⎥ (16)
i =1 ⎣ σi ⎦
unde σ i sunt deviaţiile standard. Gradientul lui χ² în raport cu parametrii a, va fi zero, dacă χ²
este minim şi are următoarele componente:
∂χ 2 N
[ y − y( x i ; a )] ∂y( x i ; a )
= −2 ∑ i ; k=1,2,…,M (17)
∂a k i =1 σi
2
∂a k
Considerând derivatele parţiale avem:
∂ 2χ 2 N
1 ⎡ ∂y( x i ; a ) ∂y( x i ; a ) ∂ 2 y( x i ; a ) ⎤
= 2∑ 2 ⎢ − [ y i − y( x i ; a )] ⎥ (18)
∂a k ∂a l i =1 σ i ⎣ ∂a k ∂a l ∂a l ∂a k ⎦
În mod convenţional se renunţă la factorul 2, definind:

∂χ 2 ∂ 2χ2
β k = - 0.5 ; α kl = 0.5 (19)
∂a k ∂a k ∂a l
şi substituind [α ] =0.5D în ecuaţia (2), obţinem:
M
∑α
l =1
kl δ al = β k (20)
Acest set este rezolvat pentru δ al incrementat, care luat in considerare în aproximaţia
curentă, ne va da aproximaţia următoare. Matricea [α ] , egală cu jumătate din matricea hessiană,
este numită matricea de curbură…Ecuaţia (3) devine:
δ l =constant. β l , c (21)
unde componentele α kl ale matricei hessiene depind de prima şi a două derivată a funcţiei de
bază, în raport cu parametrii săi. Putem renunţa la cea de-a doua derivată şi obţinem:
N
1 ⎡ ∂y( x i ; a ) ∂y( x i ; a ) ⎤
α kl = ∑ 2 ⎢ ⎥ (22)
i =1 σ i ⎣ ∂a k ∂a l ⎦
şi condiţia să avem χ² minim,adică β k =0 pentru orice h,este independentă de definirea matricei
[α ] .
5.6.1.2. Metoda Levenberg - Marquardt
Metoda Levenberg-Marquardt (numită pe scurt metoda Marquardt) a devenit una dintre
cele mai utilizate metode. Această metodă se bazează pe doua ipoteze. Prima dintre ele este:
componentele matricei hessiene pot să ne dea un ordin de mărime a datelor problemei noastre.
Din definiţia (16), χ² este adimensional. Pe de altă parte, β k are dimensiunea lui 1/ak, ce poate
avea dimensiune. Marquardt împarte constanta din ecuaţia (21) cu un factor adimensional λ ,
având posibilitatea de a-l alege λ >>1. Cu alte cuvinte, se înlocuieşte în ecuaţia (21) cu:
1
δa l = βl sau λα ll δa l = β l (23)
λα ll
128
unde este necesar ca α ll să fie pozitiv, dar aceasta este o condiţie îndeplinită din definiţia (11).
A doua ipoteza a lui Marquardt este că ecuaţiile (20) şi (23) pot fi combinate, dacă definim o
nouă matrice α ' cu următoarea relaţie:
α' jj ≡ α jj (1+ λ ) şi α' jk = α jk for (j ≠k) (24)
şi apoi înlocuim (12) şi (9) cu:
M
∑ α'
l =1
kl δ al = β k (25)
Când λ este foarte mare, matricea α' este devine diagonal dominantă, adică ecuaţia (14)
devine identică cu (12). Pe de altă parte când λ tinde la zero, ecuaţia(25) tinde la ecuaţia (20).
Odată cu găsirea minimului, se pune condiţia λ =0 şi se calculează matricea:
[C]= [α]−1 (26)
care este matricea de covarianţă estimată a erorilor standard.Subrutinele MRQMIN şi MRQCOF
conţin metoda Matquardt, pentru estimarea parametrilor neliniari[15].
5.6.2.Relaţia frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele vrâncene cu MGR ≥5.0

În seismologie, o relaţie importantă este aceea dintre magnitudinea cutremurelor şi
frecvenţa de apariţie a acestora. Richter şi Gutenberg au propus următoarea dependenţă liniară
pentru o anumită perioadă de timp şi pentru o regiune, date:
Log N = a- b.MGR (27)
unde N este numărul de cutremure cu magnitudine într-un interval fixat în jurul valorii MGR (de
exemplu, MGR ≥5,0 ), a şi b sunt constante.
Ecuaţia (27) este des folosită în analiza de hazard seismic pentru a determina
cutremurul maxim credibil pentru o perioadă de timp stabilită. Dacă presupunem că parametrii
a şi b sunt determinaţi pentru o perioadă de timp, relaţia poate fi extrapolată pentru perioade
mari de timp. Deoarece cutremurele sunt procese stocastice şi parametrul b este o variabilă
aleatoare, distribuţia de probabilitate şi dispersia lui b sunt esenţiale în studierea variaţiei
spaţiale şi temporale. Valoarea parametrului b poate fi calculată prin metoda celor mai mici
pătrate sau prin metoda probabilităţii maxime, dar prezenţa câtorva cutremure mari influenţează
valoarea lui b semnificativ. Radu et al. [16], folosind metoda celor mai mici pătrate sau metoda
probabilităţii maxime a obţinut următoarea relaţie pentru cutremurele intermediare vrâncene cu
magnitudinea (MGR ≥ 4,0), între anii 1936 şi 1979(Figura 19)
Log N=(5,36±0,09)-(0,73±0,02)MGR pentru MGR ≥ 4,0 (28)
129
Figura 19..Relaţia frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele vrancene între 1936 şi 1979[23]
Figura 19 reprezintă distribuţia frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele intermediare
din regiune Vrancea, în perioada dintre 1936 şi 1986. Cu toate că numărul de cutremure este
limitat, există o deviaţie semnificativă de la liniaritate, datorită scăderii numărului de cutremure
cu magnitudinea în intervalul 5,5 ≤ MGR ≤ 6,5; o îmbunătăţire relativă se poate observa pentru
MGR>6,5. Trifu et al.[25] au arătat ”neliniaritatea ” relaţiei frecvenţă-magnitudine pentru
orice zonă activă seismic (Figura 20).
Figura 20.Relaţia frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele intermediare vrâncene cu MGR >

4,0 in perioada 1936-1986 [25]
5.6.2.1.Relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele vrâncene

intermediare cu MGR ≥ 5,0 apărute între 1900 şi 2001
Din catalogul cutremurelor româneşti, alcătuit de Radu[23], şi a ultimelor date de la
reţeaua seismică naţională a INCDFP-ului ,avem catalogul cutremurelor din Tabelul 1 cu
magnitudini mai mari de 3,0[8;9]. În rezumat, în Tabelul 1 sunt prezentate cutremurele cu
magnitudine mai mare de 5,00, care au avut loc în regiunea seismogenă Vrancea în secolul XX
Tabelul 1. Cutremure vrâncene cu MGR ≥ 5,0 care au avut loc între anii 1900-2001
MGR 5,0 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 5,7 5,8 6,0 6,1 6,3 6,5 6.7 6,8 7,0 7,2 7,4
Nr.cutremure 20 11 8 21 11 21 1 2 2 1 2 3 1 1 1 1 1
Total: 108 88 77 69 48 37 16 15 13 11 10 8 5 4 3 2 1
130
Din punctul de vedere al algoritmului este dat un set de valori iniţiale pentru setul de
parametrii ce urmează să fie fitaţi a. Algoritmul recomandat de Marquardt [15] este următorul:
(i) - Calculează χ²(a);
(ii) - Alege o valoare pentru parametrul λ, de exemplu λ =0,001;
(iii)- Rezolvă ecuaţia liniară (14) pentru δ a şi evaluează χ²(a+ δ a);
(iv)- Dacă χ²(a+ δ a) ≥ χ²(a) ,incrementează λ cu 10 (sau orice alt factor substanţial)
şi intoarce-te la (iii);
(v) - Dacă χ²(a+ δ a) < χ²(a), descreşte λ cu 10 şi modifică soluţia încercată
a←a+ δ a şi întoarce-te la (iii).
Din experienţă, adesea se găsesc parametrii în jurul suprafeţei de minim de o anumită
topologie. Motivul este că metoda Marquardt generalizează metoda ecuaţiilor normale(obişnuite)
(14), deci are aceeaşi problemă cu degenerarea minimului. O întrerupere totală a algoritmului
este posibilă pentru pivot egal cu zero, dar neprobabil. Mai des, un pivot mic va genera o
corecţie mare ce este apoi eliminată, iar valoarea lui λ va fi apoi crescută. Pentru valori suficient
de mari ale lui λ , matricea [α’] este pozitiv definită şi poate avea sau nu pivoţi mici. În calcul
s-a folosit o pereche de subrutine (MRQMIN şi MRQCOF),care aplică metoda Marquardt [15]
pentru estimarea neliniară a parametrului.
Figura 21 .Relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele intermediare vrâncene cu

MGR >5,00, in perioada 1900-2001[9]
Figurile 21 şi 22 arată relaţia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele

vrâncene cu MGR ≥5,0, ce au avut loc între 1900 şi 2001.Rutina MRQMIN realizează o iteraţie a
metodei Marquardt şi ea apelează rutina MRQCOF, pentru calculul matricii [α], a ecuaţiei (22)
şi a vectorului β(ecuaţiile 17 şi 19). La rândul ei, subrutina MRQCOF apelează la rutina dată de
utilizator FUNCS (X,A,Y,DYDA), care, pentru valorile de intrare X ≡ xi, şi A ≡ a, returnează
funcţia model Y ≡y(x;a) şi vectorul derivatelor DYDA ≡ ∂y/∂ak .
131
Figura 22 .Relatia neliniară frecvenţă-magnitudine pentru cutremurele intermediare vrâncene
cu MGR > 5,00 , în perioada 1900-2001 (relaţia logaritmică)[9]
5.7.Definirea cutremurului de referinţă (de control) în analizele deterministe

In analiza deterministă a hazardului seismic, în etapa a-II-a (Figura 1b) este realizată
selectarea aşa numitului cutremur de control/de referinţă[24]. Potenţialul seismic al fiecărei
surse, descris în etapa I(Figura 1) ,este definit in termeni de cutremurul maxim. Acesta poate fi
cutremurul acceptabil, cutremurul maxim credibil sau orice alt tip de cutremur, ce poate genera
cel mai puternic efect in amplasament[24]. Criteriul specific de alegere este unul din cele mai
importante elemente in determinarea nivelului general de conservatorism. Magnitudinea
cutremurului sau intensitatea epicentrală sunt in mod obişnuit folosite, pentru a defini mărimea
cutremurului.
Pe lângă fiecare din aceste mărimi, există o distanţă R corespunzătoare, ce reprezintă
distanţa,de obicei cea mai apropiată, dintre sursă şi amplasament. Unul din aceste ipotetice
cutremure va fi cutremurul de control, adică, cutremurul, a cărui mişcare a terenului sau a altor
cantităţi a fi estimate, va domina efectele tuturor parametrilor ce sunt consideraţi. Acesta va fi
cutremurul considerat a fi cel mai important eveniment, în definirea hazardului seismic. Poate
exista mai mult decât un cutremur de control, în acest prim stagiu al analizei, deoarece nu este
totdeuna clar care cutremur dă cea mai puternica mişcare, în amplasamentul studiat. Deci, pot
exista mai multe cutremure de control. Acest lucru poate apare atunci, când o sursă seismică este
tot atat de importantă ca şi cealaltă sau când utilizam mai mulţi parametri (de exemplu,
acceleraţia maximă, viteza maximă, deplasarea maximă,acceleraţia spectrală etc.) ai terenului,
pe care îi folosim in descrierea hazardului seismic.
Enescu et al.[6] au dezvoltat un procedeu de estimare a hazardului seismic, generat de
cutremurele vrancene, definind aşa numitul cutremur “etalon(de referinţă)”. S-au luat în
considerare cutremurele puternice (MGR > 6,5), produse in regiunea Vrancea, după anul
1935,mai precis, începând cu anul 1940. In total ,acestea sunt în număr de patru (Tabelul
2).Poziţiile pe hartă, ale epicentrelor celor patru cutremure ,se află pe o linie dreaptă-AB, pe
direcţia NE-SV, direcţie
132
Figura 23.Poziţiile epicentrelor şi ale punctelor Io corespunzătoare celor 4 cutremure vrâncene
puternice şi majore (MGR >6,7)din ultimii 70 de ani.Distanţa D0 =23,0 km.
ce coincide cu aceea a întregii zone epicentrale a cutremurelor subcrustale din Vrancea (Figura
23).De asemenea, punctele de intensitate maximă Io se afla tot pe o direcţie NE-SV, tot pe o
linie paralelă la cealaltă-A’B’, la distanţa D0 =23,0 km. Mai mult, se constată [6] că seismele
vrâncene puternice (MGR >6,5) au soluţii de plan aproape identice(Figura 24), iar planul de
faliere (planul de rupere) coincide cu planul nodal, care are direcţia NE-SV, exact ca şi liniile
epicentrelor şi ale intensităţilor maxime(Figura 23).
Tabelul 2. Cutremurele puternice (MGR > 6.5) produse in regiunea Vrancea după anul 1940
Nr. Data Ora(GMT) Φo N λo E h(km) MGR MW I0
1 10.11.1940 01:39:07 45.8 26.70 150 7.4 7.7 IX½
2 04.03.1977 19:22:15 45.34 26.30 109 7.2 7.5 IX
3 30.08.1986 21:28:37 45.53 26.47 135 7.0 7.2 VIII½
4 30.05.1990 10:40:06 45.82 26.90 90 6.7 6.9 VIII
Cercetările conduse de acest colectiv [6] au avut ca obiectiv cunoaşterea distribuţiei

spaţiale a acceleraţiei maxime a mişcării terenului şi distribuţia spaţială a intensităţii
macroseismice, pentru cutremurele de orice intensitate, inclusiv relaţia dintre aceşti doi
parametri de bază. Folosind date de înregistrare selectate ale acceleraţiei mişcării terenului,
obţinute în timpul cutremurelor vrâncene din 04.03.1977 (MGR =7,2);30.08.1986 (MGR =7,0);
30.05.1990 ( MGR =6,7) si 31.05.1990 (MGR =6,1),precum si valorile corespunzătoare ale
intensităţii macroseismice I, Enescu [4] a obţinut următoarele relaţii ,în forma lor simplificată,
determinate prin metoda celor mai mici pătrate:
log amax (cm/s2) =0,2712 I +0,1814
log amax.res. (cm/s2)= 0,2714 I +0,2085 , pentru ambele: V ≤ I ≤ IX (29)
unde, cu amax s-a notat acceleraţia maximă, înregistrată pe una din componentele orizontale,
anume pe aceea cu amplitudinea cea mai mare, iar amax.rez. reprezintă acceleraţia rezultantă
maximă, luând in considerare toate componentele înregistrate .In Tabelul 3 unt prezentate datele
pentru cutremurul din 30 .08.1986 (MGR =7,0) .
133
Tabelul 3.Inregistrări fâcute la cutremurul din 30 august 1986 (MGR =7,0)
Nr. Statia Codul a*max. a*max.res. Nr. Statia Codul a*max. a*max.rez.
2 2 2 2
seismică (cm/s ) (cm/s ) seismică (cm/s ) (cm/s )
1 Arges ARR 24 26 19 Giurgiu GRG 60 64
2 Bacau BAC 89 110 20 Iasi IAS 100 108
3 Baia BAA 34 36 21 Istrita ISR 109 111
4 Barlad BIR 164 175 22 Lotru LOT 14 15
5 Bolintin BLV 88** 93** 23 Muntele MLR 79 80
Rosu
6 Botosani BTS 23 25 24 Onesti ONS 158 168
7 Braila BRL 110 117 25 Otopeni OTP 215 228
8 Branesti BRN 92** 98** 26 Piatra Neamt PTT 11 12
9 Bucuresti BUC 71-161 75-171 27 Ploiesti PLS 218 232
10 Campulung CMP 77 82 28 Ramnicu RMS 153 163
Sarat
11 Cernavoda CVD 63 64 29 Roznov RZN 19 21
12 Carcaliu CFR 90 96 30 Surduc SDR 70 75
13 Constanta CNT 34 36 31 Tulcea TLC 68 72
14 Craiova CRV 81 86 32 T. Magurele TRM 60 64
15 Deva DEV 8 9 33 Vaslui VSL 202 215
16 Dochia DCH 51 51 34 Val. de VLM 193 205
Munte
17 Focsani FOC 297 312 35 VrancioaiaVRI 141 144
18 Galati GLT 120 128
*După Dr. Gavril Danci (1997),Teză de doctorat, Biblioteca Universităţii din Bucureşti;
** Aceste valori sunt incluse in gama de valori pentru Bucureşti.
Studiul realizat de Enescu et al[6],în anul 2001, pentru cutremurul din 30.08.1986 a fost
folosit pentru a defini cutremurul “etalon(de referinţă)”.S-a făcut această alegere, deoarece
seismul din 30 august 1986 îndeplineşte următoarele condiţii:
a)-a fost puternic (MGR =7,0);
b)-au fost înregistrate multe accelerograme în timpul producerii lui:
c)-soluţia planului de falie(Figura 24 şi Figura 3,Capitolul 1) este foarte asemănătoare
(practic identică) cu acelea ale cutremurelor majore din Vrancea (10.11.1940:MGR =7,4 si
04.03.1977; MGR =7.2) şi cu acelea ale majorităţii cutremurelor vrâncene de magnitudini
moderate (6,5<MGR< 7,0):
d)-adâncimea hipocentrului (h ≈ 135 km) este apropiată de adâncimea medie a
cutremurelor
puternice şi majore din Vrancea.
Condiţiile a)-d) ne-au permis să aplicăm rezultatele obţinute pentru acest cutremur, la
toate cutremurele vrâncene de magnitudini MGR ≥ 7,0.
Reprezentarea, în Figura 25 a valorilor acceleraţiilor din Tabelul 3 , demonstrează încă
o dată ceea ce s-a arătat de mai multe ori ,în special de Enescu [4], dezacordul dintre datele
macroseismice (subiective) si cele de înregistrare instrumentală (date obiective).Datele din
Tabelul 3 au permis trasarea unor izoacceleraţii (Figura 26).Forma generală a izoacceleraţiilor
din Figura 26 este asemănătoare cu aceea a izoseistelor tuturor cutremurelor puternice din
Vrancea (MGR >6,7) şi, în plus, contrazice constatarea făcută de Atanasiu[1] (Saulea,1961), că la
unele cutremure vrancene apar două zone de intensităţi mari (una în nord-est şi cealaltă în sud-
vest).Dar, Atanasiu[1] a mai observat că la alte cutremure vrâncene apare o singură zonă de
intensităţi maxime, situată fie spre nord- est, fie spre sud- vest, în funcţie de adâncimea
focarului(nota noatră).Zona de maximă intensitate macroseismică, la majoritatea seismelor
134
vrâncene, apare imediat spre sud-est de zona epicentrală (Figura 23).Aceasta varietate a
poziţiilor geografice ale zonelor de maximă intensitate, constatată de Atanasiu[1] şi confirmată
de cutremurele mari ce au avut loc în ultima perioada de timp şi neinfirmată de datele din
Figura 26, ne-a determinat să trasam izoacceleraţiile ca in Figura 27.
2004 10 27
1990 05 30
46.5 1990 05 31
1986 08 30 VR
46.0
Lat (N )
1940 11 10
45.5
1977 03 04
45.0
25.5 26.0 26.5 27.0 27.5
Lon (E )
Scara de magnitudine
dupa 1900
3.0-3.4 3.5-3.94.0-4.4 4.5-4.9 5.0-5.4 5.5-5.9
6.0-6.4 6.5-69 >7
Figura 24 .Soluţiile de plan de falie pentru cele patru cutremure luate in considerare[6]
Dacă soluţia din Figura 26 corespunde cutremurului din 30.08.1986,în schimb cea din
Figura 27 prezintă avantajul foarte important că ea cuprinde toate variantele, privind poziţiile
zonelor de maximă intensitate observate de Atanasiu,dar si de alţi cercetători, ceea ce va permite
extinderea rezultatelor ce vor fi obţinute, în continuare, pe baza datelor din Figura 27 la orice
cutremur vrancean puternic, ce se va produce, fără să fie nevoie să ştim dinainte unde va fi
plasată sau unde vor fi plasate zonele de intensitate seismică .De fapt, nici nu este posibil să
anticipăm poziţia exactă a acestor zone.Prin urmare,harta din Figura 27 cuprinde pe oricare din
variantele posibile privind poziţiile zonelor de maximă intensitate. Tot în scopul obţinerii unei
mai largi aplicabilităţi a hărţii, din Figura 27,la orice cutremur vrâncean de magnitudine MGR
> 6,7, izolina de 50 cm/s2 „neglijează” valoarea mai mică a acceleraţiei, înregistrate în staţia
Baia (36 cm/s2 ).De fapt,trecerea de la harta din Figura 26 ,la cea din Figura 27 a fost făcută
cu „sacrificiul” a patru valori ale acceleraţiei ,din totalul de 35, ce au devenit discordante.Se
observă ,în Figura 27,că cele patru valori sunt mai mici decât cele ce ar corespunde izoliniilor
din vecinătatea lor (Figura 27).Aceste patru valori sunt discordante pentru cutremurul din
30.08.1986,dar la cutremure ce pot apare în viitor acest „sacrificiu” poate fi benefic, întrucât,
făcându-l,evităm cazurile periculoase, când aceste staţii nu vor fi discordante.
135
Figura 25.Hartă cu izoseiste a cutremurului din 30.08.1986(după Radu si colab.,1987-Raport de
cercetare):acceleraţii maxime după Danci(1997),Teză de doctorat. Fiecare din valorile
intensităţii I se referă la intervalul dintre doua izoseiste consecutive.
Figura 26. Hartă cu izoacceleraţii pentru cutremurul din 30.08.1986 (MGR =7,0 )
136
Figura 27. Hartă cu izoacceleraţii pentru cutremurul „etalon (de referinţă)”[6].
Figura 28.Hartă cu izoseiste pentru cutremurul „etalon(de referinţă)”.

Valorile intensităţii I marcate pe hartă se referă la izoliniile respective[6].
Folosind relaţiile (29),s-a transformat harta cu izoacceleraţii din Figura 27, într-una cu
izoseiste,Figura 28. Asemănarea hărţii din Figura 28 cu cele care conţin izoseiste trasate
folosind direct date macroseismice ,este mare, dar ele nu sunt identice ( a se compara ,de
137
exemplu, hărţile din Figurile 25 si 28).Izoseistele din Figura 25 au fost trasate pe baza unor
date subiective, iar cele din Figura 28 au fost deduse din harta cu date de înregistrare
instrumentală (date obiective) (Figura 27),folosindu-se relaţiile (29) care minimizează, prin
efectul statistic, erorile, făcute la întocmirea hărţii din Figura 25 ,ca şi la întocmirea hărţilor
macroseismice ale altor cutremure vrancene.
Au fost luate în considerare şi cutremurele din 4 martie 1977 (MGR =7,2) si din 30 mai
1990(MGR =6,7),chiar dacă pentru primul s-a dispus de valori ale acceleraţiei maxime observate
în numai trei staţii (Bucureşti,Vrâncioaia şi Niş-Serbia). Sunt numai trei staţii,dar ele sunt
amplasate în puncte „strategice” (azimuturi, distanţe epicentrale,condiţii geologice etc,mult
diferite).La operaţia de extindere a rezultatelor, de la cutremurul „etalon” la cele două
menţionate mai sus,s-a procedat prin încercări succesive, până când această „extindere” a
condus la concordanţa dintre valorile acceleraţiei maxime observate (trei valori în cazul
cutremurului din 4 amartie,1977 şi majoritatea valorilor, din cazul celui din 30 mai 1990), pe de
o parte, şi izoliniile obţinute, pe de altă parte.Adică, s-au corectat izoliniile cutremurului de
referinţă, până când „extinderea” la celelalte două seisme considerate, a condus la concordanţa
menţionată mai sus.
Procedeul de “trecere” de la cutremurul de referinţă (Figurile 27 si 28) la alte cutremure
vrâncene, inclusiv la cutremurul maxim observat şi la cel maxim posibil ,va fi completat de
analizele deterministe şi (neo)deteministe ,ce vor face obiectul cercetărilor etapelor
următoare (Capitolele 11,12 şi 14),unde se va pleca din focar cu semnalul
seismic,corespunzător cutremurului maxim posibil, si se va ajunge in zona metropolitană
Bucureşti,la suprafată terenului (câmp liber). Analiza deterministă va genera alt cutremur de
control si care va fi comparat cu cel obţinut din această analiză.
Bibliografie
[1].Atanasiu,I.(1961) ,Cutremurele de pământ din România. Concluzii, sistematizări şi unele
completări de conf.dr.Emilia Saulea.Editura Academiei Române;
[2].Enescu, D. (1980), Contributions to the knowledge of the focal mechanism of the Vrancea
strong earthquake of March 4, 1977, Rev. Roum. Géol., Géophys., Géogr., Ser Géophys. 24,
3-18.
[3].Enescu, D. and Zugravescu, D. (1990), Geodynamic considerations regarding the Eastern
Carpathians arc bend, based on studies on Vrancea earthquakes, Rev. Roum. Géophysique 34,
17-34.
[4].Enescu,D.(1997): Ground Movement Acceleration-Macroseismic ntensity Relation for
Vrancea Earthquakes.Considerations on the Macroseismic Maps of some of These
Earthquakes.Studii si Cercetari de Geofizica,35,15-27;
[5].Enescu, D. and B. D. Enescu (1998). Seismotectonic model regarding the genesis and the
occu-rrence of Vrancea (Romania) earthquakes, Rom. Reports in Phys., 50, nos. 1-2, 97-122.
[6].Enescu,D.,Mărmureanu,Gh.,Enescu,B.D.(2001):Un procedeu de estimare a hazardului
seismic generat de cutremurele din Vrancea şi aplicarea lui.I.Cutremurul «etalon (de
referinţă)» .A doua Conferinţă naţională de inginerie seismică, 2001, Ed.INCERC, UTCB,
INCDFP, Vol.I, p1.1.1-1.10;
[7].Mărmureanu, Alex.(2001).Seismicitatea teritoriului Romaniei cu referire specială la regiunea
seismogenă Vrancea, Referat examenul de Licenta ,Fac.Fizică Bucureşti,98 pg.
[8].Mărmureanu Alex.,Cioflan C.,Apostol B.(2002). Nonlinear Modeling of Frequency-
Magnitude Distribution for Vrancea Strong Earthquakes,Romanian Journal of Physics ,Vol.47,
No:7-8,p. 137-146
[9].Mărmureanu,Alex.(2003).Evaluarea hazardului seismic.Metoda probabilistă si metoda
deterministă,Referat doctorat,112 p.(Biblioteca Inst.Naţional Fizica Pământului);
138
[10].Martin, M. and CALIXTO working group, 2003, High resolution seismic P-wave
tomography for SE-Romania,in:European Geophysical Society 2003,Nice,France,Geophys.
Res.Abstr. 5, 10512;
[11].Oncescu, M. C. and Trifu, C.-I. (1987), Depth variation of the moment tensor principal axes
in Vrancea (Romania) Seismic Region, Ann. Geophysicae 5B, 149-154;
[12].Popescu E. (2000). Complex study of the earthquake sequences on the Romanian territory,
PhD Thesis, 281p, Institute of Atomic Physics, Bucharest, 2000;
[13].Popescu E.(2002). Proiect 083/2001-2004,MENER. Microzonarea seismică a unor zone
dens populate.Exemplu pentru Bucureşti .Rapoartele ştiinţifice 1-7.Director proiect.
Gh.Mărmureanu;
[14].Popescu,E.(2009).Analiza cutremurelor reprezentative produse pe teritoriul ţării in perioada
2004 - 2006,Capitolul 4-Caracterizarea formelor de seismicitate ale cutremurelor produse pe
teritoriul României,din volumul „Cercetari privind managementul dezastrelor generate de
cutremurele româneşti”,coordonator Gh.Mărmureanu,Editura Tehnopress (Editura acreditată de
CNCSIS), ISBN 978-973-702-701-6,p.148-214;
[15].Press,William,H.,Teukolsky,Saul,A.,Veterling,William,T.,Flannery,Brian,P.,(1992), ”Nume
rical Recipies in FORTRAN,the Art of Scientific Computing”,Second Edition,Cambridge
Univ.Press.
[16].Radu C.(1971),Catalogul cutremurelor produse pe teritoriul Romaniei [n perioada 1901-
1970 (CNB). Manuscris,Bucure]ti,1971;
[17].Radu C.(1971),Catalogul cutremurelor puternice produse pe teritoriul României in perioada
anterioară anului 1900 (CNA).Manuscris,Bucureşti,1971;
[18].Radu, C.et al.(1978a).Activitatea seismică a focarelor normale şi intermediare din regiunea
Vrancea ]i Câmpulung.Raport CSEN/ CFPS,IV,2-13,Bucure]ti;
[19].Radu ,C.,et al.(1978b).Determinarea cutremurului maxim posibil pentru regiunile Vrancea
şi Campulung.Raport CSEN/CFPS,IV,14-23,Bucuresti;
[20].Radu C.,et al.(1978).Câmpul macroseismic al cutremurelor intermediare şi normale.Raport
CSEN/CFPS,IV,24-38,Bucureşti;
[21].Radu C.,Toro E.(1979),Contribuţii la catalogul de cutremure româneşti din perioada
anterioară anului 1801.Raport CSEN/CFPS,IV,7,156-160;
[22].Radu C.(1979).Catalogul cutremurelor puternice produse pe teritoriul României,Partea I-
înainte de 1901.Partea II-1901-1979.Cercetări seismologice asupra cutremurului din 4 martie
1977; Editori: Cornea I.,Radu C.,723-752,ICEFIZ,Bucureşti;
[23].Radu, C., Polonic G.(1982).Seismicitatea teritoriului României cu referire specială la
regiunea Vrancea,Capitolul IV din Monografia „Cutremurul de pământ din România de la 4
martie 1977,p.75-137”.Coordonatori: Ştefan Bâlan,Valeriu Cristescu, Ion Cornea, Editura
Academiei Române,Bucureşti;
[24].Reiter,L.(1991).Earthquake Hazard Analysis.Issues and Insights,Columbia Univ.Press,
254 p.;
[25].Trifu,Cezar-Ion,Radulian,Mircea,(1989),”Asperity Distribution and Percolation as
Fundamentals of an Earthquake Cycle”,Physics of the Earth and Planettary Interiors, 58,277-288,
Elsevir Science Publishers B.V., Amsterdam,Nederlands.
139
Capitolul 6
Corelaţia distanţă epicentrală-magnitudine în analiza probabilistă.
Legi de atenuare(Etapa a-III-a ) şi curbe de hazard seismic (Etapa a-IV-a).
6.1.Legi de atenuare pentru cutremure moderate

Un factor deosebit de important pentru estimarea nivelului mişcării terenului, în
amplasament, este modul în care energia seismică se propagă de la sursă la punctul de interes. In
cele mai multe cazuri, acesta este considerat prin relaţiile de atenuare. Acestea sunt relaţii
empirice, dependente de magnitudine şi distanţă (fie hipocentrală, epicentrală sau altele)
şi,uneori, de condiţiile locale, prin coeficienţi de corelaţie, obţinuţi printr-o analiză de regresie
multiplă a unui set de date de mişcări puternice.
Pentru determinarea relaţiei de atenuare în cazul cutremurelor vrâncene subcrustale, s-a
utilizat o bază de date, unificată şi revizuită. Aceasta constă din valorile acceleraţiei maxime pe
trei componente înregistrate la cutremurele vrâncene majore din 1977, 1986 şi 1990 de staţiile
de pe teritoriul României şi din zonele învecinate,din zonele seismice ce pot influenta hazardul
seismic local(microzonare) a ariei metropolitane Bucureşti,zone descrise în Capitolul 3. Pentru
calcularea relaţiei de atenuare s-au luat în considerare,într-o prima variantă, valorile maxime pe
o directie, şi, in final valorile acceleraţiei maxime pe ambele componente orizontale.
In analiza realizată s-au luat în considerare mai multe tipuri de relaţii care să
caracterizeze atenuarea de la focar până la amplasamentul influenţat de activitatea seismică
intermediară vrânceană. Relaţia generală poate fi scrisă sub forma[27]:
ln A = C1 + C2M + C3M2 + (C4 + C5M) ln (Rh + K1) + C6 Rh +
C7 Ln (Δ + K2) + C8 Δ + C9 ln (h + K3) + C10 h (1)
unde:(i)-Rh este distanţa hipocentrală;(ii)-h este adancimea focarului;(iii)-Δ este distanţa
epicentrală;(iv)-MW este magnitudinea moment;(v)-C1….C10 sunt coeficienţi de regresie;(vi)-
K1, K2, K3 sunt parametrii.
2 .0
1 .5
1 .0
log a
0 .5
0 .0
-0 .5
2 .4
-1 .0 2 .3
4 .0
2 .2
4 .5
2 .1
5 .0 r
M
5 .5
2 .0 log
1 .9
6 .0
1 .8
Figura 1. Reprezentarea spaţială a mărimilor MW , log a , log r pentru cutremurele moderate

vrâncene [27].Aici log r =log ∆
140
S-au folosit diferite tehnici de regresie şi metoda celor mai mici patrate pentru
minimalizarea expresiei Σ wi (A- Ai )2, cu i =1…n, unde A reprezintă valoarea “aşteptată ” a
acceleratiei în Bucureşti (componenta orizontală maximă), Ai este cea inregistrată, iar „wi”
media ponderată. Experienţa mai veche [18,27,34],inclusiv cea din amplasamentul seismic al
CNE Cerenavodă, în determinarea legilor de atenuare, privind efectele cutremurelor
intermediare vrâncene, ne face să obţinem o relaţie de forma:
Log A=C1MW+ C2logR(Δ)+ C3 (2)
Curbele de atenuare au fost calculate folosind 2 paşi în analiza de regresie,in primul
pas MW este un parametru independent, în timp ce în al doilea pas se consideră dependenţa de
Δ, respectiv de R.Condiţiile de teren de la staţie au fost luate în considerare printr-un factor de
corecţie multiplicativ, 0,8 ≤ S ≤ 1, pentru terenuri dure, 0,7 ≤ S ≤ 0,8 pentru terenuri sedimentare
de suprafaţă şi 0,65 ≤ S ≤ 0,7 pentru terenuri sedimentare adânci.
Valorile acceleraţiilor A din (2) sunt valori corectate, ţinând seama de condiţiile locale
de teren.Unităţile de măsură sunt cm/s2 pentru A si „km” pentru distanţe.Pentru evaluarea legii
de atenuare în cazul cutremurelor intermediare vrâncene au fost folosite înregistrările
accelerometrelor K2 la 55 cutremure cu magnitudini 4,0 ≤ MW ≤ 6,0 si cu adâncimi ale
focarelor, 60 ≤ h ≤ 166 km, ce au fost între 1997 si 2007, şi înregistrările facute cu SMA-1
pentru cutremurele din 30 august 1986 (MW=7,1), 30 mai,1990 (MW= 6,9) şi 31 mai ,1990 (MW
= 6,4 ) (Figura 2).
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
49 49
Ukraine
48 48
Suceava
Zalau Iasi
Legenda
Bistrita
Oradea
47 47
Cluj Zona Vrancea
Vaslui
Tg-Mures Bacau
Cutremurele moderate
Arad analizate
Zona Vrancea
46 46 Cutremurele din
Deva PLO VRI
Sibiu 30 si 31 mai 1990
Timisoara
Brasov Focsani
Cutremurul din
MLR 30 august 1986
Resita
Rm.Valcea
Buzau Statiile folosite
Tg-Jiu
45 Ploiesti 45
Pitesti Orase
DrobetaTurnu
Bucuresti
BGM Bucuresti
Craiova BMG
Directia
Vrancea-Bucuresti
44 44
Bulgaria
43 43
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
Figura 2.Distribuţia spaţiala a reţelei de accelerometre K2, utilizate aici pentru deducerea
relatiei de atenuare, pe directia Vrancea-Bucuresti.
Intr-o prima etapă,legile de atenuare ,de forma ecuaţiei (2), au fost calculate utilizând
numai înregistrările cutremurelor moderate vrâncene (4≤ Mw <6) cu 2 paşi (parametrii
independenţi sunt momentul magnitudine MW şi distanţa epicentrală (∆):
Pasul 1: logA= (0,93±0,10)Mw –(4,01±0,44) , -funcţie de MW
r=0,79, σ=0,345
Pasul2: logA= (0,89±0,09)Mw –(0,28±0,09)logΔ-3,35; -functie de ∆, km (3)
r=0,83, σ=0,322
unde „r” este factorul de corelaţie,iar σ – deviaţia standard.
Folosind aceleaşi date şi considerând , atât parametrul independent MW, cât şi distanţa
hipocentrală R, avem:
141
Pasul 1: logA= (0,93±0,10)Mw –(4,01±0, 45),
r=0,78, σ=0,354
Pasul 2: logA= (0,94±0,09)Mw –(1,01±0,42) logR-1,84, (4)
r=0,80, σ=0,343
Se poate vedea în ecuaţia (4) ,unde distanţa hipocentrală a fost luată ca parametru
indepen-dent, că factorul de corelaţie este mai mic decât cel din ecuaţia(3).
In continuare,aceeaşi procedură este folosită la intregul set de date,inclusiv în al celor 3
cutremure majore cu magnitudinea MW > 6: august 30, 1986; mai 30 si 31, 1990:
Pasul 1: logA= (0,81±0,06)Mw –(3,48±0,26),
r=0,88, σ=0,341
Pasul 2: logA= (0,80±0,05)Mw –(0,30±0,08)logΔ-2,93, (5)
r=0,90, σ=0,314
Pasul 1: logA= (0,81±0,06)Mw –(3,46±0,27 ),
r=0,88, σ=0,350
Pasul 2: logA= (0,79±0,05)Mw –(0,89±0,38) logR-1,43, (6)
r=0,89, σ=0,341
In Figura 3 este reprezentată relaţia dintre magnitudinea MW şi log a (componenta
orizontală), pentru ambele tipuri de cutremure intermediare vrancene,moderate şi puternice.
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
log a
0.0
-0.5
-1.0
-1.5
3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
M
Figura 3. Dependenţa dintre valorile inregistrate ale acceleraţiilor (Log a) în Bucuresţi şi

magnitudinea (MW )
Comparând legile de atenuare obţinute pentru cutremure moderate (4<Mw<6), numai
pentru cutremure subcrustale ,ecuaţiile (3) si (4), cu cele cu MW > 6, se poate observa că factorii
de corelaţie şi deviaţiile standard sunt mai bune în cazul al doilea.
Rezultatele multiplelor relaţii neliniare de regresie, date in ecuaţiile 4 si 6, sunt folosite
în continuare pentru calculul acceleraţiilor maxime orizontale pentru diferite locuri situate, atât
in zona epicentrală,cât şi in Bucureşti.Valorile calculate (Acalc) pentru câteva cutremure sunt date
in Tabelul 1 împreună cu erorile relative, definite prin ε = (Aobs −Acalc ) / A obs ,unde Aobs este
valoarea maximă înregistrată pentru componenta orizontală a acceleraţiei in amplasament.
Evaluând acceleraţia maximă orizontală, folosind relaţiile de atenuare, date de ecuaţiile
(4) si (6) observam:
-pentru 63% din cutremure, erorile relative sunt mai mici de 50% pentru cel puţin un
amplasament/staţie;
-pentru 43% din cutremure, erorile relative sunt mai mici de 30% pentru cel puţin un
amplasamnet/staţie;
-pentru 9 cutremure,erorile relative sunt mai mici de 10% pentru cel puţin un
amplasament. Considerând faptul că staţia este BMG(Bucureşti-Măgurele),cea mai indepărtată
142
,în acest studiu, putem concluziona că valorile calculate sunt mai bune în câmp indepărtat decât
în epicentru;
-valorile calculate cu ecuaţia (6),în cazul sutremurelor din 1986 şi 1990, au erori mai
mici decât cele calculate cu ecuaţia (4).
Tablelul 1.Comparatie între valorile calculate si observate folosind ecuaţiile (4)si (6)
No. Anul/L/Ziua
MW Statia Δ[km] LgAobs LgAcalceq.(4) LgAcalceq.(6) ε1%eq.(4) ε2%eq.(6)
1 1986/08/30 7,1 BMG 188 1.9810 2.5371 2.1550 -28 -8,8
V RI 138 2.0655 2.7627 2.2745 -33,8 -10
2 1990/05/309 6,9 BMG 200 1.86 2.3219 1.9731 -24,8 -6,0
VRI 92 2.083 2.6626 2.2732 -27,8 9,0
3 1990/05/31 6,4 VRI 88 1.9301 2.2121 1.8954 -14,6 1,8
4 1997/11/18 4,7 BMG 196 0.3518 0.2628 0.2429 25 31
MLR 140 -0.0977 0.4104 0.3729 520 482
VRI 123 0.4491 0.4672 0.420 -4 6
5 1998/01/19 4,0 MLR 121 -0.3442 -0.1836 -0.1237 47 64
VRI 108 0.1518 -0.1338 -0.0797 188 153
BMG 185 -0.6503 -0.3698 -0.2878 43 56
6 1998/03/13 4,7 BMG 207 0.2455 0.2389 0.2218 2,7 10
VRI 132 0.6210 0.4362 0.3956 29,8 36
MLR 158 -0.1968 0.3574 0.3262 282 266
7 1999/04/28 5,3 BMG 198 1.0434 0.8224 0.7130 21,1 31,7
VRI 161 1.0812 0.9131 0.7929 15,5 26,7
MLR 153 0.1315 0.9355 0.8126 -611 -518
8 1999/06/29 4,2 VRI 135 -0.0516 -0.0436 -0.0080 15,5 84
MLR 139 -0.9842 -0.0564 -0.0193 166 98
9 2000/03/08 4,4 BMG 191 -0.2536 0.0078 0.0159 103 106
VRI 70 1.0301 0.4325 0.4039 58 61
10 2000/04/06 5,0 BMG 216 0.5065 0.5022 0.4423 1,0 12,7
VRI 144 1.16 0.6801 0.5991 41 48
11 2001/05/24 4,9 BMG 216 0.6526 0.4082 0.3633 37,5 44
VRI 159 1.2464 0.5426 0.4818 56 61
MLR 163 0.6354 0.5317 0.4715 16,3 5,8
12 2001/07/20 4,8 MLR 146 0.2508 0.4860 0.4357 -94 -74
BMG 212 0.5039 0.3224 0.2916 36 42
13 2002/05/03 4,6 BMG 218 0.2139 0.1222 0.1228 43 43
VRI 172 -0.1239 0.2261 0.2144 282 273
14 2002/09/06 4,1 BMG 180 -0.1649 -0.2638 -0.1982 -59 -20
15 2002/11/30 4,7 BMG 207 0.2216 0.2389 0.2218 -8 0
VRI 169 0.6979 0.3278 0.3002 53 57
16 2004/01/21 4,1 BMG 185 -0.2547 -0.2758 -0.2088 -8 +18
17 2004/02/07 4,4 BMG 224 -0.0946 -0.0778 -0.0457 17,8 51,7
PLO 153 0.3131 0.0895 0.1016 71,4 67,5
VRI 154 0.2765 0.0866 0.0991 68,7 64,0
18 2004/09/27 4.6 BMG 227 0.9013 0.1044 0.1014 88 89
PLO 167 0.4200 0.2391 0.2258 43 46
VRI 168 0.5880 0.2364 0.2235 60 62
19 2004/10/27 6.0 BMG 208 1.1365 1.4588 1.4828 -28,4 -10,0
PLO 113 1.7689 1.7264 1.4828 2.4 16,0
VRI 113 1.8343 1.7264 1.7264 5.8 19,0
20 2004/11/17 4.4 BMG 209 -0.2263 -0.0473 -0.0189 79 92
VRI 132 0.1166 0.1542 0.1587 -32 -35
143
Din ecuatia (6),pentru staţia seismică Bucureşti-Măgurele,la cutremurul din 30 august
1986 (MW =7,1 şi R=188 km) obţinem:
logA =(0,79 ±0,05) MW –(0,89±0,38) log R -1,43=5,609-2,024-1,43=2,1549 →
A=142,85 cm/s2 .Acceleraţia maximă inregistrată la acest cutremur a fost amax =148,0
cm/s2,componenta N-S.
Pentru cutremure cu magnitudini , MW = 4,0-4,5,erorile relative sunt importante,chiar
atunci când acceleraţia maximă este cea din ecuaţia (4).In mod constant,valorile cele mai mari
pentru „ε” apar la staţia seismică MLR (Muntele Roşu) şi in zona epicentrală ,localizată pe o
rocă tare, unde valorile observate/înregistrate sunt mult mai mici decât cele înregistrate la VRI şi
la BMG(localizată pe roci sedimentare).
6.2.Legi de atenuare pentru cutremure majore din ultimul secol

Aceasta etapă (Etapa a-III-a, Figura 1,Cap.5), în analiza probabilistă a hazardului
seismic, defineşte caracteristicile seismice ale mişcării terenului, stabileşte corelaţia dintre
distanţa epicentrală şi magnitudinea cutremurului pe traseul epicentru-amplasament.
Cutremurele vrâncene cu magnitudini mai mari de 7,00 pe scara Richter, generate în litosfera
subdusă, sunt extrem de distructive chiar la sute de kilometri distanţă de sursă.Inainte de a
analiza marile cutremure din ultimul secol, Iren-Adelina Moldovan[24], în teza sa de doctorat, a
căutat să obţină relaţii de atenuare , folosind datele instrumentale înregistrate în ultimii ani de
reţeaua de accelerometre digitale K2, din care a ales doar accelerometrele situate pe direcţia
NE-SV, pentru cutremurele moderate de magnitudini între 4,5 şi 5,7, ce s-au produs în perioada
1997-2000. In această perioadă, în regiunea Vrancea, s-au produs doar câteva cutremure de
magnitudini mai mari ca 4,5,cel mai mare fiind cel simţit în Bucureşti, la 28 aprilie 1999,având
magnitudinea 5,7.Din baza de date, autoarea a selectat 5 cutremure, cu magnitudinile cele mai
mari, alese astfel să reprezinte un subset relativ uniform. Cutremurele astfel alese sunt date
împreună cu localizările şi timpii la origine în Tabelul 2.
Tabelul 2. Lista cutremurelor folosite
No Data Timpul Lat.(N) Long.(E) Adâncimea MGR Nr.de
(km) inregistrari
1 18.11.1997 11:23:45 45.78 26.72 126 5,1 25
2 19.01.1998 00:53:45 45.63 26.71 105 4,5 27
3 13.03.1998 13:14:45 45.51 26.33 163 5,2 13
4 27.07.1999 15:02:45 45.65 26.53 132 4,9 20
5 28.04.1999 08:47:56 45.46 26.32 144 5,7 28
Relaţia de atenuare folosită de autoare este de forma:
Log(amax) = f1 (MR) + f2 (r, E) + f3 (R, MR ,E) +f4 (F) + e (7)
unde: amax= acceleraţia maximă orizontală; f1 (MGR) = o funcţie de magnitudinea cutremurului-
magnitudinea aleasă este MGR , pe scara Richter; f2 (R, E) =o funcţie de distanţa epicentrală (R)
şi de proprietăţile tectonice (E); f3 (R, MGR ,E) = o funcţie neseparabilă de magnitudine, distanţă
şi mediu; f4(F) =o funcţie de tipul faliei; e = variabilă aleatoare ce reprezintă incertitudinea in
log(amax). Relaţia folosită de autoare are forma:
Log(amax )=c1 + c2 M – b* log [R + exp(c3 M)] + c4 R (8)
Deoarece setul de date este mic şi termenul (E) dă variaţii foarte mici ale acceleraţiei, în
alegerea modelului de atenuare s-a neglijat termenul datorat mediului. Regresia folosită de
autoare în determinarea parametrilor c1 şi b* a fost una neliniară, rezolvată în paşi multipli.
Intr-un prim pas s-a ales o regresie liniară simplă,de forma:
Log(amax) =b log(R) + c (9)
144
Coeficienţii c1 ,c2 ,c3 şi c4 , din relaţia (8), au fost obţinuţi printr-o regresie neliniară,
realizată pe întregul set de date, b* fiind valoarea medie a parametrului b pentru fiecare cutremur
în parte şi este egal cu b*=3,13. Rezultatele obţinute[14,24], folosind relaţia (9) pentru
parametrii b şi c pentru cele 5 cutremure ,menţionate mai înainte, sunt date în Tabelul 3.
Tabelul 3. Date privind cutremurele mai importante dintre 1997 si 1999.
Nr. Data Adancimea MGR b c Coeficient de nr.datelor
(km) corelatie disponibile
1 18.11.1997 126 5,1 3,01 17,05 0,78 23
2 19.01.1998 105 4,5 2,48 12,82 0,74 20
3 13.03.1998 163 5,2 3,58 20,48 0,76 23
4 27.07.1999 132 4,9 2,89 15,78 0,71 18
5 28.04.1999 144 5,7 3,69 22,26 0,73 16
Valorile obţinute pentru coeficienţii c1 ,c2 ,c3 şi c4 din relaţia (8) sunt:
3,047;0,896;0,50 şi 0,00039.Rezidiul sumei pătratelor este 0,20 şi reprezintă suma pătratelor
diferenţei dintre acceleraţiile observate şi cele calculate. Pentru Vrancea, forma relaţiei de
atenuare astfel calculată, are forma[24]:
Log(amax )= 3,047 +0,896 M –3,13 log (R+ e 0,5M ) – 0,00039 R (10)
Interesant de semnalat este faptul ca aceste relaţii,obţinute de autoare si de alţii,sunt
valabile pentru distanţe epicentrale care,de multe ori, ies de pe teritoriul României. In aceste
condiţii, trebuie să găsim alte alternative şi mai ales să vedem ce s-a întâmplat în cazul unor
cutremure mai puternice, luând în considerare valorile acceleraţiilor, înregistrate în Bucureşti şi
la Observatorul Seismologic „Dr.Cornelius Radu” din Vrâncioaia, considerat observator
epicentral.
Valorile maxime ale acceleraţiilor, la cutremurele din august 1986 şi mai 1990, au
apărut în partea de nord a municipiului Bucureşti, iar cele mai mici valori în sud-est.
Caracteristicile accelerogramelor, înregistrate de INCDFP şi INCERC Bucureşti, la cutremurele
din 30 august 1986 (MGR=7,00; MW =7,1 şi adâncimea h=143 km), 30 mai 1990 (MGR =6,7 ;
MW =7,00;h=90 km) şi 31 mai 1990 ( MGR =6,1; MW =6,4;h=79 km) sunt prezentate în Tabelele
4-1; 4-2 şi Figura 4. Cutremurul din 4 martie 1977 are următoarele caracteristici:Φ =45,34 (N);
λ =26,30 (E);h=110 km; MGR =7,2;MW =7,4; amax =198 cm/s2 pe direcţia N-S, înregistrată la
INCERC Bucuresti; distanţa epicentrală: ∆=100,37 km;R= distanţa focală: 148,910 km.
Aplicând relaţia (4) pentru cutremurul din 4 martie 1977 la INCERC, folosind distanţa focală,
avem:
Log amax =3,047 + 0,896 MGR -3,13 log ( R+ e 0,5M )-0,00039 R=
=3,047+0,896. 7,2 –7,09458 –0,0577886= 2,3458314;
amax =221,733 cm/s2 ( înregistrat:198cm/s2 ) cu mult peste valoarea reală.
Tabelul 4-1.Valorile maxime ale acceleraţiilor(PGA),vitezelor (PGV)si ale deplasărilor (PGD)
în Bucureşti, la cutremurele din 30 august1986(MGR=7,0),30 mai(MGR=6,7) si 31 mai 1990
(MGR =6,1)
Statia 30 aug.1986; 30 mai ,1990; 31 mai ,1990
Mw=7,1 Mw=6,7 Mw =6,4
seismică
Compo PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD
-nenta cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm
Armenească N-S 73,9 11,4 3,1 22,1 2,0 0,4
Z - - - - 19,5 1,7 0,9
E-W 55,7 4,7 1,3 23,7 2,5 0,7
Balta Albă N101W 89,1 18,3 3,6 63,1 4,3 0,8 15,9 0,8 0,2
Z 33,8 5,4 1,1 53,5 3,3 0,6 11,9 0,7 0,2
N169E 92,0 15,9 3,0 67.7 14.3 2.5 16.5 1.4 0.2
145
Carlton N60W 62,5 9,7 2,4 104,9 19,2 3,5
Z 36,8 3,4 0,7 106,7 4,3 0,8 -
N30W 79,6 9,7 2,4 110,5 7,7 1,2
Drumul Sării N84W 112,5 13,2 2,0 30,7 1,4 0,3
Z - 87,7 2,5 0,5 13,8 1,0 0,3
N174W 97,9 5,4 1,0 18,1 1,5 0,3
EREN (Casa N10W 156,0 15,1 3,1
Presei Libere) Z 42,0 - - - -
W10S 105,8 14,5 2,8
INCERC N-S 87,7 15,5 3,7 76,6 6,2 1,1

Z 28,0 - - - - - -
E-W 95,3 10,5 2,5 98,7 17,2 3,0
ISPH/ N15E 86,8 14,1 4,2
GEOTEC Z 40,1 3,4 1,1 - -
E15 S 76,8 8,6 2,7
Măgurele/ N-S 148,0 22,35 3,89 89,6 4,7 1,9
INFP Z 50,3 3,60 0,98 59,5 2,4 1,3 -
E-W 116.1 16.27 3.72 87,1 16,2 4,4
Metalurgiei(1) W32S 71,7 14,8 3,1
Z 34,4 3,2 0,7 - -
N32W 40,7 4,8 1,0
Metalurgiei(2) N127W 59.0 8.2 1.6
Z - 43.3 2.3 0.5 -
N37W 76.3 9.2 1.7
Metrou/ N30W 59,5 7,1 1,6 90,8 10,6 2,0 15,5 12.2 0,3
IMGB Z 29,5 2,4 0,6 50,1 3,0 0,4 13,3 1,2 0,3
N120W 69,3 12,8 2,8 60,2 7,7 1,1 14,7 2,0 0,3
Militari N-S 71,2 8,4 2,3 51,1 3,4 0,9
Z 41,1 3,3 0,8 43,8 2,3 0,5 -
E-W 100,6 14,0 3,4 95,3 11,1 1,8
Otopeni N-S 123,7 10,7 1,7
Z 6 0,6 3,8 1,0 - -
E-W 219,8 25,6 3,9
Panduri N131E 89,4 8,2 1,4 127,9 7,9 1,3 31,3

Z 64,1 5,4 0,8 57,9 2,6 0,4 20,4 - -
N139W 96,2 15,0 2,8 136,6 7,7 1,0 38.7
Titulescu N145W 87,5 15,4 3,2 56,8 6,7 1,3 10,7 1,1 0,3
Z 52,9 5,0 0,9 48,7 4,9 1,4 7,2 1,0 0,3
N55W 83,8 7,5 1,4 67,4 9,6 1,7 16,4 1,2 0,3
146
Tabelul 4-2.Valorile maxime ale acceleraţiilor,vitezelor şi ale deplasărilor în Bucureşti.
Date INCERC, înregistrate la cutremurele vrâncene din 4 martie,1977(MGR=7.2),30
august,1986(MGR=7,0),30 mai,1990 (MGR=6,7) si 31 mai,1990(MGR=6,1)
4 martie, 30 august,1986 30 mai ,1990 31 mai ,1990
1977, MW=7,4 MW=7,1 MW=6,9 MW=6,4
Statia PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD
seismică cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm
Drumul N174W - - 113,0 13,8 1,95 30,7 1,40 0,32
Sarii/ Z - 87,73 2,53 0,54 13,76 1,02 0,26
Ghencea: N84W - 97,90 5,43 0,95 18,10 1,53 0,32
INCERC: N-S 206,9 67,95 16,2 97,0 15,5 3,65 66,2 6,35 1,06 -
Z 130,1 11,45 2,49 20,66 2,7 0,58 27,97 2,75 0,56 -
E-W 188,0 30,30 9,22 109,0 11,3 2,56 98,9 17,0 2,91 -
Metalur- N127W - 71,7 1,48 3,12 55,46 8,86 1,66 12,1 1,02 0,24
Giei/: Z 34,39 3,15 0,72 39,58 2,51 0,71 7,21 1,01 0,30
Berceni N37W 40.7 4,82 1,01 74,9 10,2 2,05 12,8 1,42 0,26
Metrou/ N30W - 69,3 12,8 2,83 82,70 11,40 2,01 16,30 1,12 0,23
IMGB: Z 29,54 2,44 0,62 47,35 2,93 0,63 10,84 0,99 0,21
N120W 59,5 7,06 1,59 59,90 8,29 ,26 14,20 1,66 0,26
Militari: N92W - 101,0 14,00 3,25 83,90 10,10 1,64
Z 41,13 3,30 0,75 52,13 2,95 0,67 -
N178E 72,10 8,42 2,62 50,60 3,81 1,08
Otopeni: N-S - 124,0 11,2 1,88
Z 61,02 3,77 0,86 - -
E-W 220,0 26,2 4,13
Panduri: N131E - 89,40 8,15 1,44 131,0 9,60 1,39 33,0 2,46 0,36
Z 64,13 5,40 0,81 81,03 2,92 0,58 24,63 1,27 0,32
N139W 96,20 15,00 2,83 151,0 10,60 1,39 38,60 1,98 0,33
Titulescu:N145W - 87,50 15,4 3,23 56,80 6,66 1,28 10,7 1,07 0,25
Z 52,90 5,03 0,91 48,69 4,88 1,41 7,17 0,99 0,26
N55W 83,80 7,53 1,37 67,40 9,63 1,66 16,40 1,21 0,29
Branesti: N107W 93,30 16,8 3,13 142,0 11,60 1,22 23,8 2,14 0,41
Z 44,30 4,01 0,95 78,5 3,24 0,94 16,81 1,03 0,26
N163E 75,30 13,3 2,30 126,0 13,10 2,25 24,4 1,84 0,36
Bolintin N155E 83,70 9,13 1,77 215,0 13,80 2,66 35,60 1,87 0,19
Vale Z 31,67 2,64 0,53 89,60 3,45 0,43 16,94 0,44 0,08
N65E 90,20 14,50 0,34 218,0 12,80 1,43 26,80 1,37 0,19
Periş N80E 150,0 23,8 3,99 185,0 9,27 1,32 -
Z 100,4 4,41 0,97 99,57 2,99 0,43 -
N10W 117,0 10,5 3,20 241,0 14,90 2,33 -
Acceleraţiile maxime (PGA),vitezele maxime (PGV) şi deplasările maxime(PGD)

pentru aceste trei cutremure puternice, din august 1986 şi mai 1990, înregistrate la Observatorul
Seismologic „Dr.Cornelius Radu” din Vrâncioaia, sunt prezentate în Tabelul 5. Procesarea
accelerogramelor s-a făcut folosind metodologia CALTEH(1986) si Kinemetrics (1986 şi
1990/1 şi 1990/2)
147
Tabelul 5.Accleraţiile,vitezele şi deplasările maxime înregistrate la Vrâncioaia
Statia 30 august,1986, 30 mai ,1990, 31 mai ,1990
seismică MW=7,1 MW=6,9 MW=6,4
Compo- PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD
nenta cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm
Vrâncioaia N-S 95,70 12,01 2,67 119,77 12,36 4,5 43,41 3,43 0,66
Z 48,90 4,24 0,92 63,72 7,23 2,1 27,10 1,46 0,22
E-W 162,60 10,82 2,91 156,58 13,04 4,7 101,89 7,33 1.36
Valorile maxime ale acceleraţiilor înregistrate de reţeaua de accelerometre K2 din
Bucureşti la un număr de 4 cutremure vrâncene ,cu magnitudini Richter–Gutenberg, cuprinse
între 4,2 si 5,4, sunt prezentate în Tabelul 6.
Tabelul 6.Acceleraţiile maxime înregistrate în Bucureşti la staţiile K2 la cutremure vrâncene
Staţia seismică Comp. 04.03.2001 28.03.2001 20.05.2001 24.05.2001
MGR =4,8 MGR=4,3 MGR=4,2 MGR =5,4
h=154 km h=120 km h=134 km h=143 km
Piaţa Domenii N-S 3.3 cm/s2 1.4 cm/s2 5.2 cm/s2
2 2
(BDL) Z 1.8 cm/s 1.8 cm/s - 6.8(P) cm/s2
E-W 6.8 cm/s2 1.7 cm/s2 3.2 cm/s2
2
Muzeul Geologic N-S 0.8 cm/s 5.0 cm/s2
(BGM) Z - 1.4 cm/s2 - 5.0 cm/s2
2
E-W 0.77cm/s 5.0 cm/s2
Muzeul de Istorie N-S 3.4 cm/s2 3.0 cm/s2
2
(BHM) Z 2.5 cm/s - - 3.2(P) cm/s2
E-W 3.5 cm/s2 4.4 cm/s2
Biserica Armenească N-S 2.8 cm/s2
(ARM) Z - - - 3.6(P) cm/s2
E-W 2.8 cm/s2
Magurele-INCDFP N-S 3.4 cm/s2 0.48 cm/s2 3.0 cm/s2
2 2
(BMG) Z 2.8 cm/s 0.90 cm/s - 3.6(P) cm/s2
E-W 3.0 cm/s2 0.70 cm/s2 6.4 cm/s2
2 2 2
Casa Oamenii de Stiinţă N-S 2.8 cm/s 0.50 cm/s 0.48 cm/s 3.2 cm/s2
(BST) Z 3.0 cm/s2 1.30 cm/s2 0.64 cm/s2 3.6(P) cm/s2
2 2 2
E-W 3.2 cm/s 1.10 cm/s 0.68 cm/s 6.4 cm/s2
Curtea Veche N-S 2.4 cm/s2 0.53 cm/s2 0.44 cm/s2 2.4 cm/s2
2 2 2
(BVC) Z 2.6 cm/s 1.50 cm/s 0.48 cm/s 3.5 cm/s2
E-W 1.8 cm/s2 0.53 cm/s2 0.40 cm/s2 4.0 cm/s2
2
INCERC Test.Bl N-S 3.0 cm/s 2.8 cm/s2
(IBA) Z 2.4 cm/s2 - - 4.8(P) cm/s2
2
E-W 2.4 cm/s 2.8 cm/s2
148
OTOPENI (1986)
a=219,8cm/s2
T=0,67s
I= VIII 1/2
Titulescu (1986)
a=87,5cm/s2
T=1,10s
Rosetti/ISPH
a=86,8cm/s2
INCERC
Panduri I=IX a=194,9cm/s2 (1977)
2
Militari(1986) a=96,2cm/s (1986) 2

a=95,3cm/s (1986)
2 a=136,6cm/s2 (1990/I) T=1,5s
a=100,6cm/s
T=1,07s
T=0,90s Balta Alba (1986)
DrumulSarii(1990/I) 2
a-112,5cm/s2 a=92cm/s
I=VIII(-)
Metalurgiei
2
a=71,7cm/s (1986)
a=76,3cm/s2 (1990/I)
T=1,51s
I=VIII(+)
Magurele (1986)
a=135cm/s2
T=1,3s
Figura 4-1. Valorile maxime ale acceleraţiilor şi ale perioadelor fundamentale din spectrele de
acceleraţii înregistrate, în municipiul Bucureşti ,la cutremurele din 30 august 1986 (MGR
=7,00), 30 mai 1990 ( MGR =6,7) şi 31 mai 1990(MGR =6,1).
Pentru aceleaşi cutremure, în Tabelul 7, sunt prezentate valorile acceleraţiilor
înregistrate la Observatorul Seismologic „Dr.Cornelius Radu”,din Vrâncioaia (indicativ
VRI).Alte date: cutremurul din 04.03.2001(Φ=45,51; λ=26,24;MGR =4,8;h=154 km);
28.03.2001(Φ=45,77; λ=26,53; MGR =4,3;h=120 km);20.05.2001(Φ=45,59; λ=26,44;MGR
=4,2;h=134 km); 24.05.2001 (Φ=45,63; λ=26,42; MGR =5,4;h=143 km).
Tabelul 7.Valorile acceleraţiilor maxime înregistrate la staţia seismica Vrâncioaia
Staţia Compo- 04.03.2001 28.03.2001 20.05.2001 24.05.2001
seismică nenta MGR =4,8 MGR=4,3 MGR=4, 2 MGR =5,4
h=154 km h=120 km h=134 km h=143 km
Vrâncioaia N-S 0,35 cm/s2 0,20cm/s2 4,2 cm/s2
Z 0,16(P) cm/s2 0,12 cm/s2 - 2,0 cm/s2
2 2
E-W 0,6cm/s 0,32 cm/s 8,0 cm/s2
Se observă că în cazul cutremurelor cu magnitudini mici, la Observatorul seismic
Vrâncioaia s-a înregistrat o acceleraţie de numai 0,32 cm/s2,în timp ce la Bucureşti avem 1,8
cm/s2. De asemenea, dacă la cutremurul din 24.05.2001,la Vrâncioaia, acceleraţia maximă a fost
de 8 cm/s2, la Bucureşti s-a înregistrat 6,8 cm/s2 , o descreştere nesemnificativă. In cazul
cutremurelor vrâncene, de magnitudini mici, nu se poate face o analiză semnificativă a atenuării
pe traseul epicentru- Bucureşti. Unele valori sunt exact invers. Distanţele dintre staţia
Vrâncioaia (VRI) si cele din Bucureşti sunt prezentate în Tabelul 8.
149
Tabelul 8.Distanţele epicentrale dintre staţia Vrâncioaia (VRI) şi cele din Bucureşti
NS-VRI EW-VRI Staţia N-S E-W Dif. N Dif. E Distanta Distanta Distanta
Φ= λ= seism. (grade) (grade) statie- statie- N E dintre VRI si
45,86565 26,72765 VRI VRI (km) (km) Bucuresti
(grade) (grade) (km)(∆)
SMA-1
45,86565 26,72765 MTR 44,3674 26,1436 1,49825 0,58405 166,306 45,5561 172,4325
45,86565 26,72765 MLT 44,4314 26,0281 1,43425 0,69955 159,202 54,5651 168,2930
45,86565 26,72765 OTO 44,5492 26,0707 1,31645 0,65695 146,126 51,2423 154,8501
45,86565 26,72765 PND 44,4265 26,0651 1,43915 0,66255 159,746 51,6791 167,8970
45,86565 26,72765 TIT 44,4667 26,0667 1,39895 0,66095 155,283 51,5543 163,6178
45,86565 26,72765 MET 44,3758 26,1189 1,48985 0,60875 165,373 47,4827 172,0551
45,86565 26,72765 BLA 44,4132 26,1688 1,45245 0,55885 161,222 43,5905 167,0109
45,86565 26,72765 CRL 44,4357 26,1015 1,42995 0,62615 158,724 48,8399 166,0686
45,86565 26,72765 INC 44,4409 26,1624 1,42475 0,56525 158,147 44,0897 164,1781
45,86565 26,72765 ARM 44,4375 26,1105 1,42815 0,61715 158,525 48,1379 165,6723
45,86565 26,72765 ISP 44,437 26,1080 1,42865 0,61965 158,580 48,3329 165,7822
45,86565 26,72765 BUC 44,347 26,0300 1,51865 0,69765 168.570 54,4169 177,1358
SEISCOM
45,86565 26,72765 ERE 44,4751 26,0711 1,39055 0,65655 154,351 51,2111 162,6248
45,86565 26,72765 IGE 44,4428 26,1017 1,42285 0,62595 157,936 48,8243 165,3109
45,86565 26,72765 INC 44,4409 26,1624 1,42475 0,56525 158,147 44,0897 164,1781
45,86565 26,72765 OTO 44,5492 26,0707 1,31645 0,65695 146,126 51,2423 154,8501
45,86565 26,72765 SEI 44,4409 26,1624 1,42475 0,56525 158,147 44,0897 164,1781
45,86565 26,72765 UCTB1 44,4833 26,1250 1,38235 0,60265 153,441 47,0069 160.4797
45,86565 26,72765 UCTB2 44,4390 26,1260 1,42665 0,60165 158,358 46,9289 165,1654
45,86565 26,72765 UCTB3 44,4340 26,082 1,43165 0,64565 158,913 50,3609 166,7021
K2
45,86565 26,72765 ARM 44,43754 26,1105 1,42811 0,61715 158,520 48,1379 165,6681
45,86565 26,72765 BCU 44,41070 26,09382 1,45495 0,63383 161,499 49,4389 168,8972
45,86565 26,72765 BDL 44,46605 26,06945 1,39960 0,65820 155,356 51,3398 163,6189
45,86565 26,72765 BFG 44,43864 26,10107 1,42701 0,62658 158,398 48,8734 165,7666
45,86565 26,72765 BGM 44,45625 26,08497 1,40940 0,64268 156,443 50,1292 164,2786
45,86565 26,72765 BHM 44,4351 26,10233 1,43055 0,62532 158,791 48,7751 166,1132
45,86565 26,72765 BMG 44,34793 26,02812 1,51772 0,69953 168,467 54,5635 177,0827
45,86565 26,72765 BOT 44,43663 26,06525 1,42902 0,66240 158,621 51,6674 166,8239
45,86565 26,72765 BPF 44,46716 26,04672 1,39849 0,68093 155,232 53,1127 164,0672
45,86565 26,72765 BST 44,44576 26,09836 1,41989 0,62929 157,608 49,0848 165,0743
45,86565 26,72765 BVC 44,43001 26,10199 1,43564 0,62566 159,356 48,8016 166,6612
150
Indicativele din tabel sunt denumirile unor staţii: MTR=Metroul- IMGB;
MLT=Militari; OTO = Otopeni; PND = Panduri;TIT=Titulescu, MET=Metalurgiei;BLA=Balta
Albă; CRL=Carlton; INC=INCERC;ARM=Biserica Armenească;
ISP=GEOTEC;BUC=Măgurele-INCDFP; ERE=EREN; IGE=Inst. Geodinamică; SEI =
INCERC-Foraj;UTCB=Univ.Tehnică de Construcţii Bucureşti; BCU=Cutitul de Argint;
BDL=Bd.Stefan cel Mare; BGM=Muzeul Geologic;BHM=Muzeul de Istorie;BOT=Grădina
Botanică; BPF= Compania Foradex; BST=Casa Oamenilor de Stiinţă; BVC=Curtea Veche.
In general, pentru un cutremur ce apare aleatoriu în interiorul unei surse, amplitudinea
unui parametru al mişcării seismice este deseori reprezentată printr-o relaţie de atenuare de
forma:
Log Y = a + b M + d log [R + c(M)] + d’ R + ε (11)
unde: Y= parametrul mişcării terenului (acceleraţie, deplasare, viteză, valori spectrale etc.);
M=magnitudinea cutremurului;
R= distanţa sursă-amplasament;
C(M)=un termen ce controlează comportarea relaţiei la mici distanţe şi magnitudini mari;
ε =o eroare aleatoare cu media zero şi o distribuţie gaussiană a probabilităţii şi care
descrie variabilitatea mişcării terenului.Când ε =0, ecuaţia (11) reprezintă relaţia de atenuare
deterministă si care poate fi folosită să estimăm valoarea mediană a lui Y (sau
echivalent,valoarea medie a lui Log Y) pentru o anumită magnitudine şi distanţă.Coeficienţii
a,b,c,d’ sunt determinati din date observate.De mult se recunoaşte că evaluarea, mai bine zis
prezicerea lui Y, este dependentă de condiţiile de teren locale şi regionale. Aceste efecte locale
pot fi modelate în diferite feluri, în funcţie de gradul de precizie acceptat. In cea mai amplă
formă, se face o clasificare a terenurilor ca fiind moi, tari şi foarte tari. Mai precis, se face o
analiză locală a terenului cuprins între roca de bază şi suprafaţa terenului, grosimea straturilor,
caracteristicile fizice şi mecanice pentru fiecare rocă etc. Când sunt date, de exemplu pentru
cutremure cu M< 6,5 şi distanţe R > 20 km, relaţiile de atenuare sunt în general acceptabile.
Modelul Joyner-Boore[14], utilizat pentru atenuarea acceleraţiilor, are forma:
ln amax = c1 + c2 M + c3 ln R +c4 h + σ ln a (max) .P (12)
unde: amax =valoarea de vârf a acceleraţiei orizontale maxime în amplasament; M=magnitudinea
pe scara Richter; R= distanţa hipocentrală(focală);h =adâncimea în km; σ ln a (max) =abaterea
standard a variabilei a max ; P=0 variabil binară egală cu zero pentru curba medie de atenuare şi
P= 1 pentru cuba medie plus o abatere standard.
Pentru Bucureşti ,folosind modelul Joyner-Boore[14],Lungu et al.[16] propune
următoarea relaţie de atenuare,
ln a max = 4,726 + 0,976 MGR – 1,146 ln R -0,0066 h + 0,353 P (13)
relaţie valabilă pentru staţia seismică INCERC, când P=0.
Crouse[6] propune o relaţie de atenuare pentru o zonă de subducţie din Pacific
(Cascadia-NW), de forma:
ln (amax )=p1 + p2 MW – p4 ln(R+p5 exp p6 MW) + p7 h (14)
care, aplicată la cutremurul din 4.03.1977 pentru locul INCERC Bucureşti, devine:
Ln(amax )=11,5 +0,657.7,4 –2,09 Ln9148,91+63,7 exp (0,128.7,4)0,00397.110=120 cm/s2 faţă de
198 cm/s2 (după corecţii), componenta orizontală maximă înregistrată la martie 1977.
Iai ,S. et al.[13] din Japonia propune trei relaţii de atenuare ,de forma:
log a =0,552 M –1,965 log (D +30) +2,103 =0,552.7,4-1,965
log(100,37+30)+2,103=107,51cm/s2
log a=0.559 M-2,057 log R +2,187=0,559.7,4 –2,057log.148,910+2,187=72,16 cm/s2 (15)
log a=0,490 M- log R –0,00173 R +0,634=0,490.7,4-log.148,91- 0,00173
.148,91=122,83cm/s2
McVerry,G. et al.[23] din Noua Zeelandă, pentru cutremure cu adâncimi până la 122 km,
magnitudini 5,1 ≤ Mw ≤ 7,4 si 13 km ≤ R (km)≤ 312 , propune urmatoarele legi de atenuare:
151
log PGA=a+b*Mw –c* R-d* log R +e
log PGA=a+b*Mw –d* log R + e
log PGA=a+b*Mw –c*R –log R +e (16)
unde coeficienţii a,b*,c* ,d* şi e au valorile ,pentru fiecare caz in parte,astfel:
log PGA=0,209 Mw -0.00297 .148,91-0,449.log 148,91-1,434= 49,8 cm/s2 (inregistrat:198
cm/s2)
log PGA=0,211 .7,4-1,005 log148,91 –0,672= 48,87 cm/s2;
log PGA=0,214 .7,4-0,000 38.148,91-log 148,91-1,0662= 19,53 cm/s2 ,unde Mw =7,4.
S-a încercat si o altă relaţie, propusă de Saragoni et al.[35] pentru Chile, Peru ,Argentina
şi cutremure cu 5,5 ≤ MGR ≤ 7,5 , acceleraţii 0,011 ≤ a(g) ≤0,205 şi distanţe focale 66 km≤ R ≤
350 km:
amax=2300e0,71M(R+60)-1,6=2300e0,71.7,2(148,91+60)-1,6 =74,53 cm/s2 (17)
Toate aceste legi de atenuare au fost verificate pe o locaţie din Bucureşti(INCERC)
,unde avem cele mai multe înregistrari.
Dacă ne întoarcem la relaţia (13),unde coeficienţii au fost calculaţi de Lungu[16] şi
considerând P=0(curba medie),în Tabelul 9, sunt prezentate acceleraţiile calculate cu această
relaţie de atenuare pentru cutremurele din 4.03.1977(MGR=7,2),30 august 1986(MGR =7,00) şi 30
mai 1990(MGR =6,7). Pentru această locaţie se obţine o bună concordanţă, rămânând ca pentru
celelalte puncte din Bucureşti să se realizeze un transfer de valori pentru a realiza microzonarea
seismică,în această ipoteză/variantă. (Figura 4-1),de forma[17]:
Izona „i ” = IINCERC ± Δ I scara MSK )
(amax )zona „i ” = (amax)INCERC ± Δ a (cm/s2)
(Tteren )zona „i ” = (Tteren)INCERC ± Δ Tsoil (secunde )
Tabelul 9.Acceleraţiile calculate după relaţia (13) pentru locaţia INCERC Bucureşti
Cutremurul Φo Λo H MGR D R amax amax calculat
din: (km) (km) (km) inregistrat cu (13)
4.03.1977 45,34 26,30 110 7,2 100,37 148,91 198,00 199,00 cm/s2
cm/s2
30.08.1986 45,53 26,47 143 7,0 123,25 188,78 95,30 95,55 cm/s2
cm/s2
30.05.1990 45,82 26,90 90 6,7 173,53 195,48 98,70 102,05 cm/s2
cm/s2
152
Figura 4-2.Harta de hazard seismic local(microzonare) pentru zona metropolitană Buxcureşti în:
(i)- intensităţi(I)-MSK; (ii)-PGA(cm/s2) şi , (iii)- perioade fundamentale de vibraţie a terenului
din fiecare zonă(T,s) , pentru cutremurul vrâncean maxim credibil (MGR =7,5), în România,
realizată prin transfer de valori de la staţia pilot INCERC Bucureşti(Variantă din anul
2004,adusă la zi)[17]).
6.3.Comparaţie între legile de atenuare pentru Cernavodă cu cele pentru

Bucureşti
Intr-o analiză PSHA[1,27,34] facută pentru CNE Cernavoda, sursele care afectează
amplasamentul Cernavodă au fost:(i)-sursa Vrancea intermediară;(ii)-sursa Vrancea normal;(iii)-
sursa Shabla;(iv)-sursa Dulovo;(v)-sursa Dobrogea Nord;(vi)-sursa Câmpia Română şi(vii)-sursa
locală , practic aceleasi folosite si pentru Bucureşti.Mai mult,ambele analize,cea de faţă si cea
dezvoltata de Androne[1] au folosit aceleaşi date seismice,înregistrate la staţiile seismice
comune celor doua amplasamente. Sursele ce afectează amplasamnetul Bucureşti:(i)-sursa
Vrancea intermediar;(ii)-sursa Vrancea normal,(iii)-sursa Shabla;(iv)-sursa Dobrogea
Nord(Tulcea);(v)-sursa Câmpia Română,aşa cum au fost descrise in Capitolul 5. Autorul
foloseşte calculul interpolat sau compozit al legilor de atenuare(Figura 5).
Analiza PSHA(Probabilistic Seismic Hazard Analysis) este o metodologie de estimare a
probabilităţii anuale de depăşire a diferitelor nivele ale parametrului de mişcare a terenului
153
(acceleraţia maximă a terenului,PGA, sau spectul de răspuns al terenului,Sa) ca efect al
acţiunii seismice generate în focarele, ce afectează un amplasament dat .
Existenţa incertitudinilor în:
• datele de intrare geologice,geofizice,seismologice etc.;
• multitudinea modelelor fizice şi matematice;
• diferenţe de opinii între experţi (aici experţii joacă un rol important),
conduc la:
• multiple alternative de interpretare a datelor de intrare;
• discrepanţe de opinii între specialişti;
• dezacorduri în estimarea valorii parametrului de proiectare seismică pe un amplasamnet.
Fiecare lege de atenuare are asociată o pondere(nivel de încredere).Distribuţia
cumulativă a nivelului de încredere este calculată pe baza ponderilor individuale.Prin metoda de
prelevare Monte Carlo(MC) se selectează un număr de eşantioane, cu valori cuprinse între 0-
100%, şi se calculează, prin interpolare, acceleraţia asociată fiecărui caz de prelevare.Astfel,
dacă valoarea eşantionului este MC, cuprinsă între două valori ale nivelelor de încredere
calculate,se face o interpolare logaritmică între cele două legi de atenuare, asociate celor două
nivele de încredere.Valoarea acceleratiei obţinută prin interpolare, depinde astfel de valoarea
MC a eşantionului prelevat.In acest caz,un numar mic de legi de atenuare sunt transformate intr-
un numar foarte mare de legi de atenuare, utilizând această tehnică.
Figura 5.Calculul interpolat sau compozit al legilor de atenuare (Pe axa X avem:Ln A1, Ln A2,
Ln A3, Ln A4 ,Ln A5 Ln PGA)
Pentru un număr foarte mare de prelevări,cele câteva legi de atenuare disponibile se

transformă într-un domeniu practic continuu de legi de atenuare,domeniu cu caracteristici,
dictate însă de legile de atenuare disponibile.De exemplu, presupunem că în setul datelor de
intrare avem 5 legi de atenuare, pentru care s-au atribuit ponderile W1–W5 (Figura 5)[1].
Aici Ln A1,…, Ln A5 sunt acceleraţiile corespunzătoare celor 5 legi de atenuare; MC =
valoarea prelevării Monte Carlo.Număr mare de prelevări MC: un număr mic de legi de atenuare
disponibile într-un domeniu practic constinuu de astfel de legi. In final,valoarea interpolată este:
Ln A = Ln A2 + {(Ln A3 – Ln A2 )[MC-(W1 +W2 )]} / W3 (18)
154
Metoda compozită a fost folosită,mai întâi, pentru reevaluarea seismicǎ a unor obiective
ca CNE Cernavodă, in cadrul unor proiecte de cercetare[18,34,39] ,cercetare cerută de Agenţia
de Energie Atomicǎ Internaţionalǎ (IAEA).Ea cuprinde urmatoarele etape:
• se calculează media ponderată;
• incertitudinile epistemice-estimate printr-o funcţie cunoscută(triunghiular-în cazul nostru
(Figura 5 Capitolul 5),Gauss etc.) şi cuantificate prin metoda Monte Carlo de prelevare;
• curba punctata din Figurile 5 –7 ,media curbelor de atenuare disponibile;
• curbele minimă(Min) şi maxima (Max)-înfăşurătoarea curbelor existente pentru
domeniul de distanţe epicentrale de interes faţă de un amplasament;
• domeniul incertitudinilor epistemice, date de diversitatea legilor de atenuare, sunt
estimate printr-o funcţie Gauss limitată la ± 0,2 , în scara logaritmică;
• metoda compozită-mai conservativă,dar mai corectă decăt metoda de interpolare.
S-a întocmit totodată o bază de date cu valorile acceleraţiilor maxime, înregistrate la
cutremurele vrâncene majore. Baza de date a fost obţinută, prin combinarea datelor CITON,
INCERC şi INCDFP, si prin revizuirea lor. Baza de date este dată în Tabelul 10. Au fost facute
corecţiile pentru factorul de amplificare locală (S). In cazul staţiilor Focşani (FOC) şi Râmnicu
Sărat (RMS), situate deasupra unui strat sedimentar foarte gros, s-au reconsiderat valorile
factorilor de corecţie (S = 0,65 în loc de 0,7665). Factorii de corecţie introduşi sunt factori
multiplicativi, estimaţi empiric, ce ţin cont de gradul de duritate a terenului din amplasamentul
staţiei. Corecţia se face relativ la structuri de roci dure, pentru care valoarea factorului de
corecţie este S = 1.
Tabelul 10. Valorile acceleraţiilor folosite pentru determinarea relatiilor de atenuare din
Vrancea. Datele se referă la înregistrările în cazul a trei cutremure majore (30 august 1986-
MW=7,1; 30 mai 1990-MW=6,9 şi 31 mai 1990-MW=6,4) la toate staţiile disponibile.
Acceleraţia S-factor de MW h Δ R
Nr.crt. (g) amplificare locală (km) (km) (km)
1 0,2790 0,7665 7,1 131 57 143
2 0,3030 0,7665 7,1 131 57 143
3 0,0839 0,7665 7,1 131 43 138
4 0,1440 0,7665 7,1 131 43 138
5 0,0714 1,0000 7,1 131 135 188
6 0,0710 1,0000 7,1 131 135 188
7 0,0807 1,0000 7,1 131 43 138
8 0,0344 1,0000 7,1 131 43 138
9 0,1110 1,0000 7,1 131 43 138
10 0,0730 1,0000 7,1 131 43 138
11 0,0459 0,8260 7,1 131 179 222
12 0,0564 0,8260 7,1 131 179 222
13 0,1640 0,7665 7,1 131 48 140
14 0,1950 0,7665 7,1 131 48 140
15 0,0319 0,7665 7,1 131 194 298
16 0,0336 0,7665 7,1 131 194 298
17 0,1590 0,7665 7,1 131 48 140
18 0,1010 0,7665 7,1 131 48 140
19 0,0939 0,7665 7,1 131 46 139
20 0,0944 0,7665 7,1 131 46 139
21 0,0360 0,7665 7,1 131 185 227
22 0,0584 0,7665 7,1 131 185 227
155
23 0,1670 1,0000 6,9 91 125 159
24 0,0905 1,0000 6,9 91 125 159
25 0,0669 1,0000 6,9 91 84 130
26 0,0483 1,0000 6,9 91 84 130
27 0,0907 1,0000 6,9 91 58 114
28 0,0991 0,7665 6,9 91 58 114
29 0,1220 0,7665 6,9 91 12 100
30 0,1600 0,7665 6,9 91 12 100
31 0,0789 0,7665 6,9 91 188 213
32 0,0926 0,7665 6,9 91 188 213
33 0,0939 0,7665 6,9 91 30 104
34 0,1110 0,7665 6,9 91 30 104
35 0,0848 0,7665 6,9 91 149 179
36 0,1360 0,7665 6,9 91 149 179
37 0,1570 0,7665 6,9 91 98 139
38 0,1220 0,7665 6,9 91 98 139
39 0,0954 0,8360 6,9 91 193 217
40 0,1150 0,8260 6,9 91 193 217
41 0,0313 0,7665 6,9 91 294 311
42 0,0361 0,7665 6,9 91 294 311
43 0,0331 0,7665 6,9 91 290 307
44 0,0554 0,7665 6,9 91 311 327
45 0,0470 0,7665 6,9 91 308 324
46 0,0514 0,7665 6,9 91 308 324
47 0,1030 0,8260 6,9 91 188 209
48 0,0944 0,8260 6,9 91 188 209
49 0,0976 0,7665 6,9 91 175 197
50 0,1030 0,7665 6,9 91 175 197
51 0,1280 0,7665 6,9 91 57 114
52 0,1640 0,7665 6,9 91 57 114
53 0,1010 0,7665 6,9 91 56 114
54 0,1590 0,7665 6,9 91 56 114
55 0,0602 1,0000 6,4 87 124 152
56 0,0475 1,0000 6,4 87 124 152
57 0,0695 0,8260 6,4 87 191 211
58 0,0323 0,8260 6,4 87 191 211
59 0,0942 1,0000 6,4 87 84 122
60 0,0602 1,0000 6,4 87 84 122
61 0,0452 1,0000 6,4 87 56 105
62 0,0213 1,0000 6,4 87 56 105
63 0,0446 0,7665 6,4 87 12 90
64 0,1040 0,7665 6,4 87 12 90
65 0,0439 0,7665 6,4 87 187 207
66 0,0639 0,7665 6,4 87 187 207
67 0,1760 0,7665 6,4 87 29 94
68 0,0882 0,7665 6,4 87 29 94
69 0,0441 0,7665 6,4 87 147 172
70 0,0355 0,7665 6,4 87 147 172
71 0,0305 0,7665 6,4 87 168 191
156
72 0,0364 0,7665 6,4 87 168 191
73 0,0185 0,7665 6,4 87 96 131
74 0,0184 0,7665 6,4 87 96 131
75 0,0089 0,7665 6,4 87 289 303
76 0,0456 0,7665 6,4 87 167 197
77 0,0288 0,7665 6,4 87 167 197
78 0,0512 0,7665 6,4 87 52 102
79 0,0677 0,7665 6,4 87 52 102
In analiza realizată s-au luat în considerare mai multe tipuri de relaţii, caracteristice
atenuării de la focar până la amplasamentul influenţat de activitatea seismică intermediară vrân-
ceană. Relaţia generală este cea data de ecuatia (1).
Acceleraţiile sunt exprimate peste tot în g (g–acceleraţia gravitaţională), iar distanţele
(hipocentrală, epicentrală, adâncimea) sunt exprimate în km. Magnitudinea este de tip
magnitudine moment (MW). Pentru calculul curbei de regresie s-au luat valorile maxime ale
acceleraţiei pe ambele componente orizontale,în această analiză. Condiţiile de teren de la staţie
au fost luate în considerare printr-un factor de corecţie multiplicativ, 0,8 ≤ S ≤ 1, pentru terenuri
dure, 0,7 ≤ S = 0,8 pentru terenuri sedimentare de suprafaţă şi 0,65 ≤ S ≤ 0,7 pentru terenuri
sedimentare adânci. Valoarea acceleraţiei A din formula (1) este corectată pentru condiţiile
locale.
Pentru estimarea relaţiilor de atenuare s-au luat în considerare staţiile seismice ce pot
înregistra cutremurele din sursa subcrustală Vrancea. Coeficienţii relaţiilor de atenuare au fost
obţinuţi prin regresie multiplă, rezultand in final urmatoarele relaţii[18,27,34,39]:
1) lnA(g)= - 6,4789 + 1,1896*MW – 0,8870*Ln(R); σLnA = 0,468; (19)
2) lnA(g)= - 8,0615 + 0,9756*MW – 0.3204*Ln(Δ); σLnA = 0,495; (20)
3) lnA(g)= - 9,9261 + 1,1664*MW – 0.005259*R; σLnA = 0,458; (21)
4) lnA(g)= - 9,0056 + 0,9669*MW – 0.003672*Δ; σLnA = 0,474; (22)
5) lnA(g)= - 2,8042 + 1,1804*MW – 1.4553*Ln(R+100); σLnA = 0,463; (23)
unde Mw este magnitudinea din moment, R este distanţa hipocentrală şi Δ este distanţa
epicentrală.
Relaţiile de atenuare selectate sunt prezentate în Figurile 11-13, împreună cu relaţiile
propuse de Stamatovska şi Petrovski [38]- relaţia (24), Musson[25]-relaţia (25), Joyner &
Boore[14] (folosită de Radu et al.[33]-relaţia (26), şi relatia Joyner & Boore ,folosită de Lungu
et al.[16,17]- relaţia (27). Relaţiile Musson si Joyner&Boore au fost corectate cu efectele de
amplasament pentru măsurarea corectă a PGA[39].
Stamatovska si Petrovski [38]:
Ln (amax) [cm/s2] = 4,16765 + 1,11724 M – 1,44067 ln (R+C )+ε, σlnA (24)
2
unde: amax este este acceleraţia maximă orizontală (PGA) în cm/s ;M este MGR;R este distanţa
hipocentrală în km;C este constanta; ε este o variabilă ce reprezintă incertitudinea in PGA;
Musson [25]: Ln (amax) [cm/s2] = 0,33 + 0,876 MGR – 1,657 ln R – 0,0004 h (25)
unde: amax este este acceleraţia maximă orizontală (PGA) in cm/s2; MGR= Mw (este magnitudinea
moment);R este distanţa hipocentrală în km.Valorile date de aceasta relaţie sunt departe de
realitate;
Joyner şi Boore , folosită deRadu et al.[33]:
Ln (amax )[mm/s2] = 5,56 + 1,154 M – 1,154 ln R – 0,007 h + 0,372 P (26)
unde: amax este acceleraţia maximă orizontală (PGA) în g, în plan orizontal şi M este
magnitudinea, ce este practic egală cu MW în toate cazurile;
Joyner & Boore şi folosită de Lungu et al.[16,17]:
Ln (amax )[cm/s2] = 8,136 + 0,876 MGR – 1,657 ln R – 0,0076 h (27)
157
unde: amax este acceleraţia maximă orizontală (PGA) în cm/s2, în plan orizontal;MGR= Mw (este
magnitudinea moment seismic );R este distanţa hipocentrală în km
A t t e n u a t io n L a w s
PG A e x p LA 1 LA 2 LA 4 LA 5 LA 6 LA 7 LA 8
LA 9 LA 10 LA 11 LA 12 LA 3 LA 14 LA 15 LA 16
LA 17 LA 18 Pe tr o v s k i JB - L u n g u Mus s on JB - R a d u
Mus s on JB - L u n g u
0 .1 JB -Ra d u
PGA (g)
Pe tr o v s k i
0 .0 1
0 .0 0 1
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 320
Ep ic ( k m )
Figura 6.Legile de atenuare pentru cutremurele de adâncime-intermediară din Vrancea: Mw =

6,4. Comparaţie între legile de atenuare noi şi cele disponibile[27,34,39].
A t t e n u a t io n L a w s
P G A e xp LA 1 LA 2 LA 4 LA 5 LA 6 LA 7 LA 8
LA 9 L A 10 L A 11 L A 12 LA 3 L A 14 L A 15 L A 16
L A 17 L A 18 P e tro v s k i J B -L u n g u M us so n J B -R a d u
JB _ L u n g u
Musson
JB _ Ra d u
0 .1
PGA (g)
Pe tr o v s ki
0 .0 1
0 .0 0 1
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 320 340
E p ic ( k m )
Figura 7. Legile de atenuare pentru cutremurele de adâncime-intermediară din Vrancea:Mw =

6,9. Comparaţie intre legile de atenuare noi şi cele disponibile[27,34,39].
158
A ttenuation Laws
P G A e xp LA 1 LA 2 LA 4 LA 5 LA 6 LA 7 LA 8
LA 9 LA 10 L A 11 LA 12 LA 3 L A 14 L A 15 L A 16
LA 17 LA 18 P e t ro v s k i J B -L u ng u M us s o n J B -R a du
JB-Lun gu
Mus s on
0.1
JB- Radu
PGA (g)
Petrov s ki
0.01
0 .001
0 20 40 60 80 10 0 12 0 140 160 180 200 220
Ep ic ( k m )
Figura 8. Legile de atenuare pentru cutremurele de adâncime-intermediară din Vrancea: Mw =

7,1. Comparaţie intre legile de atenuare noi şi cele disponibile[24,34,39].
Datorită faptului că, in relaţiile lor de atenuare, Musson si Joyner şi Boore (în formele
folosite de Lungu si Radu) au folosit valoarea PGA maximă(nu valoarea medie) în plan
orizontal şi nu s-au folosit condiţiile locale de amplasament, s-au corectat aceste doua relaţii cu
doi coeficienţi: 1)-c1 pentru a coverti valoarea PGA maximă în valoarea medie PGA,în planul
orizontal;şi ,2)- c2=0,8 ca un coeficient mediu pentru corectia de efecte de amplasament .
Pentru staţia seismică Măgurele (BMG), aflată la distanţa epicentrală ∆ =177,1358 km
,dacă folosim Figura 8, la această distanţă şi dacă folosim legea de atenuare (11) sau oricare
alta,avem:
Ln A(g)=-9,0056 +0,9889.7,1-0,003672.177,1358= -2,79105, rezultând
2
A(g)=0,061g=60,19 cm/s . Valoarea acceleratiilor, înregistrate la cutremurul din 30 august 1986
(MW=7.1) au fost: N-S:148,0 cm/s2(0,1508 g) ,iar pe direcţia E-W: 116,1 cm/s2. Dacă facem
media lor, rezultă A=132,05 cm/s2 .
Dacă considerăm staţia seismică INCERC,unde ∆ =123,25 km,obţinem A=73,32 cm/s2
şi valoarea maximă inregistrată a fost A= 95,3 cm/s2 , iar A(g)=0,0971g.Valorile sunt sensibil
mai mici decât cele înregistrate.
In concluzie:amplasamentele, situate pe direcţia NE-SV ,unde se află şi zona metropo-
litană Bucureşti, sunt expuse la riscuri seismice mai mari decât cele situate pe direcţia NV-SE,
iar analiza (neo)deterministă va confima această realitate[39].
6.4.Dependenţa puternică a proprietăţilor de atenuare de frecvenţă

Deosebit de importantă pentru studiile de hazard seismic este observaţia referitoare la
dependenţa puternică a proprietăţilor de atenuare de frecvenţă.
Harta, obţinută pentru cutremurul din 30 august 1986 (Figura 9a), scoate in evidenţă
două din caracteristicile principale, proprii tuturor cutremurelor subcrustale vrancene puternice,
şi anume: orientarea generală a izoacceleraţiilor pe directia NE-SV si existenţa unor acceleraţii
mari în zona epicentrală [37]. Acceleraţia maximă inregistrată în Focşani de aparatura
INCDFP, este de 312 cm/s2[4]. Pe hartă, în domeniul delimitat de izolinia de 100 de gali, se
găsesc doua zone de maxim, în care acceleraţia ajunge la valori de 200-250-312 gali[4]. Una din
159
aceste zone se află situată în partea de sud a Moldovei, zona Focşani, iar cealaltă în subcarpaţii
Munteniei. In Figura 10 este harta simplificată cu intensităţi la cutremurul din 30 august
1986(Klaus-Peter Bonjer[3]).
Figura 9.Distribuţia acceleraţiei orizontale maxime în timpul cutremurelor de la 30 august 1986

(Figura 6.9a – stânga) si 30 mai 1990 (Figura 9b – dreapta)[3].
Harta pentru cutremurul din 30 mai 1990 (Figura 9b) pune in evidenţă faptul că cele
mai mari acceleraţii se găsesc in partea de SV faţă de epicentru, mai precis în două zone alungite
pe direcţia NE-SV, una aflându-se în subcarpaţii Munteniei, iar cealaltă in Câmpia Română, la
nord de Bucureşti[3,4].
Variaţiile laterale în distribuţia mişcării terenului sunt, în general, dar mai ales, în
particular, în cazul cutremurelor vrâncene, datorate: sursei, propagării undelor seismice între
focar şi staţia seismică şi, fireşte şi datorită structurii locale. Radiaţia sursei joacă un rol
important in asimetria câmpului radiat de cutremurele vrâncene, produse la adâncimi
intermediare, în special în alungirea, la scară regională, pe direcţia NE-SV, şi al valorilor relativ
mici în zona epicentrală[4]. Totuşi, amplitudinile obţinute pentru trenul de unde S, în cazul
cutremurelor vrâncene moderate prezintă acceaşi orientare NE-SV ca şi-n cazul cutremurelor
puternice, indiferent de radiaţia specifică a sursei [3,4].
Ca o continuare a studiilor efectuate de Bonjer[3] şi Mândrescu[20], Grecu[11] prezintă
distribuţia acceleraţiei maxime pentru 4 cutremure vrâncene, cu magnitudini mici, produse la
adâncime intermediară cu parametrii principali din Tabelul 11. Hărţile au fost obţinute prin
interpolarea acceleraţiei maxime dintre cele doua componente orizontale, citite în trenul undelor
S, pentru toate staţiile cu accelerometre digitale K2 ce au înregistrat evenimentele din Tabelul
11.
Tabelul 11.Parametrii principali ai cutremurelor mai importante din anii 2004 si 2005.
Timpul la Latitudinea Longitudinea Adâncimea Magnitudinea

Nr. Data
origine (0N) (0E) (km) Mw
1 2004/09/27 09:16:22 45.70 26.45 166 4,6
2 2004/10/27 20:34:36 45.78 26.73 98 6,0
3 2005/05/14 01:53:21 45.68 26.54 148 5,1
4 2005/12/13 12:14:45 45.72 26.67 144 4,6
160
Figura 10.Harta cu intensităţi la cutremurul din 30.08.1986,MW=7,1 (Klaus-Peter Bonjer)[3]
Hărţile construite (Figura 11) scot in evidenţă următoarele caracteristici, comune tuturor
evenimentelor studiate,adică, cutremure relativ mici:(i)- orientarea generală a izoacceleraţiilor
pe direcţia aproximativă NE-SV; (ii)-valori mici ale acceleraţiilor în zona epicentrală pentru
aceste cutremure(epicentrul cutremurului este reprezentat cu o stea rosie); (iii)- zone cu valori
ridicate ale acceleraţiilor situate la distanţe relativ îndepărtate de epicentru. Existenţa acestor
zone de maxim în teritoriul extracarpatic, dispuse de o parte şi de cealaltă a regiunii epicentrale,
pe direcţia NE-SV se datorează şi condiţiilor geologice locale şi regionale, care amplifica
amplitudinea parametrilor mişcării terenului în anumite domenii de frecvenţă.
161
162
Figura 11. Hărţi cu distribuţia acceleraţiei maxime pentru cutremrele din: 27/09/2004(MW =
4,6); 27.10.2004(MW=6,0),14.05.2005(MW=5,1) şi 13.12.2005 (MW=4,6)[11] .
In etapele anterioare ale analizei,autorul [20]a evaluat funcţiile de amplificare,

dependente de frecvenţă, pentru amplasamentele staţiilor K2, şi aceste funcţii au fost estimate în
163
domeniul de frecvenţe 0,3-0,5 Hz până la 15 Hz ,utilizând trei tehnici diferite:(i)-metoda
rapoartelor spectrale H/V[11]; (ii)-metoda “Very Hard Rock”–VHR[11] şi,(iii)- metoda “Joint
Source Site Determination – JSSD[10]. In Figura 12 sunt prezentate amplificările mişcării
terenului(metoda VHR), obţinute pe baza observaţiilor cutremurelor vrâncene de adâncime
intermediară, înregistrate de staţiile K2. Pentru a avea o imagine cât mai de ansamblu, acestea au
fost combinate cu rezultatele obţinute de Grecu et al.[10,11] la înregistrările din timpul
experimentului CALIXTO.
Din analiza acestora se poate trage urmatoarea concluzie pentru zona metropolitană
Bucureşti: în domeniul frecvenţelor joase se pot observa amplificari mari în zona Bucurestiului
şi a Ploieştiului, dar şi spre Craiova. Amplificari importante (între 3 si 5) se pot observa şi-n
zona bazinului sedimentar Focşani.Totuşi,în cazul acestor cutremure cu magnitudini
mici,cuprinse intre 4,6 si 6,0 s-au obtinut amplificari realtiv mari , în domeniul de frecvenţe 5-
10 Hz.
In Figura 13 sunt comparate datele de acceleraţie (componentele orizontale), obţinute in
timpul a doua cutremure puternice (30 august 1986 şi 30 mai 1990) şi amplitudinile mişcării
terenului, modelate. Magnitudinile si adâncimile cutremurelor considerate (30 august 1986, Mw
=7,1, h = 130 km; 30 mai 1990, Mw = 6,9, h = 90 km) nu corespund parametrilor pentru care au
fost construite relaţiile şi de aceea valorile modelate au fost obţinute prin interpolare.
164
Figura 12. Hărţi cu amplificarea mişcării terenului în benzile de frecvenţă 0,5-2,5 Hz (prima)
şi 5,5-10,5 Hz (ultima)[11]
Sokolov et al.[37],utilizând media amplitudinilor amplificarii locale + 1 deviaţie standard
(curba AM1) au încercat să obţină o mai bună estimare a amplitudinii vârfului pentru
cutremurele reale. Rezultatele obţinute, folosind media amplitudinilor (curba AM) si media + 2
deviaţii standard (curba AM2), pot fi considerate în mod “rezonabil” limitele, inferioară şi
superioară, ale amplitudinilor posibile.
Figura 13. Comparaţie între valorile de acceleraţie înregistrate,în zona Sud-Vest cu frecvenţe
între 0,1- 4Hz, în timpul celor 2 cutremure majore si relaţiile de atenuare dependente de regiune,
corespunzătoare. Variantele AM, AM1, AM2 arată datele obţinute folosind media, media + 1
deviatie standard si media + 2 deviaţii standard[11,37].
165
Figura 14. Hărţile macroseimice observate si modelarea distribuţiei parametrilor mişcării
terenului (intensitatea MSK, PGA şi PGV) pentru cutremurele majore vrâncene:a)-Cutremurul
din 10 noiembrie, 1940 (MW=7,7;h=140 km);b)-Cutremurul din 4 martie, 1977(MW=7,4;h=95
km) [37].
166
Odată cu creşterea magnitudinii, nivelul cel mai mare al acceleraţiei terenului poate fi
observat pentru regiunea “Sud-Vest” în care se află aria metropolitană Bucureşti. De asemenea,
această regiune este caracterizată de nivelul cel mai mare de amplificare pentru frecvenţe mai
mici de 4-5 Hz, astfel că aici sunt aşteptate şi cele mai mari viteze de vârf (PGV), pentru întregul
interval de magnitudini considerat în comparaţie cu celelalte regiuni. Curbele de atenuare pentru
intensitate prezintă aceleaşi particularităţi ca în cazul curbelor obţinute pentru PGV: valorile
intensităţii seismice sunt mai mari in regiunea “Sud-Vest” decât in celelalte regiuni pentru
aceleaşi distanţe epicentrale(Figura 14).
Figura 15.Analiza pseudoacceleraţiilor spectrale(PSA) pentru fracţiunea de amortizare critică

ζ=5%.(a-c).Comparaţie între amplitudinile (componentele orizontale) obţinute în timpul
cutremurelor vrâncene sau la cele modelate, în aria metropolitană Bucureşti şi valorile PSA
(regiunea “Sud-Vest”,variantele AM si AM1).(a)-cutremurul din 30 august ,1986 (MW=7,2 şi
h=130 km); b)-cutremurul din 30 mai ,1990 (MW=6,9 si h=90 km); c)-cutremurul din 4
martie,1977 (MW=7,4 si h=95 km) şi din 10 noiembrie,1940(MW =7,7 si h=140 km)[37]:1-date
observate; 2-date obţinute la staţia INCERC; 3-date modelate; 4-date modelate pentru
cutremurul din 10 noiembrie,1940.(d)-PSA normalizat (împărţit la PGA), calculat din
înregistrările făcute la cutremurele din 1977,1986 şi 1990 în aria metropolitană
Bucureşti.Curbele pentru unele staţii seismice (MTR-Metrou,INC-INCERC,MLT-
Militari,BAL-Balta Albă) sunt marcate în Fig. 15(d).
In Figura 15 se poate vedea variaţia pseudoacceleraţiilor spectrale (PSA=ω2Sd) cu

frecvenţa, pentru fracţiunea de amortizare critică,ζ=5% şi tot aici se face o comparaţie între
ampli-tudinile (componentele orizontale), obţinute în timpul cutremurelor vrâncene
167
înregistrate(1977, 1986 şi 1990) sau modelate(1940).In toate figurile, de la a) la d), se vede o
frecvenţă de 0,64-0,66 Hz(T=1,5-1,55 secunde), când au loc amplificari mari ale acceleraţiilor
spectrale,la toate cutremurele luate în analiză,inclusiv în staţiile seismice MTR(Metrou),
INC(INCERC), MLT(Militari) şi BAL(Balta Albă)[27].
In Figura 16 ,pentru comparaţie, avem relaţia dintre magnitudinea MW şi PGA- pentru
zona epicentrală Vrancea, iar in Figura 17 este data distribuţia intensităţilor
macroseismice(MM) pentru zona metropolitană Bucureşti în funcţie de magnitudinea(Mw) şi de
adâncimea(h,km) de producere a cutremurelor vrâncene puternice din ultimii 200 de ani[19]
Figura 16.Relaţia dintre magnitudinea MW şi PGA- pentru zona epicentrală Vrancea.Cele mai
bune corelaţii s-au obţinut în fitările exponenţiale cu accelerţtii filtrate pâna la 5 Hz.[19].
6.5.Analiza probabilistă. Etapa a-IV-a în determinarea hazardului seismic

In etapa a-4-a de analiză probabilistă,etapa finală,se face determinarea hazardului
seismic în amplasament .Aceasta etapă este complet diferită de cea din analiza deterministă
/(neo)deterministă, aşa cum se va vedea în capitolele următoare.In acest caz,efectele tuturor
cutremurelor,de diferite mărimi,ce apar în diferite locuri, din diferite surse seismice cu diferite
probabilităţi de apariţie, sunt integrate intr-o curbă unică ce arată probabilitatea de depăşire cu
diferite nivele a mişcării terenului (de exemplu,acceleraţia maximă,intensitatea maximă etc.) în
amplasamnet,în timpul unei perioade de timp „t”. Altfel spus, etapa a-4-a constă în integrarea
efectelor tuturor cutremurelor de diferite mărimi, ce se produc în diferite locuri, în diferite surse,
cu diferite probabilităţi de apariţie într-o singură curbă ce dă probabilitatea de depăşire a
diferitor nivele ale miscării terenului, în cursul unei anumite perioade de timp „t”.
Teorema probabilităţii totale a lui Cornell[5] este folosită pentru a exprima probabilitatea de
apariţie sau de depăşire a oricărui nivel de mişcare a terenului,în orice amplasament,
considerând toate regiunile cu surse seismice ce-l inconjoară. In analiza probabilistă,sursele
sunt în mod explicit definite ca având un potenţial seismic uniform,adică,probabilitatea de
apariţie a cutremurelor sau a unui cutremur de o anumită mărime este aceeaşi în cadrul sursei.
Analiza a fost prezentată în Capitolul 3.4, inclusiv în cele menţionte privind valabilitatea
ipotezele folosite în definirea teoremei lui Cornell
168
Figura 17.Distribuţia intensităţilor macroseismice(MMI-axa z) pentru zona metropolitană
Bucureşti în funcţie de magnitudinea (Mw-axa x) şi adâncimea(h,km-axa y) de producere a
cutremurelor vrâncene puternice din ultimii 200 de ani[19].
6.5.1.Curbele de hazard seismic – modelul Enescu
Enescu et al.[7] au fost primii ce au aplicat pentru Vrancea modelul probabilistic

Epstein-Lomnitz[9],bazat pe prima distribuţie de valori extreme (Gumbel[12]) într-o relaţie de
forma:
Ln NM =8,908-1,83 MGR (37)
sau Log NM =3,869 -0,795 MGR (38)
unde NM este numărul anual estimat de cutremure cu magnitudini egale sau mai mari decât
MGR.
Perioada medie de reapariţie/revenire a unui cutremur de magnitudine egală sau mai
mare decât MGR ,adică, TR =1/NM este:
Log TR =0,795MGR – 3,869 (39)
In construirea relaţiilor (37)-(39),Enescu et al.[7] au folosit magnitudinile cutremurelor
ce au avut loc în perioada 1934-1973, iar mai târziu,Moldovan[24] , folosind cutremurele din
perioda 1934 -1991, a obţinut urmatoarea relaţie:
Log TR= 0,796 MGR -3,906 (40)
unde coeficienţii sunt foarte apropiati de cei din ec.(39).In Tabelul 12. sunt prezentate aceste
valori ale perioadelor medii de revenire, folosind ec.(39) si (40).In opinia noastră această
perioadă medie de revenire nu este un parametru realist,el fiind un parametru lipsit de sens
fizic.Aceasta perioadă de revenire este,prin urmare,convenţional presupusă a fi:TR =200 ani;475
ani;1000 ani sau 5.000 ani.
169
Tabelul 12. Valorile perioadelor medii de revenire a cutremurelor puternice folosind ec.(39-49)
MGR MGR ≥ 6,7 MGR ≥ 7,0 MGR ≥ 7,2 MGR ≥ 7,4 MGR ≥ 7,5 Autori
TR 29 50 72 103 124 ani Enescu et al.[16]
TR 27 46 67 96 115 ani Moldovan [20]
TR (final) 30 50 70 100 120 ani
Hazardul seismic sau probabilitatea de apariţie a unui cutremur vrâncean cu

magnitudinea MGR sau mai mare, într-o perioadă de ani, notată aici cu „ D” , poate fi exprimată
,conform Enescu et al.[7] , prin relaţia:
HD(M) = 1-exp([-7391,55 D exp(-1,83 MGR)] (41)
şi această relaţie a fost folosită pentru a calcula curbele de hazard seismic pentru cutremurele
subcrustale vrâncene, pentru diferite perioade de timp D (Figura 18 ).
Figura 18.Hazardul generat de cutremurele subcrustale vrâncene pentru diferite perioade de

timp D(ani) [7,8]
170
6.5.2.Curbele de hazard seismic pentru aria metropolitană Bucureşti
Pe baza datelor cuprinse în acest capitol şi în cele precedente, folosind analizele făcute
si pentru alte obiective deosebite (de exemplu,CNE Cernavodă, Casa Parlamentului etc.) rezultă
curbele de hazard seismic total, pentru zona metropolitană Bucureşti, pentru cutremurele
intermediare vrâncene şi cele din sursele: Vrancea-cutremure normale, Şhabla, Dulovo,
Dobrogea Nord si Câmpia Română, (Figura 19), respectiv ,separat, pentru sursele seismice
menţionate (Figura 20 si 21). Valorile numerice ale curbelor de hazard sunt prezentate în
Tabelele 13-16.
Contribuţia relativă a perechilor de magnitudine-distanţă epicentrală pentru acceleraţia,(deci,

analiza pe magnitudine) PGA = 0,3g în amplasamentul/zona metropolitană Bucureşti este dată
in Figura 22 si Tabelul 17:
• In domeniul de magnitudini 4,0 – 5,0 participă în exclusivitate sursa seismică Câmpia-
Română– 14,2 % - datorită distanţelor hipocentrale mici asociate acestei surse;
• In domeniul de magnitudini 5,0 – 6,0 participă într-o mare măsură sursa seismică
Câmpia-Română, în domeniul de distanţe epicentrale 0 - 50 km, şi intr-o foarte mică
masură Câmpia-Română, în domeniul de distanţe epicentrale 50 - 100 km;
• In domeniul de magnitudini 6,0 – 7,0 participă într-o mică măsură sursa seismică
Vrancea-intermediar, în domeniul de distanţe epicentrale 150 - 200 km;
• In domeniul de magnitudini 7,0 – 8,0 ,sursa seismică Vrancea-intermediar contribuie în
cea mai mare măsură - 60% - pentru distanţe epicentrale 150 - 200 km şi - 4% - pentru
distanţe epicentrale > 200 km. Celelalte surse seismice nu participă la hazardul seismic
pentru această acceleraţie;
•
Curbele de Hazard Seismic Total.
Amplasament Bucuresti.
BUC - 5% BUC - Mediu BUC - 95%
1.E+00
1.E-01
Probabilitatea de Depasire
1.E-02
1.E-03
1.E-04
1.E-05
1.E-06
1.E-07
0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
Acceleratia, PGA (g)
Figura 19. Curbele de hazard seismic total pentru zona metropolitană Bucureşti pentru toate
sursele seismice
171
Tabelul 14.Valorile curbelor de hazard seismic total
Hazardul TOTAL - BUCURESTI
Acc Cuantila Cuantila Cuantila Cuantila Cuantila
Ind [g] ( 5%) (15%) (50%) (85%) (95%) Medie Minim Maxim
1 0.00 8.07E-01 8.34E-01 8.74E-01 9.09E-01 9.29E-01 8.72E-01 7.02E-01 9.70E-01
2 0.05 6.16E-02 7.11E-02 8.69E-02 1.07E-01 1.26E-01 8.95E-02 3.66E-02 1.89E-01
3 0.10 2.01E-02 2.34E-02 2.96E-02 3.72E-02 4.50E-02 3.08E-02 1.09E-02 7.21E-02
4 0.15 8.97E-03 1.07E-02 1.38E-02 1.78E-02 2.19E-02 1.45E-02 4.50E-03 3.67E-02
5 0.20 4.61E-03 5.54E-03 7.31E-03 9.67E-03 1.23E-02 7.77E-03 2.13E-03 2.12E-02
6 0.25 2.57E-03 3.11E-03 4.19E-03 5.68E-03 7.34E-03 4.51E-03 1.10E-03 1.32E-02
7 0.30 1.51E-03 1.85E-03 2.53E-03 3.51E-03 4.64E-03 2.76E-03 6.08E-04 8.58E-03
8 0.35 9.31E-04 1.15E-03 1.60E-03 2.25E-03 3.05E-03 1.76E-03 3.53E-04 5.78E-03
9 0.40 5.92E-04 7.39E-04 1.05E-03 1.49E-03 2.06E-03 1.16E-03 2.13E-04 4.00E-03
10 0.45 3.86E-04 4.89E-04 6.99E-04 1.01E-03 1.42E-03 7.81E-04 1.33E-04 2.83E-03
11 0.50 2.59E-04 3.31E-04 4.79E-04 7.03E-04 9.98E-04 5.40E-04 8.61E-05 2.05E-03
12 0.55 1.79E-04 2.28E-04 3.35E-04 4.95E-04 7.19E-04 3.81E-04 5.70E-05 1.50E-03
13 0.60 1.27E-04 1.61E-04 2.40E-04 3.60E-04 5.26E-04 2.74E-04 3.86E-05 1.12E-03
14 0.65 8.92E-05 1.16E-04 1.73E-04 2.63E-04 3.86E-04 2.00E-04 2.67E-05 8.43E-04
15 0.70 6.53E-05 8.42E-05 1.27E-04 1.94E-04 2.89E-04 1.48E-04 1.88E-05 6.43E-04
16 0.75 4.88E-05 6.25E-05 9.49E-05 1.45E-04 2.19E-04 1.11E-04 1.34E-05 4.96E-04
17 0.80 3.60E-05 4.68E-05 7.14E-05 1.10E-04 1.67E-04 8.41E-05 9.74E-06 3.86E-04
18 0.85 2.69E-05 3.54E-05 5.42E-05 8.48E-05 1.29E-04 6.44E-05 7.17E-06 3.03E-04
19 0.90 2.04E-05 2.70E-05 4.19E-05 6.52E-05 1.01E-04 4.98E-05 5.34E-06 2.40E-04
20 0.95 1.58E-05 2.08E-05 3.25E-05 5.08E-05 7.97E-05 3.89E-05 4.03E-06 1.92E-04
21 1.00 1.23E-05 1.62E-05 2.54E-05 4.03E-05 6.29E-05 3.06E-05 3.07E-06 1.54E-04
Tabelul 15. Hazardul mediu corespunzator surselor seismice. Amplasamentul Bucureşti.
Surse Seismice
Ind PGA[g] TOTAL VI VN SA DU DN CR
1 0.00 8.72E-01 7.57E-01 1.82E-01 1.06E-01 5.85E-02 1.70E-01 7.61E-02
2 0.05 8.95E-02 5.95E-02 5.97E-04 1.15E-03 3.54E-03 8.38E-05 2.47E-02
3 0.10 3.08E-02 2.02E-02 2.39E-05 8.30E-05 4.61E-04 1.96E-06 9.41E-03
4 0.15 1.45E-02 9.41E-03 2.50E-06 1.24E-05 9.95E-05 1.37E-07 4.53E-03
5 0.20 7.77E-03 4.98E-03 4.14E-07 2.69E-06 2.86E-05 1.33E-08 2.47E-03
6 0.25 4.51E-03 2.84E-03 8.72E-08 7.43E-07 9.86E-06 1.05E-09 1.46E-03
7 0.30 2.76E-03 1.70E-03 2.02E-08 2.42E-07 3.88E-06 2.86E-11 9.13E-04
8 0.35 1.76E-03 1.06E-03 4.67E-09 8.86E-08 1.69E-06 0.00E+00 5.96E-04
9 0.40 1.16E-03 6.79E-04 9.77E-10 3.50E-08 7.92E-07 4.02E-04
10 0.45 7.81E-04 4.48E-04 1.52E-10 1.44E-08 3.96E-07 2.79E-04
11 0.50 5.40E-04 3.02E-04 1.28E-11 5.84E-09 2.08E-07 1.98E-04
12 0.55 3.81E-04 2.07E-04 1.71E-13 2.22E-09 1.14E-07 1.44E-04
13 0.60 2.74E-04 1.45E-04 0.00E+00 7.44E-10 6.45E-08 1.06E-04
14 0.65 2.00E-04 1.03E-04 2.00E-10 3.75E-08 7.93E-05
15 0.70 1.48E-04 7.39E-05 3.76E-11 2.22E-08 6.02E-05
16 0.75 1.11E-04 5.38E-05 3.64E-12 1.34E-08 4.62E-05
17 0.80 8.41E-05 3.96E-05 0.00E+00 8.09E-09 3.59E-05
18 0.85 6.44E-05 2.95E-05 4.91E-09 2.81E-05
19 0.90 4.98E-05 2.22E-05 2.96E-09 2.23E-05
20 0.95 3.89E-05 1.68E-05 1.77E-09 1.77E-05
21 1.00 3.06E-05 1.29E-05 1.03E-09 1.43E-05
172
Tabelul 16. Contribuţia relativă a surselor seismice la hazardul mediu total.
Descompunerea dupa surse seismice [%]
Sursa seismică PGA [g]
0.1 0.2 0.3
Vrancea-intermediar(VI) 66.7 66.6 65.2
Vrancea-normal(VN) 0.0 0.0 0.0
Shabla(SA) 0.1 0.0 0.0
Dulovo(DU) 1.5 0.4 0.1
Dobrogea-Nord(DN) 0.0 0.0 0.0
Câmpia-Romana(CR) 31.7 33.0 34.6
TOTAL 100 100 100
• Contributiile relative sunt date in procente;

• Valorile zero sunt valori neglijabile in comparatie cu unitatea;
Semnificaţia abrevierilor din Figurile 20-21 şi Tabelul 15:
VI – sursa Vrancea-intermediar;
VN – sursa Vrancea-normal;
SA – sursa Şhabla;
DU – sursa Dulovo;
DN – sursa Dobrogea-Nord;
CR – sursa Câmpia-Română;
SA.DU.VN.DN.CR – contribuţia cumulată a surselor SA, DU, VN, DN si CR.
Descompunerea Hazardului Seismic Mediu dupa

Magnitudine-Distanta Epicentrala
70.0
60.0
50.0
Probabilitate
40.0
30.0
20.0
10.0
7.0 - 8.0
0.0
6.0 - 7.0
w
,M
50
5.0 - 6.0
ne
0-
00
di
-1
4.0 - 5.0
tu
15
50
ni
0
-
20
ag
0
10
00
-
Di st
0
>2
15
anta
Epic
e ntr
ala
(km
)
Figura 22. Contribuţia relativă a perechilor de magnitudine-distanţă epicentrală pentru

acceleraţia PGA = 0,3g pentru zona metropolitană Bucureşti, [1].
173
Tabelul 17.Contribuţia relativă a perechilor de magnitudine-distanţă epicentrală pentru
acceleraţia amax = 0,3g pentru zona metropolitană Bucureşti.
PGA = 0.3 g Magnitudinea, Mw
Distanţa epicentrală (km) 4. 0 - 5. 0 5. 0 - 6. 0 6. 0 - 7. 0 7. 0 - 8. 0
0-50 14.2% 20.0%
50 - 100 0.1% 0.3%
100 - 150 0.0% 0.0% 0.1%
150 - 200 0.0% 0.0% 1.6% 60.0%
>200 0.0% 0.0% 0.1% 3.5%
Următoarele concluzii reies pentru amplasamentul asociat zonei metropolitane

Bucureşti,analiza făcută pe surse seismice:
¾ PSHA mediu pe domeniul de acceleraţii 0.0g-0.3 g
z peste 65 - 67% - sursa Vrancea-intermediar;
z între 31 – 35% - sursa Câmpia-Romănă;
z celelalte surse seismice - o pondere nesemnificativă;
¾ PSHA mediu pentru PGA = 0,3 g
z sursa Vrancea-intermediar - 65%;
z Câmpia-Română - 35%;
z Vrancea-normal, Shabla-Dulovo şi Dobrogea-Nord - contribuţie nesemnificativă;
¾ Estimarea cutremurul de proiectare:
z probabilitatea anuală de depăşire: 10-2 ev/an (Trevenire = 100 ani), rezultă
PGA = 0.18g;
z probabilitatea anuală de depăşire: 10-3 ev/an,T revenire =588 ani pentru VI-
Tabelul 15 (Vrancea intermediar-VI) ,la rubrica VI-Hazard mediu etc.
In finalul tezei sale de doctorat,Androne[1] , în urma analizei PSHA făcută pentru CNE
Cernavodă, în comparaţie cu zona seismogenă Bucureşti, analiză făcută pe ambele
amplasamente,după ce prezintă influenţele şi ponderele lor, face şi o comparatie între
amplasamentele Cernavoda si Bucureşti.
Evaluarea PSHA pe amplasamentul Bucureşti - Vrancea-intermediar; Vrancea-normal;
Shabla; Dulovo; Dobrogea-Nord; Câmpia-Română, ajunge la următoarele concluzii:
▀ Hazardul seismic pe amplasamentul Bucureşti - valori mai mari decât pe
amplasamentul Cernavodă .
Cauze: - distribuţia distanţelor epicentrale este uşor deplasată spre valori mai mici;
- atenuarea pe direcţia Vrancea-Bucureşti (direcţia NE-SV) este mai mică decât pe
direcţia Vrancea-Cernavodă (direcţia NV-SE);
▀ Contribuţia domeniilor de magnitudini şi distanţe epicentrale la hazardul mediu total:
• Mw = 4-5: Ambele amplasamente - foarte uşor afectate de sursa locală asociată;
• Mw = 5-6: Amplasamnetul Cernavodă - nu este afectat de nici o sursa seismică;
Amplasamentul Bucureşti - primeşte contribuţia sursei Câmpia-Română;
• Mw = 6–7:Amplasamentul Cernavodă - mică contribuţie a sursei Shabla, dat fiind
apropierea acestei surse de acest amplasament.
Amplasamentul Bucureşti - Shabla nu participă la hazard;
Vrancea-intermediar îşi face simţită prezenţa;
• Mw = 7 – 8:Amplasamentul Cernavodă-Vrancea-intermediar contribuie cu peste
90% !
Shabla contribuie sub 10%;
Amplasamentul Bucureşti - Vrancea-intermediar contribuie exclusiv;
174
Concluzie: Amplasamentele, situate pe direcţia NE-SV, sunt expuse la riscuri seismice
mai mari decât cele situate pe direcţia NV-SE;
Observaţie:Sursa CR(Câmpia Română),în această analiză este puternic mărită. Dacă luam
hazardul CR la jumatate, obţinem o perioada de revenire , T = 448 ani, foarte apropiată de
perioada de reve-nire de proiectare,T= 475 ani
Bibliografie
[1].Androne,M.(2005).Contribuţii la evaluarea probabilistică a hazardului seismic pe un
amplasament cu aplicaţii la obiective de mare importanţă,Teza de doctorat,2005,Institutul de
Mecanica Solidelor,Academia Română,conducator dr.mat.Chiroiu Veturia;
[2].Anghel,M.(2009).Aspecte ale „Teoriei Mulţimilor Vagi” ce intervin în interpretarea hărţilor
de hazard,Capitolul 5 din monografia „Cercetări privind hazardul seismic la nivel naţional si
local.Harti de hazard seismic general şi local(microzonare)”.Coordonator Gh.Marmureanu.
Editura Tehnopress(Editura acreditata de CNCSIS),p.114-147, ISBN:978-973-702-698-9;
[3].Bonjer K.–P.,Rizescu M., Grecu B., Sokolov V.,Radulian M., Dinu C.(2002). Ground
motion pattern of large and moderate intermediate depth Vrancea earthquakes: first steps
towards the generation of regional shakemaps in Romania, Conference “Earthquake Loss
Estimation and Risk Reduction”, Bucharest, Book of abstracts;
[4].Cornea,I.,Mărmureanu,Gh.,Oncescu,M.,Balan,St.(1987).Introducere in mecanica fenomnelor
seismice si inginerie seismică,Ed.Academiei Române,p.550;
[5].Cornell C. A., 1968. Engineering seismic risk analysis, Bull. Seism. Soc. Am., 58,
1583–1606.
[6].Crouse,C.B.(1993),Ground Motion Attenuation Equation for Earthquakes of the Cascadia
Subduction Zone, Japan-US Workshop on Strong Motion Data Proc.of the International
Workshop on Strong Motion Data,Menlo Park,California,Dec.13-17,1993, Vol.1,pp.66-67;
[7].Enescu,D.,Marza,V.,Zamarca,I.(1974),Revue Romaine de Geophysique,18,67-79;
[8].Enescu,B.D.,Enescu,D.(2005).Romanian Reports in Physics,57,I;
[9].Epstein,B.,Lomnitz,C.(1966).Nature,211,954-956;
[10].Grecu, B., V. Sokolov and K.-P. Bonjer,(2004). Analysis of site response characteristics in
Romania using earthquake record obtained during CALIXTO experiment. 29th General
Assembly of European Seismological Commision, Potsdam, September 12-17, Book of abstracts
[11].Grecu,B.,(2009).Efectele locale in amplasamentele staţiilor reţelei de accelerometre digitale
şi influenţa lor asupra distribuţiei intensităţii seismice,Capitolul 12.4,p.619-630, din Volumul
“Cercetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti”,Coordonator
Gh.Mărmureanu,Editura Tehnopress(Editura acreditată de CNCSIS)-ISBN:978-973-702-701-6;
[12].Gumbel,J.E.(1958).Statistics of extremes,Collumbia University Press,New York,
[13].Iai ,S.,Matsunga,Y.,Morita ,T.,Sakurai,H.,Eurata,E.,Mukai ,K.(1993),Attenuation of Peak
Ground Acceleration in Japan, Japan-US Workshop on Strong Motion Data Proc. of the Interna-
tional Workshop on Strong Motion Data,Menlo Park,California,Dec.13-17,1993,Vol.1,
pp.67-70.
[14].Joyner,W.B.,Boore,D,M.(1982).Empirical Prediction of Ground Motion,BSSA,72,S43-S60;
[15].Lermo, J. and F.J.Chavez-Garcia,(1993). Site effect evaluation using spectral ratios with
only one station, Bull. Seism. Soc. Am. 83, 1574-1594;
[16].Lungu,D.,Coman,O.(1995),Experience Database of Romanian Facilities Subjected to the
Last Three Vrancea Earthquakes.Part 1.Probabilistic Hazard Analysis to the Vrancea Earthquake
in Romania,Contract No.8223/EN,Prepared for IAEA ,Vienna,Austria;
[17].Lungu, D., Cornea, T., Aldea, A., Zaicenco, A., 1997, Basic representation of seismic
action. In “Design of Structures in Seismic Zones” (eds. D. Lungu, F. Mazzolani, S. Savidis),
Bridgeman Ltd., Timisoara, pp. 9-60;
175
[18].Mărmureanu,Gh.,Androne,M.,Radulian,M.,Popescu,E.,Cioflan,C.O.,Plăcintă,A.O.,
Moldovan., I. A., Serban,V.(2005).Attenuation of the peak ground motion for the special case of
Vrancea intermediate-depth earthquakes and seismic hazard assessment at NPP Cernavoda,
Proc. of the Second International Conference “Science and Technology for Safe
Developement of Lifeline Systems” Natural Risks:Earthquakes and Co-seismic Associated
Risks, Neotectonics and Seismic Hazard Assessment in the CEI Area, 24-25 October, 2005,
Bratislava, 128-133.
[19].Marmureanu, Gh.,Cioflan,C.O.,Marmureanu,A.(2006)Cercetări privind realizarea
sistemului de avertizare seismică în timp real a autorităţilor asupra iminenţei unui cutremur
vrâncean catas-trofal/Relaţii dintre acceleraţia maximă şi intensitatea seismică
Mercalli,Contract nr.25/2005-PNCDI-I,Programul Securitate;
[20].Mandrescu N.(1995).Cutremurele subcrustale din anii 1986(30 August) si 1990 (30 si 31
Mai); Semnificatii geologice si seismologice. St. Cerc. Geofiz, 33, 31-49;
[21].McGuire R. K.(1976). FORTRAN computer program for seismic risk analysis, US
Department of the Interior Geological Survey, Open-File Report, 76–67;
[22].McGuire,R.K.(2004).Seismic hazard and risk analysis,Earthquake Engineering Research
Institute (EERI) Publication,No.MNO-10,ISBN:#0-943198-01-1.
[23].McVerry,G.,Dowrick,D.,Cousins,J.,Porritt,T.(1993), Note on PGA Comparative
Study:New Zealand Data, Japan-US Workshop on Strong Motion Data Proc.of the International
Workshop on Strong Motion Data,Menlo Park,California,Dec.13-17,1993, Vol.1,pp.70-81;
[24].Moldovan,Iren-Adelina(2002), Metode si modele statistice in seismologie cu aplicatii la
studiul complex al cutremurelor din unele zone ale Romaniei,Teză de doctorat, Conducător:
D.Enescu,Biblioteca INCDFP,Bucureşti;
[25].Musson, R. M. W. (1999). Probabilistic seismic hazard maps for the North Balkan Region,
Ann. Di Geofisica, 42, 1109-1124;
[26].Oncescu, M.C., Camelbeeck, T. and Martin, H.(1994). Source parameters for the Roermond
aftershocks of 1992 April 13 - May 2 and site spectra for P and S waves at the Belgian seismic
network, Geophys. J. Int. 116, 673-682;
[27].Popescu E.,Cioflan C.O.,Radulian M.,Placinta A.O.,Moldovan I.A.(2007).Attenuation
relations for the seismic ground motion induced by Vrancea intermediate-depth
earthquakes,International Symposium on Strong Vrancea Earthquakes and Risk
Mitigation,Oct.4-6,2007,Bucharest,p.152-159;
[28].Rabinowitz,N.;van Eck,T.(1988)A note on the Fuzzy Set Theory concept with an
application to Seismic Hazard Analysis. Bull.seism.Soc.Am.,78,1603-1610.
[29].Radu C.(1971),Catalogul cutremurelor produse pe teritoriul României în perioada 1901-
1970 (CNB).Manuscris,Bucureşti,1971;
[30].Radu C.(1971),Catalogul cutremurelor puternice produse pe teritoriul României in perioada
antrioară anului 1900 (CNA).Manuscris,Bucureşti,1971;
[31].Radu C.(1979),Catalogul cutremurelor puternice produse pe teritoriul României, Partea I-
înainte de 1901.Partea II-1901-1979.Cercetari seismologice asupra cutremurului din 4 martie
1977 (Editori: Cornea I.,Radu C.),723-752,Ed.ICEFIZ,Bucureşti;
[32].Radu Cornelius,Polonic Gabriela (1982).Seismicitatea teritoriului României cu referire
specială la regiunea Vrancea,Capitolul IV din Monografia «Cutremurul de pământ din România
de la 4 martie 1977,p.75-137,, Coordonatori:Ştefan Bălan,Valeriu Cristescu,Ion Cornea,Editura
Acade-miei Române,Bucuresti;
[33].Radu C., Lungu D., Demitriu S., Coman O. (1994). Recurrence, attenuation and dynamic
amplification for intermediate depth Vrancea earthquakes, Proceedings of the XXIV ESC
General Assembly, vol. 3, Athens, Greece, 1736-1745;
[34].Radulian,M.,Moldoveanu,T.,Popescu,E.,Grecu,B.,Bazacliu,O,Placintă,A.O,(2004).Updatin
g of the geological, geophysical, seismotectonic,s eismic and soil dynamic data to obtain the
176
final assessment of the seismic hazard at the Cernavoda site-Research Report,Contract
786/2003-Subproject SP3:Propagation models of the seismic ground motions;
[35].Saragoni et al.(1993),Attenuation Relations for Chile, Japan-US Workshop on Strong
Motion Data, Proc.of the International Workshop on Strong Motion Data,Menlo
Park,California,Dec.13-17,1993, Vol.1,pp.89-105;
[36].Sokolov, V., Yu.,C.-H.,Loh,Wen,K-L,(2000).Empirical study of sediment-filled basin
response: a case of Taipei city, Earthquake Spectra 16, 681-707;
[37].Sokolov,V.,Bonjer,K-P,Wenzel,F.,Grecu,B.,Radulian,M.(2008).Ground-motion prediction
equations for the intermediate depth Vrancea earthquakes,Bull.Earthquake Eng.,6,p.367-388;
[38].Stamatovska,S.,Petrovski,D.,(1996).Empirical attenuation acceleration laws for Vrancea
intermediate earthquakes, Proceedings of Eleventh World Conference on Earthquake
Engineering, Skopje,1996.
[39].*** Final evaluation of the seismic hazard for the NPP Cernavoda using the „expert”
analysis, Contract nr. 35 /2002-2003 with CITON-RAAN. The research was required by the
International Agency for Atomic Energy (IAEA) - Vienna, in the process of seismic
reevaluation of some of these objectives;
177
Capitolul 7
Calculul semnalului seismic pe traseul focar - roca de bază , a zonei metro-
politane Bucureşti
7.1. Generarea semnalului seismic la nivelul rocii de bazǎ, în analiza

(neo)deterministă
Metoda (neo)deterministă furnizează o estimare a hazardului seismic pe baza unui
complex de informaţii foarte diverse: seismice, tectonice, geologice, geotehnice etc. Spre
deosebire de analiza de hazard seismic, efectuată prin metode statistic-probabiliste, concluziile
analizei deterministe sunt clare, atat analiştilor (seismologi), cât şi utilizatorilor (ingineri
constructori) sau publicului larg.
Aceasta analiză nu oferă informaţii despre posibilitatea apariţiei cutremurului de control
şi nici despre posibilităţile de apariţie a unor parametri ai miscarii terenului, într-un interval de
timp. Acest tip de analiză este transparent, deschis discuţiilor şi furnizează utilizatorilor
scenarii inteligibile, cum ar fi , de ex., o evaluare a ceea ce s-ar putea întâmpla la un
amplasament în cel mai rău caz posibil.
Etapa a-IV-a a analizei de hazard sesmic, conform reprezentării schematice din Figura
1b (Capitolul 5), pentru estimarea unor parametri ai mişcării terenului în amplasamentul
analizat, se va realiza prin generarea de seismograme sintetice, pentru amplasamentele din
Bucureşti, seismograme ce reflectă istoria în timp a deplasărilor, vitezelor si a acceleraţiilor
induse în punctele de interes de cutremurele vrâncene puternice. Generarea de seismograme
sintetice ce vor fi verificate/calibrate pe semnalele reale, înregistrate in Bucureşti, la
cutremurele vrăncene puternice, are avantajul de a completa informaţiile despre răspunsul
seismic în amplasamentul de interes, deoarece înregistrările sunt prea puţine pentru ca
rezultatele lor să fie prelucrate statistic.
De asemenea, în analiza (neo)deterministă, calculul seismogramelor sintetice va fi de
maximă importanţă pentru studierea cazului celui mai rău posibil (worst case earthquake
scenario) şi a cazului cutremurului de control.
7.1.1.Metode de calcul ale seismogramelor la nivelul rocii de bază[10]

Problema calculării seismogramelor sintetice se reduce, de fapt, la rezolvarea unui
sistem de ecuaţii diferenţiale (1), pentru care nu este întotdeauna posibil să găsim o soluţie
analitică exactă.
∂ 2u x ∂σ ∂σ ∂σ
ρ 2 = ρX + xx + yx + zx
∂t ∂x ∂y ∂z
(1)
∂ uy
2
∂σ xy ∂σ yy ∂σ zy
ρ 2 = ρY + + +
∂t ∂x ∂y ∂z
∂ u
2
∂σ ∂σ ∂σ
ρ 2z = ρZ + xz + yz + zz
∂t ∂x ∂y ∂z
Există două moduri principale de rezolvare a sistemului (1): prin metode analitice şi prin
metode numerice; ambele modalităţi au propriile avantaje şi dezavantaje, deci, pentru atingerea
unui anumit obiectiv, este necesar să facem o alegere specifică, depinzând în principal de datele,
informaţiile pe care le avem la dispoziţie şi de gradul de precizie cu care dorim să evaluam
istoria în timp a mişcării seismice, la amplasamentul de interes. De exemplu, dacă avem de
studiat răspunsul seismic al unui bazin sedimentar complex este de preferat să folosim o metodă
numerică de rezolvare a sistemului (1); pe de altă parte, dacă dimensiunea modelului fizic, pe
care-l vom folosi în simularea mişcării seismice, depăşeşte cu mult principalele lungimi de
undă ale semnalului seismic, este de preferat să folosim o metodă analitică. Din cauza
178
diversităţii cazurilor la care se aplică aceste metode şi pentru a se beneficia de avantajele
ambelor metode se practică foarte des aplicarea tehnicilor hibride ce combină în diverse feluri
ambele metode, în funcţie de dimensiunile modelului, de cantitatea de informaţii, pe care o avem
despre structurile de propagare a semnalului seismic, de date eventual înregistrate la seisme
anterioare, de caracteristicile principalelor surse seismice ce afectează amplasamentul de interes
etc. Metoda hibridă, iniţiată de Fäh [25-28] şi continuu dezvoltată pe măsura aplicării ei în
diferite cazuri [12, 29, 36, 50, 51, 52, 56, 68] este o combinaţie a tehnicii sumării multimodale
aplicată mediului de propagare (bedrock) a undelor seismice, produse de sursă, cu tehnica
diferenţelor finite, aplicată structurii geologice locale a punctului de interes, pentru care dorim
o evaluare detaliată a mişcării şi a răspunsului seismic local.Schema de principiu a metodei este
prezentată în Figura 1. Pentru cazul cutremurelor puternice, produse în zona Vrancea,
bedrock-ul este modelat ca un mediu inelastic cu strate omogene şi paralele. Câmpul de unde
seismice, generat de sursa seismică, este evaluat prin metoda sumării multimodale [51, 68] şi
folosit apoi ca input în gridul folosit de tehnica diferenţelor finite pentru evaluarea mişcării
seismice, prin structura geologică locală a site-ului de interes, structură ce conţine strate cu
geometrii complexe şi numeroase neomogenităţi laterale.
Figura 1.Schema de principiu a metodei hibride
În Figura 2 se prezintă o schema sintetică a metodelor moderne de calculare a

seismogramelor sintetice pentru medii de propagare cu discontinuităţi laterale (anelastice,
heterogene, pentru care se iau în calcul efectele complexe date de împrăştierea undelor seismice
pe discontinuităţi structurale, de dimensiuni apropiate cu cele ale lungimilor de undă pentru care
facem simularea, compunerea undelor pe parcursul propagării, excitarea undelor de suprafaţă
etc.).Din cauza diversităţii cazurilor, la care se aplică aceste metode, şi pentru a beneficia de
avantajele ambelor metode, se practică foarte des aplicarea tehnicilor hibride ce combină în
diverse feluri ambele metode, în funcţie de dimensiunile modelului, de cantitatea de informaţii,
pe care o avem despre structurile de propagare a semnalului seismic, eventual date inregistrate
la seisme anterioare, de caracteristicile principaleleor surse seismice care afectează
amplasamentul de interes etc.
179
• Metoda sumării multimodale
Schwab [62, 63] a arătat posibilitatea tratării problemei propagării undelor în medii
stratificate cu strate omogene, atât în termeni de raze (teoria razei), cât şi în termeni de moduri
(soluţia modurilor normale). El a propus folosirea razei pentru determinarea începutului
înregistrarii într-un punct îndepărtat sau pentru distanţe moderate de sursa-receptor; la distanţe
mari, unde trebuie luate în considerare multe raze, este posibilă soluţia modurilor normale.
Pentru generarea semnalelor sintetice, prin sumare multimodală, mediul este presupus
stratificat, cu straturi omogene şi separate prin discontinuităţi de gradul I. Se consideră undele
plane cu viteza unghiulară „ω” şi viteza de fază orizontală „c”, ce se propagă într-un mediu
semiinfinit, format din „n” strate paralele, omogene şi izotrope, după cum este reprezentat in
Figura 3. Axa x este paralelă cu stratele, cu sensul pozitiv în direcţia de propagare a undelor.
Axa z este orientată spre mediu, în jos. Pentru stratul m se notează: ρm= densitatea, dm=
grosimea, λm si μm constantele elastice Lamé, λm= viteza de propagare a undelor direcţionale,
βm= viteza de propagare a undelor rotaţionale, k=ω/c= numărul de undă orizontal.
METODE TEHNICI
DIFERENTE FINITE
METODE
NUMERICE
ELEMENTE FINITE
METODE
PSEUDOSPECTRALE
METODE
ECUATII CU HIBRIDE
CONDITII LA
METODE TEORIA RAZEI

ANALITICE TEORIA RAZEI
SUMAREA
MULTIMODALA
Figura 2. Metode de calculare a seismogramelor sintetice
Sumarea modurilor superioare ale undelor de suprafaţă permite generarea

seismogramelor sintetice complete, chiar la frecvenţe mari. Punctul cheie în utilizarea sumării
multimodale este un calcul eficient al vitezei de fază pentru diferitele moduri, la intervale de
frecvenţă suficient de mici şi cu suficientă precizie[16], spre exemplu, pentru considerarea
tuturor modurilor din intervalul de frecvenţe 0.1-10Hz este suficientă folosirea unui interval de
0.5Hz.
Două probleme importante trebuie rezolvate la fiecare frecvenţă:(i)- determinarea corectă
a modurilor si, (ii)- evaluarea numărului minim de strate ce urmează a fi folosit.
180
Problema determinarii corecte a unui mod de vibratie apare în domeniul frecvenţelor
mari (frecvenţe mai mari de 0.1 Hz), unde mai multe moduri superioare sunt foarte apropiate
unul de altul. Determinarea numărului minim de strate utilizate – structura minimă- este
esenţială în atingerea unei precizii suficient de mari în determinarea vitezei de fază, prin
consumarea unui timp de calcul minim. Pentru asigurarea unei eficienţe înalte în calculul
seismogramelor, la nivelul rocii de bază, viteza de fază, atenuarea fazei, viteza de grup,
funcţiile proprii şi o serie de mărimi derivate din funcţiile proprii (elipticitatea, integrala
energiei etc.) trebuie calculate la intervale de frecvenţă constante. Un pas de 0, 05 Hz este
satisfăcător pentru alegerea unei frecvenţe maxime de 10 Hz. Structura minimă este esenţială în
ceea ce priveşte eficienţa si precizia în calculul valorilor proprii, al funcţiilor proprii şi al
mărimilor legate de acestea. Pentru fiecare mod este necesar să se determine, la fiecare
frecvenţă structura minimă ce urmează a fi folosită.
Directia de propagare
x
Suprafata libera
z0 1
z1
2
z2
zm-1
m
zm
zm+1 m+1
z
n-1
zn-1
n
Figura 3:Modelul mediului stratificat şi direcţia de propagare
Pornindu-se de la cea mai joasă frecvenţă, consistentă cu o valoare c = c0= 0, 98 βn

structura ce trebuie folosită la începutul fiecărui mod coincide cu numărul total de „n” strate ale
modelului structural. Pentru frecvenţele următoare, după ce s-a determinat viteza de fază, se pot
evalua şi funcţiile proprii. Se determină astfel adăncimea maximă de penetrare a modului
considerat, la frecvenţa respectivă. Toate stratele situate sub interfaţa j, corespunzătoare celei
mai adănci valori minime a lui Em , pot fi ignorate, iar parametrii stratului j+1 pot fi folosiţi
pentru a defini semispatiul. Cu această structură minimă este posibil de calculat valoarea finală a
vitezei de fază, cu mai mult de 8 cifre seminificative[52]. Repetarea acestei proceduri, pentru
fiecare frecvenţă şi mod, dă rezultate satisfăcătoare.
• Metoda multimodală pentru undele Love (SH), într-un semispaţiu

stratificat.
Presupunem că heterogenitatea verticală a semispaţiului, prin care se propag` undele
SH, este modelată cu o serie de (N–1) strate orizontale omogene, paralele la suprafaţa liberă.
Notaţii :ρm = densitate, αm = viteza undelor P, βm = viteza undelor S, dm = grosimea stratului
m.
181
Pentru undele Love (SH), soluţia periodică a ecuaţiilor elastice de mişcare pentru stratul
„m” sunt :
ux = uz = 0 (2)
(
u y = vm′ e
− ikrβm z
+ vm′′ e
ikrβm z
)⋅ e (
i ωt − kx )
şi componenta de efort asociată este :
σzy = μ ∂uy/∂z = ikμrβm(-v’me-ikr(βm)z + v’’me+ikrz) ei(tω-kz) (3)

unde v’m si v’’m sunt constante. Ţinând seama de convenţia de semn adoptată, termenul v’
reprezintă o undă plană a cărei direcţie de propagare face un unghi cot -i rβm cu direcţia +z, când
rβm este real, şi o undă de propagare în direcţia +z , când rβm este imaginar.Similar termenul în
v’’ reprezintă o undă plană, făcând acelaşi unghi cu direcţia –z, când rβm este real, şi o undă de
propagare în direcţia +x, cu amplitudine crescătoare, în direcţia +z , când rβm este imaginar ,
ceea ce este exemplificat in Figura 4. Precizăm că rβm este definit ca:
Figura 4 : (a)-unda plană a carei direcţie de propagare face unghiul cot-1(rβm) cu direcţia +z,
când rβm este real; (b)- unda care se propagă în direcţia +x şi a cărei amplitudine se atenuează
exponenţial pe direcţia +z , când rβm este imaginar ;(c)- unda plană a cărei directie de propagare
face unghiul cot-1(rβm) cu direcţia -z , când rβm este real;(d)- unda care se propagă in direcţia +x
şi a cărei amplitudine creşte exponenţial pe direcţia +z, când rβm este imaginar.
⎧ ⎛ 2
⎪ ⎜ c ⎞⎟ − 1 if c > βm
⎪⎪ ⎜⎝ β m ⎟⎠ (4)
rβ m = ⎨
⎪ ⎛ c ⎞
2
⎪ − i 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ if c < βm
⎪⎩ ⎝ βm ⎠
182
Pentru undele SH, condiţiile de contur, ce trebuie satisfăcute la orice interfaţă, sunt
continuitatea componentei transversale a deplasării, uy, şi continuitatea componentei
tangenţiale a efortului, σzy. In aceste condiţii satisfăcute putem utiliza metoda Thomson-Haskell
cu modificările ei [29, 62], pentru a calcula în mod eficient dispersia multimodală a undelor de
suprafaţă şi deci seismograme sintetice în medii inelastice .
Sa considerăm stratul m cu interfaţa (m – 1), unde stabilim originea sistemului de
coordonate. Este convenabil de a folosi u’y/c = ikuy , în loc de depasarea , uy, şi în acest fel
folosim mărimi nedimensionale.
La interfaţa (m – 1) avem :
(u’y / c)m-1 = ik(v;m + v’’m) (5)
(σxy)m-1 = ikμm rβm(v’’m – v’m)
în timp ce la interfaţa nr “m” avem :
(u’y / c)m = ik(v’m + v’’m)cosQm – k(v’m - v’’m)sinQm (6)

(σxy)m = - kμm rβm (v’m + v’’m)sinQm + ikμm rβm (v’’m - v’m)cosQm
unde definim Qm = k rβm dm şi renunţăm la termenul dependent de timp eiωt. Eliminând

cantităţile v’m şi v’’m în ecuaţiile (5) şi (6) , se obţine :
(u’y/c)m = (u’y/c)m-1 cosQm + I(σzy)m-1 (μm rβm)-1 sinQm
(7)
(σzy)m = (u’y/c)m-1 iμm rβm sinQm + (σzy)m-1 cosQm
Introducând matricea stratelor de pământ :
⎛ cos Qm i sin Qm μ m rβm ⎞

a m = ⎜⎜ ⎟
⎟ (8)
⎝ iμ m rβm sin Qm cos Qm ⎠
Ecuaţia (7) poate fi rescrisă in formă matriceală :

⎛ (u ′y c )m ⎞ ⎛ (u ′ c ) ⎞ (9)
⎜ ⎟ = am ⎜ y m−1 ⎟
⎜ (σ zy ) ⎟ ⎜ (σ zy ) ⎟
⎝ m ⎠ ⎝ m −1 ⎠
Ulterior substituind m cu valori dintre (N – 1) si 0 ajungem la :
⎛ (u ′y c )N −1 ⎞ ⎛ (u ′y c )N −2 ⎞ (10)
⎜ ⎟ A⎜⎜ ⎟
⎜ (σ zy ) ⎟ = (σ ) ⎟
⎝ N −1 ⎠ ⎝ zy N −2 ⎠
A = aN-1 aN-2 ………..a2 a1
unde A este o matrice 2 x 2.
Dacă acum folosim (5) cu m = N, şi reamintindu-ne că mereu condiţiile de graniţă a
undelor de suprafaţă şi condiţiile de suprafaţă liberă, implică faptul că vN’’ = 0 si (σzy)0 = 0,
avem:
A21 + μN rβm A11 = 0 (11)
Partea stângă a ecuaţiei (11) este funcţia de dispersie pentru undele SH, unde A21 şi A11
sunt elemente ale matricei A. Perechea (ω, c), pentru care funcţia de dispersie este zero, sunt
rădăcinile ei şi reprezintă valorile proprii ale problemei.Acestea, în acord cu numărul de zerouri
ale funcţiilor proprii corespunzatoare, uy(z, ω, c) şi σzy(z, ω, c), pot fi împărţite în curba de
183
dispersie a modului fundamental (care nu are câmpuri nodale), a primului mod (având un câmp
nodal), a celui de al doilea mod superior şi aşa mai departe. Odată ce viteza de fază „c” a fost
determinată, putem calcula analitic viteza de grup, folosind teoria funcţiilor implicite[62] şi a
funcţiilor proprii [29].
• Metoda multimodală pentru undele Rayleigh (P-SV) într-un

semispaţiu stratificat.
Pentru undele P-SV, soluţiile periodice ale ecuaţiei elastice de mişcare pentru stratul m
pot fi găsite combinând soluţiile undelor dilataţionale şi rotaţionale:
∂ux ∂uz
Δm = + = (Δ'me−ikrαmz + Δ''meikrαmz )ei(ωt −kx)
∂z ∂x
(12)
δm = ⎜
1 ⎛ ∂ux ∂uz ⎞
2 ⎝ ∂z
−
∂x ⎠
(
' − ikr z ' ' ikr z
⎟ = δ me βm + δ me βm )e
i (ωt − kx )
)
unde Δ'm , Δ''m , δ m' , δ m'' sunt constante. Termenul în Δ'm reprezintă o undă plană a cărei direcţie de
propagare face un unghi ctg −1rαm cu direcţia +z, când rαm este real, şi o undă ce se propagă în
direcţia +x cu amplitudinea scăzând exponential în direcţia +z , când rαm este imaginar. In mod
similar, termenul Δ''m reprezintă o undă plană ce face acelaşi unghi cu direcţia –z, când rαm este
real, şi o undă ce se propagă în direcţia +x cu amplitudinea crescând în direcţia +z, când rαm
este imaginar. Acelaşi lucru este valabil şi pentru termenii în δ m' şi δ m'' înlocuind rαm cu rβm. Prin
analogie cu rβm definit anterior, avem:
⎧ ⎛ 2
⎪ ⎜ c ⎞⎟ − 1 if c > α m
⎪⎪ ⎜⎝ α m ⎟⎠ (13)
rαm = ⎨
⎪ ⎛ c ⎞
2
⎪− i 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ if c < α m
⎪⎩ ⎝αm ⎠
In continuare, nu vom mai considera termenul ei (ωt − kx ) , iar deplasările şi componentele
dilataţionale şi rotaţionale ale stresului asociat se scriu:
αm2 ⎛ ∂Δm ⎞ βm2 ⎛ ∂δm ⎞
ux = − 2 ⎜ ⎟ −2 ⎜ ⎟
ω ⎝ ∂x ⎠ ω2 ⎝ ∂z ⎠
(14)
α 2
⎛ ∂Δm ⎞ β
2
⎛ ∂δm ⎞
uz = − m
⎜ ⎟+2 m
⎜ ⎟
ω 2
⎝ ∂z ⎠ ω
2
⎝ ∂x ⎠
⎧⎪ 2 ⎡ 2 2
2 αm ⎛ ∂ Δm ⎞ βm2 ⎛ ∂2δm ⎞⎤⎫⎪
σzz = ρm⎨αmΔm + 2βm ⎢ 2 ⎜⎜ 2 ⎟⎟ + 2 2 ⎜⎜ 2 ⎟⎟⎥⎬
⎪⎩ ⎣ω ⎝ ∂x ⎠ ω ⎝ ∂z ⎠⎦⎪⎭
(15)
⎧⎪ αm2 ⎛ ∂2Δm ⎞ βm2 ⎡⎛ ∂2δm ⎞ ⎛ ∂2δm ⎞⎤⎫⎪
σzx = 2β ρ ⎨− 2 ⎜⎜
2
⎟⎟ + 2 ⎢⎜⎜ 2 ⎟⎟ −⎜⎜ 2 ⎟⎟⎥⎬
m m
ω
⎪⎩ ⎝ ∂x∂z ⎠ ω ⎣⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂z ⎠⎦⎪⎭
184
In cazul undelor Rayleigh, condiţiile la limită ce trebuie satisfăcute la orice interfaţă,
sunt continuitatea deplasării şi a componentelor eforturilor unitare date de ecuaţiile (14) si (15).
La fel ca şi la undele Love, prin iteraţie se poate obţine funcţia de dispersie ale cărei
rădăcini sunt valorile proprii asociate undelor Rayleigh(unde P-SV) . După aflarea valorilor
proprii se pot calcula funcţiile proprii, adică deplasările şi tensiunile. Metoda sumărilor modale
permite rezolvarea, într-un mod exact şi complet, a ecuaţiei undelor (completă), pentru o
pereche (ω, c) deja considerată. Altfel spus, este posibilă descrierea întregului pachet de unde,
ce se propagă cu viteză de fază mai mică decât o valoare maximă fixată. Această valoare
maximă corespunde unei viteze a undei S în semispaţiul considerat. Deci metoda sumării
modale permite studiul unei structuri formate din mai multe strate în care se consideră zone de
viteză mică şi detalii ale secţiunii crustale. Această procedură stă la baza metodelor moderne şi
eficiente, ce se folosesc în calculul dispersiei multimodale în medii inelastice [51, 62, 63].
La calcularea seismogramelor sintetice (în termeni de deplasări, viteze, acceleraţii),
prin metoda sumării modurilor, avem nevoie de întregul spectru al vitezelor de fază şi de grup,
pentru undele de volum şi de suprafaţă, ce se pot propaga prin mediul structural considerat.
Estimarea contribuţiei diferitelor moduri de vibraţie la deplasarea rezultantă, produsă de undele
seismice la suprafaţa liberă, se face prin calcularea analitică a integralei energiei ce se defineşte
astfel:
2 2
∞
⎛ u y ( z) ⎞ ∞
⎛ u& ( z ) ⎞
I = ∫ ρ ( z)⎜ ⎟ dz = ∫ ρ ( z )⎜ y ⎟ dz (15-1)
⎜ u ( 0) ⎟ ⎜ u& (0) ⎟
0 ⎝ y ⎠ 0 ⎝ y ⎠
Din (15-1) se poate observa că integrala energiei I are valori mici când deplasarea
rezultantă la suprafaţa liberă (z=0) este mare. Modul fundamental de vibraţie are valorile cele
mai mici ale integralei I pe întreaga plajă de frecvenţe considerată, deci el are contribuţia
majoră în deplasarea rezultantă la suprafaţă, ceea ce este valabil pentru o sursă seismică
superficială (cutremure normale), iar calcularea seismogramelor sintetice se poate face cu un
număr relativ restrâns de moduri. Sursele seismice, cu adâncimi hipocentrale relativ mari –cum
este cazul cutremurelor intermediare – sunt capabile de a excita mai multe moduri de vibraţie în
structurile stratificate, deci contribuţia modurilor superioare începe să devină importantă iar în
calculul deplasărilor la suprafaţa liberă trebuie considerate mult mai multe sau chiar toate
modurile posibile, ceea ce duce la creşterea timpului de calculator.
Un alt factor important în calculul seismogramelor sintetice, prin metoda sumării
modurilor, este factorul de calitate al mediului de propagare, definit ca inversul produsului
dintre viteza de fază c şi atenuarea fazei respective C:
1 (15-2)
Q=
2Cc
Din ecuaţia (15-2) se poate observa că factorul de calitate trebuie să ia valori diferite (QP
şi QS) pentru undele P şi S în fiecare strat al structurii de propagare(Figura 6a, b). De aceea
modurile principale de vibraţie, respectiv modul fundamental şi primele moduri superioare,
care sunt caracterizate de valori mici ale integralei energiei, prezintă şi un fenomen de
stratificare al factorilor de calitate: valori mici pentru stratele superficiale (de obicei sedimentare)
şi valori mai mari în adâncime.
• Moduri radiate de surse punctuale în medii inelastice

Considerăm că sursa reprezintă falia, care se presupune a fi plană, şi că există o
discontinuitate în deplasare şi în câmpul stresului de forfecare, în raport cu planul faliei. Iar
stresul normal este considerat a fi continuu de-a lungul planului faliei. Maruyama [45] şi
Burridge şi Knopoff [7] au demonstrat, folosind teorema reprezentării, echivalenţa riguroasă a
efectelor, dintre o falie medie cu discontinuităţi în deplasări şi în câmpul stresului de forfecare,
şi un mediu fără falii unde se aplică forţe de volum corespunzătoare.
185
Conform procedurii, propuse de Kausel şi Schwab [35], se poate considera că domeniul
de perioade şi lungimi de undă de interes conţine valori mari în comparaţie cu timpul de parcurs
şi cu dimensiunile sursei. Atunci funcţia de sursă, ce descrie discontinuitatea deplasării de-a
lungul faliei, poate fi aproximată cu o funcţie treaptă în timp şi o sursă punctuală în spaţiu. Dacă
stresul normal este continuu de-a lungul faliei, atunci pentru teorema de reprezentare forţa de
volum echivalentă, într-un mediu fără falii, este un cuplu dublu cu momentul total nul.Cu
aceste consideraţii, valorile proprii şi funcţiile proprii ale problemei fiind determinate, se poate
scrie expresia deplasării în funcţie de timp, ceea ce reprezintă, de fapt, seismograma sintetică,
pentru cele trei componente ale mişcării. Expresia asimptotică a transformatei Fourier (FT) a
∞
deplasării U=(Ux, Uy, Uz) la distanţa r faţă de sursă se scrie U = ∑ m U , unde m este indexul
m =1
modului, iar:
3
−i π
e⎡4 kR e−ikR r −ωrC2 R ε0ux (z,ω )⎤
m
Ux (r, z,ω ) = ⎢χR (hs ,ϕ )S (ω ) ⎥
2π ⎢⎣ r 2cRvgRI1R ⎥⎦
m (16)
3
kL e−ikL r −ωrC2 L uy (z,ω ) ⎤
−i π
e 4 ⎡
m
U y (r, z,ω ) = χ (
⎢ L sh ,ϕ )S (ω ) ⎥
2π ⎣⎢ r 2cLvgLI1L ⎦⎥
m
π
−i
m
Uz (r, z,ω )= Ux (r, z,ω )e 2 ε0−1
m
R şi L se referă la cantităţile asociate cu modurile Rayleigh şi respectiv Love.
In ecuaţiile de mai sus S(ω) = S(ω) ei arg(S(ω)) este FT a funcţiei sursă de timp, iar
χ (hs ,ϕ ) reprezintă dependenţa azimutală a factorului de excitaţie [5]:
(17)
χR (hs ,ϕ ) = d0 + i(d1R sinϕ + d2R cosϕ ) + d3R sin2ϕ + d4R cos2ϕ
χL (hs ,ϕ ) = i(d1L sinϕ + d2L cosϕ ) + d3L sin2ϕ + d4L cos2ϕ
1
cu d 0 = B(hs )sin λ sin 2δ iar pentru modurile superioare avem:
2
d1R = −C(hs )sin λ cos 2δ

d 2 R = −C(hs )cos λ cosδ pentru unde P-SV (11.18)
d 3R = A(hs )cos λ sin δ (Rayleigh)
1
d 4 R = − A(hs )sin λ cos 2δ
2
şi
186
d1L = G(hs )cos λ sin δ
d2 L = −G(hs )sin λ cos 2δ
pentru unde SH (Love) (11.19)
1
d3L = V (hs )sin λ sin 2δ
2
d4 L = V (hs )cos λ sin δ
Figura 5.Sistemul de referinţă folosit pentru descrierea sursei seismice,
unde ϕ este unghiul dintre strike (al faliei) şi direcţia ce leagă epicentrul de staţie, măsurat în
sens trigonometric; hs este adâncimea focală; δ este unghiul „dip” şi λ este unghiul „rake”,
după cum se arată in Figura 5 .Funcţiile de hs , care apar în ecuaţiile (18) şi (19) depind de
valorile funcţiilor proprii în focar:
187
u *x (hs )
A(hs ) = −
u z (0 )
⎛ β 2 (h ) ⎞ u * (h ) 2 σ zz* (hs )
B (hs ) = −⎜⎜ 3 − 4 2 s ⎟⎟ x s −
⎝ α (hs ) ⎠ u z (0 ) ρ (hs )α 2 (hs ) u⋅ z (0 ) / c
(20)
1 σ zx (hs )
C (hs ) = −
μ (hs ) u⋅ (0 ) / c
z
1 σ zy (hs )
*
G (hs ) = −
μ (hs ) u⋅ (0 ) / c
y
⋅
u y (hs ) u y (hs )
V (hs ) = =
u y (0 ) u y (0 )
⋅
unde asteriscul * indică partea imaginară a cantităţii complexe.
Cantităţile I1R , L sunt integralele de energie şi se definesc:

⎛ u (z ) ⎞
2
∞
I1L = ∫ ρ ( z )⎜⎜ y ⎟ dz
0
u
⎝ y (0 ) ⎟
⎠ (21)
∞
I1R = ∫ ρ (z )[y (z ) + y (z )]dz
2 2
1 3
0
In ecuatiile (21) s-au folosit notaţiile :
u z (z )
y1 =
u z (0 )
(22)
u x ( z ) u *x ( z )
y3 = −i =
u z (0 ) u z (0 )
Viteza de grup vg se calculează analitic din viteza de fază:

c
vg = (23)
ω ∂c
1−
c ∂ω
C2 reprezintă atenuarea fazei şi exprimă efectele datorate inelasticităţii şi se poate

calcula analitic, folosind tehnici variaţionale [1, 65].Pentru modurile Love avem:
188
⎡ ⎛ * ⎞2 2⎤
∞
⎢ 1 ⎜ σ ⎟ ⎛ u ⎞ ⎥
∫0 μB1B2 ⎢ μ 2 ⎜ ⋅ ⎟ + ⎜⎜ uy (0) ⎟⎟ ⎥dz
zy y
(24)
⎣⎢ ⎝ u(0) / c ⎠
⎝ ⎠⎥
C2L = ⎦
2
∞
⎛ u ⎞
c∫ μ⎜ y ⎟ dz
⎜ u (0) ⎟
0 ⎝ y ⎠
unde „c” este viteza de fază în cazul perfect elastic, iar B1 şi B2 sunt viteza undelor S, şi
atenuarea fazei undelor S respectiv pentru viteza complexă a undelor de volum [53]
1 1 1 (25)
= = − iB2
β β1 + iβ2 B1
Pentru modurile Rayleigh avem , conform [51]:

Im (I 4 R ) (26)
C =
2 ω kI 3 R
2R
unde k este numărul de undă în cazul perfect elastic, iar integralele I3R şi I4R se definesc ca:
⎧⎡
∞
λ2 ⎤ 2 1 ⎛ λ ⎞ ⎫
I 3R = ∫ ⎨⎢(λ + 2μ ) − ⎥ y3 − ⎜⎜ y1 y4 − ⎟⎟ y2 y3 ⎬dz
0 ⎩⎣
λ + 2μ ⎦ k⎝ λ + 2μ ⎠ ⎭
⎧ ⎡ 2⎛ λ2 ⎞ 2⎤ ⎫
⎪δ (λ + 2 μ )⎢
1
y 2
−(2 ky y + k ⎜1 + ) ⎟
⎜ (λ + 2μ )2 ⎟ y3 ⎥ + ⎪
(27)
∞
⎪ ⎢⎣ (λ + 2 μ )2 2 2 3
⎝ ⎠ ⎥⎦ ⎪
I 4R = ∫⎨ ⎬
⎡ ⎤
0⎪
( ) ⎪
2
y4 2k
⎪+ δμ μ 2 + δλ ⎢ λ + 2μ y2 y3 − kλy3 ⎥ dz
2
⎪
⎩ ⎣ ⎦ ⎭
In ecuatiile (27) s-au folosit y1 şi y3 , definiţi în ecuaţiile (22), iar y2 şi y4 definiţi prin
ecuaţiile (28)
σ (z ) k σ * (z )
y 2 = zz = − ⋅ zz
u z (0 ) u z (0 ) / c (28)
σ xz ( z ) k σ zx* ( z )
y4 = −i =
u z (0 ) ⋅
u z (0 ) / c
Diferenţialele folosite în (27) sunt :

(
δ (λ + 2μ) = ρ α12 −α22 −α 2 + 2iρα1α2 )
( )
δμ = ρ β12 − β22 − β 2 + 2iρβ1β2 (29)
δλ = ρ[(α −α −α ) − 2(β − β − β )](α −α −α ) + 2iρ(α α − 2β β )

2
1
2
2
2
1
2 2
2
2 2
1
2
2
2
1 2 1
In (29), α şi β sunt vitezele undelor P şi S în cazul perfect elastic.Pentru medii

inelastice avem:
189
1 1 1
= = − iA2 (30)
α α1 + iα2 A1
cu A1 şi A2 viteza undelor P respectiv atenuarea fazei undelor P.
Seismograma sintetică poate fi obţinută cu trei zecimale, folosind transformata Fourier
punând condiţia să fie satisfăcută kr>10[51], iar un model cinematic realist poate fi adoptat[52]
în corelaţie cu metoda analitică a sumărilor modale. Falia de lungime finită este modelată ca o
serie de puncte de sursă, dispuse într-o reţea, de-a lungul faliei plane, cu un anumit pas.
Seismograma se calculează însumând seriile de timp, radiate de o singură sursă punctuală, cu o
anumită deplasare în timp, care este dată de procesul de rupere. Rezultanta seriilor de timp arată
influenţa pe care o au directivitatea şi distribuţia eliberării de energie în timp, asupra mişcării
simulate a terenului.
Metoda hibridă necesită două feluri de date de intrare:(i)-cele privitoare la sursa seismică
şi, (ii)-cele privitoare la structurile geologice ce constituie mediul de propagare a semnalului
seismic, de la sursă până la fundamentul zonei metropolitane Bucureşti şi apoi până la suprafaţa
liberă.(câmp liber).Aici analiza va fi făcută până sub Bucureşti.
7.2.Modelarea sursei seismice

Modelarea sursei seismice, în metoda hibridă, se face prin formalismul introdus în [5].
Geometria sursei seismice şi sistemul de coordonate, folosite în simulări, este prezentat în
Figura 5 în care:ϕ(strike-receiver) este unghiul format de direcţia faliei (strike) cu o linie
imaginară, trasată prin epicentru şi poziţia „receptorului”staţiei seismice, δ este unghiul de
înclinare al faliei (dip), iar λ reprezintă unghiul direcţiei de mişcare pe planul de falie (rake).
Funcţia de timp a sursei seismice, modelate în această aproximaţie, este de tip treaptă,
componenta normală a tensiunii este continuă pe falie. Reprezentarea echivalentă a sursei, într-
un mediu stratificat, este un punct în care acţionează un cuplu-dublu de forţe.
Răspunsul la un cuplu dublu este obţinut prin suprapunerea a două cupluri de forţe
ortogonale, iar deplasările produse de acestea sunt descrise de funcţiile Haskell [31], din care
se reţine numai primul termen (cel care descrie deplasarea în câmp îndepărtat-cazul zonei
metropolitane Bucureşti) pentru cazul distanţei epicentrale Δ >> Λ lungimea de undă specifică.
În această aproximaţie se poate calcula pentru punctul respectiv istoria în timp a deplasărilor
produse de sursă, cu o precizie de 3 cifre semnificative. Seismogramele calculate în această
aproximaţie conţin toate undele a căror viteză de fază este mai mică decât viteza undelor S în
semispaţiul elastic, ce limitează în adâncime mediul stratificat, în care se află sursa punctuală.
Această aproximaţie a sursei seismice (punctuală, cuplu-dublu de forţe echivalente) descrie
aproape satisfăcător chiar şi cutremure intermediare puternice. Pentru Vrancea, există totuşi
evenimente, generate în şocuri multiple, la care procesul de rupere este foarte complex, de
tipul evenimentului din 4 martie 1977 [48], pentru care parametrii geometrici şi dinamici ai
focarelor [20] depăşesc clar limitările modelărilor cu sursă punctuală; testele efectuate cu
metoda hibridă pentru evenimentul respectiv, arată că în astfel de cazuri se poate folosi şi o
modelare cu sursă extinsă de tipul unor secvenţe temporale de surse punctiforme. După cum s-a
demonstrat în [19], modelul, ce reprezintă cel mai bine evenimentele seismice vrâncene
intermediare, este dipolul dublu care se propagă pe suprafaţa de rupere cu o viteză mai mică
decât viteza undelor transversale în mediul focarului. Parametrii de modelare a surselor seismice
astfel simulate sunt prezentaţi în Tabelul 1.
190
Tabelul 1.Parametrii de modelare ai surselor seismice
Cutremur Lat.[º] Lon[º] H [km] Strike [º] Dip [º] Rake [º] Mw M0[N.m]
VR86, 08/30/1986 45.52 26.49 131 227 65 104 7.1 6 · 1019
VR901, 05/30/1990 45.92 26.81 90 236 63 101 6.9 3.81 · 1019
VR902, 05/31/1990 45.83 26.89 87 308 71 97 6.4 3.7 · 1018
VR04, 10/27/2004 45.84 26.63 105.4 208 85 114 6.0 2.6 · 1018
Studiul cataloagelor de mecanisme focale a evidenţiat faptul că evenimentele majore de

adâncime intermediară sunt de tip faliere inversă cu axa tensiunilor aproape verticală şi axa
presiunilor aproape orizontală, planul de rupere având o orientare NE-SV. Acest tip de
mecanism (denumit în continuare “clasă A”) este prezent la aproape 90% din toate evenimentele
pentru care s-au calculat parametrii de mecanism focal, indiferent de magnitudine. Al doilea tip
de mecanism focal caracterizează cutremurele de “clasă B” prezintă o orientare NV-SE a
planului de rupere şi are axa presiunilor P paralelă cu Arcul Carpatic [60].Cele mai puternice
cutremure generate de sursa subcrustală Vrancea sunt în principal de clasă A :10 noiembrie 1940
(MW=7, 7; M0=5, 1x1020) ; 4 martie 1977 (MW=7, 4; M0=1, 5 x1020) ; 30 august 1986 (MW=7, 1;
M0=6x1019) şi 30 mai 1990 (MW=6, 9; M0=3, 81x1019) . Din clasa B avem înregistrări
disponibile doar pentru 2 evenimente puternice 31 mai 1990 (MW=6, 4; M0= 3, 7 x1018) şi cel
mai recent 27 octombrie 2004 (MW = 6, 1).
7.3.Structurile de propagare a undelor seismice pe traseul focar-roca de bază

Etapa a III-a (Figura 1b, Capitolul 5) a analizei de hazard determinist prevede simularea
mişcării seismice la amplasamentul de interes prin considerarea tututor factorilor cunoscuţi a
influenţa propagarea undelor seismice din focar la roca de bază.
Pentru cazul cutremurelor puternice, produse în zona Vrancea, bedrock-ul dintre
Vrancea şi aria metropolitană Bucureşti este modelat ca un mediu inelastic cu strate omogene şi
paralele, caracterizate de parametrii fizico-mecanici, determinaţi din recentele experimente de
tomografie şi refracţie seismică, pe direcţia Vrancea-Bucureşti, şi este continuat până la
adâncimi de aprox.1000 km cu proprietăţile medii continentale ale litosferei inferioare şi ale
mantalei .
Modelele folosite pentru descrierea proprietăţilor litosferei sunt adoptate pe baza:
a)-modelelor crustale de viteze, utilizate în localizarea cutremurelor ce folosesc în
principal informaţiile provenite din investigaţiile petroliere [57], iar adâncimile
discontinuităţilor Conrad, Moho şi a limitei litosferă-astenosferă sunt adoptate pe baze
geofizice [59, 61] sau seismologice [22].Importante schimbări în structurile geologice clasic
acceptate pentru zona de interes au fost furnizate de experimentul de refracţie seismică
Vrancea”99 ale cărui rezultate [32] au fost incluse în modelarea structurilor geologice ce conţin
sursa seismică (Vrancea, VR) şi Platforma Moesică;
b)-prezenţei unui canal de viteză scăzută pentru undele transversale, în partea adâncă a litosferei,
ulterior modificat pentru a include foarte recentele rezultate ale experimentelor de tomografie
seismică a zonei Vrancea [44];
c)-adoptarea unui model continental mediu curent folosit în seismologia modernă pentru
adâncimi mai mari de 250 km [61].
In modelarea numerică, informaţiile geologice sunt conţinute în datele despre adâncime,
grosimea stratelor geologice, densitate, despre vitezele undelor seismice transversale şi
longitudinale, în aceste strate, despre factorii de calitate corespunzători –în conexiune directă cu
atenuarea undelor seismice, pe parcursul din focar până la suprafaţa Pământului.
Modelele, elaborate pentru simularea mişcării seismice datorate cutremurelor vrâncene
intermediare, constau din succesiuni de strate orizontale cu neomogenităţi laterale, caracterizate
191
prin adâncime, grosime, valori ale vitezelor seismice, prin densitate şi prin factori de calitate
corespunzători fiecărui tip de undă seismică. La adâncimi mai mari de 250, 300 km, pentru
structurile de propagare a semnalului seismic, se adoptă un model mediu continental, deoarece
parametrii impuşi de modelarea cutremurelor vrâncene , respectiv adâncimea focarelor şi
conţinutul important în perioade lungi al semnalului seismic radiat de acesta, necesită
cunoaşterea parametrilor fizici pană la o adâncime de aprox 1.000 km.
• Structura Vrancea (VR)
Structura Vrancea (VR)- descrie zona seismogenă, ce conţine focarele cutremurelor de
adâncime intermediară şi este sursa cea mai importantă a hazardului seismic pentru România.
Principala caracteristică a acestei structuri este absenţa canalului de viteză scazută, pentru
undele seismice transversale, datorită faptului ca ea contine un segment de litosferă subdusă, ce
se întinde între 60 si 200 km adâncime. Fundamentul cristalin apare la adâmcime relativ mică
11, 6 km, iar discontimuitatea Moho se află situată la 41 km. Rezultatele experimentelor de
reflexie seismică au evidentiat o zonă de viteza scăzută , atât pentru undele transversale, cât si
pentru cele longitudinale, zonă evaluată la aproximativ 8 km grosime, începând cu adâncimea
de 47 km : vitezele undelor seismice sunt de 7, 6 km/s, pentru undele longitudinale, şi 4, 2
km/s, pentru cele transversale. Această zonă de viteze scăzute, atipică în configuraţia geologică
a altor zone seismogene, deşi lipsită de importanţă în ceea ce priveste propagarea semnalului
seismic la distanţe epicentrale mari, ar putea explica separarea seismicităţii superficiale a
regiunii Vrancea de cea de la adâncimi mai mari de 60 km. Pentru această regiune, partea
superficială a modelului de viteze, densităţi şi factori de calitate este prezentată in Figura 6a
până la adâncimea de 100 km.
• Structura Platforma Moesică
Structura Platforma Moesică este de tip platformă continentală, marginită la N, NE de
falia Trotuşului şi la Est de o falie mai importantă, Intramoesică.Structura este relativ simplă din
punct de vedere geologic: peste stratele cretacice şi miocene, ce au orizontul superior în jur de
1000 km adâncime, se găsesc depozite Pliocene cu o grosime de aproximativ 700m, peste care
se intinde o patură sedimentară cuaternară.Intr-o primă formă, înainte de a se termina
experimentul VRANCEA’99[32, 44] s-au folosit, în analizele noastre, datele prezentate in
Figurile 6a şi 6b.
0 0 0
10 10 10
20 20 20
30 30 30
adancime[km]
40 40 40
50 50 50
60 60 60
70 70 70
80 80 80
90 90 90
100 100 100
2.4 2.6 2.8 3 3.2 3.4 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200

rho[g/cm3] VP ; VS [km/s] QP; QS
Figura.6a. Structura de VP , VS, ρ, QP .QS - Vrancea(VR)
192
0 0 0
50 50 50
adancime[km]
100 100 100
150 150 150
200 200 200
250 250 250
2 2.4 2.8 3.2 3.6 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200

Figura 6b. Structura de VP , VS, ρ, QP .QS - Platform Moesică
7.3.1.Modele de viteze de strat alcatuite prin măsurători în foraje adânci [4]

Metoda seismică de refracţie, aplicată la o scară mare, nu permite diferenţierea vitezelor
seismice în partea superioară a pachetului de strate sedimentare.
Totusi exista diferenţe, ele fiind generate de compoziţia diversă a stratelor sedimentare în
diferite puncte ale profilului. Pentru a studia vitezele seismice au fost alese 7 foraje, situate in
apropierea profilului seismic (Figura 8), în care au fost măsurate vitezele undelor P
caracteristice fiecărui strat. Aceste viteze sunt prezentate în Figura 9 [4, 32].
Pornind de la nord spre sud, se poate observa că vitezele seismice de strat sunt relativ mari
în forajul 1- Zăbala, aflat in domeniul orogenului Carpatic, între 2700 m/s si 5200 m/s.
Spre sud, se afla forajul 2-Băsceni ce face trecerea spre domeniul sedimentar, ilustrat de
grupul de foraje 6001- Mizil, 1- Bira, 35- Snagov si 377 Bragadiru, în care sunt măsurate
viteze de strat foarte apropiate ca valoare, între 1500 şi 2800 m/s, cu exceptia forajului de la
Snagov în care viteza ajunge la 4000 m/s spre talpa forajului[4].
193
46.5 A
Legend
Shotpoint
C
46.0 Borehole
D
Zabala
E
45.5
L a t it u d e N
Bisceni
H
K
Mizil
45.0
L
Bira
Snagov
M
CasaScanteii
44.5
Calugareni
44.0
23 24 25 26 27 28 29
Longitude E
Figura 8. Poziţiile forajelor în apropierea profilului Vrancea’99 în care au fost măsurate
vitezele de strat [32]
194
Viteza de strat [km/s]
1000 2000 3000 4000 5000 6000
377Bragadiru
56 Calugareni
-500 6001Mizil
2Bisceni
-1000
1Zabala
-1500 2641CS
Adancime [m]
-2000
-2500 1Bira 35Snagov
-3000
-3500
-4000
Figura 9.Vitezele de strat ale forajelor din zona profilului seismic Vrancea’99.
Incepând cu 2461 m, la Casa Scânteii se inregistrează viteze mari, de circa 5500 m/s,
între 1500 si 2800 m adancime, limita de la 1500 m fiind cea dintre Neogen şi Cretacic (vezi
Figura 9 şi Figura 10).
Aceste viteze se întâlnesc şi în forajul de la Călugăreni la adâncimi mai mici, de circa
400 - 500 m, aratând o clară apropiere de suprafaţă a stratelor de calcare şi dolomite Cretacice
în care sunt înregistrate asemenea viteze de strat.
7.3.2.Modelul crustal de viteze pe aliniamentul Vrancea – sud-Bucureşti [32, 44]

Modelul crustal de viteze al profilului seismic arata o structura stratificată, ce conţine
cuvertura sedimentară, crusta cristalină si mantaua superioară (Figura 10). Vitezele medii
pentru întregul interval crustal , în crustă , sunt de Vp=6, 2 km/ si Vs=3.58 km/s.
De-a lungul profilului seismic, stiva sedimentară este alcătuită din 2 până la 4 strate. Vp
variază de la 2, 0 la 5, 8 km/s, iar Vs de la 1, 2 la 3, 6 km/s. In partea sudică a profilului, primul
strat sedimentar este alcătuit din sedimente de vârstă neogenă (strat1, Figura 10, Vp=2, 1-2, 7
km/s, Vs=1, 2-1, 6 km/s).
195
196
Figura 10. Secţiune seismică de viteze pe aliniamentul Bacău – zona Vrancea – sud-Bucureşti.
Numerele din fiecare strat reprezintă Vp(km/s)/Vs(km/s)/δ (kg/cm3)[4, 32].
De la capătul nordic al profilului, structura sedimentarului conţine Pânzele Moldavide,
alcătuite din sedimente (stratele 2 si 3) cu viteze Vp=3, 3-4, 8 km/s şi Vs=1, 7-2, 85 km/s). Al
patrulea strat (stratul 4) constituie autohtonul mezo-paleozoic al platformelor Scitică (în nord) si
Moesică (la sud de pichetul 25) cu Vp= 4, 7-5, 8 km/s şi Vs=2, 65-3, 25. Grosimea pachetului de
strate sedimentare variază de la cca 7-8 km, la marginile profilului, la cca 12-13 km, în centrul
său. Fundamentul cristalin este marcat de o creştere a vitezelor seismice la Vp=5, 9 km/s şi
respectiv Vs=3, 40-3, 45 km/s ( Figura 15 )[32].
Vitezele seismice în crustă sunt relativ constante de-a lungul interfeţelor şi gradual
crescătoare la Vp=6, 2 km/s şi Vs=3, 7 km/s la baza crustei superioare. O interfaţă crustală
definită prin reflexii PcP şi ScS separă crusta superioară de cea inferioară, la adâncimi cuprinse
între 20 şi 31 km adâncime.
Crusta inferioară este caracterizată prin viteze seismice crescătoare, în adâncime, de la
Vp=6, 7-7, 0 km/s şi respectiv Vs=3, 9-4, 07 km/s.
Adâncimea la baza crustei (Moho) creşte de la 38 km, în nord, la cca 41 km, în centrul
secţiunii, iar apoi scade la cca 30 km, în capătul sudic.
In mantaua superioară au fost detectate viteze Vp=7, 9 km/s şi Vs=4, 4 km/s.
Fiecare strat este caracterizat de anumite viteze seismice ale undelor P şi S şi, pe baza
lor, a fost făcută o interpretare geologică. Valorile de densitate din Figura 15 (a treia valoare
din fiecare strat) sunt caracteristice grupei de roci prezente în fiecare strat (Hauser at al.[32]).
Pe lângă caracteristicile de seismicitate ale sursei, pentru simulările efective ale mişcării
seismice, este necesară cunoaşterea parametrilor fizico-mecanici pentru structura litosferei, prin
care se propagă semnalul seismic până la o adâncime de aprox. 1000 km(cerinţă impusă atât de
adâncimea hipocentrală, cât şi de completitudinea calculului modurilor de vibraţie – prezentate
în partea I). Modelele adoptate pentru descrierea proprietătilor litosferei sunt construite pe baza:
a)-modelelor crustale de viteze, utilizate în localizarea cutremurelor, ce folosesc, în principal,
infor-maţiile provenite din investigaţiile petroliere, iar adâncimile discontinuităţilor Conrad,
Moho şi a limitei litosferă-astenosferă sunt adoptate pe baze geofizice sau seimologice.
Importante schimbări în structurile geologice “clasic” acceptate pentru zona de interes (numită
în continuare “isr”-Figura 11a) au fost furnizate de experimentul de refractie seismică
Vrancea’99 ale carui rezultate, încă în curs de publicare, au fost de asemenea încluse in acest
studiu (modelul elaborat poartă denumirea “sin”- Figura 11b) ;
b)- prezenţei unui canal de viteză scazută pentru undele transversale, în partea adâncă a
litosferei [4], ulterior modificat pentru a include foarte recentele rezultate ale experimentelor de
tomografie seismică a zonei Vrancea [32];
c)- adoptării unui model continental mediu curent, folosit în seismologia modernă pentru
adâncimi mai mari de 250 km [5].
Caracteristicile principale ale structurilor geologice, folosite în modelarea numerică,
sunt evidenţiate in figurile de mai jos. In modelarea numerică informatiile geologice sunt
conţinute în datele despre adâncime, despre grosimea straturilor geologice, densitate, despre
vitezele undelor seismice transversale şi longitudinale în aceste strate, despre factorii de calitate
corespunzatori –în conexiune directă cu atenuarea undelor seismice pe parcursul, din focar până
la suprafaţa Pământului.
Datele recente, furnizate de experimentul de reflexie seismică Vrancea 99[32, 44],
evidenţiază faptul că zona de viteze scăzute ce afecta propagarea undelor seismice, atât
transversale, cât si longitudinale în structura Vrancea , ce conţine sursele seismice, aici nu mai
este prezentă, modelul de viteze prezentând doar “clasicul” canal pentru undele S între 75 si
215 km adâncime, după cum se vede în Figurile 11a şi 11b, diferite cu puţin, de cele din
Figurile 6a şi 6b.
197
Figura 11a:Caracteristicile fizico-mecanice ale structurii de propagare a semnalului seismic
“isr” de la sursă până la roca de bază a regiunii mitropolitane Bucureşti, modificate conform
celor mai recente rezultate ale experimentului de refracţie seismică pe linia Bacău-Giurgiu
100
depth [km]
200
300
2 2.4 2.8 3.2 3.6 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200
density [g/cm2] velocity [km/s] Q
Figura 11b : Caracteristicile fizico-mecanice ale structurii de propagare a semnalului seismic

“sin”, de la sursă până la roca de bază a regiunii metropolitane Bucureşti, modificate conform
celor mai recente rezultate ale experimentului de refracţie seismică pe linia Bacău-Giurgiu
7.4.Accelerograme reprezentative la roca de bază a zonei metropolitane

Bucureşti
Pentru început s-a considerat un număr de 15 locaţii în zona metropolitană
Bucureşti(Figura 12 şi tabelul alăturat), dintre care 8 sunt chiar ale staţiilor seismice,
aparţinând INCDFP şi INCERC, care au înregistrat cutremurul din 30 august1986(MW =7, 1) :
Metrou IMGB(MTR), Militari (MLT), OTO(Otopeni), PND (Panduri), TIT(B-dulTitulescu),
MET(B-dul Metalurgiei), INC (sediul INCERC), BMG (Bucureşti Măgurele, sediul INCDFP).
Restul locaţiilor pentru care s-a făcut această aplicaţie sunt distribuite în acele zone ale oraşului
în care nu sau avut înregistrări ale acestui eveniment.Acceleraţiile de la roca de bază , amax-
198
bază, au fost calculate pentru o unitate energetică de magnitudine introdusă în focar. Momentul
seismic iniţial, folosit în programele de calcul ale seriilor temporale, a fost M0=1013N⋅m.
Dist.epicen- Adâncimea amax-bază amax-

Staţie Latitudine Longitudine trală[km] [m] [g/10] suprafaţă[g/10]
MTR 26, 143 44, 367 131, 03 420m 15, 4412 62, 6545
MLT 26, 028 44, 431 126, 39 460m 15, 8601 56, 168
OTO 26, 070 44, 549 112, 87 700m 24, 2318 43, 0122
PND 26, 065 44, 426 126, 11 400m 15, 3557 56, 6188
TIT 26, 066 44, 466 121, 81 460m 14, 5654 52, 3369
MET 26, 119 44, 375 130, 59 420m 15, 2611 61, 8121
INC 26, 162 44, 440 122, 78 420m 24, 9761 54, 8232
BMG 26, 030 44, 347 135, 32 700m 38, 0164 64, 0867
X1 26, 125 44, 480 120, 00 500m 16, 6144 51, 2476
X2 26, 110 44, 455 123, 00 500m 17, 8704 54, 3566
X3 26, 100 44, 425 126, 00 500m 18, 9503 57, 0711
X4 26, 085 44, 400 129, 00 500m 19, 9515 59, 9348
X5 26, 070 44, 380 132, 00 500m 20, 9148 62, 4646
44.60
OTO
44.50 X1
TIT
X2
INC
MLT PND X3
X4
44.40 X5
MET
MTR
BMG
44.30
25.90 26.00 26.10 26.20 26.30
Figura 12. Poziţiile celor 15 locaţii în zona metropolitană Bucureşti
Complexitatea structurii litologice superficiale(condiţii locale) în zona metropolitană

Bucureşti, prezentate mai sus, a făcut ca alegerea nivelului “roca de bază” pentru această
aplicaţie să rezide atât din considerente geologice, dar şi din considerente de calcul,
respectându-se, de asemenea, cadrul general al definiţiei.
Pentru semnalele prezentate, nivelul “rocă” de bază variază între adâncimile 400-700m
(în funcţie de condiţiile geologice strict locale), acolo unde vitezele undelor seismice secundare
au valori de cel puţin 780m/s. Pentru simulări s-au folosit, pe rând, structurile de propagare a
undelor seismice pe traseul Vrancea-Bucureşti, prezentate mai sus, cele mai reprezentative
accelerograme la roca de bază fiind prezentate în Figurile 13-19. In Figura 20 sunt prezentate
valorile maxime ale accelerogramelor la roca de bază, funcţie de distanţa epicentrală, precum şi
diferenţele dintre valorile calculate în cazurile“isr” şi “sin”.
199
20 20
acceleratie [g/10] 15 15
acceleratie [g/10]
10
10 INC2 MET 2
5
5
0
0
-5
-5
-10
-10 -15
-15 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
timp[s] timp [s]
25 20
20
15
15 MET 1
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
INC1 10
10
5 5
0 0
-5
-5
-10
-10
-15
-20 -15
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
timp [s] timp [s]
Figura 13. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază, în aria metropolitană
Bucureşti, pentru staţiile INCERC(INC2, INC1) şi Metalurgiei( MET2 şi MET1)
40
30
accel SH [g/10]
20
10
-10
-20
-30
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
timp [sec]
Figura 14.Acceleraţie transversală la roca de bază pentru site-ul Măgurele, adâncimea 700m.
200
20 20
MLT2 MTR2
10 10
acceleratia [g/10]
acceleratie [g/10]
0 0
-10 -10
-20 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
timp [sec] timp [sec]
20 20
MLT1 MTR1
acceleratie [g/10]
10 10
acceleratia [g/10]
0 0
-10 -10
-20 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
Figura 15. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază în Bucureşti, în staţiile
Militari(MLT1, MLT2) şi Metrou(MTR1 , MTR2)
.
15
20 OTO2 PND2
10
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 5
0
0
-5
-10
-10
-20 -15
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
25
15
20 OTO1
15 10 PND1
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10
5
5
0 0
-5
-10 -5
-15
-10
-20
-25 -15
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
Figura 16. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază în Bucureşti, în staţiile
Otopeni (OTO1 şi OTO2) şi Panduri (PND1 şi PN2)
201
20 20
TIT2
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
X1- sing
0 0
-10 -10
-20 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
20 20
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
TIT1 X1- isra
0 0
-10 -10
-20 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
Figura 17. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază în Bucureşti, in staţia
Titulescu (TIT1 şi TIT2) şi loactia X1 (Sing şi Isra)
20
20
X2- sin X3-sin

acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
0 0
-10 -10
-20
-20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
20 20
X2- isr X3- isr

acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
0 0
-10 -10
-20 -20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
Figura 18. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază în Bucureşti, în locaţiile
X2(Sin şi Isr) şi X3 (Sin şi Isr)
202
25
20
20
X4- sin 15
X5- sin
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
5
0 0
-5
-10 -10
-15
-20
-20
-25
20 30 40 50 60 70 80 20 40 60 80
20
20
X4- isr X5- isr
acceleratie [g/10]
acceleratie [g/10]
10 10
0 0
-10 -10
-20
-20
20 30 40 50 60 70 80 20 30 40 50 60 70 80
Figura 19. Cele mai reprezentative accelerograme la roca de bază în Bucureşti, în locaţiile
X4(Sin şi Isr) şi X5(Sin şi Isr)
26 B
BMG
INC
25 BMG
OTO
24 B
23
OTO
22 21.74
tia[g/10
]
21
19.95
ra
20
cele
19
ac
18.03
18 MLT
MTR
MET
17 16.61
TIT
16 INC MLT
PND MTR
MET
15 TIT
PND
14
110 115 120 125 130 135 140
distanta epicentrala [km]
Figura 20. Poziţia locaţiilor şi a staţiilor seismice pe zona ariei metropolitane Bucureşti şi
acceleraţiile calculate la nivelul rocii de bază, pentru o unitate energetică de magnitudine, în
funcţie de distanţa epicentrală a cutremurului din 30 august 1986, MW =7, 1[10].
7.5.Generarea semnalului seismic la nivelul rocii de bază,

folosindu-se „modelul zgomot şoc nestaţionar, filtrat neliniar”
In studiul răspunsului seismic al structurilor este esenţial să cunoaştem dinainte
mişcările seismice(inputul) de intrare, la care poate fi supusă structura.Datorită dezvoltării
reţelelor seismice de înregistrare, s-a obţinut un număr considerabil de înregistrări ale
203
cutremurelor puternice, în diferite ţari, inclusiv în ţara noastră şi pe raza oraşului Bucureşti,
dar nu în detaliu ca la o micro-zonare seismică. Pe de altă parte, din punct de vedere al
proiectării antiseimice a structurilor, aceste înregistrări nu sunt în totalitate acceptate, pentru a
fi folosite în determinarea răspunsului structural, deoarece orice cutremur înregistrat nu se va
repeta identic, iar raspunsul neliniar al sistemului este total diferit pentru cutremure cu
magitudini mai mari.
Accelerogramele cutremurelor puternice, înregistrate pe terenuri tari sau moi şi la
distanţe epicentrale medii, sunt in general extrem de neregulate şi au caracteristicile funcţiilor
aleatorii în timp.De regulă, funcţiile aleatorii în timp se numesc procese aleatorii.Un proces
aleatoriu este dat printr-un număr finit de realizări fizice, în cazul nostru, fiind tocmai
accelerogramele înregistrate în aceeaşi staţie seismică.
Jennings, Housner şi Tsai [64] au simulat diferite tipuri de cutremure, cu diferite
caracteristici, la nivelul suprafeţei terenului(free field). Ei au folosit un proces nestaţionar,
obţinut prin multiplicarea unui zgomot alb, filtrat cu o funcţie de formă. Această funcţie de
formă a fost aleasă în conformitate cu tipul de cutremur ce trebuie să fie simulat. In final,
procesul a fost trecut printr-un filtru trece-sus, pentru a diminua conţinutul de frecvenţe joase
ale procesului, în conformitate cu înregstrările observate in free field.
In Capitlul 8 al lucrării[14], publicată de Editura Academiei Române ,

Gh.Mărmureanu[14] dezvoltă întreaga metodologie de generare a accelerogramelor la nivelul
rocii de bază, folosind modelul zgomot şoc nestaţionar [14.Cap.8.1], inclusiv proiectarea
modelului stohastic [14.Cap.8.2 ], stabilind caracteristicile pseudocutremurelor [14.Cap.8.3],
adică, durata cutremurului, dispersia procesului acceleratiei terenului(rocii de bază),
intensitatea si durata cutremurului, obţinând „vectori Marcov cu patru dimensiuni”.Această
metdologie a fost folosită, de autor, la realizarea accelerogramelor, la nivelul rocii de bază şi la
suprafaţa liberă a terenului(free field) in cazul studiilor de amplasament pentru CNE Cernavodă
si la celelalte studii de amplasament din Transilvania, Oltenia, Moldova şi, in final, pentru
amplasamentul CNE Măcin şi al Casei Parlamentului României.
In terminologia uzuală, o funcţie x(t) este numită deterministă, dacă, pentru orice valoare
a lui t = t1 , ea ia valoarea deterministă x1 = x(t1). Procesele fizice ce nu pot fi caracterizate prin
funcţii deterministe, respectiv vibraţiile ale căror valori instantanee nu pot fi prevăzute cu
funcţii de timp, se numesc aleatorii. Un proces aleatoriu sau stohastic, exprimat prin x(t) este un
ansamblu de funcţii de valoare reală sau complexă, ce este caracterizat prin structura sa
prbabilistică. Procesul aleatoriu x(t) îmbracă pentru diferite experienţe, diferite forme, notate, în
general, cu xj(t), unde t este variabila independentă, iar j un indice fixat.O funcţie particulară xj(t)
este o funcţie eşantion, ce este rezultatul unui experiment.Ce de al j-lea eşantion al procesului
aleatoriu x(t) mai poate fi notat şi prin jx(t).
Să consideram un proces aleatoriu (Figura 21) dat, prin N realizări finite, x1(t), x2(t), …,
xN(t).Dacă fiecare realizare are aceeaşi şansă de a se produce, valoarea medie(primul moment) a
procesului aleatoriu la momentul t1 se obţine însumând valorile x1(t), x2(t), …, xN(t) şi
împărţind suma la N:
1 N
mx(t1) = lim ∑ x k (t1 ) (31)
N →∞ N
k =1
Pentru a vedea cum un proces aleatoriu ramâne asemănător cu el însuşi în timp, se
calculează media aritmetică a produselor xx(t1).xk(t2) pentru toate realizările, N, unde t2= t1 + τ .
204
Figura 21.Un proces aleatoriu dat prin N realizări finite x1(t), x2(t), …, xN(t).
Valoarea limita a mediei acestor produse, calculată pentru realizările posibile ale
procesului(dependentă de momentele t1 şi t2 ), se numeşte funcţie de autocrelaţie a procesului
aleatoriu:
1 N
Rxx(t1, t1 +τ ) = lim ∑ x k (t1 )x k (t1 + τ ) (32)
N →∞ N
k =1
Dacă valoarea medie mx(t1) şi funcţia de autocorelaţie Rxx (t1, t1+τ ) se modifică în timp
când t1 variază, procesul aleatoriu este nestaţionar; dacă la orice timp t1 , valoarea medie este
aceeaşi, iar funcţia de autocelaţie depinde numai de intervalul „τ” dintre momentele considerate,
procesul aleatoriu se numeşte staţionar în sens larg(slab staţionar)[9].Pentru un proces staţionar,
deplasarea originii timpului nu modifică valoarea medie şi nici funcţia de autocorelaţie, adică:
mx(t1) =mx(t1́) =mx =constant, (33)
Rxx(t1, t1+τ) =Rxx( t1́, t1́+τ ) = Rxx [(t1 + τ )-t1=Rxx (τ ) (34)
Pe de altă parte, un proces stohastic este staţionar, dacă toate densităţile sale de
probabilitate(densitatea de distribuţie) nu se schimbă, dacă originea de la care se înregistrează
timpul se schimbă, adică, dacă se efectuează o translaţie a întregului grup de puncte, de-a lungul
axei timpului, cu o cantitate oarecare „τ”.Dacă această densitate de probabilitate, p(x), este
gausiană, atunci avem un proces aleatoriu gaussian.
In intrega analiză s-a considerat că valoarea medie a produsului aleatoriu x(t) este zero
la toate momentele de timp;deci, un proces gaussian devine complet descrus, până la a doua
densitate de probabilitate, de funcţia de covarianţă:
Covx(t1, t2 )= E [x(t1) x(t2)], (35)
unde simbolul E[.] reprezintă o media peste ansamblul întreg.
Caracteristicile staţionare ale procesului aleatriu x(t) sunt reflectate prin aceea că funcţia
de covarianţă nu este o fucnţie de ambele coordonate de timp, t1 şi t2 , ci doar de diferenţa lor , τ
=t2 –t1 . Pentru un proces aleatoriu staţionar, funcţia de covarianţă este numită funcţia de
autocorelaţie,
Rx (τ ) = E [x(t) x(t+τ )] (36)
şi descrie complet caracteristicile stohastice ale procesului gaussian.
Procesele stationare, pentru care mediile definite pentru o realizare nu depind de
realizarea aleasă şi coincid cu mediile pe ansamblu,
mx(k)=mx, (37)
205
Rxx (τ , k )= Rxx (τ ), (38)
se numesc procese staţionare ergotice. Funcţia de autocorelaţie a unui proces stationar ergotic,
T /2
1
R11(τ ) = lim
T →∞ T ∫ x1 (t ) x1 (t + τ )dt
−T / 2
(39)
arată în ce măsură realizarea x1(t) seamănă cu ea însăşi , după un interval de timp „τ”, când ea
devine x1(t+ τ ).De remarcat că un proces aleatoriu ergodic poate fi caracterizat printr-o singura
realizare, ce s-a notat aici cu x1(t).
O altă caracteristică statistică pe care o folosim pentru a descrie un proces aleatoriu
staţionar, este funcţia densităţii spectrale de putere (sau densitatea spectrală a mediei pătratice),
1 ∞
Sx(ω ) = ∫ R x (τ ) exp(−iωτ )dτ , ω≥0 (40)
π −∞
ce reprezintă contribuţia fiecărei componente de frecvenţă la valoarea medie pătratică a

procesului.
Zgomotul alb este o idealizare matematică a unui proces aleatoriu staţionar, în care toate
frecvenţele contribuie cu intensitate egală la valoarea medie pătratică a procesului.Un astfel de
proces este caracterizat printr-o funcţie a densităţii spectrale de putere constantă, S0 , pe întregul
domeniu de frecvenţe.Sau, echivalent, prin funcţia de autocorelaţie,
R(τ ) = π S0 δ(τ) (41)
unde δ(τ) este funcţia delta Dirac.
Denumirea de zgomot alb se explică printr-o oarecare analogie cu funcţia aleatorie de
lumină albă, ce reprezintă suma tuturor componentelor spectrale de aceeaşi intensitate
luminoasă. Zgomotul alb este format dintr-o sumă de oscilaţii armonice, având frecvenţe cu
dispersii ale amplitudinilor egale.Această funcţie de autocorelaţie (41)arată că procesul are o
dispersie infinită (datorită contribuţiei tuturor frecvenţelor) şi este complet necorelat la timpi
diferiţi.
Un proces zgomot alb poate de asemenea să fie interpretat ca o suprapunere de impulsuri
aleatorii ce sosesc în mod aleatoriu în timp [64], în care timpii de sosire sunt rezultatele dintr-un
proces Poisson omogen[15].Prin utilizarea acestei metode, procesul poate fi interpretat fizic ca
sosirea unui tren de unde seismice.
Diferenţa dintre valoarea instantanee şi valoarea medie, de exemplu, pentru un proces
aleatoriu staţionar ergodic,
x1(t)- x1 (t ) , (42)
se numeşte abaterea amplitudinii procesului aleatoriu. Media aritmetică a pătratului abaterii,
T /2 T /2 T /2
1 1
σ2= lim ∫ [ x1 (t ) − x1 (t ) ] dt= lim [ ∫ ∫
2
x12(t)dt-2 x1 (t ) x1(t)dt +[ x1 (t ) ]2] x1 (t ) -[ x1 (t ) ]2
2
T →∞ T −T / 2
T →∞
−T / 2
T −T / 2
(43)
este numită dispersia (sau varianţa) procesului aleatoriu.Rădăcina pătrată(cu semnul plus) a
dispersiei, σ , se numeşte abatere medie pătratică (standard).
Dublura nestaţionară, a zgomotului alb se numeşte zgomot şoc.Interpretarea fizică a unui
proces zgomot şoc este o suprapunere de impuslsuri aleatorii, ce sosesc în mod aleatoriu în timp,
în conformitate cu un proces Poisson neomogen[15].Cu alte cuvinte, el este o suprapunere de
impulsuri aleatorii a căror rată de sosiri este aleatorie, cu trasături caracteristice probabilistice, ce
variază cu timpul.Această caracteristică permite introducerea unei porţiuni iniţiale crescătoare şi
a uneia descrescătoare catre sfârşit, in intensitatea sosirii impulsurilor.
Un proces aleatoriu cu media zero, x(t), se spune că este zgomot şoc nestaţionar, dacă
funcţia sa de covarianţă este
Covx (t1, t2 ) =I (t2)δ(t2 –t1) ; t2 ≥ t1 (44)
206
în care t1 şi t2 sunt momente distincte de timp, δ este funcţia delta Dirac, iar I(t)-o funcţie
pozitivă, denumită „funcţia de intensitate” (funcţia de intensitate a dispersiei) a procesului
x(t).De asemenea, I(t) se presupune a fi o funcţie continuă. Aici x(t) este un proces cu media
zero, varianţa (dispersia) infinită şi ordonatele necorelate complet(proces zgomot şoc
gaussian).Dacă I(t) este constantă, atunci ecuaţia (44) ne dă un proces aleatoriu staţionar,
cunoscut ca zgomot alb.
Amin şi Ang[3] au arătat că multe procese aleatorii pot fi definite astfel, încât să
satisfacă ecuaţia (44). De exemplu, să considerăm secvenţa de impulsuri pâna la nt :
nt
x(t)= ∑ Xkδ(t-tk) (45)
k =1
în care Xk sunt variabile aleatorii independente reciproc(nu distribuite în mod identic) cu media
zero şi dispersia
σ2 (Xk) =I(tk)Δt (46)
în care nt este un număr dat de impulsuri în (0, t], iar Δt este intervalul de timp dintre
impulsuri (interval mic).O realizare tipică a ecuaţiei (45) este arătată in Figura 22.
Figura 22.O realizare tipică a secvenţei de impulsuri conform ecuaţiei (45).
De notat că dacă nt este un proces numărabil Poisson neomogen, iar Xk sunt variabile
aleatorii independente, distribuite în mod identic, atunci x(t), din ecuaţia (45), devine un
proces Poisson filtrat [3]. Funcţia de covarianţă a lui x(t), ce rezultă, este dată de ecuaţia (44) şi,
prin urmare, x(t) este de asemenea un zgomot şoc nestaţionar.Mai mult, daca nt este un proces
numărabil Poisson omogen, atunci x(t), ce rezultă, este un zgomot alb.
Un zgomot şoc nestationar şi dublarea sa nestaţionară, zgomtul alb, sunt procese care au
variaţii puternice în intervalele de timp, Δt. Acest lucru este o consecinţa a dispersiei infinite şi
a lipsei complete a corelaţiei dintre valorile procesului la momentele distincte de timp(ce sunt
foarte apropiate).Totuşi, din aceste procese se pot obţine alte procese aleatorii, având dispersia
finită şi corelaţie intre ordonatele, puţin distanţate, prin trecerea zgomotului şoc nestaţionar sau a
zgomotului alb prin filtre liniare.Procesele ce rezultă sunt zgomotul şoc filtrat, respectiv ,
zgomotul alb filtrat.
207
Dacă h(t) este funcţia de răspuns la excitaţia impuls unitate a unui filtru liniar şi ÿ(t) este
ieşirea(outputul) filtrului, supus la excitaţia x(t), data de ecuaţia (45), atunci rezultatul ieşirii
(outputului) filtrului este un process zgomot şoc filtrat nestaţionar, adică
nt
ÿ(t) = ∑ Xk h(t-tk) (47)
k =1
Valoarea medie a lui ÿ(t) este zero şi funcţiile sale covarianţa şi dispersia (varianţă) sunt:
t1
Cov ÿ(t1 , t2) = ∫

0
I(τ)h(t1-τ)h(t2-τ) dτ (48)
şi, respectiv
∞
σ2 [ÿ(t)] =Cov ÿ(t, t)= ∫
−∞
I(t) k(t-τ)dσ (49)
unde k(t)=h2(t) pentru t1 = t2 = t.

Amin şi Ang [3] au folosit în studiile sale trei tipuri de filtre:
d
(i): FL1 = +q (50a)
dt
d2 d 2
(ii): FL2 = 2
+2D2ω2 + ω2 (50b)
dt dt
(iii): FL3-un sistem amortizat cu un grad de libertate (un pendul ), acţionat la baza lui de un
zgomot şoc nestaţionar.Acceleraţia absolută a masei constituie mişcarea simulată a
terenului.Parametrii filtrului in acest caz sunt D3 şi ω3, (50c) în care D2 şi D3 sunt constante mai
mici decât unitatea; q, ω2 şi ω3 au dimensiuni t -1.Funcţiile de răspuns la excitaţia impuls sunt:
h1(t) = e-qt (51a)
1
h2(t) = e -D2ω2t sin ω2d t (51b)
ω 2d
h3(t)= e-D3ω3t (Acos ω3dt +B sin ω3dt) (51c)
; 2 2
unde ωd = ω 1 − D 2 A=2D3 ω3 ; B= ω3 (1-2D2 )/ω3d (51d)
D%=fracţiunea din amortizarea critica., notat cu ξ% în majoritatea materialelor, dar mai simplu
cu D.
Filtrul FL1 a fost, de fapt , propus de Lin[38], pentru simularea înregistrărilor seismice ,
iar filtrul FL3 fusese folosit şi de către Hausner şi Jennings[33], în legătură cu modelele
staţionare (zgomot alb) pentru cutremure. Filtrul FL2 este similar cu filtrul FL3, deoarece
ambele filtre au acelaşi tip de funcţii de răspuns la impulsul unitate, adică, armonice
amortizate.Principalul avantaj al filtrului FL1 este acela al simplitaţii calculelor.Amin şi Ang[3]
arată că răspunsul unui sistem cu un grad de libertate, acţionat cu ieşirea din filtrul FL1, este
un vector Marcov tridimensional, în timp ce , dacă acelaşi sistem este actionat cu ieşirile din
filtrele FL2 şi FL3, se obţin vectori Marcov cu patru dimensiuni. Acest rezultat a fost folosit
de noi pentru generarea accelerogramelor la roca de bază pentru obiective deosebit de
importante( CNE Cernavodă si Casa Parlamentului etc.).
In ipoteza că orice cutremur poate avea trei faze distincte, atunci funcţia intensităţii, I(t),
are forma:
I0 (t/x1)2 pentru 0 ≤ t ≤ x1
I(t) = I0 pentru x1 ≤ t ≤ x2 (52)
-c(t-x )
I0 e 2 pentru t ≥ x2
şi este reprezentată în Figura 23
208
Figura 23.Funcţia intensităţii I(t) pentru orice cutremur real
In acest caz, funcţiile de covarianţă ale acceleraţiilor terenului(rocii de baza), generate

folosind filtrul FL2 şi funcţia de intensitate, I(t), dată de ecuaţia (22), când t2 > t1 , au forma:
-pentru 0 ≤ t1 ≤ x1 (aici ω2 =ω şi D2 devine D, ce este fracţiunea de amortizare critică):
1 + D 2 + 2D 4
Cov ÿ(t1 , t2) = ( I0 /4 ω2 ){exp (-Dω(t2-t1) {[(1/D)(t1/x1)2-(ω/ωd)( )(t1/x1) +
D 2ω d x1
1 + 3D 4 − 4 D 6
+ (½(ωdx1)2)( )]cosωd(t2-t1)+(ω/ωd)[(t1/x1)2-(2D/ωx1)(t1/x1)+
D3
+
4D 2 − 1
]sinωd(t2-t1)}+ exp(− Dω (t1 2+ t 2 )) [- 12 cos ωd(t2-t1) +D(4D2-3) cos ωd(t2+t1)-
2(ωx1 ) 2
2(ω d x1 ) D
-(ω4/ω)(4D2-1) sinωd(t2+t1)]} (53)
-pentru x1 < t1 ≤ x2 (Figura 23):

1
Cov ÿ(t1 , t2) = (I0 /4 ω3 ){exp (-Dω(t2-t1) [ cos ωd (t2-t1) + (ω/ωd) sin ωd (t2-t1) +
D
exp(− Dω (t1 + t 2 − 2 x1 )
+ { 1 − 2 D3ωx1 cos ωd(t2-t1)-[2ωx1(1-2D2)+D(4D2-3)] cos ωd(t2+t1-2x1) +
2(ω d x1 ) 2 D
[4Dωd x1-(ωd/ω)(4D2-1)]sin ωd(t2+t1-2x1)} + exp(− Dω (t1 2+ t 2 ) [- 1

cosωd(t2-t1)+
2(ω d x1 ) D3
+D(4D2-3)cosωd(t2+t1) – (ωd/ω)(4D2-1) sinωd(t2 +t1)]} (54)
-pentru t1 > x2 din Figura 23 avem :
1
Cov ÿ(t1, t2) =(I0 /4 ω3){exp{-[c(t1-x2)+ Dω(t2-t1)]}{2(ω/ωd)2[ -
2D − r
2D − r
]cosωd(t2-t1)+
4(1 − Dr ) + r 2
4(ω / ω d ) 1 2
+ sinωd(t2-t1)} +exp[-Dω(t1+t2-2x1)]{(ω/ωd)2[ - ] cosωd(t2-t1) +
4(1 − Dr ) + r 2
D 2d − r
2(2 D − r ) 4
+(ω/ωd)2 [ ] cos ωd(t1+t2-2x2) +(ω/ωd)[1- ]sin ωd(t1+t2-2x2)] +
4(1 − Dr ) + r 2
4(1 − Dr ) + r 2
209
exp(− Dω (t1 + t 2 − 2 x1 ) 1 − 2 Dωx1
+ { cos ωd(t2-t1)-[2ωx1(1-2D2)+D(4D2-3)] cos ωd(t2+t1-2x1)
2(ω d x1 ) 2
D 3
exp(− Dω (t1 + t 2 )
–[4Dωd x1-(ωd/ω)(4D2-1)]sin ωd(t2+t1-2x1)} + [- 13 cosωd(t2-t1)+
2(ω d x1 ) 2
D
+D(4D2-3)cosωd(t2+t1) – (ωd/ω)(4D2-1) sinωd(t2 +t1)]} (55)
în care I0 şi c sunt constante pozitive, x1 şi x2 sunt timpi (Figura 23), iar r=c/ω.
Funcţia dispersie (varianţă) corespunzătoare, ce se poate obţine din ecuaţia (49), este
reprezentată în Figura 24, unde se vede că dispersia procesului filtrat are aceeaşi formă cu
funcţia intensităţii, I(t).
Figura 24.Dispersia procesului filtrat are aceeasi formă cu funcţia intensităţii I(t) din Figura 23.
Procesul filtrat nu este staţionar covariant, însă în domeniul x1≤ t ≤ x2 , contribuţia

principală este data de primul termen care contine exp[-Dω(t2 –t1)]. Varianţa şi covarianţa
mişcarilor seismice, generate cu filtrele FL1 şi FL3 , se obţin în mod similar pentru aceeaşi
funcţie a intensităţii, I(t), şi arată caracteristici similare ca cele obţinute mai sus, pentru filtrul
FL2.
In monografia [14] se prezintă, in detaliu, procedura numerică de generare a

accelerogramelor la nivelul rocii de bază, inclusiv generarea numerică a zgomotului alb. In
prima etapă sunt generate “eşnatioane” de zgomt alb, cu un calculator digital, şi apoi aceste
“eşantioane” sunt formate şi trecute printr-un filtru liniar de ordinul al doilea, pentru a obţine
forme de undă eşantion care să reprezinte acceleraţiile la nivelul rocii de bază .In continuare,
această accelerogramă este filtrată prin masivul de pământ, ţinând sema de comportarea sa
puternic neliniară a lui la solicitarile seismice puternice, cee ce va forma subiectul altui capitol.
7.5.1.Generarea numerică a zgomotului alb la nivelul rocii de bază

Un adevărat zgomt alb este irealizabil din punct de vedere fizic, deoarece el cere o
valoare pătratică medie infinită.Prin urmare, în continuare, se va prezenta un zgomot ce are o
densitate spectrală de putere plată, pe un domeniu de frecvenţe de interes.
O secvenţă de numere aleatorii independente uj , cu o distribuţie uniformă în intervalul (0,
1), se obţine folosind o subrutină standard, pentru a genera numere pseudoaleatorii, cu un
calculator digital.De exemplu, în cazul calculatorului IBM 370 şi a celor actuale, există
subrutina RANDU care calculează numere reale aleatorii, uniform distribuite între 0 şi 1, şi
numere întregi aleatorii între 0 şi 231. Fiecare intrare utilizează la început un număr întreg
210
aleatoriu şi produce un nou număr aleatoriu, întreg sau real.Subrutina RANDU are urmatoarea
structură:
SUBROUTINE RANDU (IX, IY, YFL)
IY=IX* 65539
IF(IY) 5, 6, 6
5 IY=IY+2147483647 +1
6 YFL=IY
YFL=YFL*0.4655513E-9
RETURN
END
unde IX-prima intrare şi aceasta trebuie să fie un număr întreg împar cu nouă sau mai puţine
caractere.Noi am folosit, IX=13.După prima intrare, IX trebuie să ia valoarea lui IY, calculată
anterior cu această subrutină;IY-un numar aleatoriu întreg rezultat şi cerut pentru viitoarea
intrare in aceasta subrutină.Domeniul acestui număr este între zero şi 231 ;YFL-numărul
aleatoriu rezultat, uniform distribuit în domeniul (0, 1).
Această secvenţă de numere “albe” este acum distanţată la intervale Δτ , cu originea
timpului aleatriu eşantionată, dintr-o distribuţie uniformă în intervalul (0, Δτ).Repetând aceasta
procedură de un numar de ori suficient de mare, se obţine, în final, un ansamblu al acestor forme
de unda aleatorii, w(t). Dacă ordonatele wj ale fiecareia din aceste forme de undă sunt
multiplicate cu factorul de scalare (πS0/ Δτ)1/2, atunci funcţia de autocorelaţie a procesului
devine[58]:
0 pentru τ ≤-2Δτ
(πSo/Δτ)[4/3+2(τ/Δτ)+(τ/Δτ)2 +1/6(τ/Δτ)3] pentru -2Δτ≤ τ ≤-Δτ
R(τ) = (πSo/Δτ)[2/3-(τ/Δτ)2-0, 5(τ/Δτ)3 ] pentru -Δτ ≤ τ ≤ 0
(56)
(πSo/Δτ)[2/3-(τ/Δτ)2+0, 5(τ/Δτ)3] pentru 0 ≤ τ ≤Δτ
(πSo/Δτ)[4/3-2(τ/Δτ)+(τ/Δτ) -0, 5(τ/Δτ) ]
2 3
pentru Δτ ≤ τ ≤2Δτ
0 pentru τ ≥2Δτ
ce, la limită, când Δτ → 0 , devine
R(τ ) = πS0δ(τ)
(57)
Şi, conform ecuaţiei (41), în acest caz limită corespunde celui pentru un zgomot alb cu
densitatea spectrală de putere constantă, S0.
Funcţia densităţii spectrale de putere a ansamblului de forme de undă are expresia:
6 − 8 cos ωΔτ + 2 cos 2ωΔτ

S(ω) =S0
(ωΔτ ) 4
(58)
care este plată, cu o eroare mai mică de 5% pentru ωΔτ < 0, 57 şi cu mai puţin de 10% eroare
pentru
ωΔτ<0, 76. Ea ajunge sa fie zero(la frecvenţe mari), când ( ωΔτ)-4 atinge 50% din intensitatea sa
pentru ωΔτ =2. Pentru calcul, densitatea spectrală de putere, dată de ecuaţia (58), este
aproximată printr-un zgomot de bandă limitat.Zgomotul are un spectru plat de intensitate S0
până la frecvenţa Ω. Frecvenţa de tăiere (cut-off), Ω, este aleasă în aşa fel, ca să menţinem
aceeaşi valoare pătratică medie a ecuaţiei (58), şi are valoarea:
2π
Ω =
3Δτ
(59)
211
In simularea acestui proces aleatoriu, creşterea de timp, Δτ , a fost luată egală cu 0, 03
secunde, rezultănd o frecvenţă circulară de tăiere(cut-off), Ω =70 rad/s (fT =11, 2 Hz). In
lucrarea[14], subrutina GEN realizează aceasta nouă secvenţă de numere aleatorii distanţate la
intervale, inclusiv corecţia liniei de bază după ce zgomotul alb este filtrat la nivelul rocii de bază.
7.5.2.Realizarea zgomotului şoc nestaţionar

Acceleraţia la nivelul rocii de bază este simulată ca un zgomt şoc gaussian, obţinut ca
produsul dintre zgomotul alb staţionar, w(t), de intensitate S0 , şi o funcţie determinista de timp,
p(t), adică,
abaza(t)=p(t)w(t)
(60)
unde funcţia de formă p(t) este tocmai funcţia intensitătii dispersiei I(t).
Zgomotul şoc nestaţionar, ales în aceste analize, să reprezinte procesul acceleraţie la
nivelul rocii de bază, este obţinut din punct de vedere matematic, prin multiplicarea zgomotului
alb de intensitate S0 cu o funcţie deterministă de timp, p(t), numită funcţie de formă.Functia
intensităţii dispersiei a procesului zgomot şoc va fi:
I(t) =π S0 p(t)2
(61)
şi, deci, funcţia de formă, p(t), va fi:
p(t)= [I(t)/π S0]1/2
(62)
Pentru generarea digitală, această funcţie de formă poate fi modelată cu factorul de
scalare descris puţin mai înainte, în paragraful privind generarea numerică a zgomotului
alb.Formele de undă ale acceleraţiei, la nivelul rocii de bază vof fi:
ab(t)={I(t)/Δτ}1/ 2
w(t)
(63)
sau, în formă discretă,
jabk={Ik /Δτ}1/ 2
jwk
(64)
unde k identifică timpul tk =k Δτ, iar indicele j de sus indică forma de undă j din ansamblu.In
analiza noastră , Δτ =0, 03 s. Subrutina FORMA [14] realizează funcţia de formă(Figura 25)
cu partea iniţială parabolică, unde TI –durata parţii parabolice iniţiale (x1 din Figura 23), T-
durata totală a cutremurului, DT-intervalul de timp în secunde, TO-timpul cănd se termină
partea staţionară (x2 din Figura 23).
Figura 25.Funcţia de formă cu partea iniţială parabolică pâna la timpul TI, constantă până la TO.
In continuare, formele de undă, ab(t), ale ansamblului acceleraţie la nivelul rocii de
bază vor fi trecute printr-un filtru liniar, de ordinul al doilea, ce modelează traseul focar-roca de
bază, din amplasamentul respectiv.Ecuaţia diferenţială a filtrului,
2
&z& +2Dωo z& +ωo z =-ab(t)
212
a b(t) = -2Dωo z& -ωo2z
(55)
este rezolvată pentru fiecare membru al ansamblului.Soluţia acestei ecuaţii este obţinută,
folosind o procedură pas cu pas, cu o acceleraţie ce variază liniar pe intervalul de timp de 0, 01
secunde.In continuare, accelerogramele ansamblului sunt supuse la o corecţie a liniei de bază,
folosind, fie metodologia CATECH-IZIIS, fie o alta corecţie acceptată de procedură[14].
In final, programul ACROCA[40] generează o accelerogramă la nivelul rocii de bază ca
un proces nestaţionar tip zgomt şoc(de fapt, un zgomt alb-şoc).Zgomotul şoc netaţionar este
obţinut prin multiplicarea zgomotului alb de intensitate S0 , cu o functie a intensitătii dispersiei,
I(t), de forma celei din Figura 23 , având o porţiune iniţială parabolică, una staţionară şi apoi, în
final, o cădere exponenţială.
Accelerograma la nivelul rocii de bază din Figura 26, obţinută prin trecerea zgomotului
şoc netaţionar printr-un filtru liniar de ordinul al doilea ce modelează aici traseul focarul din
Vrancea-
Figura 26.Accelerograma (una din ele) generata la nivelul rocii de bază ca un proces nestaţionar
tip zgomot şoc
roca de bază din Bucureşti. Filtrul este, fie cel dat de ecuatiile (20a.20b, 20c), fie cel dat de
ecuaţiile (35), ce sunt tot un filtru liniar de ordinul al doilea. In final, se face corecţia liniei de
bază, folosind metodologia CALTECH-IZIIS sau alta.In continuare semnalul seismic
corespunzator acestei accelerograme este trecut prin fiecare strat din profilul de calcul, aşa cum
va fi prezentat în alt capitol, iar funcţia de transfer pentru fiecare strat este de ordinul
doi.Fiecare strat va fi caracterizat prin grosimea sa (h), densitatea materialului(ρ), funcţia modul
de forfecare, G=G(γ), şi funcţia de amortizare, D=D(γ), pentru deformaţii specifice la forfecare,
γ , cuprinse între 10-6 şi 10-2, aşa cum rezultă din determinările experimentale făcute pe
coloanele rezonante Hardin şi Drnevich şi din măsuratorile in situ, cu metode geofizice.Această
analiză a fost folosită de noi, de INCDFizica Pământului, în multe din amplasamentele studiate,
pe raza ariei metropolitane Bucuresti.
In continuare, s-a făcut analiza răspunsului seismic al stratelor geologice superficiale,
caracteristice fiecărui amplasament din zona metropolitană Bucureşti, folosind ca input seismic
semnalele la roca de bază prezentate aici, prin această metodă. Calibrarea semnalelor sintetice,
ce au fost calculate la suprafaţă, s-a făcut prin compararea acestora cu semnalele reale
înregistrate la cele 8 staţii menţionate, iar modelările au fost considerate valide pentru
diferenţe real-sintetic/calculat, de cel mult 5-8%. Folosind aceleaşi modelări şi tehnici de calcul
ca în cazul staţiilor seismice pentru amplasamentele menţionate mai sus, inclusiv cele notate cu
Xi, s-a extins tehnica de simulare a mişcării seismice a terenului şi de evaluare a răspunsului
seismic local în orice locaţie din perimetrul considerat, în care nu s-a dispus de staţii şi/sau de
înregistrări seismice.
213
Bibliografie
[1].Aki, K. and Richards, P. G., Quantitative Seismology, Freeman and Co., San Francisco,
1980;
[2].Alterman, Z.S. & Karal, F.C. (1968), Propagation of elastic waves in layered media by
finite difference methods, Bull.Seism.Soc.Am., 58, 367-398.
[3].Amin, A., Ang, H.-S.(1966).A Nonstationary Stochastic Model for Strong Earthquakes,
Civil Engineering Studies, Structural Research Series No.306, University of Illinois, Urbana,
April;1966;
[4].Bala, A.(2009).Alcatuirea modelelor geologice – geofizice in aria studiată, Capitolul 9, din
„Cer-cetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti”, p.424-482,
Editura Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS), Coordonator:Gh.Mărmureanu;
[5].Ben-Menahem, A. and Harkrider, D. G.(1964), Radiation patterns of seismic surface waves
from buried dipolar point sources in flat stratified media, Bull. Seism. Soc. Am., 69, 2605-
2620;
[6].Bolt, A., (1987, 1972) Editor, Academic Press, Orlando, 153-204; 217-295
[7].Boore, D.M.(1972), Finite difference methods for seismic wave propagation in
heterogeneous materials, Methods in Computational Physics, vol.II, B.A.Bold editor,
Academic Press N.Y, 1-37;
[8].Burridge, R. and Knopoff, L., Body force equivalents for seismic dislocations, Bull. Seism.
Soc. Am., 54, 1875-1888, 1964;
[9].Buzdugan, Gh., Fetcu, L., Radeş, M., (1979), Vibraţii mecanice.Ed.Didactică si Pedagogică,
1979;
[10].Cioflan, C.O, (2003).Calculul semnalului seismic pe traseul focar-roca de bază a zonei dens
populata în analiza deterministă(1), Raport de faza, Programul MENER, Director de
Proiect:Gh.Mărmureanu
[11].Cioflan, C.O., Moldoveanu, C.L., Apostol, B.F., Panza, G.F., Mărmureanu, Gh (2002),
Deterministic modelling for microzonation of Bucharest: case study for August30, 1986 and
May 30-31, 1990 Vrancea Earthquakes, The Abdus Salam Centre for Theoretical Physics,
IC/2002/25, 30pag.
[12].Cioflan, C.O., Apostol, B.F., Moldoveanu, C.L., Panza, G.F., Marmureanu, Gh. (2004)
Deterministic approach for the seismic microzonation of Bucharest; Pure and Applied Geophysics
(PAGEOPH), 161, n.5-6, March 2004, special issue: Seismic Ground motion in Large Urban
Areas special issue; Editors: Panza, Nunziata, Paskaleva; Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland,
ISSN 0033-4553, pp. 1149-1164.
[13].*** CMT Earthquake Catalog http://www.seismology.harvard.edu/CMTsearch.html;
[14].Cornea, I., Mărmureanu, Gh., Oncescu, M., Bălan, Fl.St.(1987).Introducere in mecanica
fenome-nelor seismice si inginerie seismică, Editura Academiei Române, 550p.;
[15]Cornell, C.A.(1960).Stochastic Process Models in Structural Engineering, Technical Report
34, Dept.of Civil Engineering, Stanford University, Stanford, California, May, 1960;
[16].Decanini, L., Mollaioli, F.(1998). Formulation of Elastic Input Energy Spectra.
Earthquake Engineering and Structural Dynamics, 27, 1503-1522;
[17].Dziewonsky A. M., Ekstrom G., Woodhouse J. H., Zwart G. (1991) “Centroid Moment
Tensor Solutions for April-June 1990”, Physics of the Earth and Planetary Interiors, 66, 1991,
p.133-143;
[18].Enescu, D., Pantea, A., Smalbergher, V.(1979), Spectre Fourier si accelerograme
sintetice ale mişcării terenului produsă în zona Bucureşti de puternicul cutremur vrâncean din 4
martie 1977, în “Cercetări seismologice asupra cutremurului din 4 martie 1977”, Cornea I.&
Radu C. Editori, Editura Institutului Central de Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 659-
677;
[19].Enescu, D., Smalberger, V.(1980), Directivity functions and theoretical issoseismal lines
of the strong Vrancea earthquakes, Rev.Roum.Geol., Geophys., Geogr., Ser.Geophys, 24, 2,
235-254;.
214
[20].Enescu, D. (1981), Contributions to the knowledge of the geometrical and physical
parameters of Vrancea earthquake foci, Rev.Roum.Geol., Geophys., Geogr., Ser.Geophys., 25,
17-34;
[21].Enescu, D., Zugrăvescu, D. (1990), Geodynamic considerations regarding the Eastern
Carpahtians Arc Bend, based on studies of Vrancea earthquakes, Revue Roumaine de
Geophysique, 34, 17-34;
[22].Enescu, D., Danchiv, D., (1992)Lithosphere Structure in Romania II: Thickness of
Earthcrust, Depth Dependent Propagation Velocity Survey for P and S Waves, ,
Rev.Roum.Geol., Geophys., Geogr, Ser.Geophys, 30, 3-19;
[23].Enescu, D., Enescu, B.D.(1996), Focal mechanism, global geophysical phenomena and
Vrancea (Romania)earthquake prediction. A model for predicting these earthquakes. Rev.Roum.
de Geophysique, 40, 11-31;
[24].Enescu, D., Mărmureanu, Gh., Enescu, B.D.(2001), Un procedeu de estimare a
hazardului seismic generat de cutremurele din Vrancea şi aplicarea lui. I.Cutremurul etalon (de
referinţă), A doua conferinţă naţională de inginerie seismică , Bucureşti, 8-9 noiembrie 2001,
vol.I, p.1-11;
[25].Fäh, Donat (1991), Stima del motto sismico del suolo in bacini sedimentari, Teza de
doctorat, Universitatea din Trieste;
[26].Fäh, D., Suhadolc, P., and Panza, G.F. (1993), Variability of seismic ground motion in
complex media:the Friuli area (Italy).In “Geophysical Exploration in Areas of Complex Geology,
II” (eds.Cassinis, R., Helbig, K. and Panza, G.F.), J.Appl.Geophys, 30, 131-148
[27].Fäh, D., Iodice, C., Suhadolc, P., and Panza, G.F.(1993), A new method for the realistic
estima-tion of seismic ground motion in Megacities: the case of Rome, Earth. Spectra, 9, 643-
668.
[28].Fäh, D. and Panza, G.F. (1994), Realistic modelling of observed seismic motion in
complex sedimentary basins, Anali di Geofisica, 37, 6, 1771-1797;
[29].Florsch, N., Fah, D., Suhadolc, P. and Panza, G., F., Complete synthetic seismograms
for .high-frequency multimode SH-waves, PAGEOPH, 136, 529-560, 1991;
[30].Gusev A., Radulian M., Rizescu M., Panza G.F.( 2002), Source scaling for the
intermediate-depth Vrancea earthquakes, Geophys. Int. J. 151, 879-889;
[31].Haskell, N.A.(1964), Radiation pattern of surface waves from point sources in multi-
layered media, BSSA, 54, 377-394;
[32].Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Bala, A., Prodehl, C., Polonic, G. & Schulze,
A. (2001): VRANCEA99 - The crustal structure between the southeastern Carpathians and the
Moesian Platform from a seismic refraction profile in Romania. Tectonophysics, 340, 233-256;
[33].8.13.Housner, G.W., Jennings, P.G., (1964).Generation of Artificial Earthquakes, Journal
of the Engineering Mechanics Diviion, ASCE, 96, EM1, 1964;
[34].Iosif, S., Strestik, J., Iosif, T.(1979), Analiza frecventă-timp a oscilaţiilor generate de
cutremurul din 4 martie 1977, Cornea I.& Radu C. Editori, Editura Institutului Central de
Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 643- 658;
[35].Kausel, E. and Schwab, F.(1973) Contributions to Love wave transformation theory : earth
flattening transformation for Love waves from a point source in a sphere, Bull.Seism. Soc Am.,
63, 983-993, 1973;
[36].Kelly, K.R., Ward, R.W., Treitel, S., Alford, R.M.(1976), Synthetic seismograms:a
finite difference approach, Geophysics, 41, 2-27;
[37].Korn, M. & Stockl, H.(1982), Reflexion and transmission of Love channel waves at coal
seam discontinuities computed with a finite difference method, Journal of Geophysics, 50;
[38].Lin, Y.K.(1963).Application of Nonstationary Shot Noise in the Study of Systems
Response to a Class of Nonstationary Excitations, Journal of Applied Mechanics, ASME, 30,
Series E, Dec.(1963);
215
[39].Lungu, D., Arion, C., Aldea , A., Cornea, T., City of Bucharest Seismic Profile: From
Hazard Estimation to Risk Mitigation, Earthquake Hazard and Countermeasures for Existing
Fragile Buildings, Lungu D, Saito T Editors, pp43-67, Independent Film , Bucharest, 2000;
[40].Marmureanu, Gh., Bratosin, D., Balan, St.Fl., Cojocaru, Em., Vasile, I..(1985).Metode si
programe de calcul pentru stabilirea datelor de poiectare seismică pentru centrale nuclearo-
electrice, Contract CSEN, 30.81.8/1980-1985;
[41].Mândrescu, N.(1972), Cercetari experimentale de microzonare seismica, Revue Roumaine
de Geologie, Geophysique et Geographie, serie de GEOPHYSIQUE, 10, pp.103-116, Acad.
Rou-maine, Bucharest ;
[42].Mândrescu N, Radulian M.(2000), Seismic Microzoning of Bucharest. In: Wenzel F,
Lungu D, Novak O, eds.”Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation”,
Netherlands, Kluwer Academic Publishers, pp.109-122
[43].Mândrescu N., (2004), Microzonarea seismică a unor zone dens populate. Exemplu pentru
Bucureţti, Raport Final al Proiectului MENER, 083/2001-2004 ;
[44].Martin M., Wenzel F., Achauer U., Kissling E., Mocanu V., Musacchio G., Radulian M.
and the CALIXTO Working Group, High-resolution images of a slab detachment process,
Seismological Res. Lett., 2002
[45].Maruyama, T., On the force equivalents of dynamical elastic dislocations with reference to
the
earthquake mechanism, Bull. Earthquake Res. Inst., Tokyo Univ., 41, 467-486, 1963;
[46].Moldoveanu, C.L. , Mărmureanu, Gh., Panza, G.F., Vaccari, F.(2000), Estimation of site
effects in Bucharest caused by the May 30-31, 1990, Vrancea seismic event, PAGEOPH, 157,
n.1/2, Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, p.249-267;
[47].Moldoveanu, C.L. and Panza, G.F. (2001), Vrancea source influence on local seismic
response in Bucharest; Pure and Applied Geophysics (PAGEOPH), 158, n.1-2 Birkhäuser Verlag,
Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, pp. 2407-2429;.
[48].Müller, G., Bonjer, K.P., Stückl, H., Enescu, D.(1978), The Romanian earthquake of
March 4, 1977.I. rupture process inferred from fault-plane solution and multiple event analysis,
Germany Journal of Geophysiscs, 44, 203-218.
[49].*** NIEP Earthquake Catalog http://www.infp.ro/eqsinfo.php?p=catalog;
[50].Panza, G., F., Schwab, F. A., Knopoff, L., Multimode surface waves for selected focal
mechanism. Dip-slip sources on a vertical fault plane. Geophys. J. R. Astr. Soc., 34, 265-278,
1973;
[51].Panza, G., F., Synthetic Seismograms: The Rayleigh waves modal summation, J.
Geophys., 58, 125-145, 1985;
[52].Panza, G., F., Suhadolc, P., Complete strong motion synthetics, in Seismic Strong
Motion Synthetics, B. 12.Sarao, A., Das, S. and Suhadolc, P., A comprehensive study of the
effect of non-uniform station distribution on the inversion for earthquake rupture history for a
Haskell-type source model, Journal of Seism., 2, 1-25, 1998;
[53].Panza, G.F., Romanelli, F., Vaccari, F. (2000), Seismic wave propagation in laterally
heterogeneous and anelastic media: Theory and applications to seismic zonation, Advances in
Geophysics, Vol.43, 153 pages;
[54].Panza, G.F., Romanelli, F., Vaccari, F., Decanini, L., Mollaioli, F., (2002).Seismic
ground motion modelling and damage earthquake scenarios –a bridge between seismologists and
seismic engineers, ICTP Preprint, IC/2002/82.
[55].Panza, G.F., Cioflan, C.O., Kouteva, M., Paskaleva, I., Romanelli, F., Mărmureanu, Gh.,
(2002), An innovative assessment of the seismic hazard from Vrancea intermediate-depth
earthquakes: Case studies in Romania and Bulgaria, ICTP Preprint IC/2002/6
[56].Panza, G.F., L.Alvarez, A.Aoudia, A.Ayadi, H.Benhallou, D.Benouar, Z. Bus,
Y.T.Chen, C.O.Cioflan, Z. Ding, A. El-Sayed, J. Garcia, B. Garofalo, A. Gorshkov, K.
Gribovszki, A. Harbi, P. Hatzidimitriou, M. Herak, M. Kouteva, I. Kuznetzov, I. Lokmer, S.
Maouche, G. Marmureanu, M. Matova, M. Natale, C.Nunziata, I. Parvez, I. Paskaleva, R.
216
Pico, M. Radulian, F. Romanelli, A. Soloviev, P. Suhadolc, G. Szeidovitz, P. Triantafyllidis
and F. Vaccari (2003), Realistic Modelling of Seismic Input for Megacities and Large Urban
Areas (the UNESCO/IUGS/IGCP project 414), Episodes, 25, No.3, 160-184;
[57].Paraschiv, D.(1979), The Moesian Platform and the Hydrocarbon Deposits, Edituta
Acad.Română, Bucuresti;
[58].Penzien, J., Liu, S.G.(1969).Nondeterministic Analysis of Nonlinear Structures Subjected
to Earthquake Excitations, Proc.Fourth World Confrence in Earthquake Engineering, Santiago
Chile, January, 1969;
[59].Rădulescu, F.(1998), Seismic Models for the Crustal Structure in Romania,
Rev.Roum.Geol., Geophys., Geogr, Ser.Geophys, 32, 13-17;
[60].Radulian M., Vaccari F., Mandrescu N., Panza G. F., Moldoveanu C. (2000), Seismic
hazard of Romania: A deterministic approach, in “Seismic Hazard of the Circum-Pannonian
Region”, eds. G. F. Panza, M. Radulian, C.-I. Trifu, Pure and Applied Geophysics
(PAGEOPH), 157, n.1/2, Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, p.221-247
[61].Raileanu, V, , C.Diaconescu, D., Rădulescu F.(1994) Characteristics of Romanian
Lithosphere from Deep Seismic Reflection Profiling, Tectonophysics 139, 165-185
Romanelli, F., Bing, Z., Vaccari, F., Panza, G.F.(1996), Analytical computations of
reflection and transmission coupling coefficients for Love waves, Geophysics Journal Interior,
125, 132-138.
[62].Schwab, F. A., Knopoff, L.(1972), Fast surface wave and free mode computations in
Methods in Computational Physics (B. A. Bolt editor), Academic Press, New York, 86-180;
[63].Schwab, F. A., Nakanishi, K., Cuscito, M., Panza, G. F. and Liang, G., Surface-wave
computations and the synthesis of theoretical seismograms at high frequencies, Bull. Seism. Soc.
Am., 74, 1555-1578, 1984;
[64].Shinozuka, M., Sato, Y., (1967), Simulation of Nonstationary Random Orocess, Journal of
the Engineering Mechanics, ASCE, 93, EM1;
[65].Takeuchi, H. and Saito, M., Seismic surface waves, in Methods in Computational
Physics, volume 11,
[66].Uang, C.M., Bertero, V.V.(1988), Implications of recorded earthquake ground motions on
seismic design of buildings structures, Report No. UCB/EERC-88/13, Earthquake Engineering
Research Center, Berkeley, California University.
[67].Uang, C.M., Bertero, V.V.(1990), Evaluation of seismic energy in structures, Earthquake
Engineering and Structural Dynamics, 19, 77-90.
[68].Vaccari, F., Gregersen, S., Furlan, M., Panza, G.F.(1989), Synthetic seismograms in
laterally heterogeneous, anelastic media by modal summation of P-SV waves, Geophysics
Journal Interior , 99, 285-295
[69].Virieux, J.(1984), SH-waves propagation in heterogeneous media: velocity-stress finite
difference method, Geophyics, 49, vol.11, 1933-1957
[70].Virieux, J.(1986), P-SVwaves propagation in heterogeneous media: velocity-stress finite
[71].Wenzel, F., Ciugudean, V., Wirth, W., Kienzle, A., Hannich, D., Bonjer, K.-P,
Moldoveanu, T., Soko-lov, V. (2000), Options for rapid ground motion assessment in
Bucharest, in “Earthquake Hazard and Countermeasures for Existing Fragile Buildings”, Lungu
D., SaitoT. Editors, pp.81-91, Independent Film , Bucharest.
217
Capitolul 8
Structura locală a zonei metropolitane Bucureşti.
8.1.Caractertizare geologică.Complexe geologice genetice
Rezultatele cercetărilor de teren, efectuate în cadrul Comitetului Geologic (Mândrescu,
Soare[29];Mândrescu[30]), precum şi numărul mare de foraje săpate în oraşul Bucureşti, ne-au
permis să separăm în cadrul depozitelor cuaternare mai multe complexe geologice-genetice.Un
complex geologic-genetic reprezintă o asociaţie de tipuri de roci, având aceleaşi caracteristici
faciale, formate pe o anumită suprafaţă de teren, în unele şi aceleaşi condiţii fizico-geografice,
dar, deosebite de cele, care au existat în regiunile învecinate(Mândrescu [33]).
Complexul depozitelor fluvio-lacustre este reprezentat prin două orizonturi principale:
orizontul stratelor de Frăteşti, întâlnit numai în foraje, şi orizontul de nisipuri şi pietrişuri
(nisipurile şi pietrişurile de Colentina), întâlnit la zi, în malul stâng al Colentinei, în apropierea
confluenţei acesteia cu valea Saula (Figura 1), precum şi în câteva cariere de pe valea
Colentinei.
Complexul depozitelor proluvial-eluviale (depozite loëssoide) este reprezentat prin
aleurite psamitice cu concreţiuni calcaroase. In masa depozitelor se întâlnesc mai multe
intercalaţii de aleurite pelitice de culoare roşie-cărămizie, având grosimi de 1-3m ( „soluri
îngropate”). Depozitele au cea mai mare grosime pe câmpul Cotroceni-Văcăreşti unde au fost
identificate trei orizonturi de sol fosil; tot acolo, în zona de taluz, au fost întâlnite, local, grosimi
ale depozitelor loessoide de 24m. Spre sud şi vest, grosimea acestor depozite scade, ajungând la
5-6m. Pe câmpul Băneasa-Pantelimon grosimea depozitelor este de 6-9m, iar în masa acestora
au fost întâlnite două orizonturi de sol fosil.Depozitele proluvial-eluviale au cea mai mică
grosime (3-5m) pe interfluviul Dâmboviţa –Colentina. Deoarece aceste depozite au cea mai
mare răspândire pe suprafaţa oraşului, considerăm util să facem câteva observaţii cu privire la
geneza acestora. Este cunoscut faptul că noţiunea de „proluviu” a avut şi are încă înţelesuri
diferite, suscitând numeroase controverse privitor la geneza şi răspândirea lor. Pentru unii
cercetători, proluviul reprezintă depozitele torenţilor actuali, depozitele de albie, dintre albii şi
depozitele conurilor de dejecţie. Alţii consideră proluviul drept un depozit ce se acumulează în
zonele de racordare a versanţilor cu suprafeţele plane ale câmpiilor. In lucrarea de faţă, s-a
adoptat definiţia conform căreia proluviul reprezintă totalitatea depozitelor continentale, formate
prin acumularea intermitenă a materialului detritic, transportat de pe versanţi de către apele
superficiale şi depunerea lor în zonele în care energia reliefului scade foarte mult. După cum s-a
mai arătat, depozitele loëssoide din ţara noastră se deosebesc net de loëssurile tipice, eoliene,
caracterizate prin lipsa stratificaţiei,prin omogenitatea relativă a compoziţiei granulometrice,prin
proporţia dominantă a particulelor fine, nerulate (80-90 %),prin dispersia uniformă a
carbonaţilor în masa depozitelor etc. In general, depozitele loëssoide, întâlnite în perimetrul
oraşului, au stratificaţie sau pseudostratificaţie vizibilă, un procent redus de particule fine,
intercalaţii mai grosiere sau chiar elemente de pietriş şi o distribuţie inegală şi la anumite nivele
a carbonaţilor etc. Solurile fosile, aflate la anumite nivele în masa depozitelor loëssoide, au o
dezvoltare extinsă, putând fi urmărite pe zeci de km şi paralelizate de la o zonă la alta. Grosimea
acestor orizonturi este determinată de intensitatea şi durata procesului de eluviere.In unele zone
au fost identificate două orizonturi distincte de depozite loëssoide: un orizont vechi, cuprins
între nisipurile de Mostiştea şi nisipurile şi pietrişurile de Colentina, de vârstă Riss-Würmiană, şi
alt orizont mai recent, situat deasupra pietrişurilor de Colentina, de vârstă Pleistocen-Holocen.
Complexul depozitelor deluvial-proluviale prezintă, atât caracterele depozitelor deluviale,
cât şi pe cele ale depozitelor proluviale. Ele au o răspândire redusă, îmbrăcând versanţii şi
zonele de racordare a câmpurilor cu nivelele de terasă sau cu şesul aluvionar al Dâmboviţei şi al
Colentinei. Aceste depozite sunt constituite dintr-un amestec eterogen de psamo-aleurite şi pelite,
în masa cărora se întâlnesc rareori elemente grosire.
218
Figura 1. Zona metropolitană Bucureşti.Complexe geologice genetice ale depozitelor acoperitoare
quaternare [29,30 şi C.Capră)
Complexul depozitelor aluvionare se prezintă sub forma unor orizonturi continui,

cantonate în albia minoră sau majoră, precum şi în şesul aluvionar al râurilor Dâmboviţa şi
Colentina. Grosimea complexului este cuprinsă între 3 şi 8m. Din punctul de vedere al alcătuirii
granulometrice depozitele au o pronunţată eterogenitate, întâlnindu-se atât psefite (cu diametrul
mai mare de 2mm), cât şi psamite(având diametrul cuprins între 2 şi 0,2mm), reprezentând
aproximativ 70-80% din masa depozitelor ,şi aleurite (cu diametrul mai mic de 0,2mm).
219
• Complexul depozitelor antropogene
Depozitele antropogene au o mare răspândire pe interfluviul Dâmboviţa-Colentina, fiind
formate prin depozitarea reziduurilor menajere, a molozului şi a altor materiale, în excavaţiile,
rezultate în urma exploatării argilelor, utilizate la fabricarea cărămizilor şi a pietrişurilor de
Colentina, folosite drept balast. Aflate cândva la periferie sau chiar în afara oraşului,în prezent,
datorită extinderii acestuia, cele mai multe zone de umpluturi se găsesc în diferite cartiere
precum Floreasca,Tei,Balta Albă,Vergului etc. Unele zone de umpluturi au fost amenajate ca
parcuri (Floreasca,Circului,Copilului) sau stadioane (Dinamo, Lia Manoliu), iar gropile ce au
intersectat nivelul apelor freatice au fost adâncite, dănd naştere unor lacuri relativ extinse (Balta
Alb,I.O.R.).
• Procese geologice-dinamice actuale
In cadrul proceselor geologice-dinamice actuale sunt cuprinse totalitatea proceselor ce
acţionează sub imperiul agenţilor interni şi externi asupra maselor de roci, producând
transformări mai mult sau mai puţin importante. Aceste transformări, materializate în diverse
elemente geomorfologice sau modificări ale structurii şi texturii depozitelor, pot influenţa
amplasarea şi comportarea în timp, inclusiv în cazul cutremurelor, a diverselor tipuri de
construcţii. Din acest motiv identificarea, descrierea şi delimitarea zonelor, susceptibile de astfel
de transformări, capătă o importanţă deosebită, în special în zonele expuse cutremurelor de
pământ. Vibraţiile produse de acestea pot declanşa alunecări, lichefieri, tasări etc. ,care la rândul
lor pot avea efecte devastatoare asupra mediului construit. Este cunoscut faptul că aşa numitele
efecte secundare au provocat, în anumite zone, distrugeri mult mai mari decât acţiunea directă a
vibraţiilor, produse de cutremure. Pe hartă (Figura 8.1) au fost figurate zonele unor posibile
alunecări,surpări,lichefieri, dar, din fericire, amploarea şi deci efectele distrugtoare ale acestor
procese au fost minime.
• Condiţii hidrogeologice
Forajele geologice şi hidrogeologice au evidenţiat existenţa mai multor strate acvifere,
cantonate în orizonturile permeabile ale formaţiunilor geologice din subsolul oraşului
Bucureşti.Sunt strate acvifere de adâncime, dezvoltate în stratele de Frăteşti şi în nisipurile de
Mostiştea. Stratul acvifer freatic este cantonat în nisipurile şi pietrişurile de Colentina. Deoarece
apa din nisipurile de Mostiştea este sub presiune, prin stăpungerea în anumite zone ale
acoperişului, reprezentat de argilele intermediare, aceasta urcă, stabilizându-se la acelaşi nivel cu
cel al pânzei freatice. Astfel, hidrodinamic cele două acvifere sunt în comunicaţie, complexul
argilos ce le separă nefiind continuu. Mai mult, în partea de sud a oraşului, aşa după cum s-a mai
arătat, acest complex dispare aproape complet. Se poate deci considera că în subsolul oraşului
există o singură pânză de apă freatică, alimentată, atât de precipitaţii, cât şi de infiltraţiile laterale,
din râurile din partea de nord-vest a Câmpiei Bucureşti. Acest fapt este scos în evidenţă de alura
hidroizohipselor trasate pe harta hidrogeologică(Figura 2).
Direcţia generală de curgere a apei, de la nord vest către sud est, este modificată local
datorită alimentării, prin infiltraţii laterale din lacuri, în apropierea digurilor şi a barajelor.Deşi
realizată la nivelul anilor 70 [30,34], prezentăm această hartă, deoarece condiţiile hidrogeologice
generale, cum sunt sursele de alimentare şi direcţia de curgere, se menţin aceleaşi, pe perioade
de timp îndelungate, iar, pe de alt parte, fiind elaborată cu puţină vreme înaintea cutremurului de
la 4 martie 1977, ar putea oferi unele informaţii cu privire la influenţa apei subterane asupra
comportrii construcţiilor, în timpul vibraţiilor seismice. Conform acestei hărţi, pe câmpuri şi în
partea de est a interfluviului Dâmboviţa–Colentina, nivelul hidrostatic se află la adâncimi mai
mari de 10m. In partea de sud a oraşului, pe câmpul Cotroceni-Văcăreşti, către valea Sabarului,
nivelul hidrostatic se ridică, ajungând la 5-9m. Pe câmpul Băneasa-Pantelimon sunt delimitate
două zone în care adâncimea nivelului hidrostatic depăşeşte 10m. In rest, nivelul apelor
subterane se află la adâncimi cuprinse între 5-9m. Pe interfluviul Dâmboviţa –Colentina, cu
220
excepţia zonei menţionate anterior, adâncimea stratului acvifer freatic variază de asemenea la
adâcimi cuprinse intre 5-9 m.
Figura 2.Zona metropolitană Bucureşti.Harta hidrologică cu alura hidroizohipselor[33]
In lunca Dâmboviţei,pânza de apă freatică, localizată în aluviunile râului,se află la

adâncimi, cuprinse între 0,5 –6m. In lunca Colentinei, apa este cantonată la adâncimi, cuprinse
între 0-2m, fiind influenţată direct de nivelul apei din lacuri. Evident, betonarea albiei
Dâmboviţei, construirea barajului şi formarea Lacului Morii în partea de vest a oraşului,lucrări
efectuate după elaborarea hărţii noastre, a adus unele modificări în regimul apelor freatice de pe
cuprinsul oraşului.
Cu toate că informaţiile şi observaţiile directe asupra variaţiei nivelului hidrostatic sunt
relativ puţine (o anumită perioadă de timp s-au făcut măsurători asupra fluctuaţiilor nivelului
apei subterane în 35 puţuri de pe suprafaţa oraşului), s-a constatat că pe câmpuri aceste variaţii
se plasează în jurul valorii de 1m, iar în luncile râurilor (în special in lunca Dâmboviţei), în jurul
valorii de 1,5m [12]. Aceste fluctuaţii sunt determinate, în special, de volumul precipitaţiilor, dar
şi de intensitatea evapotranspiraţiei. Local, ridicarea nivelului apei freatice s-ar putea datora şi
221
pierderilor din reţelele de alimentare şi canalizare, fapt deosebit de grav în cazul zonelor urbane
amplasate pe terenuri loëssoide [32].
Figura 3.Seismograful portabil monocanal tip FS-3 şi accesoriile sale
• Măsurători seismice
In perioada 1969-1976 au fost făcute pe teritoriul oraşului Bucureşti înregistrări ale vitezei
undelor seismice (VP) în peste 200 de locaţii. In aproximativ un sfert din numărul acestora s-a
determinat şi viteza undelor transversale (VS). Aceste măsurători au fost făcute cu seismograful
portabil tip FS -3, Huntec,Canada[30,31].
Seismograful monocanal portabil tip FS-3(Figura 3), utilizează geofoni de tip Hall
Sears , HS-J, Model L-1 cu rezistenţa de 280 Ohm, având frecvenţa de rezonanţă de 14 Hz.
Drept sursă seismică s-au folosit lovituri de ciocan, aplicate pe o placă metalică având diametrul
de 25cm şi grosimea de 3,5cm.Distanţa dintre două puncte de înregistrare este de 152,5cm.
Undele transversale au fost generate prin lovituri de ciocan, aplicate lateral (perpendicular pe
direcţia profilului seismic) unei ţevi metalice cu diametrul de 60mm, introdusă în pământ o
jumătate de metru. S-a utilizat de asemenea şi o traversă de lemn, lungă de 2m, lată de 25cm şi
groasă de 5cm, fixată pe suprafaţa terenului, după îndepărtarea vegetaţiei. Contactul (aderenţa)
perfectă la suprafaţa terenului era asigurată prin apăsarea acesteia cu o parte din greutatea
vehicolului folosit de echipa de lucru.
• Principiul metodei
Undele seismice generate prin loviturile de ciocan, pătrund în subsol, ajungând la limita
de separaţie a stratelor cu impedanţă acustică diferită, se refractă, întorcându-se la suprafaţa
terenului unde sunt captate de receptor (geofon). Viteza cu care undele seismice au parcurs
mediul respectiv este determinată pe baza timpilor de propagare şi a distanţei la care acestea au
fost înregistrate.
Fenomenul de refracţie seismic este ilustrat printr-un caz simplu, al unei singure
discontinuităţi orizontale (Figura 4). Când detectorul este localizat foarte aproape de locul de
impact, în comparaţie cu adâncimea la care se află discontinuitatea, prima undă care ajunge la
acesta va parcurge mediul de deasupra cu o viteză V1 şi va sosi la timpul T = X /V1 .
222
Figura 4.Principiul refracţiei seismice in cazul a doua strate
In acest fel, curba drum-timp începe cu o linie dreaptă care trece prin origine, având
panta 1 / V1 . La o distanţă oarecare X c , unda, ce a fost refractată de-a lungul discontinuităţii, va
ajunge la suprafaţă în acelaşi timp cu cea, care a parcurs primul strat cu viteza V1 . Acest fapt se
va produce, când timpul consumat pentru a parcurge distanţa BC cu o viteză mai mare,
V2 ,compensează timpul pierdut în parcurgerea distanţelor AB şi CD , la viteză mai mică, V1 .
Unda refractată în stratul de dedesubt produce o schimbare a pantei din curba drum-timp.
Distanţa orizontală dintre sursă şi receptor este notată cu X , iar timpul necesar undei seismice
pentru a parcurge distanţa de la sursă la „receptor trece” prin T . La toate distanţele mai mari
decât distanţa critică X c , unda refractată de-a lungul suprafeţei de discontinuitate orizontală va
ajunge la suprafaţa terenului prima, constituind prima sosire. Intregul tren de unde acustice,
produs prin loviturile de ciocan, este înregistrat sub forma unor liniuţe scurte pe o hârtie specială
(metalizată), având lăţimea de 18cm (Figura 5). Inregistrarea se face cu ajutorul unei peniţe ce
se deplasează cu viteză constantă pe suprafaţa hârtiei, fiind acţionată de un motoraş pus în
funcţiune o dată cu lovitura de ciocan care generează şocul. După fiecare lovitură, hârtia de
înregistrare avansează cu o distanţă constantă, corespunzătoare deplasării orizontale a sursei faţă
de geofon. Adâncimea până la suprafaţa de discontinuitate este calculată cu formula :
X c V − V
g = 2 1
(1)
2 V 2 + V 1 1
unde X c - distanţa critică; V 1- viteza în primul strat; V 2- viteza în stratul al doilea
Utilizând formule ceva mai complicate se pot determina grosimile depozitelor multistratificate.
223
Figura 5.O înregistrare obişnuită,obţinută cu seismograful portabil FS-3
• Rezultate obţinute.
Profilele seismice, făcute cu seismograful portabil FS-3, au o distribuţie uniformă pe
teritoriul oraşului. Adâncimea maximă de investigare este de 25m. Pentru fiecare profil seismic
s-a calculat viteza medie (media ponderată) şi, cu toate că domeniul de variaţie al acesteia este
relativ mare, de la 300m/s la peste 1100m/s pentru câmpurile Băneasa-Pantelimon, Cotroceni-
Văcăreşti şi interfluviul Dâmboviţa –Colentina, cele mai multe determinări se grupează în jurul
valorii de 550m/s [30].In luncile celor două râuri, viteza undelor seismice longitudinale este
cuprinsă între 300m/s şi 1800m/s, fapt datorat influenţei nivelului ridicat al pânzei freatice.
Pentru undele seismice transversale, domeniul de variaţie al vitezei este mai restrâns (90m/s-
230m/s), propagarea acestui tip de unde nefiind influenţată de prezenţa apei subterane.
• Măsurători seismice în foraje.
In anii 2002-2003 au fost făcute măsurători seismice în partea de sud-est a oraşului,în
vecinătatea localităţii Căţelu [4]. S-au înregistrat vitezele de propagare ale undelor seismice în
două foraje cu adâncimi de 68m şi respectiv 62m, precum şi de-a lungul unui profil seismic cu o
lungime de cca.600m.
Pentru înregistrarea microseismică a carotajului s-a folosit o staţie seismică portabilă
OYO Mc SEIS 170 cu 24 de canale şi sumător. Rata de eşantionare a fost de 0,5 milisecunde.
Instrumentul de măsură, alcătuit din 3 geofoni, unul vertical DF 9 (33Hz) şi doi geofoni
orizontali DF 8 (33Hz), dispuşi pe direcţii perpendiculare, este fixat în peretele sondei.
Inregistrările s-au făcut la interval de 1m, începând cu adâncimea maximă de 68m. Generarea
undelor s-a realizat prin lovituri de ciocan (în greutate de 5kg) într-o traversă de lemn aflat la 2m
faţă de gura sondei, într-un şanţ cu adâncimea de 30cm. Unda P a fost citită pe componenta
verticală, iar pentru unda S s-a folosit componenta orizontală. Sub nivelul hidrostatic, aflat la cca
8m adâncime, viteza de interval a undei Vp este cuprinsă între 1455m/s şi 2588m/s în forajul C1
şi între 1450m/s şi 2000m/s în forajul C 2 . Viteza de interval pentru unda S este Vs=215-600m/s
în forajul C1 şi Vs=230-460m/s în forajul C 2 . In Figurile 6 şi 7 sunt prezentate modelele
geologice şi distribuţia vitezei undelor seismice transversale, în cele două foraje C1 si C2.
224
• Profile seismice
Profilul seismic 3C, din zona Căţelu, a fost făcut între cele două foraje menţionate anterior,
folosindu-se staţia de înregistrare I/O SYSTEM II. Lungimea profilului este de cca 600m, iar
distanţa dintre geofoni a fost de 1,5m. Numărul de canale este de 100, rata de eşantionare de
0,5msec. iar timpul de înregistrare de o secundă. S-au folosit geofoni verticali şi orizontali,
îngropaţi. Prima a fost obţinută secţiunea de timp pentru unda P şi apoi, prin calcul, s-a
determinat secţiunea pentru undele de tip P-SV.
Raportul semnal/zgomot şi rezoluţia sunt mai bune pe secţiunea de timp pentru unda P, decât
pe cea pentru unda S, pentru adâncimi mai mari de 50m. Timpii de sosire ai undelor P şi S
pentru aceeaşi interfaţă variază doar cu câteva milisecunde, datorită suprafeţei aproape
orizontale a stratelor. Diferenţele de adâncime nu sunt mai mari de 1-2m pentru acelaşi strat.
Amplitudinea variaţiilor pentru aceeaşi undă reflectată de-a lungul profilului sugerează că
impedanţa acustică este variabilă de-a lungul aceluiaşi strat, datorită modificării caracterului
litologic al depozitelor. Aceste modificări pot fi puse, cel puţin parţial, pe seama unor
criostructuri, de fapt o microtectonică falsă, creată prin acţiunea ciclului îngheţ-dezgheţ asupra
depozitelor superficiale, cuaternare, în timpul perioadelor glaciare şi periglaciare. Astfel de
microstructuri, întâlnite în carierele din partea de est a oraşului (zona Pantelimon), au fost
semnalate şi în alte zone din Câmpia Română, cum sunt cele de la Băneasa-Burnaz şi în malul
lacului Strachina [16]. Pe modelul de adâncime pentru unda S, ( Figura 8b) se pot observa
undele S, reflectate de la suprafaţa stratelor aflate la adâncimi de 8, 14, 24, 28-30, 35 şi 50m ,
precum şi modelul seismic interpretat din secţiunea de adâncime.
Figura 6-C1.Diagrame reprezentând succesiunea litologică,distribuţia vitezei undelor sesimice

transversale şi a densităţii în forajul C1
225
Figura 7-C2.Diagrame reprezentând succesiunea litologică,distribuţia vitezei undelor sesimice
transversale şi a densităţii în forajul C2
Figura 8:a)- Secţiunea de adâncime a profilului seismic pentru undele S.Cifrele din partea de
sus a secţiunii reprezintă numărul geofonilor; b)- Modelul seismic interpretat din secţiunea de
adâncime a profilului seismic, pentru unda P-PV. Valorile trecute pe model reprezintă vitezele
de interval a undelor S,obţinute în forajele C1 şi C2.
Determinări ale vitezei undelor seismice transversale prin măsurători, efectuate în foraje, au
mai fost făcute şi în zonele INCERC, Primăria capitalei şi UTCB-Bucureşti .Datele de foraj, precum
226
şi cele referitoare la distribuţia vitezei undelor seismice pe adâncime, publicate în diferite lucrări
[2,34], au permis întocmirea modelelor prezentate în Figurile 9-13.Având în vedere succesiunea
stratelor şi distribuţia pe adâncime a vitezei undelor seismice, înregistrate în cele 7 foraje geologice
( în special, în cele din zona Căţelu), precum şi datele obţinute prin profilele seismice de refracţie, s-
au stabilit domeniile de variaţie ale vitezei de interval pentru undele transversale(VS), în depozitele
geologice cuaternare, din subsolul oraşului Bucureşti( Tabelul 1).
Tabelul 1.Domenii de variatie ale vitezei de interval pentru undele VS în depozitele geologice
cuaternare din subsolul orşului Bucureşti[17]
Nr Denumirea Caracterizarea Grosimea Viteza de interval
strat complexului litologica (m) Vp(m/s) Vs (m/s)
1 Umpluturi, sol -- 0-8 200-400 90 - 180
2 Depozite loëssoide Praf argilo-nisipos 3 – 20 485-750 210-320
3 Strate de Colentina Nisip şi pietriş 4 – 18 1200-1695 300-350
4 Argile intermediare Argilă 0 – 20 1650-2050 320-450
5 Nisip de Mostiştea Nisip fin 8- 20 1200-1900 350-400
6 Complex marnos Marne, nisipuri 60- 140 1660-2000 375-460
7 Strate de Frăteşti Pietrişuri, argile 50- 200 1830-2300 600-700
Rezultatele obţinute sunt comparabile cu cele întâlnite în literatură pentru tipuri de roci,
condiţii şi vârste similare [10,20,24,25,26,34,35,36,37,39,44,45] precum şi cu unele rezultate
obţinute de noi [13,29]. Cunoscând viteza de propagare a undelor longitudinale şi transversale se
pot determina unele proprietăţi elastice ale rocilor.Pentru calcularea parametrilor elastici s-au
folosit formulele de mai jos şi valorile medii ale Vp, Vs şi ale densităţii aparente (ρ), pentru
fiecare complex litologic. Valorile orientative ale parametrilor calculaţi sunt prezentate în
Tabelul 2.
Coeficientul lui Poisson:
σ=
[ ]
(V p / Vs )2 ⋅ 0,5 − 1
(2)
(V p / Vs )2 − 1
Modulul lui Young, E: E = 2(1 + σ ) ρ Vs2 ; Modulul de forfecare, G :G = E/2(1+σ); Vp - viteza undelor
longitudinale; Vs - viteza undelor transversale; ρ - densitatea aparentă.
Tabelul 2.Valorile orientative ale parametrilor elastici calculaţi [16]

Viteza Greutate
Nr. Complexul E G
medie volumetrică σ
strat litologic
Vp (m/s) Vs (m/s) t/m3 (MPa) (MPa)
1 Loëss,lehm 590 216 1,7 0,41 2236 792
2 Nisip,pietriş 1533 317 1,9 0,45 5536 1908
3 Argilă 1850 327 2,0 0,47 6287 2138
4 Nisip 1526 360 1,9 0,47 7239 2462
5 Marne,argile, nisip 1780 421 2,1 0,47 10.942 3721
6 Pietriş în alter-
1900 650 2,3 0,43 27.758 9705
nanţă cu argile
Cunoaşterea domeniilor de variaţie şi, implicit a vitezei medii de propagare a undelor

seismice transversale în fiecare din complexele litologice din subsol, a făcut posibilă calcularea
227
perioadei predominante de oscilaţie, caracteristică diferitelor amplasamente de pe suprafaţa
oraşului.
In Figurile 9-13 sunt diagrame ce reprezintă succesiunea litologică,distribuţia vitezei
undelor transversale si a densităţii în forajele efectuate la Primăria oraşului Bucureşti
(9),INCERC (10;11;12) si INCERC – Pantelimon (31).
Figura 9.Succesiunea litologică,distribuţia vitezei undeleor VS şi a densităţii în forajul efectuat

la Primăria orasului Bucureşti
Figura 10.Succesiunea litologică,distribuţia vitezei undeleor VS si a densităţii în forajul efectuat

la INCERC-1 Bucureşti
228
Figura 11.Succesiunea litologică, distribuţia vitezei undeleor VS şi a densităţii în forajul efectuat
la zona INCERC-2 Bucureşti

la INCERC-3 Bucureşti
229
la UTCB Bucureşti
8.2.Măsurători de viteze seismice în stratele cuaternare

8.2.1. Masurători în foraje de suprafaţă [9]
Măsurători ale undelor seismice P şi S au fost executate prin metoda “down-hole”.
Valorile de densitate sunt atribuite, fie din masurători de laborator pe eşantioanele din forajele
respective, fie din valori caracteristice pentru aceste roci, determinate pentru mai multe foraje
din zona adiacentă forajului.
Tabelul 3. Foraje din Bucureşti în care au fost executate măsurători geofizice[9].

Foraj Coordonate geografice Coordonate Adancime Altitudine Nivel apa
Latitudine/Longitudine Stereo 70 (m) freatică
Centura 1 44.405406 /26.212844 596600 -323500 80 m 105 m -8 m

Centura 2 44.409932 /26.219505 597100 -324000 60 m 104 m -8 m
GEOTEC3 44.44110 /26.16181 --- 220 m 76 m -7 m
GEOTEC2 La 150 m distanta de --- 70 m 76 m -7 m
la forajul GEOTEC3
Forajele Centura 1 şi Centura 2 au fost măsurate seismic de către Prospecţiuni S.A., iar
valorile de densitate pentru rocile din aceste foraje au fost furnizate de Metroul S.A. Forajul
Centura 2 a fost executat, la aproximativ 700 m distanţă de forajul Centura 1 de către
Prospecţiuni SA.Valorile vitezelor seismice Vp si Vs sunt prezentate în Figura 14, iar valorile
caracteristice, calculate pe baza vitezelor seismice Vp şi Vs, sunt prezentate in Figura 15 pentru
ambele foraje. Se pot observa viteze Vp relativ mari de până la 2 600 m/s in forajul Centura1, în
230
timp ce vitezele seismice Vs se află in intervalul 180 - 500 m/s. Se poate observa însă că, în baza
forajului (la 80 m adâncime), viteza Vs nu depăşeşte 300 m/s. Rocile de la această adâncime nu
pot fi considerate ca fiind roca de bază.
Vs Vp [m/s]
0 500 1000 1500 2000 2500 3000
Vs Centura1 Vp Centura1
Vp Centura2
20
Depth [m]
40
Vs Centura2
60
80
Figura 14. Variaţia vitezelor seismice Vp şi Vs în forajele Centura 1 şi Centura 2[9].
Din Figura 15 se poate vedea că la partea superioară, aflată deasupra nivelului

hidrostatic, coeficientul Poisson are valori în domeniul 0,26 – 0,32. Sub nivelul hidrostatic
coeficientul Poisson este caracteristic rocilor slab şi foarte slab consolidate, cu valori aflate între
0,45 – 0,49, până la talpa forajului, cu un singur interval, în care este de 0,40. Forajul GEOTEC
3 aparţine Institutului GEOTEC si datele sale au fost publicate de Aldea si Arion[3].El este
prezentat pentru că are o adâncime mai mare, astfel încât valorile de viteză determinate la
adâncimea sa maximă sunt caracteristice rocii de bază (Vs = 600 m/s). Modelul forajului
GEOTEC 3 este dat in Tabelul 3.
231
Vs/Vp Coeficient Poisson
0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60
10
20
30 centura2
Adancime [m]
40
50
Centura2
60
70 Centura 1
centura1
80
Figura 15. Valori caracteristice calculate pe baza vitezelor Vp şi Vs în forajele Centura 1 şi
Centura 2[9].
Variaţia vitezelor seismice cu adâncimea este prezentată în Figura 16 pentru forajele

GEOTEC 2 şi GEOTEC3. Vitezele Vp din forajul GEOTEC 3 nu depăşesc 2 250 – 2 300 m/s,
iar vitezele Vs sunt in intervalul 292 – 440 m/s şi Vs = 600 m/s in roca de bază.Valorile
caracteristice, calculate pe baza vitezelor seismice Vp şi Vs, sunt prezentate în Figura 17.
Valorile coeficientului Poisson sunt cuprinse în domeniul 0,45 – 0,48.
232
Vs Vp [m/s]
0 500 1000 1500 2000 2500
0
Vp GEOTEC 2
50
Vs GEOTEC 2
Depth [m]
100
Vs GEOTEC 3
150
Vp GEOTEC 3
200
Figura 16. Variaţia vitezelor seismice Vp si Vs în forajele GEOTEC3 şi GEOTEC2[3].
Vs/Vp Coeficient Poisson

0.10 0.30 0.50
0. 20 0. 40
0
Coef. Poisson
GEOTEC 2
Vs/Vp
50 GEOTEC 2
Vs/Vp
GEOTEC 3 Coef. Poisson

e [m]
GEOTEC 3
100
Adancim
150
200
Figura 17 . Valori caracteristice calculate pe baza vitezelor Vp şi Vs în forajele GEOTEC 3 şi

GEOTEC 2.
233
8.2.2. Masurători în foraje prin metoda „down hole” [9]
In ultima perioadă, INCDFP a efectuat în parteneriat cu S.C. Prospecţiuni S.A. şi
METROUL S.A. măsurători seismice “in situ”, pentru determinarea vitezelor undelor P şi S în
următoarele foraje: 2263 Foradex- localitatea Otopeni, sonda Metrou – POLITEHNICA, sonda
Metrou - IMGB şi sonda INCDFP – Măgurele. Toate sondele au fost tubate cu coloană metalică
şi cimentate [9].In cadrul proiectului au fost măsurate, până in anul 2009, un număr de 12 foraje
din Bucureşti prin metoda “down-hole” şi au fost obţinute valorile vitezelor seismice Vp, Vs, şi
densitatea în aceste foraje. Cele 12 foraje sunt prezentate în Tabelul 4, iar pozitia lor este dată in
Figura 18.
Figura 18. Poziţiile forajelor din Bucuresti în care au fost efectuate măsuratori VSP . Notaţiile
sunt cele din Tabelul 4[9].
Tabelul 4.Măsuratori în Bucureşti prin metoda “down-hole” [9]

No. Foraj Adâncimea Latitudine Longitudine
(h) (grade) (grade) In administrarea:
1. Bazilescu 172 m 44,49 26,04 ADP, sector 5
2. Foradex 81 m 44,47 26,06 FORADEX S.A.
3. Grivita 110 m 44,46 26,08 METROUL S.A.
4. Iorga 170 m 44,451 26,083 METROUL S.A.
5. Policolor 100 m 44,41 26,20 METROUL S.A.
6. Buciumeni 150 m 44,539 25,952 PROSPECTIUNI S.A.
7. Otopeni 200 m 44,30 26,10 FORADEX S.A.
234
8. Politehnica 200 m 44,446 26,090 METROUL S.A.
9. IMGB 155 m 44,355 26,203 METROUL S.A.
10. Măgurele 112 m 44,348 26,028 INCDFP
11. Centura 1 80 m 44,4054 26.2128 METROUL S.A.
12. Centura 2 60 m 44,4099 26,2195 PROSPECTIUNI S.A.
Parametri elastici ai rocilor (Vs/Vp şi coeficientul Poisson) au fost determinaţi prin

măsurători “in situ” în cele 4 foraje din Bucureşti. Coeficientul Poisson variază de la 0,375, în
partea superficiala (deasupra nivelului freatic), pâna la 0,43 – 0,49 sub nivelul hidrostatic si
ajungând la 0,45 in partea de jos a forajului.
Profilele geologice şi geofizice ale forajelor din Tabelul 4 sunt prezentate in Tabelul 5.
Cele 7 strate cuaternare întalnite în Bucureşti au fost identificate pe fiecare coloana
litologică. Valori mediate ale vitezelor seismice Vp si Vs au fost calculate ca medii ponderate
pentru ficare din cele 12 foraje în conformitate cu formula:
n
∑ d i
vs = i =1
(3)
n
di
∑
i =1 v si
unde di şi vSi sunt grosimea (în metri) şi viteza undelor seismice transversale (în m/s) în stratul nr.
i , dintr-un total de n strate , corespunzatoare aceluiaşi tip de strat sedimentar .
Cele 7 strate cuaternare principale, numite si complexuri,intâlnite în Bucureşti au fost
descrise pe larg în lucrarea [33] ,iar în Tabelul 5 sunt date proprietăţile fizice şi dinamice.
Tabelul 5. Proprietăţile fizice si dinamice ale celor 7 strate quaternare din zona Bucureştiului
Hannich et al.[22]; Bala et al.[6,9])
Adâncimea la Viteza medie Viteza medie

Densitatea medie
limta superioară a VS ponderată VS (m/s)
Strat sedimentar (g/cm3)
stratului (Hannich et al. (Bala et al., 2006,
sedimentar (m) 2005)[26] 2008)[6;9]
1. Umplutura 0 1,10 135 170
2. Depozite loessoide 0.50-5.00 1,75 305 234
3. Nisipurile şi
pietri-şurile de 5.00-12.00 1,99 335 278
Colentina
4. Depozitele 378
intermediare de 10.00-20.00 2,07 333
argilǎ
5. Nisipurile de 400
15.00-30.00 2,00 340
Mostiştea
6. Complexul 442
35.00-50.00 2,14 409
marnos
7. Stratele de Frǎteşti 100.00-180.00 2,05 500 543
Toate aceste viteze seismice mediate sunt prezentate în Tabelul 6. Pe ultimul rând sunt
date vitezele mediate pentru toate cele 12 foraje, în fiecare strat sedimentar. Este interesantă
istoria măsurătorilor din forajul Bazilescu [9].In prima fază, forajul Bazilescu a fost exclus din
235
acest tabel, din cauza vitezelor neobişnuit de mici înregistrate aici, pentru care nu exista o
explicaţie corespunzătoare.
Intr-o lucrare recentă, Hannich et al[23] prezintă măsurători seismice efectuate în acelaşi
loc (BAZI), utilizând o alta tehnică de măsură - SCPTU. In această lucrare sunt prezentate valori
ale Vs de 250 m/s la 26 m adâncime, cu o scădere accentuată (150 m/s), în intervalul 7 - 11m
adâncime. Această confirmare a unor valori scăzute, pentru undele seismice trasversale,în
acelaşi site, a făcut să se reconsidere valorile măsurate in forajul Bazilescu şi să fie considerate
ca fiind corecte[9].
Viteze seismice ale undelor transversale sunt înregistrate puţin sau deloc, în stratele de
tip 1 si 2, datorită faptului că nu au putut fi măsurate decât în câteva locuri ( Otopeni, Policolor,
Centura 1). In stratul 3, vitezele seismice acoperă un interval destul de larg, între 227 - 393 m/s,
fiind, în general, reprezentat de unul sau două strate de grosimi reduse în fiecare foraj.
Stratele, de tip 4 şi 5 au viteze seismice Vs în intervalul 278 - 400 m/s, depinzând de
locul de măsură. Vitezele mediate ponderat au însă valori foarte apropiate : 327 m/s , respectiv
340 m/s.
In stratul 6 vitezele undelor seismice Vs sunt in jurul valorii de 400 m/s: 349 - 444 m/s.
Valorile vitezelor seismice din stratul 7 sunt cuprinse in intervalul 508 - 528 m/s cu o valoare
mare de 628 m/s în forajul IMGB(a se vedea Capitolul 14,Figurile 18 şi 19 ). Trebuie subliniat
că toate aceste valori sunt obţinute prin măsurători directe pe toată aria Bucureştiului.
Valorile, mediate ponderat, ale vitezelor seismice, prezentate în Tabelul 4, sunt valori
reprezentative pentru cele 7 strate cuaternare existente în Bucureşti şi, în acest fel, ele pot fi
comparate cu vitezele undelor seismice citate de alte surse.
Vitezele seismice, prezentate în Tabelul 7 (coloana 4), sunt obtinute de Hannich et al.[23]
utilizând “Profilare verticală multi-offset (MOVSP)”, metodă aplicată in 7 foraje (6
amplasamente) din Bucureşti, pentru stratele sedimentare 4 - 7. Tehnica MOVSP a fost aplicată
de către „Deutsche Montan Technologie GmbH (DMT)” . Pentru a completa tabelul său de
viteze, în special pentru partea superficială (stratele sedimentare 1-3 ) au fost adoptate valori,
obţinute prin diferite tehnici de măsurare, direct în foraje sau chiar în laborator şi citate de
diferite institute sau universităţi: GEOTEC, INCERC , UTCB din Bucureşti.
Adâncimile la principalele strate sedimentare ca şi valorile de densitate sunt valori
mediate, obţinute din sute de foraje geotehnice din Bucuresti şi citate de Bâlă et al[4-9]..
Vitezele, obţinute în stratele 2 şi 3 (244 si 270 m/s) ,obţinute de autori din masurători în
12 foraje sunt ceva mai reduse decât cele citate de Hannich et al[23](305 m/s şi 335 m/s).
De asemenea, vitezele citate de Hannich et al[23] în Tabelul 7 pentru stratele 4 , 5 si 6
sunt mai mari cu 10 - 15% decât cele obţinute aici. In acelasi timp pentru stratul 7 au fost
obţinute valori mai reduse, de 500 m/s faţă de 544 m/s..
236
Tabelul 6. Valori medii ponderate ale vitezelor seismice obţinute pentru cele 7 strate cuaternare si determinate în 12 locaţii
din Bucureşti [9].
Stratul nr.: 1 2 3 4 5 6 7
Viteze medii ponderate (m/s)
Forajul: Vp Vs Vp Vs Vp Vs Vp Vs Vp Vs Vp Vs Vp Vs
Bazilescu -- --- 430 150 642 179 2151 291 1820 384 1786 517 -- --
Otopeni 500 187 1034 187 1034 250 1034 354 1333 354 1740 403 1666 523
Politehnica --- --- 833 227 1076 227 1211 335 1797 353 1731 444 1746 508
IMGB --- --- 960 370 1203 393 1541 362 1541 362 1716 400 1725 628
Magurele --- --- --- --- 1492 260 1000 309 1413 325 1725 415 1818 512
237
Policolor 298 153 975 288 1140 284 1544 305 1544 305 1828 383 --- ---
Buciumeni --- --- 400 181 541 243 1555 278 1977 321 1727 369 --- ---
Iorga --- --- --- --- 594 240 2600 292 2600 280 1953 384 1815 528
Foradex --- --- 600 270 1500 270 2200 305 1519 356 1906 349 --- --
Grivita --- -- --- --- --- --- 875 400 1100 354 1535 398 --- --
Centura 1 298 153 460 249 1465 337 2129 326 1677 289 1670 439 --- ---
Centura 2 300 150 600 230 1450 230 1880 333 1754 391 --- --- --- ---
Viteza medie
ponderată 370 167 687 244 1044 270 1488 327 1563 340 1753 398 1740 544
Tabelul 7. Valorile vitezelor seismice ale undelor transversale (S) precum şi ale densităţilor în cele 7 strate sedimentare
principale din Bucuresti[9]
Adâncimea la Densitate VS mediu Viteza medie ponderată Viteza medie ponderată

Stratul sedimentar limita superioară in ( m/s) in 7 foraje VS (m/s) în VS (m/s)
g/cm3 (6 amplasmente) 5 foraje (m/s) în 11 foraje(m/s)
a stratului
[9] după Hannich et (Bala et al,2006)[6;9] (Bala et al,2007b)[8;9]
sedimentar (m) al, 2005[23]
1. Umplutura 0 1,10 135
170 167
2. Depozite loessoide 0,50-5,00 1,75 305
234 244
238
3. Nisipurile şi 5,00-12,00 1.99 335
pietrişurile de Colentina 278 274
4. Depozitele inter- 10,00-20,00 2.07 378
mediare de argilǎ 333 327
5. Nisipurile de 15,00-35,00 2,00 400

Mostiştea 340 340
(nisipuri fine si medii )
6. Complexul marnos 35,00-50,00 2,14 442 409 397
7. Stratele de Frǎteşti 100,00-180,00 2,05 500 543 545
(nisip + pietris)
8.3.Structuri de viteze pentru locaţiile accelerometrelor digitale din Bucureşti ,
utilizând datele de zgomot seismic.
In studiile sale , Aki a arătat că zgomotul seismic si undele coda conţin informaţii
folositoare despre mediul prin care acestea se propagă [1]. Pornind de la aceasta ipoteză, în
ultimii ani,s-au dezvoltat numeroase tehnici ce utilizează zgomotul seismic, pentru investigarea
interiorului Pământului. Intrucât zgomotul seismic poate fi considerat un câmp de surse aleatorii
atunci, când este înregistrat pe perioade lungi de timp, s-a arătat că, prin calcularea funcţiei de
cross-corelare dintre doua staţii, se obţine „funcţia Green” a mediului dintre cele două puncte.
Funcţia Green este o caracteristică a fiecărui mediu, ce defineşte modul în care mediul
reacţioneaza la o forţă de excitaţie impulsivă.
Campillo şi Paul [11]şi ulterior Shapiro şi Campillo [41] au demonstrat că funcţia de
cross corelare a unui camp seismic aleator, calculată în domeniul temporal pentru două staţii
seismice separate, conţine funcţia Green a mediului dintre cele două staţii. Zgomotul seismic are
avantajul că nu depinde de producerea cutremurelor şi poate fi înregistrat în orice moment şi în
orice locaţie,iar emergenţa funcţiei Green devine efectivă numai după o mediere suficientă.
Funcţia Green a mediului dintre două staţii,se poate obţine prin calcularea funcţiei de
cross-corelare a zgomotului seismic, înregistrat la cele doua staţii, pe o perioadă lungă de timp.
Grecu [ 21] a folosit setul de date, oferit de reţeaua temporară URS,dezvoltată de
Univ.Karlsruhe in zona metropolitană Bucureşti,în cadrul colaborării cu INCDFP, când a
înregistrat continuu timp de aproape 12 luni(24 octombrie 2003 - 1 noiembrie 2004), mişcarea
terenului în Bucureşti şi ariile limitrofe (Figura 19). Datele de zgomot seismic utilizate au fost
selectate pe un interval de 90 de zile. Dezvoltarea in continuare a cercetărilor făcute de Grecu
[21], de la Institutiul Naţional pentru Fizica Pământului este făcută, deoarece metoda folosită
aici şi in lucrarea mai sus menţionată poate fi aplicată şi in alte cazuri,în alte aplicaţii.
Obţinerea funcţiei Green, prin corelarea zgomotului seismic, a implicat două etape. Intr-o
primă fază a avut loc o pre-procesare a datelor primare de zgomot seismic(corecţia de
instrument,de linie zero,filtrarea cu um filtru trece–banda de tip Butterworth între 0,1 şi
2s,normalizare în domeniul timp etc.), iar cea de a doua etapă a constat in calcularea funcţiilor
de corelare şi însumarea acestora pentru numărul de zile dorit.
Deoarece zgomotul seismic nu este plat, în domeniul spectral (adică, nu este un zgomot
alb), ci prezintă adesea vârfuri spectrale, într-o ultima fază s-a aplicat o normalizare spectrală
sau „whitening” ; această procedură de pregatire a datelor s-a realizat cu ajutorul pachetului de
programe Seismic Analysis Code – SAC [19].
După această etapă preliminară de prelucrare a datelor, a urmat calcularea funcţiilor de
corelare între perechi de staţii şi însumarea acestora.Grecu [21] a calculat funcţiile de corelare
numai între componentele verticale pentru fiecare înregistrare de 24 de ore. Apoi, aceste funcţii
de corelare zilnice au fost însumate pentru a obţine funcţia Green a mediului dintre cele doua
staţii, a
fiecărei perechi de staţii. Un exemplu de astfel de funcţii, obţinute prin corelarea zgomotului
seismic la diferite staţii URS din Bucureşti este prezentat in Figura 20. Dupa cum se poate
observa din aceasta figură, există semnale, atât in partea pozitivă(‘cauzală’),cât si-n partea
negativă (‘acauzală’) a timpilor de corelaţie. Acestea reprezintă undele care se propagă în
directii opuse între cele doua staţii. Dacă sursele de zgomot seismic ar avea o distribuţie
azimutală omogenă cele două părţi, ‘cauzală’ şi ‘acauzală’, ar fi identice [27,40,42,43].
239
240
Figura 19. Distribuţia staţiilor seismice pe teritoriul Bucureştiului: triunghi galben – accelerometre analogice SMA-1, triunghi albastru –
accelerometre digitale K2, pătrat roşu – staţii de bandă largă URS şi INCDFP(Univ.Krlsruhe).In timpul proiectului URS, a cărui durată a
fost între 24 octombrie 2003 şi 1 noiembrie 2004, s-a înregistrat orice mişcare seismică, în timp real,.
Figura 20. Exemplu de funcţii Green obţinute prin corelarea zgomotului seismic între diferite
perechi de staţii: URS01-URS14 (rosu), URS02-URS32 (verde), URS14-URS24 (albastru),
URS16-RS15 (galben). In colţul din dreapta sus este marcat numărul de zile pentru care s-a făcut
însumarea funcţiilor de corelare[21].
Funcţiile de corelare, fiind calculate pentru componentele verticale ale zgomotului
seismic, sunt dominate de unde Rayleigh. Acestea, având un caracter dispersiv, pot fi analizate
prin metode specifice ce permit identificarea şi separarea semnalelor utile (modul fundamental
sau modurile superioare) de semnalele considerate zgomot (modurile superioare, undele de
volum etc.) şi măsurarea vitezelor de grup şi de fază dependente de frecvenţă. Una dintre aceste
metode este tehnica filtrării multiple (MFT–Multiple Filter Technique[18]), prin care se
determină vitezele de grup ale semnalelor dispersive. MFT oferă posibilitatea evaluării grafice a
maximelor vitezelor de grup pentru diferite benzi de frecvenţă şi determinarea cu uşurinţă a
curbei de dispersie a vitezei de fază sau a vitezei de grup pentru fiecare trasă analizată. Viteza de
fază este viteza cu care se propagă un punct al undei şi este dată de formula c=ω/k ,unde ω=2πf,
iar k este numărul de undă (lungimea de undă/unitatea de lungime). Viteza de grup este viteza
cu care se propagăun pachet de energie şi este data de relaţia:
U=∂ω /∂k
In MFT, un semnal este filtrat în domeniul spectral pentru un interval de frecvenţe
specificat, iar timpii de energie maximă sunt determinaţi si convertiţi în viteze de grup,
împărţind distanţa (cunoscută) dintre sursa si receptor la timpul de parcurs al maximului
energiei. Forma matematică a MFT poate fi prezentată în diferite forme în funcţie de autor, dar
toate au aceeaşi structura fundamentală. Dzievonski et al[17] au definit o funcţie fereastră (un
filtru Gaussian) pentru frecvenţa centrală ωn pentru coloana „n”
Hn(ω ) = Exp{[(ω- ωn )/ωn ]2} (4)
Parametrul α controlează “rezoluţia” ferestrei, adică controlează lăţimea acesteia în
domeniul spectral. Valoarea optimă a lui α , pentru un semnal cu legea de modulaţie , ω (t ) este
α =ω2 (t) / 2(dω/dt ) (5)
Dacă se cunosc limita inferioară ( ωi , n ) si limita superioară ( ωs , n ) ale filtrului, atunci α
poate fi obţinut din aceste limite şi din valoarea BAND pe care Dzievonski et al[17] au definit-o
ca “lăţimea de bandă relativă”
BAND = 1- ωi,n /ωn = ωs,n /ωn -1 (6)
241
şi
β = ln Hn (ωn)/ Hn (ωi,n ) = ln Hn (ωn )/ Hn (ws,n ) (7)
unde β reprezintă un parametru ce defineşte atenuarea filtrului. Atunci, α devine
α = β / BAND2 (8)
Hermann[46] a arătat că o undă de suprafaţă dispersivă poate fi definită sub forma
∞
1
∫ A(ω )e
i (ωt − kx + Φ )
s (t ) = dω (9)
2π −∞
unde Φ este deplasarea în fază şi k este numărul de undă. Semnalul filtrat g(t), rezultat în urma
aplicării unui filtru Gaussian H(ω) pentru anumite frecvenţe centrale semnalului dispersiv, are
forma
∞
1
g (t ) = ∫
2π − ∞
A(ω ) H (ω )ei (ωt − kx + Φ ) dω (10)
Infăşurătoarea funcţiei rezultate poate fi obţinută aplicând o transformată Hilbert

semnalului filtrat. In domeniul timp, această înfăşurătoare are forma (finală)
A(ω0 , r ) π 2
g (t , r ) = ω0 ( )e( −ω 0 (t − r / U 0 ) / 4α (11)
2π α
si are un maxim la t* si se propagă cu viteza de grup U = r/t*, r – distanţa faţă de sursă .
Maximele înfăşurătoarei reprezintă datele pentru graficul de dispersie, cu amplitudinile relative,
trasate sub forma de contururi. In Figurile 21 si 22 sunt prezentate semnalele rezultate în urma
aplicării analizei MFT,obţinute la perechile de staţii URS01-URS10, URS01-URS14, URS01-
URS22 şi URS10-URS16, URS10-URS24, URS10-URS25: în Figura 23 sunt prezentate
curbele de dispersie, obţinute pentru formele de undă filtrate.
Figura 21.Semnalele rezultate în urma aplicării analizei MFT la staţiile URS01-URS10,

URS01-URS14, URS10-URS2(Figura 8.20)
242
Figura 22.Semnalele rezultate in urma aplicării analizei MFT la staţiile URS10-URS16,
URS10-URS24, URS10-URS25(Figura 19).
Spectre Fourier de amplitudine.
URS01-URS10 URS01-URS14 URS01-URS22
URS10-URS16 URS10-URS24 URS10-URS25

Figura 23.Spectre Fourier de amplitudine. Curbe de dispersie obţinute prin MFT. Axa verticală
reprezintă viteza de grup (U,în km/s).Izoliniile reprezintă amplitudinile relative ale
înfăşurătoarei semnalului filtrat.Pătratele negre reprezintă valorile maxime ale amplitudinii
înfăşurătoarei selectate după o căutare bi-dimensională în gridul viteză de grup-perioadă. Forma
de undă filtrata este indicată in dreapta[21].
Aplicând analiza MFT, pentru fiecare perioadă, s-a obţinut o curbă de dispersie. Prin
medierea acestora a rezultat o curbă medie de dispersie cu deviaţiile standard aferente (Figura
24). Curbele medii astfel obţinute au fost utilizate pentru determinarea structurii de viteze.
243
Figura 24. Curbe de dispersie medii (linie neagră) si deviaţiile standard (linii verticale), obţinute
pentru perechile de staţii URS01-URS14 (stanga) şi URS10-URS16 (dreapta). Curbele de
dispersie pentru diferite perioade de timp sunt reprezentate prin culori diferite.
In Figura 25 sunt prezentate exemple de structuri, obtinute prin inversia curbelor de

dispersie. Modelul iniţial folosit,în inversie,a rezultat în urma compilării informaţiilor
disponibile. Astfel, pentru cele 7 strate cuaternare de suprafaţă, s-au utilizat proprietăţile fizice si
dinamice, prezentate in Tabelul 7, iar pentru structura de adâncime s-au utilizat informaţiile
preluate din Mândrescu [33] şi Cioflan[14].
URS01-URS10 (distanţă = 4,255 km)

244
URS01-URS14 (dist = 5,457 km)

245
246
Figura 25. Structuri de viteze pentru unde S, determinate prin inversia curbelor de dispersie.
Stânga - modelul iniţial (linie albastră punctată) si modelul final (linie roşie); dreapta – curba de
dispersie observată (triunghiuri) şi curba de dispersie calculată pentru modelul obţinut (linie
roşie)[21].
Rezultatele obţinute pentru perechile de staţii URS relevă constrângerea bună a structurii
stratelor superficiale (primii 150 – 200 m)[21]. In schimb, la adâncimi mai mari, modelul de
viteză rezultat din inversie se abate semnificativ de la modelul iniţial. In toate cazurile, inversia
indică viteze VS mai mici.
Pe de altă parte, se ştie că valorile vitezelor undelor de forfecare în stratele superficiale,
determinate din date de foraj, prezinta erori destul de mari. Nu excludem posibilitatea ca
rezultatele obţinute prin inversie (care au avantajul că nu depind decât de calitatea măsurătorilor
de zgomot şi de acurateţea prelucrării acestora) să indice valori VS mai mici în concordanţă cu
condţiile geologice reale din structura superficială din zona metropolitană Bucureşti
8.4.Funcţile modul de torsiune dinamică (G,daN/cm2) şi de amortizare (D%)

pentru pământurile(roci degradate) din stratele superficiale.Date experimentale
în regim dinamic(seismic)
Curbele de variaţie ale funcţiilor modul de torsiune dinamică [ 15],cunoscute ca modulul
de forfecare G(daN/cm2), şi ale funcţiilor de amortizare internă (D%) ale câtorva tipuri
reprezentative de roci (pământuri), din regiunea Bucureşti au fost determinate experimental în
coloanele rezonante Drnevich, Hardin şi triaxialul ELE, aflate în dotarea Laboratorului de
Seismologie Inginerească al INCDFP (Figurile 27-46).Aceste valori normalizate, împreună cu
cele absolute au fost folosite in analiza deterministă,liniară şi neliniară, în realizarea propagării
semnalului între roca de bază si suprafaţa liberă a terenului. Principalii factori care exercită o
influenţă hotărâtoare asupra modulului de forfecare a pământurilor,sub forma unei relaţii
funcţionale pentru G, sunt descrişi de funcţia:
G= f(σo ,e,H,s,τo ,C, fv , γo ,t,θ,T ) (12)
247
unde σo este efortul unitar octaedric efectiv din celulă; e-indicele porilor;H-istoria vibraţiei şi a
tensiunii;s-gradul de saturare;τo–efortul unitar tangenţial octaedric;C-granulometria,forma
particulelor,mărimea şi mineralogia; γo –amplitudinea deformaţiei; fv -frecvenţa vibraţiei;t-efecte
secundare, ce sunt funcţie de timp şi mărimea încărcării incrementale; θ –structura rocii
(pământurilor);T-temeperatura, inclusiv îngheţul. Desigur că multe variabile sunt
independente,de exemplu,e,C şi θ etc.
Nisip cu pietris
D
1,0 1,0
G
0,8 0,8
G(daN/cm2)
D(%)
0,6 0,6
0,4 0,4
0,2 0,2
0,00248 0,00674 0,01832 0,04979 0,13534 0,36788

γ (% )
Figura 27. Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%), în funcţie de deformaţia
specifică (γ) pentru nisip cu pietriş, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich.
Curbe normalizate
loess
1,0 D
G 1,0
0,8
0,8
G(daN/cm2)
0,6
D(%)
0,4 0,6
0,2
0,4
0,0
1 2,71828 7,38906 20,08554
γ (% )
Figura 28.Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%) în funcţie de deformaţia
specifică (γ) pentru loess,obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich.Curbe normalizate
248
Nisip fin prafos umed
1,0 D
G 1,0
0,9
0,8
0,8
G (daN/cm2)
D (%)
0,7
0,6
0,6
0,5 0,4
0,4
0,2
1 2,71828 7,38906
γ(% )
Figura 29. Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%) in funcţie de deformaţia
specifică (γ) pentru nisip fin prăfos umed , obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich.
Curbe normalizate.
Nisip fin uscat
D
1,0 1,0
G
0,8
0,8
G (daN/cm2)
0,6
G (%)
0,6
0,4
0,4
0,2
0,2 0,0
0,01832 0,04979 0,13534 0,36788
γ(%)
Figura 30. Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%) în funcţie de deformaţia
specifică (γ) pentru nisip fin uscat, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich.Curbe
normalizate
249
Nisip fin cenusiu
1,0 D
1,0
G
0,9
0,8
0,8
G(daN/cm2)
0,6
D(%)
0,7
0,6 0,4
0,5
0,2
0,4
0,0
0,00674 0,01832 0,04979 0,13534
γ(% )
specifică (γ) pentru nisip fin cenuşiu, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich. Curbe
normalizate
Praf argilos nisipos

16
1600 D
G 14
1400
12
G [daN/cm2]
1200 10
D[%]
1000 8
6
800
4
600
2
0,00248 0,00674 0,01832 0,04979 0,13534
γ[%]

specifică (γ) pentru praf argilos nisipos, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich
(patent USA). Valori absolute.
250
Argila diluvia la
20
C
800 B 18
16
600 14
G[daN/cm2]
D[%]
12
400 10
200 6
4
0,3678 8 1 2,7 1828 7,38906 20,08554
γ [% ]
Figura 33.Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%) in funcţie de deformaţia

specifică (γ) pentru argilă diluvială, obţinută în coloanele rezonante Hardin îi Drnevich(patent
USA).Valori absolute
Argila prafoasa
700
D 18
G
600 16
14
500
G[daN/cm2]
12
D[%]
400
10
300 8
6
200
4
100 2
0,13534 0,36788 1 2,71828 7,38906
γ[%]
specifică(γ) pentru argilă prăfoasă, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich (patent
251
Argila foa rte ta re
500
D 16
G
400 14
12
G[daN/cm2]
300
D[%]
10
200
8
6
100
4
1 2,71828 7,38906 20,08554 54,59815
γ [% ]

specifică (γ) pentru argilă foarte tare, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi
Drnevich.(patent USA).Valori absolute
M a rna gra s a
18
1600 D
G 16
1400 14
1200 12
G[daN/cm2]
10 D[%]
1000
8
800
6
600
4
400 2
0,00248 0,00674 0,01832 0,04979 0,13534 0,36788

γ [% ]
Figura.36.Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D%) în funcţie de deformaţia

specifică (γ) pentru marnă grasă, obţinută în coloanele rezonante Hardin si Drnevich (patent
252
Marna c enus ie
12 0 0 18
D
G 16
10 0 0
14
G(daN/cm2)
12
800
D(%)
10
600 8
400
4
0 ,13 5 3 4 0 ,3 6 7 8 8 1 2 ,7 18 2 8
γ (% )

specifică(γ) pentru marna cenuşie, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich (patent
Marna grezoasa
1800
D
1600 G 14
1400
12
1200
G[kPa]
D[%]
1000
10
800
600
8
400
200 6
0,00248 0,00674 0,01832 0,04979 0,13534 0,36788
γ[%]
specifică (γ%) pentru marnă grezoasă, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi
Drnevich(patent USA).Valori absolute.
253
Marna vanata
D 1,0
1,0 G
0,9
0,8 0,8
G(daN/cm2)
0,7
D(%)
0,6
0,6
0,5
0,4
0,4
0,2 0,3
0,00248 0,00674 0,01832 0,04979 0,13534
γ(% )
specifică (γ%) pentru marnă vânătă, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich (patent
USA).Valori normalizate
Garnit
C
1,0
1,00 B
0,8
0,95
G(daN/cm2)
0,6
D(%)
0,90 0,4
0,2
0,85
0,0
1 2,71828 7,38906 20,08554
γ(%)
Figura 40.Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizarii (D%) în funcţie de deformaţia

specifică (γ%) pentru granit, obţinută în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich(patent USA).
Valori normalizate
254
Argila um eda (w =45%)
D
1200 20
G
1000
15
G[daN/cm2]
800
D[%]
10
600
5
400
0
0,00674 0,01832 0,04979
γ [% ]
Figura 41. Variaţia modulului de forfecare (G) şi a amortizării (D) în funcţie de deformaţia
specifică (γ) pentru argilă umedă(w=45%,inundată), obţinută în coloanele rezonante Hardin şi
Drnevich (patent USA).Valori absolute
Argila umeda (w=38%)

1400
D
G 20
1200
1000 15
G[daN/cm2]
D[%]
800
10
600
5
400
0,00674 0,01832 0,04979

γ[%]
specifică (γ) pentru argilă umedă(w=38%,inundată,) obţinută în coloanele rezonante Hardin şi
Drnevich(patent USA).Valori absolute
255
A r g ila u m e d a (w = 2 5 %)
800 18
D
700 G 16
600 14
G[daN/cm2]
500 12
D[%]
400 10
300 8
200 6
10 0 4
0 ,0 0 6 7 4 0 ,0 18 3 2 0 ,0 4 9 7 9
γ [% ]

specifică (γ%) pentru argilă umedă(w=25%,inundată), obţinută in coloanele rezonante Hardin
şi Drnevich(patent USA).Valori absolute
Argila umeda(w=49%)
20
D
600
G 18
16
500
14
400 12
D[%]
10
300
G [daN/cm2] 8
200 6
4
100
0,00674 0,01832 0,04979
γ[%]
specifică (γ%) pentru argilă umedă(w=49%,inundată), obţinută in coloanele rezonante Hardin
şi Drnevich(patent USA).Valori absolute
256
specifică (γ%) pentru argilă uscată obţinută in coloanele rezonante Hardin si Drnevich(patent
USA).Valori absolute şi ecuaţiile (G-γ%) si (D-γ%).Date experimentale[15]
Figura 46.Variaţia modulului de forfecare (G,daN/cm2) şi a amortizării (D%) în funcţie de

deformaţia specifică (γ) pentru nisipuri cu prundiş, obţinută in coloanele rezonante Hardin şi
Drnevich(patent USA).Curbe normalizate,inclusiv poziţionarea unor cutremure de diferite
magnitudini şi valorile corespunzatoare ale modulilor de forfecare(G,daN/cm2) şi a deformaţiilor
specifice la forfecare(γ).Date experimentale [15].
257
Bibliografie
[1].Aki, K., şi B. Chouet, 1975. Origin of coda waves: source, attenuation and scattering effects,
Journal of Geophysical Research, 80, 3322–3342;
[2].Aldea,A., Arion,C., and Okawa, I.,(2000).Microzonation of Bucharest Soil response. in
„Earthquake Hazard and Countermeasures for existing fragile buildings. D. Lungu, T. Saito
Eds.,p.67-80.
[3].Aldea A. si Arion C.,(2001). Microzonarea seismică a condţtiilor locale de teren din
Bucuresti, A doua Conferinţă Naţională de inginerie seismică, Bucureşti, 8 –9 noiembrie 2001,
vol.1, 1.72 – 1.82, editat de INCERC, UTCB, INCDFP;
[4].Bâlă A., V.Răileanu, N.Mândrescu, I.Zhan, E.Dananau(2004). Physical Properties of the
Quaternary sedimentary roks in the eastern Bucharest area. Romanian Reports in Physics, Vol.
57, No. 1, p. 151–163, 2005.
[5].Bâlă A., Raileanu V., Mandrescu N., Zihan I., Dananau E.,(2005). Physical properties of the
Quaternary sedimentary rocks in the Eastern Bucharest area, Romanian Reports in Physics, Vol.
57, No. 1, p. 151–163, 2005.
[6].Bâlă,A.,Raileanu,V.,Zihan,I.,Ciugudean,V.,Grecu,B.(2006).Physical and dynamic properties
of the shallow sedimentary rocks in the Bucharest Metropolitan Area, Romanian Reports in
Physics, Vol. 58, no. 2, 221 - 250, 2006.
[7].Bâlă A., Ritter J.R.R., Hannich D., Balan S.F., Arion C. (2007a), Local site effects based on
in situ measurements in Bucharest City, Romania , Proceedings of the International Symposium
on Seismic Risk Reduction, ISSRR-2007, paper 6, 367 - 374, Bucharest.
[8].Bâlă A., Zihan I., Ciugudean V., Răileanu V., Grecu B. (2007b), Physical and dynamic
properties of the Quaternary sedimentary layers in and around Bucharest City, Proceedings of
the International symposium on Seismic Risk Reduction, ISSRR-2007, paper 7, 359-366,
Bucharest.
[9].Bâlă,A.(2009).Alcătuirea modelelor geologice-geofizice in aria studiata,Capitolul 9.3 din
monografia „Cercetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti, Ed.
TEHNOPRESS (Editura acreditată de CNCSIS),coordonator Gh.Mărmureanu, p.440-450;ISBN
978-973-702-701-6;
[10].Campbell K. W., (1978). Empirical synthesis of Seismic Velocity Profiles from
Geotechnical Data. Proc. 2nd Inter. Conf. Microzonation,San Francisco, USA, 2, p.1063-1075.
[11].Campillo,M.,Paul,A.(2003).Long range correlations in the diffuse seismiccoda,Science, 299.
[12].Ciocârdel R., Cismigiu Al., Ţiţaru E., (1964). Microzonarea seismică a oraşului Bucureşti.
Inst. Proiect Bucureşti;
[13].Ciocârdel,R., Mândrescu,N., Croitoru,M.,(1972). Die bestimmung einiger elastischer
parameter der gesteine durch insitu ermittelte seismische messungen. Rev. Roum. Geol.,
Geophys. Et Geogr. S. Geophysique, 16, 1, 169-173
[14].Cioflan, C.O., 2006. Efecte seismice locale, Ed.Universitǎţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi,
ISBN 973-703-198-9, p.192.
[15].Cornea,I.,Mărmureanu,Gh.,Oncescu,M.,Balan,Fl.,(1987).Introducere in mecanica fenome-
nelor seismice şi inginerie seismică, Editura Academiei Române,p.550;
[16].Coteţ, P.,(1973). Geomorfologia României. Editura Tehnică, Bucureşti.
[17].Dzievonski, A.M., S. Bloch, M. Landisman, 1969. A tchnique for analysis of transient
seismic signals, Bulletin of Seismological Society of America, 59, 427-444.
[18].Dzievonski, A.M., şi A.L. Hales, 1972. Numerical analysis of dispersed seismic waves,
Methods in computation physics, B.A. Bolr (Editor), 11, Academic Press, New York, 39-85.
[19].Goldstein, P., D. Dodge, M. Firpo şi R. Stan, 1998. Electronic seismologist: What’s new in
sac2000? Enhanced processing and database access,Seismological Research Letters,69,202-205.
[20].Goto, N., Ohta, Y., Kagami, H. (1978). Deep Shear Wave Velocity Measurement for
Evaluation of 1-10 Sec. Seismic Input Motions. Proc. 2nd Inter. Conf. Microzonation, San
Francisco, USA, 2, p.793-800.
258
[21].Grecu,B.(2009).Determinarea structurii de viteze pentru accelerometrele digitale din zona
Bucurestiului utilizând datele de zgomot alb,p.630-647, Cap.12,din volumul “Cercetări privind
managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti”, coordonator Gh.Mărmureanu,
Ed.Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS),Iaşi,ISBN 978-973-702-701-6;
[22].Hanich,D.,Bonjer,K.,Hoetzl,H.,Lungu,D.,Ciugudean,V.,Moldoveanu,T.,Dinu,C.,Orlowsky,
D.,((2005)Evaluation of soil parameters through Vertical Seismic Profiling (VSP) in Bucharest,
Romania, Soil Dinamics and Earthquake Engineering, Elsevier Science Ltd, Oxford, 2005;
[23].Hannich,D.,Huber,G.,Ehret,D.,Hoetzl,H,.Balan,S.,Bala,A.,Bretotean,M.,Ciugudean,V.,
(2006). SCPTU Tecniques Used for shallow geologic/hydrogeologic Site Characterization in
Bucharest, Romania, 3-rd International Symposium on the Effects of Surface Geology on
Seismic Motion, Grenoble, France, 30 Aug. - 1 Sept. 2006, paper 71;
[24].Kawase, H., (1995). Strong motion simulation in Sannomiya, Kobe, during Hyogo-Ken
Nambu earthquake considering nonlinear response of shallow soil the 1995 layers. Proc. of Int.
Workshop on Site Response Subjected to Strong Earthquake Motions.v. 2, p.171-184.
[25].Kazama, M.(1995) .Nonlinear dynamic behavior of the ground inferred from strong motion
array records at Kobe Port Island during the 1995 Hyogo- Ken Nambu earthquake. Proc. of Int.
Workshop on Site Response Subjected to Strong Earthquake Motions, v. 2, 185- 200;
[26].Kimball K. J., (1983). The use of site dependent spectra. Proc. of Conference XXII. A
Workshop on „ Site- specific effects of soil and rock on ground motion and the implications for
earthquake resistant design”.Open File Report 83-845,p.401-422;
[27].Lobkis, O.I. şi R.L. Weaver, 2001. On the emergence of the Green’s function in the
correlations of a diffuse field, Journal of Acousical Society of America, 110, 3011-3017;
[28].Mândrescu, N., (1970).Cercetari experimentale privind determinarea parametrilor elastici ai
unor roci necoerente.St.,cerc. geol.geofiz. geogr.,Geofizic, 8, 2, p.227-235;
[29].Mândrescu, N., Soare, S., (1970). Seismic microzoning of Bucharest City, Bacău, Bârlad,
Tecuci and Panciu towns. Prof. Report, I.G.P.,Bucharest.(in Romanian).
[30].Mândrescu, N., (1972). Experimental Researches on Seismic Microzoning. St.Cerc.Geol.
Geogr. Geofiz., s.Geofizic, 10,1, p.103-116.(in Romanian).
[31].Mândrescu, N., (1973).Cercetări experimentale privind înregistrarea şi separarea undelor
elastice transversale polarizate vertical, obţinute cu seismograful portabil FS-3. St. Cerc. Geol.,
Geogr., Geofiz., s. Geofiz. T.9,1, 13-17.
[32].Mândrescu, N., (1976). Seismic microzoning of areas with difficult ground conditions. Rev.
Roum. Geol., Geophys. et Geogr. Geophysique, 20, p.121-132.
[33].Mandrescu,N.,Radulian,M.,Mărmureanu,Gh.,Ionescu,C.,(2008).Studiul integrat al datelor
geologice,geofizice si seismice,pentru evaluarea raspunsului local în zona oraşului
Bucureşti,Editura Academiei Române;
[34].Moldoveanu Tr.(2000). Investigarea geotehnică şi geofizică a amplasamentului Primriei
capitalei. Raport. Arh. GEOTEC S.A.;
[35.]Murphy V. J. (1978). Geophysical Engineering Investigative Techniques for Site
Characterization. Proc. 2nd Inter. Conf. Microzonation, San Francisco, USA,1, p.153-178.
[36].Nicolaev A.V., (1965).Seismiceskie svoistva gruntov. Izdatelstvo Nauka,Moskva
[37].Omote S., Komaki S., and Kobayashi M.,(1956).Earthquake Observations in Kawasaki and
Turumi Areas and the Seismic Qualities of the Ground.Bull.Earthq.Res.Inst.,34,4,p.335-363.
[38].Paul, A.,Campillo,M.,Margerin,L.,Larose,E.,Derode,A.(2005).Empirical synthesis of time-
asymmetrical Green functions from the correlation of coda waves, Journal of Geophysical
Resesearch, 110, B08302, doi:10.1029 /2004JB003521;
[39].Rogers A. M., Tinsley J. C., Hays W. W., (1983). The Issues Surrounding the Effects of
Geologic Conditions on the Intensity of Ground Shaking. Proc. XXII Conf. A Workshop on „
Site-Specific Effects of Soil and Rock on Ground Motion and the Implications for Earthquake
Resistant Design, Reston, Virginia, p. 32-67.
[40].Sanchez-Sesma, F.J., M. Campillo, 2006. Retrieval of Green’s Function from Cross-
correlation: The Canonical Elastic Problem, Bull. of the Seismological Soc.of America, 96, 1182.
259
[41].Shapiro, N.M., şi M. Campillo, 2004. Emergence of broadband Rayleigh waves from
correlations of the ambient seismic noise, Geophysical Research Letters, 31, L07614,
doi:10.1029/2004GL019491;
[42].Snieder, R.(2004). Extracting the Green’s Function from the Correlation of Coda Waves: A
Derivation Based on Stationary Phase, Physical Revue, E69, 046610.
[43].Van Tiggelen, B.A.(2003). Green Function Retrieval and Time Reversal in a Disordered
World, Physical Revue Letter, 91, 243904;
[44].Warrik E.R., (1974). Seismic Investigation of a San Francisco Bay Mud Site. BSSA, 64, 2,
p.375-385.
[45].Yoshikawa S., Iwasaki Y.T.,and Tai M.,(1978). Microzoning of Osaka Region. Proc. 2nd
International Conference of Microzonation,San Francisco,USA,1,p.445-456
260
Capitolul 9
Propagarea verticală a undelor seismice(SH) prin medii neliniare,
caracteristice zonei metropolitane Bucureşti
Efectul masivului de pământ este unul de filtrare a mişcărilor seismice, crescând

amplitudinea lor,în anumite domenii de frecvenţe,sau descrescând-o în altele. Problema care se
pune în continuare este următoarea: cunoscând profilul geologic al terenului de sub zona
metropolitană Bucureşti, caracteristicile mecanice şi fizice ale pământurilor(roci degradate) din
fiecare strat, inclusiv dependenţa puternic neliniară a modulului de forfecare(G,daN/cm2) şi a
factorului de amortizare (D%),să determinăm, prin diferite metode,răspunsul masivului de
pământ, materializat ,fie prin accelerogramă,fie prin spectrul de amplificare locală,fie prin
spectrul de răspuns etc.,corespunzător la suprafaţa liberă a terenului(sau la alte nivele cerute de
proiectant), plecând de la un semnal seismic dat la nivelul rocii de bază[5].
In prezent sunt mai multe metode pentru evaluarea efectelor condiţiilor locale de teren
asupra răspunsului suprafeţei terenului,în timpul unui cutremur. Cele mai multe din aceste
metode sunt bazate pe ipoteza că răspunsurile principale în masivul de pământ sunt cauzate, în
principal,de propagarea verticală a undelor de forfecare de la roca de bază.Procedeele
analitice,bazate pe acest concept şi considerând comportarea neliniară a terenului,au dat
rezultate ce sunt în concordanţă cu observaţiile reale din teren[12].In consecinţă,aceste metode
s-au aplicat din ce în ce mai mult în ingineria seismică pentru determinarea răspunsurilor
depozitele de pământ,în câmp liber(free field), şi a caracteristiclor mişcării suprafeţei terenului.
Această metodologie, ce va fi aplicată în continuare,implică următoarele etape:
– determinarea caracteristicilor mişcării seismice în roca de bază.Acceleraţia
maximă,perioada fundamentală şi durata efectivă sunt cei mai importanţi parametri ai
unei mişcări seismice, din punct de vedere al ingineriei seismice(Capitolele 7.3 şi 7.4);
– determinarea caracteristicilor dinamice ale fiecărui strat din amplasament până la roca de
bază,şi,în special,dependenţa puternic neliniară dintre modulul de forfecare şi raportul de
amortizare cu starea de deformaţie, indusă în masivul de pământ, în timpul cutremurelor
puternice (Cap. 8.2;8.3 şi 8.4);
– calculul răspunsului masivului de pământ datorită mişcării rocii de bază,datorită
cutremurelor puternice vrâncene,atât în capitolul de faţă ,cât şi în următoarele, pentru a
definitiva harta de hazard seismic local(microzonare) a zonei metropolitane Bucureşti.
9.1.Modelarea mişcărilor seismice puternice

De obicei pământurile(roci degradate) sunt considerate materiale vâscoelastice liniare al
căror comportament se poate descrie teoretic cu ajutorul modelului Voigt. Pentru acestea,
modulii de elasticitate şi factorii de atenuare, atât la deformaţii liniare, cât şi la deformaţii
torsionale pot fi determinaţi prin experimente pe coloanele rezonante Hardin şi Drnevich,
experimente realizate in Laboratorul de seimologie inginerească a Institutului Naţional pentru
Fizica Pământului,Bucureşti.
Cutremurele puternice, precum cele de adâncime, generate de zona Vrancea, produc
deplasări mari-de ordinul centrimetrilor- ale terenului şi implicit deformaţii remanente care
schimbă starea materialelor. In asemenea cazuri, răspunsul pământurilor solicitate seismic
devine neliniar, iar aplicarea modelului Voigt este nerealistă. In cele ce urmează, răspunsul
seismic al terenului va fi descris cu ajutorul unui model vâscoelastic neliniar, cu care, plecând
de la curbele experimentale produse din încercările dinamice în coloanele rezonante, se
determină formele analitice ale modulilor elastici echivalenţi şi atenuării, în funcţie de nivelul de
deformaţie, luând în considerare starea de tensiuni (şi/sau deformaţii) preexistentă solicitării
seismice, precum şi influenţa timpului de consolidare şi a umidităţii asupra răspunsului probei
de pământ/rocă în coloanele rezonante Hardin sau Drnevich.
261
9.1.1 Răspunsul neliniar al probelor de pământ
La modelarea comportării neliniare, se presupune că pământurile sunt materiale
vâscoelastice neliniare cu ecuaţia constitutivă [1-3]:
t
τ (t ) = ∫ G (γ , t − s)γ ( s )ds (1)
∞
unde G este funcţia de relaxare neliniară :
[ ]
o, 2
G (γ , t ) = ∑ g k0 + ( g k0 − g k∞ ) exp(− β kt ) (−γ )k (2)
k
supusă la o istorie a deformaţiei de forma :
γ (t ) = γ exp(iωt ) (3)
unde γ este amplitudinea deformaţiei şi ω este frecvenţa excitaţiei.
Prin integrare din (1), rezultă ecuaţia constitutivă a modulului dinamic:
τ (t ) = G * (γ , iω )γ (t ) (4)
unde G*( γ , i, ω ) este funcţia de modul complex:
*
G (γ , iω ) = G (γ , ω ) + i G (γ ,ω )
r i
(5)
care este astfel denumită prin analogie cu dinamica liniară. Prin aceeaşi analogie, partea reală a
lui G* este modulul de acumulare şi partea imaginară a lui G* este funcţia de
amortizare[5,Cap.5]:
0, 2
G r (γ ,ω ) = G∞ (γ ) + ∑ (−γ )( g − g )ω /(ω + β )
0 ∞ 2 2 2
(6)
k k k
k
0, 2
Gi (γ , ω ) = ∑ (−γ ) ( g − g )ω β /(ω + β )
k o ∞ 2 2
k k k k
k
unde :
0, 2
G ∞ (γ ) = G (γ , t ) t → ∞ = ∑ g (−γ )
o k
(7)
k
k
Deoarece la zero şi frecvenţă infinită G (γ ,0) = 0 ,

i
se poate conclude că materialele
neliniare vâscoelastice cu ecuaţii constitutive (4), suportând procese rapide ori încete, răspund în
domeniul elastic neliniar, concluzie în acord cu observaţiile precedente teoretice şi
experimentale.
Funcţia de modul complexă (5) poate fi scrisă după cum urmează :
*
G (γ , iω ) = G (γ ,ω ) exp(i tan D(γ ,ω ))
−1
(8)
unde:
* 2 2
G (γ ,ω ) = (G (γ , iω )) = (G r (γ ,ω ) + Gi (γ ,ω ))1 / 2 (9)
D(γ ,ω ) = tan δ (γ ,ω ) = Gi (γ ,ω ) / G r (γ ,ω ) (10)
Funcţia (9), numită funcţie modul de torsiune dinamică, incorporează modul cum a fost
aplicată încărcarea, şi funcţia (10) este numită funcţie de amortizare torsională şi caracterizează
proprietăţile de amortizare ale materialului şi δ reprezintă diferenţa de fază dintre efort şi
deformaţie.
Din ecuaţiile (6) şi (9) se poate obţine o altă formă a funcţiilor modul de torsiune
dinamică :
0, 2
G (γ , ω ) = ∑ G k (ω )( - γ )k (11)
k
262
unde :
)β ) /(ω + β ) )1/2
∞
)ω
0 2 2 2 2
(ω ) = ((( g + (g
2 2
G k k k k
(12)
Această formă dinamică este similară cu modulul static, formă a funcţiei modul de torsiune
elastic neliniar , dar acestă funcţie dinamică are ca argumente nu numai o altă constantă de
g ,β
o ∞
material g k
,
k k
, dar şi caracteristica de încărcare ω .
Printr-o manieră similară, din ecuaţiile (1-6) şi (10) se pot obţine funcţiile de amortizare
în forma :
0, 2 0, 2
D(γ , ω ) = ∑ ak (ω )(−γ ) / ∑ bk (ω )(−γ )
k k
k k
(13)
unde:
(ω ) = ω β ( g − g ) /(ω + β )
0 ∞ 2 2
a k k k k k
b (ω ) = ω β ( g ω − g β ) /(ω + β )
0 2 ∞ 2 2 2
k
(14)
k k k k k
Din aceste expresii pot fi obţinute alte forme ce prezintă nişte facilităţi în determinarea
experimentală a parametrilor:
0, 2 −k
D(γ , ω ) = 1 / ∑ Dk (ω )(−γ ) (15)
k
ori:
0, 2
D(γ , ω ) = 1 / ∑ Dk (ω )(γ )
k
(16)
k
unde funcţiile D k
(ω ) , k=0,1,2, sunt formate din combinaţii ale lui a k
(ω ) şi b k
(ω ) funcţiile
(14).
Pentru un anumit nivel de excitare, testul pe coloana rezonantă poate da o valoare a

modulului dinamic G şi o valoare a funcţiei de amortizare D. Această valoare corespunde la o
anumită valoare a deformaţiei şi a frecvenţei de excitare, mai precis frecvenţa de rezonanţă a
sistemului probă - vibrator. Deci, în acest experiment, frecvenţa şi deformaţia nu sunt variabile
independente. Pe de altă parte, din testul pe coloană rezonantă pot fi obţinute numai câteva
valori ale lui G şi D, plasaţi într-o “secţiune” a suprafeţei G = G (γ , ω ) şi D = D(γ , ω ) .Aceste
secţiuni corespund posibilităţilor aparatului, mai precis o bandă de fecvenţă de 1–50 Hz şi o
bandă de deformaţie de 10-3 % - 5.10-1 %.
Deci, testul pe coloana rezonantă poate fi folosit pentru a obţine o evaluare cantitativă a
funcţiilor dinamice, pe tot domeniul lor de definiţie. Dar, aceste date , din coloanele rezonante,
sunt foarte necesare, pentru evaluarea comportamentului modelului vâscoelastic neliniar, la
solicitări dinamice.
La analiza mai multor teste pe coloana rezonantă se vede o influenţă majoră a nivelului
de deformaţie asupra modulului de forfecare şi a amortizării şi o influenţă mică a valorilor
frecvenţei, peste 1 Hz, asupra funcţiei de frecvenţă Gk(ω) şi Dk(ω) din expresiile de mai sus(11,
15, 16) a funcţiilor dinamice . Mai mult, din punct de vedere al seismologiei inginereşti, banda
de frecvenţă 0,1 – 10,0 Hz este importantă[3,5]. Deci, din considerente practice, se poate
considera că Gk şi Dk sunt constante. In acest caz ecuaţiile (11,15,16) devin polinoame în
termeni de deplasări şi modulul dinamic şi funcţia de amortizare pot fi determinate, în totalitate,
din coloana rezonantă, prin metoda regresiei polinomiale.
263
9.1.2 Legi constitutive pentru pământuri(roci degradate)
Utilizând forma generală a funcţiilor modul complex discutate anterior, legile
constitutive dinamice vor fi de forma:
⎛ 0, 2 ⎞ (17)
σ (ε , t ) = K * (ε ) ⋅ ε (t ) = ⎜⎜ ∑ K *p ⋅ ε p ⎟⎟ ⋅ ε (t ) respectiv
⎝ p ⎠
⎛ 0 , 2 ⎞ (18)
τ (γ , t ) = G * (γ ) ⋅ γ (t ) = ⎜⎜ ∑ G *p ⋅ (−γ ) p ⎟⎟ ⋅ γ (t )
⎝ p ⎠
Aceste ecuaţii constitutive sunt formal echivalente cu forma polinomială a ecuaţiilor

constitutive elastic neliniare, în care s-au considerat doar primii trei termeni ai dezvoltării, iar
ecuaţiile constitutive dinamice mai pot fi scrise şi sub forma:
σ ij = K * (ε ) ⋅ ε ⋅ δ ij + 2G * (γ ) ⋅ e ij (19)
unde σ ij sunt componentele carteziene ale tensorului tensiunii, iar eij sunt componentele
carteziene ale tensorului deviatorului tensorului deformaţiilor. Forma lor condensată este
similară cu legea Hooke:
σ ij = c*ijkl (ε , γ ) ⋅ε kl (20)
Unde, în locul matricii lui Hooke, apare :
⎡ 2 ⎤ (21)
c *ijkl = ⎢ K * (ε ) − G * (γ )⎥δ ij δ kl + G * (γ ) ⋅ (δ ik δ jl + δ il δ jk )
⎣ 3 ⎦
Echivalenţa formală a ecuaţiei (20) cu legea lui Hooke facilitează formularea şi
rezolvarea problemelor dinamice din pământurile considerate materiale vâscoelastic liniare, ex.
în tehnicile numerice ale diferenţelor finite şi/sau ale elementelor finite ce sunt aplicate curent în
rezolvarea acestora.
In coloana rezonantă, proba este supusă unui regim staţionar de vibraţii armonice
torsionale sau longitudinale, pentru care putem scrie:
t (22)
σ (t ) = ∫ K (ε , t − ε ) ⋅ ε& ( s ) ⋅ ds
0
t (23)
τ (t ) = ∫ G (γ , t − γ ) ⋅ γ& ( s ) ⋅ ds
0
în care K(ε,t) şi G(γ,t) sunt funcţiile neliniare de relaxare, exprimate polinomial , iar problema
constă în a modela răspunsul dinamic al probei în istorii ale deformaţiilor, de forma :
ε (t ) = ε 0 ⋅ exp(−iωt ) respectiv γ (t ) = γ 0 ⋅ exp(−iωt ) (24)
în care γ0 şi ε0 sunt amplitudinile deformaţiilor respective, iar ω frecvenţa excitaţiei. In cazul
nostru abordăm numai vibraţiile torsionale. Modelul vâscoelastic neliniar arată că, în condiţii
dinamice, neliniaritatea funcţiilor de relaxare este dată numai de amplitudinile invarianţilor
tensorului deformaţiei, ceea ce duce la concluzia că funcţia neliniară de relaxare în cazul
vibraţiilor torsionale va fi G=G(γ0,t) cu forma analitică
[ ( ) ]
0, 2
G (γ , t ) = ∑ g i∞ + g i0 − g i∞ ⋅ exp(− β i t )(−γ ) i , formă pe care înlocuind-o în (23) şi ţinând cont de
i
(24) , prin integrare, obţinem ecuaţia constitutivă dinamică:
⎡ 0, 2
∞ ω + iωβ k
2
⎤ (25)
τ (t ) = ⎢G∞ (γ ) + ∑ ( g k − g k ) 2
0
(−γ ) k ⎥ ⋅ γ ⋅ exp(iωt )
⎣ k ω + βk
2
⎦
264
0, 2
G∞ (γ ) = G (γ , t ) t →∞ = ∑ g k∞ (− γ )
k
In (25) s-a folosit notaţia . Ecuaţia constitutivă
k
dinamică (25) se mai poate scrie şi sub forma :
τ (t ) = G * (γ , iω ) ⋅ γ (t ) (26)
în care G * (γ , iω ) este funcţia-modul complex G * (γ , iω ) = G r (γ , ω ) + iGi (γ , ω ) a cărei parte reală

Gr(γ,ω) se numeşte funcţie – modul de acumulare, iar partea imaginară Gi(γ,ω) funcţie – modul
de atenuare. Expresiile analitice ale acestor funcţii sunt date de ec. (6), iar comportarea acestora
în domeniul frecvenţă este prezentată în diagrama de mai jos(Figura 1).
Funcţia G(γ,ω) se mai numeşte şi funcţia modul de torsiune dinamică, deoarece

introduce influenţa manierei în care sunt aplicate încărcările exterioare, iar D(γ,ω) reprezintă
funcţia de amortizare torsională şi caracterizează proprietăţile disipative ale materialului prin
defazajul dintre tensiuni şi deformaţii.Folosind expresiile (6), (8) şi (9), se poate obţine o altă
formă a funcţiei-modul de torsiune dinamică :
G(γ0,ω), k=1,2
Partea reală şi imaginară a lui
G0
G*(γ0,iω)
Gi (γ0,ω)
Frecvenţa ,ω
Figura 1.Dependenţa funcţiei modul G(γn ,ω) de frecvenţa ω
0, 2 (27)
G (γ ,ω ) = ∑ Gk (ω ) ⋅ (− γ )
k
unde funcţiile de frecvenţă Gk(ω) sunt date de :
Gk (ω ) =
(g ) ω + (g ) β
0 2
k
2 ∞ 2
k
2
k
(28)
ω2 + β 2
k
în care g k0 , g k∞ , β k sunt constante de material.

Similar , din (6), (10) se poate obţine o altă formă a funcţiei de amortizare:
265
∑ [ωβ (g ] (29)
− g k∞ ) (ω 2 + β k2 ) (− γ )
0, 2
0 k
k k
D(γ ,ω ) = k
∑ [(g ω − g k∞ β k2 ) (ω 2 + β k2 ) (− γ ) ]
0, 2
0 2 k
k
k
formă, ce este, însă, foarte dificil de utilizat în prelucrarea datelor experimentale. Se poate folosi
P(ω )
forma D(γ ,ω ) = , dedusă din constatarea exprimentală că există un raport de
G (γ ,ω )
proporţionalitate inversă între valorile funcţiilor G şi D , iar acest raport de proporţionalitate,
notat aici P depinde numai de frecvenţă. Deci valorile funcţiei de amortizare respectă o lege de
forma:
1 (30)
D(γ ,ω ) = 0, 2
∑ D (ω ) ⋅ (−γ )
k
k
k
In (30) Dk(ω) sunt funcţii de frecvenţă ce se determină din aceleaşi date experimentale,
se evaluează P(ω) şi apoi , după ce a fost determinată şi funcţia G(γ,ω) ,se calculează D(γ,ω).
9.1.3.Determinarea parametrilor funcţiilor dinamice G(daN/cm2 ) şi D%.

Datorită specificului metodei de lucru în coloana rezonantă, cele două argumente ale
funcţiilor dinamice nu sunt variabile independente. Din această cauză se pot obţine
experimental numai valori G şi D, plasate numai într-o porţiune din suprafeţele G=G(γ,ω) şi
D=D(γ,ω) , porţiuni determinate de posibilităţile coloanei rezonante- o bandă de frecvenţă de
aproximativ 50 Hz şi un domeniu de variaţie al deformaţiilor(10 –3-5⋅101)% . Prelucrarea datelor
experimentale, obţinute cu coloana rezonantă tip Drnevich, arată ponderea majoră pe care o are
nivelul de deformaţie γ asupra valorilor funcţiilor G şi Dt şi implicit infuenţa redusă a
frecvenţelor de peste 1Hz asupra valorilor Gk(ω) şi Dk(ω)[1]. Mai mult decât atât, în aplicaţiile
seismologiei inginereşti, ne interesează comportarea pământurilor în domeniul de frecvenţe
periculoase ale cutremurelor vrâncene 0,1-10 Hz , domeniu în care putem considera, deci, Gk şi
Dk drept constante, în raport cu frecvenţa ω. Cu aceste considerente, forma funcţiilor dinamice
(27) şi (30) va depinde direct numai de nivelul deformaţiei γ:
0,2
G(γ ) = ∑Gk ⋅ (−γ )
k
k
( 31)
1
D(γ ) = 0, 2 ( 32)
∑D k
k ⋅ (−γ ) k
Specificăm că, acceptarea drept constante a funcţiilor Gk şi Dk , implică doar

independenţa de ω a funcţiilor de material şi nu independenţa răspunsului, în raport cu frecvenţa
solicitării exterioare[5].
In final, din seturile de date determinate experimental -perechi de valori (G,γ)i şi (Dt,γ)i
cu i= 1,2,….,n trepte de amplificare, s-au calculat constantele Gk şi Dk prin regresie polinomială
pentru materialele caracteristice structurii locale a municipiului Bucureşti, din care
exemplificăm:
266
Nisip cu pietriş Gn = 0,344+ 0,656 (1 + 14,651⋅ γ 0,716 ) ; (33)
Dn = 1,428− 1,212 (1 + 2,43⋅ γ 0,682 )

Loess Gn = 0,107 + 0,903 (1 + 13,12 ⋅ γ 0,682 ) (34)
Dn = 1,556− 1,367/(1 + 1,780⋅ γ 0,655 )

Argilă diluvială Gn = 0,176+ 0,824/(1+ 27,357⋅γ 0,986) (35)
Dn = 1,085− 0,888 (1+10,674⋅γ 0,95)

Marnă cenuşie ( )
Gn = 0,542+ 0,468 1 + 18,724⋅ γ 0,73 (36)
Dn = 1,711− 1,476 (1 + 1,41⋅ γ )

0,593
Calcar dur Gn = 0,737+ 0,263 (1 + 3,974⋅ γ 0,456 ) (37)
(
Dn = 1,902−1,627 1 + 0,732⋅ γ 0,691 )
Metodele de determinare a răspunsului seismic al masivului de pământ sub acţiunea
solicitărilor seismice sunt bazate pe ipoteza conform căreia efectele seismice principale sunt
datorate propagării verticale a undelor de forfecare ce transmit cea mai mare parte (≈ 76 %) din
energia seismică. O bună concordanţă cu observaţiile din teren au dat metodele ce iau în
considerare comportarea neliniară şi disipativă a pamânturilor supuse la solicitări
seismice.Pentru cazul de faţă s-a ales o astfel de metodă (propagare verticală a undelor de
forfecare printr-un masiv de pământ, format din strate de materiale cu comportament de corp
vâsco-elastic neliniar), aplicată într-una din variantele rezultate din programul SHAKE[12].
Pentru cazul pământurilor considerate corpuri vâsco-elastice cu comportament neliniar,
dificultăţile introduse de ecuaţia constitutivă (18) sunt rezolvate prin introducerea conceptului de
comportare liniar echivalentă , înlocuindu-se materialul real (tipul de pământ) cu o succesiune
de materiale vâsco-elastice liniare, cu comportament echivalent (adică, duce la obţinerea
aceloraşi tensiuni şi deformaţii). Caracteristicile mecanice ale acestor materiale echivalente sunt
determinate printr-un procedeu iterativ, alcătuit din următoarele etape:
• Determinarea caracteristicilor mişcării seismice la roca de bază (acceleraţia maximă,
perioada predominantă, durata efectivă a cutremurului etc.) utilizându-se în acest
scop accelerogramele unor cutremure puternice, înregistrate anterior sau generate
sintetic. In acest studiu, s-au folosit accelerograme la roca de bază, generate sintetic
prin metoda sumării modurilor de vibraţie a structurii prin care se propagă undele
seismice din focar până la roca de bază a amplasamentului de interes(Cap.7.3 şi 7.4).
• Determinarea caracteristicilor dinamice ale fiecărui strat, dintre roca de bază şi
suprafaţa liberă a terenului(Cap.8.4) , ceea ce aici s-a făcut prin determinarea
completă a funcţiilor de material G(γ) şi D(γ)
• Calculul răspunsului seismic al masivului de pământ, concretizat în diferite tipuri de
spectre de răspuns, şi evoluţiile în timp ale acceleraţiei maxime(accelerograma la
suprafaţa terenului), a tensiunilor calculate în punctele de interes (tensogramă
seismică).
267
9.1.4.Propagarea verticală a undelor seismice SH.Model vâscoelastic liniar si
neliniar.Acceleraţii şi perioade la suprafaţa terenului.Exemple
In teoria clasică a elasticitătii liniare, aplicată la corpuri omogene şi izotrope,avem de
determinat 15 funcţii necunoscute: trei deplasări ui ; şase deformaţii specifice εij şi şase tensiuni
σij, pentru care dispunem de 15 ecuaţii[16];
-trei ecuaţii de mişcare:
σij + Fi = ρü , (i,j =1,2,3) (38)
unde Fi sunt forţele de volum (de fapt,denumirea de “forţe de volum” este improprie, Fi este
densitatea câmpului forţelor de volum, în punctul considerat, si modulul acestei densităţi de forţă
se măsoară în daN/cm3), iar ρ este masa specifică(densitatea).Ecuaţiile(38) sunt valabile în cazul
deformaţiilor infinitezimale şi al mişcărilor neamortizate. In cazul micilor mişcări amortizate,
trebuie introduse forţe de amortizare (tot de natura unor forţe de volum), de forma –kü ,unde k
este un coeficient specific de amortizare(raportat la unitatea de volum) şi se ia semnul minus,
datorită faptului că forţa de amortizare de volum se opune mişcării;
-şase relaţii între deformaţii specifice şi deplasări (relaţiile lui Cauchy):
Εij =(ui,j + uj,i )/2 , (i,j =1,2,3) (39)

-şase relatii finite,constitutive, între tensiuni şi deformaţii: în cazul corpurilor liniar
elastice,omogene şi izotrope,introducem legea constitutuiva a lui Hooke, sub forma [5]:
σij = λ δij εkk + 2 μεij =λδij (∂uk/∂xk) +μ [∂uj/∂xi + ∂ui/∂xj ]

(40)
unde λ , μ sunt consantele elastice ale lui Lamé (deci,depinzând numai de doi coeficienţi elastici
ai materialului), δij este simbolul lui Kronocker, iar μ-coeficientul lui Poisson.
In cazul probelemelor dinamice,atât deplasările ui ,deformaţiile specifice,εij ,cât şi
tensiunile σij , nu sunt funcţii numai de punct, ci şi de variabila temporală “t”, ceea ce atrage
după sine şi punerea de condiţii iniţiale[12]. Aceste ecuaţii (1),(2) şi (3) formează sistemul
fundamental de ecuaţii al elastodinamicii liniare şi, dacă adăugăm şi condiţiile la limită, atunci
ele formează sistemul complet de ecuaţii al teoriei clasice a elasticităţii, în caz dinamic.Modelul
matematic al corpului elastic se obţine completând aspectul geometric şi mecanic al problemei
cu un aspect de natura fizică, experimentală, adică,se introduce o lege constitutivă ,o relaţie
dintre tensiuni şi deformaţii specifice, care, pentru a nu crea dificultăţi de calcul, trebuie să fie
cât mai simplă cu puţinţă.De exemplu,în cazul unidimensional,ca lege constitutivă este legea lui
Hooke:σij =E eij ,unde E este o constantă,denumită modul de elasticitate longitudinală
(E=2,1.107 daN/cm2 pentru oţel).
In cazul nostru, se consideră răspunsurile asociate propagării verticale a undelor de
forfecare(SH),prin sistemul vâsco-elastic liniar din Figura 2.Sistemul constă din N strate
orizontale, rezemate pe un semispaţiu elastic ,la nivelul rocii de bază. Fiecare strat este
considerat omogen, izotrop şi este caracterizat prin grosimea h, densitatea ρ , funcţia modul de
torsiune dinamică , G=G(γ) şi funcţia de amortizare torsională , D=D(γ),ambele determinate
experimental în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich, iar γ este lunecarea specifică, indusă în
masivul de pământ, în timpul cutremurului.
Ecuaţiile de mişcare (38) sunt independente de proprietăţile mecanice ale materialului
(aici, pământuri).Ele sunt identice ,atât pentru corpurile perfect elastice,cât şi pentru corpurile
vâsco-elastice, şi anume:
∂σ11/∂x1 + ∂τ21/∂x2 + ∂τ31/∂x3 = ρ ∂2 u1/∂t2

∂τ12/∂x1 + ∂σ22/∂x2 + ∂τ32/∂x3 = ρ ∂2 u2/∂t2 (41)
∂τ13/∂x1 + ∂τ2r/∂x2 + ∂σ33/∂x3 = ρ ∂2 u3/∂t2
268
unde sunt neglijate componentele forţei de volum Xi ,ρ este densitatea,iar üi ,i=1,2,3-
acceleraţia.In cazul propagării verticale a undelor de forfecare(SH) avem:
u1 =0 ; u2 ≠ 0 ,u2 =u2 (x1 ,t) ; u3 =0 (42)
şi deci sistemul de ecuaţii (41) se reduce la ecuaţia:
∂τ12/∂x1 = ρ ∂2 u2/∂t2 (43)
Folosind ecuaţiile geometrice ,denumite şi ecuaţiile lui Cauchy,obţinem tensorul
deformaţie specifică[5]:
⎡ 0 ε 12 0⎤ ⎡ 0 0,5∂u 2 / ∂x1 0⎤
Tε ={εij}= ⎢⎢ε 21 0 ⎥ ⎢
0⎥ = ⎢0,5∂u 2 / ∂x1 0 0⎥⎥ (44)
⎢⎣ 0 0 0⎥⎦ ⎢⎣ 0 0 0⎥⎦
Figura 2.Sistemul văsco-elastic neliniar din N strate orizontale, rezemate pe un semispaţiu

elastic,la nivelul rocii de bază
Legea constitutivă pentru corpul vâscoelastic liniar Kelvin-Voight,în acest caz are
forma:
(τij )= (τij )elastic + (τij )vâscos (45)

Rezultând ,în final:
269
3
⎡ 0 2Gε 12 0⎤
(τij ) elastic = λδij ∑ε kk + 2Gεij = ⎢⎢2Gε 21 0 0⎥⎥ (46)
k =1
⎢⎣ 0 0 0⎥⎦
⎡ 0 2η∂ε 12 / ∂t 0⎤
(τij ) vâscos ⎢
= ⎢2η∂ε 21 / ∂t 0 0⎥⎥ (47)
⎢⎣ 0 0 0⎥⎦
Prin folosirea relaţiilor geometrice (44), relaţia constitutivă (45) devine:
⎡ 0 G∂u / ∂x1 + η (∂ / ∂t )(∂u 2 / ∂x1 ) 0⎤

⎢
τij = ⎢G∂u 2 / ∂x1 + η (∂ / ∂t )(∂u 2 / ∂x1 ) 0 0⎥⎥ (48)
⎢⎣ 0 0 0⎥⎦
şi derivând relaţia (48), în raport cu x1 ,obţinem:
( ∂/∂x1) [ G ∂u2 /∂x1 + η (∂/∂t) (∂u2 /∂x1)]= ρ ∂2u2 /∂t2 (49)

sau
G ∂2u2/∂x12 + η ∂3u2 /∂t ∂x12 = ρ ∂2u2 /∂t2 (50)
care este ecuaţia de mişcare, corespunzătoare problemei propagării unidimensionale a undei
(ecuaţia undei) ,într-un mediu vâscoelastic liniar (corp Kelvin-Voigt). Aici ρ este densitatea sau
masa pe unitate de volum = γa/g, γa =greutatea volumetrică aparentă,g=acceleratia gravitaţională,
G=modulul de forfecare, η =constanta de vâscozitate,iar u2 =u2(x1 ,t) este deplasarea pe
orizontală a unui punct din strat.
In rezumat[5]:
In cazul propagării verticale a undelor seismice, printr-un material considerat corp vâsco-
elastic neliniar , singurele deplasări nenule rămân u2:
u = u (x , t) ≠ 0
2 2 1
(42
iar sistemul de ecuaţii de mişcare se reduce la

∂τ 12 ∂ 2 u2 (43)
=ρ 2
∂x1 ∂t
Cand utilizăm ecuaţia constitutivă a corpului vâscolelastic liniar (Kelvin-Voigt) sub
forma:
τ12 = τ 21 = Gε12 + ηε&12 (40)
unde G este modulul de forfecare , η coeficientul de vâscozitate şi ε12 sunt singurele

1 ∂u2
componente nenule ale tensorului deformaţiilor ε12 = ε 21 = ⋅
2 ∂x1 .
Derivând în raport cu x1ecuaţia tensiunilor şi introducând rezultatul în ecuaţia de mişcare,
vom obţine ecuaţia de mişcare corespunzătoare propagării unidirecţionale a undelor torsionale,
printr-un mediu vâsco-elastic liniar:
∂2u ∂3u ∂2u (50)
G 2
+η 2
=ρ 2
∂x2
1 ∂x ∂t
2
1 ∂t 2
270
Deplasările armonice cu frecvenţa ω pot fi scrise sub forma
u 2 ( x 1 , t ) = U ( x 1 ) exp( i ω t )
care, introdusă în ecuaţia de mişcare de mai sus, dă următoarea ecuaţie diferenţială:
∂ 2U ( x1 ) (51)
(G + iωη) = ρω U ( x1 )
2
dx12
pentru care soluţia generală este de forma:
U ( x1 ) = E exp(ikx1 ) + F exp(−ikx1 ) (52)
în care numărul complex de undă are forma: k = ρω 2 G * , iar modulul complex de

forfecare G* = G+iωη. Ţinând cont de relaţia de legătură, dintre vâscozitate şi amortizarea
critică, ηω=2GD precum şi de dependenţa foarte redusă de frecvenţă a amortizării şi a
modulului de forfecare[4,5], pe domeniul de feecvenţe de interes pentru noi, argumentat mai
inainte, rezultă:
(53)
G = G + iωη = G(1 + 2iD)
*
Reamintim că această independenţă de frecvenţă a modulului de forfecare este într-o

anumită plajă de frecvenţe ale mişcării de excitaţie (de ex. 1-10 Hz) şi nu implică independenţa
de frecvenţă a răspunsului dinamic (seismic) în tensiuni şi deformaţii.
Cu aceste considerente, rezultă că soluţia completă a ecuaţiei undelor are forma:
u2(x1,t)=[E exp(ikx1) + F exp(-ikx1) ] exp(iωt) (54)

In cazul unui masiv de pământ cu N strate orizontale,deplasările pe stratul m
(m=1,2,…N-1) de grosime hm la limita inferioară , respectiv superioară vor fi :
U(inf)m = (Em +Fm ) exp (iω t) (55)
respectiv,
U(sup)m =[Em exp(ikmhm) + Fm exp(-ikmhm)] exp(iωt) (56)
Printr-un raţionament similar, aplicat de această dată tensiunilor tangenţiale din fiecare
strat orizontal
(57)
∂u
τ (x , t ) = G * = ikG * [E exp( ikx ) − F exp( − ikx ) ] exp( i ω t )
∂x
vom obţine tensiunile la limita inferioară şi superioară pentru acelaşi strat m:
τ inf, m = ik m G * m ( E m − F m ) exp( iω t ) (58)
respectiv:
τ sup, m = ik m G * m [E m exp( ik m h m ) − Fm ( −ik m h m )]exp( iωt ) (59)
Impunând condiţia de continuitate în tensiuni şi deformaţii pe suprafeţele de contact
dintre oricare două straturi vecine (de ex. stratul m şi stratul m+1), din ecuaţiile de mai sus,
inclusiv x=0 şi x=hm ,obţinem[5]:
Em+1 + Fm+1 = Em exp(ikm hm ) + Fm exp(−ikm hm ) (60)
(61)
k G*
Em+1 − Fm+1 = m m [Em exp(ikmhm ) − Fm exp(−ikmhm )]
km+1G *m+1
271
pe care adunându-le şi scăzându-le, obţinem formule de recurenţă pentru amplitudinile undelor
incidente şi reflectate din stratul m+1, funcţie de amplitudinile undelor incidentă şi reflectată din
stratul m.
Em+1 =0,5Em(1+ αm) exp(ikm hm) +0,5 Fm (1-αm)exp(-ikm hm) (62)
Fm+1 =0,5Em(1- αm) exp(ikm hm) +0,5 Fm (1+αm)exp(-ikm hm) (63)
unde αm este raportul de impedanţă complex:
αm = km G*m /km+1 G*m+1=[ ρmG*m /ρm+1 G*m+1]1/2 (64)
care este din nou independent de frecvenţa ω.Amplitudinile Em+1 şi Fm+1 ,date de ecuaţiile (62) şi
(63) pot fi exprimate în funcţie de amplitudinile Em şi Fm ,astfel:
Em+1 = 0,5 [(1+αm)exp(ism) +(1-αm) exp(-ism)]Em =[S]m [T]m Em
Fm+1 = 0,5 [(1-αm)exp(ism) + (1+αm) exp(-ism)]Fm =[S]m [T]m Fm 63)
unde sm =kmhm (64)
iar
⎡exp(is m ) 0 ⎤ ⎡1 + α m 1 − α m ⎤
[S]m = ⎢ ⎥ ; [T]m = ⎢ ⎥ (65)
⎣ 0 exp(-is m )⎦ ⎣1 - α m 1 + α m ⎦
La nivelul suprafeţei libere,eforturile unitare tangenţiale trebuie să fie nule şi din ecuaţia
(58),în care τ1 şi x1 sunt egale cu zero,se obţine
E1 = F1 (66)
adică, amplitudinile undelor incidente şi reflectate sunt egale.Dacă începem cu stratul de la
suprafaţa masivului de pământ şi repetând utilizarea ecuaţiilor (63),atunci Em+1 şi Fm+1 pot fi
exprimate în funcţie de E1 şi F1 ,rezultând,în final [5,12]:
⎡E m +1 ⎤ T T ⎡1⎤
⎢ F ⎥ = [ E1([S]m [T]m) …([S]2[T]2) ([S]1[T]1) ⎢1⎥ (67)
⎣ m +1 ⎦ ⎣⎦
Ecuaţiile (67) ne dau tocmai relaţiile dintre amplitudinile din stratul (m+1), faţă de
stratul de la suprafaţă. Funcţiile de transfer em+1(ω) şi fm+1(ω) sunt pur şi simplu amplitudinile
pentru cazul E1 =F1 =1 şi pot fi determinate prin înlocuirea acestei condiţii în formulele de
recurenţă de mai sus. Celelalte funcţii de transfer pot fi uşor obţinute din funcţiile em+1(ω) şi
fm+1(ω) ,adică,
Em =em (ω).E1 şi Fm =fm (ω) F1 (68)
Funcţia de transfer Hn,m dintre deplasările dintre stratele “n” si “m” este definită prin
raportul
Hn,m = Um (x,t) /Un (x,t) (69)

şi prin înlocuirea acestor relaţii,obţinem:
Hn,m(ω) = [em(ω) +fm(ω)]/[en(ω) +fn(ω)] (70)
şi răspunsul la nivelul suprafeţei sistemului de strate (a masivului de pământ) va fi:
u2 (x1=0, t) + E1exp(iωt) +F1 exp(iωt) =2E1 exp (iωt) (71)

Raportul dintre amplitudinea mişcării armonice,în regim permanent,de la suprafaţa
terenului,şi amplitudinea de la nivelul rocii de bază sau al rocii decopertate (roca fără nici un
strat deasupra),este o funcţie de frecvenţa mişcării şi,dacă în sistem există amortizare,atunci ea
este o functie complexă. Modulul ei este funcţia de amplificare, raportul de amplificare sau
spectrul de amplificare, mărimi cerute în orice studiu de amplasament seismic.
Funcţia de amplificare, în cazul rocii de bază elastice,definită aici ca modulul raportului
dintre deplasarea sau acceleraţia de la suprafaţa terenului (masivului de pământ) şi deplasarea
sau acceleraţia de la nivelul rocii de bază, fără strate deasupra,este:
272
|H(ω)| = | U2(x1=0,t)| / |2U2(x1,t)| = |U2(x1=),t)|/|2EN+1| (72)
unde U2(x1,t) este forma de undă a undei incidente. De notat că s-a folosit amplitudinea dublă 2
EN+1 în definirea lui H(ω), deoarece,conform cu ecuaţia (71),2 EN+1 va fi amplitudinea mişcării
la suprafaţa liberă a semispaţiului elastic, dacă nu ar exista alte strate deasupra lui (ipoteza de
rocă decopertată -”outcroping”).
Bazându-ne pe aceste ecuaţii, putem determina funcţia de transfer H(ω) între oricare
două strate din sistem. Deci, dacă mişcarea (accelerograma) este dată în orice alt strat, atunci
putem calcula mişcarea(accelerograma) în oricare alt strat. Pot fi calculate amplitudinile E şi F
pentru toate stratele din sistem şi, deci, putem obţine lunecările specifice (starea de deformaţie)
şi acceleraţiile (starea de eforturi unitare) din funcţia deplasare u2(x1,t).Acceleratiile vor fi date
de relaţia:
ü2(x1,t) =∂2 u2(x1,t) /∂t2= - ω2 { [Eexp[i(kx1+ ωt)] + F exp[-i(kx1- ωt) ] } (73)
iar lunecările specifice prin
γ(x1,t) =∂u2(x1,t)/∂x1= ik { E exp[i(kx1+ ωt)] – F exp[-i(kx1- ωt) ] } (74)
Toate acestea sunt însă valabile pentru o mişcare staţionară , dar un cutremur este o
mişcare tranzitorie (în care ω nu mai este constant). In acest caz mişcarea de excitaţie a
sistemului este dată de o accelerogramă la roca de bază, pe care o considerăm elastică:
n/2
ü(t)= ∑
s =0
[as exp(iωst) +bs exp(-iωst) ]; ωs= 2πs/n∆t (75)
în care ωs, s=1,2,3,…..n/2 sunt frecvenţele echidistante ωs = 2πs nΔt , iar as şi bs sunt coef.
Fourier.
Fiecare termen al ecuaţiei de mai sus reprezintă o mişcare armonică staţionară cu
frecvenţa ωs care trebuie tratată după cum s-a arătat mai sus.
n −1 n −1
as = 1/n ∑j =0
ü(t)exp(-iωst); bs = 1/n ∑
j =0
ü(t)exp(iωst) (76)
Dacă seria (75) reprezintă de exemplu, mişcarea în stratul m,atunci o nouă serie,care să
reprezinte mişcarea în oricare alt strat n, se obţine prin aplicarea raportului de amplificare, dar
de ecuaţia (70),la fiecare termen din serie:
n/2
ün(t) = ∑s =0
Hm,n(ωs)[am,s exp(iωst) + bm,s exp(-iωst)] (77)
Reprezentarea unei mişcări discrete, prin transformata sa Fourier, ne dă o reprezentare

exactă a mişcării, în punctele de discretizare t=j∆t ,j=0,1,…,n-1.
In concluzie, cu ipoteza corpului liniar vâscoelastic putem determina complet
comportamentul unui material supus încărcărilor seismice, mai trebuie doar luat în considerare şi
faptul că modulii de torsiune şi amortizarea sunt dependenţi de nivelul deformaţiei. Acest lucru
se face cu metoda corpului liniar echivalent [5,12],prin care se determină iterativ valori Gef şi
Def ale funcţiilor G(γ) şi D(γ) ,utilizând condiţia ca, înlocuind aceste valori într-un calcul liniar,
să obţinem acelaşi răspuns dinamic la solicitarea dată. Această metodă a fost aplicată în studiul
de faţă prin intermediul programului SHAKE91 [12] al cărui algoritm de calcul are următorii
paşi:
1.Se estimează pentru fiecare strat (din datele de intrare) Giniţial şi Diniţial;
273
Ginitial, Dinitial
γef (Ginitial, Dinitial)
(Gef)1=Gef·G|γ=10-4% (Def)1=Def·D|γ=10-4%
Ginitial=(Gef)1
Dinitial=(Def)1
NU
DA
STOP
Figura 3. Metoda „liniar echivalentă “.Procedeu iterativ pentru a obţine moduli şi amortizări
compatibile cu lunecările specifice efective din fiecare strat[14].
2.Se face transformata Fourier rapidă (FFT) a mişcării de intrare u&&( x1 , t ) , implicit a vitezelor şi a
deplasărilor ce devin astfel funcţii de frecvenţa ωs ;
3.Cu ecuaţiile (60) şi (61) se calculează, pentru fiecare strat, amplitudinile undelor incidentă Ei şi
reflectată Fi pentru fiecare frecvenţă ωs ;
4.Se calculează funcţia de transfer între fiecare 2 strate conform ecuaţiei(70) ;
5.Se trece înapoi în domeniul timp, prin transformata Fourier inversă, obţinând istoria
deplasărilor din fiecare strat;
6.Se calculează istoria deformaţiilor din stratul respectiv şi apoi deformaţia efectivă
corespunzătoare; γ ef = 0.65 max γ max
274
7.Din funcţiile neliniare G=G(γ) şi D=D(γ) determinate experimental, se calculează pentru
fiecare strat valorile corespunzătoare deformaţiei efective Gefectiv şi Defectiv;
Ginitial − G efectiv Dinitial − Defectiv
8.Se calculează erorile respectiv şi dacă ele sunt mai mari de 3%
G efectiv Defectiv
(sau altă valoare acceptată) procesul de iteraţie se reia . Valorile Gefectiv şi Defectiv obţinute la
ultima iteraţie caracterizează un material liniar echivalent care, la solicitarea dată, răspunde la fel
cu cel real.
S-a folosit metoda prezentată mai sus, în scopul evaluarii raspunsului seismic al câtorva
tipuri de structuri locale, specifice municipiului Bucureşti. Calculele numerice s-au efectuat cu
programul SHAKE91, în care s-a optat pentru folosirea modelului vâsco-elastic neliniar .
Structurile , prezentate în capitolul anterior, au fost modelate ca straturi orizontale, omogene si
izotrope; pentru fiecare din aceste straturi s-au luat in considerare, pe lângă parametrii fizici
determinaţi „in situ”, şi curbele de variaţie, determinate experimental, ale parametrilor dinamici
G şi D. S-a făcut modelarea numerica a efectelor, la suprafaţă, pentru un cutremur puternic
înregistrat în mai multe puncte din Bucureşti ( evenimentul vrâncean din 30 august 1986,
MGR=7,0) şi pentru cel maxim posibil MGR=7.5. Domeniul de frecvenţe considerat pentru aceste
simulari a fost 0,05-1Hz, domeniu de maxim interes in seismologia inginereasca, deoarece el
include frecventele naturale de oscilaţie ale clădirilor cu 10 etaje, tip de construcţii foarte comun
în teritoriul considerat.
Dintr-un număr de 9 seismograme, aparţinând INCDFP şi INCERC înregistrate la
evenimentul din 30 august 1986(MGR=7.0), în urma prelucrării acestora ca semnale de referinţă
pentru simulările noastre, numai 7 s-au dovedit a fi inregistrări complete, pe domeniul de
frecvenţe ales pentru simulare. S-a calculat semnalul seismic, în termeni de acceleraţie
transversală,la suprafaţa liberă a terenului în cazul evenimentului din 30 august 1986, folosind
modelarea vâscoelastic neliniară a structurilor locale ale staţiilor MLT(Militari), PND (Panduri),
INCDFP (Măgurele), MET (B-dul Metalurgiei), TIT (B-dul Titulescu), EREN (Expoziţie), INC
( sediul INCERC) şi MTR (staţia metrou IMGB). Pentru aceste locaţii, s-au calibrat semnalele
sintetice simulate în domeniul 0,05-1,0 Hz cu semnalele reale, înregistrate la acest eveniment,
filtrate în acelaşi domeniu de frecvenţe.
Figura 4.Spectrul de amplificare locală pentru structura MLT.(Sa)max=0,812g pentru

cutremurul vrâncean maxim posibil,MGR=7,5 şi ξ=5%. Factorul de amplificare
spectrală,SAF=2,81,iar acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,285 g (280
cm/s2).Perioda fundamentală,T=1,3 s.
275
Figura 5.Spectrul de amplificare locală pentru structura PND.(Sa)max=0,855g pentru cutremurul
vrâncean maxim posibil,MGR=7,5 şi ξ=5%. Factorul de amplificare spectrală,SAF=3,0,iar
acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,285 g (280 cm/s2).Perioada
fundamentală,T=1,2s.
Figura 6.Spectrul de amplificare locală pentru structura BMG(INCDFP).(Sa)max=0,921g

pentru cutremurul vrâncean maxim posibil,MGR=7,5 şi ξ=5%. Factorul de amplificare spectrală,
SAF= 3,01,iar acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,306 g (300 cm/s2). Perioada
fundamentală, T=1,2s.
Figura 7.Spectru de amplificare locală pentru structura MET(Metalurgiei-1).(Sa)max=0,8g

SAF= 3,57,iar acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,224 g(220 cm/s2).Perioada
fundamental,T1=1,5 s, iar perioada secundară,T2=3,55s.
276
Figura 8.Spectrul de amplificare locală pentru structura TIT.(Sa)max=0,808g pentru cutremurul
vrâncean maxim posibil,MGR=7,5 şi ξ=5%. Factorul de amplificare spectrală, SAF=3,17,iar
acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,255 g (250 cm/s2).Perioada
fundamentală,T=1,2s.
Figura 9.Spectrul de amplificare locală pentru structura MET(Metalurgiei-2).(Sa)max=0,759g

SAF=3,39,iar acceleraţia maximă,la suprafaţa terenului, amax = 0,224 g (220 cm/s2).Perioada
fundamental,T1=1,55 s ,iar perioada secundară,T2=3,8s.
Răspunsul seismic a fost calculat în termeni de spectre de amplificare locală folosind

propagarea verticală a undelor seismice(SH) prin pamânturi considerate vâscoelastice neliniare
pentru amortizarile ξ=0%;5%;10% şi 20%(cele pentru ξ=5% sunt prezentate,o parte, în Figurile
4-9.S-au calculat şi funcţiile de transfer al semnalului seismic de la roca de bază la suprafaţa
terenului.
Nivelul rocii de bază, pentru fiecare din aceste structuri, este ales la baza stratului, în
care viteza undelor de forfecare atinge valoarea de 750m/s, în felul acesta putând considera
comportamentul stratelor geologice inferioare drept elastic.Nivelul geologic al rocii de bază
corespunde izohipselor inferioare ale „pietrişurilor de Frăteşti”, variind în funcţie de locaţie,
între 420 şi 660m. Semnalele de excitaţie ale structurii geologice superficiale,la nivelul rocii de
bază, au fost calculate cu metoda sumării modale pentru mediul de propagare elastic, cu straturi
omogene şi izotrope, pe disatnţa focar-roca de bază ,corespunzătoare zonei metropolitane
Bucureşti.
Mecanismul de sursă seismică (a se vedea Cap.11), folosit în simulare, este cel al
cutremurului de referinţă (aug.1986) iar pentru scalările finale s-au folosit Mw=7,1 şi Mw=7,7 a
doua valoare fiind cea corespunzatoare unui cutremur maxim (MGR=7,5),care este posibil a fi
produs de zona seismogena Vrancea.
277
După cum se observă din Figurile 7 si 9, răspunsul seismic în acceleraţii este similar
pentru cele 2 cutremure, durata în timp a evenimentului ipotetic MGR=7,5,în varianta 2, fiind mai
mare. In spectrele de răspuns/amplificare corespunzatoare acestui eveniment se constată o
uşoară atenuare a maximului SA pentru acest eveniment, atenuare datorată tocmai
neliniarităţilor care apar în comportamentul stratelor superficiale la excitaţii puternice :
creşterea magnitudinii cutremurului „excitator” nu este direct proporţională cu deformaţiile ce
apar in stratele structurii locale, la nivele mari ale deformaţiilor, manifestându-se intens
fenomenul de absorbtie a energiei seismice, ilustrat prin scăderea modulului de forfecare,
caracteristic materialului, şi prin o creştere a amortizării(Figurile 27-46 din Cap.8).
Microzonarea seismică a zonei de interes este făcută ,în final, atât pe baza spectrelor de
răspuns, dar şi pe baza funcţiilor de trasfer caracteristice structurilor locale
considerate,folosindu-se acelaşi tip de modelare vâsco-elastic neliniară[2].
9.2.Răspunsul masivului de pământ folosind diferite legi constitutive

Din studiul propagării undelor seismice prin masivul de pământ, s-a văzut că acesta are
un efect de filtrare a mişcării seismice,crescând amplitudinea ei în anumite domenii de frecvenţă
sau descrescand-o in altele. In cazul de faţă, este determinarea răspunsului masivului de pământ
(accelerograme,spectre de amplificare locală,spectre de răspuns etc.), corespunzator la suprafaţa
terenului,cât si alte nivele de interes cerute de proiectant ,plecând de la un semnal
seismic,semnal cunoscut,la nivelul rocii de bază(Figura 10).
Toate acestea se realizează cunoscând: profilul geologic al terenului din amplasamentul
respectiv,caracteristicile mecanice şi fizice ale rocilor(pământurilor degradate) din fiecare strat,
inclusiv dependenţa puternic neliniară a modulului de forfecare si a factorului de amortizare
internă cu starea de deformaţie indusă in timpul unui cutremur puternic, dependenţă determinată
experimenetal în coloanele rezonante Drnevich şi Hardin (Figurile 27- 46 din Cap.8).
Figura 10.Profil de calcul, într-o zonă din Bucureşti folosit in cele 4 modele:(i)-modulul elastic
liniar(MEL);(ii)-modelul elastic neliniar(MEN);(iii)-modelul văscoelastic liniar(MVL) şi ,(iv)-
modelul văscoleastic neliniar(MVN).Acceleraţia maximă la roca de bază,este aceeaşi în toate
modelele, amax=0,041 g[10].
278
Pentru această testare ,s-a folosit programul AMPLOC/ SHAKE pentru un profil de
calcul, ca cel din Tabelul 1, pentru a evalua tocmai diferenţele cantitative.
Tabelul nr.1. Profil de calcul-Figura 4.

Adâncimea Denumirea stratelor Viteza (Vs ) Caracteristici dinamice pentru roci(pământuri)
(m) (m/s) din coloanele rezonante Hardin şi Drnevich
a max =0,27127 g (modelul elastic liniar-MEL)
Loess VS =225 m/s Gmin =490 daN/cm2 , Dmin =4,2%, ρ=1,7
▲-14,00 m g/cm3 ;Gmax =800 daN/cm2
Argila deluvialǎ VS =350 m/s Gmin =900 daN/cm2 , Dmin =4,5%, ρ=1,8 g/cm3
▲-38,00 m Gmax =2200 daN/cm2
Argila deluviala cu VS =540 m/s Gmax =5000 daN/cm2 , Dmin =4,0%, ρ=2,0 g/cm3
▲-48,00 m elemente de mecaşist
Amfibiolite si sisturi VS =1800 m/s Gmax =900.000 daN/cm2 , Dmin =1,7%,
▲-84,00 m amfibiolitice ao =0,0410 g ρ=2,7 g/cm3
Roca de bazǎ elastică ρ=2,75 g/cm3 Gmax =105.000 daN/cm2
In ipoteza modelului elastic liniar (MEL),unde G=constant pe strat şi amortizarea internă
D= 0%, valorile acceleraţiilor maxime,spectrelor de răspuns SA şi SV şi ale spectrului de
amplificare locală , H(iω) sunt prezentate în Tabelele 2 - 5. Tot aici sunt prezentate şi aceste
valori atunci când folosim un model vîscoelastic neliniar (MVN), G= G(γ) şi D=D(γ) , un
model elastic neliniar (MEN),G=G(γ) , D=0 sau un model vîscoelastic liniar (MVL), când
G=constant, D=constant pe strat. In toate aceste modele, inputul seismic a fost acelaşi având
acceleraţia maximă, ao =0,0410 g. Graficele sunt presentate în Figurile 11 si 12.
Tabelul 2. Valorile acceleraţiilor maxime (amax)calculate pentru profilul de calcul din Tabelul 1.
Cota Modelul MVN Modelul MEN Modelul MVL Modelul MEL
(vîsco-elastic (elastic neliniar) (vîsco-elastic liniar) (elastic liniar)
neliniar)
0,0 m 0,20695 g 0,25253 g 0,23100 g 0,27127 g
-14,5 0,08904 g 0,11508 g 0,11509 g 0,14045 g
m
-38,5 0,08751 g 0,10255 g 0.07463 g 0.09007 g
m
-49,0 0,08284 g 0.09412 g 0,06762 g 0,07763 g
m
-64,78 m 0,06427 g 0,06993 g 0,05227 g 0,05707 g
Tabelul 3. Valorile din spectrul de amplificare localǎ, H(iω)

Modelul MVN Mdelul MEN Modelul MVL Modelul MEL
Perioada T,s T,s H(iω) T,s H(iω) T,s H(iω) T,s H(iω)
Fundamentala 0,208 35,51 0,208 54,03 0,201 47,29 0,201 69,37
Secundara I 0,121 16,92 0,123 19,14 0,116 21,13 0,116 25,04
Secundara II 0,074 10.55 0,075 12,20 0,071 15,76 0,071 20,63
279
Tabelul 4.Valorile spectrelor de răspuns SA (g) si SV (m/s) la suprafaţa liberă a terenului
(free field)
Modelul MVN Modelul MEN Modelul MVL Modelul MEL
D% T,s Sa (g) Sv (m/s) Sa (g) Sv (m/s) Sa (g) Sv (m/s) Sa (g) Sv (m/s)
0,075 4,079 0,472 4,355 0,510 4,500 0,528 4,940 0,580
0,0% 0,200 4,292 1,330 4,550 1,440 7,880 0,245 11,770 3,650
0,375 0,712 0,410 1.096 1.030 0,770 0,459 0,829 0,514
0,075 0,648 0,067 0.760 0,070 0,690 0,061 0,534 0,069
5% 0,200 0,980 0,306 1,289 0,370 0,900 0,298 1,107 0,359
0,375 0,293 0,180 0,233 0,220 0,230 0,201 0,330 0,181
Din Figurile 11 si 12 se vede importanţa legilor constitutive folosite pentru

pământuri(roci degradate), în evaluarea răspunsului masivului de pământ, avându-se în vedere
că majoritatea calculelor sunt făcute, considerându-se modelul elastic liniar,cel mult,modelul
elastic neliniar.
Figura 11.Spectrele de amplificare locală |H(iω)|(ec.70 si 72) în cazul celor 4 modele: elastic
liniar (MEL-4),elastic neliniar(MEN-2), vîscoelastic liniar(MVL-3) şi vîscoelastic
neliniar(MVN-1)[10]
280
Figura 12.Spectrele de răspuns ale acceleraţiilor absolute(SA, g) în cazul celor 4 modele: elastic
liniar,elastic neliniar,vîsco-elastic liniar şi vîsco-elastic neliniar pentru fracţiunea de amortizare
critica, ζ =5%, având la bază aceeaşi acceleratie, ao =0,0410 g, în roca de bază considerată
elastică[10]
Bibliografie
[1].Bratosin D.,Mărmureanu Gh.,Vasile I.,Cojocaru E.,Balan Fl.(1983).The use of the resonant
columns to dynamic characterization of soils,Proc.of the National Geotechnical
Conference,Cluj –Napoca, September 1-3,1983,pp.239-244.
[2].Bratosin D.,Mărmureanu Gh.,Cojocarul E.,Vasile I.,Balan Fl.(1983). The evaluation of the
soil dynamic characteristics in resonant columns,Rev.Constructii (in Romanian),No.11,pp.290-
333.
[3].Bratosin,D.( 2002 ).Elemente de dinamica pamânturilor.Editura Academiei Române,p.190;
[4].Cioflan,C.O.(2004).Modelarea mişcarilor seismice puternice.Raport de faza(Cap.17.2-
Calculul răspunsului local al masivului de pământ în analiza deterministă.Exemplificare pentru
Bucureşti) la Proiectul “Microzonarea seismică a unor zone dens populate. Exemplu pentru
Bucureşti” Contract 083/MENER, iunie 2004.Director de proiect:Gh.Marmureanu;
[5].Cornea,I.,Mărmureanu,Gh.,Oncescu,M.,Balan,Fl.,(1987).Introducere in mecanica
fenomenelor seismice si inginerie seismică, Editura Academiei Române,p.550;
[6].Mărmureanu Gh,Bratosin D.,Balan F.,Cojocaru E.(1983). The influence of the shear
modulus and damping ratio on amplification spectrum and response spectra,Rev. Roum. Sci.
Tecniques Mec. Appliquee ,Romanian Academy, 28 (2),pp. 175-184 .
[7].Mărmureanu,Gh.,Balan,Fl.,Cojocaru,E.(1983).On dynamic response of the earth massif in
soil-structure system,Proc.of the National Earthquake Engineering Conference ,Iassy,May
14,1983,pp.294-301.
[8].Mărmureanu Gh.,Cojocaru Em.,Balan Fl.Vasile I.(1983).The influence of the dynamic
characteristics the soils on massif seismic response,Proc.of the National Geotechnical Conf.,
Cluj-Napoca ,September 1-3,1983,pp.354-359.
[9].Mărmureanu Gh.,Balan F.,Cojocaru,E.(1985).Dynamic parameters of soils by resonant
column methodProc.Symposium of Dynamics of Machine Foundation, Romanian Academy,
Bucharest,October 14-16, pp. 127-134.
[10].Mărmureanu Gh.,Balan S.F.,Vasile I.(1992).Seismic earth response considering various
mechanical models,Earthquake Engineering,Tenth World Conference, 1992, Balkema,
Rotterdam, ISBN 90 5410 0 6 0 5 ,Brookfield;
281
Geophysics, Vol.43, 153 pages .
[12].Schnabel,Per B.,Lysmer,J.,Seed,B.H.(1972).SHAKE a computer program for earthquake
res-ponse analysis of horozontally layered sites,Report No.EERC 71-12,Univ.of California,USA,
[13].Schwab, F.A. & Knopoff, L. (1972), Fast surface wave and free mode computations, ,
Methods in Computational Physics, B.A.Bold editor, Academic Press New York, 86-180;
[14].Seed,H.B.,Idriss,I.M.(1969).Influence of soil conditions on ground motions during
earthquakes, Journal of the Soil Mechanics and Foundations Division,ASCE,SM1,1969;
[15].Seed,H.B.,Idriss,I.M.,(1970).Soil moduli and damping factors for dynamic response
analysis,Earthquake Engineering Research Center,Report No.EERC 70-LO,Univ.of
California,1970.
[16].Teodorescu,P.P.,Ille,V.(1976).Teoria elasticităţii şi introducere in mecanica solidelor
deformabile,Vol.1,Editura Dacia,Cluj-Napoca;
282
Capitolul 10
Evaluarea perioadelor fundamentale de vibraţie ale terenului, din
zona metropolitană Bucureşti
10.1.Perioda fundamentaă de vibraţie a terenului din Bucureşti
Perioada de oscilaţie caracteristică unui amplasament, pentru un cutremur anume,
reprezintă perioada ce corespunde valorii maxime în spectrul de răspuns al acceleraţiei, pentru
fracţiunea de amortizarea critică nulă (ζ % =0) sau de 5%( ζ % =5%) , pentru accelerograma
cutremurului înregistrată în amplasamentul respectiv. La fel ,pentru viteze sau deplasări.In
domeniul seismologiei inginereşti si al ingineriei seismice,valoarea ζ % =5% este semnificativă.
Perioada predominantă este pusă în evidenţă de conţinutul în frecvenţe al accelerogramei.
Accelerograma unui cutremur puternic, înregistrat la distanţă epicentrală mare, de un instrument
aşezat pe depozite slab consolidate, va evidenţia mai bine perioada predominantă. Deci, pentru
un amplasament oarecare, perioada fundamentală depinde de cutremur, caracterizat prin
magnitudinea sa,de mecanismul de focar, de distanţa faţă de sursă şi de condiţiile geologice
locale[38]. Perioada fundamentală pentru cutremurele intermediare vrâncene,pentru zona
metropolitană Bucureşti, creşte odată cu magnitudinea cutremurului şi cu distanţa de la focar,
frecvenţele mari fiind atenuate prin propagarea undelor prin formaţiunile geologice din crusta
terestră(Figura 1;2 si Tabelele 1;2 şi 3).
1900 700
1800
1700
VR77 600
1600
VR86
1500
VR901
1400
500
1300
S A 5 % d a m p in g [g /1 0 ]
1200
SA (0%) [g/10]
1100 400
1000
INC comp NS
VR77
900
VR86
800 300
VR901
700
600
200
500
400
300
100
200
100
0 0
0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 6 7
Period [s] Period [s]
Figura 1.Spectrele de raspuns ale acceleratiilor pentru cutremurele din 4 martie 1977 (MW =7,4;
T=1,54 secunde),30 august 1986 (MW=7,1;T=1,22 secunde) si 30 mai ,1990(MW=6,9;T=0,47
secunde),inregistrate la staţia INCERC Bucuresti,componentele N-S, pentru fracţiunile de
amortizare critică: ζ=0%(stânga) si ζ =5%-dreapta [7].
Dacă în Figura 1 sunt prezentate cutremurele mari din 1977 (MW=7,4) şi
1986(MW=7,1),atunci în Figura 2 se vede clar influenţa magnitudinii cutremurului asupra
perioadei fundamentale a terenului (T,s) în staţia seismică INCERC(INC), pentru cutremurele
mult mai mici din 27 octombrie,2004(MW=6,0);27 septembrie ,2004(MW=4,6;18 iunie ;2005
(MW=4,9) şi 14 februarie ,2007 (MW=4,5),pentru fracţiunile de amortizare critica, ζ=0% (figura
din stânga) şi ζ=5% (figura din dreapta).In Tabelul 3 sunt date şi valorile din staţia seismică
Bucureşti-Măgurele(BMG). Perioadele (T,s) determinate pentru INC(INCERC) sunt, în general,
mai mari decât cele determinate pentru BMG (Bucureşti-Măgurele) la aceleaşi cutremure; ceea
283
ce este o caracteristicǎ de amplasament (efectul structurii locale care la INC este mai “moale”,
VS fiind mai mici decât cele de la BMG).
300 100
NS Comp. SA (no damping) 80 NS Comp. SA (5% damping)
200 Oct.27, 2004 Mw=6 Oct.27, 2004 Mw=6

SA (0%) [cm/s2]
Sept.27, 2004 Mw=4.6 60 Sept.27, 2004 Mw=4.6

June18, 2005 Mw=4.9 June18, 2005 Mw=4.9
Feb.14, 2007 Mw=4.5 Feb.14, 2007 Mw=4.5
40
100
20
0 0
0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2
Perioada [sec.] Perioada [sec.]
Figura 2.Spectrele de răspuns ale acceleraţiilor pentru cutremurele mult mai mici din 27
octombrie,2004(MW=6,0;T=0,22 secunde),27 septembrie ,2004(MW=4,6;T=0,15 secunde);18
iunie, 2005 (MW=4,9;T=0,18 secunde) şi 14 februarie ,2007 (MW=4,5;T=0,14 secunde),pentru
fracţiunile de amortizare critică, ζ=0% (figura din stânga) si ζ=5% (figura din dreapta)[7].
Tabelul 1.Valorile maxime ale perioadelor Tc şi Td pentru Bucureşti- date INCERC

4 martie,1977 30 august,1986 30 mai ,1990 31mai,1990
(MW =7,4) (MW =7,1) (MW =6,9) (MW =6,4)
Statia seismică Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s)
Drumul Sării N174W 0,36 1,58 0,22 3,96
Z 0,30 1,61 0,23 4,28
N84W 0,32 1,29 0,29 3,85
INCERC: N-S 1,54 1,95 1,22 1,60 0,47 1,30 -
Z 1,92 1,19 1,06 1,56 0,62 1,83 -
E-W 1,56 2,41 0,74 1.85 0,71 1,92 -
Metalurgiei N127W 1,31 1,59 0,55 1,57 0,56 2,59
Z 1,16 1,61 0,71 1,46 0,52 2,72
N37W 1,31 1,59 0,81 1,82 0,54 2,61
Militari: N92W 0,74 1,66 0,39 1,66 -
Z 0,67 1,65 0,51 1,19 -
N178E 0,50 1,76 0,60 0,99 -
Otopeni: N-S 0,29 2,12 - -
Z 0,48 1,54 - -
E-W 0,50 1,54 - -
Panduri: N131E 0,75 0,89 0,27 1,18 0,23 2,28
Z 0,74 1,52 0,31 0,86 0,27 2,17
N139W 0,77 1,57 0,33 0,80 0,29 2,28
Titulescu: N14W 0,83 1,60 0,40 2,09 0,41 2,60
Z 0,78 1,51 0,45 1,73 0,38 2,89
N55W 0,59 1,63 0,45 1,72 0,41 2,84
Branesti: N107W 0,85 1,55 0,39 0,66 0,36 2,48
Z 0,92 1,53 0,42 1,20 0,31 2,23
N163E 0,66 1,60 0,37 1,86 0,27 2,10
284
Bolintin N155E 0,49 1,85 0,34 1,08 0,30 0,51
Vale Z 0,92 1,73 0,40 0,80 0,31 0,66
N65E 1,20 1,65 0,40 0,49 0,33 0,93
Periş N80E 0,78 1,50 0,27 1,36 -
Z 0,73 1,64 0,33 0,88 -
N10W 0,53 1,83 0,32 0,64 -
Valorile acceleraţiilor maxime şi ale perioadelor din formele de undă pentru cutremurul
din 27 oct.2004(Mw = 6,00) sunt prezentate în Tabelul 2 pentru staţiile digitale aparţinând
INCDFP.
Tabelul 2.Valori obţinute dupa cutremurul din 27.10.2004 (MW =6,00)

Denumire staţie /Cod staţie Componenta PGA(cm/s2) Perioada
T(s)
Parcul Copilului / BAP EW 58,1 0,25
NS 27,6 0,32
Z 21,8 0,07
INCERC gaură de sonda /BBI EW 15,0 0,42
(100m) NS 12,4 0,18
Z 7,60 0,10
Măgurele/BMG EW 11,0 0,22
NS 19,4 0,30
Z 30,0 0.08
Casa Oamenilor de Stiinţă/BST EW 30,0 0,24
NS 20,8 0,37
Z 22,0 0,10
GEOTEC /BTM EW 38,0 0,10
NS 18,6 0,49
Z 12,38 0,30
Curtea Veche/BVC EW 41,6 0,28
NS 17,2 0,12
Z 23,4 0,08
Ciorogârla/CIO EW 31,8 0,57
NS 30,7 0,16
Z 16,05 0,12
Cernica/CNC EW 55,0 0,12
NS 58,0 0,10
Z 23,25 0,10
Mogoşoaia/MOG EW 48,4 0,26
NS 37,4 0,27
Z 32,5 0,07
Pipera/PIP EW 39,0 0,20
NS 38,34 0,22
Z 20,5 0,08
Popeşti-Berceni/POP EW 70,0 0,20
NS 50,0 0,24
Z 34,1 0,09
INCERC free field /RBA EW 23,65 0,30
NS 22,0 0,26
Z 16,95 0,11
285
Stefăneşti / STF EW 57,0 0,20
NS 33,12 0,29
Z 41,75 0.09
Tabelul 3.Perioadele fundamemtale(T,s) pentru cutremure mici, înregistrate la staţiile

INCERC(INC) şi Bucureşti-Măgurele(BMG) şi fracţiunea de amortizare critică, ζ =5%
eveniment Mw T,s INCERC –NS T,s BMG – NS T,s BMG – EW
(Sa)max pentru ζ =5% (Sa)max pentru ζ =5% (Sa)max pentru ζ=5%
14.02.2007 4,5 0,14 0,11 0,13
27.09.2004 4,6 0,15 0,16 022
13.03.1998 4,7 - 0,16 0,15
04.03.2001 4,8 - 0,14 0,17
18.06.2005 4,9 0,18 0,14 0,20
06.06.2000 5.0 - 0,28 0,24
28.04.1999 5,3 - 0,18 0l22
27.09.2004 6,0 0,22 0,095-deteriorat! 0,22
30.05.1990 6,8 0,30 0,12 0,22
Figura 3.Cutremurul din 30 august 1986(MW=7,1), înregistrat la staţia seismică

BMG(Bucureşti-Măgurele).Spectrul de răspuns pe directia N-S prezinta 2 “bucle”/maxime
având perioadele T1=0,38 secunde şi T2=1,4 secunde pentru fracţiunea de amortizare critică, ζ
=5%, şi T1=0,32 secunde şi T2=1,65 secunde pentru ζ= 0,0%.[9].
La staţia seismică Bucureşti-Măgurele(BMG),la cutremurul din 30 august 1986

(MW=7,1), acceleraţia maximă amax=148,0 cm/s2 pe direcţia N-S, şi amax =116,1 cm/s2 pe E-W.
In ceea ce priveşte perioadele ,din spectrele de răspuns ale acceleraţiilor se evidenţiază 2
bucle/maxime, practic cu aceeaşi amplificare,la T1=0,38 secunde şi T2=1,4 secunde pe direcţia
N-S(Figura 3) pentru ζ =5% ;T1=0,32 secunde si T2=1,65 secunde pentru ζ= 0,0%. Pe direcţia
E-W(Figura 4), amplificările maxime sunt pentru perioadele T=0,55 secunde şi T=1,3 secunde
pentru fracţiunea de amortizare critică ζ =5% şi T=0,25 secunde, şi T=1,625 secunde pentru ζ=
0,0%[9]. Datele obţinute la acest cutremur pentru oraşul Măgurele sunt foarte importante în
definitivarea hărţii de microzonare seismică, în perioade fondamentale, pentru terenul de sub
clădiri.
Analiza efectelor unor cutremure puternice ce au afectat oraşele Caracas, Venezuela (29
iulie 1967;M= 6,4),Bucureşti,România (4 martie 1977; M= 7,2) şi Mexico City, Mexic (19
sep-tembrie 1985; M= 8,0) a scos în evidenţă faptul că cele mai mari distrugeri le-au suferit
286
clădirile înalte, ale căror perioade de oscilaţie/vibraţie au fost aproximativ egale cu
perioadele fundamentale de oscilaţie ale depozitelor aflate deasupra rocii de bază
[1;30;31;37;48;52;53;54;58].
Figura 4.Cutremurul din 30 august 1986(MW=7,1), înregistrat la staţia seismică

BMG(Măgurele). Spectrul de răspuns pe direcţia E-W prezintă 2 “bucle”/maxime având
perioadele T=0,55 secunde şi T=1,3 secunde pentru fracţiunea de amortizare critică ζ =5% şi
T=0,25 secunde, şi T=1,625 secunde pentru ζ= 0,0%[9].
După cutremurul din 1977, ce a avut efecte catastrofale asupra clădirilor înalte din
Bucureşti, s-a încercat, pentru prima dată, să se calculeze perioada de oscilaţie caracteristică
diferitelor amplasamente din oraş [30]. Aşa cum se vede în Figura 5,clădirile proiectate si
executate in anul 1987,deci după noua modificare a Normativului P100,clădirile din cadre cu
P+8 nivele,P+9 nivele, P+10 nivele si cu mai mult de 10 etaje, prezintă un risc ridicat,
ele(clădirile) fiind în zona cu perioade proprii de vibratie, apropiate sau egale cu cele ale
terenului de sub ele, perioade largi dezvoltate în timpul cutremurelor din 4 martie 1977
(MW=7,4) şi din 30 august,1986 (MW=7,1).Perioda maximă de vibraţie a terenului a fost de 1,56
secunde la cutremurul din 4 martie 1977 si de 1,22 secunde la cel din 30 august 1986(Tab. 1).
Cu acel prilej a fost avansată ipoteza potrivit căreia în timpul cutremurelor subcrustale
vrâncene majore este antrenat în mişcare întregul pachet de depozite quaternare, slab
consolidate, din subsolul oraşului. Evaluarea urmărilor cutremurelor a arătat că distrugerile
suferite de clădirile situate pe depozite slab consolidate, groase, nu se datorează unei singure
caracteristici a mişcării terenului, cum ar fi acceleraţia maximă, viteza sau deplasarea ci,
răspunsului structurii care variază odată cu înălţimea acesteia. Este subliniat astfel rolul
important pe care îl are sistemul teren-structură în comportarea acesteia din urmă, în timpul
cutremurelor,în apariţia fenomenului de rezonanţă.
Măsurătorile de vibraţii, pentru determinarea perioadei naturale/fundamentale şi a
coeficientului de amortizare a 20 de clădiri neavariate din Mexico City au arătat că pentru
structurile din beton armat, având între 5 şi 30 etaje, perioada de oscilaţie este aproximativ,
T=0,10N secunde, iar pentru clădirile înalte din oţel, T=0,105N(N=numărul de nivele) secunde
[19],formulă aproximativă şi pentru Bucureşti.
La proiectarea structurilor de rezistenţă ale clădirilor amplasate în regiuni cu hazard
seismic ridicat se ţine seama şi de factorul ce reprezintă raportul dintre perioada fundamentală de
oscilaţie a structurii (T) şi cea caracteristică amplasamentului (Ta)(Figura 6).
287
Figura 5.Riscul seismic pentru diferite structuri pentru locuinţe executate în Bucureşti în anul
1987 şi plasarea lor faţă de cele 2 cutremure din 4.03.1977(MGR =7,2) şi 30 august,1986 (MGR
=7,0)[22].
Graficul din Figura 6 arată că cele mai mici influenţe ale acestui factor sunt atunci când
raportul T/Ta este, fie foarte mic, fie foarte mare. Valoarea maximă apare atunci, când acest
raport are valori apropiate de unitate [1].
Datele teoretice şi experimentale au arătat că atunci, când alcătuirea şi caracteristicile
dinamice ale stratelor dintr-un amplasament oarecare sunt cunoscute, se poate calcula perioada
predominantă (Ta) cu ajutorul unei relaţii simple, aproximativă,de forma:
Ta= 4H/Vs , (1)
unde H- grosimea depozitelor aflate deasupra rocii de bază, iar Vs- viteza de propagare a
undelor transversale.
Ca rocă de bază, poate fi considerată orice rocă suficient de tare (compactă), ale cărei
proprietăţi să nu sufere modificări locale, în timpul şocurilor induse de cutremure puternice. În
mod obişnuit, formaţiunile Neogene sau Pleistocene ,bine consolidate, cu anumite constrângeri
în ceea ce priveşte proprietăţile lor geologice şi geofizice, pot fi considerate drept rocă de bază.
288
Drept criteriu pentru definirea rocii de bază s-a propus viteza de propagare a undelor seismice
transversale.
Figura 6.Factorul interacţiunii teren-structura pentru Codul Uniform de Constructii din

SUA(Soil-structure interaction factor proposed for 1976 Uniform Building Code-Seed,1975[1]).
Evident, în această privinţă nu există un consens, astfel că sugestiile se înscriu într-un

domeniu de variaţie foarte larg, de la cca 600m/s la 1500m/s sau, după unii cercetători, chiar la
2000m/s. Seed [55] menţionează că orice rocă în care viteza undelor seismice transversale este
de 760m/s sau mai mult, poate fi considerată rocă de bază. În continuare, el afirmă că această
viteză se atinge la cca.152m adâncime şi ,deci, atunci când se determină prin calcul valoarea Ta,
nu este necesar să se facă investigaţii la adâncimi mai mari. În cadrul Grupei de lucru D din
Proiectul RER-79/014 s-a adoptat ca valoare minimă a vitezei undelor transversale pentru
formaţiunile geologice, considerate drept rocă de bază,viteza de 600m/s(UNDP/UNESCO
Project,1982[57]).Satoh et al. [51] a definit drept rocă de bază, un strat de rocă sedimentară, de
vârstă Pliocenă sau mai veche, cu viteza undei seismice transversale de 500 m/s sau mai mare şi
cu STP de 50 de lovituri sau mai mult (SPT sau penetrarea standard este cea mai utilizată
încercare de penetrare dinamică).
Mândrescu et al.[43] consideră drept rocă de bază orizontul compact al stratelor de
Frăteşti, pentru care s-a adaptat viteza medie a undei seismice transversale de 650 m/s.
Deoarece subsolul oraşului este alcătuit din mai multe strate, pentru determinarea vitezei medii,
s-a folosit relaţia:
n n
(VS)mediu = ∑ hi / ∑ hi / VSi (2)
i =1 i =1
unde di = grosimea şi Vsi = viteza undelor transversale în stratul i
Perioada fundamentală a fost calculată în locaţiile a 120 foraje geologice adânci,
distribuite oarecum uniform pe întreaga suprafaţă a zonei metroplitane Bucureşti. În calcul s-a
utilizat viteza medie a undelor transversale şi grosimea totală a stratelor aflate deasupra
orizontului de Frăteşti. Harta reprezentând distribuţia perioadei predominante (Figura 7) a
rezultat în urma interpolării valorilor obţinute prin calcul.
289
Figura 7.Distribuţia perioadei fundamentale a terenului(T) pentru zona metropolitană
Bucureşti[43]
Figura 8.Corelarea dintre perioada fundamentală şi grosimea depozitelor cuaternare slab

consolidate [43].
290
Dacă s-ar considera drept limită de separaţie a impedanţei acustice suprafaţa complexului
marnos, iar depozitele de deasupra strat rezonant şi s-ar reface calculul perioadei predominante,
s-ar obţine valori cuprinse între 0,3s şi 0,5s.Aceste perioade apar,într-adevăr, la cutremure cu
magnitudini mici(Figura 9 si Tabelul 4) . Domeniul de variaţie relativ îngust este determinat de
grosimea mică a depozitelor şi de poziţia cvasiorizontală a stratelor. Evident, aceste valori sunt
sensibile la condiţiile de relief (a suprafeţei complexului marnos, dar şi a topografiei locale).
Tabelul 4. Cutremure intermediare ce au avut loc intre 27 sept.2004 si 13 dec.2005 în Vrancea

Timpul la Latitudine Longitudine Adancime Magnitudine
Nr. Data
origine (0N) (0E) (km)
1 2004/09/27 09:16:22 45,70 26,45 166 4,6
2 2004/10/27 20:34:36 45,78 2673 98 6,0
3 2005/05/14 01:53:21 45,68 26,54 148 5,1
4 2005/12/13 12:14:45 45,72 26,67 144 4,6
Perioada predominantă(fundamentală) a terenului are valori cuprinse între 1,0s, în partea

de sud a oraşului şi 1,9s în nordul acestuia. Graficul din Figura 8 scoate în evidenţă creşterea
aproape liniară a perioadei predominante(fundamentale) , odată cu creşterea grosimii
depozitelor cuaternare slab consolidate.
In cazul cutremurelor intermediare, de mică magnitudine, însă, situaţia este total
diferită(Figura 9).ATENŢIE ! Doar pentru cutremure cu magnitudini mici…din Tabelul 4.
Figura 9.Pentru regiunea “SUD-VEST”, unde se află zona metropolitană Bucureşti, cele mai
mari amplificări se regăsesc în domeniul frecvenţelor (2-10 Hz) si al perioadelor 0,1-0,5
secunde, pentru cutremurele din Tabelul 4, la magnitudini MW , mici, cuprinse intre 4,6 si
6,0[56].
Depozitele geologice din amplasamentul oraşului s-au format în condiţii similare,
existente pe arii extinse ce depăşesc cu mult limitele sale actuale. Acest lucru este demonstrat şi
de faptul că unele strate din subsolul oraşului poartă denumirile locurilor în care au fost întâlnite
şi descrise pentru prima dată. Astfel, stratele de Frăteşti şi complexul marnos (de Uzunu) au
împrumutat denumirile locurilor purtând aceste nume, situate în partea de sud, iar nisipurile de
Mostiştea sunt denumite după râul ce străbate Câmpia Română în partea de est a oraşului.
291
Variaţiile laterale, creşterea ponderii unei anumite granulaţii în masa depozitelor de nisipuri sau
pietrişuri, trecerea de la argile la argile nisipoase sau nisipuri, de la marne la argile marnoase etc,
se face gradat, limitele de separaţie între strate, nefiind tranşante.
După cum s-a mai menţionat, există o singură corelare evidentă şi anume, între grosimea
depozitelor quaternare (reprezentată prin complexul lacustru al marnelor de Uzunu, şi prin
depozitele fluvio-lacustre şi continentale de deasupra) şi valoarea perioadei de oscilaţie
caracteristică amplasamentului respectiv. Rezultatele obţinute confirmă rolul important al
grosimii depozitelor quaternare, slab consolidate, în calculul perioadelor predominante, fapt
cunoscut şi demonstrat, de altfel, de multă vreme[16;17;18;23-25;47;52; 54 ].
10.2.Estimarea frecvenţelor fondamentale prin măsurători de zgomot de fond

O metodă de estimare a răspunsului local implică folosirea zgomotului seismic
ambiental [44].După Nakamura[44],componenta verticală (V) a zgomotului seismic este relativ
neinfluenţată de stratul sedimentar şi poate fi utilizată pentru a înlătura efectul de sursă din
înregistrările orizontale (H).El a arătat cum astfel de rapoarte H/V de zgomot pot fi folosite
pentru a identifica frecvenţa fundamentală de rezonanţă a sedimentelor. Field si Jacob [11]
prezintă principalele tehnici de estimare a răspunsului local .
In cadrul Programului de colaborare dintre INCDFP, INCERC şi Univ.Karlsruhe,intitulat
„A Challenge for Geosciences and Civil Engineering(CRC461)” s-au făcut măsurători de
zgomot de fond în 16 amplasamente din Bucureşti, pentru a cunoaşte variaţiile în răspunsurile
locale, în partea centrală a oraşului, prin metoda raportului dintre componenta orizontala(H) şi
cea verticală(V), adică, raportul H/V. In cadrul CRC 461 s-a instalat o reţea de accelerometre
digitale pentru supravegherea seismică a regiunii Vrancea, inclusiv în Bucureşti.
Setul de date digitale de foarte bună calitate, oferit de reţeaua K2, a permis realizarea
unor studii de răspuns local, în principal pentru zona metropolitană Bucureşti[5;6]. Pentru a
cuantifica variaţiile răspunsului local în Bucureşti,s-a utilizat metoda rapoartelor spectrale H/V
pentru mai multe seturi de date seismice.Un prim set include datele de zgomot seismic ambiental,
înregistrate la 16 amplasamante din Bucureşti(Figura 10).
Metoda Nakamura[44] sau raportul H/V constă în determinarea raportului dintre
spectrele Fourier, ale componentelor orizontale, şi spectrul Fourier, al componentei verticale,
obţinute pentru zgomotul seismic. Numeroase studii efectuate au aratat că, în cazul
amplasamentelor slab consolidate, rapoartele H/V prezintă un „vârf clar” ce se corelează foarte
bine cu frecvenţa fundamentală de rezonanţa a sedimentelor, atunci când între sedimente şi
formaţiunile pe care acestea sunt asezate există un contrast puternic de impedanţă.
Inregistrările de zgomot, determinate de-a lungul a două profile ce traversează
Bucureştiul, manifestă o remarcabilă consistenţă a perioadei fundamentale de rezonanţă, situată
într-o bandă de la 1,2 la 1,6 secunde, cu perioada medie T1 =1,36 ± 0,14s(Figura 11),cu toate
că pe noi,în microzonare, nu ne interesează perioada medie. Se poate observa şi o a doua
rezonanţă, dar de o amplitudine mai mică, la T2 =5,22 ± 0,9 s. Perioada T1 =1,36 secunde
implică o grosime a stratului sedimentar neconsolidat de aproximativ 120m.Aceleaşi
caracteristici spectrale se evidenţiază, în general, şi pe baza înregistrărilor cutremurelor
vrâncene,moderate şi puternice.In plus, amplasamentele din aria sud-vest a Bucureştiului indică
un maxim suplimentar in jur de 0,2 ÷ 0,5 secunde, iar amplasaentul Bucureşti-Măgurele indică o
structura mai complexă a stratelor sedimentare de suprafaţă,cu maxime intre 0,6 ÷ 1,0 secunde,
cu toate ca la cutremurul din 30 august 1986 (MGR=7,0), una din perioade a fost de 1,65
secunde pentru ζ=0% [Figurile 3 şi 4].
In Figura 11 sunt prezentate rezultatele măsurătorilor pentru spectrele orizontale şi
verticale pentru calculul raportului H/V pentru cele 16 amplasamente din Bucureşti, date ce vor
fi folosite şi luate în considerare la realizarea hărţii de microzonarea seismică a ariei
metropolitane Bucureşti.In Tabelul 5 sunt prezentate perioadele pentru principalele doua
armonice ale zgomotului de fond.
292
Tabelul 5. Masurători de zgomot de fond în zona metropolitană Bucureşti.Perioade
fundamentale şi secundare[5].
Amplasamentul Perioada de rezonanta,T Amplasamentul Perioada de rezonanta,T(s)
(s)
Prima (T1) Secundara(T2) Prima (T1) Secundara (T2)
1 1,56 ± 0,32 6,46 ±0,84 10 1,40 ± 0,31 4,21 ± 0,90
2 1,43 ± 0,26 6,82 ± 1,30 11 1,60 ± 0,10 4,64 ± 0,46
3 (3,63 ± 0,43 ) - 11e 1,20 2,00
4 1,16 ± 0,23 5,26 ± 0,10 12 1,20 ± 0,30 4,47 ± 0,80
5 1,43 ±0,36 5,12 ± 0,10 13 1,51 ± 0,31 5,40 ± 0,38
5e 1,50 - 13e 1,41 -
6 1,28 ± 0,18 5,36 ± 0,49 14e 1,22 -
7 1,52 - 15e 1.15 -
8 1,24 ± 0,15 - 16 1.36 ± 0,25 4,46 ± 0,53
9 1,20 ± 0,31 3,77 ± 0,58 16e 1,45 -
Figura 10.Poziţiile celor 16 staţii, unde s-au făcut măsurători de zgomot de fond, în zona
metropolitană Bucureşti, de Bonjer et al.[5 şi 6].
293
Este de reamarcat că pentru amplasamentul nr.15(Tabelul 5),datele din analizele de
zgomot de fond şi cele obţinute în urma cutremurului din 30 dec.1997(MW = 4,7) sunt practic
aceleaşi [6].
Figura 11. Rezultatele masurătorilor(media şi plus/minus o deviaţie standard) pentru spectrele

orizontale şi verticale pentru calculul raportului H/V pentru cele 16 amplasamente din zona
metropolitană Bucureşti[6].
Geologia locală a Bucureştiului este caracterizată, aşa cum s-a prezentat şi mai înainte, de
7 complexe sedimentare distincte (Figura 12), cu diferite caracteristici şi largi intervale de
grosimi de strat. Aceste complexe cuaternare au fost identificate şi separate de Liteanu[21],
pentru a fi reluate şi citate de diferiţi autori aproape fără schimbare[8;14;43]:
Stratul 1:Sedimente de suprafaţă recente, alcătuite din sol vegetal şi diferite umpluturi, cu o
grosime de până la 15 m.
Stratul 2:Complexul superior argilos - nisipos este constituit din formaţii de loess, cu
intercalaţii nisipoase,având o grosime de 16 m în partea de nord şi de până la 1 m, de-a lungul
râului Dâmboviţa;
Stratul 3:Complexul pietrişurilor de Colentina este alcătuit din pietriş şi nisip (cu variaţii ale
dimensiunii granulare ) ce conţin acvifere, strate argiloase, în care nivelul freatic se află între 1,5
– 14,0 m. Grosimea locală a acestui strat poate atinge 20 m.
Stratul 4:Complexul argilelor intermediare, alcătuit din alternanţe de argile maronii şi gri, cu
intercalaţii de strate fine de nisip. Grosimea acestui complex poate atinge 23 m în partea de nord,
pentru a se subţia spre sud, aproape până la dispariţie.
Stratul 5:Complexul nisipurilor de Mostiştea, alcătuit dintr-un strat acvifer ce conţine nisip fin
gri cu intercalaţii de argilă. Grosimea sa variază între 10m şi 15 m, şi se continuă pe toată
suprafaţa zonei metropolitane Bucureşti.
Stratul 6:Complexul lacustru, cu grosime de 10 - 60 m, este alcătuit din argile şi argile
nisipoase, cu intercalaţii locale de nisipuri lenticulare, aflate cel mai frecvent la suprafaţa acestui
294
complex. Culoarea gri şi conţinutul calcaros al nisipurilor, arată că acestea au fost depuse în
facies lacustru.
Stratul 7:Complexul nisipurilor de Frateşti este cel mai adânc complex, cu grosimi de 100 -
180 m, şi include nivelurile Frateşti A, B şi C.Este alcătuit din strate de nisipuri şi pietrişuri, în
care se găseşte acviferul cel mai folosit pentru pomparea apei industriale şi menajere[8].
Figura 12. Secţiune litologică schematică pentru aria Bucureştiului cu 7 strate sedimentare
cuaternare[15]
Alte înregistrari de zgomot seismic, cu durata de 15 minute, au fost efectuate în 2002, în
18 locaţii din Bucureşti şi în doua locaţii din Măgurele ( sud Bucureşti), locaţii prezentate in
Tabelul 6 [4].Ele au fost efectuate cu staţii digitale Kinemetrics K2, echipate cu senzori de
viteză cu frecvenţa naturală proprie de 5 s. Au fost folosite de asemenea şi 2 staţii seismice ce au
funcţionat temporar, timp de şase luni, în cadrul proiectului bilateral URS (Urban Seismology
project ,Ritter et al.[49] ).
Tabelul 6. Poziţiile staţiilor K2, folosite pentru înregistrările de zgomot în aria metropolitană
Bucureşti şi perioada fundamentală obţinută din înregistrările de zgomot seismic.
Coodonate Perioada de Frecvenţă Amplitudine
Nr. Locul Latitudine Longitudine rezonanţă(s) (Hz)
(N) (E)
1. VIC 44,45 26,08 1,56 0,64 2,59
2. UCB 44,46 26,13 1,56 0,64 2,88
3. PLV 44,44 26,07 1,56 0,64 2,72
4. MTR 44,36 26,20 1,41 0,71 2,47
5. IBA 44,44 26,16 1,41 0,71 2,49
6. ERE 44,46 26,04 1,48 0,67 2,40
7. BVC 44,43 26,10 1,41 0,71 2,05
8. BUH 44,43 26,10 1,56 0,64 2,64
9. BST 44,44 26,09 1,56 0,64 2,33
10. BOT 44,43 26,06 1,41 0,71 2,27
11. URS7 44,33 26,08 1,41 0,71 2,12
12. BHM 44,43 26,10 1,41 0.71 2.34
13 BGM 44,45 26,08 1,97 0,51 2,52
14. BFG 44,43 26,10 1,41 0,71 2,50
15. BFF 44,35 26,03 1,29 0,78 1,85
295
16. BCU 44,41 26,09 1,85 0,54 2,31
17. BAD 44,24 26,03 0,99 1,02 1,52
18. B2F 44,46 26,04 1,06 0,95 2,20
19. ACD 44,44 26,08 1,56 0,64 2,40
20. BDL 44,46 26,06 1,48 0,68 2,95
21. BTM 44,43 26,10 1,56 0,64 2,12
22. URS23 44,36 26,12 1,48 0,68 2,30
unde:VIC-Piaţa Victoriei; UNCB-Univ.Construcţii; PLV-Pleveni; MTR-IMGB; IBA-INCERC;
ERE-EREN; BVC-Curtea Veche;BST-Casa Oamenenilor de Stiinţă; BOT-Gradina Botanică;
URS7-StaţieURS; BHM-Muzeul de istorie; BGM-Muzeul de Geologie; BFG-Facultatea de
Geologie; BFF-Facultatea de Fizică; BCU-Cuţitul de Argint; ACD-Academia Română;
BDL-Casa-Spitalul Colentina; BTM-GEOTEC;URS23-Staţie URS.
Datele au fost prelucrate folosind un program software JSESAME, dezvoltat în cadrul

programului european SESAME (http://sesame-fp5.obs.ujf-grenoble.fr). Pentru determinarea
raportului H/V a fost folosită următoarea procedură[4]:
- datele numerice au fost convertite din format Kinemetrics în format SESAME ASCII;
- au fost selectate automat intervale de 30 s folosind un algoritm de tip anti STA/LTA ;
- o fereastra de tip cosinus a fost aplicată semnalului iniţial;
- au fost calculate spectrele Fourier ale celor 3 componente : NS, EW, Z ;
- aceste spectre au fost netezite cu un filtru de tip Konno-Ohmachi, cu lăţimea de bandă de 20
Hz ;
- cele doua componente orizontale au fost compuse pentru a obţine componenta orizontală totală
prin medie geometrică : (sqrt(specEW*specNS)) ;
- a fost calculat raportul spectral H/V prin divizarea spectrului componentei orizontale totale la
spectrul componentei verticale.
Amplitudinea acestor vârfuri variază de la 2,05 la BVC la 2.95 la BDL , doar 2 locaţii
având amplitudine mai mică de 2 (BAD şi BFF). Nu există alte vârfuri de rezonanţă cu
amplitudine mai mare de 1,5 la perioade mai mari de 0.1 s, cu excepţia staţiei URS23, unde a
fost detectat un vârf secundar în jurul valorii de 9 Hz.
Distribuţia perioadei fundamentale de rezonanţa determinată prin rapoartele spectrale
H/V în Bucureşti (Tabelul 6), indică o creştere a valorii acestora de la sud spre nord, ceea ce se
corelează bine cu creşterea adâncimii stratelor sedimentare cuaternare, pe aceeaşi direcţie, pe
aria metropolitană Bucureşti; în Tabelul 7 sunt perioadele fundamentale ale terenului.
Tabelul 7. Perioade fundamentale ale terenului calculate pentru aria metropolitană Bucureşti[4].
Amplasamentul Metoda Adâncimea Perioada funda-
aplicată (m) mentală ,T(s)
Media a 16 locaţii în Bucureşi H/V … 1,36 ± 0,14 s
(Bonjer et al.[42])
Media a 22 de amplasamente înregistrate in H/V … 1,47 ± 0,20 s
Bucuresşi (Bala,Grecu et al.[156])
Masurători in 5 foraje unde VS a fost T=4h/β hmin =100 m 1,09 secunde
determinat prin metoda downhole hmed =140 m 1,53 secunde
(Bala,Grecu et al.[56]) hmax =180m 1.97 secunde
Amplasamentul IMGB (MTR) T=4h/β 155 m 1,35 secunde

H/V 1,41 secunde
Amplasamentul Măgurele (BFF) T=4h/β 112 m 1,23 secunde
H/V 1,29 secunde
296
Metoda rapoartelor spectrale H/V (Metoda Nakamura) a devenit în ultimele 2 decade una
din cele mai răspândite metode de estimare a răspunsului local, în arii urbane.Pentru Bucureşti,
metoda a fost aplicată de Bonjer et al.[5], pentru un număr de 16 locaţii. Autorii au remarcat
similaritatea curbelor obţinute pentru perioade între 0,1 şi 10 s. Perioada dominantă variază, într-
un domeniu îngust, între 1,2 şi 1,6 secunde Au fost calculate rapoarte spectrale pentru 20 locaţii
din Bucureşti, iar rezultatele au pus în evidenţă valori maxime ale perioadei dominante intre,
0,99 şi 1,85 secunde.
Perioadele fundamentale obţinute din înregistrări de zgomot seismic, prelucrate cu
metoda Nakamura, se corelează foarte bine, atât la nivel local,cât şi la nivel regional , cu cele
obţinute prin metoda clasică, cu ajutorul formulei (2), în care se consideră datele geologice şi
geotehnice locale. Ambele tipuri de perioade fundamentale indică o creştere a valorilor de la sud
spre nord, în concordanţă cu valorile crescute ale adâncimilor,la principalele strate cuaternare,
pe teritoriul Bucureştiului. Această observaţie constituie un aport important la microzonarea
seismică a Bucureştiului,dar trebuie să ne raportam,în final,la cutremurul maxim posibil
(MGR =7,5).
10.3.Determinarea perioadelor fundamentale şi predominante (vârfurilor de

rezonanţă) prin metoda funcţiei receiver
Fenomenul care stă la baza amplificarii mişcării terenului în zonele cu sedimente slab
consolidate este reprezentat de captarea undelor seismice datorată contrastului de impedanţă
acustică dintre sedimente şi roca de bază de dedesubt. In cazul unei structuri stratificate orizontal
(structura 1D), această “prindere în capcană” afectează numai undele de volum ce se propagă
multiplu,în stratele de suprafaţă. Atunci când sedimentele de la suprafaţă formează structuri 2D
sau 3D, adică, atunci când sunt prezente neomogenităţi laterale, precum variaţii ale grosimii
sedimentelor, sunt afectate şi undele de suprafaţă, dezvoltate pe aceste neomogenităţi.
Interferenţa acestor unde captate conduce la rezonanţe, ale căror forme şi frecvenţe sunt legate
de caracteristicile geometrice şi mecanice ale structurii.
Una dintre cele mai populare metode de estimare a răspunsului local din date de zgomot
seismic este metoda Nakamura sau raportul H/V [44]. Asa cum arătam si mai înainte, metoda
constă în determinarea raportului dintre spectrele Fourier ale componentelor orizontale şi
spectrul Fourier al componentei verticale, obţinute pentru zgomotul seismic.„Numeroase studii
efectuate au arătat că, în cazul amplasamentelor slab consolidate,ca cele din zona
metropolitană Bucureşti, rapoartele H/V prezintă un varf clar,ce se corelează foarte bine cu
frecvenţa fundamentală de rezonanţă a sedimentelor, atunci cănd între sedimente şi
formaţiunile, pe care acestea sunt aşezate, există un contrast puternic de impedanţă”.
Numeroase observaţii macroseismice şi instrumentale, studii teoretice sau modelări
numerice, au pus în evidenţă influenţa condiţiilor locale asupra mişcării terenului în jurul
vârfurilor de rezonanaţă.La San Francisco,în timpul puternicului cutremur din 1906, şi mai
recent, în timpul evenimentului de la Loma Prieta din 1989, amplificările locale datorate
sedimentelor neconsolidate au fost responsabile pentru variaţii ale intensitaţii macroseismice de
până la 2 grade pe scara MM (Mercalli modificată). In oraşul Mexico, existenţa depozitelor
argiloase cu perioade fundamentale de vibraţie , cuprinse între 1,2 secunde şi 2,5 secunde, a
condus la amplificări mari ale terenului în timpul cutremurului din 1985 de la Guerrero
Michoacan, soldate cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti (peste 10.000) şi distrugeri
materiale evaluate la peste 2-3 miliarde de dolari, chiar dacă epicentrul acestui eveniment s-a
situat la aproximativ 400 km depărtare de capitala Mexicului.
Structurile locale, aflate imediat sub amplasamentul de interes, sunt in general
neomogene şi,datorită contrastului cu roca de bază, mai dură, pot amplifica sau reduce mişcarea
terenului prin fenomene complexe de interferenţă (captarea undelor seismice ce pot intra in
rezonanţă cu frecvenţele proprii de oscilaţie a stratelor sedimentare). Având în vedere că
297
amplificările ce pot avea loc în sistemul teren-structură, în momentul coincidenţei dintre
perioada fundamentală de vibraţie a terenului şi cea a structurii pot conduce la distrugerea
construcţiei, evitarea acestei rezonanţe este o componenta fundamentală în evaluarea şi
reducerea riscului seismic,în evaluarea hazardului seismic şi în microzonarea seismică a oraşelor
dens populate, afectate de cutremure puternice.
Aşa cum arătam mai înainte,fenomenul care stă la baza amplificării mişcării terenului,în
jurul perioadelor predominate, în zonele cu sedimente slab consolidate este reprezentat de
captarea undelor seismice datorată contrastului de impedanţă acustică dintre sedimente si roca
de bază de dedesubt. Dezvoltăm aici această metodă,dar ea a fost facută mai pe larg de Grecu
[ 3], în cadrul Programului Nucleu (2006-2008), chiar dacă cutremurele folosite sunt de mici
magnitudini (MW = 5,3 din 28.04.1999 şi adâncimea h=151,1 km-Tabelul 9).
Metoda funcţiei receiver implică împărţirea spectrului componentei orizontale a undei de
forfecare obţinut pentru un amplasament la spectrul componentei verticale înregistrat simultan la
acelaşi amplasament[20]. Aceasta metodă este o modificare a metodei Nakamura, prezentată
mai înainte.
10.3.1.Metoda funcţiei receiver (raportul spectral H/V)

Ipoteza de plecare este aceea că zgomotul seismic constă, în principal, din unde
Rayleigh, şi că amplificarea locală este dată de prezenţa la suprafaţă a unui strat slab consolidat
ce stă pe un semispaţiu. In aceste condiţii, patru componente ale mişcării terenului vor fi
implicate: mişcarea componetelor orizontală şi verticală în semispatiu, mişcarea componetelor
orizontală şi verticală la suprafaţă. Conform lui Nakamura este posibil să se estimeze
amplitudinea (A) efectului sursei cu ajutorul relaţiei:
AS =VS /VB (3)
unde VS – amplitudinea spectrului componentei verticale a mişcării la suprafaţă şi VB –
amplitudinea spectrului componentei verticale a mişcării in semispaţiu. Nakamura defineşte
estimarea efectului local de interes,în ingineria seismică, ca fiind raportul:
SE = HS /HB (4)
unde HS – amplitudinea spectrului componentei orizontale a mişcării la suprafaţă şi HB –
amplitudinea spectrului componentei orizontale a mişcării la baza stratului slab consolidat.
Pentru a compensa SE de efectul datorat sursei, se calculează o funcţie modificată a efectului
amplasamentului, ca fiind:
SM = SE / AS (5)
care este echivalentă cu:
SM = (HS / VS ) /( HB /VB ) (6)
In final, acceptând că raportul HB/VB este egal cu unitatea, funcţia de răspuns local,
corectată de sursă, poate fi scrisă ca:
SM = HS /VS (7)
Presupunerea că raportul HB/VB este egal cu unitatea a fost verificată experimental de
către Nakamura, utilizănd măsurători de zgomot seismic, efectuate la adâncime în gaura de
sondă. Totuşi, este dificil de explicat de ce o tehnică concepută pentru a analiza undele
Rayleigh din zgomotul seismic ar putea sa funcţioneze pentru părţile intense (unda S) ale
seismogramelor. Pentru a explica acest lucru, Lermo si Chavez-Garcia[20] au considerat pentru
început cazul oraşului Mexico, un exemplu relevant pentru orice studiu de efecte locale. Aici,
amplificarea mişcării terenului datorată unui strat foarte subţire de argilă a atins un factor de 50,
în timpul puternicului cutremur din 1985[12].Totuşi, în ciuda acestor efecte locale largi,
componenta verticală a deplasării a avut acelaşi caracter şi amplitudini similare,indiferent de
tipul rocii de sub staţie, argilă sau curgeri de lavă. In plus, studiile recente efectuate, cu reţeaua
de accelerometre din Mexico, au confirmat invarianta componentei verticale a mişcării şi pentru
evenimente mai slabe. Componenta verticală nu este supusă efectelor locale ce afectează
298
componentele orizontale şi poate fi utilizată pentru a măsura incidenţa mişcării asupra
condiţiilor locale.
De asemenea, Lermo şi Chavez-Garcia[20] au realizat o modelare numerică simplă
pentru a explica aplicabilitatea metodei Nakamura pentru undele S. Ei au presupus că efectele
locale sunt datorate unui singur strat ce stă pe un semispaţiu, şi că excitaţia este dată de undele
armonice plane S. Pentru a avea o mişcare verticală, diferită de zero, ei au admis o incidenţă
pentru undele SV diferită de cea normală. Astfel, parametrii acestui model includ unghiul de
incidenţă şi proprietăţile mecanice ale stratului relativ la semispaţiu. Grosimea stratului
contribuie doar ca un factor de scalare pentru axa frecvenţei. Pentru acest tip de
modelare,evaluarea mişcării de suprafaţă se face prin referire la amplitudinea undei incidente.
Totuşi, pentru a fi in conformitate cu ipoteza metodei raportului spectral se defineşte
amplificarea locală ca raportul
uS /uHS (8)
unde uS – deplasarea orizontală la suprafaţă, şi uHS – deplasarea orizontală la interfaţa
sedimente-semispaţiu. Pentru ipoteza făcută referitor la excitaţie, diferenţa este un factor cosγ,
unde γ este unghiul de incidenţă,măsurat faţă de verticală. Este evident că diferenţele vor fi
semnificative numai pentru unghiuri mari de incidenţă. Se consideră componenta verticală. Dacă
tehnică lui Nakamura poate fi aplicată în aceste condiţii, atunci raportul
dS / uHS (9)
aici dS – deplasarea verticală la suprafaţă, trebuie sa fie egală cu 1,00. Pentru a ilustra acest lucru
Lermo si Chavez-Garcia[20] au considerat un model stratigrafic 1D pentru o staţie SCT din
oraşul Mexico dat de Seed et al.[52] şi prezentat în Tabelul 8.
Tabelul 8. Proprietăţile mecanice în amplasamentul SCT, Mexico[61].

Strat Grosime (m) ρ (g/cm3) α (m/s) β (m/s) ξP ξS
1 4,0 1,2 800 70 0,01 0,02
2 27,0 1,2 800 75 0,01 0,02
3 7,0 1,2 800 110 0,01 0,02
Semispatiu 2,0 1500 900 0,005 0,01
Figura 13 prezintă funcţiile de transfer, obţinute utilizând metoda Haskell, pentru patru
unghiuri diferite de incidenţă. Amplificarea este masurată relativ la componenta orizontală a
mişcării incidente, uS. Componenta orizontală (Figura 13a) indică răspunsul clasic 1D al unui
strat slab consolidat ce stă peste un semispatiu, cu un vârf rezonant la frecvenţa, de aproximativ
0,5 Hz. Amplitudinea acestui vârf variază cu un factor mai mare de 2 funcţie de unghiul de
incidenţă. Aceasta variaţie trebuie să contribuie semnificativ la dispersia observată în rapoartele
spectrale experimentale. Referitor la componenta verticală (Figura 13b), se observă,de
asemenea, variaţii importante (peste un ordin de magnitudine) în amplitudine, ceea ce nu este
deloc surprinzator, deoarece în acest model simplu mişcarea verticală trebuie sa fie zero pentru o
incidenţă verticală. Ce este de remarcat în Figura 13, este faptul că variaţiile amplificării
verticale în funcţie de frecvenţă pentru un unghi dat de incidentă sunt mici, aproape
întotdeauna mai mici decât un factor 2, şi bineinţeles mult mai mici decât cele ale
componentei orizontale, ce depăşesc un factor de 20.
299
Figura 13. Funcţiile de transfer ale mişcării orizontale (a) si verticale (b) relativ la amplitudinea
orizontală pentru o mişcare incidentă pentru modelul din Tabelul 8. Excitaţia este dată de undele
plane SV pentru patru unghiuri de incidenţă de 10o , 30o, 50o şi 70o.
Raportul Nakamura reprezintă o măsură bună a funcţiei de transfer atunci, când

componenta verticală este diferită de zero, iar rezultatele experimentale arată că, chiar dacă
mişcarea undei S în componenta verticală a înregistrărilor seismice este mică, foarte rar este
zero.
Reţeaua de accelerometre digitale K2 , instalată in perioada 1997-2004 şi folosită aici,
este alcatuită din 12 de staţii (Figura 15) , amplasate în Bucureşti şi împrejurimile
acestuia.Aceste staţii cu dinamică înaltă (24 biţi) sunt echipate ,atât cu senzori de acceleraţie, cât
şi cu senzori de viteză (de scurtă perioadă sau bandă largă).Această reţea este o parte din cea
realizată în cadrul cooperării internaţionale dintre Universitatea din Karlsruhe şi Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, CRC 461: „Cutremurele puternice:
o provocare pentru geoştiinţe”.
In vederea determinării răspunsului local în termenii amplificării locale dependente de
frecvenţă, au fost utilizate,ferestrele undelor S ale cutremurelor vrâncene de adâncime
intermediară,înregistrate la staţiile K2[13].
Pentru a selecta ferestrele de timp pentru undele S, s-au calculat spectrele Fourier de
amplitudine, atât pentru unde S, cât şi pentru zgomotul seismic din faţa semnalului util.
Fereastra undei S conţine partea cea mai puternică a mişcării. Pentru staţiile şi cutremurele
considerate, lungimea ferestrei undei S a fost aleasă de 10 secunde. S-au păstrat numai acele
înregistrări pentru care raportul semnal zgomot a fost suficient de mare (Figura 14).
300
Figura 14. Raportul semnal (fereastra unda S) – zgomot obţinut la staţia BGM-Bucureşti
Măgurele, pentru cutremurul din 27.09.2004, Mw = 4,6
Procedura de calcul a rapoartelor spectrale a fost următoarea:

• calcularea transformatelor Fourier pentru cele 3 componente;
• netezirea spectrelor folosind procedura Konno&Ohmachi (lăţimea ferestrei fiind 20);
• compunerea celor doua componente orizontale prin medierea lor geometrică;
• determinarea raportului spectral H/V prin împărţirea spectrului rezultantei
componentelor orizontale la spectrul componentei verticale;
• determinarea mediei raportului H/V pentru fiecare staţie K2;
• estimarea deviaţiilor standard pentru rapoartele H/V obţinute.
In final au fost obţinute 12 rapoarte spectrale, câte unul pentru fiecare staţie din
Bucureşti. Rezultatele obţinute pentru staţiile din Bucuresti(Figura 15) sunt prezentate în
Figura 16 şi Tabelul 10. Din analiza acestora se poate observa că rapoartele H/V prezintă o
serie de caracteristici comune, dar şi anumite trăsături, ce variază de la o staţie la alta. Astfel,
aproape toate curbele H/V (excepţie staţia MOG) prezintă un vârf maxim spectral a cărui
frecvenţă variază în domeniul 0,61 – 1,01 Hz. Amplitudinea acestuia variază de la 4,41 pentru
staţia BAP la 7,66 pentru BMG. Acest vârf spectral este in acord cu studiile lui Bonjer et al.[5].
O altă caracteristică comună rapoartelor H/V este dată şi de prezenţa altor vârfuri
spectrale a căror amplitudine descreşte cu creşterea frecvenţei şi care confirmă masurătorile
făcute de Bonjer [5]. Amplitudinile şi frecvenţele, la care apar aceste vârfuri ,diferă de la o staţie
la alta. Pentru staţia MOG se poate observa un vârf secundar de rezonanţă în jurul frecvenţei de
1,77 Hz.(T=0,56 secunde).
301
302
Figura 15. Distribuţia accelerometrelor digitale K2 pe teritoriul Bucureştiului şi în împrejurimile acestuia: BGM- Muzeul Geologic;
BAP-Parcul Copiilor; BMG-INCDFP Măgurele; BST-Casa Oamenilor de Stiinta; BTM-GEOTEC;BVC-Curtea Veche;
CIO-Ciorogârla; CNC-Cernica; INC/RBA-INCERC Bucureşti; MOG-Palatul Ştirbei Vodă/Mogoşoaia;POP-Popeşti Leordeni;
STF/AFU-Stefăneşti.
Tabelul 8.Catalogul de cutremure 18.11.1997-26.10.2005.Magnitudinea maximă MW = 5,3
(28.04.1999) si h=151,1 km
Latitudinea Longitudinea Adancimea Magnitudinea
Nr. Data Ora la origine
(0N) (0E) (km) MW
1 18/11/1997 11:23:16.3 45.76 26.71 123,0 4,7
2 18/12/1997 23:21:21.4 45.52 26.26 135,5 3,9
3 30/12/1997 4:39:30.3 45.54 26.32 139,1 4,6
4 19/1/1998 00:53:50.4 45.64 26.67 104,9 4,0
5 13/3/1998 13:14:38.8 45.56 26.33 154,8 4,7
6 22/3/1999 19:25:53.3 45.52 26.31 144,5 4,4
7 28/4/1999 8:47:56.0 45.49 26.27 151,1 5,3
8 29/4/1999 18:44:12.9 45.62 26.40 147,7 4,0
9 29/6/1999 20:04:07.4 45.61 26.52 131,0 4,2
10 8/11/1999 19:22:52.4 45.55 26.35 137,9 4,6
11 08/3/2000 22:11:29.1 45.87 26.72 74,2 4,4
12 04/3/2001 15:38:45.2 45.51 26.24 154,5 4,8
13 18/3/2001 6:33:01.8 45.49 26.24 153,0 4,1
14 28/3/2001 22:07:47.2 45.77 26.53 120,9 4,3
15 20/5/2001 3:59:00.7 45.59 26.44 149,8 4,2
16 24/5/2001 17:34:02.5 45.63 26.42 143,7 4,9
17 20/7/2001 5:09:40.3 45.75 26.79 132,5 4,8
18 17/10/2001 13:01:32.8 45.60 26.56 86,6 4,2
19 25/1/2002 10:06:19.5 45.63 26.71 128,2 4,0
20 16/3/2002 22:39:08.2 45.55 26.46 142,3 4,3
21 03/5/2002 18:31:59.7 45.58 26.33 162,3 4,6
22 14/6/2002 23:49:16.0 45.64 26.57 133,3 4,0
23 03/8/2002 12:40:17.3 45.67 26.63 141,3 4,4
24 16/8/2002 12:18:15.3 46.50 27.58 133,7 2,9
25 06/9/2002 5:04:02.4 45.64 26.43 105,4 4,1
26 03/11/2002 20:30:22.5 45.74 26.86 89,8 4,0
27 30/11/2002 8:15:48.7 45.62 26.55 166,4 4,7
28 30/12/2002 15:41:35.3 45.68 26.56 154,7 4,1
29 05/1/2003 4:27:33.0 45.80 26.73 94,8 3,7
30 13/4/2003 3:31:58.0 45.38 26.30 130,0 4,0
31 02/8/2003 1:32:06.2 45.60 26.47 149,0 4,1
32 05/10/2003 21:38:18.0 45.58 26.45 145,6 4,6
33 02/11/2003 18:16:32.4 45.70 26.82 96,1 3,7
34 21/1/2004 05:49:11.6 45.52 26.46 117,7 4,1
35 07/2/2004 11:58:22.1 45.67 26.62 143,5 4,4
36 13/2/2004 17:4840.4 45.68 26.69 129,5 3,8
37 17/3/2004 23:42:08.1 45.69 26.53 157,5 4,1
38 04/4/2004 6:41:05.3 45.64 26.48 149,7 4,3
30 10/7/2004 00:34:58.2 45.69 26.57 150,4 4,3
40 22/7/2004 17:09:30.2 45.58 26.44 147,3 4,2
40 22/7/2004 17:09:30.2 45.58 26.44 147,3 4,2
41 27/9/2004 09:16:23.6 45.64 26.51 156,8 4,6
42 24/10/2004 19:56:13.3 45.49 26.42 171.1 4,4
43 27/10/2004 20:34:36.4 45.78 26.73 99,1 5,9
44 17/11/2004 11:31:03.2 45.73 26.72 12,4 4,4
303
45 23/11/2004 18:33:25.6 45.76 26.73 130,3 4,0
46 10/1/2005 12:08:45.5 45.68 26.59 99,0 3,7
47 17/2/2005 7:06:30.9 45.57 26.56 112,7 3,8
48 06/3/2005 22:32:48.7 45.64 26.52 157,4 4,1
49 04/4/2005 18:59:05.6 45.37 26.38 130,3 4,0
50 14/5/2005 06:36:45.0 45.63 26.53 149,0 4,6
50 18/6/2005 15:16:42.0 45.69 26.69 148,7 4,8
52 16/7/2005 1:12:02.4 45.80 26.65 87,3 3,9
53 05/9/2005 14:23:34.1 45.73 26.72 91,9 4,3
54 08/9/2005 16:35:51.4 45.50 26.40 143,0 4,3
55 17/9/2005 6:08:43.5 45.58 26.44 144,2 4,1
56 21/10/2005 1:17:38.1 45.55 26.46 124,3 4,1
57 26/10/2005 22:51:22.4 45.66 26.60 153,4 4.4
Staţia BAP-Parcul Copiilor Staţia BGM-Muzeul Geologic
Staţia BMG –Măgurele INCDFP Staţia BST-Casa Oamenilor de Stiinţă
304
Staţia BTM-GEOTEC Staţia BVC-Curtea Veche
Staţia CIO -Ciorogârla Staţia CNC-Cernica
Staţia INC/RBA –INCERC Pantelimon Staţia MOG-Palatul Stirbei Vodă/Mogoşoaia
305
Staţia POP-Popeşti Leordeni Staţia AFU-Afumati
Figura 16. Rapoartele spectrale H/V obţinute pentru staţiile K2 din Bucuresti şi fin
împrejurimile acestuia (media cu linie groasă, ± deviaţia standard cu linie subţire)[13].
Tabelul 9.Frecvenţele fundamentale , armonicele si amplificările spectrale pentru staţiile din aria
metropolitană Bucureşti , determinate prin metoda funţiei receiver(raportul spectral H/V) pentru
cutremurele vrâncene cu MW ≤ 5,3
Vârf de rezonantă:
Statia Primul mod: Al doilea mod: Al treilea mod: Al patrulea mod:
Frecv./T Frecv. Frecv. Frecv.
Amplit. Amplit. Amplit. Amplit.
(Hz) /sec. (Hz) (Hz) (Hz)
BAP 0,76/ 1,32 4,41 1,92 3,81 2,92 3,32 4,67 3,11
BGM 0,91/ 1,10 4,65 1,62 3,95 3,74 2,47 - -
BMG 0,61/ 1.64 7,66 1,00 4,08 1,39 4,20 2,26 3,38
BST 0,92/ 1.09 5.54 1,74 3,29 - - - -
BTM 0,77/ 1.30 5,57 1,67 3,29 3,14 3,57 - -
BVC 0,77/ 1.30 5,03 1,09 3,73 1,85 3,16 - -
CIO 0,92/ 1.09 5,98 1,43 5,16 2,51 5,06 - -
CNC 0,75/ 1.33 5,25 1,15 5,19 1,87 3,92 3,38 3,61
INC 0,77/ 1.30 6,90 1,65 3,32 3,08 2,47 5,18 2,18
MOG 0,65/ 1,54 - 1,77 6,08 - - - -
POP 0,61/ 1.64 5,00 1,01 6,61 2,95 2,94 4,45 3,64
STF 0,90/ 1,11 6,48 - - - - - -
Răspunsul local sau amplificarea specifică locală a mişcării terenului este o componentă
fundamentală în evaluarea hazardului seismic. Pentru staţiile din Bucuresti, rapoartele H/V
obţinute folosind „metoda funcţiei receiver” prezintă un varf spectral clar in domeniul de
frecvente 0,61-0,92 Hz/1,087-1,64 secunde, pentru aceste cutremure vrâncene a căror
magnitudine nu depaşeşte valoarea MW ≤ 5,3. Acesta se regăseşte oarecum şi în rapoartele
H/V obţinute de Bonjer et al[5] folosind înregistrarile zgomotului seismic ambiental
306
Bibliografie
[1].Ambraseys,N.N.(1978). Le tremblement de terre du 4 Mars 1977, Part I. The Earthquake of
March 4, 1977 and its Principal Effects, UNESCO Report, 1977-78/ 2, 161.4.
[2].Bâlă, A.,Răileanu,V.,Mândrescu,N.,Zihan,I.,Dănănău,E.(2005). Physical Properties of the
Quaternary Sedimentary Roks in the Eastern Bucharest Area. Romanian Reports in Physics, 57,
1, 151-163.
[3].Bâlă,A.,Raileanu,V.,Zihan,I.,Cigudean,V.,Grecu,B.(2006).Physical and dynamic properties
of the shallow sedimentary rocks in the Bucharest metropolitan area, Romanian Reports in
Physics, Vol. 58, No.2, 2006, p.221-250,
[4].Bâlă,A.(2009).Proprietăti fizice şi dinamice ale rocilor sedimentare-elemente de baza în
definirea microzonării seismice în zone dens populate.Aplicaţie pentru Bucureşti,Capitolul 9 din
Monografia „Cercetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti”,
Editura Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS),coordonator Gh.Mărmureanu,ISBN:978-
973-702-701-6,p.424-482;
[5].Bonjer,K.P.,Driad,L.,Oncescu,M.C.,Rizescu,M.,Ionescu,C.,Moldoveanu,T.(1999).Empirical
site responses in Bucharest,Romania,determined from ambient noise and small earthquake
data,in Seism.Research Letters,V.70,No.1,p.215,1999:SSA 94th Annual Meeting,May 3-5 1999,
Seattle, Washington, USA.De asemenea in Journées Luxembourgeoises de Géodynamique,
Comptes-Rendus,85,p.36:Journées Luxembourgeoises de Géodynamique 85th session,March 1-
3,1999,Walferdange,Luxembourg;
[6].Bonjer,K.-P.,Oncescu.M.C.,Driad,L.,Rizescu,M.(1999). A note on epirical site responses in
Bucharest,in:Vrancea Earthquakes:Tectonics,Hazard and Risk Mitigation,F.Wenzel,D.Lungu
(eds)&O.Novak (co-ed),149-162,Kluwer Academic Publishers,Dordrecht,Netherlands;
[7].Cioflan,C.O.(2009).Raport de faza la Contractul RedriskIZO( etapa a III-a),2009;
[8].Ciugudean, V.,Stefanescu, I.(2006).Engineering geology of the Bucharest city area, Romania,
Pper no. 235 IAEG -2006.
[9].Cornea,I.,Mărmureanu,Gh.,Oncescu,M.,Bălan,St.F.(1987).Introducere în mecanica fenome-
nelor seismice şi inginerie seismică, Editura Academiei Române,550 p.;
[10].Driad,L.,Pohl,M.,Lorenz,F.,Bonjer,K.-P.,Rizescu,M. and the CALIXTO ’99 working group
(1999).Investigation on site effects in South-Eastern Romania related to the Izmit
earthquake,AGU Fall Meeting,San Francisco,USA,Vol.80,No.46,p.671,Abstract S21A-16;
[11].Field,E.H.,Jacob,K.H.(1995).A comparison and test of various site-response estimation
techniques,inclusing three that are not reference-site dependent,Bull. Seism.Soc. America 85,
No.4, pp. 1127-1143;
[12].Field, E.H. 1996. Spectral amplification in a sediment- filled valley exhibiting clear basin-
edge- induced waves. Bull. Seism. Soc. Am., 86, 991- 1005
[13].Grecu,B.,(2009).Tehnici empirice de evaluare a efectelor locale la cutremurele româneşti
aplicate pentru amplasamentele staţiilor reţelei de accelerometre digitale,Capitolul 12 din
Monografia „Cercetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele româneşti”,
Editura Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS),coordonator: Gh.Mărmureanu,ISBN:978-
973-702-701-6,p.583-649;
[14].Hanich,D.,Bonjer,K.,Hoetzl,H.,Lungu,D.,Ciugudean,V.,Moldoveanu,T.,Dinu,C.,Orlowsky,
D.,(2005)Evaluation of soil parameters through Vertical Seismic Profiling (VSP) in Bucharest,
Romania, paper submitted to Soil Dinamics and Earthquake Engineering, Elsevier Science Ltd,
Oxford, 2005.
[15].Hannich,D.,Huber,G.,Ehret,D.,Hoetzl,H,.Balan,S.,Bala,A.,Bretotean,M.,Ciugudean,V.,
(2006). SCPTU Tecniques Used for shallow geologic/hydrogeologic Site Characterization in
Bucharest, Romania, 3-rd International Symposium on the Effects of Surface Geology on
Seismic Motion, Grenoble, France, 30 Aug. - 1 Sept. 2006, paper 71;
307
[16].Kagami,H.,Duke, C. M.,Liang, G. C.,Ohta, Y.(1982). Observation of 1-to 5-second micro-
tremors and their application to earthquake engineering. Part II. Evaluation of site effect upon
seismic wave amplification due to extremely deep soils. BSSA, 72, 987-998;
[17].Kagami,H., Okada, K.,Shiano,M.,Ouer, M., Dravinski,A.K.MAL (1986). Observation of 1-
to 5-second microtremors and their application to earthquake engineering. Part III. A two-
dimensional study of site effects in the San Fernando Valley. BSSA, 76, 1801-1812.
[18]. Kawase,H., (1995). Strong motion simulation in Sannomiya, Kobe, during Hyogo-Ken
Nambu earthquake considering nonlinear response of shallow soil the 1995 layers. Proc. of Int.
Workshop on Site Response Subjected to Strong Earthquake Motions. 2, 171-184;
[19].Kobayashi, H., Kagami, H.,(1972) „ A Method for Local Seismic Intensity Zoning Maps on
the Basis of Subsoil Conditions”,Proc. of the Int. Conf. on Microzonation, Seattle,USA, 2, 513-
528.
[20].Lermo, J. and F.J.Chavez-Garcia, 1993. Site effect evaluation using spectral ratios with
only one station, Bull. Seism. Soc. Am. 83, 1574-1594;
[21].Liteanu,G.(1951). Geology of the city of Bucharest. Technical Studies, Series E,
Hydrogeology, Bucuresti, No.1, 1951;
[22].Lugu,D.,Cornea,T.(1988).Parametrii de proiectare antiseismică pentru construcţiile din
municipiul Bucureşti pe baza înregistrărilor seismice existente,Institutul Proiect
Bucureşti,Contract nr.21/5.IV.1988 ,Septembrie 1988;
[23].Mărmureanu, Gh..,Moldoveanu,C.,Cioflan,C.O.,Apostol,B.(1999). The Seismic Earth
Response by Considering Nonlinear Behaviour of the Soils to Strong Vrancea Earthquakes, ( in
Vrancea Earthquakes,Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, Wenzel et al., eds.), Kluwer
Academic Publishers, 175-185.
[24].Mărmureanu, Gh.,Cioflan,C.O.,Apostol,B. (2001a). Modelarea acţiunii seismice pentru
microzonarea Bucureştiului utilizând sumarea modală şi diferenţe finite, A II-a Conf. Nat. de
Inginerie Seismică, Bucureşti 8-9 Noiembrie, 1, 83-91.
[25].Mărmureanu,Gh., Cioflan,C.O.,Apostol,B. (2001b). Attempt on Microzoning of Bucharest:
A Deterministic Approach , Albanian Journal of Nature and Technical Sciences (AJNTS),
Academy of Sciences of Albania, 10, 21-34.
[26].Mărmureanu, Gh.,Cioflan,C.O.,Bălan,St.F.,Apostol,B.,Mărmureanu,Alex.(2002). A Quan-
titative Characterization of the Nonlinear Seismic Soil Response, Rev,Roum.Géophysique, 46,
p.59-72,2002,Bucharest;
[27].Mândrescu,N.(1972). Cercetări experimentale de microzonare seismică .Cerc.Geol.Geogr.
Geofiz., si Geofizică, 10,1, 103-116 ;
[28].Mândrescu,N.(1976). Seismic microzoning of areas with difficult ground conditions. Rev.
Roum. Géol., Géophys et Géogr. Géophys., 20, 121-132.
[29].Mândrescu,N.(1976). Seismic microzoning of areas with difficult ground conditions. Rev.
Roum. Géol., Géophys et Géogr. Géophys., 20, 121-132.
[30].Mândrescu,N.(1978). The Vrancea Earthquake of March 4, 1977 and the Seismic Micro-
zonation of Bucharest. Proc. 2nd Inter. Conf. Microzonation, San Francisco, USA, 1, 399-411.
[31].Mândrescu,N. (1981). The Romanian Earthquake of March 4,1977; Aspects of Soil
Behaviour, Rev.Roum. Géol.,Géophys.,Géogr., s. Géophys., 25, 35-56.
[32].Mândrescu,N.(1982). The Romanian Earthquake of March 4, 1977; Damage Distribution,
Rev., Roum., Géol., Géophys., Géogr., s.Géophys., 26, 37-44.
[33].Mândrescu,N.(1984). Geological Hazard Evaluation in Romania. Engineering Geology, 20,
39-47, Kluwer Academic Publishers.
[34].Mândrescu,N.(1987).Aspecte ale cercetării geologice în amplasamentele obiectivelor de
importanţă deosebită. St.Cerc.Fiz., 39, 8, 743-756.
[35].Mândrescu,N.(1990). Data Concerning Seismic Risk Evaluation in Romania. Natural
Hazards, 3, 249-259, Kluwer Academic Publishers.
308
[36].Mândrescu,N.(1992). Data Concerning Seismic Microzonation of Bucharest City. St. Cerc.
Geophys. 30, 21-28.
[37].Mândrescu,N.(1995). Cutremurele subcrustale din anii 1986 (30 august) şi 1990 (30 şi 31
mai), semnificaţii geologice şi seismologice, St. Cerc. Geofizică, 33, 31-49.
[38].Mândrescu,N., Radulian,M.(1999). Seismic Microzoning of Bucharest (Romania): A
Critical Review. ( in Vrancea Earthquakes,Tectonics, Hazard and Risk Mitigation, Wenzel et al.,
eds.), Kluwer Academic Publishers, 109-121.
[39].Mândrescu,N.,Zugrăvescu,D,(2000). Seismic Microzoning or Seismic Vulnerability? Case
Study: City of Bucharest (Romania). Int. Conf. & Exposition, 10-14 April, 2000, 502-505.
[40].Mândrescu,N., Capră,C. (2003). Microzonarea seismică a zonei urbane Bucureşti. Raport,
Contract 083/2003 MENER, INCDFP, Bucureşti.
[41].Mândrescu,N.,Radulian,M.,Mărmureanu,Gh.(2004).SiteConditions and Predominant Period
of Seismic Motion in Bucharest Urban Area.Rev.Roum.Géol., Géophys. Géogr. Géophys. 48,
37-48.
[42].Mândrescu,N.,Radulian,M.,Mărmureanu,Gh. (2006).Geological, geophysical and seismo-
logical criteria for local response evaluation in Bucharest urban area. Soil Dyn. Earthquake Eng.
Elsevier;
geologice,geofizice si seismice,pentru evaluarea răspunsului local în zona oraşului
Bucureşti,Editura Academiei Române,ISBN 978-973-27-1635-9, p.136;
[44].Nakamura,Y.(1989).A method for dyanmic characteristics estimation of subsurface using
microtremor on ground surface, QR Railway Tech.Res.Institute,30,1,25-33
45].Omote, S., Komaki, S., and Kobayasi, M.,(1956).Earthquake Observations in Kawasaki
and Turumi Areas and the Seismic Qualities of the Ground. Bull. Earthq. Res. Inst., 34, 4, 335-
363.
[46].Singh, S. K., Lermo,J.,Dominguez,T.,Ordaz, M., Espinozs ,J.M., Mena,E.,and Quaas ,R.,
(1988). A Study of Relative Amplification of Seismic Waves in the Valley of Mexico With
Respect to a Hill Zone Site (CU). Earthquake Spectra, 4, 653-674.
[47].Singh, S. K., Ordaz,M., Pacheco,Pacheco,J. F.,(2003). Advances in Seismology with
Impact on Earthquake Engineering. Int. Handbook of Earthquake and Engineering Seismology,
v. 81B, 1081-1095.
[48].Resendiz,D.Roesset,J.(1986). Soil-Structure Interaction in Mexico City During the 1985
Earthquakes. The Mexico Earthquakes-1985. Factors Involved and Lessons Learned, Proc.of the
Int. Conf .( Eds. Michael A. Cassaro and Enrique Martinez Romero), ASCE, Mexico City,
193-203;
[49].Ritter,J.R.R.,Balan,S,F.,Bonjer,K.P., Diehl,T., Forbinger,T., Marmureanu, Gh.,Wenzel, F.,
Wirth,W.(2005). Broadband urban seismology in the Bucharest metropolitan area, Seismological
Research Letters, 76, no. 5;
[50].Rogers,A.M.,Tinsley,J.C.,Borchert,D.R.(1985).Predicting Relative Ground Response,U.S.
Geology Surv.Profess.Paper 1360,221-248;
[51].Satoh,T., Sato,T.,Kawase.H.(1995).Evaluation of Local Site Effects and Their Removal
from Borehole Records Observed in the Sendai Region, Japan. BSSA, 85, 1770- 1789;
[52].Seed, H. B.,Idriss,I.M.,(1969).Influence of Soil Conditions on Ground Motions During
Erathquakes. Journal of Soil Mechanics and Foundations Division, ASCE, v. 95, no. SM1,
99-137;
[53].Seed,H.B.,Idriss,I.M.Dezfulian,H.,(1970). Relationships Between Soil Conditions and
Buildings Damage in the Caracas Earthquake of July 29, 1967. EERC, Rep. 70-2, Berkeley,
California, USA.
[54].Seed,H.B.,Schnabel,P.,(1972). Soil and Geologic Effects on Site Response During Earth-
quake. Proc.Inter. Conf. Microzonation, Seattle, Washington, 1, 61-85.
309
[55].Seed,H.B.(1975) Design Provisions for Assessing the Effects of Local Geology and Soil
Conditions on Ground and Building Response During Earthquakes. in New earthquake design
provisions: Proc. of seminar sponsored by Prof. Dev. Comm. of Struc. Eng. Assn. of Northern
California and San Francisco, ASCE, 38-63.
[56].Sokolov V.Yu,Bonjer K-P,Wenzel,F.,Grecu,B.,Radulian M.(2008).Ground-motion
prediction equations for the intermediate depth Vrancea earthquakes, Bull. Earthquake.
Eng.6:367–388.
[57].***UNDP/UNESCO Project RER/79/014 (1982). Dynamic Behaviour of Soils, Soil
Amplification and Soil-structure Interaction (Final Report);
[58].Whitman,R.(1986). Are the Soil Depositions in Mexico City Unique? The Mexico
Earthquakes-1985. Factors Involved and Lessons Learned. Proc.of the Int. Conf.( Eds. Michael
A. Cassaro and Enrique Martinez Romero) ASCE , Mexico City, 163-177.
310
Capitolul 11
Evaluarea efectelor seismice locale folosind metoda hibridă în
analiza (neo)deterministă pentru „cutremurul de control”
11.1.Aspecte teoretice şi aplicative
Metoda hibridă, iniţiată de Fäh în 1991[20] şi continuu dezvoltată ,pe măsura aplicării ei,
în diferite cazuri [1-23], este o combinaţie a tehnicii sumării multimodale, aplicate mediului de
propagare (bedrock) al undelor seismice, produse de sursă cu tehnica diferenţelor finite.Ea este
aplicată structurii geologice locale [1;3;29], a punctului de interes, pentru care dorim o evaluare
detaliată a mişcării şi a răspunsului seismic local. Schema de principiu a metodei este prezentată
în Figura 1.Pentru cazul cutremurelor puternice, produse în zona Vrancea, bedrock-ul este
modelat ca un mediu inelastic cu strate omogene şi paralele. Câmpul de unde seismice, generat
de sursa seismică, este evaluat prin metoda sumării multimodale [24;43;52;60] şi utilizat apoi
ca input în gridul folosit de tehnica diferenţelor finite pentru evaluarea mişcării seismice, prin
structura geologică locală a site-ului de interes, structură ce conţine strate cu geometrii complexe
şi cu numeroase neomogenităţi laterale.
Figura 1.Schema de principiu pentru metoda hibridă :(i)-metoda sumării modale pe traseul
focar–roca de bază de sub Bucureşti şi ,(ii)- diferenţe finite pe traseul roca de bază-câmp liber
Tehnica diferenţelor finite, fiind foarte cunoscută şi folosită în diverse domenii, în cele
ce urmează se va prezenta pe scurt numai teoria metodei multimodale pentru cazul cel mai
simplu al undelor, produse de o sursă punctiformă, în care acţionează un cuplu-dublu de forţe,
scufundate într-un semispaţiu stratificat. Specificăm că în prezentul studiu s-a folosit câmpul
complet al undelor seismice SH şi P-SV, calculat prin rulări separate ale programelor de calcul,
specifice pentru fiecare din componentele radială (RAD), transversală (TRA) şi verticală (VER).
Asa cum s-a prezentat şi în Capitolul 7, se consideră un semispaţiu într-un sistem de
coordonate cartezian, cu axa z verticală orientată în jos, iar suprafaţa liberă, cu stresurile
verticale σxz, σyz, σzz zero, definită prin planul z=0 ca în Figura 4(Capitolul 7). Dacă parametrii
311
elastici depind numai de coordonatele verticale, atunci ecuaţiile de mişcare pentru un mediu
elastic izotrop şi omogen sunt:
∂ 2u x ∂ 2u x ∂ 2u y ∂ 2u z
ρ = ρX + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂x 2 ∂x∂y ∂x∂z
∂ 2u x ∂ 2u ∂μ ∂u x ∂μ ∂u z
+μ + μ 2x + ⋅ + ⋅
∂y 2
∂z ∂z ∂z ∂z ∂x
∂ 2u y ∂ 2u y ∂ 2u x ∂ 2u z
ρ = ρY + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂y 2 ∂x∂y ∂y∂z
(1)
∂ 2u y ∂ 2u y ∂μ ∂u y ∂μ ∂u z
+μ +μ + ⋅ + ⋅
∂x 2 ∂z 2 ∂z ∂z ∂z ∂y
∂ 2u z ∂ 2u Z ∂ 2u x ∂ 2u y
ρ = ρZ + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂Z 2 ∂x∂z ∂y∂z
∂ 2u z ∂ 2u ∂μ ∂u z ∂λ ⎛ ∂u x ∂u y ∂u z ⎞
+μ + μ 2z + ⋅ + ⋅⎜ + + ⎟
∂x 2
∂y ∂z ∂z ∂z ⎜⎝ ∂x ∂y ∂z ⎟⎠
unde se consideră sistemul de coordonate cartezian (x,y,z) în care σij(x, t) (i=x, y, z; j=x, y, z)
indică tensorul tensiunilor de ordin doi, ρ este densitatea materialului, λ şi μ sunt parametri
Lamé iar u reprezintă deplasările (Capitolul 7,ecuaţiile 1-30).In Capitolul 7 s-a prezentat,in
detaliu[7]:
• Metoda multimodală pentru undele Love (SH) intr-un semispaţiu stratificat;
• Metoda multimodală pentru undele Rayleigh (P-SV) intr-un semispaţiu stratificat;
• Moduri radiate de surse punctuale în medii inelastice;
• Modelarea sursei seismice vrâncene;
• Structurile de propagare a undelor seismice pe traseul focar-roca de bază de sub
Bucureşti(Structura Vrancea(VR)-Figura 6a(Cap.7);Structura Platforma Moesica
(SPM)-Figura 6b;Modele de viteze de strat alcatuite prin masuratori în foraje adânci-
Figura 9; Modelul crustal de viteze pe aliniamentul Vrancea – sud-
Bucuresti(experimentul VRANCEA ‘99))-Figurile 11a (“istr”)şi 11b(“sin”);
• Acceleraţiile calculate la nivelul rocii de bază ,în funcţie de distanţa epicentrală a
cutremurului din 30 august 1986, MW =7,1,în 15 locaţii din Bucuresţi,la roca de
bază(Figura 19)
Metoda hibridă presupune calculul seismogramelor sintetice prin tehnica sumării

modurilor numai pe prima parte a parcursului undelor seismice, de la sursă până la regiunea de
interes prin structura geologică regională (1-D, aici denumită şi “bedrock”). Câmpul deplasărilor
produse de sursa seismică pe parcursul respectiv este introdus în grila de diferenţe finite sub
forma unor coloane de seismograme pe adâncime, reprezentate în Figura 1 şi este folosit ca
input pentru propagarea undelor prin structura geologică locală modelată mult mai detaliat.
Calculele cu tehnica diferenţelor finite se efectuează separat pentru undele SH şi cuplajul P-SV,
întrucât ecuaţia generală de mişcare se descompune în două ecuaţii distincte pentru fiecare tip de
undă. De asemenea, această separare a calculelor este necesară şi pentru satisfacerea condiţiilor
de continuitate a câmpurilor de tensiuni şi deplasări, la interfeţele straturilor geologice, pentru
fiecare tip de undă. In cazul undelor SH, “inputul” calculat cu metoda sumării modurilor este
reprezentat de deplasograme introduse pe adâncime într-o grilă de diferenţe finite bazată pe
formularea Korn & Stockl [30], iar pentru undele P-SV coloanele de seismograme sunt calculate
în termeni de viteze şi apoi introduse într-o grilă de diferenţe finite construită pe baza
formulărilor lui Virieux [7;61;62].
Modelul structural ,în care se aplică tehnica diferenţelor finite, este o suprapunere în
două dimensiuni (2-D) a structurii geologice locale cu structura de bedrock până la adâncimi
312
apropiate de cea a sursei seismice, sau chiar ceva mai mari. Dimensiunea pe adâncime, a grilei
de diferenţe finite, este un parametru important în îndeplinirea criteriilor de completitudine a
câmpului de unde calculat şi a “reproducerii” cât mai realist a semnalelor sintetice, calculate la
suprafaţa liberă în termeni de deplasări, viteze şi acceleraţii ale fiecărei componente din
mişcarea seismică (radială, verticală şi transversală). Practic, dimensiunea în adâncime a grilei
de diferenţe finite pentru cazul 2-D este o decizie luată în urma testelor de stabilitate, efectuate
cu metoda hibridă în cazul unidimensional (1-D, se foloseşte numai structura de bedrock) şi
metoda sumării modurilor (deasemenea, 1-D). Pasul Δx al reţelei de diferenţe finite este stabilit
λmin
în funcţie de conţinutul de moduri al structurii geologice locale, suportând impunerea Δx ≤
10
în care λmin reprezintă lungimea de undă minimă care se poate propaga prin structura respectivă.
De exemplu, pentru o structură geologică locală cu strate sedimentare, slab consolidate, în care
viteza undelor seismice S are valori de 150 m/s , pentru calcularea seismogramelor la suprafaţă
cu un conţinut de frecvenţe 0,005-1Hz, se impune Δx ≤ 15 m; lărgind domeniul de frecvenţe al
seismogramelor sintetice doar până la 3Hz, pasul grilei de diferenţe finite va fi Δx ≤ 5m,astfel
neomogenităţile laterale ale structurii geologice locale pot fi descrise cu o precizie de 3 ori mai
mare, dar şi timpul de calculator (CPU time) va creşte în mod corespunzător. In schemele
teoretice de diferenţe finite, pasul reţelei ca şi numărul nodurilor sale este acelaşi pe ambele
direcţii, cerinţe care nu mai pot fi satifăcute în aplicarea schemelor la modelarea unor structuri
sedimentare, prezente pe aria unui întreg oraş –cum este cazul zoenei metropolitane Bucureşti-
excitate de surse de adâncime relativ mare, cum sunt cele ale cutremurelor vrâncene
intermediare. De aceea, aplicarea metodei hibride, pentru evaluarea efectelor seismice locale în
cazul structurilor geologice sedimentare, excitate de cutremure intermediare vrâncene, a
necesitat extinderea programelor de calcul şi modificarea adecvată a schemelor de diferenţe
finite.
11.2.Secţiunile de calcul S1-S6 pentru zona metropolitană Bucureşti

Cele mai multe structuri geologice locale al căror răspuns seismic a fost evaluat prin
metoda hibridă se află în municipiul Bucureşti [6;47],unde se găsesc strate cu geometrii relativ
simple, însă, în care există numeroase neomogenităţi laterale (variaţii ale vitezelor undelor
seismice în acelaşi strat/material geologic, variaţii ale densităţilor şi ai factorilor de calitate etc).
Metoda a fost aplicată şi pentru structuri ale amplasamentului de interes, mai puţin complexe din
punct de vedere geotehnic, însă cu geometrii particulare, incluzând factori importanţi de
topografie, rezultatele ei fiind folosite, cu succes, la microzonarea seismică a unor oraşe dens
populate, expuse unui hazard seismic semnficativ ca: Delhi[47], Beijing[9;10], Cairo[19;47],
Napoli [10;40;60], Thesalonic[55;56], Sofia [54] ,Roma [1;60] şi Zagreb [31;47].
Bucureştiul este situat în Câmpia Română care, din punct de vedere geologic,
corespunde părţii centrale a Platformei Moesice a cărei structură generală este descrisă în
Capitolul 8. Geologia de suprafaţă este alcătuită, în principal, din depozite aluvionare de vârstă
cuaternară, acoperite, mai târziu, de strate variabile de loess, în care râurile Dâmboviţa şi
Colentina au „săpat” configuraţia topografică actuală. Formaţiunile litologice principale
(pornind de la suprafaţă în jos) sunt identificate[34] după cum urmează:
1. umpluturi de grosimi medii de 3m;
2. argile nisipoase din Holocen, loess şi nisipuri pleistocene, grosimi 3-16m;
3. pietrişuri de Colentina (pietrişuri cu nisip) de 2-20m;
4. depozite coezive lacustriale(argile nisipoase cu mai puţin de 20% nisip) pe cca 1-25m;
5. nisipuri de Mostiştea (bancuri formate mai ales din nisip în care sunt intercalate lentile
de argilă) cu grosimi între 10 şi 15m;
313
6. depozite lacustriale, formate din argile şi marne nisipoase, dispuse pe grosimi de minim
10 până la 60m;
7. pietrişuri de Frăteşti (pietrişuri cu nisip separate prin 1-2 orizonturi de argile) în grosimi
variind de la 100m până la 180m.
Pe aria oraşului se pot constata puternice variaţii laterale în densităţi, grosimi şi adâncimi
ale acestor strate. Numărul considerabil de foraje geologice şi geotehnice disponibile, precum şi
numeroase măsurători de viteze seismice (prin refracţie, în cca 200 puncte) au fost sintetizate în
câteva lucrări [35;36;63], ce au constituit punctul de pornire în modelarea structurilor geologice
locale pentru acest municipiu. Un rol important în evaluarea efectelor seismice locale este
atribuit, în general, apei freatice şi comportamentului la solicitările seismice a stratelor ce o
conţin. Structurile geologice locale în discuţie au 3 orizonturi acvifere: „Colentina” –situat la
cca. 8m adâncime, „Mostiştea”-la adâncimi medii de 25-30m şi „Frăteşti”,între 120 şi 200m
adâncime.
S1 S3
S2
S6
S4
NIEP S5
Figura 2.Secţiunile de calcul S1-S6

Grosimea depozitelor quaternare slab consolidate creşte de la sud către nordul oraşului.
Vitezele caracteristice acestor strate sunt în general mici : pentru pietrişurile de Frăteşti Vs > 650
m/s. Viteza medie adoptată pentru complexul marnos, cu grosimi de 47-130m, este de 420m/s.
Stratele sedimentare de deasupra acestui complex au grosimi de 33-60m, iar viteza medie a
undelor S variază între 274 şi 371m/s. Perioadele fundamentale variază între 1s şi 1,9s, creşterea
de la N la S a acestor valori este în strânsă corelaţie cu grosimea depozitelor cuaternare slab
consolidate .
Complexitatea structurilor geologice locale ale Bucureştiului a necesitat multiple teste de
simulare numerică în care deplasogramele, vitezogramele si accelerogramele sintetice, generate
pentru cutremurul de referinţă ,au fost comparate cu cele înregistrate la evenimentul respectiv
la un număr de 5 staţii aflate pe diferite structuri geologice. In urma acestor teste efectuate cu
metoda hibridă (de fapt, aplicarea diferenţelor finite pe diverse modele numerice) s-au adoptat
două tipuri de modele pentru structura geologică locală. Primul tip de model este cel cu strate
cvasiomogene şi paralele , vitezele, densităţile şi factorii de atenuare pentru fiecare strat fiind
constanţi sau cvasiconstanţi (de ex. variaţii numerice mai mici de 10% pentru viteza undelor
transversale în funcţie de distanţa epicentrală în interiorul aceluiaşi strat sau material geologic).
Aceste modele cu strate paralele descriu în cele ce urmează,structura locală pe secţiunile S1, S2
314
şi S4 din Figura 2 – au fost prezentate grafic în Figurile 3-4. Modelele mai complexe , cu strate
sedimentare înclinate (2-4%) către N-NE, în interiorul cărora există variaţii mari ale parametrilor
fizico-mecanici, folosiţi în simulare, descriu structurile geologice locale ale profilelor S3
(Figura 5), S5 şi S6. Parametrii de modelare, prin diferenţe finite, ai structurii locale S6 sunt
prezentaţi în Tabelul 1.
Structura geologica locala S1 Bucuresti
0 0 0
-1 -1 -1
adancime [km]
-2 -2 -2
-3 -3 -3
-4 -4 -4
-5 -5 -5
-6 -6 -6
1.2 1.8 2.4 3 3.6 0 2 4 6 0 200 400 600
densitate [g/cm3] Vs, Vp [km/s] Qs, Qp
Figura 3.Structura geologiacă locală (Profil de calcul)S1 din (Figura 2)
Structura locala S4 Bucuresti

0 0 0
-1 -1 -1
-2 -2 -2
-3 -3 -3
-4 -4 -4
1.6 2 2.4 0 2 4 6 0 100 200 300
densitate [g/cm3] Vs, Vp [km/s] Qs, Qp
Figura 4.Structura geologică locală S4 (Profile de calcul) din Figura 2
315
Figura 5. Secţiunea geologică locală S3 (Profil de calcul) din Figura 2
Tabelul 1. Parametrii de modelare pentru secţiunea S6 (Figura 2)

DMA[km] DMX[km] DNA[km] DNZ[km] dens.[g/cm3] Vp[km/s] Qp Vs[km/s[ Qs
2.2 5 0 0,015 1,85 1,185 28,6 0,27 13
5 7,5 0 0,0225 1,85 1,102 28,6 0,267 13
7.5 10 0 0,03 1,9 1,02 26,4 0,263 12
10 12,6 0 0,037 1,9 1,02 26,4 0,26 12
2.2 5 0,015 0,046 2,0 1,594 41,8 0,351 19
5 7,5 0,0225 0,045 2.0 1,592 41,8 0,35 19
7.5 10 0,03 0,044 2,1 1,59 44 0,349 20
10 12,6 0,037 0,043 2,1 1,589 44 0,348 20
2.2 5 0,046 0,159 2,1 1,773 48,4 0,421 22
5 7,5 0,045 0,147 2,1 1,772 48,4 0,421 22
7.5 10 0,044 0,134 2,2 1,771 48,4 0,421 22
10 12,6 0,043 0,122 2,2 1,77 48,4 0,421 22
2.2 5 0,159 0,524 2,3 1,878 55 0,721 25
5 7,5 0,147 0,474 2,3 1,877 55 0,72 25
7.5 10 0,134 0,424 2,3 1,872 55 0,717 25
10 12,6 0,122 0,374 2,3 1,867 55 0,714 25
2.2 5 0,524 0,854 2,3 2,14 61,6 0,924 28
5 7,5 0,474 0,879 2,3 2,136 61,6 0,924 28
7.5 10 0,424 0,904 2,3 2,102 59,4 0.977 27
10 12,6 0,374 0,95 2,3 2,067 59,4 1,03 27
2.2 5 0,854 1,254 2,3 2,5 61,6 1,15 28
5 7,5 0,879 1,177 2,3 2,4 61,6 1,175 28
7.5 10 0,904 1,11 2,3 2,2 61,6 1,20 28
10 12,6 0,95 0,93 2,3 2,1 61,6 1,20 28
2.2 5 1,254 2,124 2,36 3,383 66 1,288 33
5 7,5 1,177 1,867 2,38 3,492 66 1,314 33
7.5 10 1,11 1,61 2,4 3,6 66 1,34 33
10 12,6 0,93 1,35 2,4 3,6 66 1,34 33
2.2 5 2,124 2,824 2.4 5,4 110 2,05 50
5 7,5 1,867 2,592 2,4 5,4 110 2,05 50
7.5 10 1,61 2,36 2,4 5,4 110 2,05 50
10 12,6 1,35 2,13 2,4 5,4 110 2,05 50
2.2 5 2,824 4,224 2,4 3,5 110 1,70 50
5 7,5 2,592 4,062 2,4 3,5 110 1,75 50
7.5 10 2,36 3,9 2,4 3,5 110 1,80 50
10 12,6 2,13 3,75 2,4 3,5 110 1,80 50
316
DMA[km] DMX[km] DNA[km] DNZ[km] dens.[g/cm3] Vp[km/s] Qp Vs[km/s[ Qs
2.2 5 4,224 4,424 2.4 4,5 220 2,35 100
5 7,5 4,062 4,312 2.4 4,5 220 2,35 100
7.5 10 3,9 4,2 2.4 4,5 220 2,35 100
10 12,6 3,75 4,09 2.4 4,5 220 2,35 100
11.3.Distribuţia generală a parametrilor mişcărilor seismice puternice : validări

ale modelărilor şi teste de stabilitate pentru „cutremurul de control”
Distribuţia parametrilor mişcărilor seismice puternice, pentru Bucureşti, este simulată,
folosind metoda hibridă [44], care ia în considerare efectele sursei seismice , ale mediului de
propagare şi ale structurii geologice locale în generarea seismogramelor sintetice (în termeni de
deplasare, viteză şi acceleraţie).
30
29
log seismic moment (Nm)
28
27
26
25
24
23
22
21
20
19
18
17
16
15
-4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
log frequency (Hz)
Figura 6.Curbe de scalare Gusev[25] pentru cutremurele de suprafaţă (liniile întrerupte) şi
modificate pentru cutremurele intermediare (liniile pline).
Calculul parametrilor mişcării seismice implică două etape: simularea propagării undelor
seismice generate de sursă, folosind un model mediu unidimensional, pentru reprezentarea
structurii geologice regionale “bedrock”, urmată apoi de generarea seismogramelor sintetice la
suprafaţa liberă, considerand propagarea undelor prin structura geologică locală . Domeniul de
frecvenţe, folosit in aceste calcule 0,005-1Hz, include perioadele de oscilaţie ale clădirilor înalte,
tipice oraşului Bucureşti.
Simulările numerice ale parametrilor mişcării seismice la suprafaţă, în Bucureşti, sunt
parte integrantă a analizelor de hazard şi de risc seismic, efectuate –de obicei- prin metode
deterministe (DSHA), în timp ce analizele de tip probabilist (PSHA) se rezumă la baza de date
înregistrate la aceste cutremure; în aceste cazuri este absolut necesară alegerea unui cutremur
“etalon” (Capitolul & 5.7 ) sau mai explicit “cutremur de referinţă[18], deoarece faţă de acest
eveniment se vor face corecţiile şi interpretările modelărilor tuturor scenariilor seismice. Ca
nouă tendinţă în evaluarea hazardului şi a riscului seismic, se încearcă unificarea metodelor
deterministe cu cele probabiliste, în scopul optimizării acestora şi al sporirii gradului de
confidenţă a rezultatelor.
317
Pentru alegerea cutremurului de referinţă s-au stabilit următoarele criterii(Cap.5& 5.7):
• să fie puternic (MGR ≥ 7,0);
• să fie înregistrat în cât mai multe puncte (staţii cu azimuturi diferite şi amplasate pe
terenuri,având condiţii geologice foarte diferite);
• soluţia planului de falie(Figura 24 ) este foarte asemănătoare (practic identic) cu cele
ale cutremurelor majore din Vrancea (10.11.1940:MGR =7,4 şi 04.03.1977; MGR =7,2) şi
cu cele ale majorităţii cutremurelor vrâncene de magnitudini moderate (6,5<MGR< 7,0):
• .adâncimea hipocentrului (h ≈ 135 km) este apropiată de adâncimea medie a
cutremurelor puternice şi majore din Vrancea.
Condiţiile a)-d) ne-au permis să aplicăm rezultatele obţinute pentru acest cutremur, la
toate cutremurele vrancene de magnitudini MGR ≥ 7,0.
Cutremurul de referinţă poate fi cutremurul maxim înregistrat în cadrul analizelor de tip
probabilistic sau chiar cutremurul maxim posibil , pentru analizele de tip determinist, în care se
poate suplini lipsa datelor înregistrate prin seimograme sintetice ale cutremurului respectiv. De
exemplu, Enescu et al.(2001)[18], propunând o metodă originală de evaluare a hazardului
seismic , stabileşte drept cutremur de referinţă, pentru o analiza statistică a datelor înregistrate
(acceleraţii) şi a celor observaţionale (intensităţi macroseismice), cutremurul din 30.08.1986
Vrancea, MGR=7,0 Aceasta alegere s-a considerat a fi foarte bună şi pentru analiza deterministă
a efectelor seismice locale, evenimentul din 30.08.1986 (VR86) fiind modelat cu parametrii
prezentaţi în Tabelul 1.In plus, această alegere ar putea face posibilă compararea rezultatelor
analizelor de tip determinist cu analizele de hazard seismic ce folosesc abordarea probabilistă .
Simulările cutremurului de referinţă pe sectiunile structurii locale din Bucuresti, folosind
ambele modele de bedrock (generic denumite „isra”,respectiv „sing”), au fost făcute calculandu-
se valorile deplasarii, vitezei şi ale acceleratiei seismice la suprafaţă, pentru seturi de 19-35
receptori virtuali dispuşi echidistant (500m) pe fiecare profil, separat pentru fiecare componentă
a mişcării seismice . Modelul adoptat a fost cel pentru care accelerogramele simulate diferă cu
aproximativ 5-8% de cea înregistrată la cutremurul respectiv, pentru staţia de referinţă (SMA1-
Măgurele).
1 1.3 1.3
0.9 RAD 1.2 VER 1.2 TRA
0.8 1.1 1.1
sing / isra
1
0.7 1
0.9
0.6 0.9
0.8
0.5 0.8 0.7
0.4 0.7 0.6
0.3 0.6 0.5
116 120 124 128 132 116 120 124 128 132 116 120 124 128 132
distanta epicentrala [km] distanta epicentrala [km] distanta epicentrala [km]
Dmax isra / Dmax sing
Vmax isra / Vmax sing
Amax isra / Amax sing
Figura 7.Raporturile valorilor maxime ale acceleraţiilor, calculate pentru componentele radială
(RAD) , verticală (VER) şi transversală (TRA), în cazul cutremurului din 30 august 1986(MGR
=7,0), pentru un set de 19 receptori virtuali, dispusi la distanţe egale în lungul profilului S2[7].
318
Analizând raporturile din Figura 7,se poate observa că apar diferenţe pentru
componentele TRA şi RAD, în timp ce pentru componenta VER ,cele doua modele dau rezultate
similare.
Ca test de stabilitate a rezultatelor simulării numerice s-a folosit comparaţia
seismogramelor (acceleraţii, viteze şi deplasări), obţinute aplicând metoda hibridă,cu cele ale
metodei analitice, aplicate în cazul unidimensional al structurii geologice regionale, fiind
acceptate numai diferenţe,mai mici de 8% între cele două tipuri de simulari. Testele s-au
efectuat separat pentru, fiecare componentă a mişcării seismice (radială, verticală şi
transversală), ceea ce prezintă un real intreres, practic mai ales, pentru cazurile când undele SH
contribuie în mod determinant la valorile de vârf ale acceleraţiei orizontale.
8 10 VER
VER
0]
/10
]
/1
4 5
cc[g
cc[g
0 0
a
a
-4 -5
-8 -10
0 10 20 30 40 40 10 20 30 40
40 time [sec] time [sec]
0]
/10
]
/1
20 RAD 20 RAD
cc[g
cc[g
0 0
a
a
-20 -20
-40 -40
40 0 10 20 30 40 60 10 20 30 40
time [sec] time[sec]
0]
0]
40
/1
20 TRA
/1
TRA
cc[g
20
cc[g
0 0
a
-20 -20
-40
0 10 20 30 40 10 20 30 40
time [sec] time [sec]
Figura 8.Accelerograme VR86 înregistrate la staţia INCERC, rotite şi filtrate în domeniul de
frecvenţe al simularilor (stânga), si accelerogramele simulate pentru VR86, prin metoda hibridă
(dreapta)[7].
Pentru validarea modelelor numerice, folosite în simulare s-a utilizat comparaţia
rezultatelor metodei hibride, aplicate pentru cazul bidimensional, folosind structura regională şi
cea locală, cu înregistrările evenimentului simulat.Un exemplu de validare a rezultatelor simu-
lării este dat în Figura 8 pentru cutremurul din 30.08.1986, înregistrat la staţia INC, în nord-
estul Bucurestiului (profilul S4, modelul: structura locală cu strate paralele, parametrii de
simulare reprezentaţi grafic în Figura 4).Se observă că semnalul simulat sintetic reproduce
amplitudinea şi durata semnalului înregistrat la staţia respectivă, filtrat pentru domeniul de
frecvenţe folosit în simulare,la un nivel foarte bun din punct de vedere al aplicaţiilor în inginerie,
80
70
TRA
60
0]
50
A[g/1
40 RAD
PG
30
20
10 VER
VER
0
120 124 128 132
epicentral distance [km]
Fig.II.1.12
Figura 9.Variaţia PGA[g/10](“peak ground acceleration”-acceleraţia maximă simulată) funcţie

de distanţa epicentrală şi modelele de bedrock (iniţial–linia roşie;cel final –linia albastră).
319
mai ales pentru componentele RADială şi TRAnsversală,în timp ce componenta VERticală, mai
puţin importantă din punct de vedere ingineresc şi al transmisiei de energie seismică, este 23%
subevaluată în această simulare. Un rezultat al testelor 1D efectuate cu metoda hibridă se poate
observa în Figura 9 care ne oferă o explicaţie a acestei aparente subevaluări, prin reprezentarea
variatiei PGA (“peak ground acceleration”-acceleraţia maximă simulată) funcţie de distanţa
epicentrală şi modelele de bedrock folosite (iniţial – linia roşie; cel final –linia albastră).
10.0
120.00
cm/s2 35.00
cm/s2 RAD
80.00 25.00 5.0
acc [cm/s2]
40.00 RAD 15.00 RAD
5.00 0.0
0.00
-5.00
-40.00 -5.0
-15.00
-80.00 -25.00 -10.0
-120.00 -35.00
0.00 20.00 40.00 60.00 -15.0
0.00 20.00 40.00
60.00 6.00 0 20 40 60
cm/s2 cm/s2
40.00 VER 5.0
VER
acc [cm/s2]
3.00
20.00
2.0
VER
0.00 0.00
-20.00 -1.0
-3.00
-40.00
-60.00 -6.00
-4.0
0.00 20.00 40.00 60.00 0.00 20.00 40.00 -7.0
90.00 35.00 0 20 40 60
60.00 cm/s2 25.00 cm/s2 35.0
TRA 15.00 TRA
30.00 25.0
acc [cm/s2]
0.00
5.00
15.0
TRA
-5.00
-30.00 -15.00 5.0
-60.00 -25.00 -5.0
-90.00 -35.00
0.00 20.00 40.00 60.00
-15.0
0.00 20.00 40.00
Time [sec] -25.0
Time [sec]
0 20 40 60
(a) (b) Time [sec]
Figura 10.(a)-Accelerograma înregistrată la staţia MAG-Măgurele la evenimentul VR901, rotită
din componentele NS, EV, Z in RAD, TRA, VER; (b)- aceeaşi accelerogramă filtrată în
domeniul 0,005-1Hz; (c) rezultatele simulării numerice prin metoda hibridă[7].
Un alt exemplu de validare a simulărilor numerice este prezentat in Figura 10. Din
Figura 10 se poate observa, ca şi în cazul precedent, că semnalele sintetice reproduc bine forma
şi durata în timp a acceleraţiilor înregistrate (în Figura 10a,b,c timpul de origine nu este
acelaşi), deasemenea pentru amplitudinile componentelor transversală -considerată de cel mai
mare interes în aplicţiile ingineriei seismice- şi verticală.Componenta radială sintetică a
semnalului respectiv este subevaluată în comparaţie cu cea înregistrată la staţia MAG-
Măgurele.
Semnalele seismice simulate numeric (în termeni de deplasări, viteze şi acceleraţie) prin
această metodă, se pot prelucra în acelaşi fel ca şi semnalele reale, înregistrate cu ocazia
evenimentelor seismice, pentru obţinerea spectrelor de răspuns (elastice sau inelastice), a
rapoartelor spectrale, valorilor efective pentru acceleraţie şi viteză la suprafaţa terenului (EPA,
EPV), inclusiv a parametrilor energetici [46] ce caracterizează potenţialul distructiv al cutre-
murelor. Dintre aceştia din urmă, energia input a cutremurului (earthquake input energy),
introdusă relativ recent [57], a devenit foarte utilizată, deoarece ea reprezintă practic lucrul
mecanic efectuat în timpul mişcării seismice asupra unei fundaţii (de masă m) la deplasarea
acesteia şi se poate determina folosind orice înregistrare (de ex.accelerogramă) şi aplicând,
E
conform [46], formula I = ∫ u&&t du g = ∫ u&&t u& g dt , în care ut=u+ug este deplasarea totală, iar ug
m
este deplasarea produsă de cutremur, în câmp liber.
In aceste condiţii, se poate imagina o altă metodă de validare [45] a simulărilor sintetice,
constând în compararea conţinutului energetic EI ,pe domeniul de frecvenţe folosit în simulări, al
semnalelor înregistrate şi al celor simulate. Acest lucru se poate observa în partea de sus a
320
Figurii 11, unde liniile punctate corespund semnalelor înregistrate, iar cele continue semnalelor
simulate numeric, pentru staţia respectivă, folosind metoda hibridă; culorile diferenţiază factorii
de ductilitate astfel: albastru m=1, roşu m=2 şi verde pentru m =4. Ca şi din cele prezentate în
Figura 10, se poate observa perfecta similitudine dintre semnalul sintetic şi cel real, înregistrat
pentru cutremurul din 30 mai 1990 (VR901), pentru componentele transversală şi verticală (aici
notată UP), în timp ce componenta radială a aceluiaşi semnal sintetic este subestimată. Deşi
abordările moderne “energetice” –practic calculul în termeni de energie- devin din ce în ce mai
populare, parametrul de mai mare interes în seismologia inginerească decât acceleraţia la
suprafaţă, rămâne spectrul de răspuns [8], fiind cel mai des folosit pentru exprimarea imputului
seismic. In partea de jos a Figurii 11, observăm că spectrele de răspuns,calculate pentru aceleaşi
semnale reale şi sintetice, arată potriviri mult mai bune, pentru toate cele trei componente, decât
acceleraţiile înseşi, SA manifestând o stabilitate ce este de preferat, în practica inginerească,
precum şi în studiile seismologice cu aplicabilitate în microzonarea seismică.
Figura 11. Metodă de validare [45] a simulărilor sintetice, constând în compararea conţinutului
energetic EI pe domeniul de frecvenţe, folosit în simulări, al semnalelor înregistrate şi ale celor
simulate.
Pentru fiecare eveniment seismic din Tabelul 1, s-a calculat distribuţia valorilor maxime
ale mişcării seismice în termeni de deplasări, viteze, acceleraţii, pentru fiecare din cele 3
componente ale mişcării seismice (TRA,RAD,VER), pentru fiecare din structurile geologice
locale S1-S6. Rezultatele acestor simulări arată un comportament diferit al structurilor geologice
locale, după cum se poate observa în Figura 12, unde răspunsul profilelor S1, S2 şi S3 în
termeni de acceleraţie maximă (PGA) la evenimentul VR901 este prezentat în a), b) si c), în
timp ce efectele produse de evenimentul VR86 asupra aceloraşi structuri este prezentat în
secţiunile d), e) respectiv f). In figura de jos se poate observa că, pentru evenimentul VR901,
distribuţia valorilor de vârf ale acceleraţiei, la nivelul terenului pe profilul S1, este similară cu
cea pentru S2 (Figura 12a şi Figura 12b), în timp ce, pentru structura geologică locală de pe
profilul S3, există diferenţe remarcabile.
321
40 35 50
35 30 TRA 45
TRA 40
30
PGA [cm/s2]
25 TRA
25 35
20 30
20
15 25
15 RAD
20
RAD 10 RAD
10 15
VER
VER 5 VER
5 10
0 0 5
160 165 170 175 180 185 190 160 165 170 175 160 165 170 175 180 185
dist. epicentrala [km] dist.epicentrala [km] dist.epicentrala [km]
a) b) c)
50 50
60
TRA TRA
40 40
PGA [cm/s2]
TRA
30 30 40 RAD
RAD
20 20 RAD
20
10 10
VER VER VER
0 0 0
115 120 125 130 135 140 116 120 124 128 132 115 120 125 130 135 140
dist.epicentrala [km] dist.epicentrala [km] dist.epicentrala[km]
d) e) f)
Figura 12.Comportament diferit al structurilor geologice locale.Răspunsul profilelor S1, S2 şi
S3, în termeni de acceleraţie maximă (PGA) la evenimentul VR901, este prezentat în a), b) şi c),
în timp ce efectele, produse de evenimentul VR86 asupra aceloraşi structuri,sunt prezentate în
secţiunile d), e) respectiv f).
Fiind vorba de acelaşi eveniment seismic, la care profilele au distanţe epicentrale relativ
identice, alura diferită a curbelor nu se poate explica prin diferenţe de mecanism, directivitate
sau prin atenuarea diferită a energiei seismice cu distanţa, în structura geologică regională.
Apreciem că aceste diferenţe se datorează, în exclusivitate, structurii locale, aspectul general al
distribuţiilor din Figura 12c fiind influenţat de geometria pachetului (Figura 5) şi de variaţiile
laterale ale vitezelor undelor seismice în interiorul stratelor geologice. Pentru secţiunile S1 şi S2,
ce sunt modelate cu straturi orizontale , omogene din punct de vedere geologic (densitate, viteze
şi factori de calitate constanţi în interiorul fiecărui strat), se observă o creştere a valorilor
acceleraţiei transversale pentru regiunile cuprinse între 170-180km pe S1, respectiv 167-174km
pe S2, distanţe epicentrale ce corespund zonei centrale şi de sud-vest a capitalei. Acest
comportament seismic simulat, cu metoda hibridă, corespunde celui înregistrat la evenimentul
respectiv, 30.05.1990, MW =6,9, când s-au înregistrat valori mai mari în partea centrală a
oraşului şi pe toata zona de Sud, cu distribuţia spaţială a valorilor înregistrate, rotite şi filtrate
0,05-1Hz pentru VR86, VR901, VR902. Pentru cutremurul mai puternic ,din 30.08.1986 (VR86,
MW=7,1),distribuţia valorilor de vârf ale acceleraţiilor pe secţiunile S1 şi S2 nu mai este
similară: Figura 12d prezintă o creştere uniformă a valorilor PGA, pentru toate componentele,
în timp ce de-a lungul S2, în Figura 12e, se observă un maxim accentuat al valorilor
acceleraţiilor transversale, în intervalul 119-121 km, ce corespunde zonei de N-NE a oraşului.
In ceea ce priveşte comportamentul general al structurii locale S3, indus de VR86,se observă că ,
deşi forma distribuţiei PGA din Figura 12f este similară cu cea din Figura 12c, intervalul
distanţelor epicentrale, în care apar maxime, este cu 2 km mai larg.
Distribuţia teritorială a valorilor maxime în termeni de deplasare, viteză, acceleraţie,
pentru fiecare componentă, simulate prin metoda hibridă, pentru evenimentul de referinţă VR86,
este prezentată în Figurile 13a,b. Observăm că, în conformitate cu datele înregistrate la
cutremurul puternic din 1986, din simulare reiese că valorile maxime ale acceleraţiei terenului
322
se realizeaza in partea de nord a Bucureştiului şi valorile mai mici, în partea de sud-est a
oraşului. Pentru partea de nord-vest a oraşului nu au fost disponibile înregistrari ale acestor
cutremure cu care să putem calibra simularile numerice.
SA (g) SA (g) SA (g) SA (g) SA (g)

0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
0.1 0.1 0.1 0.1 0.1
0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
T [sec] T [sec] T [sec] T [sec] T [sec]
Figura 14a.Spectrele de răspuns pentru fracţiunile de amortizare critică ζ=0% - linia sub\ire, ζ =
5% - linia groas`, pentru zonele I, II, III, IV şi V din Figura 15 [5,7] prezentate în harta de zonare
preliminară din anul 2004[5], la cutremurul din 30 mai 1990 ,MGR=6,7 (VR901).
Pentru 178 de locaţii, relativ uniform distribuite pe teritoriul oraşului Buucureşti, s-au
calculat, pe lângă istoria in timp a deplasării,a vitezei , a acceleraţiei, spectrele Fourier şi
spectrele de răspuns. In Figura 14a sunt prezentate spectrele pe care le considerăm
caracteristice structurilor locale, folosite pentru simularea evenimentului VR901 (acceleraţii
sintetice, componenta TRAnsversală a mişcării seismice). Se poate observa un răspuns maxim
tipic, în jurul valorii 0,2g la T=1,5sec pentru 0% amortizare; valoarea maximă de 0,3g la
T=1,8sec se realizează pe partea centrală a profilului S3 şi corespunde unei zone înguste situate
în partea centrală a oraşului[45]. Pentru exemplificarea diferenţelor de comportament seismic,
specific stratelor sedimentare din structurile geologice locale, s-au reprezentat în Figura 14b
spectrele de răspuns pentru exact aceleaşi puncte ca în figura precedenta , dar in cazul
cutremurului VR86. Se poate constata faptul că maximele spectrale depind de magnitudine, dar
şi că perioadele corespunzatoare acestor maxime sunt mai mari pentru evenimentul cu
magnitudine mai mare (în acest caz, VR86), ceea ce confirmă încă o dată faptul că
accelerogramele generate sintetic au acelaşi “comportament” ca şi cele generate în mod natural,
în ceea ce priveste conţinutul de frecvenţe, energie etc.

0.6 0.6 0.6 0.6 0.6
0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
0.1 0.1 0.1 0.1 0.1
0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Figura 14b. Spectrele de răspuns pentru fracţiunile de amortizare critică ζ=0% - linia sub\ire, ζ
= 5% - linia groas`, pentru zonele I, II, III, IV şi V din Figura 15 [5,7] prezentate in harta de
zonare preliminara[5], la cutremurul din 30 august 1986 ,MGR=7,0 (VR86).
323
RAD VER TRA
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44 44.44 44.44
44.42 44.42
44.42
44.4 44.4
44.4
44.38 44.38
44.38
DEPLASARI
44.36 44.36
44.36
44.34 44.34
44.34
44.32 44.32
44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
44.5 44.5 44.5
324
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44 44.44 44.44
44.42 44.42 44.42
44.4 44.4 44.4

VITEZE
44.38 44.38 44.38
44.36 44.36 44.36
44.34 44.34 44.34
44.32 44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44 44.44 44.44
44.42 44.42 44.42
44.4 44.4 44.4
44.38 44.38 44.38
44.36 44.36
ACCELERATII
44.36
44.34 44.34 44.34
44.32 44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26. 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
Figura 13a. Distribuţia spaţială a valorilor mişcării seismice în Bucureşti produsă de cutremurul de referinţă [7]
325
RAD VER TRA
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44 44.44 44.44
44.42 44.42 44.42
44.4 44.4 44.4
44.38 44.38 44.38

DEPLASARI
44.36 44.36 44.36
44.34 44.34 44.34
44.32 44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44 44.44 44.44
44.42 44.42 44.42
44.4 44.4 44.4
44.38 44.38 44.38

VITEZE
44.36 44.36 44.36
44.34 44.34 44.34
44.32 44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
44.5 44.5 44.5
326
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46
44.44
44.44 44.44
44.42
44.42 44.42
44.4
44.4 44.4
44.38
44.38 44.38
44.36
ACCELERATII
44.36 44.36
44.34
44.34 44.34
44.32
44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
Figura 13b. Distribuţia spaţială a valorilor mişcării seismice la bedrock în Bucureşti produsă de cutremurul de referinţă [7].
Zone I
Zone IV
Zone III
Zone II Zone V
Figura 15.Zonare seismicǎ preliminarǎ (2004) ,rezultatǎ din gruparea rǎspunsului seismic local
simulat pentru evenimentul VR901 [5].
11.4. Evaluarea efectelor seismice locale[7,8]

Pentru analiza efectelor seismice, induse de structurile geologice local, este mai
convenabil să considerăm valorile relative ale parametrilor mişcării seismice, calculaţi sintetic,
cea mai folosită mărime este acceleraţia maximă relativă[38;47],ce reprezintă raportul Amax(2D)
/Amax(1D) pentru fiecare punct de pe suprafaţa oraşului în care s-au calculat accelerograme
sintetice; notaţia 2D se referă la calculele făcute, luând în considerare ambele structuri geologice
(structura geologică regională şi cea locală), iar notaţia 1D desemnează calculele făcute prin
aceeaşi metodă, folosind însă numai structura geologică regională.
Figura 16 prezintă distributia Amax ,relative, pentru structura locală a profilului S2,
calculate în cazurile ultimelor patru cutremure vrâncene puternice.Se constată că amplificările
induse de structura locală la aceste evenimente sunt diferite, componenta verticală fiind cea mai
afectată (cercurile verzi – componenta RADială, triunghiurile roşii – componenta TRAnsversală
şi romburile albastre-componenta VERticală). cutremure vrancene puternice .
De exemplu, componenta transversală a acceleraţiei este amplificată de aproximativ 1,6
ori de structura geologică S2, la cutremurul cel mai puternic VR86 (MW=7,1), în timp ce efectul
aceleiaşi structuri la VR902 (MW=6,4) constă într-o amplificare mai mică (1,2) şi pe primii 4 km
A (2 D)
ai secţiunii se constată chiar o atenuare a semnalului la suprafaţă max = 0,8 ÷ 1 .
Amax (1D)
327
August 30, 1986 (Mw=7.1) May 30, 1990 (Mw=6.9)
2.8 2.4
A m ax (2 D )/A m ax (1 D )
A m a x (2 D )/A m a x (1 D )
2.4
2
2
1.6 1.6
1.2
1.2
0.8
0.4 0.8
116 120 124 128 132 160 164 168 172 176
distanta epicentrala [km] distanta epicentrala [km]
May 31, 1990 (Mw=6.4) Octombrie 27, 2004 (Mw=6.0)
2.8
A m ax (2D )/A m ax (1D )
2.4 2
2 1.6
1.6 1.2
1.2
0.8 0.8
0.4 0.4
164 168 172 176 180 156 160 164 168 172
Figura 16.Amax relative pentru structura locală a profilului S2, calculate în cazurile ultimelor
patru cutremure vrâncene puternice.
Componenta radială a acceleraţiilor are un comportament similar cu cel al componentei
transversale. Amplificarea componentei verticale descreşte rapid cu distanţa, pentru VR86 unde
pe ultimii 7 km ai sectiunii se vede atenuarea semnalului -Amax(2D) / Amax(1D) < 1, în timp ce
pentru VR902, care are magnitudine şi adâncime hipocentrală mai mici, însă mecanism diferit
de VR86, amplificările componentei verticale sunt mult mai mari (de la 2,5 la 1,2). Un
comportament similar al acestei structuri locale se poate observa şi pentru seismul de cea mai
mică magnitudine VR04, MW=6,0, simulat conform parametrilor prezentaţi în Tabelul 1.
Putem conchide că structura locală în cauză are efect de amplificare al semnalului
seismic similar, pentru componentele radială şi transversală, cu valori medii între 1,2 şi 1,5,
pentru evenimentele cu magnitudine MW<7,0 (VR901,VR902, VR04). Pentru cazul seismelor cu
Mw>7,0,ne putem aştepta la amplificări mai mari ale componentelor radiale şi transversale de-a
lungul acestei structuri, după cum se observă în cazul simulat al cutremurului de referinţă –
august 30,1986- unde amplificările componentelor RAD şi TRA au valori medii de 1,8-1,9. In
ceea ce priveşte componenta verticală a mişcării seismice, simulate pe această secţiune,
comportamentul general evidenţiază amplificări importante , de exemplu, Amax(2D)/Amax(1D) =
2,6 şi 2,1 ,pentru evenimentele VR902 şi VR04, amplificări ce scad rapid de-a lungul secţunii,
până la valori subunitare, ce indică atenuarea semnalului seismic propagat pe direcţia verticală.
De remarcat că maximele amplificării verticale se realizează în cazurile seismelor de
magnitudine relativ mică (MW=6,4 respectiv 6,0), ce au şi mecanisme similare (clasă B), iar
328
pentru VR86 (MW=7,1), la care maximul amplificării pe verticală are valoarea cea mai mică,
fenomenul de atenuare se manifestă pe mai mult de jumătate, din lungimea secţiunii respective.
Concluzia, ce se desprinde din datele prezentate, este că amplificările (valori şi
distribuţia lor spaţială) semnalului seismic vertical depind mai puţin de magnitudinea
cutremurului decât de mecanismul de producere şi de adâncimea hipocentrală, după cum se
poate vedea şi din studiul parametric al influenţei adâncimii hipocentrale .
Testarea influenţei adâncimii hipocentrale asupra răspunsului seismic local şi asupra
efectelor induse s-a făcut folosind scenariul cutremurului de referinţă, aplicat succesiv pentru
adâncimile hipocentrale de 110, 120 şi 130 km. Magnitudinea de scalare a seriilor de timp
sintetice (deplasări, viteze şi acceleraţii) este MW=7,2. Structura locală, folosită în acest studiu,
corespunde secţiunii S1 ,modelate cu straturi paralele şi omogene, viteza minimă şi atenuarea
corespunzătoare (practic, factorul de calitate) folosite în simulare sunt VS =280m/s şi Q=50 . Din
Figura 17A se poate observa că distribuţia acceleraţiilor transversale de-a lugul secţiunii este
similară pentu toate cele 3 adâncimi hipocentrale, diferite fiind doar valorile maxime;
evenimentul cu hipocentrul cel mai apropiat de suprafaţă produce, cum e şi normal, valorile cele
mai mari ale acceleraţiilor la suprafaţa structurii locale.
160 100 28
TRA RAD VER
24
80
A max [cm/s 2]
120
20
60 A
16
80
40
12
40 20 8
0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20
lungime sectiune [km] lungime sectiune [km] lungime sectiune [km]
2.4 2 2.4
TRA RAD VER
Amax (2D)/Amax (1D)
1.8
2 2
1.6
1.6 1.6 B
1.4
1.2 1.2
1.2
0.8 1 0.8
0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20
lungime sectiune [km] lungime sectiune [km] lungime sectiune [km]
H=110km
H=120km
H=130km
Figura 17. Influenţa adâncimii hipocentrale asupra răspunsului seismic local. Distribuţia
acceleraţiilor transversale de-a lugul secţiunii pentru cele 3 adâncimi(110 km,120 km şi 130 km)
Distribuţia valorilor maxime ale acceleraţiilor radiale,la suprafaţa acestei structuri
locale,respectă acelaşi trend general ca şi acceleraţiile transversale,cu deosebirea că, pentru
h=110 km, tendinţa acestora este descrescătoare şi nu crescătoare ca pentru h=120, respectiv
130km, dar în continuare valorile maxime rămân invers proporţionale cu adâncimea
hipocentrală. In ceea ce priveşte comportamentul componentei VERticale, proporţionalitatea
inversă a maximelor la suprafaţă cu adâncimea hipocentrală, observată la componentele TRA şi
RAD, nu se mai păstrează, în schimb, amplificarea (valorile relative ale acceleraţiilor-Figura
329
17B) semnalului seismic vertical, indusă de această structură locală, creşte neliniar cu
adâncimea hipocentrală, până la valori de 2,2 şi 2,4 pentru h=120km, respectiv 130km şi apar
amplificări mai mici de 1,5 pentru adâncimea hipocentrală de 110km. Amplificările
componentelor, radială şi transversală, respectă comportamentul general observat în distribuţia
valorilor maxime absolute, de-a lungul secţiunii; valorile maxime (2 pentru RAD şi 2,25 pentru
TRA) se realizează în cazul celei mai mici adâncimi hipocentrale.
Utilizarea valorilor relative Dmax(2D) / Dmax(1D); Vmax(2D) / Vmax(1D) şi Amax(2D)
/Amax(1D) ale parametrilor mişcării seismice la suprafaţă se dovedeşte utilă pentru analiza
comportamentului seismic al structurii locale la diferite cutremure, pentru care s-au făcut
validări şi/sau calibrări ale modelelor numerice, folosite în simulări, cum este şi în cazul acestui
studiu. O ipoteză curent folosită în activitatea de microzonare seismică este aceea că aceste
rezultate se pot extinde către toate regiunile sau site-urile de interes unde structura geologică
este similară, ţinând cont şi de influenţele altor factori (variabilitatea soluţiilor de plan de falie, a
distanţelor hipo-şi epicentrale etc.) prin parametrizarea contribuţiei acestora la răspunsul seismic
local.
Cunoaşterea distribuţiei amplificărilor locale, pentru diferite scenarii seismice deja
realizate sau doar aşteptate, reprezintă un pas esenţial în evaluarea hazardului seismic local.
Aceste distribuţii pentru cutremurul de referinţă,folosind modele validate ale înregistrările rotite
şi filtrate pe domeniul 0,05-1Hz ale evenimentului VR86 sunt prezentate în Figura 18, cu
specificarea că programul de grafică folosit face doar conexiunea: coordonate spaţiale-valoare
maximă, neavând posibilitatea corelării acestor perechi cu informaţiile geologice pe care s-a
bazat modelarea efectivă.
O altă formă de evidenţiere a efectelor seismice locale, caracteristice unei structuri
geologice superficiale, este distribuţia răspunsului spectral relativ (RSR), funcţie de distanţa
epicentrală pe domeniul de frecvenţe folosit în simulare, RSR fiind definit ca spectrul de răspuns
calculat pentru structura locală Sa(2D), raportat la cel corespunzator pentru structura regională
Sa(1D).In Figura 19 este reprezentat RSR pentru structurile geologice locale S1 (sus) şi S2
(jos), în cazul evenimentului VR901. Ambele structuri locale sunt modelate cu strate omogene şi
paralele, materialele geologice fiind aceleasi, parametrii de simulare identici, cu exceptia
adâncimilor la interfeţe (practic grosimea stratelor este diferită).
RAD VER TRA
0.9
frecventa [Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
170.0 180.0 170.0 180.0 170.00 180.00
RAD VER TRA
0.9
frecventa [Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0
Figura 19. Răspunsul spectral relativ (RSR), pentru structurile geologice locale S1 (sus) şi S2
(jos) în cazul evenimentului VR901.
330
RAD VER TRA
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46

TIT TIT
44.44 44.44 TIT 44.44
PND PND
INC PND INC
44.42 MLT 44.42 44.42 MLT
INC
MLT
44.4 44.4 44.4
CAg CAg
CAg
44.38 44.38 44.38
MET MET
Dmax(2D)/Dmax(1D)
MET
44.36 44.36 44.36
MTR MTR MTR
BMG BMG 44.34 BMG

44.34 44.34
26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18
44.5 44.5 44.5
331
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46

TIT TIT TIT
44.44 44.44 44.44
PND PND PND
INC INC INC
44.42 MLT 44.42 MLT 44.42 MLT
44.4 44.4 44.4

CAg CAg CAg
44.38 44.38 44.38

Vmax(2D)/Vmax(1D)
MET MET MET

44.36 44.36 44.36
MTR MTR MTR
BMG BMG BMG
44.34 44.34 44.34
26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26 26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
44.5 44.5 44.5
44.48 44.48 44.48
44.46 44.46 44.46

TIT TIT TIT
44.44 44.44 44.44
PND PND PND
INC INC INC
44.42 MLT 44.42 MLT 44.42 MLT
44.4 44.4 44.4

CAg
332
CAg CAg
Amax(2D)/Amax(1D)
44.38
44.38 44.38
MET MET MET
44.36
44.36 44.36 MTR
MTR MTR
44.34 BMG
44.34 BMG 44.34 BMG
26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
Figura 18.Efecte locale în Bucureşti reprezentate prin valorile relative ale parametrilor mişcării seismice pentru cutremurul de referinţă[7].
De asemenea, după cum se poate constata de pe schiţa oraşului(Figura 2), aceste secţiuni
sunt paralele, având aproximativ 5km între ele, ceea ce implică o incidenţă puţin diferită a
câmpului de unde, generat de sursele intermediare vrâncene. Aceste diferenţe generează
răspunsuri seismice foarte diferite, atăt în amplitudini, cât şi în localizarea spaţială: maximul
amplificării componentei radiale se obţine la distanţele epicentrale 174-175 km pentru ambele
structuri locale, însă pe structura S1, amplificarea este de 1,35-1,4, în timp ce amplificarea
indusă de S2 are valori mai mari: 1,8-1,85. Componenta TRAnsversală a mişcării seismice
produsă de evenimentul VR901(MW=6,9) este,de asemnea, amplificată diferit de cele două
structuri locale în discuţie : S1 prezintă amplificări mai mari de 2,5 , în intervalul 0,8-1Hz, iar S2
produce un maxim de doar 1,6 ,pentru intervalul de frecvenţe 0,5-0,7Hz. De obicei, contribuţia
componentei transversale a mişcării seismice (SH) este considerată covârşitoare în calculul
inputului seismic, dar în cazul seismelor vrâncene de adâncime intermediară vom demonstra că
toate componentele ar trebui luate în considerare.
Importanţa geometriei stratelor sedimentare ce descriu structura locală a oraşului este
evidenţiată de modificarea RSR maxim, pentru fiecare componentă a mişcării seismice, vizibilă
în Figura 20 în care, în partea de sus, s-a prezentat răspunsul spectral relativ al structurii locale
S3, modelată cu doar 3 strate inclinate (primele de la suprafaţă), iar in partea de jos s-a
reprezentat RSR pentru aceeasi structură modelată mult mai realist, cu toate cele 9 strate
sedimentare înclinate 4% -structura locală din Figura 5.Simularea s-a făcut pentru evenimentul
din 30.05.1990 (VR901; Mw =6,9) ,cu parametrii din Tabelul 1. Se pot observa creşteri ale
amplificării răspunsului seismic local, de la 2,5 la 3,6 pentru componenta RADială, de la 2 la 2,5
pentru componenta VERticală, şi de la 2 la 2,4 pentru componenta TRAnsversală a mişcării
seismice. Aceste amplificari le vom găsi mai târziu,în alt capitol(Cap.13),în cadrul unor
măsurători reale, realizate cu aparatura seismică montată la diferite adâncimi,la cutremurul din
27 octombrie 2004.
RAD VER TRA
0.9
frecventa [Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
165 170 175 180 165 170 175 180 165 170 175 180
RAD VER TRA
0.9
frecventa[Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
165 170 175 180 165 170 175 180 165 170 175 180
distanta epicentrala[km]
Figura 20.Modificarea RSR(răspunsul spectral relativ) maxim, pentru fiecare componentă a

mişcării seismice[7]
333
Pentru a studia comportamentul seismic al unei structuri locale, la două cutremure din
clase de mecanism diferite, în Figura 21 s-a reprezentat RSR de-a lungul profilului S2, calculat
din accelerogramele sintetice pentru evenimentele din 30.08.1986 (VR86 ; MW=7,1; clasa A) şi
31.05. 1990 (VR902; MW=6,4; clasa B).
RAD VER TRA
0.8
Frequency[Hz]
0.6
0.4
0.2
120 125 130 120 125 130 120 125 130
Epicentral distance [km]
RAD VER TRA
1.0
Frequency [Hz]
0.8
0.6
0.4
0.2
165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0
Epicentral distance [km]
Figura 21.Comportamentul seismic al unei structuri locale, la două cutremure, din clase de
mecanism diferite. S-a reprezentat RSR de-a lungul profilului S2, calculat din accelerogramele
sintetice pentru evenimentele din 30.08.1986 (VR86 ; MW=7,1; clasa A; în partea de sus a
figurii) şi 31.05. 1990 (VR902; MW=6,4; clasa B, în partea de jos a figurii)[7].
Se poate observa că răspunsul spectral maxim al componentei radiale este de 1,8, în

domeniul 0,3-0,4 Hz pentru cutremurul din 30.08.1986, maxim ce este considerat raspuns
caracteristic al depozitelor cuaternare şi terţiare, slab consolidate în grosime totală de 360m,
pentru structura locală în discutie. Acelaşi maxim al componentei RAD se regăseşte în RSR,
calculat pentru evenimentul din 31.05.1990, însa valoarea maximă absolută (2,2) se realizează
pentru un alt domeniu de frecvenţe : 0,8-0,9Hz. Putem, deci, să apreciem că răspunsul spectral
relativ al structurii locale,determinat de componentele RAD şi VER este foarte sensibil (practic,
diferit) la schimbarea mecanismului focal al cutremurului , în timp ce RSR, determinat de
componenta TRA a mişcării seismice, este relativ stabil [4]. De asemenea, deplasarea maximelor
RSR, de la 0,4Hz la 0,9Hz pentru componenta RAD, şi de la 0,6Hz la 0,9Hz, pentru componenta
VER, indică faptul că şi conţinutul de frecvenţe al mişcării seismice se schimbă în funcţie de
mecanismul şi/sau magnitudinea cutremurului. Conform modelărilor numerice ne aşteptăm ca
în Bucureşti, cutremurele vrâncene de magnitudine mare (Mw>7,2) să inducă mişcări seismice
puternice în domeniul frecvenţelor joase (<1Hz), deoarece energia lor excită semnificativ mai
multe pachete de stratele sedimentare . In acelasi timp, cutremurele de magnitudini mai mici
(ex. 30 si 31 mai 1990), deşi puternice, nu au energia necesară pentru a excita semnificativ
aceste strate şi în consecintă, vor determina un răspuns seismic mai important într-o bandă de
frecvenţe superioara (>1Hz). Observaţii similare[57] asupra înregistrărilor cutremurelor
puternice din 1977, 1986 si 1990, la staţia INC, indică faptul că modelările noastre sunt în bună
concordanţă , în domeniul de frecvenţe folosit la simulare, cu răspunsul real al terenului în zona
metropolitană Bucureşti.
334
Spre deosebire de celelate scenarii seismice folosite în acest studiu, observăm valorile
mari ale RSR pentru componentele RAD şi VER, în cazul seismului din 30 mai 1990, ceea ce
evidentiază faptul că la cutremurele intermediare mai puţin adanci (ex. 90km la VR901, faţă de
131km pentru VR86), răspunsul seismic al structurilor locale devine important ,chiar şi în aceste
componente, contrar ideii clasice, folosite în ingineria seismică, unde răspunsul seismic se
calculează pentru undele SH (în acest caz, componenta TRAnsversală), ce sunt considerate
responsabile pentru distrugerile produse de evenimente puternice.
Concluzia, ce se conturează în urma acestor simulari, este că la evenimentele vrâncene
intermediare, energia seismică este repartizată mult mai diferit pe componente decât la seismele
superficiale, ceea ce impune calcularea integrală a inputului seismic nu numai pentru
componrenta TRA, ci şi pentru toate cele trei componente.
Metoda hibridă de simulare a mişcării seismice se dovedeşte a fi un instrument puternic
în analiza efectelor seismice locale; simulările calibrate pe cel puţin o staţie de referinţă ne
permit sa evaluăm răspunsul seismic în locurile în care NU au existat înregistrari ale
evenimentului respectiv, ceea ce este de maximă importanţă în studiile de microzonare seismică
a capitalei. Corelaţiile cu înregistrarile de cutremure puternice, disponibile în prezent, precum şi
informaţiile de natură macroseismică sunt parametrii suplimentari de corectare sau de
modificare a modelelor folosite în simulare , ca acestea să descrie, cât mai bine posibil,
fenomenele complexe ce se produc în stratele sedimentare, la un cutremur puternic. Un avantaj
incontestabil al metodelor deterministe/(neo)deterministe de evaluare a mişcarii seismice/ a
efectelor locale/ etc. este faptul că putem aprecia , cu o bună aproximaţie, comportamentul
seismic al ariei de interes, în cazul unui cutremur major aşteptat, care încă nu s-a produs.
Deşi suprafaţa studiată este foarte mare (cca 350 km2), iar modelele adoptate de noi pentru
descrierea structurii locale sunt mai complexe decât cele folosite până în prezent, de înşişi
iniţiatorii acestei metode, s-a procedat la studii de caz pe scenarii seismice plauzibile sau
aşteptate ,în perioadele imediat următoare.
Rezultatele obţinute, dar şi studiul efectuat asupra unei selecţii din cataloage [64;65],
selecţie centrată pe cutremurele vrâncene puternice şi pe mecanismele acestora [11;15], conduc
la concluzia că un cutremur puternic, MW ≥ 7,0 ar putea să apară la adâncimea de peste 120 km
având un mecanism mediu foarte apropiat de cel al evenimentelor din 30.08.1986 sau
10.11,1940. De aceea, s-a considerat important de studiat variaţia acceleraţiei maxime ce se
poate înregistra la suprafaţă, pe una din cele mai simple structuri S2 în cazurile:
• a)-eveniment cu mecanism similar VR86,dar care se produce cu 20km mai aproape de

Bucuresti, practic la extremitatea SV a regiunii seismice active Vrancea;
• b)-eveniment cu mecanism similar cu VR86, dar care se produce cu 20 km mai departe
de Bucureşti;
• c)-eveniment similar cu VR86, dar care se produce cu 40 km mai departe de Bucureşti
(la extremitatea de NE a regiunii respective).
In toate scenariile seismice mai sus prezentate, formele de unde sintetice au fost scalate
pentru magnitudinea cutremurului de referinţă. Distanţele epicentrale, corespunzătoare structurii
locale, considerate în calcule sunt : (i)-Δ86-20km pentru scenariul a);(ii)- Δ86+20km pentru
scenariul b) şi,(iii)- Δ86+40km pentru ultimul scenariu c) ; unde prin Δ86 s-a notat domeniul de
distanţe epicentrale, corespunzătoare evenimentului VR86.
Simulările scenariilor a),b),c) s-au făcut în termeni de deplasări, viteze şi acceleraţii, dar
în Figura 22 este reprezentată numai variaţia acceleraţiilor maxime, la suprafaţa liberă, pentru
fiecare componentă a mişcării seismice (radială, transversală şi verticală), în fiecare scenariu,
funcţie de lungimea (în km) a structurii locale S2.
335
Se poate observa că acceleraţiile maxime la suprafaţa terenului nu variază ordonat cu
distanţa epicentrală: evenimentul cel mai apropiat (figurat cu roşu) produce cele mai mici
acceleraţii radiale şi transversale, în timp ce valorile componentei verticale ale acceleraţiei sunt
foarte apropiate de cele produse de evenimentul de referinţă (VR86), ce are distanţa epicentrală
cu 20 km mai mare.Ne-am fi aşteptat ca evenimentul cel mai îndepărtat (figurat cu verde), de
structura locală în discuţie, să producă cele mai mari valori ale acceleraţiei, cel puţin în
componenta transversală -ştiut fiind faptul că ,în câmp îndepărtat ,contribuţia undelor SH
devine mai importantă, ceea ce nu se realizează, iar cele mai mari valori ale acceleraţiei la
suprafaţă, pentru toate cele 3 componente, apar în cazul scenariului b) .
20
RAD Amax [cm/s2] 90 TRA Amax [cm/s2] VER Amax [cm/s2]
50
80
15
70
40
60
10
50
30 40
5
30
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
Figura 22.Variaţia acceleraţiilor maxime la suprafaţa liberă a) Δ86-20km
pentru fiecare componentă a mişcării seismice (radială, Δ86
transversală şi verticală), în fiecare scenariu(a,b,c), funcţie de b) Δ86+20km
lungimea (în km) a structurii locale S2,pentru VR86 [7]. c) Δ86+40km
O reprezentare ca cea din Figura 23 a acceleraţiilor medii, produse de-a lungul structurii
de evenimentele seismice simulate, arată un comportament seismic neliniar chiar şi pentru
structurile sedimentare modelate simplist, cu strate paralele şi omogene. In cazul structurilor
locale, modelate neomogen, la care înclinarea stratelor sedimentare pe direcţia zonei epicentrale
(S3, S5 şi S6) este prea mare pentru a mai fi neglijabilă, variaţia acceleraţiilor maxime la
suprafaţă, produse de aceste scenarii seismice este mult mai complicată decât în cazul prezentat.
.
80
70
60
acceleratii medii
50
40
RAD
30 TRA
VER
20
10
D86+40 D86+20 D86 D86-20
Figura 23.Variaţia neliniară a acceleraţiilor cu distanţa focar –amplasament(VR86).
Un parametru de real interes în seismologia inginerească este spectrul de răspuns, a cărui

variaţie de-a lungul secţiunii studiate este aratată în Figura 24, unde sunt reprezentate spectrele
336
de răspuns, obţinute la evenimentul de referinţă ( reprezentat cu linie indigo) pentru
amortizarea 5%,pentru componenta transversală a mişcării seismice la suprafaţă şi pentru
scenariile a) – linia roşie, b) linia albastră şi c) linia verde, pentru 4 puncte egal distribuite de-a
lungul profilului S2, la 2,4km distanţă unul faţă de altul. Se poate observa că valorile
acceleraţiei spectrale absolute (SA) cresc, în general, cu distanţa epicentrală conform trendului
acceleraţiilor din figura anterioară (Figura 23) şi corespund perioadei de 1,35 secunde,
caracteristice pachetului de strate sedimentare din structura locală.
3 3 3 3
2.5 2.5 2.5 2.5

TRA SA5% [cm/s 2]
2 2 2 2
1.5 1.5 1.5 1.5
1 1 1 1
0.5 0.5 0.5 0.5
0 0 0 0
0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5
T[sec] T[sec] T[sec] T[sec]
Figura 24.Spectrele de răspuns obţinute la evenimentul de referinţă ( reprezentat cu linie
indigo-VR86.) pentru amortizare 5%;componenta transversală a mişcării seismice la
suprafaţă pentru scenariile: a) – linia roşie, b) linia albastră şi c)-linia verde[7].
Mai relevant, din punctul de vedere al efectelor locale, este studiul parametrilor relativi
ai simulărilor de scenarii seismice, deoarece variaţia acestora evidenţiază caracterul amplificator
sau atenuator al pachetului de strate sedimentare în ceea ce priveşte transmisia energiei seismice
către suprafaţa liberă. In Figura 25 este reprezentată VR86, amplificarea semnalului seismic
de-a lungul structurii locale S2, în termeni de Amax relative pentru componentele transversală
(TRA), radială (RAD) şi verticală (VER),în cazul celor trei scenarii seismice descrise mai sus.
Se poate observa efectul de amplificare a structurii locale în componenta transversală (1,0-1,6).
Amplificări importante (1,2- 1,8) apar pentru componenta radială, dar şi pentru componenta
verticală , evidenţiind contribuţii importante ale acestora în mişcarea seismică, indusă de
cutremurele intermediare vrâncene. De remarcat, descreşterea foarte rapidă a amplificării
semnalului seismic pe verticală, odată cu creşterea distanţei epicentrale (în general distanţele
epicentrale ale structurilor locale, studiate pentru Bucureşti, sunt în domeniul 116-141 km,
distanţe comparabile cu adâncimea hipocentrală a cutremurului de referinţă şi a scenariilor
simulate).
337
A m a x (2 D ) / A m a x (1 D ) 1.6 TRA 1.8 RAD 2.5 VER
1.6 2
1.2
1.5
1.4
0.8 1
1.2
0.5
0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20
lungime profil [km] lungime profil [km] lungime profil [km]
Figura 25.Amplificarea semnalului seismic de-a lungul Δ86 -20
structurii locale S2 în termeni de Amax relative pentru Δ86+20
Δ86+40
componentele transversală (TRA), radială (RAD) şi
verticală (VER),în cazul celor trei scenarii seismice [7].
11.5.Performanţe şi limitări ale metodei hibride în analiza (neo)deterministă

Metoda hibridă are performanţe certe în evaluarea efectelor locale, pornind de la
simularea de seismograme sintetice (serii temporale de deplasări, viteze şi acceleraţii), ţinând
cont de caracteristicile sursei (dimensiune temporală, moment seismic, localizare, soluţii de plan
de falie), de neomogenităţile laterale ale structurilor geologice, prin care se propagă semnalul
seismic de la sursă, şi de caracteristicile fizico-mecanice ale structurii geologice locale.
Seismogramele sunt calculate separat, pentru undele SH şi P-SV, pentru seturi de receptori
“virtuali” plasaţi echidistant, de-a lungul profilelor geologice ale structurilor locale studiate (ex.
0,5 km pentru S4, S5 şi S6; 0,6 km pentru S1; respectiv 0,8 km pentru S2 şi S3). Momentul
seismic iniţial, folosit în programele de calcul ale seriilor temporale, este M0=1013N⋅m, după
care se face scalarea pentru valoarea mometului seismic (respectiv a magnitudinii MW) dorit,
prin convoluţia cu curbele Gusev de scalare a spectrului sursei(Figura 6), modificate pentru
cutremurele intermediare vrâncene. Seismogramele, obţinute în acest fel, sunt complete, în
sensul că ele conţin pentru domeniul de frecvenţe folosit în simulare toate fazele undelor de
volum şi de suprafaţă, ce se pot propaga prin structurile respective.
Multiple teste numerice şi scenarii seismice simulate au evidenţiat faptul că această
metodă este sensibilă, atât la schimbarea mecanismului sursei seismice, cât şi la schimbarea
parametrilor de modelare ai mediului regional [6;37], prin care se propagă undele seismice, după
cum s-a evidenţiat şi în prezentul studiu (ex. Figura 9). Efectul singular al creşterii grosimii
unui strat interior, într-o structură modelată cu strate orizontale, paralele şi omogene, este
observabil în Figura 26, în care, prin linia continuă, s-au reprezentat distribuţiile valorilor
maxime şi relative ale mişcării seismice, la suprafaţa structurii locale S1 ( Figura 3), liniile
punctate corespunzând structurii S1, modificate în sensul creşterii grosimii unui strat conţinând
argile şi marne nisipoase, de la 0,35 km la 0,525 km, ceilalţi parametri folosiţi în simulare pentru
stratul respectiv rămânând constanţi, respectiv: ρ=2200 kg/m3, VP=2300 m/s, VS=1100 m/s,
Qp=110, Qs=50. Scenariul seismic, folosit în acest caz, se referă la o sursă seismică cu aceeaşi
localizare şi cu acelaşi mecanism ca evenimentul de referinţă (VR86), dar cu adâncimea
hipocentrală 110 km, magnitudinea de scalare fiind MW=7,2.
338
16 40 160
Acceleratie [cm/s2]
Deplasare [cm]
Viteza [cm/s]
12 30 120
8 20 80
4 10 40
0 0 0
116 120 124 128 132 116 120 124 128 132 116 120 124 128 132
a) b) c)
2 2 2.4
Dmax(2D) / Dmax(2D)
Vmax(2D) / Vmax(2D)
Amax(2D) / Amax(2D)
1.8
1.6 2
1.6
1.4 1.2 1.6
1.2
0.8 1.2
1
0.8 0.4 0.8
116 120 124 128 132 116 120 124 128 132 116 120 124 128 132
d) e) f)
Figura 26. Efectul singular al creşterii grosimii unui strat interior, într-o structură modelată cu
strate orizontale, paralele şi omogene
Componentele mişcării seismice, generate la suprafaţa liberă, sunt figurate cu : albastru -
componenta verticală, verde - componenta radială şi roşu - componenta transversală. Se poate
observa că metoda hibridă este sensibilă la modificarea sus menţionată în structura geologică
locală, reflectându-se mai ales în distribuţia valorilor de vârf ale mişcării simulate, pentru
componentele radială şi transversală. De exemplu, pentru componenta verticală, diferenţele
dintre deplasările calculate cu cele două modele locale sunt doar de 0,6%,în timp ce, pentru
componentele radială şi transversală, aceste diferenţe sunt de 13,4%, respectiv 7,41%. Deşi
diferenţele par mici pentru deplasările simulate, în termeni de acceleraţii aceste diferenţe cresc la
12% , pentru componenta verticală şi la 20%, respectiv la 29,9 %, pentru componentele
transversală şi radială. Acestea par mici ,dar ele pot deveni foarte importante în evaluarea
răspunsului local, în termeni de spectre absolute sau spectre de proiectare.
De asemenea, modificarea grosimii unui strat din structura geologică locală afectează
evaluarea efectelor seismice locale, în termeni de valori relative ale deplasărilor,ale vitezelor
şi/sau ale acceleraţiilor, după cum se poate observa din Figurile 26.d)-e). Configuraţia geologică
iniţială poate fi caracterizată global, prin amplificări medii (Figura 26e) ale componentei
transversale de 1,8 , amplificări ale radialei de aproximativ 1,6 ori, şi, practic, fără amplificare
pe componenta verticală (media 1,08). Creşterea grosimii stratului de argile nisipoase a schimbat
comportamentul simulat - evidenţiat în Figura 26e prin liniile punctate - al structurii locale, în
sensul că amplificarea în componenta radială creşte până la valoarea medie de 1,8 , iar pentru
componenta verticală se observă reale amplificări ,cu valori în intervalul 1,2 - 2,2. Acest lucru
evidenţiază sensibilitatea metodei hibride la parametrii de modelare ai structurii locale, cât şi
importanţa cunoaşterii cât mai exacte a geologiei superficiale, pentru o arie în care se doreşte
realizarea unei microzonări, chiar şi pentru un domeniu de frecvenţe restrâns la 0,05-1 Hz.
Alegerea acestui domeniu de frecvenţe pentru aplicarea metodei hibride, în complexa
activitate de microzonare seismică a capitalei, a fost determinată, în primul rând, de răspunsul
seismic evaluat din unica înregistrare din Bucureşti, a evenimentului din 4 martie 1977, din
sinteticele generate pe baza cunoaşterii parametrilor geometrici şi dinamici ai focarelor şi ai
339
parametrilor fizici ai mediului de propagare [12] , cât şi de caracteristicile, determinate din
analiza timp-frecvenţă, ale înregistrărilor acestui eveniment la distanţe mari [28]. Domeniul de
frecvenţe, respectiv perioade, menţionat, include perioadele naturale de oscilaţie ale clădirilor cu
minim 10 etaje, construcţii ce se întâlnesc frecvent în Bucureşti, dar există un fond construit de
înălţimi mai mici, cu clădiri, ale căror perioade naturale de oscilaţie sunt in jurul a 0,3 - 0,5
secunde. Pentru a include şi aceste perioade de oscilaţie în domeniul de microzonare a capitalei,
s-a procedat la creşterea intervalului de frecvenţe pentru care este aplicată metoda hibridă,
urmărindu-se mai întâi la frecvenţa limită de 2 şi apoi la 3 Hz. Un alt motiv pentru extinderea
intervalului de frecvenţe, în care este aplicată metoda hibridă, este impus de observaţia derivată
din simulări că maximele RSR se deplasează către frecvenţe mai mari când magnitudinea
cutremurului scade, pentru cazul seismului din 30 mai 1990 (MW=6,4) obţinându-se maxime de
amplificare la limita superioară a domeniului de frecvenţe folosit de noi în aceste simulări.
Acelaşi comportament, de variaţie inversă a maximelor acceleraţiilor spectrale absolute cu
magnitudinea cutremurului, este pus în evidenţă de înregistrările a trei cutremure puternice la
staţia INCERC [32], pentru care observăm “alunecarea” maximului spectrului de răspuns al
componentelor orizontale către 2,5 Hz.
Aplicarea metodei hibride pentru Bucureşti, la frecvenţe superioare (2 şi 3 Hz), chiar
dacă nu sunt importante pentru BUCUREŞTI, a necesitat calcularea câmpului de unde
complet, prin metoda sumării modurilor de vibraţie, câmp ce este folosit ca input în tehnica
diferenţelor finite. Pentru aceasta, s-a procedat la schimări (detalieri) în datele de intrare,
referitoare la structurile de propagare a undelor seismice de la sursă până la amplasamentul de
interes, în sensul că, la frecvenţe superioare, lungimea de undă minimă ce se poate propaga prin
structură devine mai mică, iar detaliile geologic structurale pot aduce contribuţii importante la
calcularea parametrilor mişcării seismice la suprafaţă şi, implicit, la evaluarea efectelor seismice
locale. De asemenea, decelarea între modurile de vibraţie, mai numeroase în acest caz, a
necesitat şi modificări ale codurilor de calcul. Modelele numerice, folosite pentru simularea
răspunsului seismic al structurilor locale prin tehnica diferenţelor finite au suferit şi ele
modificări importante, în comparaţie cu cele folosite pentru simulările de până la 1,0 Hz.
Rezultatele simulărilor la frecvenţe superioare evidenţiază completitudinea câmpului seismic,
calculat prin sumarea modurilor şi folosit ca input, pentru structura locală a Bucureştiului, tratată
prin tehnica diferenţelor finite. In partea a doua a metodei, după aplicarea diferenţelor finite,
rezultatele simulărilor pentru frecvenţe de 2 şi 3 Hz sunt însă nesatisfăcătoare, nu numai ca
amplitudini (în deplasare, viteză şi acceleraţie), dar chiar şi în conţinutul de frecvenţe. Acest
lucru evidenţiază una din deficienţele teoriei diferenţelor finite, aplicate pentru Vrancea:
adâncimea gridului trebuie să fie de cel puţin 75% din adâncimea sursei, dar în acelaşi timp este
şi un multiplu de o zecime din cea mai mică lungime de undă specifică structurii locale. In timp
ce la frecvenţe de 1 Hz această condiţie este simplu de îndeplinit, la 2 Hz, termenul DNZ (care
controlează adâncimea gridului de diferenţe finite - Tabelul 1) scade la jumătate, la 3 Hz este
doar o treime etc., ceea ce cauzează pierderi inacceptabile din energia seismică produsă de sursă
(cca. 35%).
Deficienţele metodei hibride, semnalate mai sus, ne-au determinat ca, în capitolul
următor, să prezentam o altă metodă de evaluare a efectelor seismice locale, produse de
cutremurele puternice din Vrancea in zona metropolitana Bucureşti.
340
Bibliografie
[1].Alterman, Z.S. & Karal, F.C. (1968), Propagation of elastic waves in layered media by finite
difference methods, Bull.Seism.Soc.Am., 58, 367-398.
[2].Ben-Menahem, A. & Harkrider, D.G.(1964), Surface waves in multilayered elastic media.
Rayleigh and Love waves from buried sources in a multilayered elastic half space, Bulletin
Seismological Society of America, 54,401-435;
[3].Boore, D.M.(1972), Finite difference methods for seismic wave propagation in
heterogeneous materials, Methods in Computational Physics, vol.II, B.A.Bold editor, Academic
Press New York, 1-37.
[4].Cioflan, C.O., Moldoveanu, C.L., Apostol, B.F., Panza, G.F., Mărmureanu, Gh (2002),
May 30-31,1990 Vrancea Earthquakes, The Abdus Salam Centre for Theoretical Physics,
IC/2002/25, 30 pagini;
[5].Cioflan, C.O., Apostol, B.F., Moldoveanu, C.L., Panza, G.F., Mărmureanu, Gh. (2004)
Deterministic approach for the seismic microzonation of Bucharest; Pure and Applied
Geophysics (PAGEOPH), 161, n.5-6, March 2004, special issue: Seismic Ground motion in
Large Urban Areas; Editors: Panza, Nunziata, Paskaleva; Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland,
ISSN 0033-4553, pp. 1149-1164;
[6].Cioflan, C.O.,(2008). Proiect 083/2001-2004,MENER.Microzonarea seismică a unor zone
dens populate.Exemplu pentru Bucureşti .Rapoartele ştiinţifice 1-7.Director proiect Gheorghe
Marmureanu;
[7].Cioflan,C.O.(2008).Cercetări privind efectele locale ale terenului în vederea evaluării şi
reducerii riscului seismic,Teza de doctorat,Biblioteca IFA;Cap.2,Conducator de
doctorat:Gh.Mărmureanu;
[8].Cioflan, C.O.,Mărmureanu,A.,Mărmureanu, Gh.(2009), Nonlinearity in site effects
evaluation, Romanian Journal of Physics, Volume 54, No.9-10;2009;
[9].Ding, Z., Chen, Y., Panza, G.F. (2002), Estimation of site effects in Beijing city, ICTP
Preprint IC/2002/003;
[10].Ding, Z., Romanelli, F., Chen, Y., Panza, G.F. (2003), Realistic modeling of the seismic
strong ground motion in Beijing area, accepted by PAGEOPH;
[11].Dziewonsky A. M., Ekstrom G., Woodhouse J. H., Zwart G. (1991) “Centroid Moment
Tensor Solutions for April-June 1990”, Physics of the Earth and Planetary Interiors, 66, 1991,
p.133-143;
[12].Enescu, D., Pantea, A., Smalbergher, V.(1979), Spectre Fourier si accelerograme sintetice
ale mişcării terenului produsă în zona Bucureşti de puternicul cutremur vrâncean din 4 martie
1977, in “Cercetări seismologice asupra cutremurului din 4 martie 1977”, Cornea I.& Radu
C.Editori,Editura Institutului Central de Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 659- 677;
[13].Enescu, D., Smalberger, V. (1980), Directivity functions and theoretical issoseismal lines of
the strong Vrancea earthquakes,Rev.Roum.Geol., Geophys.,Geogr.,Ser.Geophys, 24,2,235-254;
[14].Enescu, D. (1981), Contributions to the knowledge of the geometrical and physical para-
meters of Vrancea earthquake foci,Rev.Roum.Geol.,Geophys.,Geogr.,Ser.Geophys.,25,17-34.
Carpahtians Arc Bend, based on studies of Vrancea earthquakes,Revue Roumaine de
Geophysique, 34, 17-34;
[16].Enescu,D., D.Danchiv , (1992)Lithosphere Structure in Romania II: Thickness of
Rev.Roum.Geol., Geophys.,Geogr, Ser.Geophys,30,3-19;
de Geophysique, 40, 11-31;
341
[18].Enescu, D., Mărmureanu, Gh., Enescu, B.D.(2001), Un procedeu de estimare a hazardului
seismic generat de cutremurele din Vrancea şi aplicarea lui. I.Cutremurul etalon (de referintă), A
doua conferinţă naţională de inginerie seismică , Bucureşti, 8-9 noiembrie 2001, vol.I, p.1-11;
[19].El-Sayed, A., Romanelli, F., Panza, G.F.(2000), Recent seismicity and realistic waveform
modelling in Egypt, Tectonophysics, 328, 341-357;
[20].Fäh, Donat (1991), Stima del motto sismico del suolo in bacini sedimentari,Teza de
doctorat, Universitatea din Trieste;
[21].Fäh, D., Suhadolc,P., and Panza, G.F. (1993),Variability of seismic ground motion in
complex media:the Friuli area (Italy).In “Geophysical Exploration in Areas of Complex
Geology, II” (eds.Cassinis,R., Helbig,K. and Panza, G.F.), J.Appl.Geophys, 30, 131-148;
[22].Fäh, D., Iodice, C., Suhadolc,P., and Panza, G.F. (1993), A new method for the realistic
estimation of seismic ground motion in Megacities: the case of Rome, Earthquake Spectra, 9,
643-668;
[23].Fäh, D. and Panza, G.F. (1994), Realistic modelling of observed seismic motion in complex
sedimentary basins, Anali di Geofisica, 37, 6, 1771-1797;
[24].Florsch, N., Fäh, D., Suhadolc, P., Panza, G.F.(1991), Complete synthetic seismograms for
high-frequency multimode SH-waves, PAGEOPH, 136, 529-560;
intermediate-depth Vrancea earthquakes, Geophys. Int. J. 151, 879-889;
layered media, BSSA, 54, 377-394.
[27].Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Bala, A., Prodehl, C., Polonic, G. & Schulze, A.
(2001): VRANCEA99 - The crustal structure between the southeastern Carpathians and the
Moesian Platform from a seismic refraction profile in Romania. Tectonophysics, 340, 233-256.
[28].Iosif,S., Strestik, J., Iosif, T.(1979), Analiza frecvenţa-timp a oscilaţiilor generate de
Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 643- 658.
[29].Kelly, K.R., Ward, R.W., Treitel, S., Alford, R.M.(1976), Synthetic seismograms: a finite
difference approach, Geophysics, 41, 2-27
[30].Korn,M. & Stockl, H.(1982), Reflexion and transmission of Love channel waves at coal
seam discontinuities computed with a finite difference method, Journal of Geophysics, 50
[31].Lokmer, I., Herak, M., Panza, G.F., Vaccari, F.(2001),Amplification of strong ground
motion in the city of Zagreb, Croatia, estimated by computation of synthetic seismograms, ICTP
Preprint IC/2001/26.
[32].Lungu, D.,Arion,C., Aldea ,A.,Cornea, T.,City of Bucharest Seismic Profile: From Hazard
Estimation to Risk Mitigation, Earthquake Hazard and Countermeasures for Existing Fragile
Buildings, Lungu D, Saito T Editors, pp43-67, Independent Film , Bucharest,2000
[33].Martin M., Wenzel F., Achauer U., Kissling E., Mocanu V., Musacchio G., Radulian M.
and the CALIXTO Working Group, High-resolution images of a slab detachment process,
Seismological Res. Lett.,2002
[34].Mândrescu,N.(1972), Cercetari experimentale de microzonare seismica, Revue Roumaine
de Geologie, Geophysique et Geographie, serie de GEOPHYSIQUE, 10,pp.103-116,
Acad.Roumaine, Bucharest
[35].Mândrescu N, Radulian M.(2000),Seismic Microzoning of Bucharest. In: Wenzel F, Lungu
D, Novak O, eds.”Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation”, Netherlands,
Kluwer Academic Publishers, pp.109-122
[36].Mândrescu N (2004), Microzonarea seismica a unor zone dens populate. Exemplu pentru
Bucuresti, Contract 083/2001-2004,MENER,Raport Final al Proiectului MENER ;
[37].Moldoveanu, C.L (1998), Contribuţii privind predictţia seismică.Aplicaţii pentru cutremurele
din regiunea Vrancea,Teză de doctorat;Conducator:D, Enescu,Biblioteca INDFP;
342
n.1/2, Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, p.249-267
[39].Moldoveanu, C.L. and Panza, G.F. (2001), Vrancea source influence on local seismic response
in Bucharest; Pure and Applied Geophysics (PAGEOPH), 158, n.1-2 Birkhäuser Verlag, Basel,
Switzerland, ISSN 0033-4553, pp. 2407-2429.
[40].Müller, G., Bonjer, K.P., Stückl, H., Enescu, D.(1978), The Romanian earthquake of March
4, 1977.I. rupture process inferred from fault-plane solution and multiple event analysis,
Germany Journal of Geophysiscs, 44, 203-218.
[41].Nunziata, C., Costa, G., Marrara, F., Panza, G.F.(2000), Validated estimation of the
response spectra for the 1980 Irpinia earthquake in the eastern area of Naples, Earthquake
Spectra, 16, 643-660.
[42].Nunziata C. and Panza G.F., 2002. A contribution to the microzoning of Naples. Mem.
Società Geologica Italiana, 57,vol.2, 431-436.
[43].Panza, G.F.(1985), Synthetic seismograms: the Rayleigh waves modal summation, Journal
Geophysics, Vol.43, 153pages .
[45].Panza,G.F., C.O.Cioflan, M.Kouteva, I.Paskaleva, F.Romanelli and Gh.Mărmureanu
[46].Panza,G.F., Romanelli, F., Vaccari, F., Decanini, L., Mollaioli, F., (2002)Seismic ground
motion modelling and damage earthquake scenarios –a bridge between seismologists and
seismic engineers, ICTP Preprint, IC/2002/82.
[47].Panza, G.F., L.Alvarez, A.Aoudia, A.Ayadi, H.Benhallou, D.Benouar, Z. Bus, Y.T.Chen,
C.O.Cioflan, Z. Ding, A. El-Sayed, J. Garcia, B. Garofalo, A. Gorshkov, K. Gribovszki, A.
Harbi, P. Hatzidimitriou, M. Herak, M. Kouteva, I. Kuznetzov, I. Lokmer, S. Maouche, Gh.
Mărmureanu, M. Matova, M. Natale, C.Nunziata, I. Parvez, I. Paskaleva, R. Pico, M. Radulian,
F. Romanelli, A. Soloviev, P. Suhadolc, G. Szeidovitz, P. Triantafyllidis and F. Vaccari (2003),
Realistic Modelling of Seismic Input for Megacities and Large Urban Areas (the
UNESCO/IUGS/IGCP project 414), Episodes, 25, No.3, 160-184.
[48].Paraschiv,P.(1979), The Moesian Platform and the Hydrocarbon Deposits,
Acad.Română,Bucureşti;
[49].Radulian M., Vaccari F., Mandrescu N., Panza G. F., Moldoveanu C. (2000), Seismic
Region”, eds. G. F. Panza, M. Radulian, C.-I. Trifu, Pure and Applied Geophysics
(PAGEOPH), 157, n.1/2, Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, p.221-247;
[50].Raileanu,V., C.Diaconescu, F.Rădulescu(1994) Characteristics of Romanian Lithosphere
from Deep Seismic Reflection Profiling, Tectonophysics 139,165-185;
[51].Rădulescu,F,(1998), Seismic Models for the Crustal Structure in Romania,
[52].Romanelli, F., Bing, Z., Vaccari, F., Panza, G.F.(1996), Analytical computations of
reflection and transmission coupling coefficients for Love waves, Geophysics Journal
Interior,125, 132-138;
Methods in Computational Physics, B.A.Bold editor, Academic Press New York, 86-180;
[54].Slavov,S., I. Paskaleva, M. Kouteva, F. Vaccari, and G.F. Panza (2002), Deterministic
earthquake scenarios for the city of Sofia , ICTP Preprint IC/2002/103, accepted by PAGEOPH,
343
[55].Triantafyllidis, P., P. M. Hatzidimitriou, and P. Suhadolc (2001), 1-D Theoretical
Modelling for Site Effect Estimations in Thessaloniki - Comparison With Observations, Pure
and Appl. Geophys, 158, 2333-2347;
[56].Triantafyllidis, P., P. Suhadolc, P. M. Hatzidimitriou, A. Anastasiadis and N. Theodulidis
(2004), PART I: Theoretical Site Response Estimation for Microzoning Purposes, Pure and
Appl. Geophys (PAGEOPH), 161, 1185-1203;
[57].Uang, C.M., Bertero,V.V.(1988),Implications of recorded earthquake ground motions on
seismic design of buildings structures, Report No. UCB/EERC-88/13, Earthquake Engineering
Research Center, Berkeley, California University;
[58].Uang, C.M., Bertero,V.V.(1990), Evaluation of seismic energy in structures, Earthquake
Engineering and Structural Dynamics, 19, 77-90;
[59].Vaccari, F., Nunziata, C., Fäh, D., and Panza, G. F.(1995), Reduction of seismic
vulnerability of Megacities: the cases of Rome and Naples, Proc. Fifth Int. Conf. Seismic
Zonation, pp. 1392-1399, AFPS-EERI, Ouest Editions Presses Academiques;
Journal Interior,99, 285-295;
difference method, Geophyics, 49, vol.11, 1933-1957;
difference method, Geophyics, 51,vol.4, 889-901;
[63].Wenzel,F., Ciugudean,V., Wirth,W., Kienzle,A., Hannich,D., Bonjer,K.-P, Moldoveanu,T.,
Sokolov,V. (2000), Options for rapid ground motion assessment in Bucharest, in “Earthquake
Hazard and Countermeasures for Existing Fragile Buildings”, Lungu D., Saito T. Editors,
pp.81-91,Independent Film , Bucharest;
[64]***NIEP Earthquake Catalog http://www.infp.ro/eqsinfo.php?p=catalog;
[65].***CMT Earthquake Catalog http://www.seismology.harvard.edu/CMTsearch.html.
344
Capitolul 12
Evaluarea (neo)deterministă a efectelor seismice locale, în zona
metropolitană Bucureşti, folosind metoda analitică
12.1. Aplicabilitatea metodei analitice de evaluare a efectelor seismice locale
Metoda analiticǎ este una din metodele aplicate în ultima vreme,cu succes, în simularea
mişcǎrii seismice la suprafaţa terenului, şi la evaluarea efectelor seismice locale [13;14] şi
aceasta constǎ în aplicarea metodei sumǎrilor modale [15;16] în structurile de propagare a
undelor seismice, de la sursă pânǎ la suprafaţa terenului, descrise prin semispaţii stratificate,
aflate în contact direct. La zona de contact, între structurile de propagare (bedrock şi structura
locală) se calculează coeficienţii de transfer ai energiei seismice dintre bedrock şi structura
locală.
Considerǎm un semispaţiu, într-un sistem de coordonate cartezian, cu axa z verticalǎ,
orientatǎ în jos, iar suprafaţa liberǎ, cu stresurile verticale σxz, σyz, σzz zero, definitǎ prin planul
z=0 ca în Figura 1. Dacǎ parametrii elastici depind numai de coordonatele verticale, atunci
ecuaţiile de mişcare, pentru un mediu elastic izotrop şi omogen, sunt[5]:
∂ 2u x ∂ 2u x ∂ 2u y ∂ 2u z
ρ = ρ X + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂x 2 ∂x∂y ∂x∂z
∂ 2u x ∂ 2u x ∂μ ∂u x ∂μ ∂u z
+μ + μ + ⋅ + ⋅
∂y 2 ∂z 2 ∂z ∂z ∂z ∂x
∂ 2u y ∂ 2u y ∂ 2u x ∂ 2u z
ρ = ρY + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂y 2 ∂x∂y ∂y∂z
(1)
∂ 2u y ∂ 2u y ∂μ ∂u y ∂μ ∂u z
+μ +μ + ⋅ + ⋅
∂x 2 ∂z 2 ∂z ∂z ∂z ∂y
∂ 2u z ∂ 2u Z ∂ 2u x ∂ 2u y
ρ = ρZ + (λ + 2 μ ) + (λ + μ ) + (λ + μ ) +
∂t 2 ∂Z 2 ∂x∂z ∂y∂z
∂ 2u z ∂ 2u z ∂μ ∂u z ∂λ ⎛ ∂u x ∂u y ∂u z ⎞
+μ + μ + ⋅ + ⋅⎜ + + ⎟
∂x 2 ∂y 2 ∂z ∂z ∂z ⎜⎝ ∂x ∂y ∂z ⎟⎠
unde se considerǎ sistemul de coordonate cartezian (x,y,z), în care σij(x, t) (i=x, y, z; j=x, y, z),
indicǎ tensorul tensiunilor de ordin doi, ρ este densitatea materialului, λ şi μ sunt parametrii
Lamé, iar u reprezintǎ deplasǎrile. Condiţiile la limitǎ, ce trebuie satisfǎcute când rezolvǎm
ecuaţiile (1), sunt σzz=0, σzx=0, σzy=0 , la suprafaţa liberǎ , z=0.
Soluţia completǎ a ecuaţiei (1) poate fi prezentatǎ în formǎ integralǎ. La distanţe mari de
sursǎ (câmp îndepǎrtat), comparabile cu lungimea de undǎ, partea principalǎ a soluţiei este datǎ
de modurile Rayleigh şi Love. Presupunem cǎ neomogenitǎţile verticale ale semispaţiului sunt
modelate cu o serie de m = N − 1 straturi orizontale omogene, paralele la suprafaţa liberǎ.
Folosind notaţiile ρm = densitate, αm=viteza undelor P, βm = viteza undelor S, dm = grosimea
stratului m, putem defini:
⎧ ⎛ ⎞2
⎪ ⎜ c ⎟ − 1 daca c > α m
⎜α ⎟
⎪⎪
rα m = ⎨ ⎝ ⎠
m
2 (2)
⎪ ⎛ c ⎞
⎪− i 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ daca c < α m
⎪⎩ ⎝ αm ⎠
345
⎧ ⎛ ⎞
2
⎪ ⎜ c
⎜ ⎟⎟ − 1 daca c > β m
⎪⎪ ⎝ β m ⎠ (3)
rβ m = ⎨ 2
⎪ ⎛ c ⎞
⎪− i 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ daca c < β m
⎪⎩ β
⎝ m⎠
Folosind (2) şi (3) pentru undele Love [12], soluţia periodicǎ a ecuaţiilor elastice de
mişcare pentru stratul m se poate scrie sub forma :
( − ikr z ikr z
)
u x = u z = 0 ; u y = vm' e βm + vm'' e βm ei (ωt − kx ) (4)
şi componenta tensiunii asociatǎ acestei soluţii este :
∂u
(
σ zy = μ y = ikμrβm − vm' e βm + vm'' e βm ei (ωt −kx )
∂z
−ikr z ikr z
) (5)
unde v’m şi v’’m sunt constante. Adoptând convenţia de semn din Figura 1, termenul cu v’
reprezintǎ o undǎ planǎ a cǎrei direcţie de propagare face un unghi ctg-1 rβm cu direcţia +z ,când
rβm este real (a), şi o undǎ de propagare în direcţia +x cu amplitudine ce scade exponenţial în
direcţia +z ,când rβm este imaginar (b). Similar, termenul conţinând v’’ reprezintǎ o undǎ planǎ,
fǎcând acelaşi unghi cu direcţia –z ,când rβm este real (c), şi o undǎ de propagare în direcţia +x,
cu amplitudine crescǎtoare în direcţia +z ,când rβm este imaginar (d) .
x c x c x
c
c m-1 m-1 m-1 c m-1
θ θ
m | | | |
m c
| | | |
m+1 m m+1 m
z (a) z (b) z (c) z (d)
Figura 1.Semispaţiu într-un sistem de coordonate cartezian cu axa z verticalǎ orientatǎ în jos,
iar suprafaţa liberǎ, cu eforturile unitare verticale σxz, σyz, σzz zero, definitǎ prin planul z=0
Pentru undele SH condiţiile de contur, ce trebuie satisfǎcute la orice interfaţǎ, sunt

continuitatea componentei transversale a deplasǎrii, uy, şi continuitatea componentei tangenţiale
a efortului, σzy. In aceste condiţii satisfǎcute, putem utiliza metoda Thomson-Haskell cu
modificǎrile ei [17;30;28], pentru a calcula în mod eficient dispersia multimodalǎ a undelor de
suprafaţǎ şi, deci, seismograme sintetice în medii inelastice. Sǎ considerǎm stratul m ,cu interfaţa
(m – 1), unde stabilim originea sistemului de coordonate.Este convenabil de a folosi numai
mǎrimi adimensionale, ca de exemplu raportul u& y /c = ikuy , în loc de deplasarea uy. La interfaţa
(m – 1) avem :
( u& y / c)m-1 = ik(v;m + v’’m) (6)
(σxy)m-1 = ikμm rβm(v’’m – v’m)
în timp ce la interfaţa m avem :
( u& y / c)m = ik(v’m + v’’m)cosQm – k(v’m – v’’m)sinQm
(7)
(σxy)m = - kμm rβm (v’m + v’’m)sinQm + ikμm rβm (v’’m – v’m)cosQm
unde definim Qm = k rβm dm şi renunţǎm la termenul dependent de timp eiωt. Eliminând
cantitǎţile v’m şi v’’m în ecuaţiile (6) şi (7) se obţine :
346
( u& y /c)m = ( u& y /c)m-1 cosQm + I(σzy)m-1 (μm rβm)-1 sinQm (8)
(σzy)m = ( u& y /c)m-1 iμm rβm sinQm + (σzy)m-1 cosQm
⎛ cos Qm i sin Qm μ m rβm ⎞
Introducând matricea stratelor de pământ am = ⎜⎜ ⎟
⎟
⎝ i μ m rβm sin Q m cos Qm ⎠
Ecuaţia (8) poate fi rescrisǎ în forma matricealǎ :
⎡(u& y c )m ⎤ ⎡(u& y c )m −1 ⎤ (9)
⎢ (σ ) ⎥ = am ⎢ (σ ) ⎥
⎣ zy m ⎦ ⎣ zy m −1 ⎦
Ulterior substituind m cu valori între (N – 1) şi 0 ajungem la :
⎡(u& y c )N −1 ⎤ ⎡(u& y c )0 ⎤ (10)
⎢ (σ ) ⎥ = A⎢ (σ ) ⎥
⎣ zy N −1 ⎦ ⎣ zy 0 ⎦
A = aN-1 aN-2 ………..a2 a1 , A fiind o matrice 2 x 2
Dacǎ acum folosim ecuaţia (6) , cu m = N, şi reamintindu-ne condiţiile de graniţǎ
(interfaţǎ) ale undelor de suprafaţǎ, inclusiv condiţiile la suprafaţă liberǎ, implicǎ vN’’ = 0 şi
(σzy)0 = 0, avem :
A21 + μN rβm A11 = 0 (11)
Partea stângǎ a ecuaţiei (11) reprezintǎ funcţia de dispersie pentru undele SH, unde A21 şi
A11 sunt elemente ale matricei A. Perechea (ω, c) pentru care funcţia de dispersie este zero
reprezintǎ valorile proprii ale problemei. Valorile proprii, în acord cu numǎrul de zerouri ale
funcţiilor proprii corespunzǎtoare, uy(z,ω,c) şi σzy(z,ω,c), pot fi împǎrţite în curba de dispersie a
modului fundamental de vibraţie (care nu are câmpuri nodale), a primului mod de vibraţie
(având un câmp nodal), a celui de al doilea mod superior şi aşa mai departe. Odatǎ ce viteza de
fazǎ c a fost determinatǎ, putem calcula analitic viteza de grup, folosind teoria funcţiilor
implicite [30] şi a funcţiilor proprii [17].
Pentru undele Rayleigh (cuplaj de unde P cu unde SV), soluţiile periodice ale ecuaţiei de
mişcare elastice, pentru stratul m se pot gǎsi combinând soluţiile undelor de dilatare şi de rotaţie:
Δm =
∂u x ∂u z
∂z
+
∂x
(
= Δ me
' −ikrα z
m
+ Δ me m
)e
'' ikrα z i (ωt −kx ) (12)
pentru unde de dilatare şi:

1 ⎛ ∂u x ∂u z ⎞ (13)
δm = ⎜
2 ⎝ ∂z
−
∂x ⎠
(
⎟ = δ m e αm + δ m e αm e
' −ikr z '' ikr z
)
i (ωt − kx )
pentru unde de rotaţie, cu Δm’, Δm’’, δm’ şi δm’’ constante.

Renunţând la termenul e i (ωt −kx ) şi conform ecuaţiilor (12) şi (13) se obţin deplasǎrile :
α 2 ⎛ ∂D ⎞ β 2 ⎛ ∂δ ⎞ α 2 ⎛ ∂D ⎞ β 2 ⎛ ∂δ ⎞ (14)
u x = − m2 ⎜ m ⎟ − 2 m2 ⎜ m ⎟ u z = − m2 ⎜ m ⎟ + 2 m2 ⎜ m ⎟
ω ⎝ ∂x ⎠ ω ⎝ ∂z ⎠ ω ⎝ ∂z ⎠ ω ⎝ ∂x ⎠
{n acelaşi fel, componenta tensiunii corespunzǎtoare rotaţiei se scrie:
⎪⎧ ⎡ α 2 ⎛ ∂ 2 Dm ⎞ β m2 ⎛ ∂ 2δ m ⎞⎤ ⎪⎫
σ zz = ρ m ⎨α m2 Dm + 2 β m2 ⎢ m2 ⎜⎜ ⎟
2 ⎟
+ 2 ⎜ ⎟⎥ ⎬ (15)
⎪⎩ ⎢⎣ ω ⎝ ∂x ⎠ ω 2 ⎜⎝ ∂z 2 ⎟⎠⎥⎦ ⎪⎭
Iar componenta tensiunii asociate dilataţiei este:
⎪⎧ α ⎛ ∂ Dm ⎞⎟ β m ⎡⎛⎜ ∂ δ m ⎞⎟ ⎛⎜ ∂ δ m ⎞⎟⎤ ⎪⎫
2 2 2 2 2
σ zx = 2 β m2 ρ m ⎨− m2 ⎜⎜ ⎟ + 2 ⎢⎜ 2 ⎟
− ⎜ 2 ⎟⎥ ⎬ (16)
⎪⎩ ω ⎝ ∂x∂z ⎠ ω ⎢⎣⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂z ⎠⎥⎦ ⎪⎭
La fel ca şi la undele Love, prin iteraţie, se poate obţine funcţia de dispersie ale cǎrei
rǎdǎcini sunt valorile proprii asociate undelor Rayleigh . Dupǎ aflarea valorilor proprii, se
calculează funcţiile proprii, adicǎ, deplasǎrile şi tensiunile. Metoda sumǎrilor modale permite
347
rezolvarea într-un mod exact şi complet a ecuaţiei undelor (completǎ), pentru o pereche (ω, c)
deja consideratǎ. Altfel spus, este posibilǎ descrierea întregului pachet de unde, ce se propagǎ cu
vitezǎ de fazǎ mai micǎ decât o valoare maximǎ fixatǎ. Aceastǎ valoare maximǎ corespunde
unei viteze a undei S în semispaţiul considerat. Deci, metoda sumǎrii modale permite studiul
unei structuri formate din mai multe strate în care se considerǎ zone de vitezǎ micǎ şi detalii ale
secţiunii crustale.
α1 Ι , β1 Ι , ρ 1 Ι
α1 ΙΙ , β1 ΙΙ , ρ 1 ΙΙ
α2 , β2 , ρ α2 ΙΙ , β2 ΙΙ , ρ 2 ΙΙ
Ι Ι 2 Ι
α Ν Ι , βΝ Ι , ρ Ν Ι αΝ ΙΙ , β Ν ΙΙ , ρ Ν ΙΙ
I II
Figura 2.Aplicarea metodei sumǎrilor modale la semispaţii stratificate, aflate în contact direct
Calcularea coeficienţilor de cuplaj între bedrock (mediul I) şi structura localǎ (mediul

II, din Figura 2), se face pe considerente energetice, aici prezentǎm doar cazul undelor SH
(Love).Câmpul de unde asociat modului incident la interfaţa verticalǎ dinspre mediul I este
descris de vectorul tensiune-deplasare AI , modul sǎu de vibraţie corespunzǎtor în mediul II fiind
descris de AII conform ecuaţiei de mai jos:
AI = (u xI , u yI , u zI ,σ xxI ,σ yxI ,σ zxI ) ; AII = (u xII , u yII , u zII ,σ xxII ,σ yxII ,σ zxII (17)
Proiecţia vectorului AI pe AII poate fi definitǎ prin produsul scalar:
1
∞ (18)
( AI , AII ) = ∫ [u xI σ xxII + u yI σ yxII + u zI σ zxII − u xII σ xxI − u yII σ yxI − u zII σ zxI ]dz
2i 0
Generalizând (18), pentru oricare douǎ moduri m şi n dintr-un mediu la aceeaşi
frecvenţǎ, se poate scrie, conform [16] :
A(m ) , A(n ) = 0 if n ≠ m
(19)
(n ) (m ) 1
A ,A =± E if n=m
ω
în care E este proporţional cu energia transportatǎ de modul incident ce trece prin interfaţa
verticalǎ. Semnele în ec.18 şi 19 sunt conform convenţiei : (+) pentru undele transmise, (-)
pentru undele reflectate.
(
AT = u xT , u yT , u zT ,σ xxT ,σ yxT ,σ zxT )
AR = (u xR , u yR , u zR ,σ xxR ,σ yxR ,σ zxR )
(20)
Undele pot fi privite ca o superpozitie între modurile de propagare ale mediului II si

respectiv,ale mediului I. In fiecare secţiune orizontală, deplasarea, datorată modurilor Love,
poate fi scrisă:
[ ( ) ( )]
u y ( x, z , t ) = As cos krβ s z + Bs sin krβ s z ⋅ e i (ωt − kx ) (21)
unde As si Bs sunt constantele stratului si

348
c2
rβ s = − 1 daca c>βs
χs2
c2 (22)
rβ s = −i 1 − 2
daca c<βs
χs
unde c este viteza de fază, iar βs este viteza undelor S în sectiunea s. Astfel, în fiecare secţiune
orizontală, un mod Love poate fi considerat ca o suprapunere de unde SH incidente la o interfaţă
⎛ βs ⎞
verticală cu un unghi θ s = cos −1 ⎜ ⎟ . Din relaţia aceasta se poate vedea că, după valoarea
⎝ c ⎠
parametrului „”c, care, pentru un mod dat si o frecvenţă dată, este aceeasi pentru toate secţiunile,
şi în funcţie de viteza undelor S, care, în general, variază cu secţiunile, undele SH rezultante în
fiecare secţiune pot fi omogene (θs real) sau neomogene (θs imaginar). Coeficientii de transmisie
şi de reflexie pot fi calculaţi, în fiecare secţiune orizontală, folosind legea Snell care este valabilă
pentru o suprafaţă infinită de contact. Pentru undele SH omogene, cu amplitudine unitară,
coeficienţii sunt [1]:
2 ρ s , I β s , I cosθ s , I
bs =
ρ s , I β s , I cosθ s , I + ρ s , II β s , II cosθ s, II
ρ s , I β s , I cosθ s , I − ρ s , II β s , II cosθ s , II (23)
as =
ρ s , I β s, I cosθ s , I + ρ s , II β s , II cosθ s , II
unde θI şi θII sunt unghiurile de incidenţă şi de refracţie. Coeficientul de cuplaj la transmisie,
adică cantitatea ce descrie cum este excitată amplitudinea modului m’ în mediul II, de către
modul m al mediului I:
AT(m ) , AII(m ')
γ T(m, m') = 1 1
(24)
A (m ) , A (m )
I I
2 A (m ' ) , A ( m ' )
II II
2
Dacă vrem să consideram un mod incident cu amplitudinea suprafeţei unitate trebuie să

definim un coeficient de normare şi urmatoarea cantitatea trebuie folosită:
1
( m ,m ' ) ( m ,m ' )
AI(m ) , AI(m ) 2 AT(m ) , AII( m ' )
ΓT = γT =
AII( m ' ) , AII( m ' ) (25)
1
(m ' ) (m ' )
AII , AII 2
Coeficientul de cuplaj la reflexie poate fi definit astfel:

AR(m ) , AI(m )
γ R(m,m ') = 1 1
(m ) (m ) (m ' ) (m ' ) (26)
AI , AI 2 AII , AII 2
iar dacă modul incident are amplitudinea suprafeţei unitate:
349
1
AII(m ' ) , AII(m ' ) 2 AR(m ) , AI(m )
ΓR(m ,m ' ) = γ R(m ,m ' ) = (27)
AI(m ) , AI(m )
1
(m ) (m )
AI , AI 2
Folosind relaţia (27) şi relaţiile de ortogonalitate neschimbate, pentru o frecvenţă fixată

[29], se poate constata că singurii coeficienţi de reflexie, diferiti de zero, sunt cei referitori la
cuplajul modurilor omogene, numiţi şi coeficienţi de intracuplaj.
Pentru undele Love, vectorii tensiune-deplasare sunt:
( )
AI = 0, u yI , 0, 0,σ yxI , 0 ; AII = 0, u yII , 0, 0,σ yxII , 0 ( )
(
AT = 0, u yI , 0, 0,σ yxT , 0 )
(28)
Deoarece, în cazul incidenţei normale, nu există conversie a undelor SH în unde P-SV, produsul
scalar devine:
∞
AI , AII
1
[
= ∫ u yI σ yxII − u yII σ yxI dz
2i 0
] (29)
du y
Ţinând cont şi de: σ yx = μ = −ikμu y , putem scrie pentru termenii din
dx
numitorul relaţiei coeficientului de cuplaj la transmisie:
∞
2
( )
AI(m ), AIm = k I(m ) ∫ μ I u (yIm ) dz = ωv gI
( m ) I (m )
I
0 (30)
∞
AII(m' ), AIIm' = k II(m' ) ∫ μ II u (yII
m')
( )
(m ' ) I (m ' )
dz = ωv gII II
2
0
unde II şi vg sunt integrala energiei şi ,respectiv, viteza de grup pentru modul Love la frecvenţa
unghiulară ω. Aceste două cantităţi spectrale pot fi calculate folosind algoritmi deja cunoscuţi în
cazul semispaţiului stratificat. Numitorul coeficientului de cuplaj la transmisie este dat de:
kT(m ) + k II(m ') ( ) ∞
∫ μ II (u yT u yII )
( m) ( m')
AT , AII = (m ) (m ' ) dz (31)
2 0
Dacă introducem, în cele doua sferturi de spaţiu, interfeţe orizontale, astfel încât
rigiditatea stratului să fie aceeaşi la cele doua părţi ale interfeţei verticale, expresia de mai sus
devine:
H s +1 ∞
∫( ) ∫ (u yI )
S −1 S −1
AT(m ) , AII(m ') = ∑ μ S , II b (m )
S u (yIm )u (yII
m')
dz + ∑ μ S , II b (m )
S
(m )u (m ') dz
yII
(32)
s =0 Hs s =0 Hs
Se poate observa astfel, că integralele ce trebuie calculate în fiecare secţiune orizontală sunt:
dS
∫ (u yI )
(m )u (m ') dz , d S = H S +1 + H S (33)
yII
0
şi, folosind relaţia pentru deplasare în cazul modului Love, când c>βsI si c>βsII, relaţia de mai
sus devine:
350
dS dS
∫ (cos(k I rβIs z )cos(k II rβIIs z ))dz + w1 ∫ (cos(k I rβIs z )sin (k II rβIIs z ))dz +
o o
(34)
dS dS
+ w2 ∫ (sin (k I rβIs z )cos(k II rβIIs z ))dz +w3 ∫ (sin (k I rβIs z )sin (k II rβIIs z ))dz
o o
Aici wi sunt constante, iar soluţia analitică este uşor de obţinut. In cazul,când la ambele
părţi ale interfeţei verticale avem unde neomogene, atunci expresia de mai sus este în continuare
adevărată, dar funcţiile hiperbolice le vor înlocui pe cele trigonometrice. Când integralele
trebuie calculate, pe adâncimea unui semispaţiu omogen, atunci argumentul lor va conţine
funcţii exponentiale. Astfel integralele devin, pentu αSII<βSII<c :
∫ (e )) ∫ (e ))
dS dS
− ik I rβIs z
(
cos k II rβIIs z dz sau
− ik I rβIs z
(
sin k II rβIIs z dz (35)
o o
In final, dacă cele doua semispaţii omogene sunt în contact, integralele devin:
∫ (e )dz
∞ (36)
− ik I rβIs z − ik II rβIIs z
e
o
12.2.Spectre caracteristice structurilor de propagare

La calcularea seismogramelor sintetice (în termeni de deplasǎri, viteze, acceleraţii) avem
nevoie de întregul spectru al vitezelor de fazǎ şi de grup pentru undele de volum şi de suprafaţǎ,
ce se pot propaga prin mediul structural considerat. Estimarea contribuţiei diferitelor moduri de
vibraţie, la deplasarea rezultantǎ produsǎ de undele seismice la suprafaţa liberǎ, se face prin
calcularea analiticǎ a integralei energiei,ce se defineşte astfel[5]:
2 2
⎛ u ( z) ⎞
∞ ∞
⎛ u& ( z ) ⎞
I = ∫ ρ ( z )⎜ y ⎟ dz = ∫ ρ ( z )⎜ y ⎟ dz (37)
⎜ u ( 0) ⎟ ⎜ u& (0) ⎟
0 ⎝ y ⎠ 0 ⎝ y ⎠
Din (37) se poate observa cǎ integrala energiei I are valori mici când deplasarea
rezultantǎ la suprafaţa liberǎ (z=0) este mare. Modul fundamental de vibraţie are valorile cele
mai mici ale integralei I pe întreaga plajǎ de frecvenţe consideratǎ, deci el are contribuţia majorǎ
în deplasarea rezultantǎ la suprafaţǎ, ceea ce este valabil pentru o sursǎ seismicǎ superficialǎ
(cutremure normale), iar calcularea seismogramelor sintetice se poate face cu un numǎr relativ
restrâns de moduri. Sursele seismice cu adâncimi hipocentrale relativ mari –cum este cazul
cutremurelor intermediare – sunt capabile de a excita mai multe moduri de vibraţie în structurile
stratificate, deci contribuţia modurilor superioare începe sǎ devinǎ importantǎ, iar în calculul
deplasǎrilor la suprafaţa liberǎ trebuie considerate mult mai multe sau chiar toate modurile
posibile, ceea ce duce la creşterea timpului de calculator.
Un alt factor important, în calculul seismogramelor sintetice, prin metoda sumǎrii
modurilor, este factorul de calitate a mediului de propagare, definit ca inversul produsului dintre
viteza de fazǎ c şi atenuarea fazei respective C:
1 (38)
Q=
2Cc
Din ecuaţia (38) se poate observa cǎ factorul de calitate trebuie sǎ ia valori diferite (QP şi
QS) pentru undele P şi S în fiecare strat al structurii de propagare. De aceea modurile principale
de vibraţie, respectiv modul fundamental şi primele moduri superioare, care sunt caracterizate de
valori mici ale integralei energiei prezintǎ şi un fenomen de stratificare a factorilor de calitate:
valori mici pentru stratele superficiale (de obicei sedimentare) şi valori mai mari în adâncime.
351
S-au calculat spectrele structurii bedrock pentru capitalǎ, pentru 1,2 şi respectiv 3 Hz
(Figurile 3-7), separat pentru unde SH (Love) şi cuplul P-SV (Rayleigh), conţinând vitezele de
fazǎ, de grup, atenuarea fazei şi integrala energiei.
Pentru undele Rayleigh se observǎ cǎ atenuarea maximǎ a fazelor rǎmâne în domeniul
0,005-1Hz , în timp ce integrala energiei are valori din ce în ce mai mari odatǎ cu extinderea
domeniului de frecvenţe pentru care se calculeazǎ contribuţia fiecǎrui mod de vibraţie: de ex.
modul Rayleigh, caracteristic frecvenţei de 0,19Hz, are valori ale I (calculatǎ conform ec.37) de
10kg/m2 în spectrul de pânǎ la 1Hz, 23kg/m2 în spectrul pânǎ la 2Hz, şi doar 20kg/m2 în spectrul
pânǎ la 3Hz ,ceea ce aratǎ contribuţia majorǎ pe care o are modul respectiv de vibraţie în
propagarea undelor de la sursǎ pânǎ la amplasamentul aflat în câmp îndepǎrtat, faţǎ de epicentrul
cutremurului.
Aceastǎ observaţie este valabilǎ şi pentru undele Love, însǎ atenuarea acestora creşte, pe
mǎsurǎ ce domeniul de frecvenţe ale spectrului se lǎrgeşte (cadranul din dreapta sus în Figurile
3 si 5). Structurile locale folosite sunt cele prezentate în Capitolul 11, iar spectrele
corespunzǎtoare, calculate şi folosite pentru calcularea seismogramelor sintetice prin metoda
analiticǎ ,sunt prezentate in Figurile 8-11.
Testele de stabilitate ale rezultatelor simulǎrilor numerice prin metoda analiticǎ s-au
fǎcut prin calcularea seismogramelor la suprafaţǎ pentru o staţie cu înregistrǎri bune ale
cutremurelor puternice (SMA1-Bucureşti, Mǎgurele)
.In Figura 12 este prezentată dependenţa valorilor mişcării seismice la suprafaţa
terenului, simulate prin metoda analitică,de adâncimea hipocentrală a sursei seismice, când
mecanismul de producere (respectiv planul de falie) şi magnitudinea ramân constante.
352
353
Figura 3.Spectre structuri bedrock pentru Bucureşti bazate pe modelul „Singureni” din experimentul de refracţie seismică VRANCEA’99;viteze de
fază(km/s);viteze de grup (km/s); antenuări de fază(s/km);integrala energiei(kg/m2),frecvenţa maximă: 1,0Hz, hmax≈1100 km; unde SH(Love)
354
Figura 4.Spectre structuri bedrock pentru Bucureşti bazate pe modelul „Singureni” din experimentul de refracţie seismică VRANCA’99;viteze de
fază(km/s);viteze de grup (km/s); antenuări de fază(s/km);integrala energiei(kg/m2),frecvenţa maximă: 1,0Hz, hmax ≈1100 km;unde P-SV
(Rayleigh)
355
Figura 5.Spectre Love, bedrock Bucureşti, varianta „m” ;frecvenţă maximă:2Hz, 249 moduri de vibraţie, 689km [5]
356
Figura 6.Spectre pentru unde Rayleigh, bedrock Bucureşti, varianta „m”;frecvenţă maximă:2Hz, 259 moduri de vibraţie, 689km [5]
357
Figura 7.Spectre pentru unde Rayleigh, bedrock Bucuresti, varianta „m” ;frecvenţă maximă:3Hz, 259 moduri de vibraţie, 689km [5]
358
Figura 8.Spectre pentru unde Love,model pentru Bucureşti, considerând bedrock “Singureni” plus structura locală pentru zona NE
(INCERC);frecvenţă maximă: 2,0 Hz (0,05-2,0Hz)
359
Figura 9.Spectre pentru unde Rayleigh,model pentru Bucureşti, considerând bedrock “Singureni” plus structura locală pentru zona NE
(INCERC);frecvenţa maximă: 2,0 Hz (0,05-2,0Hz)
360
Figura 10. Spectre pentru unde Love,model pentru Bucureşti considerând bedrock “Singureni” plus structura locală S2;frecvenţă maximă:
2,0 Hz (0,05-2,0Hz)
361
Figura 11. Spectre pentru unde Rayleigh,model pentru Bucureşti ,considerând bedrock “Singureni” plus structura locală S2(Figura 2); frecvenţă
maximă: 2,0 Hz (0,05-2,0Hz)
12 24 80
10 20
a c c e l e r a \ i i [c m /s 2 ]
60
d e p l a s ` r i [c m ]
v i t e z e [c m /s ]
8 16
TRA TRA
6 12
TRA 40
4 RAD 8
RAD 20
RAD
2 VER 4
VER VER
0 0 0
60 80 100 120 140 160 60 80 100 120 140 160 60 80 100 120 140 160
a d @n c im e h ip o c e n tr a l` [km] a d @n c im e h ip o c e n t r a l` [km] a d @n c im e h ip o c e n tr a l` [km]
Figura 12.Dependenţa valorilor seismice la suprafaţa terenului, simulate prin metoda
analitică, de adâncimea hipocentrală, a sursei seismice, când mecanismul de producere,
respectiv, planul de falie şi magnitudinea rămân constante.
Simulările s-au efectuat calculând separat fiecare din componente[5]: radiala (RAD-
figurată cu albastru), transversala (TRA-linia roşie) şi verticală (VER-reprezentată cu verde).Din
Figura 12 se poate observa că valorile maxime ale mişcării seismice la suprafaţă se obţin pentru
adâncimile hipocentrale de 100 şi 110 km, atât pentru componenta radială, cât şi pentru cea
transversală, în timp ce componenta verticală pare mai puţin sensibilă la variaţia acestui
parametru şi prezintă un maxim puţin diferenţiat, la valoarea de 60 km. Unghiul de înclinare
(dip) al faliei / al rupturii, produse de cutremurele intermediare, influenţează în mod similar
valorilor tuturor componentelor mişcării seismice la suprafaţă, după cum se poate observa din
Figura 13, în care s-a păstrat aceeaşi reprezentare a componentelor (RAD-albastru, TRA-roşu şi
VER-verde).
Figura 13.Variatia componentelor RAD,TRA si VER in funcţie de unghiului de înclinare (dip)

al faliei/rupturii produse de cutremurele intermediare vrâncene.
Valorile maxime ale mişcǎrii terenului se obţin pentru înclinǎri din intervalul 0-10 grade
(plan de faliere aproape orizontal ceea ce nu s-a observat niciodată pentru cutremurele
intermediare vrâncene, indiferent de magnitudinea lor) şi pentru intervalul 70-80 grade, ceea ce
reprezintă planul de faliere destul de apropiat de verticală, posibilitate ce se poate realiza în zona
362
Vrancea, reamintindu-ne faptul cǎ înclinǎrile planelor de falie determinate pentru cutremurele
puternice (Mw>5,5 ), variază între 60 şi 85 grade. De asemenea, din Figura 13 se observă că
radiaţia calculată sintetic, prin aceasta metodă, pentru sursele intermediare vrâncene, reproduce
cu realism distribuţia determinată din înregistrarile seismice. Aceeaşi observaţie este valabilǎ şi
pentru rezultatele prezentate în Figura 14, în urma testǎrii stabilitǎţii rezultatelor simulǎrilor
numerice prin metoda analitică atunci ,când unghiul direcţiei de mişcare pe planul de falie (rake)
variază în domeniul teoretic posibil 0-360°.Valorile maxime ale deplasǎrilor D, vitezelor V şi ale
acceleraţiilor A la suprafaţa liberǎ se realizeazǎ concomitent pentru toate cele trei componente
(RAD, TRA, VER), când rake ia valori între 15 şi 75 grade. De notat faptul cǎ distribuţia polarǎ
prezentatǎ în Figura 14 nu este simetricǎ, maxime ale valorilor D,V,A la suprafaţǎ realizându-se
şi când rake variazǎ în intervalul 180-255 grade. Valorile rake, determinate cu ajutorul
înregistrǎrilor şi folosite pentru simularile cutremurelor puternice în metoda hibridǎ, sunt : 97°
pentru evenimentul din 31.05.1990, 101° pentru cel din 30.05.1990, 104° în 30.08.1986 şi 114°
la cel mai recent 27.10.2004 (MW=6.0).
Ultimul test, pe care noi l-am considerat necesar pentru aceastǎ metodǎ, este studiul
distribuţiei valorilor mişcǎrii seismice la suprafaţǎ, determinate de variaţia azimutului faliei
(strike), reprezentat în Figura 15.
Variaţiile valorilor maxime la suprafaţǎ pentru deplasǎri, viteze şi acceleraţii, sunt
absolut similare pentru componentele RADialǎ şi VERticalǎ, ceea ce concordǎ cu fenomenele
reale, observate în propagare, de cuplajul undelor P şi SV. Pentru componenta TRAnsversalǎ a
mişcǎrii seismice, se observǎ un comportament asimetric diferit de cel al undelor Rayleigh
(cuplajul P-SV). Maximele pentru componentele RAD şi VER sunt dispuse simetric şi se
realizeazǎ pentru intervalul 75°-135° , şi tot simetric, maximele de mai micǎ importanţǎ
corespund intervalului 255°-315° de variaţie strike. Pentru componenta TRA, maximele cele
mai importante sunt în intervalul strike <135°-180°> , ce nu corespunde mecanismului general al
cutremurelor vrâncene puternice, pentru care azimutul faliei variazǎ între 208° şi 308° .
Simulǎrile numerice ale mişcǎrii seismice la suprafaţa terenului s-au făcut pentru un
numǎr de 5 locaţii, aflate pe 2 structuri locale diferite, ale caror spectre sunt prezentate in
Figurile 8 si 10 pentru undele Love, respectiv 9 si 11 pentru undele P-SV (Rayleigh) în
municipiul Bucureşti, pentru cutremurul de referinţǎ din analiza noastrǎ şi anume cutremurul
vrâncean din 30 august 1986. Parametrii de simulare sunt : longitudine 26.49, latitudine 45.52,
hipocentru 131 km, soluţii plan de faliere : strike=227°, dip=65°, rake=104° , forme de undǎ
calculate pentru o unitate convenţionalǎ de moment seismic 107 N⋅m şi scalate pentru Mw=7,1.
Pentru a urmǎri contribuţia modurilor de vibraţie în simularea mişcării seismice la
suprafaţa terenului, precum şi pentru stabilirea criteriilor de completitudine ale seismogramelor
simulate în termeni de deplasări, viteze si acceleraţii pe fiecare dintre cele 3 componente ale
mişcarii seismice, s-au sumat progresiv modurile de vibraţie (50,100,150,200 şi toate modurile),
comparǎndu-se în acelaşi timp semnalul sintetic cu cel real înregistrat şi filtrat pe domeniul de
simulare, urmărindu-se reproducerea caracteristicilor principale ale semnalelor înregistrate :
valoare maximă (s-a înregistrat doar acceleraţia,iar viteza şi deplasarea s-au obţinut prin
prelucrările ulterioare ale acestor semnale), lungimea în timp a seismogramei, conţinut (spectru)
de frecvenţe, spectre de răspuns cu grade de amortizare 0,5,10 şi respectiv 20%.
363
Figura 14. Reprezentarea polară a distribuţiei valorilor deplasării, vitezei si acceleraţiei la suprafata terenului, produse de un cutremur puternic
intermediar cu hipocentrul la 131km, Mw=7,1, funcţie de unghiul de alunecare pe falie (rake)[5]
364
Figura 15. Reprezentarea polară a distribuţiei valorilor deplasării, vitezei şi acceleraţiei la suprafata terenului produse de un cutremur puternic
intermediar cu hipocentrul la 131 km, Mw=7.1 , funcţie de azimutul faliei (strike)[5]
50 moduri 100 moduri 150 moduri 200 moduri
2 4 2 2
2
0 0 0
0
-2 -2 -2
-2
-4 -4 -4
-4 -6 -6 -6
Deplasare [cm]
Deplasare [cm]
Deplasare [cm]
Deplasare [cm]
-6 -8 -8 -8
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
timp [s] timp [s] timp [s] timp [s]
4 12 15 15
2 8 10 10
4 5 5
0 0
0 0
-2 -5 -5
-4
Viteza[cm/s]
Viteza[cm/s]
-4 -10
Viteza[cm/s]
Viteza [cm/s]
-10
365
-8
-6 -12 -15 -15
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
12 30 60 60
8 20 40 40
4 10 20 20
0 0 0 0
-4
-10 -20 -20
-8
-40
Acceleratie [cm/s2]
Acceleratie [cm/s2]
-20 -40
Acceleratie [cm/s2]
Acceleratie [cm/s2]
-12
40 60 80 100 0 20 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Figura 16.Forme de undă sintetice, generate cu metoda analitică, prin sumări progresive de moduri de vibraţie ale undelor Love (componentele
TRAnsversale ale mişcării seismice la suprafaţă) pentru evenimentul de referinţă 30.08.1986, Mw=7,1 cu planul principal de faliere dip=65°,
rake = 104° şi strike=227° la staţia BMG-Măgurele cu distanţa epicentrală 135,87km[5]
50 moduri 100 moduri 150 moduri 200 moduri
2 4 3
3
0 0 0
0
-2 -3 -3
-4
-4 -6 -6
Deplasare [cm]
Deplasare [cm]
Deplasare [cm]
-9
Deplasare [cm]
-6 -8 -9
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
8 15 20 24
10 15 16
4 10
5 8
5
0 0 0 0
-4 -5 -5 -8
Viteza[cm/s]
Viteza[cm/s]
Viteza[cm/s]
Viteza [cm/s]
-10 -10
366
-8 -15 -15 -16
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
12 80 80
20 60
8
40 40
4 0 20
0 0 0
-20
-4 -20
-8 -40 -40 -40
Acceleratie [cm/s2]
-60
Acceleratie [cm/s2]
Acceleratie [cm/s2]
Acceleratie [cm/s2]
-12
40 60 80 100 0 20 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Figura 17. Forme de undă sintetice generate cu metoda analitică, prin sumări progressive de moduri de vibraţie ale undelor Love (componentele
TRAnsversale ale mişcării seismice la suprafaţă), pentru evenimentul de referinţă 30.08.1986, Mw=7,1 cu planul principal de faliere dip=65°,
rake = 104° şi strike=227° la statia BMG-Magurele cu distanţa epicentrală 135,87km.Linia roşie – cazul transmisiei de energie mod-mod
(intracouplig) , linia neagră -cazul transmisiei de energie “încrucişat” între moduri (crosscoupling)[5].
De remarcat că spectrele structurilor de propagare a semnalului seimic, din focarele
vrâncene intermediare pânǎ la suprafaţa terenului în capitalǎ ,conţin între 202 şi 218 moduri de
vibraţie, uneori foarte apropiate ca valori, ceea ce a necesitat frecvente modificări în programele
de calcul pentru evitarea erorilor numerice şi îmbunatăţirea subrutinelor, urmărire şi decelare
(identificare) a modurilor de vibratie. In Figura 16 s-au reprezentat formele de undǎ sintetice,
obţinute la suprafaţă, pentru locaţia staţiei BMG-Măgurele, la cutremurul de referinţă VR86 ,
Mw=7,1 pentru domeniul de frecvenţe 0,005-1Hz, sumând progresiv modurile de vibraţie: se
poate constata cǎ şi în cazul cutremurelor intermediare, mai mult de 50% din energia seismică
este transportatǎ de primele moduri de vibraţie, dar pentru completitudinea semnalului seismic
nu se pot utiliza,nici măcar chiar în seismologia inginereasca ,forme de undă sintetice calculate
cu mai puţin de 200 moduri de vibraţie.Această particularitate a rezultatelor primare, obţinute cu
metoda analitică pentru cazul cutremurelor intermnediare din Vrancea, este datorată, atât
adâncimii mari a focarelor, cât şi incertitudinilor legate de cunoaşterea structurilor de propagare
pe distanţe epicentrale, variind între 130 si 200 km. Un alt aspect nou şi important ,din punct de
vedere teoretic, pe care l-am investigat cu această metodă este modul de transmisie a energiei ,la
interfaţa bedrock-structură locală, fapt pentru care s-au calculat seismograme cu diferite
configuraţii ale coeficientilor de cuplaj : cazul “clasic” de transmisie a energiei unui mod din
structura I, aceluiasi mod din structura II(intracouplig) şi câteva scheme de transmisie a energiei
unui mod din strcutura I către moduri superioare şi inferioare de vibraţie ale structurii II
(crosscoupling). Câteva din rezultatele acestor simulari sunt prezentate în Figurile 16 şi 17 din
care se poate observa contribuţia covârşitoare a modului “încrucişat” de transmisie a energiei
seismice, în cazul sumǎrilor a 200 moduri de vibratie din fiecare structurǎ, observându-se
creşteri ale amplitudinilor maxime de 28% în acceleraţii.
Bibliografie
[1].Aki, K. & Richards, P.G.,Quantitative Seismology,Freeman and Co.,San Francisco, 1980;
[2].Cioflan, C.O., Moldoveanu, C.L., Apostol, B.F., Panza, G.F., Mărmureanu, Gh. (2002),
May 30-31,1990 Vrancea Earthquakes, The Abdus Salam Centre for Theoretical Physics,
IC/2002/25, 30pag;
[3].Cioflan, C.O., Apostol, B.F., Moldoveanu, C.L., Panza, G.F., Mărmureanu, Gh. (2004)
Deterministic approach for the seismic microzonation of Bucharest; Pure and Applied
Geophysics (PAGEOPH), 161, n.5-6, March 2004, special issue: Seismic Ground motion in
Large Urban Areas; Editors: Panza, Nunziata, Paskaleva; Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland,
ISSN 0033-4553, pp. 1149-1164;
[4].Cioflan,C.O.,(2008). Proiect 083/ 2001- 2004, MENER.Microzonarea seismică a unor zone
dens populate.Exemplu pentru Bucureşti.Rapoartele ştiinţifice 1-7.Director proiect Gheorghe
Mărmureanu;
[5].Cioflan,C.O.(2008).Cercetări privind efectele locale ale terenului în vederea evaluării şi
reducerii riscului seismic,Teza de doctorat,Cap.3,Biblioteca IFA, Conducator de doctorat:Gh.
Marmureanu;
[6].Enescu, D., Pantea, A., Smalbergher, V.(1979), Spectre Fourier şi accelerograme sintetice
ale mişcării terenului produsă în zona Bucureşti de puternicul cutremur vrâncean din 4 martie
1977, in “Cercetări seismologice asupra cutremurului din 4 martie 1977”, Cornea I.& Radu
C.Editori,Editura Institutului Central de Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 659- 677.
[7].Enescu, D., Smalberger, V. (1980), Directivity functions and theoretical issoseismal lines of
the strong Vrancea earthquakes, Rev.Roum.Geol., Geophys., Geogr., Ser.Geophys, 24, 2, 235-
254.
[8].Enescu,D.(1981), Contributions to the knowledge of the geometrical and physical para-
meters of Vrancea earthquake foci,Rev.Roum.Geol.,Geophys.,Geogr.,Ser.Geophys.,25, 17-34.
367
Carpahtians Arc Bend, based on studies of Vrancea earthquakes,Revue Roumaine de
Geophysique, 34, 17-34
[10].Enescu,D., D.Danchiv , (1992)Lithosphere Structure in Romania II: Thickness of
de Geophysique, 40, 11-31.
[12].Enescu, D., Mărmureanu, Gh., Enescu, B.D.(2001), Un procedeu de estimare a hazardului
seismic generat de cutremurele din Vrancea şi aplicarea lui. I.Cutremurul etalon (de referintă), A
doua conferinţă naţională de inginerie seismică , Bucureşti, 8-9 noiembrie 2001, vol.I, p.1-11
[13].Fäh, Donat (1991), Stima del motto sismico del suolo in bacini sedimentari, Teza de
doctorat, Universitatea din Trieste
[14].Fäh, D., Suhadolc,P., and Panza, G.F. (1993),Variability of seismic ground motion in
complex media:the Friuli area (Italy).In “Geophysical Exploration in Areas of Complex
Geology, II” (eds.Cassinis,R., Helbig,K. and Panza, G.F.), J.Appl.Geophys, 30, 131-148
estimation of seismic ground motion in Megacities: the case of Rome, Earthquake Spectra, 9,
643-668.
[16].Fäh, D. and Panza, G.F. (1994), Realistic modelling of observed seismic motion in complex
sedimentary basins, Anali di Geofisica, 37, 6, 1771-1797.
[17].Florsch, N., Fäh, D., Suhadolc, P., Panza, G.F.(1991), Complete synthetic seismograms for
high-frequency multimode SH-waves, PAGEOPH, 136, 529-560
intermediate-depth Vrancea earthquakes, Geophys. Int. J. 151, 879-889.
layered media, BSSA, 54, 377-394.
[20].Iosif,S., Strestik, J., Iosif, T.(1979), Analiza frecvenţa-timp a oscilaţiilor generate de
Fizică, Bucureşti, noiembrie 1979, pag. 643- 658.
[21].Mărmureanu, Gh.,Cioflan C.O.,Apostol B.F.(2001).An attempt on microzoning of
Bucharest:Albanian Journal of Nature and Technical Sciences (AJNTS), Academy of Sciences
of Albania, 10, pp.21-34.
[32].Mândrescu N (2004), Microzonarea seismică a unor zone dens populate. Exemplu pentru
Bucuresti, Contract 083/2001-2004,MENER,Raport Final al Proiectului MENER ;
n.1/2, Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland, ISSN 0033-4553, p.249-267
[24].Moldoveanu, C.L. and Panza, G.F. (2001), Vrancea source influence on local seismic response
in Bucharest; Pure and Applied Geophysics (PAGEOPH), 158, n.1-2 Birkhäuser Verlag, Basel,
Switzerland, ISSN 0033-4553, pp. 2407-2429.
[25].Panza, G.F.(1985), Synthetic seismograms: the Rayleigh waves modal summation, Journal
Geophysics, Vol.43, 153pages .
[27].Panza,G.F., C.O.Cioflan, M.Kouteva, I.Paskaleva, F.Romanelli and Gh.Mărmureanu
368
[28].Panza, G.F., L.Alvarez, A.Aoudia, A.Ayadi, H.Benhallou, D.Benouar, Z. Bus, Y.T.Chen,
C.O.Cioflan, Z. Ding, A. El-Sayed, J. Garcia, B. Garofalo, A. Gorshkov, K. Gribovszki, A.
Harbi, P. Hatzidimitriou, M. Herak, M. Kouteva, I. Kuznetzov, I. Lokmer, S. Maouche, G.
Mărmureanu, M. Matova, M. Natale, C.Nunziata, I. Parvez, I. Paskaleva, R. Pico, M. Radulian,
F. Romanelli, A. Soloviev, P. Suhadolc, G. Szeidovitz, P. Triantafyllidis and F. Vaccari (2003),
Realistic Modelling of Seismic Input for Megacities and Large Urban Areas (the
UNESCO/IUGS/IGCP project 414), Episodes, 25, No.3, 160-184.
[29].Romanelli, F., Bing, Z., Vaccari, F., Panza, G.F.(1996), Analytical computations of
reflection and transmission coupling coefficients for Love waves, Geophysics Journal
Interior,125, 132-138.
Methods in Computational Physics, B.A.Bold editor, Academic Press New York, 86-180.
Journal Interior,99, 285-295
difference method, Geophyics, 51,vol.4, 889-901
[34]*** NIEP Earthquake Catalog http://www.infp.ro/eqsinfo.php?p=catalog
369
Capitolul 13
Evaluarea cantitativă a efectelor neliniare pe traseul: focar-roca de
bază (amplasament Bucureşti)-suprafaţa liberă a terenului
13.1.Răspunsul neliniar al terenului aferent zonei metropolitane Bucureşti

In această analiză pornim de la unele măsurători, făcute,în 6 foraje, pe raza municipiului
Bucureşti, privind variaţia acceleraţiei maxime(amax ) cu adâncimea, în cazul cutremurului din 27
octombrie 2004(MW =6,00), chiar dacă acest cutremur este de mică magnitudine. Acest cutremur
a fost înregistrat în 6 foraje de către INCERC/CNSRR [2], la diferite adâncimi şi la suprafaţa
liberă (free field) a terenului, în locaţiile UTCB(Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti),
CNSRR(Centrul National pentru Reducerea Riscului Seismic)/ INCERC, Inspectoratul pentru
Situaţii Urgenţă(ISU)-Sediul central, Spitalul municipal şi la Primaria mun.Bucureşti. Aceste
date au fost prezentate la First European Conference on Earthquake Engineering and
Seismology, Geneva, Switzerland, 3-8 September 2006, in Paper no:515 (Tabelul 1).
Tabel 1.Amplificarea valorilor PGA inregistrate la diferte adâncimi in Bucureşti

Forajul Adâncimea Senzorul de Senzor de la suprafaţă, K2
senzorului K2 adâncime K2 /free field
Adanci- amax Adan- amax amax Amplificarea
mea h 1 cimea 2 3 3:1 3:2
1 UTCB NS 0.0165 g 0.0285g 0.0349 g 2.115 1.225
EW -78 m 0.0231 g -28 m 0.0146g 0.0584 g 2.528 4.000
V 0.0098 g 0.0111g 0.0344 g 3.510 3.099
2 UTCB NS 0.0156 g 0.0216 g 0.0416 g 2.667 1.926
EW -66 m 0.0235 g -28 m 0.0168 g 0.0409 g 1.740 2.435
V 0.0070 g 0.0115 g 0.0248 g 3.543 2.157
3 CNSRR/ NS 0.0113 g 0.0139 g 0.0297 g 2.628 2.137
INCERC EW -153 m 0.0114 g -24 m 0.0125 g 0.0296 g 2.596 2.365
V 0.0067 g 0.0083 g 0.0249 g 3.716 3.000
4 ISU NS 0.0127 g 0.0203 g 0.0290 g 2.283 2.283
Central EW -68 m 0.0194 g -28 m 0.0131 g 0.0492 g 2.536 3.756
V 0.0088 g 0.0112 g 0.0340 g 3.864 3.036
5 Primăria NS 0.0132 g 0.0166 g 0.0298 g 2.258 1.795
capitalei EW -52 m 0.0222 g -28 m 0.0377 g 0.0790 g 3.559 2.095
V 0.0096 g 0.0118 g 0.0331 g 3.448 2.805
6 Spitalul NS 0.0126 g 0.0116 g 0.0546 g 2.459 4.707
municipal EW -70 m 0.0181 g -30 m 0.0185 g 0.0445 g 2.459 2.405
V 0.0089 g 0.0082 g 0.0508 g 5.708 6.195
Din acest tabel, se vede împrastierea valorilor acestor amplificări ale PGA ,înregistrate
de către INCERC/CNSRR între senzorii K2 introduşi la diferite adâncimi , cuprinse între -153
m şi suprafaţa liberă a terenului.Dacă luăm în considerare raportul valorilor maxime ale
acceleratiilor (peak acceleration), în fiecare caz în parte, se poate observa că acesta variază
între 2,115 si 5,708 cu o medie de 3,912. In forajul de la Primaria Capitalei, se constată o
creştere pe componenta EW de la 22,2 cm/s2 la 79 cm/s2, adică, de 3,559 ori pe intervalul de
adâncime de la -52 m la cota 0,00 m de la suprafaţa terenului.
Acest cutremur din 27 oct.2004 (MW=6,00) este relativ mic ca magnitudine ,deci aceste
amplificări nu sunt atât de puternic influenţate de comportarea neliniară a pamânturilor din
fiecare strat. Cea mai importantă observaţie obţinută, în urma prelucrării accelerogramelor
370
înregistrate pe raza municipiului Bucureşti, este cea privind domeniul perioadelor fundamentale
si, aşa cum se vede,aceste perioade sunt cuprinse între 0,1 şi 0,6 secunde(Figura 1) pentru
cutremurul din 27 octombrie, 2004 (MW=6,0).Ele sunt departe de cele obţinute în timpul
cutremurelor puternice (MW ≥ 7,00), a căror valoare poate fi, in jurul valorii de 1,54
secunde(Figura 1) şi din Figura 1 (Capitolul 10). Pentru componentele orizontale (longitu-
dinala-L, transversala-T) se observǎ scǎderea ordonatǎ, direct proporţionalǎ a perioadei cu
magnitudinea cutremurului,dar fenomenul nu se observă la componenta verticalǎ. La primele 3
cutremure s-au folosit înregistrǎrile TIT(Titan) , iar pentru cutremurul din 27 oct. 2004 s-a
folosit înregistrarea celei mai apropiate staţii (BST).
Dacă ne referim la comportarea neliniară a pământurilor(rocilor degradate) din fiecare
strat, atunci trebuie arătat că acest subiect a constituit şi încă constituie obiectul a numeroase
cercetări teoretice şi experimentale, atât în studiile mai vechi,cât şi în cele mai noi[5,12].S-a
studiat atât aspectul calitativ, cât şi cel cantitativ al neliniarităţii.
In anul 1993, Aki[1] scria:"Nonlinear amplification at sediments sites appears to be
more pervasive than seismologists used to think. Any attempt at seismic zonation must take
into account the local site conditions and this nonlinear amplification".Tot el spune în finalul
acestui articol că în acest secol XXI "It will open up a new challenge for seismologists and
engineers studiing nonlinear site effects in 2-D and 3-D irregular geological structures,
leading them to a fascinating research subject in nonlinear physics" (Aki,1993,idem).
Structurile geologice ,conţinutul de frecvenţe al semnalului seismic şi comportarea
neliniară a pamanturilor(roci degradate) din fiecare strat, în timpul cutremurelor puternice
vrâncene, sunt responsabile pentru această disipare a datelor.
Poate că cel mai critic moment din analiza dinamica(seismică) a sistemului teren-
structura este tocmai evaluarea, cât mai aproape de realitate, a caracteristicilor dinamice ale
pământurilor din stratele cuprinse între roca de bază şi suprafaţa liberă a terenului
Comportarea terenului în timpul unui cutremur poate fi explicată ţinând seama şi de
structura geologică de suprafaţă, în locul unde este studiat acest fenomen. Observaţii de teren
clasice şi recente au aratat ca distrugerile provocate de cutremure sunt mai importante în
bazinele sedimentare decât pe structurile caracterizate de roci tari.
Evidenţierea efectelor neliniare necesită o înţelegere simultană a: (i)- efectelor sursei
seismice;(ii)- drumului de propagare focar-roca de bază şi, (iii)-condiţiilor geologice locale.
Condiţiile geologice locale joacă cel mai important rol pe acest traseu focar-roca de bază-
suprafaţa liberă a terenului. Dificultatea pentru seismologi, în demonstrarea efectelor neliniare
ale amplasamentului, rezultă din dificultatea separării efectelor de sursă de cele ale propagării
de la sursă până în amplasament.
Principalul fenomen responsabil de amplificarea locală a terenului în ariile cu sedimente
neconsolidate este dat de “capturarea” undelor seismice în strate, datorită contrastului de
impedanţă seismică, definită ca produsul dintre viteza undelor seismice şi densitatea sa medie;
contrast ce există între stratele sedimentare şi roca de bază (bedrock). Interferenţa dintre aceste
unde captate conduce la fenomene de rezonanţă, ale caror structuri şi frecvenţe caracteristice se
corelează bine cu structura geometrică şi geotehnică a stratelor sedimentare de suprafaţă.
Bucureştiul este situat în Câmpia Română, la circa 150 - 175 km distanţă de zona
epicentrală Vrancea, acolo unde se produc cutremure distructive de energie mare, circa 2 - 3
evenimente/ 100 ani cu MW > 7, la adâncimi intermediare ( 70 - 180 km).
Geologia locală a Bucureştiului este caracterizată de 7 complexe sedimentare distincte şi
ele au fost descrise în Capitolul 10 (Figura 12).
In cazul unei structuri stratificate orizontal (structura 1D), această “prindere în capcană”
afectează numai undele de volum care se propagă multiplu în stratele de suprafaţă. Atunci când
avem structuri 2D sau 3D, adică, avem neomogenităţi laterale, precum variaţii ale grosimii
sedimentelor, sunt afectate şi undele de suprafaţă.
371
4 4 4
vr86-L vr86-T vr86-Z

vr901-L vr901-T vr901-Z
vr902-L vr902-T vr902-Z
3 vr2004-L 3 3
vr2004-T vr2004-Z
2 2 2
372
S A c u a m o rt i z a re 5 % n o rm a t
1 1 1
0 0 0
0 1 2 3 0 1 2 3 0 0.4 0.8 1.2
Perioada [s] Perioada [s] Perioada [s]
Figura 1.Perioadele de vibraţie pentru zona TIT-BST(INC), determinate din înregistrǎrile cutremurelor intermediare vrâncene din 30 august, 1986
(MW=7,1), 30mai, 1990 (MW=6,9); 31 mai, 1990 (MW=6,4) şi 27 octombrie, 2004 (MW=6.0),pentru fracţiunea de amortizare critică , ξ =5%.
Pe de altă parte, materialele din fiecare strat au un comportament puternic neliniar în
condiţiile încărcărilor ciclice(seismice) mari. Testele de laborator efectuate pe coloanele
rezonante Hardin şi Drnevich arată reducerea modulului de forfecare (G) şi creşterea amortizării
(D%), pe măsură ce deformaţiile specifice (γ) trec de 10-4 %, adică, G=G(γ) şi D=D(γ). Acest
fapt duce la relaţii puternic neliniare între tensiuni şi deformaţiile produse de cutremurele
puternice. Cănd deformaţiile pamănturilor(rocilor degradate) sunt relativ mici, folosirea unui
model elastic pentru a descrie comportarea pământului este justificată, ceea ce este valabil,
oarecum, pe traseul sursa seismică- roca de bază a amplasamentului studiat(Rapoartele Amax(2D)
/Amax(1D),Capitolul 11.4). La seisme puternice, însă, deformaţiile pot fi mari, iar materialele din
structura geologica superficială vor avea comportament neliniar.
Un exemplu pentru prundişuri cu nisip, determinat experimental pe coloanele rezonante
Hardin şi Drnevich ,este arătat în Figura 2, inclusiv valorile normalizate pentru G(daN/cm2 ) si
D(%), în cazul unui cutremur cu magnitudinea MGR = 6,1 şi al unui cutremur cu magnitudinea
MGR=7,2 ca cel din 4 martie 1977. La cutremure mici,deformatiile specifice sunt mici şi atunci
ne plasăm în partea stânga a figurii; la cutremurele mari ,cu magnitudini peste 7,00, deformaţiile
specifice sunt mai mari şi ne situăm în partea dreaptă a figurii. In consecinţă, răspunsul
sistemului format din materiale vâscolestic neliniare(argile,marne,nisipuri etc.) supus,de
exemplu,la undele de forfecare verticale(SH) este departe de a fi liniar. In acest caz, ecuaţia de
mişcare devine:
∂ 2U 2 ( x1 , t ) ∂ 3U 2 ( x1 , t ) ∂ 2U 2 ( x1 , t )
G +η =ρ (1)
∂x12 ∂t∂x12 ∂t 2
unde: G=G(γ,ω,σ;h,…); η=η(γ;D%,ω,σ;h,…), ωη=2GD; ρ=ρ(γ,p,ω,σ,h…); G(daN/cm2) este

funcţia modul de torsiune dinamică, iar D(%) este funcţia de amortizare la torsiune; ambele
sunt funcţii de lunecarea specifică (γ), frecvenţa(ω), efortul unitar sferic static preexistent în
coloana rezonantă (σ), adâncimea probei (h); densitatea rocii (ρ), presiunea din coloana(p),
vâscozitatea (η) etc.
Figura 2.Curbe normalizate neliniare pentru nisip cu prundiş obţinute în coloanele rezonante
Hardin şi Drnevich (INCD Fizica Pământului),inclusiv poziţionarea celor două cutremure cu
magnitudinile MGR=6,1(Mai 31,1990), respectiv ,MGR =7,2 (4 martie 1977)
373
Cu alte cuvinte ,detectarea din punct de vedere seismologic a efectelor neliniare într-un
amplasament cere o înţelegere simultană a efectelor de sursă ale cutremurului,a drumului
parcurs de undele seismice, a condiţiilor geologice locale,a comportării neliniare a pământurilor
din fiecare strat (Figurile 3 si 4).Dificultatea pentru seismologi, în demonstrarea efectelor
neliniare ale amplasamentului, rezidă tocmai în dificultatea separării efectelor de sursă de
cele ale propagării de la sursă până în amplasament.
Figura .3.Relaţia neliniară dintre funcţia modul de torsiune dinamică G(γ) şi lunecarea
specifică (γ), determinată experimental în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich (INCD Fizica
Pământului)-Valori normalizate pentru diferite roci.
Figura 4.Relaţia neliniară dintre funcţia de amortizare la tordiune(D%) şi lunecarea

spefică(γ),determinată experimental în coloanele rezonante Hardin şi Drnevich (INCD Fizica
Pământului).Valori normalizate pentru diferite roci
374
13.2.Evaluarea cantitativă a efectelor neliniare folosind factorii de amplificare
spectrală(FAS)
In proiectarea antiseismică a centralelor nuclearo-electrice şi a altor obiective de
importanţă deosebită( baraje,construcţii militare, spitale, şcoli etc.) se desemnează cutremurul
de proiectare în termenii unui set de curbe ,cunoscute ca spectrul de proiectare, pentru diferite
valori ale fracţiunilor de amortizare critică ζ %. Spectrul de răspuns calculat nu este acelaşi cu
spectrul de proiectare specificat. Comisia pentru Energie Atomica din SUA [3] si Agenţia
Internaţionala Nucleară de la Viena, prin Regulatory Guide 1.60 şi NS-G-33,defineşte spectrul
de proiectare ca o relaţie, relativ aplatizată, dintre acceleraţie, viteză, deplasare şi
perioadă,obţinută prin analizarea, evaluarea si combinarea statistică a unui număr de spectre de
răspuns ale unor cutremure puternice, înregistrate sau generate, folosindu-se, in final, aşa numiţii
factori de amplificare spectrală (FAS) pentru răspunsul elastic[14].
In realitate , răspunsul nu este în domeniul elastic , iar factorii de amplificare spectrală
sunt neliniari şi puternic dependenţi de magnitudinea cutremurului, mai ales pentru cutremurele
vrâncene şi pentru structura geologică a zonei metropolitane Bucureşti. In Figura 5 sunt
prezentate spectrele de proiectare pentru iradiatorul de la IFIN-HH Măgurele[6], pentru cele 2
nivele de proiectare SDE(0,2g) şi DBE (0,4g), şi, aşa cum se vede, valorile spectrale nu sunt
duble în cazul DBE făţă de nivelul SDE[9]
Cutremurele vrâncene din 30 august 1986(MGR=7,0) şi din 30 mai 1990(MGR = 6,7) au
fost înregistrate la staţia seismică Bucureşti –Măgurele,în apropierea acestui iradiator şi,în urma
prelucrarii datelor au rezultat valorile din Tabelul 2,inclusiv rapoartele av/ah pentru fiecare
componentă. Semnificaţia notaţiilor: amax,vmax şi dmax sunt valorile maxime ale
acceleratiilor,vitezelor şi le deplasărilor din accelerogramele înregistrate după ce s-a făcut
prelucrarea lor, folosind procedurile CALTECH-IZIIS, iar Samax Svmax si Sdmax sunt valorile
spectrale maxime pentru acceleraţiile absolute,vitezele şi deplasările relative ,pentru fracţiunea
de anortizare critică, ξ= 5%.
Figura 5a.Spectrul de proiectare-Iradiator IFIN-HH Măgurele.Nivel SDE , amax =0,20 g
375
Figura 5b.Spectrul de proiectare-Iradiator IFIN-HH Măgurele.Nivel DBE , amax =0,40 g
Tabelul 2.Date privind cutremurele din 1986 si 1990 înregistrate la Bucureşti-Măgurele

Cutremurul Componenta amax vmax dmax Samax Svmax Sdmax av/ah
2
cm/s cm/s cm (g) (cm/s) (cm)
30 august 1986, N-S 148,0 20,8 3,7 0,380 55,4 13,2 0,343
MGR=7.0 V 50,8 4,1 1,2 0.179 14,8 5,7 -
E-V 116,1 16,9 2,6 0.313 44,7 10,1 0,437
30 mai 1990 N-SV 90.1 4,3 1,5 0,330 13,7 - 0,674
MGR=6,7 V 60,8 1,0 1,0 0,239 6,5 - -
E-V 87,1 15,9 4,1 0,215 25,6 6,24 0,698
Spectrele de răspuns de proiectare din Figurile 5a,b s-au construit conform normelor
IAEA Safety Guides-Series No,50-SG-S1(1979), pct.3,3.8.1(p.19) şi Appendix B(Standard
Response Spectra) ce,de fapt,este Regulatory Guide 1.60 al U,S.Atomic Energy Commission –
Design Response Soectra for Seismic Design of NPP, dar folosindu-se factorii de amplificare
spectrală pentru Bucureşti-Măgurele şi alte caracteristici locale(perioade fundamentale,forma
spectrelor de raspuns etc.)[5-7].
Aşa cum arătam puţin mai înainte,dificultatea pentru seismologi în demonstrarea
efectelor neliniare ale amplasamentului rezidă din dificultatea separării efectelor de sursă de cele
ale propagării de la sursă până in amplasament. Pentru a vedea efectiv influenţa neliniarităţii
întregului sistem (sursă seismică -drum de propagare-structura geologică locală-suprafaţa liberă
a terenului) s-a recurs la studiul spectrelor de răspuns, deoarecele ele sunt ultimele din acest
lanţ şi, evident, că ele sunt cele de care ţinem seama la proiectarea antiseismică a
structurilor.Din analiza lor avem perioada fundamentală,inclusiv acceleraţiile spectrale,vitezele
si deplasarile relative,date de bază în proiectarea antiseismică.
Sub acţiunea acceleraţiei a(t) a terenului asupra structurii,ecuaţia diferenţială a mişcarii
poate fi scrisă astfel:
m x¨(t) + c x& (t ) +k x(t) = -m a(t) (2)
unde x(t) este deplasarea relativă dintre structura şi baza sa.Aici, -m a(t) reprezintă forţa de
inerţie ce acţionează asupra masei „m”, iar „k” este rigiditatea structurii, „c, ” fiind
coeficientul de amortizare. De asemenea se presupune că în sistem(structură), disiparea de
376
energie este vâscoasă, adică, forţa de frecare vâscoasă este proporţională cu viteza relativă a
masei, în raport cu baza, c x(t). Frecvenţa circulară proprie ω şi fracţiunea de amortizare
critică,notată aici cu ξ % , pot fi exprimate astfel:
ω2 =k / m şi ξ %= c/ [2 (k.m)1/2 ] (3)
Ecuaţia (2) devine:
x¨(t) + 2ω β x& (t ) +ω2 x(t) = -a(t) (4)
Pentru orice acceleraţie orizontală a terenului, a(t), deplasarea relativă x(t) poate fi
determinată aplicând integrala Duhamel. Dacă condiţiile iniţiale sunt zero,atunci expresia lui x(t)
va fi:
t
−1
2 ∫
x(t)= a&&(τ )e − βω ( t −τ ) sin ω 1 − ξ 2 (t − τ )dτ (5)
ω 1−ξ 0
şi se vede că răspunsul realtiv al structurii este caracterizat de perioada sa proprie,T=2π/ω ,de
fracţiunea de amortizare critică, β% ,şi de natura mişcării bazei,adică, de funcţia acceleraţie, a(t).
Valoarea exactă a vitezei relative x& (t ) rezultă din ec.(5):
t
β t
x& (t ) = - ∫ a&&(τ )e − βω ( t −τ ) cos ω 1 − ξ 2 (t − τ )dτ + ∫ a&&(τ )e
− βω ( t −τ )
sin ω 1 − ξ 2 (t − τ )dτ (6)
0 1−ξ 2
0
Acceleraţia absolută ÿ(t) a masei „m” este obţinută prin derivarea lui x& (t ) şi remarcând
că ÿ(t)= &x&(t ) + a&&(t ) ,atunci are valoarea:
1 − 2β 2
t t
∫ a&&(τ )e sin ω 1 −ξ (t − τ )dτ + 2ωξ ∫ a&&(τ )e −ξω ( t −τ ) cos ω 1 −ξ 2 (t − τ )dτ (7)

− βω ( t −τ )
ÿ(t)= ω 2
1 −ξ 2
0 0
In aplicaţiile inginereşti sunt luate valorile absolute ale cantitatilor x(t), x& (t ) si ÿ(t) ,ce
apar în timpul răspunsului seismic
Sd = x(t ) max ; Sv = x& (t ) max ; Sa = &y&(t ) max (8)
iar reprezentările lor,în funcţie de perioada proprie de vibraţie neamortizată, T= 2π/ω, pentru
diferite fracţiuni din amortizarea critică ,ξ% ,sunt denumite spectre de răspuns(de acţiune) ale
cutremurului.Fracţiunea de amortizare critică ξ% are o valoare mică şi ea este , aproximativ,
cuprinsă intre 2% şi 8% pentru structuri şi între 5% şi 10% pentru sistemul teren-structură. Prin
urmare ,(1- ξ%2 )1/2 ~ 1,00, deci termenii de ordin β% şi mai înalţi pot fi neglijaţi. In plus, dacă
termenul în cosinus este inlocuit printr-un termen în sinus, în ecuaţia pentru viteza x& (t ) , atunci
există următoarele relaţii aproximative între cantităţile spectrale definite de relaţiile de mai sus:
Sd ~ (T/2 π ) Sv = (1/ω) Sv ; Sa ~ (2 π /T) Sv = ω Sv (9)
In aplicaţiile inginereşti este convenabil să folosim următoarele aproximaţii:
PSv =(2π /T) Sd =ω Sd PSa =(2 π /T)2 Sd =ω2 Sd (10)
Deoarece Sd ,PSv şi PSa pot fi în mod convenţional reprezentate într-un singur grafic
logaritmic tripartit(după trei direcţii-Figurile 5a,b),în funcţie de perioada T (pe axa absciselo),în
literatura tehnică, PSv şi PSa sunt denumite frecvent „ pseudo-viteză”, respectiv „ pseudo-
acceleraţia” absolută”.
Cercetătorii din Institutul Naţional pentru Fizica Pământului(INCDFP)[5-12], în scopul
evaluarii cantitative a efectelor neliniare au introdus aşa numitul factor de amplificare spectrală
(FAS) ca fiind raportul dintre valoarea maximă a acceleraţiei spectrale (Sa),a vitezei relative
(Sv),a deplasării relative (Sd) şi dintre valorile maxime ale acceleraţiei (amax ),vitezei (vmax),
377
respectiv, a deplasarii (dmax ) din accelerograma înregistrată şi procesată, pentru locul
respectiv[12]:
(FAS)a= S max
a /amax ; (FAS)v = S vmax /vmax ; (FAS)d = S max
d /dmax (11)
unde amax = ÿ(t)max ; vmax = x& (t)max şi dmax = x (t)max (12)
sunt valorile maxime din accelerograma înregistrată în timpul uni cutremur şi prelucrată folo-
sindu-se o procedură, de exemplu, CALTECH sau varianta IZIIS Skopje etc.
Suportul teoretic[11] este legat de teoria introducerii unui semnal într-un sistem liniar,
descris mai înainte.Aşa cum se ştie,un sistem liniar cu un grad de libertate SDF(Single Degree
of Freedom) este în esenţă un algoritm ce transformă o secvenţă de semnale a inputului x(n)
într-o secvenţă output y(n),după cum urmează:
y(n) = T [ x(n) ] (13)
T [ x(n) ]
x(n )→ → y(n) (14)
(SDF)
şi există următoarea relaţie de suprapunere:

T [ a x1 (n) + b x2 (n) ] = a T [ x1 (n) ] + bT [ x2 (n)] , (15)
unde a şi b sunt constante arbitrare. Pentru o secvenţă x(n) avem:
x(n) = ∑ x(k) δ0 (n-k) (16)
Pe de altă parte, o secvenţă arbitrară poate fi scrisă ca o sumă ponderată de impulsuri
unitare Dirac(16) şi, utilizând liniaritatea sistemului,se obţine:
y(n) = T [∑ x(k) δ0 (n-k) ] = ∑ x(k) T [δ0 (n-k) ] (17)
Dacă introducem notaţia:
hk (n) = T [δ0 (n-k) ] (18)
unde secvenţa hk este răspunsul sistemului la impulsul unitar Dirac cu perioadele k,atunci avem:
y(n)= ∑ x(k) h k (n) (19)
In cazul unui sistem invariabil, în timp ,există proprietăţile:
y(n)= T[x(n)] → y(n-k)=T [x(n-k)] and h k (n) =h(n-k) (20)
şi din ecuaţia (19) vom avea:
y(n) = ∑x(k)h(n-k) = [x Ï h ] (n) (21)
Această ecuaţie, fiind notată ca o sumă de convoluţie, şi ea poate fi scrisă în această ultimă
formă compactă. In final avem:
y(n)= [x Ï h ] (n) = [h Ï x ] (n) (22)
In consecintă,cunoscând secvenţa output „h” datorită impulsului unitar δ0 atunci există
posibilitatea să găsim suma de convoluţie (21). Acesta este suportul teoretic pentru factorul de
amplificare spectrală, ce este utilizat în teoria clasica a sistemelor liniare; sistemul nostru SDF
este un sistem liniar.
13.3.Dependenţa puternic neliniară a factorilor de amplificare spectrală(

FAS) de magnitudinea cutremurelor vrancene [12]
S-au pus în evidenţă, calitativ, dar mai ales cantitativ, efectele locale seismice neliniare,
la cutremurele puternice vrâncene din anii 1977(MGR =7,2),1986 (MGR =7,0),1990 (MGR =6,7 si
6,1), 2004(MGR =6,0). Rezultatele acestor cercetări au fost publicate [12] de Editura Springer
Verlag in Lecture Notes of Earth Sciences, Perspective in Modern Seismology,dezvoltându-se
conceptul ”Seismologia neliniară-Seismologia secolului al-XXI-lea”. Se pune în evidenţă şi
valoarea cantitativă, cu exemple din înregistrările reale făcute în România, a efectelor
neliniare totale, ce sunt cuprinse între 12% şi 55%. Aceste date au fost obţinute pentru toate
378
staţiile seismice din ţară, dar aici ne vom referi la cele din Bucureşti: INCERC şi Măgurele-
INFP,unde s-au făcut înregistrări la ultimile cutremure puternice:martie 4,1977 (MGR =7,2),
august 30,1986(MGR =7,0),mai 30,1990(MGR =6,7) şi mai 31,1991(MGR =6,1),ultimul fiind
considerat că nu a fost atât de puternic;deformaţiile specifice pot fi considerate a fi încă în
domeniul liniar (partea din stânga a Figurii 2).In Tabelele 3 şi 4 sunt daţi factorii de
amplificare spectrală(FAS) ale acceleraţiilor absolute, pentru fracţiunea de amortizare critică ξ
=5% pentru aceste 2 staţii seismice: Bucureşti şi Măgurele (nisip,loess cu o grosime totală de
300m) şi INCERC Bucureşti (pamânturi moi,strate cuaternare cu o grosime totală de circa
820m).
Tabel 3.Statia seismică Măgurele-Bucureşti –Componenta N-S[12]

Cutremurul din: amax(g) S max
a
SAF= c=SAF1990/ Sa*(g) a*(g)max %
SAF1986
(înregistrat) S max
a /amax
30.08. 1 986, MGR=7.0 0,148 0,380 2,568 1,3968 0,5309 0,2067 39,68
30, 05.1990, MGR= 6.7 0,092 0,330 3,5869 1, 0000 3,5869 0,0920 -
(reper)
Tabel 4.Statia seismică INCERC-Bucuresti -Componenta N-S [12]

Cutremurul din: amax(g) S max
a
SAF= c=SAF1990/ Sa*(g) a*(g)max %
(inregistrat) S max
a /amax SAF1986
04.03. 1 977, MGR=7.2 0,208 0,620 2.9807 1,1386 0,7059 0,2368 13,86
30.08.1986, MGR= 7.0 0,096 0,254 2.6458 1,2827 0,3258 0,1231 28,27
30.05.1990,MGR = 6.7 0,066 0,224 3.3939 1.000 0,224 0,066 -

(reper)
De exemplu ,dacă luam cazul staţiei seismice Măgurele-Bucuresti (Tabelul 2),în care s-
au făcut înregistrări la cutremurele din 30.081986 (MW =7,0) si 30.05,1990 (MW =6.7) ,ultimul
considerat că nu a fost atât de puternic;deformatiile specifice (γ%) pot fi considerate a fi incă in
domeniul liniar.Efectul neliniarităţii este foarte mare şi în acest caz,efectul ar fi fost şi mai mare
dacă cutremurul din 31 mai,1990 (MGR =6,1) ar fi fost inregistrat în această staţie. Dacă
menţinem acelaşi factor de amplificare spectrală (SAF=3,5869),corespunzător cutremurului din
30 mai 1990 (MGR =6,7),considerat că generează deformaţii elastice în această staţie,atunci
pentru cutremurul din 30 august 1986(MGR =7,0),acceleraţia maximă ,ce ar trebui să fie a*max
(g)=0,2067g , dar cea înregistrată a fost de numai amax=0,148 g, adică,cu 39,68% mai mică.
Coefiecientul „c” din Tabelele 3 şi 4 este raportul dintre (SAF), corespunzător cutremurului din
30 mai,1990, şi cel din 1986. Dacă s-ar fi raportat la cutremurul din 31 mai 1990 (MGR =6,1),
atunci acest raport ar fi fost şi mai mare.De menţionat că măsurătorile s-au făcut în aceeaşi staţie
seismică,în acelaşi loc,cu acelaşi aparat,folosind aceeaşi metodologie de prelucrare etc.
In Figurile 6(componenta E-V) şi 7(componenta N-S) sunt prezentate spectrele de
răspuns ale acceleraţiilor pentru staţiile seismice Măgurele şi INCERC Bucureşti .Pentru staţia
Măgurele BUC – (44.347N; 26.03E), FAS este invers proporţional cu magnitudinea
cutremurelor (valorile cresc când magnitudinea cutremurelor scade), pentru înregistrarile
nefiltrate şi pentru cele filtrate low-pass până la 5Hz , respectiv 10Hz. Pentru înregistrările
filtrate până la 1Hz, se observă acelaşi comportament invers – răspunsul maxim al cutremurului
VR86 este in domeniul de până la 1 Hz, în timp ce răspunsul maxim, determinat de evenimentul
379
VR901, pare să fie deplasat în afara domeniului respectiv de frecvenţe , ceea ce ar fi normal
avându-se în vedere magnitudinea acestui eveniment (MW=6,9).
Figura 6.Spectrul de răspuns al acceleraţiilor pentru staţia seismică Măgurele şi efectul de

neliniaritate (zona haşurată) pentru cutremurul din 30 august, 1986( MW =7,0),componenta E-W.
Figura 7.Spectrele de răspuns ale acceleraţiilor pentru staţia seismică INCERC-Bucureşti si

efectele de neliniaritate (zona înnegrită) pentru cutremurul din 30 august 1986( MGR =7,0) ,mai
30,1990(MGR=6,7) şi 4 martie 1977(MGR=7.2),componenta N-S[10].Aici se vede bine că
prioadele fundamentale T nu sunt aceleaşi pentru cele 3 cutremure(ζ=5%).
380
Conform perioadelor fundamentale, calculate cu formula empirică, T corespunzator
amplasamentului Măgurele este de circa 1,0 sec[16] , deci ar trebui să aibă răspuns maxim in
jurul frecvenţei de 1Hz , dar se pare că influenta sursei ,structura locală, respectiv cantitatea de
energie degajată, exprimată prin Mw, „mută” acest răspuns maxim către frecvente mai mari,
prima “buclă” din Figura 6, dar si către “bucla” a doua,unde perioada T=1,6-1,7(pentru ξ=0%).
La cutremurul din 4 martie 1977(MW=7,4),clădirea înaltă (11 nivele) a Institutului de Fizica
Atomică a fost puternic avariată şi credem că a fost o “rezonanţă” dintre teren şi clădire,pentru
perioadele din bucla a doua,ce a fost mai dezvoltata decât prima “buclă”.De fapt,si la spectrele
de răspuns ale acceleraţiilor de la INCERC(Figura 7) ,observam 2 bucle ,iar una devine mai
importantă decăt cealaltă,în funcţie de magnitudinea cutremurului.
A fost pusă în evidenţă o puternică dependenţă neliniară a factorilor de amplificare
spectrală (FAS) de magnitudinile cutremurelor puternice.Dependenţa puternic neliniară a
(FAS) şi de magnitudinea cutremurului, formează baza conceptului „seismologiei
neliniare”.In Tabelul 5 şi în Figura 8 se poate vedea cum descreşte factorul de amplificare
spectrală(FAS) cu magnitudinea cutremurului(M), pentru ultimile patru mari cutremure din
Romania[8]
Tabelul 5.Valorile mediane al (FAS) pentru ultimile cutremure puternice din România[8]
Amortizare 30.08.1986( MGR=7,0) 30.05.1990(MGR=6,7) 31.05.1990 (MGR=6,1)
ξ% Samax/amax Svmax/vmax Samax/amax Svmax/vmax Samax/amax Svmax/vmav
2% 4,74 3,61 5,58 3,72 6,22 4,84
5% 3,26 2,69 3,63 2,95 4,16 3,48
10% 2,43 1,99 2,56 2,14 2,92 2,69
20% 1,78 1,50 1,82 1,58 2,13 1,86
Figura 8.Dependenţa puternic neliniară a factorilor de amplificare spectrală( FAS) de

magnitudinea cutremurelor vrâncene[8,11,12]
Din Tabelele 3-5 şi Figura 8 vedem că există o puternică dependenţă neliniară între
factorii de amplificare spectrală şi magnitudinile cutremurelor puternice vrâncene.Valorile medii
ale factorilor de amplificare spectrală a ultimelor cutremure vrâncene, pentru fracţiunea de
amortizare critică ζ=5%, descresc de la 4,16 la 3,63 şi la 3,26 corespunzător cutremurelor
vrâncene din mai 31,1990(MGR =6,1); mai 30,1990 (MGR =6,7) si august 1986 (MGR =7,0),exact
381
invers cu creşterea magnitudinilor: MGR = 6,1 ; 6,7 respectiv, MGR=7,0. La fel şi la staţia
seismică Măgurele,FAS descreşte de la 3,5869 pentru cutremurul din 30 mai 1986 (MGR =6,7),la
valoarea 2,568 (Tabel 3),pentru cutremurul din 30 august 1986 (MGR =7,0),exact invers.
13.4.Factorii de amplificare spectrală şi variaţia lor cu frecvenţele

In continuare se face o analiza a factorilor de amplificare spectrală şi variaţia lor cu
frecvenţele ,atât în epicentru ,cât şi în Bucureşti, la câteva staţii seismice.
In Tabelul 6 sunt prezentaţi factorii de amplificare spectrală (FAS) pentru câteva
cutremure de adâncime intermediară înregistrate in zona epicentrală (staţia VRI-Vrâncioaia), în
cazul acceleraţiilor nefiltrate şi în cazul unui filtru trece-jos (Gauss) cu frecvenţe cut-off de:1,2,5
şi 10 Hz.
Tabelul 6.Variatia FAS pentru câteva cutremure vrâncene în staţia VRI-Vrâncioia
Statia VRI MW Ne filtrate 1 Hz 2 Hz 5 Hz 10 Hz
VR86 August 30,1986 7,2 3,390 4,140 3,880 3,328 3,252
VR91 May 30,1990 6,9 4,190 3,899 4,096 4,359 3,541
VR02 May 31,1990 6,4 3,863 3,531 5,085 4,564 3,778
VR04 Oct.27,2004 6,0 3,992 3,980 6,012 4,897 3,801
SAF mediu, ce poate fi considerat specific amplasamentului, este 3,86 (3,85875). Se

poate observa tendiţa generală de descreştere a SAF, pe măsură ce magnitudinea cutremurului
creşte, ceea ce e explicabil prin tendinţa de „saturare” a acceleraţiilor, la creşterea magnitudinii,
observată pentru toate staţiile amplasate pe sedimente. Acest comportament pare să nu fie
respectat pentru domeniul de filtrare de până la 1Hz ,datorită directivităţii radiaţiei seismice ce
se manifestă, nu numai spaţial, ci şi în domeniul frecvenţelor : de ex. pentru înregistrarea
VR901, maximul spectrului (Fourier) pe componenta NS, este în domeniul de până la 1Hz, iar
cel al componentei EW (maximă, în cazul acestui eveniment) este în intervalul 1-3Hz, după cum
se observă din Figurile 9a,b. Răspunsul seismic în câmp apropiat este maxim, în domeniul
perioadelor scurte 0,3-0,4 secunde (Figurile 9c,d), situaţie ce diferă major de cea înregistrată în
amplasamentele îndepărtate, de ex. Bucureşti –aprox.140 km distanţă epicentrală medie
(Figurile 9a,b).
700 400
600
300
500
SA 5% comp EW
SA 5% comp NS
400
200
300
200
100
100
0 0
0 1 2 3 0 1 2 3
perioada T[s] perioada T[s]
a).Vrâncioaia.Componenta E-W b).Vrâncioaia.Componenta N-S
Figura 9a, b. Spectrele de răspuns ale acceleraţiilor pentru fracţiunea de amortizare critică ζ=5%
a înregistrarilor făcute la Vrâncioaia pentru cutremurele vrâncene din 31 mai,
1990(MW =6,4)-linie verde, 30 mai 1990(MW =6,9)-linie albastră şi 30 august,1986(MW =7,1)-
linie roşie.
382
500 700
600
400
500
SA 5%damping [g/10]
SA 5%damping [g/10]
300
400
INC comp EW INC comp NS
VR77 VR77
VR86 VR86
300
200 VR901 VR901
200
100
100
0 0
0 1 2 3 4 5 6 7 0 1 2 3 4 5 6 7
Period [s] Period [s]
(c).Staţia INCERC Bucureşti.Componenta E-W (d).Staţia INCERC Bucureşti.Componenta N-S

Figura 9c,d. Valorile maxime ale acceleraţiilor spectrale Sa sunt în domeniul perioadelor
mari, în Bucureşti, pentru fracţiunea de amortizare crtitică ζ=5%.
In Figurile 10 şi 11 se pune în evidenţă dependenţa SAF de magnitudinea şi adâncimea

focarului cutremurulor puternice, distanţele epicentrală şi hipocentrală pentru fiecare staţie
din Bucureşti; cu cercuri negre s-au reprezentat valorile obţinute pentru înregistrările nefiltrate,
cu puncte albastre valorile filtrărilor până la 1Hz, romburi roşii pentru domeniul 0,05-2Hz,
triunghiuri verzi pentru 0,05-5Hz, iar simbolurile orange pentru domeniul 0,05-10Hz.
Coincidenţa valorilor SAF, pentru înregistrările nefiltrate şi pentru cele filtrate până la 10Hz,
denotă faptul că energia principală a evenimentelor seismice se manifestă în acest domeniu, cel
puţin pentru teritoriul municipiului Bucureşti. Dispersia valorilor, observabilă pentru întreg setul
de date arată că înregistrările de cutremure puternice Mw >6,0 în Bucuresţi sunt totuşi prea
puţine pentru a fi tratate statistic.Pentru fiecare domeniu de frecvenţe se poate observa o anume
stabilitate a intervalului de valori ( 1Hz: 3,5-4,6; 2Hz: 2,8-3,8 ) ce poate fi folosită la estimarea
rapidă a răspunsului seismic într-un amplasament (Figurile 12 si 13).
5 5
SAF 5% media componentelor orizontale
4 4
3 3
2 2
1 1
6.4 6.6 6.8 7 7.2 7.4 6.4 6.6 6.8 7 7.2 7.4
Mw Mw
a)-Magnitudinea MW b)-Magnitudinea MW
383
5
5

4
3
2
1 2
100 120 140 160 180 200 100 120 140 160 180 200
c)-Distanţa epicentrală d)-Distanţa epicentrală
Figura 10.Dependenta FAS de magnitudinea MW(a,b) şi de distanţa epicentrală (Δ )(c,d)
5
5
4
4
2 1
140 160 180 200 220 140 160 180 200 220
distanta hipocentrala [km] distanta hipocentrala [km]
a)-Distanta hipocentrală (km) b)-Distanta hipocentrală (km)
5 5
1 2
80 90 100 110 120 130 140 80 90 100 110 120 130 140
adancime hipocentru [km] adancime hipocentru [km]
c)-Adâncimea hipocentrului(km) d)-Adâncimea hipocentrului(km).
Figura 11.Dependenţa SAF de distanţa epicentrala(a,b) şi de adâncimea hipocentrului(c,d)
384
OTP1
OTP1
44.54
44.54 4.85
4.8
44.52 4.75
44.52
3.9 4.7
3.8 4.65
44.5 3.7 44.5 4.6
3.6
3.5 4.55
44.48 3.4 44.48 4.5
3.3
3.2
4.45
44.46 3.1 4.4
TIT1 3
44.46 TIT1 4.35
INC1 2.9 INC1 4.3
385
44.44 2.8
MLT1 2.7 44.44
MLT1 4.25
PND1 2.6 PND1 4.2
2.5 4.15
44.42 2.4 44.42
2.3 4.1
2.2 4.05
44.4 2.1 44.4 4
2
1.9 3.95
44.38 MET1 1.8 44.38 MET1 3.9
MTR1 MTR1 3.85
3.8
44.36 44.36 3.75
BUC BUC
3.7
26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16
Nefiltrat (OTO 1) Staţia seismică Otopeni 0,005-1,0 Hz

OTP1 OTP1
44.54 44.54 4.2

3.9
4.1
3.85
44.52 44.52 4
3.8 3.9
3.75 44.5 3.8
44.5
3.7 3.7
44.48 3.65 44.48 3.6
3.6 3.5
44.46 3.55 44.46 3.4
TIT1 TIT1
INC1 3.5 INC1 3.3
44.44 44.44
MLT1 3.2
386
MLT1 3.45
PND1 PND1 3.1
3.4
44.42 44.42 3
3.35
2.9
3.3 2.8
44.4 44.4
3.25 2.7
MET1 3.2 44.38 MET1 2.6
44.38
MTR1 3.15 MTR1 2.5
44.36 3.1 44.36 2.4
BUC BUC 2.3
3.05
26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16
0,05- 2 Hz 0,05- 5,0 Hz

Figura 12. Distribuţia spaţială a valorilor FAS în Bucureşti , la cutremurul vrâncean din 30 august ,1986 (MW =7,2), pe diferite domenii de
frecvenţe
TIT1 TIT1
INC1 INC1 4.4
4.3
44.44 4.2 44.44 4.35
MLT1 4.1 MLT1 4.3
PND1 4 PND1 4.25
3.9
3.8 4.2
44.42 44.42
3.7 4.15
3.6 4.1
3.5 4.05
3.4
44.4 3.3 44.4 4
3.2 3.95
387
3.1 3.9
3 3.85
44.38 MET1 2.9 44.38 MET1 3.8
2.8
MTR1 2.7 MTR1 3.75
2.6 3.7
2.5 3.65
44.36 2.4 44.36
3.6
2.3
BUC BUC 3.55
2.2
3.5
26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16
Inregistrare nefiltrată (TIT 1) Statia Seimică TITAN 0,005-1,0 Hz (TIT 1)
TIT1 TIT1
INC1 INC1
3.95 3.85
44.44 44.44
MLT1 3.85 MLT1 3.75
PND1 PND1
3.75 3.65
44.42 3.65 44.42 3.55
3.55 3.45
3.35
3.45
44.4 44.4 3.25
3.35
3.15
388
3.25
3.05
3.15
44.38 MET1 44.38 MET1 2.95
3.05
MTR1 MTR1 2.85
2.95
2.75
44.36 2.85 44.36 2.65
2.75 2.55
BUC BUC
2.65 2.45
26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16
0,05 - 2 Hz 0,05 - 5 Hz
Figura 13.Distribuţia spaţială a valorilor FAS în Bucureşti , la cutremurul vrâncean din 30 mai ,1990 (MW =6,9) pe diferite domenii de frecvenţe
Bibliografie
[1].Aki,A.(1993).Local Site Effects on Weak and Strong Ground Motion,Tectonophysics,218,
p.93-111;
[2].Aldea A., Kashima T., Poiata N., Kajiwara T.( 2006).A new digital seismic network in
Romania with dense instrumentation in Bucharest, First European Conference on Earthquake
Engineering and Seismology, Geneva, Switzerland, 3-8 September 2006, Paper No: 515;
[3].Beresnev,I.A.,Wen,K.L,Yeh,Y. T.,(1995).Nonlinear soil amplification:its corroboration in
Taiwan,Bulletin of the Seismo logical Society of America,Vol.85,N0.2,pp.496-515;
[4].Beresnev,I.A., Wen,K.L.,(1996).Nonlinear soil response.A reality ?, Bulletin of the Seismo-
logical Society of America,Vol.86,No.6,pp.1964-1978;
[5].Cornea,I.,Mărmureanu, Gh.,Oncescu, M.,Balan,St.F..(1987).Introducere in mecanica feno-
menelor seismice si inginerie seismica,Editura Academiei Române,550 p.’
[6].Marinescu V.,Zoran S.,Dobrescu Gh.,Pascovici Gh.,Mărmureanu Gh.,Sandi H.,Sireteanu
T.(1990). A concept for earthquake protection of the Bucharest TANDEM accelerator, Nuclear
Instr. Methods, Neaderland, A287 , p.127-131;
[7].Mărmureanu,Gh.,Cojocaru,E.,Moldoveanu,C.,(1995).The strong Vrancea earthquakes and
the dynamic (spectral) amplification factors,in Revue Roumaine des Sciences Techniques,série
Mécanique Appliquée, Romanian Academy Publishing House, Tome 40,No.2-3,pp.293-315;
[8].Mărmureanu,Gh.,Moldoveanu,C.,Cioflan C.,(1996).The dependence of the spectral
amplification factors of Vrancea earthquake magnitudes,in Revue Roumaine des Sciences
Techniques,série Mécanique Appliquée, Romanian Academy Publishing House, Tome 41,No.5-
6,pp.487-491;
[9].Mărmureanu Gh.,Cioflan C.O.,Moldoveanu C.L.(1996).The DBE design response spectrum
does not mean double of SDE One,World Conf. on Earth. Engrg. Acapulco, Mexic,p.111-117;
[10].Mărmureanu,Gh.,Moldoveanu,C.,Cioflan,C.,Apostol,B.(1999),The seismic earth response
by considering nonlinear behavior of the soils to strong Vrancea earthquakes,in F.Wenzel et
al.(eds.),Vrancea Earthquakes:Tectonics, Hazard and Risk Mitigation , Kluwer Academic
Publishers .Printed in the Nederland, pp.175-185;.
[11].Mărmureanu,Gh,Marmureanu,Al.,Cioflan,C.O.,Balan, St.F.(2005),Assessment of Vrancea
earthquake risk in a real/nonlinear seismology”, prezentată la Viena la “Third European
Conference on Structural Control”, iulie 12-15, 2004 şi publicată tot în anul 2005, în vol.I by
Technische Universität Wien, Karlplatz 13, A-1040 Wien,Austria,ISBN-3-901167-90-0,
[12].Mărmureanu ,G., Mişicu, M., Cioflan ,C., Bălan, F.S. (2005).Nonlinear Seismology-The
Seismology of the XXI Century, in Lecture Notes of Earth Sciences, Perspective in Modern
Seismology, vol.105, Springer Verlag, Heidelberg, pp.47-67;
geologice,geofizice şi seismice,pentru evaluarea raspunsului local în zona oraşului Bucureşti,
Editura Academiei Române, 136 pagini;
[14]***U.S.Atomic Commission.Regulatory Guide 1.60:Design Response Spectra for Seismic
Design of Nuclear Power Plants,1973;
[15].*** IAEA, 2002a. Evaluation of Seismic Hazards for Nuclear Power Plants, Safety Guide
No. NS-G-3.3, Vienna.
[16].*** IAEA, 1995. Treatment of External Hazards in Probabilistic Safety Assessment for
Nuclear Power Plants, Safety Series No. 50-P-7,Vienna.
[17].***IAEA, 2002b. Review of Probabilistic Safety Assessments by Regulatory Bodies.
Safety Report Series, Vol. 25, Vienna.
389
Capitolul 14
Parametrizarea hazardului seismic local(microzonare) pentru aria
metropolitană Bucureşti, în analiza (neo)deterministă
14.1.Modele fizice pentru bedrock şi pentru structurile locale, în analiza

(neo)deterministă
Evaluarea valorilor mişcării seismice aşteptate într-un amplasament este una dintre cele
mai dificile şi mai responsabile atribuţii ale seismologiei contemporane. Aceasta se poate face
în abordările clasice probabiliste sau deterministe/(neo)deterministe, în funcţie de:(i)-scopul
analizei;(ii)- mediul seismic la care este expus obiectivul principal şi,(iii)-datele de intrare
disponibile (înregistrări de cutremure puternice, istoria seismicităţii locale, intensităţi
macroseismice observate în amplasament cu ocazia evenimentelor puternice anterioare etc.). In
timp ce aceste abordări clasice folosesc ecuaţii de atenuare pentru evaluarea mişcării seismice
posibile în amplasament , în analiza (neo)deterministă se folosesc forme de unde sintetice ,
generate pe baza legilor fizicii,utilizându-se totalitatea informaţiilor (tectonice, geologice,
seismice şi geotehnice) disponibile despre sursa seismică, mediul de propagare al undelor
seismice de la sursă până la regiunea de interes (bedrock) şi despre structura geologică locală
pentru aria metroplotană Bucureşti.
Practic, în cadrul abordării (neo)deterministe, modelele fizice, construite cu informaţiile
despre surse seismice –aici cutremurele puternice de adâncime intermediară din Vrancea – şi
bedrock, sunt utilizate pentru simularea analitică a mişcării seismice a regiunii de interes,
folosindu-se metoda sumării modurilor de vibraţie [7]. Mişcarea seismică astfel calculată,în
termeni de deplasări,pentru cazul undelor seismice transversale (SH), şi de viteze, pentru cazul
undelor P-SV, va fi folosită ca input pentru calcularea numerică a parametrilor mişcării
seismice, la suprafaţa amplasamentului de interes,pri metoda diferenţelor finite, aplicată pe un
grid, care să descrie cât mai exact caracteristicile geologice locale. Seismogramele generate prin
această metodă hibridă (analitic - numerică) sunt serii de timp complete în deplasări, viteze şi
acceleraţii, pe toate cele 3 componente ale mişcării seismice [16;17]. Validarea modelelor fizice,
folosite în calculul seismogramelor sintetice, se face prin comparea acestora cu înregistrările
disponibile în amplasament. Modelul validat va fi mai departe folosit pentru simularea mişcării
seismice generate de cutremurul maxim posibil sau de alt eveniment seismic aşteptat, pe durata
de folosinţă a obiectivului, pentru care se face analiza. Hazardul seismic local în abordarea
(neo)deterministǎ se poate exprima prin: deplasǎri ale terenului, viteze , acceleraţii pentru toate
cele 3 componente ale mişcării seismice,dar în final vom folosi numai acceleraţia de proiectare
maximă şi perioada fundamentală de vibraţie a terenului.Seriile de timp (seismograme sintetice )
obţinute astfel se pot prelucra ca orice altǎ înregistrare seismicǎ (seimogramǎ înregistratǎ), în
vederea obţinerii informaţiilor de interes major în ingineria seismică: acceleraţii de proiectare ,
spectre de rǎspuns seismic etc.
Metoda sumǎrii modurilor de vibraţie, ce este folositǎ aici, pentru simularea
accelerogramelor sintetice, are nevoie de date de intrare privind : sursele seismice la care este
expusǎ regiunea capitalei, mediul de propagare al undelor seismice de la surse pânǎ la regiunea
de interes; structura geologicǎ localǎ a capitalei.
Amplasat în Câmpia Românǎ (parte a Platformei Moesice), la aproximativ 150 km distanţǎ
de zona seismogenǎ Vrancea, Bucureştiul a fost afectat, în repetate rânduri, de cutremurele
puternice generate la adâncimi intermediare în aceastǎ zonǎ. În secolul trecut, douǎ cutremure
majore au afectat puternic capitala provocând daune de miliarde de dolari şi peste 2600 de
victime omeneşti : în 10.XI.1940, cutremurul cu magnitudinea MW=7,7 a fost simţit cu
intensitatea macroseismicǎ IX½ (scara MSK), conform evaluǎrilor vremii[4;6], iar pentru
evenimentul din 4.III.1977 cu MW=7,4 , intensitatea macroseismicǎ evaluatǎ în urma
distrugerilor provocate a fost IX - IX½ pe scara MSK [18]. Primul eveniment nu a fost deloc
390
înregistrat la noi în ţarǎ, iar, pentru ultimul, dispunem doar de o singurǎ înregistrare la staţia
INCERC din NE oraşului.
Alte evenimente, puternice generate în secolul trecut, în zona Vrancea : 30.VIII.1986 cu
MW=7,1, 30 şi 31.V.1990 cu MW=6,9 ,respectiv MW=6,4 ,au fost înregistrate cu aparatura
disponibilǎ la vremea respectivǎ, totalizând un numǎr de 18 înregistrǎri în capitalǎ şi în
împrejurimi (Otopeni, Mǎgurele),date ce pot fi folosite în activitatea de microzonare a oraşului.
Specificǎm cǎ doar 2 staţii (INC şi BMG) au fost instalate în condiţii de câmp liber , iar celelalte
au fost instalate în subsoluri/parterul unor clǎdiri, pentru a se studia şi comportamentul
structurilor construite, în timpul cutremurelor.
Modelele elaborate pentru simularea mişcării seismice, datorate cutremurelor vrâncene
intermediare, constau din succesiuni de strate orizontale cu neomogenităţi laterale, caracterizate
prin adâncime, grosime, valori ale vitezelor seismice, densitate şi factori de calitate
corespunzători fiecărui tip de undă seismică. Modelele propuse pentru descrierea proprietăţilor
litosferei, în aceastǎ etapǎ a analizei sunt create pornind de la:
a) modelele crustale de viteze, folosite în localizarea cutremurelor, iar adâncimile
discontinuităţilor Conrad şi Moho sunt adoptate pe baza informaţiilor furnizate de experimentele
de refracţie seismicǎ Vrancea’99 [8]-folosite în principal pentru modelarea Platformei Moesice-
şi a Vrancei [9], limitele litosferă-astenosferă rǎmânǎnd cele adoptate pe baze geofizice sau
seismologice. Importante schimbări în structurile geologice, clasic acceptate, pentru zona de
interes au fost furnizate de experimentul de refracţie seismică VRANCEA 99’ , ale cărui
rezultate au fost incluse în modelarea structurii geologice ce conţine sursa seismică (VR);
b) prezenţa unui canal de viteză scăzută (low velocity zone-LVZ), numai pentru undele
transversale în partea adâncă a litosferei,canal ulterior modificat pentru a include recentele
rezultate ale experimentelor de tomografie seismică a zonei Vrancea şi implicaţiile acestora
asupra atenuǎrii undelor seismice provenite de la sursele intermediare vrâncene [20];
c) variaţia vitezelor undelor seismice secundare în LVZ şi pânǎ la adâncimi de aproximativ 350
km respectǎ rezultatele de tomografie cu unde de suprafaţǎ şi inversie neliniarǎ, obţinute pentru
zona Carpaţilor [21].
d) adoptarea unui model continental mediu, curent folosit în seismologia modernă pentru
adâncimi mai mari de 350 km.
De remarcat că parametrii fizici, cu rol în propagarea undelor seismice prin roci,variază
diferit în adâncime; pentru stratele superficiale s-au considerat variaţii de până la 3-5 ori ale
vitezelor undelor seismice transversale, longitudinale şi ale factorilor de calitate corespunzători,
aceste straturi „superficiale” fiind de multe ori extinse până la fundamentul cristalin. Pentru
partea cristalină şi mai adâncă a crustei, considerate de la baza păturii sedimentare până la
discontinuitatea Moho, s-au folosit în modelare variaţii de până la 50% ale vitezelor şi ale
factorilor de calitate, în timp ce pentru litosfera inferioară „subcrustală”, considerată între
discontinuitatea Moho şi baza litosferei, variaţiile considerate pentru parametrii de interes au
fost mai mici, de până la 10%. De fapt, cele mai importante fenomene, suferite de undele
seismice (atenuari „selective” sau amplificări, împrăştieri, difracţie şi împrăştieri multiple), se
produc în segmentele superioare ale litosferei, acolo unde caracteristicile structurilor
considerate diferă foarte mult. La adâncimi mai mari de 350 km, pentru structurile de propagare
a semnalului seismic s-a adoptat un model mediu continental, deoarece parametrii impuşi de
modelarea cutremurelor vrâncene, respectiv de adâncimea focarelor şi de conţinutul important în
perioade lungi al semnalului seismic radiat de acesta, necesită cunoaşterea parametrilor fizici,
până la o adâncime de aprox. 1000 km.
In Capitolul 7.3 s-a prezentat structura Vrancea (VR) ,ce descrie zona seismogenă care
conţine focarele cutremurelor de adâncime intermediară şi este sursa cea mai importantă a
hazardului seismic pentru România. Principala caracteristică a acestei structuri este absenţa
canalului de viteză scăzută pentru undele seismice transversale, datorită faptului ca ea conţine un
segment de litosferă subdusă ce se întinde între 60 şi 200 km adâncime. Fundamentul cristalin
391
apare la adâncime relativ mică, iar discontinuitatea Moho se află situată la aprox. 41-42 km.
Rezultatele experimentelor de reflexie seismică au evidenţiat o zonă de viteză scăzută, atât
pentru undele trasversale, cât şi pentru cele longitudinale, evaluată la aprox. 8 km grosime
începând cu adâncimea de 47 km: vitezele undelor seismice sunt de 7,6-8,0 km/s (Figura
10,Cap.7), pentru undele longitudinale, şi de 4,2 km/s, pentru cele transversale. Această zonă de
viteze scăzute, atipică în configuraţia geologică a altor zone seismogene, deşi lipsită de
importanţă în ceea ce priveste propagarea semnalului seismic la distanţe epicentrale mari, ar
putea explica separarea seismicităţii superficiale a regiunii Vrancea de cea de la adâncimi mai
mari de 60 km. Pentru această regiune, partea superficială a modelului de viteze, densităţi şi de
factori de calitate este prezentată în Figura 1a până la adâncimea de 100 km.
0 0 0
10 10 10
20 20 20
30 30 30
adancime[km]
40 40 40
50 50 50
60 60 60
70 70 70
80 80 80
90 90 90
100 100 100
2.4 2.6 2.8 3 3.2 3.4 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200

Figura 1a. Modelul de viteze(VP ,VS), densităţi (ρ g/cm3) şi factorii de calitate (QP ,QS) pentru
structura Vrancea, până la adancimea de 100 km.
In Capitolul 7.3 a fost descrisă Platforma Moesică, de tip platformă continentală,
mărginită la N, NE de falia Trotuşului şi la Est de o falie mai importantă, Intramoesica. Structura
este relativ simplă din punct de vedere geologic: peste stratele cretacice şi miocene, care au
orizontul superior în jur de 1000 km adâncime se găsesc depozite Pliocene cu o grosime de
aproximativ 700m, peste care se întinde o patură sedimentară cuaternară. Datele recente,
furnizate de experimentul de reflexie seismică Vrancea 99, evidenţiază faptul că zona de viteze
scăzute – ce afecta propagarea undelor seismice, atât transversale, cât şi longitudinale, în
structura Vrancea ce conţine sursele seismice, aici nu mai este prezentă, modelul de viteze
prezentând doar „clasicul” canal pentru undele S între 75 şi 215 km adâncime, după cum se
observă în Figura 1b.
0 0 0
50 50 50
adancime[km]
100 100 100
150 150 150
200 200 200
250 250 250
2 2.4 2.8 3.2 3.6 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200

Figura 1b. Modelul de viteze(VP ,VS), densităţi (ρ,g/cm3) şi factorii de calitate (QP ,QS) pentru
Platforma Moesică şi „clasicul” canal de viteze pentru undele S între 75 şi 215 km.
392
0 0
0
100 100
100
200 200
200
300 300 300
400 400 400
500 500 500
2 2.4 2.8 3.2 3.6 4 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200

3
Figura 1c. Modelul de viteze(VP ,VS), densităţi (ρ,g/cm ) şi factori de calitate (QP ,QS) pentru
Platforma Moesică folosit în analiza “modal summation” ,structură pana la 500 km adâncime
0 0
0
100 100
100
200 200
200
300 300 300
400 400 400
500 500 500

2 2.4 2.8 3.2 3.6 4 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200
Figura 1d. Modelul de viteze(VP ,VS), densităţi (ρ,g/cm3) şi factori de calitate (QP ,QS) pentru
Platforma Moesică, folosit în analiza “modal summation” ,modelul “Singureni” din
experimentul de refracţie seismică VRANCEA’99, frecvenţa 1 Hz şi hmax=1115 km.
0 0
0
100 100
100
200 200 200
300 300 300
400 400 400
500 500 500

2 2.4 2.8 3.2 3.6 4 0 2 4 6 8 10 0 400 800 1200
Figura 1e. Modelul de viteze(VP ,VS), densităţi (ρ,g/cm3) şi factori de calitate (QP ,QS) pentru
Platforma Moesică folosit in analiza “modal summation”,modelul “Singureni” din experimentul
de refracţie seismică VRANCEA’99, frecvenţa 2 Hz şi hmax=689,8 km.
393
0
50
100
th[km]
150
dep
200
250
300
350
2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
Vs limits [km/s]
Figura 1f. Incertitudini ale valorilor VS [5]

Totalitatea informaţiilor privind structurile geologice de propagare a semnalului seismic,
de la sursǎ pânǎ la regiunea capitalei , respectiv, noile date despre configuraţia interfeţelor şi a
discontinuitǎţilor majore, în zona Vrancea şi a Platformei Moesice, privitor la variaţia vitezelor
de propagare a undelor seismice în adâncime, precum şi a incertitudinilor de determinare a lor în
funcţie de metodele folosite,a condus la realizarea şi testarea unui numǎr de 26 modele
numerice pentru zona Vrancea şi pentru Platforma Moesică, câteva din cele mai
reprezentative/bune modelǎri sunt date în Figurile 1a-1f. Testarea modelelor privind structurile
de propagare a semnalului seismic de la sursǎ pânǎ la regiunea de interes s-a fǎcut prin
calcularea de seismograme sintetice cu metoda sumǎrii modurilor de vibraţie(MS1d) pentru
amplasamentele, unde existǎ înregistrǎri ale cutremurelor puternice, înregistrǎri filtrate pe
domeniul de simulare al seismogramelor sintetice şi rotite pe componentele accelerogramelor
sintetice (radială, verticalǎ şi transversalǎ).
La calcularea seismogramelor sintetice (în termeni de deplasări, viteze, acceleraţii), prin
metoda sumării modurilor, avem nevoie de întregul spectru al vitezelor de fază şi de grup, pentru
undele de volum şi de suprafaţă ce se pot propaga prin mediul structural considerat. Estimarea
contribuţiei diferitelor moduri de vibraţie la deplasarea rezultantă, produsă de undele seismice la
suprafaţa liberă, se face prin calcularea analitică a integralei energiei ce se defineşte:
2 2
∞
⎛ u y ( z) ⎞ ∞
⎛ u& ( z ) ⎞
I = ∫ ρ ( z)⎜ ⎟ dz = ∫ ρ ( z )⎜ y ⎟ dz ,de unde se poate observa că integrala energiei I are
⎜ u ( 0) ⎟ ⎜ u& (0) ⎟
0 ⎝ y ⎠ 0 ⎝ y ⎠
valori mici ,când deplasarea rezultantă la suprafaţa liberă (z=0) este mare. Modul
fundamental de vibraţie are valorile cele mai mici ale integralei I pe întreaga plajă de frecvenţe
considerată, deci el are contribuţia majoră în deplasarea rezultantă la suprafaţă, ceea ce este
valabil pentru o sursă seismică superficială (cutremure normale), iar calcularea seismogramelor
sintetice se poate face cu un număr relativ restrâns de moduri. Sursele seismice cu adâncimi
hipocentrale relativ mari – cum este cazul cutremurelor intermediare – sunt capabile de a excita
mai multe moduri de vibraţie în structurile stratificate, deci contribuţia modurilor superioare
începe să devină importantă, iar în calculul deplasărilor la suprafaţa liberă trebuie considerate
mult mai multe sau chiar toate modurile posibile, ceea ce duce la creşterea timpului de
calculator.
Un alt factor important, în calculul seismogramelor sintetice prin metoda sumării
modurilor, este factorul de calitate al mediului de propagare, definit ca inversul produsului dintre
viteza de fază c şi atenuarea C a fazei respective Q=1/2Cc. Din aceastǎ ecuaţie se poate observa
394
395
Figura 2a. Spectre Love , bedrock Bucureşti, varianta „m” (m.str)-2Hz, 249 moduri, 689km[5].
396
Figura 2b. Spectru Love bedrock Buchareşti, varianta „t” (t.str)-1Hz, 198 moduri, 1105 km[5]
că factorul de calitate trebuie să ia valori diferite (QP şi QS) pentru undele P şi S în fiecare strat
al structurii de propagare. De aceea modurile principale de vibraţie, respectiv modul
fundamental şi primele moduri superioare, ce sunt caracterizate de valori mici ale integralei
energiei, prezintă şi un fenomen de stratificare al factorilor de calitate: valori mici pentru stratele
superficiale (de obicei sedimentare) şi valori mai mari în adâncime. Pentru modelele de bedrock,
testate în aceastǎ fazǎ, s-au calculat spectrele specifice conţinând totalitatea vitezelor de grup şi
de fazǎ ce se pot propaga prin structura respectivǎ împreunǎ cu atenuarea şi integrala energiei. In
Figurile 2a,b sunt prezentate spectrele Love (comp SH, transversalǎ) pentru cele mai bune
modele de bedrock („m”strate;„t”.strate); bineînţeles cǎ pentru completitudinea semnalului
simulat a fost nevoie şi de calcularea acestor spectre pentru unde Rayleigh (P-SV).
14.2.Modelarea GIS a stratelor superficiale ale zonei metropolitane Bucureşti
Folosind un program specializat GIS , s-a realizat o bazǎ de date cu informaţiile

geologice şi geotehnice disponibile din aceste proiecte, informaţii care parţial sunt deja
publicate[1-3;14 -15] şi din proiectele în curs de desfǎşurare la INCDFP.
Modelarea structurii superficiale a zonei metropolitane Bucureşti, considerǎnd toate
stratele geologice, nu numai sedimentele cuaternare este prezentată in continuare, pentru a
realiza „filtrarea” semnalelor până la suprafaţa terenului zonei metropolitane Bucureşti. In
Figura 3 sunt amplasamentele staţiilor şi noile foraje ce alcǎtuiesc prezenta bazǎ de date, iar în
Figura 4 caracteristicile stratului superficial al structurii geologice locale din Bucureşti. Din
modelǎrile prezentate în Figurile 5-19 avem toate informaţiile pentru profilele de calcul
necesare în analiza de filtrare a semnalelor prin stratele superficiale, în abordarea neo-
deterministǎ .
Figura 3.Foraje utilizate şi staţii seismice, din zona metropolitană Bucureşti
397
Figura 4.Caracteristicile stratului superficial al structurii geologice locale, pentru aria
metropolitană Bucureşti
398
399
Figura 5.Structura geologicǎ localǎ, pânǎ la nivelul complexului marnos în 4 strate (stânga) şi pânǎ la nivelul stratelor de Frǎteşti -7 strate (dreapta)[5]
Figura 6.Valori ale vitezei undelor seismice VP în stratul 1 al structurii geologice superficiale al
ariei metropolitane Bucureşti
Figura 7.Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 1 al structurii geologice superficiale al
400
Figura 8.Valori ale vitezei undelor seismice VP în stratul 2 al structurii geologice superficiale al
Figura 9.Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 2 al structurii geologice superficiale al
401
Figura 10.Valori ale vitezei undelor seismice VP în stratul 3 al structurii geologice superficiale
al ariei metropolitane Bucureşti
Figura 11.Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 3 al structurii geologice superficiale
402
Figura 13..Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 4 al structurii geologice superficiale
403
Figura 15.Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 5 al structurii geologice superficiale
404
Figura 17. Valori ale vitezei undelor seismice VS în stratul 6 al structurii geologice superficiale
405
supraal ariei metropolitane Bucureşti
406
14.3.Accelerograme generate la suprafţa liberă a terenului, din aria
metropolitană Bucureşti, în analiza (neo)deterministă
Criteriile urmǎrite pentru stabilirea celor mai bune fitǎri ale seismogramelor sintetice cu
cele real înregistrate se referǎ la completitudinea domeniului de frecvenţe al accelerogramelor –
evident prin compararea spectrelor Fourier sintetice cu cele reale-, la maximul acceleraţiilor şi la
spectrele de rǎspuns. Cele mai reprezentative modelǎri sunt prezentate în figurile care urmeazǎ .
De exemplu, testele MS1d (Modal Summation)pentru structurile bedrock, prezentate în Figurile
2a şi 2b, folosite pentru simularea evenimentului puternic din 27.X.2004 (VR04) în Bucureşti
comparat cu înregistrǎrile acestui eveniment la staţia BST-Casa Oamenilor de Ştiinţǎ :VR04:
26,629E 45,842N strike=239 dip=88 rake=96 staţie BST 26,09E 44,445N ep.dist=160,94km
unghi strike-receptor=43,5deg
MS1d m.str 1Hz synthetics scaled Mw=6 (left) & filtered (gauss1hz) records of RBA 27/10/2004
3 Test8 1
2 TRA 0.5
1 0
0 -0.5
-1 -1
-2 -1.5
2 30 40 50 60 70 1 0 10 20 30 40 50 60 70
1 0.5
RAD
0 0
-1 -0.5
-2 -1
-3 -1.5
0.4 30 40 50 60 70 0.4 0 10 20 30 40 50 60 70
VER
0.2 0.2
0 0
-0.2 -0.2
-0.4 -0.4
30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70 80
Figura 20.Accelerograma sintetică-„modal summation” MS1d,structura „m” pentru frecvenţe
cuprinse intre 0,05 si 1,0 Hz ,scalată pentru MW=6,0-Testul 8,iar,in dreapta , accelerogramele
inregistrate (filtru Gauss-1,0 Hz), staţia RBA(INC2)-cutremurul din 27.10.2004,MW =6,00[5].
407
5 4 1.6
4 TRA RAD
3 1.2 VER
3
2 0.8
2
1 0.4
1
0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Fourier & resp.spectra (0; 5%) from MS1d m.str 1Hz ; red-synthetics ; black - filtered records RBA 27/10/2004
20 TRA 20 20 VER
RAD
15 15 15
10 10 10
5 5 5
0 0 0
0 2 4 6 0 2 4 6 0 1 2 3 4
Figura 21.Spectre Fourier şi spectre de răspuns;ζ=0,0% şi 5%,“modal summation MS1d”,
structura „m”;f≤ 1Hz;rosu-sintetice;negru-accelerograma înregistrată-RBA, 27.10.2004,
MW=6,0.
MS1d t1hz.str 1Hz synthetics scaled Mw=6 (left) & filtered (gauss1hz) records of RBA 27/10/2004
3 Test8 1
2 TRA 0.5
1 0
0 -0.5
-1 -1
-2 -1.5
2 30 40 50 60 70 1 0 10 20 30 40 50 60 70
1 0.5
RAD
0 0
-1 -0.5
-2 -1
-3 -1.5
70 0.4 0 10 20 30 40 50 60 70
0.4 30 40 50 60
VER
0.2 0.2
0 0
-0.2 -0.2
-0.4 -0.4
30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70 80
Figura 22.Accelerogramă sintetică,modal summation MS1d,structura„t” pentru frecvenţe ≤1,0
Hz ,scalată la MW=6,0-Testul 8,iar, în dreapta , accelerogramele inregistrate(filtru Gauss-1,0
Hz), în staţia RBA (INC2);cutremurul din 27.10.2004,MW =6,00[5].
408
5 4 1.6
4 TRA RAD
3 1.2 VER
3
2 0.8
2
1 0.4
1
0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
Fourier & resp.spectra (0; 5%) from MS1d t.str 1Hz ; red-synthetics ; black - filtered records RBA 27/10/2004
20 TRA 20 20 VER
RAD
15 15 15
10 10 10
5 5 5
0 0 0
0 2 4 6 0 2 4 6 0 1 2 3 4 5
Figura 23.Spectre Fourier si spectre de răspuns;ζ=0,0% şi 5%,“modal summation MS1d”,
structura „t”; f ≤ 1Hz; roşu- sintetice;negru-accelerograma înregistrată -RBA,
27.10.2004,MW=6,0.
MS1d m.str 2Hz synthetics 180modes scaled Mw=6 (left) & filtered (gauss2hz) records
8 of RBA 27/10/2004 Test8 8
TRA 4
4
0
0
-4
-4 -8
-8 -12
8 30 40 50 60 8 0 20 40 60
4 4
RAD
0 0
-4 -4
-8 -8
3 0 20 40 60
1.5 30 40 50 60
VER 2
1
1
0.5
0
0 -1
-0.5 -2
-1 -3
30 40 50 60 0 20 40 60
Figura 24.Accelerogramă sintetică,modal summation MS1d,structura„m” pentru frecvenţe ≤2,0
Hz,180 moduri de vibratie,scalată la MW=6,0-Testul 8,iar,în dreapta , accelerogramele
înregistrate (filtru Gauss-2,0 Hz), în staţia RBA (INC2);cutremurul din 27.10.2004,
MW =6,00[5].
409
12 16 6
TRA RAD
12 VER
8 4
4 2
4
0 0 0
0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2
Fourier & resp.spectra (0; 5%) from MS1d m.str 2Hz ; red-synthetics 180 modes; black -records RBA 27/10/2004
120 120 50
TRA VER
RAD
40
80 80
30
20
40 40
10
0 0 0
0 1 2 3 0 1 2 3 0 1 2 3
Figura 25.Spectre Fourier şi spectre de răspuns;ζ=0,0% şi 5%,“modal summation MS1d”,
structura „m”; f ≤ 2Hz;roşu-sintetice,180 moduri de vibraţie;negru-accelerograma înregistrată -
RBA, 27.10.2004,MW=6,0.
MS1d t.str 2Hz synthetics scaled Mw=6 (left) & filtered (gauss2hz) records of RBA 27/10/2004
6 Test8 8
4 TRA 4
2 0
0 -4
-2 -8
-4 -12
4 30 40 50 60 8 0 20 40 60
2 4
RAD
0 0
-2 -4
-4 -8
3 0 20 40 60
1.2 30 40 50 60
0.8 VER 2
0.4 1
0 0
-0.4 -1
-0.8 -2
-1.2 -3
30 40 50 60 0 20 40 60
Figura 26.Accelerogramă sintetică, modal summation MS1d,structura„t” pentru frecvenţe ≤2,0
Hz,180 moduri de vibraţie,scalată la MW=6,0-Testul 8,iar,în dreapta , accelerogramele
înregistrate (filtru Gauss-2,0 Hz), în staţia RBA (INC2);cutremurul din 27.10.2004,MW
=6,00[5].
410
12 16 6
TRA RAD
12 VER
8 4
4 2
4
0 0 0
0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2
Fourier & resp.spectra (0; 5%) from MS1d t.str 2Hz ; red-synthetics ; black -records RBA 27/10/2004
120 120 50
TRA VER
RAD
40
80 80
30
20
40 40
10
0 0 0
0 1 2 3 0 1 2 3 0 1 2 3
Figura 27.Spectre Fourier şi spectre de răspuns;ζ=0,0% si 5%,“modal summation MS1d”,
structura „t”; f≤2Hz; roşu-sintetice,180 moduri de vibraţie;negru-accelerograma înregistrata -
RBA, 27.10.2004,MW=6,0,test 8[5].
Pentru extinderea domeniului de frecvenţe al simulǎrilor,a fost necesar calculul

spectrelor specifice structurilor bedrock, pe întregul domeniu pǎnâ la 2 sau chiar 3Hz. Figurile
anterioare (2a şi 3) prezintǎ modelǎri ale bedrock-ului pentru Bucureşti, în variante, la care s-a
reuşit deja extinderea domeniului de frecvenţe al simulǎrilor pânǎ la 2 Hz (varinatele m.str;
t.str), împreunǎ cu simulǎrile evenimentului VR04 cu magnitudine Mw=6 (27.X.2004).Se poate
observa cǎ varianta m pentru 2Hz descrie mai bine conţinutul de frecvenţe al înregistrǎrii din
centrul Bucureştiului,pentru valorile acceleraţiilor pe componente şi pentru spectrele de rǎspuns
corespunzǎtoare ,decât varianta t pentru 2Hz a aceluiaşi model (care însǎ necesita o memorie şi
un timp de calcul mai mici). Faptul cǎ varianta t pentru 1Hz descrie foarte bine mişcarea
seismicǎ produsǎ de acelaşi eveniment, filtratǎ gauss cut-off 1Hz, însǎ nu şi cea simulatǎ pânǎ la
2Hz,devedeşte cǎ informaţia existentǎ despre atenuarea undelor seismice, produse de
evenimentele intermediare vrâncene, este încǎ trunchiatǎ sau insuficientǎ.
Folosind un program specializat GIS , s-a realizat o bazǎ de date cu informaţiile
geologice şi geotehnice disponibile din aceste proiecte, informaţii care, parţial sunt deja
publicate [1-3;14-15] şi datele sunt utilizate si în proiectele în curs de desfǎşurare, la INCDFP.
Informaţiile preexistente tentativei de microzonare din 2004 au fost , natural, luate în
considerare, în aceste noi modele, sigur mai detaliate.
O altǎ problemǎ intens discutatǎ, în legǎturǎ cu structura geologicǎ superficialǎ (şi care
trebuie luatǎ în considerare la aceste modelǎri), este perioada fundamentalǎ (To) a terenului
capitalei. Distribuţia valorilor T0 ale terenului este calculatǎ de obicei, folosind o formulǎ
empiricǎ T0 = 4 H în care H reprezintǎ grosimea stratelor sedimentare şi vs este viteza medie
vs
ponderatǎ cu care undele seismice transversale trec prin stratele respective, pânǎ la suprafaţa
terenului. Diferiţi autori calculeazǎ valori diferite pentru distribuţia To , în Bucureşti , în funcţie
411
de datele disponibile dar şi în funcţie de nivelul la care s-a considerat „roca de bazǎ” pentru
studiul respectiv. De ex., considerând nivelul „rocii de bazǎ” la orizontul stratelor de Frǎteşti,
obţinem valori mari ale perioadei ,cuprinse între 1s la Sud şi 1.9 secunde în Nord [15]
,distribuite cvasi-uniform pe cuprinsul oraşului. Dacǎ însǎ , conform altor criterii, considerǎm
roca de bazǎ mai sus, la suprafaţa complexului marnos ,suficient de bine consolidat, vom obţine,
pentru aceeaşi arie valori T0 mult mai mici, între 0,3 şi 0,6 secunde. Pe de altă parte, nici
investigaţiile, folosind tehnica H/V în Bucureşti,tehnică descrisa în alt capitol, nu clarificǎ acestǎ
problemǎ; s-a considerat necesarǎ încă o analiza a înregistrǎrilor free field disponibile (numai
staţiile BMG-Măgurele şi INC-INCERC) pentru verificarea valorilor calculate, folosind formula
empiricǎ de mai sus.
5 NS Comp.
2007 Mw=4.5
2004 Mw=4.6
/s/s]
2005 Mw=4.9
4
alizat [cm
2004 Mw=6.0
1990 Mw=6.9
1986 Mw=7.1
1977 Mw=7.4
ortizare5%si norm
2
SAcuam
0
0.01 0.1 1 10
perioada [s]
Figura 28. Perioadele fundamentale calculate pentru fracţiunea de amortizare critică , ζ=5%,
pentru componenta N-S ,staţia seimică INCERC Bucureşti[5].
Astfel, s-au ales înregistrǎrile a 7 cutremure intermediare vrâncene, la cele 2 staţii sus
menţionate, cutremure resimţite în Bucureşti,şi care au adâncimi hipocentrale asemǎnǎtoare şi
magnitudinile într-o plajǎ cǎt mai largǎ (MW =4,5 -7,4). Calculând spectrele de rǎspuns
normalizate, pe fiecare componentǎ a înregistrǎrii seismice (NS, EW, Z) cu fractiunea de
amortizare critică,ζ= 5%, s-a constatat cǎ perioadele de vibraţie ale terenului, la aceste seisme,
au avut în general valori mult mai mici decât cele calculate, din datele de foraje. În Figura 28
prezentǎm numai o componentǎ a înregistrǎrilor de la staţia cu cea mai lungǎ istorie a
înregistrǎrilor seismice (INC) amplasatǎ în NE capitalei, într-o zonǎ în care perioada
fundamentalǎ este calculatǎ la 1,56 secunde,dar fără a ţine seama de comportarea puternic
neliniară a pământurilor(rocilor degradate),din fiecare strat de argilă,nisip,prundiş,marnă etc.,în
timpul cutremurelor puternice[10 -13],când amortizarea internă ia valori foarte mari(Figurile
27-46 din Cap.8). Observǎm că variaţia perioadelor de vibraţie ale terenului, pe care e amplasatǎ
staţia respectivǎ este proporţionalǎ cu magnitudinea cutremurelor mici înregistrate(perioadele
de vibraţie principale chiar scad liniar cu MW),valorile cele mai mici fiind realizate pentru
cutremurele mici. Acest fapt se datoreazǎ energiei care a ajuns de la sursǎ pânǎ la structura
localǎ a amplasamentului respectiv, energie ce poate excita vibraţia mai multor strate atunci,
când sursa seismicǎ este foarte puternicǎ. Din Figura 28 observǎm cǎ , pe direcţia respectivǎ,
412
perioada predominantǎ cea mai mare este 1,25 s, pentru ζ=5%, iar cea calculatǎ, considerând
structura pânǎ la orizontul stratelor de Frǎteşti, este 1,4 s, tot pentru ζ=5%, deci doar
cutremurul major din 1977 a fost capabil sǎ excite toate stratele din structura localǎ superficialǎ
a amplasamentului respectiv,dar şi această valoare este pentru ζ =5%.
Bibliografie
[1].Bâlă A, Răileanu V, Mândrescu N, Zihan I, Dananau E.(2005) Physical properties of
Quaternary sedimentary roks in the eastern Bucharest area. Romanian Reports in Physics,
vol.57,no.1, 151-163;
[2].Bâlă A, Zihan , I., Ciugudean, V., Răileanu, V., Grecu, B.(2006) Physical and Dynamic
Properties of the Quaternary sedimentary layers in and around Bucharest city, Romanian
Reports in Physics,vol.58, no.2, 221-250;
[3].Bâlă A, Răileanu, V., Grecu, B.(2007) Physical and Dynamic Properties of the Quaternary
sedimentary layers in and around Bucharest city-Part II, Symposium Thirty Years from the
Romania Earthquake of March4, 1977, Bucharest 1-3 March, 2007, 10pag.;
[4].Bune, V.I., Radu C., Polyakova T.B., Analysis of isoseismal maps of Vrancea earthquakes of
November 10, 1940 and March 4, 1977 (in Russian). In: Detailed Engineering Seismological
Investigations, Problems of Engineering Seismology, No. 27, Editor: Ph.D. E.Popova, Moscou,
Nauka (Science), 126-135, 1986;
[5].Cioflan,C.O.(2009),Studiu parametric pentru hazardul seismic calculat pe modele GIS ale
structurii geologice locale(Faza 1) la Proiectul „Potenţialul seismic distructiv al cutremurelor
intermediare şi zonarea seismică a capitalei”,PN 09-30 03 06 ,22p.;
[6].Drumea, A.V., Stepanenko N.Ya., Moldavia. In: Bune, V.I. and Gorshkov, G.P. (eds)
Seismic Zonation of USSR Territory. Methodological Foundations and Regional Description of
the 1978 Map. Nauka, Moscow, pp. 107-109, 1980;
estimation of seismic ground motion in Megacities:the case of Rome,Earth. Spectra,9,643-668;
[8].Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Bala, A., Prodehl, C., Polonic, G. & Schulze, A. (2001).
VRANCEA99 – The crustal structure between the southeastern Carpathians and the Moesian
Platform from a seismic refraction profile in Romania. Tectonophysics, 340, 233-256;
[9].Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Dinu, C., Lades, M., Bala, A., Prodehl, C., (2007).
Seismic crustal structure between the Transylvanian Basin and the the Black Sea, Romania.
Tectonophysics, 430, 1-27;
[10].Mărmureanu Gh.,Cioflan C.O.,Moldoveanu C.L.(1996).The DBE design response spectrum
does not mean double of SDE One,World Conf. on Earth. Engrg. Acapulco, Mexic,p.111-117;
[11].Mărmureanu,Gh.,Moldoveanu,C.,Cioflan,C.,Apostol,B.(1999),The seismic earth response
by considering nonlinear behavior of the soils to strong Vrancea earthquakes,in F.Wenzel et
al.(eds.), Vrancea Earthquakes:Tectonics, Hazard and Risk Mitigation , Kluwer Academic
Publishers .Printed in the Nederland, pp.175-185;
[12].Mărmureanu,Gh.,Mărmureanu, Alex.,Cioflan, C.O.,Balan, St.F.(2005), Assessment of
Vrancea earthquake risk in a real/nonlinear seismology”, prezentată la Viena la “Third European
Conference on Structural Control”, iulie 12-15, 2004 şi publicată tot în anul 2005, în vol.I by
Technische Universität Wien, Karlplatz 13, A-1040 Wien,Austria,ISBN-3-901167-90-0;
[13].Mărmureanu,G., Mişicu, M., Cioflan ,C., Bălan, F.S. (2005).Nonlinear Seismology-The
Seismology of the XXI Century, in Lecture Notes of Earth Sciences, Perspective in Modern
Seismology, vol.105, Springer Verlag, Heidelberg, pp.47-67;
[14].Mândrescu, N., Radulian, M. , Mărmureanu, Gh.(2006) Large Vrancea intermediate-Depth
Earthquakes and Site Effects Evaluation in Bucharest Urban Area, Proc. of The First European
413
Conference on earthquake engineering and Seismology, Geneva, 3-8 September 2006, Paper No
911;
[15].Mândrescu, N., Radulian, M. , Mărmureanu, Gh., Ionescu, C (2008): Studiul integrat al
datelor geologice, geofizice şi seismicepentru evaluarea răspunsului seismic în Bucureşti, p 9-46,
Editura Academiei Române, Bucureşti 2008;
Geophysics, Vol.43, 1-95;
[17].Panza, G.F., Romanelli, F., Vaccari, F. , Decaninni, L., Mollaiolli, F. (2002),Seismic
ground motion modelling and and damage earthquake scenarios: bridge between seismologist
and engineers, IC/2002/82, 27pag, International Centre for Theoretical Physics, Trieste, Italy;
disponibil on- line la http: //ictp.trieste.it./-pub_off
[18].Radu C., G. Polonic ,Characteristics of the March 4 1977 seismic event, in:The Romanian
earthquake of 4March 1977(in Romanian) Editors: Balan, St., Cristescu, V., Cornea, I., Editura
Academiei Române, p.100-136, 1982;
[19].Radulian, M., F. Vaccari, N. Mândrescu, G.F. Panza,Moldoveanu,C. (2000), Seismic
Region”,eds.Panza,G.F.,Radulian ,M.,Trifu,C.,I. Pure and Applied Geophysics 157, 221-
247;
[20].Radulian, M., Panza, G.F., Popa, M. and Grecu, B., (2006). Seismic wave attenuation for
Vrancea events revisited. Journal of Earthquake Engineering, 10, 411-427;
[21].Raykova, R., Panza,G.F.,(2006).Surface waves tomography and nonlinear inversion in the
southeast Carpathians, Physics of the Earth and Planetary Interiors, 157,164-180.
414
Capitolul 15
Harta de hazard seismic local(microzonare), pentru zona metropolitană
Bucureşti
15.1.Microzonarea parametrilor de vârf şi conţinutul de frecvenţe pentru

cutremurele înregistrate în 1977, 1986 şi 1990
S-a efectuat o analiză a mişcărilor seismice puternice înregistrate în Bucureşti, la
cutremurele vrâncene din 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 30/31 mai 1990 [1].
Datele analizate provin de la 8 staţii “câmp liber” (free field) amplasate în Bucureşti şi
aparţinând la 3 reţele de accelerometre:(i)-INCERC Bucureşti;(ii)-GEOTEC S.A.Bucureşti;(iii)-
INFP Măgurele.
a).Acceleraţia maximă a terenului PGA si acceleraţia de vârf efectivă a
terenului EPA [1]
Acceleraţia maximă a terenului PGA este valoarea maximă citită pe accelerogramă.
Acceleratia de vârf efectivă EPA este determinată prin procedeul “ferestrei mobile” [11,
12], aceasta definiţie fiind invariantă faţă de continutul de frecvenţe al mişcărilor seismice.
Procedeul constă în medierea “mobilă” a spectrului elastic de răspuns SA, pe un interval de
perioade cu lăţimea de referinţă de 0.4 s, urmată de selectarea maximului acestei valori medii:
EPA = (SAmediat pe 0.4s)max / 2, 5
Acceleraţia efectivă de vârf a terenului EPA este utilizată în codurile moderne de
proiectare din Europa (Eurocodul 8) şi în codurile americane ASCE 7-95 si UBC-97. Mărimea
EPA PV caracterizează intensitatea mişcărilor seismice prin medierea efectelor acestora asupra
structurilor ce sunt cele mai expuse conţinutului de frecvenţe al mişcărilor seismice.
800 800
700 2 700
mean SA =591.75 cm/s
600 600 2
2, m ean SA =492.5 cm/s
500 500
2
SA , cm/s
cm 400 400 E P A = 197.0 cm/s

2
/s
SA 300
300
200 200
2
100 EPA =236.7 cm/s 100
0 0
1.05 1.45 0.18 0.58
0 1 2 3 0 1 2 3
T,s T,s
140
70
120
60 m e a n S V = 5 2 .5 c m/s
100 m ean SV =130 cm/s
50
SV , cm/s
SV , cm/s
80
40
60 E P V =52.0 cm/s
30
40 20 E P V = 2 1 .0 c m/s
20 10
0 0
1.55 1.95 1.4 1.8
0 1 2 3 0 1 2 3
T,s T,s
4 martie 1977(MGR =7, 2): Staţia INCERC, 30 august 1986 (MGR =7, 00): Staţia Otopeni,
Estul Bucureştiului;NS: PGA=194, 9 cm/s2 Nordul Bucureştiului. EW:PGA = 220 cm/s2
Figura 1. Definiţiile EPA şi EPV folosind procedeul medierii mobile[1, 12]
Aplicarea definiţiei bazate pe procedeul ferestrei mobile, pentru două dintre cele mai
puternice mişcări seismice înregistrate în zona Bucureştiului este ilustrată în Figura 1.
415
In mod normal, valorile acceleraţiei ar trebui să scadă o dată cu scăderea magnitudinii şi
acest fenomen poate fi observat ca tendinţă generală în Bucureşti. Particularităţiile condiţiilor
locale de teren, din oraş, şi proprietăţi ale sursei fac însă posibile excepţii de la regulă.
Analizând datele existente, se observă, în general, o descreştere a valorilor o dată cu
magnitudinea, valorile cele mai mici fiind cele de la 31 mai 1990(MW=6, 4).
La 4 martie 1977 doar o înregistrare este disponibilă, la INCERC Bucureşti, şi valorile
PGA înregistrate cu această ocazie sunt în general sensibil mai mari decât valorile PGA din 1986
şi 1990.
In 1986, cea mai mare valoare a PGA s-a înregistrat la staţia Otopeni, PGA=219 cm/s2.
Din păcate, staţia seismică Otopeni nu a funcţionat la cutremurele din 1990.
b).Viteza maximă a terenului PGV şi viteza de vârf efectivă a terenului EPV

Viteza maximă a terenului PGV este valoarea maximă citită pe time-history-ul vitezei
(obţinut din accelerogramă).
Viteza de vârf efectivă EPV este determinată prin procedeul “ferestrei mobile” [1, 11,
12], această definiţie fiind invariantă faţă de conţinutul de frecvenţe al mişcărilor seismice.
Procedeul constă în medierea “mobilă” a spectrului elastic de răspuns SV, pe un interval
de perioade cu lăţimea de referinţă de 0, 4 s, urmată de selectarea maximului acestei valori medii:
EPV = (SVmediat pe 0.4s)max / 2, 5
In cazul vitezelor terenului, rezultatele sunt mult mai regulate, în sensul că şi pentru
viteza maximă a terenului PGV şi pentru viteza de vârf efectivă EPV, valorile mai mari sunt
obţinute în 1986 faţă de 1990. De, asemenei, cele mai mari valori ale vitezei au fost observate în
1977(MW=7, 4), iar cele mai mici la 31 mai 1990(MW=6, 4).
• Perioadele de control TC şi TD
Perioadele de control (sau de colţ, nu au nicio legatură cu perioada de colţ din spectrul sursei
seismice) TC şi TD sunt cele mai importante caracteristici deterministice ale conţinutului de
frecvenţe al mişcărilor seismice. Valorile lor sunt utilizate pentru calibrarea corectă a spectrelor
de proiectare din codurile de proiectare antiseismică a construcţiilor.
Perioadele de control ale spectrelor de răspuns au fost definite, utilizând mărimile EPA si EPV:
TC = 2π EPV/EPA ; TD = 2π EPD/EPV.
Comparând valorile TC pentru cutremurele din 30 august 1986 si 30 mai 1990, aproape în
toate cazurile, valorile mai mari au fost observate la cutremurul mai puternic, iar, în cazul
valorilor TD, valorile mai mari au fost pentru cutremurul mai slab.
• Indicatorii stochastici ai conţinutului de frecvenţe ε şi f90

Descriptorii stochastici ai conţinutului de frecvenţe al accelerogramelor sunt:
(i) Indicatorul adimensional al lăţimii benzii de frecvenţe, ε (Cartwright şi Longuet -
Higgins),
∞
ε = (1-λ2 / λ0λ4)
2 1/2
; λi = ∫ ωi G(ω) dω
0
(ii) Frecvenţele fractil f10, f50 şi f90, la stânga cărora se cumulează 10%, 50% si 90%
din puterea totală de sub densitatea spectrală de putere (PSD),
n10 n 50 n 90
∫
0
G(f) df = 0, 10 ∫0
G(f) df = 0, 5 ∫
0
G(f) df = 0, 9
unde G(f) este densitatea spectrală de putere unilaterală normalizată (de arie unitară) a
accelerogramei, modelată ca fiind staţionară pe durata fazei puternice a mişcării;
(iii) Frecvenţa ce corespunde vârfului densităţii spectrale de putere, reprezentând în
unele cazuri frecvenţa predominantă a vibraţiilor terenului,
416
fP = 1/TP.
Aici s-a pus accentul pe indicatorul adimensional al lăţimii benzii de frecvenţe, ε
(valorile apropiate de 1 indicând o bandă îngustă de frecvenţe) şi pe frecvenţa fractil f90 (valorile
mici indicând o bandă îngustă de frecvenţe).
In ceea ce priveşte indicatorul ε, valorile acestuia au scăzut cu magnitudinea, cu foarte
rare excepţii, astfel confirmându-se faptul că magnitudinile mai mari au provocat în Bucureşti
mişcări seismice cu banda mai îngustă. Acelaşi fenomen este pus în evidenţă în cazul frecvenţei
fractil f90.
In Tabelul 1 sunt prezentate exemple de viteze de vârf efective înregistrate în Bucureşti.
Tabelul 1. Viteze de vârf efective EPV înregistrate în Bucureşti

Statia Componenta August 30, 1986 Mai 30, 1990 Mai 31, 1990
EPV(cm/s) EPV(cm/s) EPV(cm/s)
Balta Alba N101W 20, 1 4, 8 1, 0
{ Z 6, 7 3, 2 1, 0
N169E 16, 8 10, 7 1, 1
Metrou IMGB 1 N30W 18, 3 11, 2 3, 0
{ Z 3, 8 3, 1 3, 4
N120W 8, 2 8, 3 1, 9
Panduri N131E 9, 8 8, 7 4, 2
{ Z 5, 2 3, 5 2.8
N139W 16, 7 9, 2 2, 8
Titulescu N145W 15, 8 5, 4 1, 2
{ Z 5, 0 4, 4 1, 2
N55W 7, 7 7, 3 1, 3
Pentru viteza de vârf efectivă EPV, valorile mai mari au fost obţinute la cutremurul din
1986, cele de la cutremurul din 1990 fiind sensibil mai mici. De asemenea cele mai mari valori
ale vitezei au fost observate în 1977, iar cele mai mici la 31 mai 1990.Aceste date sunt
importante în proiectarea structurilor, în ingineria sesimică, în general.
In Figura 2, este prezentată harta de microzonare a vitezei de vârf efective EPV în
Bucureşti la cutremurul din 30 august, 1986.Valoarea frecvenţei fractil f90 este un indicator
eficace al lăţimii benzii de frecvenţe, excitate de cutremur într-un amplasament; cu cât ea este
mai mică, cu atât banda de frecvenţe este mai îngustă şi concentrată în domeniul frecvenţelor
mici (periculoase pentru structurile flexibile).Valorile frecvenţei fractil f90 au scăzut cu
magnitudinea, cu foarte rare excepţii, aceasta confirmându-se faptul că magnitudinile mai mari
au provocat în Bucureşti mişcări seismice cu banda mai îngustă.In Figura 3 este prezentată harta
de microzonare a frecvenţei fractil f90 în Bucureşti, la cutremurul din 1986.
Se observă că valorile mai mici ale frecvenţei fractil (adică, mişcările cu banda îngustă
de frecvenţe) sunt întâlnite, mai ales, în estul şi sud-estul Bucureştiului, unde terenul este
considerat a fi mai moale decât în restul oraşului.
417
Figura 2. Microzonarea vitezei de vârf efective a terenului EPV în Bucureşti, la cutremurul
vrâncean din 30 august 1986(MW =7, 1)[1-3]
418
Figura 3. Microzonarea frecvenţei fractil f90 a densităţii spectrale de putere, în Bucureşti la
cutremurul vrâncean din 30 august 1986 [1-3]
In Figurie 4-6 sunt prezentate, în detaliu, mărimilor EPA, EPV şi EPD - invariante faţă de
conţinutul de frecvenţe al mişcărilor seismice, pentru cel mai important cutremur, cel din 4 martie
1977 (MGR=7, 2), înregistrat la INCERC Bucureşti..
419
Figura 4. Spectre de răspuns în acceleraţii şi valori efective ale acceleraţiei de vârf pentru
cutremurul din 4 martie 1977(MGR=7, 2), înregistrat în zona Pantelimon-INCERC Bucureşti
Figura 5. Spectre de răspuns în viteze şi valori efective ale vitezei de vârf pentru cutremurul din
4 martie 1977(MGR=7.2), înregistrat în zona Pantelimon-INCERC Bucureşti
420
Figura 6. Spectre de răspuns în deplasări şi valori efective ale deplasării de vârf pentru
cutremurul din 4 martie 1977(MGR=7, 2), înregistrat în zona Pantelimon-INCERC Bucureşti
OTOPENI (1986)
2
a=219,8cm/s
T=0,67s
I= VIII 1/2
Titulescu (1986)
2
a=87,5cm/s
T=1,10s
Rosetti/ISPH
a=86,8cm/s2
INCERC
Panduri I=IX a=194,9cm/s2 (1977)
2
Militari(1986) a=96,2cm/s (1986) a=95,3cm/s2 (1986)

2 a=136,6cm/s2 (1990/I) T=1,5s
a=100,6cm/s
T=1,07s
T=0,90s Balta Alba (1986)
DrumulSarii(1990/I) 2
a-112,5cm/s
2 a=92cm/s
I=VIII(-)
Metalurgiei
a=71,7cm/s2 (1986)
a=76,3cm/s2 (1990/I)
T=1,51s
I=VIII(+)
Magurele (1986)
a=135cm/s2
T=1,3s
Figura 7.Valorile maxime ale acceleraţiilor şi perioadelor fundamentale ale terenului din
spectrele de acceleraţii înregistrate, în municipiul Bucureşti, la cutremurele din 30 august 1986
(MGR =7, 00), 30 mai 1990 ( MGR =6, 7) şi 31 mai 1990(MGR =6, 1)[8].
421
15.2. Microzonarea parametrilor de vârf ai terenului (EPA), înregistraţi în
municipiul Bucureşti, la cutremurul din 27 octombrie 2004 (MW=6, 0)
S-a folosit tehnologia hărţilor„Shake Map”.In momentul terminării unui cutremur catas-
trofal, autorităţile doresc să cunoscă imediat zonele afectate puternic. Este vorba de realizarea
hărţii seismice a desfaşurării cutremurului în timp real-Shake/Quake Map, în intensităţi. Acest
tip de hartă, o noutate pe plan mondial, dă posibilitatea factorilor de decizie, la nivel central sau
regional, să ia cele mai potrivite măsuri în timpul desfăşurării şi după terminarea cutremurului.
Pe această hartă, apar valorile intensităţilor, în diferite culori, precum şi zonele cele mai
afectate.De exemplu, dacă este vorba de un cutremur vrâncean, atunci de la Iaşi până la Craiova,
pe această hartă vor apare, în timp real, zonele cele mai calamitate şi atunci factorii de decizie
pot trimite forţele de intervenţie pentru a salva, la timp, vieţile oamenilor sau bunurile
materiale. Harta desfaşurării, în timp real, a cutremurului (Shake Map) are un impact important
asupra autorităţilor locale, al structurilor care se ocupă cu situaţiile de urgenţă, al mass-mediei,
al mediului de afaceri, al publicului, în general. Autorităţile implicate vor fi capabile să
reacţioneze imediat, chiar în timpul cutremurului sau în câteva secunde dupa terminarea lui, în
luarea unor hotărâri pentru a salva vieţile oamenilor, să stingă incendiile, să protejeze alimentele
şi apa din zonele afectate, să deschidă căile de transport, drumurile, distruse de cutremur etc.
Din punctul de vedere al configuraţiei, reflectate de hărţile din Figurile 8-11 şi de datele
din Tabelul 2, se poate observa, pentru parametrii EPA şi EPV, predominanţa valorilor mai mari
la staţiile din vestul municipiului Bucureşti, în timp ce, pentru perioadele de colţ Tc şi Td,
valorile mai mari sunt prezente în estul municipiului;valorile sunt normale pentru acest cutremur
de mică magnitudine(MW=6, 0). In cazul cutremurelor vrâncene cu magnitudini mari, MW > 7, 0,
aceşti parametri au cu totul alte valori şi o altă distribuţie pe suprafaţa zonei metropolitane
Bucuresţi.
Figura 8. Microzonarea acceleraţiilor efective de vârf ale terenului (EPA), înregistrate în

municipiul Bucureşti, la seismul din 27 octombrie 2004(MW=6, 0)[21]
422
Figura 9.Microzonarea vitezelor efective de vârf ale terenului (EPV), înregistrate în municipiul
Bucureşti, la cutremurul din 27 octombrie 2004(MW=6, 0)[21]
Figura 10. Microzonarea perioadelor de colţ Tc, pentru mişcări seismice înregistrate în
municipiul Bucureşti, la cutremurul din 27 octombrie 2004(MW=6, 00)[21]
423
Figura 11. Microzonarea perioadelor de colţ Td, pentru mişcări seismice înregistrate în
municipiul Bucureşti, la cutremurul din 27 octombrie 2004(MW=6, 0)[21]
In Tabelul 2 sunt prezentate valorile mici ale acceleraţiilor maxime(PGA) şi ale
perioadelor înregistrate, la un număr de 13 staţii seismice, aflate în aria metropolitană Bucureşti,
în timpul cutremurului vrâncean din 27 octombrie 2004 (MW =6, 0).
Tabelul 2.Valori înregistrate la cutremurul vrâncean din 27 octombrie 2004 (MW=6, 0)
Cod statie 27 Noiembrie 2004 Cod statie 27 Noiembrie 2004
PGA Perioada(sec) PGA (cm/s2) Perioada(sec)
(cm/s2)
EW 58, 1 0, 25 EW 55, 0 0, 12
BAP NS 27, 6 0, 32 CNC NS 58, 0 0, 10
Z 21, 8 0, 07 Z 23, 25 0, 10
EW 15, 0 0, 42 EW 48, 4 0, 26
BBI NS 12, 4 0, 18 MOG NS 37, 4 0, 27
Z 7, 6 0, 10 Z 32, 5 0, 07
EW 11, 0 0, 22 EW 39, 0 0, 20
BMG NS 19, 4 0, 30 PIP NS 38, 34 0, 22
Z - 0, 08 Z 20, 5 0, 08
EW 30, 0 0, 24 EW 70, 0 0, 20
BST NS 20, 8 0, 37 POP NS 50, 0 0, 24
Z 22, 0 0.10 Z 34, 1 0, 09
EW 38, 0 0, 49 EW 23, 65 0, 30
BTM NS 18, 6 0, 30 RBA NS 22, 0 0, 26
Z 12, 38 0, 08 Z 16, 95 0, 11
EW 41, 6 0, 28 EW 57, 0 0, 20
BVC NS 17, 2 0, 12 STF NS 33, 12 0, 29
Z 23, 4 0, 08 Z 41, 75 0, 09
424
EW 31, 8 0, 57
CIO NS 30, 7 0, 16
Z 16, 05 0, 12
*BAP(Parcul Copilului); BBI(INCERC-gaură de sondă-100m); BMG (Magurele-INCDFP);
BST ( Casa Oamenilor de Stiinţă); BTM(GEOTEC); BVC(Curtea Veche); CIO (Ciorogârla);
CNC (Cer-nica); MOG (Mogoşoaia); PIP( Pipera); POP (Popeşti-Berceni); RBA (INCERC-
free field); STF (Stefăneşti)
Se consideră că particularităţile, prezentate pe baza caracteristicilor geologice
superficiale, pot fi corelate cu compoziţia spectrală, respectiv perioada predominantă, a
mişcărilor seismice înregistrate pe amplasamentele respective[20].
Este de remarcat variabilitatea mare a valorilor parametrilor mişcării seismice, pe
teritoriul zonei metropolitane Bucureşti, aceasta fiind o indicaţie clară a efectului condiţiilor de
teren variabile de la un amplasament la altul.
15.3. Date pentru microzonarea seismică a zonei metropolitane Bucureşti,

obţinute în proiectul URS cu Univ.Karlsruhe şi cu INCD Fizica Pământului
In urma realizării proiectului URS, a cărui durată a fost între 24 octombrie 2003 şi 1
noiembrie 2004, perioadă când s-a înregistrat orice mişcare seismică, în timp real, au rezultat o
serie de date de care ţinem seama la realizarea microzonării seismice a municipiului Bucureşti
[20].
Figura 12.Distribuţia staţiilor de bandă-largă în timpul experimentului URS[7]
Distribuţia staţiilor de bandă largă este dată în Figura 12, variaţia componentei verticale
în 4 staţii URS- inclusiv variaţia lor pe direcţia N-S (Figura13), o prima hartă de acceleraţii
pentru cutremurul din 28 aprilie 1999-corectată cu măsurătorile făcute in cadrul proiectului
URS(Figura 14), inclusiv timpul de întârziere şi variaţia(Figura 15) lui pe direcţia NNE (staţia
425
URS06) –SSW(staţia URS07), toate acestea arată o creştere a valorilor acceleraţiilor pe această
direcţie[7].
Figura 13.Inregistrările pentru componenta verticală la 5 staţii URS, pe direcţia N-S[20].
Figura 14.Harta acceleraţiilor de vârf pentru Bucureşti, pentru cutremurul din 28 aprilie
1999(MW =5, 3) fără a folosi datele din proiectul URS(a), şi utilizând datele din măsurătorile
efectuate în perioada 2003-2004(b).Puncte albe indică locurile unde s-au făcut măsurători sau
estimări de PGA[20].
426
Figura 15.Secţiuni ale funcţiilor viteză ale receptorului pe direcţia NNE(URS 06)–SSW (URS
07).
Figura 16.Harta de microzonare pentru Bucureşti după cutremurul din 27 octombrie 2004(MW=
6, 0).Harta arată variaţiile acceleraţilor maxime (PGA), obţinute printr-o interpolare a datelor
seismologice din accelerometrele K2 şi staţiile URS (localizate prin cercuri)[Maren Böse, 2007].
15.4.Corelarea rezultatelor estimărilor probabiliste şi deterministe pentru

răspunsul terenului în amplasament.Analiza finală
In această ultimă parte a a cercetărilor se face o corelare a datelor din analiza probabilistă
şi din cea deterministă/(neo)deterministă. Această corelare face obiectul final al realizării hărţii
de microzonare seismică.Proiectul URS, realizat cu Univ.Karlsruhe, şi hărţile de microzonare
427
seis-mică pentru cutremurul din din 27 octombrie 2004 (MW=6, 0):(i)-acceleraţii de vârf efective
ale terenului (Figura 8); (ii)-pentru vitezele efective de vârf ale terenului(Figura 9);(iii)-
perioadele de colţ Tc (Figura 10) şi, (iv)- perioadele de colţ Td (Figura 11) ne dau „o anumită
informare” directă şi în timp real a modului de amplificare a răspunsului terenului, pe raza
zonei metropolitane Bucureşti, pentru cutremure vrancene cu magnitudini mici, dar, nu la aceste
cutremure mici se va face proiectarea structurilor şi, mai ales, a celor de mare importantă
naţională.
Figura 17. Harta de hazard seismic local(microzonare) pentru zona metropolitană Buxcureşti
în:(i)- intensităţi(I)-MSK; (ii)-PGA(cm/s2) şi, (iii)- perioade fundamentale de vibraţie a terenului
din fiecare zonă(T, s), pentru cutremurul vrâncean maxim credibil (MGR =7, 5), în România[17]
realizată prin transfer de valori de la staţia pilot INCERC Bucureşti(Variantă din anul 2004,
adusă la zi)[17]).
Iniţial, în anul 2004, modelul propus, de realizare a microzonării seismice a localităţilor

dens populate, consta, în final, în transportul hazardului seismic generat de zona seimogenă
Vrancea, în localitatea respectivă.
Transportând „hazardul seismic” din zona Vrancea pe locaţia Bucureşti, a rezultat că cea
mai mare acceleraţie ce poate apare, în această locaţie, din analiza probabilistă pentru
cutremurul maxim posibil cu magnitudinea MGR =7, 5 (pe scara Richter) este de 304, 34 cm/s2
(I=IX½ -Scara MSK ).Din alte calcule au rezultat unele valori mai mari, dar relaţiile folosite nu
sunt verificate pentru cutremurul din 4 martie 1977. Din analiza factorilor de amplificare dintre
diferite puncte din Bucureşti, această valoare de 304, 34 cm/s2 va fi amplificată sau
428
dezamplificată, în funcţie de de aceşti factori de repartizare(Figura 17). Este un rezultat
obţinut în urma unei analize probabiliste.
Dacă ne întoarcem la relaţia (13) din Capitolul 6), pentru P=0 (curba medie) şi la
Tabelul 9-Capitolul 6, unde sunt prezentate acceleraţiile calculate cu această relaţie de atenuare,
pentru cutremurele din 4.03.1977(MGR=7, 2), 30 august 1986(MGR =7, 00) şi 30 mai 1990(MGR
=6, 7), atunci pentru locaţia INCERC-Pantelimon se obţine o bună concordanţă, rămânând ca
pentru celelalte zone „i” din Bucureşti să se realizeze un transfer de valori(Figura 17) pentru a
realiza, în general, microzonarea seismică, de forma[15, 16]:
Izona „i” = IINCERC ± Δ I scara MSK )
(amax )zona„i” = (amax)INCERC ± Δ a (cm/s2)
(Tteren )zona„i ” = (Tteren)INCERC ± Δ Tsoil (secunde )
Pe de altă parte, din harta de hazard seismic a României, în intensitati[14], rezultă că

acceleraţia maximă pentru zona metropolitană Bucureşti este amax =0, 300g, I=IX½ pe scara
MSK/MM.Această hartă a fost construită, folosind analize probabiliste, deterministe/
(neo)deterministe, metode liniare şi neliniare[15, 16], metode dezvoltate pe larg în capitolele
anterioare.
In Capitolul 6.5.2, intitulat „Curbele de hazard seismic pentru aria metropolitană
Bucureşti”, în urma unei analize probabiliste, s-a ajuns la următoarele concluzii:
A. Analiza pe magnitudine.Contribuţia relativă a perechilor de magnitudine-distanţă epicentrală
pentru acceleraţia, PGA = 0, 3g în amplasamentul/zona metropolitană Bucureşti este:
• In domeniul de magnitudini 4, 0 – 5, 0, participă în exclusivitate sursa seismică Câmpia-
Română– 14, 2 % - datorită distanţelor hipocentrale mici asociate acestei surse;
• In domeniul de magnitudini 5, 0 – 6, 0, participă într-o mare măsura sursa seismică
Câmpia-Română, în domeniul de distanţe epicentrale 0 - 50 km, şi intr-o foarte mică
masură Română, în domeniul de distanţe epicentrale 50 - 100 km;
• In domeniul de magnitudini 6, 0 – 7, 0, participă într-o mică măsură sursa seismică
Vrancea-intermediar, în domeniul de distanţe epicentrale 150 - 200 km;
• In domeniul de magnitudini 7, 0 – 8, 0 , sursa seismică Vrancea-intermediar contribuie
în cea mai mare masură - 60% - pentru distanţe epicentrale 150 - 200 km si - 4% -
pentru distanţe epicentrale > 200 km. Celelalte surse seismice nu participă la hazardul
seismic pentru această acceleraţie;
429
Curbele de Hazard Seismic Total.
Amplasament Bucuresti.
BUC - 5% BUC - Mediu BUC - 95%
1.E+00
1.E-01
Probabilitatea de Depasire
1.E-02
1.E-03
1.E-04
1.E-05
1.E-06
1.E-07
0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
Acceleratia, PGA (g)
Figura 18. Curbele de hazard seismic total pentru zona metropolitană Bucureşti, pentru
toate sursele seismice
H a za r d u l Se is m ic To ta l M e d iu p e n tr u
a m p la s a m e n tu l B u c u r e s ti
VN VI Total SA DU DN CR
1.E+00
1.E- 01
1.E- 02 Total
1.E- 03 VI
Hazardul Seismic
CR
1.E- 04
1.E- 05
1.E- 06 DU
1.E- 07
SA
1.E- 08 DN
VN
1.E- 09
0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
A cce le r at ia, PGA (g )
Figura 19. Curbele medii de hazard pentru toate sursele seismice. Amplasamentul:Zona
metropolitană Bucureşti.
430
H a za r d u l S e is m ic To ta l M e d iu p e n tr u
a m p la s a m e n tu l B u c u r e s ti
VI Tota l V NSA DUDNCR
1.E+0 0
1.E-0 1
Hazardul Seismic
To tal VI V NSA DUDNCR

1.E-0 2
1.E-0 3
1.E-0 4
1.E-0 5
0 .0 0 .1 0.2 0.3 0.4 0.5 0 .6 0 .7 0 .8 0.9 1.0
A c ce le r atia, PGA ( g )
Figura 20. Curbele medii pentru hazardul seismic TOTAL, VI şi SA.DU.VN.DN.CR.

Amplasamentul:zona metropolitană Bucureşti.
Tabelul 3. Hazardul mediu corespunzător surselor seismice. Amplasamentul Bucureşti.

Surse Seismice
Ind PGA[g] TOTAL VI VN SA DU DN CR
1 0.00 8.72E-01 7.57E-01 1.82E-01 1.06E-01 5.85E-02 1.70E-01 7.61E-02
2 0.05 8.95E-02 5.95E-02 5.97E-04 1.15E-03 3.54E-03 8.38E-05 2.47E-02
3 0.10 3.08E-02 2.02E-02 2.39E-05 8.30E-05 4.61E-04 1.96E-06 9.41E-03
4 0.15 1.45E-02 9.41E-03 2.50E-06 1.24E-05 9.95E-05 1.37E-07 4.53E-03
5 0.20 7.77E-03 4.98E-03 4.14E-07 2.69E-06 2.86E-05 1.33E-08 2.47E-03
6 0.25 4.51E-03 2.84E-03 8.72E-08 7.43E-07 9.86E-06 1.05E-09 1.46E-03
7 0.30 2.76E-03 1.70E-03 2.02E-08 2.42E-07 3.88E-06 2.86E-11 9.13E-04
8 0.35 1.76E-03 1.06E-03 4.67E-09 8.86E-08 1.69E-06 0.00E+00 5.96E-04
9 0.40 1.16E-03 6.79E-04 9.77E-10 3.50E-08 7.92E-07 4.02E-04
10 0.45 7.81E-04 4.48E-04 1.52E-10 1.44E-08 3.96E-07 2.79E-04
11 0.50 5.40E-04 3.02E-04 1.28E-11 5.84E-09 2.08E-07 1.98E-04
12 0.55 3.81E-04 2.07E-04 1.71E-13 2.22E-09 1.14E-07 1.44E-04
13 0.60 2.74E-04 1.45E-04 0.00E+00 7.44E-10 6.45E-08 1.06E-04
14 0.65 2.00E-04 1.03E-04 2.00E-10 3.75E-08 7.93E-05
15 0.70 1.48E-04 7.39E-05 3.76E-11 2.22E-08 6.02E-05
16 0.75 1.11E-04 5.38E-05 3.64E-12 1.34E-08 4.62E-05
17 0.80 8.41E-05 3.96E-05 0.00E+00 8.09E-09 3.59E-05
18 0.85 6.44E-05 2.95E-05 4.91E-09 2.81E-05
19 0.90 4.98E-05 2.22E-05 2.96E-09 2.23E-05
20 0.95 3.89E-05 1.68E-05 1.77E-09 1.77E-05
21 1.00 3.06E-05 1.29E-05 1.03E-09 1.43E-05
Semnificaţia abrevierilor: VI – sursa Vrancea-intermediar;VN – sursa Vrancea-normal;SA

– sursa Shabla;DU – sursa Dulovo;DN – sursa Dobrogea-Nord;CR – sursa Câmpia-Română;
SA.DU.VN.DN.CR – contribuţia cumulată a surselor SA, DU, VN, DN si CR.
431
B.Analiza pe surse seismice.Următoarele concluzii reies pentru amplasamentul asociat zonei
metropolitane Bucuresti:
PSHA mediu pe domeniul de acceleraţii 0.0g-0.3 g
z peste 65 - 67% - sursa Vrancea-intermediar;
z între 31 – 35% - sursa Câmpia-Romănă;
z celelalte surse seismice - o pondere nesemnificativă;
¾ PSHA mediu pentru PGA = 0, 3 g
z sursa Vrancea-intermediar - 65%;
z Câmpia-Română - 35%;
z Vrancea-normal, Shabla-Dulovo şi Dobrogea-Nord - contribuţie nesemnificativă;
¾ Estimarea cutremurului de proiectare:
z probabilitatea anuală de depăşire: 10-2 ev/an, Trevenire = 100 ani, rezultă PGA
= 0, 18g;
z probabilitatea anuală de depăşire: 10-3 ev/an, T revenire =588 ani pentru VI-
Vrancea intermediar.Tabelul 3 (Vrancea intermediar-VI), la rubrica VI-
Hazard mediu (poziţia 7)etc.
Concluzie: Amplasamentele situate pe direcţia NE-SV sunt expuse la riscuri seismice mai
mari decât cele situate pe direcţia NV-SE.
15.5. Date privind valorile maxime ale acceleraţiilor(PGA) şi ale perioadelor
fundamentale(T, s), înregistrate pe aria metropolitană Bucureşti, începând cu
4 martie 1977
15.5.1. Acceleraţii maxime înregistrate de aparatura seismică
Tabelul 4.Valorile maxime ale acceleraţiilor(PGA), vitezelor (PGV)si ale deplasărilor (PGD) în
Bucureşti, la cutremurele din 30 august 1986(MGR=7, 0), 30 mai(MGR=6, 7) şi
31 mai 1990 (MGR =6, 1)
(Date INCD Fizica Pământului)
Statia 30 august, 1986 30 mai, 1990 31 Mai, 1990

seismică
(MW =7, 1) (MW =6, 9) (MW =6, 4)
Armenească N-S 73, 9 11, 4 3, 1 22, 1 2, 0 0, 4
Z - --- 19, 5 1, 7 0, 9
E-W 55, 7 4, 7 1, 3 23, 7 2, 5 0, 7
Balta Albă N101W 89, 1 18, 3 3, 6 63, 1 4, 3 0, 8 15, 9 0, 8 0, 2
Z 33, 8 5, 4 1, 1 53, 5 3, 3 0, 6 11, 9 0, 7 0, 2
N169E 92, 0 15, 9 3, 0 67.7 14.3 2.5 16.5 1.4 0.2
N60W 62, 5 9, 7 2, 4 104, 9 19, 2 3, 5
Carlton Z 36, 8 3, 4 0, 7 106, 7 4, 3 0, 8 -
N30W 79, 6 9, 7 2, 4 110, 5 7, 7 1, 2
Drumul Sării N84W 112, 5 13, 2 2, 0 30, 7 1, 4 0, 3
Z - 87, 7 2, 5 0, 5 13, 8 1, 0 0, 3
N174W 97, 9 5, 4 1, 0 18, 1 1, 5 0, 3
EREN (Casa N10W 156, 0 15, 1 3, 1
Presei Libere) Z 42, 0 - - - -
W10S 105, 8 14, 5 2, 8
INCERC N-S 87, 7 15, 5 3, 7 76, 6 6, 2 1, 1
Z 28, 0 - - --- -
E-W 95, 3 10, 5 2, 5 98, 7 17, 2 3, 0
432
ISPH/ N15E 86, 8 14, 1 4, 2
GEOTEC Z 40, 1 3, 4 1, 1 - -
E15 S 76, 8 8, 6 2, 7
Magurele/ N-S 148, 0 22, 35 3, 89 89, 6 4, 7 1, 9
INFP Z 50, 8 3, 60 0, 98 59, 5 2, 4 1, 3 -
E-W 116.1 16.27 3.72 87, 1 16, 2 4, 4
Metalurgiei(1) W32S 71, 7 14, 8 3, 1
Z 34, 4 3, 2 0, 7 - -
N32W 40, 7 4, 8 1, 0
Metalurgiei(2) N127W 59.0 8.2 1.6
Z - 43.3 2.3 0.5 -
N37W 76.3 9.2 1.7
Metrou/ IMGB N30W 59, 5 7, 1 1, 6 90, 8 10, 6 2, 0 15, 5 12.2 0, 3
Z 29, 5 2, 4 0, 6 50, 1 3, 0 0, 4 13, 3 1, 2 0, 3
N120W 69, 3 12, 8 2, 8 60, 2 7, 7 1, 1 14, 7 2, 0 0, 3
Militari N-S 71, 2 8, 4 2, 3 51, 1 3, 4 0, 9
Z 41, 1 3, 3 0, 8 43, 8 2, 3 0, 5 -
E-W 100, 6 14, 0 3, 4 95, 3 11, 1 1, 8
Otopeni N-S 123, 7 10, 7 1, 7
Z 6 0, 6 3, 8 1, 0 - -
E-W 219, 8 25, 6 3, 9
Panduri N131E 89, 4 8, 2 1, 4 127, 9 7, 9 1, 3 31, 3
Z 64, 1 5, 4 0, 8 57, 9 2, 6 0, 4 20, 4 - -
N139W 96, 2 15, 0 2, 8 136, 6 7, 7 1, 0 38.7
Titulescu N145W 87, 5 15, 4 3, 2 56, 8 6, 7 1, 3 10, 7 1, 1 0, 3
Z 52, 9 5, 0 0, 9 48, 7 4, 9 1, 4 7, 2 1, 0 0, 3
N55W 83, 8 7, 5 1, 4 67, 4 9, 6 1, 7 16, 4 1, 2 0, 3
Tabelul 5.Valorile maxime ale acceleraţiilor, vitezelor şi ale deplasărilor în Bucureşti-Date

INCERC, înregistrate la cutremurele vrâncene din 4 martie, 1977(MGR=7, 2),
30 august, 1986(MGR=7, 0), 30 mai, 1990 (MGR=6, 7) şi 31 mai, 1990(MGR=6, 1)
4 martie, 1977 30 august, 1986 30 mai, 1990 31 mai, 1990

(MW =7, 4) (MW =7, 1) (MW =6, 9) (MW =6, 4)
PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD PGA PGV PGD
Staţia seismică cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm cm/s2 cm/s cm
Drumul N174W - - 113, 0 13, 8 1, 95 30, 7 1, 40 0, 32
Sării/ Z - 87, 73 2, 53 0, 54 13, 76 1, 02 0, 26
Ghencea: N84W - 97, 90 5, 43 0, 95 18, 10 1, 53 0, 32
INCERC: N-S 206, 9 67, 95 16, 2 97, 0 15, 5 3, 65 66, 2 6, 35 1, 06 -
Z 130, 1 11, 45 2, 49 20, 66 2, 7 0, 58 27, 97 2, 75 0, 56 -
E-W 188, 0 30, 30 9, 22 109, 0 11, 3 2, 56 98, 9 17, 0 2, 91 -
Metalur- N127W - 71, 7 1, 48 3, 12 55, 46 8, 86 1, 66 12, 1 1, 02 0, 24
giei/: Z 34, 39 3, 15 0, 72 39, 58 2, 51 0, 71 7, 21 1, 01 0, 30
Berceni N37W 40.7 4, 82 1, 01 74, 9 10, 2 2, 05 12, 8 1, 42 0, 26
Metrou/ N30W - 69, 3 12, 8 2, 83 82, 70 11, 40 2, 01 16, 30 1, 12 0, 23
IMGB: Z 29, 54 2, 44 0, 62 47, 35 2, 93 0, 63 10, 84 0, 99 0, 21
N120W 59, 5 7, 06 1, 59 59, 90 8, 29 , 26 14, 20 1, 66 0, 26
Militari: N92W - 101, 0 14, 00 3, 25 83, 90 10, 10 1, 64
Z 41, 13 3, 30 0, 75 52, 13 2, 95 0, 67 -
N178E 72, 10 8, 42 2, 62 50, 60 3, 81 1, 08
433
Otopeni: N-S - 124, 0 11, 2 1, 88
Z 61, 02 3, 77 0, 86 - -
E-W 220, 0 26, 2 4, 13
Panduri: N131E - 89, 40 8, 15 1, 44 131, 0 9, 60 1, 39 33, 0 2, 46 0, 36
Z 64, 13 5, 40 0, 81 81, 03 2, 92 0, 58 24, 63 1, 27 0, 32
N139W 96, 20 15, 00 2, 83 151, 0 10, 60 1, 39 38, 60 1, 98 0, 33
Titulescu:N145W - 87, 50 15, 4 3, 23 56, 80 6, 66 1, 28 10, 7 1, 07 0, 25
Z 52, 90 5, 03 0, 91 48, 69 4, 88 1, 41 7, 17 0, 99 0, 26
N55W 83, 80 7, 53 1, 37 67, 40 9, 63 1, 66 16, 40 1, 21 0, 29
Branesti: N107W 93, 30 16, 8 3, 13 142, 0 11, 60 1, 22 23, 8 2, 14 0, 41
Z 44, 30 4, 01 0, 95 78, 5 3, 24 0, 94 16, 81 1, 03 0, 26
N163E 75, 30 13, 3 2, 30 126, 0 13, 10 2, 25 24, 4 1, 84 0, 36
Bolintin N155E 83, 70 9, 13 1, 77 215, 0 13, 80 2, 66 35, 60 1, 87 0, 19
Vale Z 31, 67 2, 64 0, 53 89, 60 3, 45 0, 43 16, 94 0, 44 0, 08
N65E 90, 20 14, 50 0, 34 218, 0 12, 80 1, 43 26, 80 1, 37 0, 19
Periş N80E 150, 0 23, 8 3, 99 185, 0 9, 27 1, 32 -
Z 100, 4 4, 41 0, 97 99, 57 2, 99 0, 43 -
N10W 117, 0 10, 5 3, 20 241, 0 14, 90 2, 33 -
In 1986 cea mai mare valoare a PGA s-a înregistrat la staţia Otopeni, PGA=220 cm/s2.
Din păcate staţia seismică Otopeni nu a funcţionat la cutremurele din 1990.
Este interesant, că în analizele ce le facem, să prezentăm valorile acceleraţiilor maxime
înregistrate la staţia seismică “Dr.Cornelius Radu” din Vrâncioaia, la cutremurele din 30 august
1986 (MGR=7, 0), 30mai, 1990 (MGR=6, 7) si 31 mai, 1990(MGR=6, 1) (Tabelul 5)
Tabelul 6.Accleraţiile, vitezele şi deplasările maxime înregistrate la Vrâncioaia
Statia 30 august, 1986 30 mai, 1990 31 mai, 1990

seismică (MGR=7, 0) (MGR=6, 7) (MGR=6, 1)
Vrâncioaia N-S 95, 70 12, 01 2, 67 119, 77 12, 36 4, 5 43, 41 3, 43 0, 66
Z 48, 90 4, 24 0, 92 63, 72 7, 23 2, 1 27, 10 1, 46 0, 22
E-W 162, 60 10, 82 2, 91 156, 58 13, 04 4, 7 101, 89 7, 33 1.36
*** La cutremurul din 4 martie 1977, acceleraţia maximă înregistrată a fost de 0, 32 g, dar nu a
funcţionat mecanismul de înaintare a hârtiei din SMA-1.
Tabelul 7.Acceleraţiile maxime înregistrate, pe raza municipiului Bucureşti, la staţiile K2, la

cutremrele vrâncene din 3 aprile 2001(MGR =4, 8), 28 martie 2001(MGR =4, 3), 20 mai
2001(MGR =4, 2) şi 24 mai, 2001(MGR =5, 4 )
Staţia seismică Comp. 04.03.2001 28.03.2001 20.05.2001 24.05.2001
MGR =4, 8 MGR=4, 3 MGR=4, 2 MGR =5, 4
h=154 km h=120 km h=134 km h=143 km
Piaţa Domenii N-S 3, 3 cm/s2 1, 4 cm/s2 5, 2 cm/s2
(BDL) Z 1, 8 cm/s2 1, 8 cm/s2 - 6, 8cm/s2
E-W 6, 8 cm/s2 1, 7 cm/s2 3, 2 cm/s2
Muzeul Geologic N-S 0.8 cm/s2 5, 1 cm/s2
(BGM) Z - 1, 4 cm/s2 - 5, 0 cm/s2
E-W 0, 77cm/s2 5, 0 cm/s2
Muzeul de Istorie N-S 3, 4 cm/s2 3, 0 cm/s2
(BHM) Z 2, 5 cm/s2 - - 3, 2 cm/s2
E-W 3, 5 cm/s2 4, 4 cm/s2
434
Biserica Armenească N-S 2, 8 cm/s2
(ARM) Z - - - 3, 6 cm/s2
E-W 2, 8 cm/s2
Magurele-INCDFP N-S 3, 4 cm/s2 0, 48 cm/s2 3, 0 cm/s2
(BMG) Z 2, 8 cm/s2 0, 90 cm/s2 - 3, 6 cm/s2
E-W 3, 0 cm/s2 0, 70 cm/s2 6, 4 cm/s2
Casa Oamenilor de N-S 2, 8 cm/s2 0, 50 cm/s2 0, 48 cm/s2 3, 2 cm/s2
Stiinţă(BST) Z 3, 0 cm/s2 1, 30 cm/s2 0, 64 cm/s2 3, 6 cm/s2
E-W 32 cm/s2 1, 10 cm/s2 0, 68 cm/s2 6, 4 cm/s2
Curtea Veche N-S 2, 4 cm/s2 0, 53 cm/s2 0, 44 cm/s2 2, 4 cm/s2
(BVC) Z 2, 6 cm/s2 1, 50 cm/s2 0, 48 cm/s2 3, 5 cm/s2
E-W 1, 8 cm/s2 0, 53 cm/s2 0, 40 cm/s2 4, 0 cm/s2
INCERC Test.Bl N-S 3, 0 cm/s2 2, 8 cm/s2
(IBA) Z 2, 4 cm/s2 - - 4, 8 cm/s2
E-W 2, 4 cm/s2 2, 8 cm/s2
In anii 2004 şi 2005 a fost o serie de 4 cutremure vrâncene, adânci (Capitolul 6, Tabelul
11), cu magnitudini MW, cuprinse intre 4, 6 şi 6, 0 înregistrate în reţeaua de accelerometre
digitale K2, instalate pe aria metropolitană Bucureşti.Valorile înregistrate şi prelucrate sunt
prezentate in Tabelele 7-10.
Tabelul 8. Cutremurul din 27 septembrie, 2004 (MW = 4, 6), h=166 km

Nr. Indicativ Latitudine Longitudine PGA -EW PGA- NS PGA - Z
2 2
crt staţie (cm/s ) (cm/s ) (cm/s2 )
1 INC 44.441 26.162 5, 08 3, 69 2, 97
2 STF 44.532 26.213 4, 05 4, 89 6, 38
3 PIP 44.514 26.114 7, 85 3, 25 3, 15
4 MOG 44.565 25.942 5, 89 5, 03 2, 70
5 CNC 44.444 26.262 10, 34 9, 94 4, 62
6 CIOR 44.449 25.880 8, 25 11, 20 3, 96
7 BVC 44.430 26.102 5, 79 3, 43 3, 19
8 BTM 44.437 26.107 7, 46 3, 04 3, 19
9 BST 44.446 26.098 6, 88 3, 47 3, 79
10 BMG 44.348 26.028 10, 39 5, 12 4, 65
11 BGM 44.455 26.085 9, 38 4, 70 3, 82
12 BBI 44.441 26.162 2, 66 2, 09 1, 23
13 BAP 44.406 26.119 7, 02 4, 52 1, 68
Tabelul 9. Cutremurul din 27 octombrie , 2004 (MW=6, 0), h=98 km

Nr. Indicativ Latitudine Longitudine PGA -EW PGA -NS PGA - Z
crt staţie (cm/s2 ) (cm/s2 ) (cm/s2 )
1 INC 44.441 26.162 23, 65 21, 97 16, 94
2 STF 44.532 26.213 57, 03 34, 50 41, 79
3 POP 44.355 26.203 70, 50 50, 19 34, 22
4 PIP 44.514 26.114 38, 94 38, 36 20, 51
5 MOG 44.565 25.942 48, 36 37, 25 32, 41
6 CNC 44.444 26.262 54, 90 58, 12 23, 37
7 CIOR 44.449 25.880 31, 77 30, 69 16, 16
8 BVC 44.430 26.102 41, 71 17, 36 23, 51
435
9 BTM 44.437 26.107 37, 77 18, 57 12, 33
10 BST 44.446 26.098 29, 98 20, 75 21, 96
11 BMG 44.348 26.028 10, 84 19, 37 29, 46
12 BBI 44.441 26.162 15, 03 12, 38 7, 62
13 BAP 44.406 26.119 58, 21 27, 65 21, 77
Tabelul 10. Cutremurul din 14 mai , 2005 (MW=5, 1), h=148 km

2 2
1 INC 44.441 26.162 - - -
2 STF 44.532 26.213 4, 32 5, 49 5, 36
3 POP 44.355 26.203 6, 60 5, 06 3, 07
4 PIP 44.514 26.114 4, 87 4, 16 5, 02
5 MOG 44.565 25.942 4, 82 3, 94 5, 27
6 CNC 44.444 26.262 9, 40 9, 89 7, 28
7 CIOR 44.449 25.880 4, 96 6, 89 3, 01
8 BVC 44.430 26.102 3, 25 3, 30 5, 13
9 BTM 44.437 26.107 6, 61 4, 31 4, 42
10 BST 44.446 26.098 4, 64 3, 38 8, 23
11 BMG 44.348 26.028 9, 32 6, 44 6, 19
12 BGM 44.455 26.085 8, 95 6, 00 4, 05
13 BBI 44.441 26.162 2, 13 2, 34 2, 18
14 BAP 44.406 26.119 - - -
Tabelul 11. Cutremurul din 13 decembrie , 2005 (MW=4, 6), h=144 km

2 2
1 INC 44.441 26.162 6, 03 5, 66 3, 61
2 STF 44.532 26.213 - - -
3 POP 44.355 26.203 - - -
4 PIP 44.514 26.114 - - -
5 MOG 44.565 25.942 6, 09 8, 33 2, 40
6 CNC 44.444 26.262 8, 07 18, 53 4, 32
7 CIOR 44.449 25.880 - - -
8 BVC 44.430 26.102 4, 56 4, 82 2, 13
9 BTM 44.437 26.107 4, 11 9, 21 1, 82
10 BST 44.446 26.098 4, 09 7, 67 2, 97
11 BMG 44.348 26.028 - - -
12 BGM 44.455 26.085 8, 16 14, 21 4, 55
13 BBI 44.441 26.162 3, 02 3, 11 1, 74
14 BAP 44.406 26.119 5, 18 12, 68 2, 58
15.5.2. Acceleraţii obţinute folosind şi analiza (neo)deterministă

Pentru început s-a considerat un număr de 15 locaţii în municipiul Bucureşti, dintre care
8 sunt chiar ale staţiilor seismice aparţinând INCDFP şi INCERC, ce au înregistrat cutremurul
din 30 august1986(MW =7, 1): Metrou IMGB(MTR), Militari (MLT), OTO(Otopeni), PND
(Panduri), TIT(B-dulTitulescu), MET(B-dul Metalurgiei), INC (sediul INCERC), BMG
(Bucureşti Măgurele sediul INCDFP). Restul locaţiilor pentru care s-a făcut această aplicaţie
sunt distribuite în acele zone ale oraşului în care nu s-a avut înregistrări ale acestui
436
eveniment(Tabelul 12 si Figura 21 ). In tabelul de mai jos sunt prezentate datele obţinute pentru
o unitate energetică de magnitudine, introdusă în focar, aşa cum arătam când s-a prezentat
analiza (neo)deterministă). Momentul seismic iniţial, folosit în programele de calcul ale seriilor
temporale, a fost M0=1013N⋅m, după care s-a făcut scalarea pentru valoarea momentului seismic
(respectiv a magnitudinii MW) dorit, prin convoluţia cu curbele Gusev (Figura 6, Cap.11)de
scalare a spectrului sursei, modificate pentru cutremurele intermediare vrâncene. Seismogramele,
obţinute în acest fel, sunt complete, în sensul că ele conţin pentru domeniul de frecvenţe folosit
în simulare toate fazele undelor de volum şi de suprafaţă, ce se pot propaga prin structurile
respective.
Tabelul 12. Acceleraţii obţinute din analiza (neo)deterministă (Figurile 13-19, Capitolul 7)
pentru o unitate energetică de magnitudine introdusă în focar, corespunzătoare momentului
seismic iniţial, M0=1013N⋅m.
Distanţa amax-suprafaţa
epicentrală Adăncimea amax-roca de bază liberă a tere-
Lat. Long. (km) (m) (cm/s2 ) nului(cm/s2)
MTR 26, 143 44, 367 131, 03 420m 15, 4412 62, 6545
MLT 26, 028 44, 431 126, 39 460m 15, 8601 56, 168
OTO 26, 070 44, 549 112, 87 700m 24, 2318 43, 0122
PND 26, 065 44, 426 126, 11 400m 15, 3557 56, 6188
TIT 26, 066 44, 466 121, 81 460m 14, 5654 52, 3369
MET 26, 119 44, 375 130, 59 420m 15, 2611 61, 8121
INC 26, 162 44, 440 122, 78 420m 24, 9761 54, 8232
BMG 26.030 44, 347 135, 32 700m 38, 0164 64, 0867
X1 26, 125 44, 480 120, 00 500m 16, 6144 51, 2476
X2 26, 110 44, 455 123, 00 500m 17, 8704 54, 3566
X3 26, 100 44, 425 126, 00 500m 18, 9503 57, 0711
X4 26, 085 44, 400 129, 00 500m 19, 9515 59, 9348
X5 26, 070 44, 380 132, 00 500m 20, 9148 62, 4646
44.60
OTO
44.50 X1
TIT
X2
INC
MLT PND X3
X4
44.40 X5
MET
MTR
BMG
44.30
25.90 26.00 26.10 26.20 26.30
Figura 21. Poziţiile celor 15 locaţii în zona metropolitană Bucureşti
437
26 B
BMG
INC
25 BMG
OTO
24 B
23
OTO
22 21.74
tia[g/10]
21
19.95
ra
20
ccele
19
a
18.03
18 MLT
MTR
MET
17 16.61
TIT
16 INC MLT
PND MTR
MET
15 TIT
PND
14
110 115 120 125 130 135 140
Figura 22. Poziţia locaţiilor şi a staţiilor seismice pe zona ariei metropolitane Bucureşti şi
acceleraţiile calculate la nivelul rocii de bază, în funcţie de distanţa epicentrală a cutremurului
din 30 august 1986, MW =7, 1.
15.6.Perioade fondamentale de vibraţie ale terenului
15.6.1.Perioade fundamentale rezultate din analizele spectrale, pe baza măsură-
torilor cu aparatura seismică
Tabelul 13.Valorile maxime ale perioadelor Tc şi Td pentru Bucureşti- date INCERC
4 martie, 1977 30 august, 1986 30 mai, 1990 31mai, 1990
(MW =7, 4) (MW =7, 1) (MW =6, 9) (MW =6, 4)
Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s) Tc(s) Td(s)
Statia seismică
Drumul Sarii N174W 0, 36 1, 58 0, 22 3, 96
Z 0, 30 1, 61 0, 23 4, 28
N84W 0, 32 1, 29 0, 29 3, 85
INCERC: N-S 1, 54 1, 95 1, 92 1, 1, 22 1, 60 0, 47 1, 30 -
Z 19 1, 06 1, 56 0, 62 1, 83 -
E-W 1, 56 2, 41 0, 74 1.85 0, 71 1, 92 -
Metalurgiei N127W 1, 31 1, 59 0, 55 1, 57 0, 56 2, 59
Z 1, 16 1, 61 0, 71 1, 46 0, 52 2, 72
N37W 1, 31 1, 59 0, 81 1, 82 0, 54 2, 61
Militari: N92W 0, 74 1, 66 0, 39 1, 66 -
Z 0, 67 1, 65 0, 51 1, 19 -
N178E 0, 50 1, 76 0, 60 0, 99 -
Otopeni: N-S 0, 29 2, 12 - -
Z 0, 48 1, 54 - -
E-W 0, 50 1, 54 - -
Panduri: N131E 0, 75 0, 89 0, 27 1, 18 0, 23 2, 28
Z 0, 74 1, 52 0, 31 0, 86 0, 27 2, 17
N139W 0, 77 1, 57 0, 33 0, 80 0, 29 2, 28
Titulescu: N14W 0, 83 1, 60 0, 40 2, 09 0, 41 2, 60
Z 0, 78 1, 51 0, 45 1, 73 0, 38 2, 89
N55W 0, 59 1, 63 0, 45 1, 72 0, 41 2, 84
Branesti: N107W 0, 85 1, 55 0, 39 0, 66 0, 36 2, 48
Z 0, 92 1, 53 0, 42 1, 20 0, 31 2, 23
N163E 0, 66 1, 60 0, 37 1, 86 0, 27 2, 10
438
Bolintin N155E 0, 49 1, 85 0, 34 1, 08 0, 30 0, 51
Vale Z 0, 92 1, 73 0, 40 0, 80 0, 31 0, 66
N65E 1, 20 1, 65 0, 40 0, 49 0, 33 0, 93
Periş N80E 0, 78 1, 50 0, 27 1, 36 -
Z 0, 73 1, 64 0, 33 0, 88 -
N10W 0, 53 1, 83 0, 32 0, 64 -
Valorile acceleraţiilor maxime şi ale perioadelor din formele de undă pentru cutremurul din 27
oct.2004 (MW = 6, 00) sunt prezentate în Tabelul 13 pentru staţiile digitale aparţinând INCDFP.
Tabelul 14.Valori obţinute după cutremurul din 27.10.2004 (MW =6, 00)
Denumire staţie /Cod staţie Componenta PGA(cm/s2) Perioada
T(s)
Parcul Copilului / BAP EW 58, 1 0, 25
NS 27, 6 0, 32
Z 21, 8 0, 07
INCERC gaură de sonda /BBI EW 15, 0 0, 42
(-100m) NS 12, 4 0, 18
Z 7, 6 0, 10
Magurele/BMG EW 11, 0 0, 22
NS 19, 4 0, 30
Z 30, 0 0.08
Casa Oamenilor de Stiinţă/BST EW 30, 0 0, 24
NS 20, 8 0, 37
Z 22, 0 0, 10
GEOTEC /BTM EW 38, 0 0, 10
NS 18, 6 0, 49
Z 12, 38 0, 30
Curtea Veche/BVC EW 41, 6 0, 28
NS 17, 2 0, 12
Z 23, 4 0, 08
Ciorogârla/CIO EW 31, 8 0, 57
NS 30, 7 0, 16
Z 16, 05 0, 12
Cernica/CNC EW 55, 0 0, 12
NS 58, 0 0, 10
Z 23, 25 0, 10
Mogoşoaia/MOG EW 48, 4 0, 26
NS 37, 4 0, 27
Z 32, 5 0, 07
Pipera/PIP EW 39, 0 0, 20
NS 38, 34 0, 22
Z 20, 5 0, 08
Popeşti-Berceni/POP EW 70, 0 0, 20
NS 50, 0 0, 24
Z 34, 1 0, 09
INCERC free field /RBA EW 23, 65 0, 30
NS 22, 0 0, 26
Z 16, 95 0, 11
Stefăneşti / STF EW 57, 0 0, 20
NS 33, 12 0, 29
Z 41, 75 0.09
439
Tabelul 15.Perioadele fundamemtale(T, s) pentru cutremure mici înregistrate la staţiile
INCERC(INC) şi Bucuresti-Măgurele(BMG) şi fracţiunea critică de amortizare, ζ =5%
Eveniment MW T, s INCERC –NS T, s BMG – NS T, s BMG – EW
(Sa)max pentru ζ (Sa)max pentru ζ =5% (Sa)max pentru ζ=5%
=5%
14.02.2007 4, 5 0, 14 0, 11 0, 13
27.09.2004 4, 6 0, 15 0, 16 0, 22
13.03.1998 4, 7 - 0, 16 0, 15
04.03.2001 4, 8 - 0, 14 0, 17
18.06.2005 4, 9 0, 18 0, 14 0, 20
06.06.2000 5, 0 - 0, 28 0, 24
28.04.1999 5, 3 - 0, 18 0, 22
27.09.2004 6, 0 0, 22 - 0, 22
30.05.1990 6, 8 0, 30 0, 12 0, 22
La staţtia seismică Bucuresti-Măgurele(BMG), la cutremurul din 30 august 1986 (MW=7,

1), acceleraţia maximă amax=148, 0 cm/s2 pe direcţia N-S, şi amax =116, 1 cm/s2 pe E-W.In ceea
ce priveşte perioadele, din spectrele de răspuns ale acceleraţiilor se evidenţiază 2 bucle/maxime,
practic cu aceeaşi amplificare, la T1=0, 38 secunde şi T2=1, 4 secunde pe direcţia N-S pentru ζ
=5%;T1=0, 32 secunde si T2=1, 65 secunde pentru ζ= 0, 0%. Pe direcţia E-W, amplificările
maxime sunt pentru perioadele T=0, 55 secunde şi T=1, 3 secunde pentru fracţiunea de
amortizare critică ζ =5% şi T=0, 25 secunde şi T=1, 625 secunde pentru ζ= 0, 0% (Figurile 3, 4
din Capitolul 10).
15.6.2. Perioade fundamentale şi secundare, obţinute prin măsuratori de

zgomot de fond, în Bucureşti şi în zonele limitrofe (locaţiile din Figura 10,
Cap.10)
Tabelul 16.Perioade fundamentale de vibraţie din masuratori de zgomot de fond(K-P.Bonjer)
Amplasamentul Perioada de rezonanta, T Amplasamentul Perioada de rezonanta,
(s) T(s)
Prima (T1) armonică Secundara(T2) Prima (T1)armonică Secundara (T2)
1 1, 56 ± 0, 32 6, 46 ±0, 84 10 1, 40 ± 0, 31 4, 21 ± 0, 90
2 1, 43 ± 0, 26 6, 82 ± 1, 11 1, 60 ± 0, 10 4, 64 ± 0, 46
30
3 (3, 63 ± 0, 43 ) - 11e 1, 20 2, 00
4 1, 16 ± 0, 23 5, 26 ± 0, 12 1, 20 ± 0, 30 4, 47 ± 0, 80
10
5 1, 43 ±0, 36 5, 12 ± 0, 13 1, 51 ± 0, 31 5, 40 ± 0, 38
10
5e 1, 50 - 13e 1, 41 -
6 1, 28 ± 0, 18 5, 36 ± 0, 49 14e 1, 22 -
7 1, 52 - 15e 1.15 -
8 1, 24 ± 0, 15 - 16 1.36 ± 0, 25 4, 46 ± 0, 53
9 1, 20 ± 0, 31 3, 77 ± 0, 58 16e 1, 45 -
440
Perioada predominantă de vibraţie a terenului a fost calculată de Mândrescu[19], în
locaţiile a 120 foraje geologice adânci(Figura 23), distribuite oarecum uniform pe întreaga
suprafaţă a zonei metropolitane Bucureşti. În calcul, s-a utilizat viteza medie a undelor
transversale şi grosimea totală a stratelor aflate deasupra orizontului de Frăteşti. Harta
reprezentând distribuţia perioadei predominante (Figura 7, Cap.10) a rezultat în urma
interpolării valorilor obţinute prin calcul.
Perioada predominantă (fundamentală) de vibraţie a terenului are valori cuprinse
între 1, 0s, în partea de sud a zonei metroploitan Bucureşti şi 1, 9s în nordul acesteia[19].
Figura 23.Distribuţia perioadei predominante(fundamentale) de vibratie a terenului pentru zona

metropolitană Bucureşti[19].
15.6.4.Perioade fundamentale de vibraţie, obţinute din înregistrări de

zgomot seismic, în locaţiile cu staţii digitale K2
Tabelul 17. Poziţiile staţiilor K2( din Figura 15, Cap.10), folosite pentru înregistrările de
zgomot în Bucureşti şi perioada fundamentală obţinută din înregistrările de zgomot seismic.[6, 7]
Coodonate Perioada de Frecvenţă Amplitudine
Nr. Locul Latitudine Longitudine rezonantă(s) (Hz)
(N) (E)
1. VIC 44, 45 26, 08 1, 56 0, 64 2, 59
2. UCB 44, 46 26, 13 1, 56 0, 64 2, 88
3. PLV 44, 44 26, 07 1, 56 0, 64 2, 72
4. MTR 44, 36 26, 20 1, 41 0, 71 2, 47
5. IBA 44, 44 26, 16 1, 41 0, 71 2, 49
6. ERE 44, 46 26, 04 1, 48 0, 67 2, 40
441
7. BVC 44, 43 26, 10 1, 41 0, 71 2, 05
8. BUH 44, 43 26, 10 1, 56 0, 64 2, 64
9. BST 44, 44 26, 09 1, 56 0, 64 2, 33
10. BOT 44, 43 26, 06 1.41 0, 71 2, 27
11. URS7 44, 33 26, 08 1.41 0.71 2, 12
12. BHM 44, 43 26, 10 1, 41 0, 71 2, 34
13 BGM 44, 45 26, 08 1, 97 0, 51 2, 52
14. BFG 44, 43 26, 10 1, 41 0, 71 2, 50
15. BFF 44, 35 26, 03 1, 29 0, 78 1, 85
16. BCU 44, 41 26, 09 1, 85 0, 54 2, 31
17. BAD 44, 24 26, 03 0, 99 1, 02 1, 52
18. B2F 44, 46 26, 04 1, 06 0, 95 2, 20
19. ACD 44, 44 26, 08 1, 56 0, 64 2, 40
20. BDL 44, 46 26, 06 1, 48 0.68 2, 95
21. BTM 44, 43 26, 10 1, 56 0, 64 2, 12
22. URS23 44, 36 26, 12 1, 48 0, 68 2, 30
unde:VIC-Piaţa Victoriei;UNCB-Univ.Constructii;PLV-Pleveni;MTR-IMGB; IBA-
INCERC;ERE-EREN;BVC-Curtea Veche;BST-Casa Oamenenilor de Stiinţă;BOT-Gradina
Botanică;URS7-Satie URS;BHM-Muzeul de istorie; BGM-Muzeul de Geologie;BFG-Facultatea
de Geologie;BFF-Facultatea de Fizica;BCU-Cuţitul de Argint;ACD-Academia Romana;BDL-
Casa-Spitalul Colentina; BTM-GEOTEC;URS23-Staţie URS.
15.6.5.Frecvenţele fundamentale determinate prin metoda funcţiei

receiver (locaţiile staţiilor K2 din Figura 15, Cap.10)
Tabelul 18.Frecvenţele fundamentale, armonicele şi amplificările spectrale pentru staţiile, din
aria metropolitană Bucureşti, determinate prin metoda funţiei receiver(raportul spectral H/V)
pentru cutremurele vrâncene cu MW ≤ 5, 3 (prezentate în Tabelul 8 din Cap.10)
Varf de rezonanta
Statia Primul mod Al doilea mod Al treilea mod Al patrulea mod
Frecv./T Frecv. Frecv. Frecv.
Amplit. Amplit. Amplit. Amplit.
(Hz) /sec. (Hz) (Hz) (Hz)
BAP 0, 76/ 1, 32 4, 41 1, 92 3, 81 2, 92 3, 32 4, 67 3, 11
BGM 0, 91/ 1, 10 4, 65 1, 62 3, 95 3, 74 2, 47 - -
BMG 0, 61/ 1, 64 7, 66 1, 00 4, 08 1, 39 4, 20 2, 26 3, 38
BST 0, 92/ 1, 09 5, 54 1, 74 3, 29 - - - -
BTM 0, 77/ 1, 30 5, 57 1, 67 3, 29 3, 14 3, 57 - -
BVC 0, 77/ 1, 30 5, 03 1, 09 3, 73 1, 85 3, 16 - -
CIO 0, 92/ 1, 09 5, 98 1, 43 5, 16 2, 51 5, 06 - -
CNC 0, 75/ 1, 33 5, 25 1, 15 5, 19 1, 87 3, 92 3, 38 3, 61
INC 0, 77/ 1, 30 6, 90 1, 65 3, 32 3.08 2, 47 5, 18 2, 18
MOG 0, 65/ 1, 54 - 1, 77 6, 08 - - - -
POP 0, 61/ 1, 64 5, 00 1, 01 6, 61 2, 95 2, 94 4, 45 3, 64
STF 0, 90/ 1, 11 6, 48 - - - - - -
442
15.7.Evaluarea efectelor seismice locale a zonei metroplitane Bucureşti,
folosind analiza (neo)deterministă (hibridă sau analitică)
15.7.1. Variaţia acceleraţiilor, deplasărilor şi a vitezelor maxime ale

terenului, în lungul profilelor S1-S6 folosind metoda hibridă, în analiza
(neo)deterministă
Pentru fiecare eveniment seismic din Tabelul 1(Cap.11) s-a calculat distribuţia valorilor
maxime ale mişcării seismice, în termeni de deplasări, viteze, acceleraţii pentru fiecare din cele
3 componente ale mişcării seismice (TRAnsversală, RADială, VERticală), pentru fiecare din
structurile geologice locale S1-S6(Figura 2, Cap.11).
40 35 50
35 30 TRA 45
TRA 40
30
PGA [cm/s2]
25 TRA
25 35
20 30
20
15 25
15 RAD
20
RAD 10 RAD
10 15
VER
VER 5 VER
5 10
0 0 5
160 165 170 175 180 185 190 160 165 170 175 160 165 170 175 180 185
dist. epicentrala [km] dist.epicentrala [km] dist.epicentrala [km]
a) b) c)
50 50
60
TRA TRA
40 40
PGA [cm/s2]
TRA
30 30 40 RAD
RAD
20 20 RAD
20
10 10
VER VER VER
0 0 0
115 120 125 130 135 140 116 120 124 128 132 115 120 125 130 135 140
dist.epicentrala [km] dist.epicentrala [km] dist.epicentrala[km]
d) e) f)
Figura 24.Comportament diferit al structurilor geologice locale. Răspunsul profilelor S1, S2 şi
S3, în termeni de acceleraţie maximă (PGA), la evenimentul VR901, este prezentat în a), b) şi c),
în timp ce efectele, produse de evenimentul VR86 asupra aceloraşi structuri, este prezentat în
secţiunile d), e) respectiv f).
Diferenţele ce apar sunt datorate, în exclusivitate, structurii locale, aspectul general al

distribuţiilor din Figura 24c fiind influenţat de geometria pachetului de strate şi de variaţiile
laterale ale vitezelor undelor seismice în interiorul stratelor geologice;
Pentru secţiunile S1 şi S2, modelate cu strate orizontale, omogene din punct de vedere
geologic se observă o creştere a valorilor acceleraţiei transversale pentru regiunile cuprinse între
170-180 km pe S1, respectiv 167-174 km pe S2, distanţe epicentrale ce corespund zonei centrale
şi de sud-vest a capitalei. Acest comportament seismic, simulat cu metoda hibridă, corespunde
celui înregistrat la evenimentul respectiv, 30.05.1990, MW=6, 9, când s-au înregistrat valori mai
mari în partea centrală a oraşului şi pe toată zona de Sud, cu distribuţia spaţială a valorilor
înregistrate, rotite şi filtrate 0.05-1Hz pentru VR86, VR901, VR902;
443
Pentru cutremurul mai puternic din 30.08.1986 (VR86, MW=7, 1), distribuţia valorilor de
vârf ale acceleraţiilor pe secţiunile S1 şi S2 nu mai este similară:Figura 24d prezintă o creştere
uniformă a valorilor PGA, pentru toate componentele, în timp ce de-a lungul S2, în Figura 24e,
se observă un maxim accentuat al valorilor acceleraţiilor transversale în intervalul 119-121 km,
ce corespunde zonei de N-NE a oraşului;
Distribuţia teritorială a valorilor maxime, în termeni de deplasare, viteză, acceleraţie
pentru fiecare componentă, simulate prin metoda hibridă pentru evenimentul de referinţă VR86,
sunt prezentate în Figurile 25a, b.Observăm că, în conformitate cu datele înregistrate la
cutremurul puternic din 1986, din simulare reiese ca valorile maxime ale acceleraţiei terenului
se realizează în partea de nord a Bucureştiului şi valorile mai mici în partea de sud-est a
oraşului.
44.5
44.5
44.48
44.48
44.46
44.46
44.44
44.44
44.42
44.42
44.4
44.4
44.38 44.38
44.36 44.36
44.34 44.34
44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
Figura 25a. Distribuţia spaţială a valorilor acceleraţiilor, componentele RAD(stânga) şi
TRA(dreapta) în Bucureşti, produse de cutremurul de referinţă, la suprafaţa terenului
44.5 44.5
44.48 44.48
44.46 44.46
44.44 44.44
44.42 44.42
44.4 44.4
44.38 44.38
44.36 44.36
44.34 44.34
44.32 44.32
26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2 26.02 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.18 26.2
Figura 25b. Distribuţia spaţială a valorilor acceleratiilor, componentele RAD(stânga) şi

TRA(dreapta) la bedrock, în Bucureşti, produse de cutremurul de referinţă
In 178 de locaţii, relativ uniform distribuite pe teritoriul oraşului Buucuresţi, s-au

calculat pe lângă istoria în timp a deplasării, vitezei, acceleraţiei, spectrele Fourier şi spectrele
de răspuns;
444
In Figurile 25a şi 25b sunt prezentate spectrele pe care le considerăm caracteristice
structurilor locale, folosite pentru simularea cutremurelor din 30 mai 1990(R901) şi 30 august
1986(VT86)- (acceleraţii sintetice, componenta TRAnsversală a mişcării seismice);

0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
0.1 0.1 0.1 0.1 0.1
0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Figura 25a. Spectrele de răspuns pentru fracţiunile de amortizare critică ζ=0% - linia sub\ire, ζ =
5% - linia groas`, pentru zonele I, II, III, IV şi V din Figura 15 din Capitolul 11, prezentate în harta de
zonare preliminară din anul 2004, la cutremurul din 30 mai 1990, MGR=6, 7 (VR901).
0.6 0.6 0.6 0.6 0.6
0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
0.1 0.1 0.1 0.1 0.1
0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
Figura 25b. Spectrele de răspuns pentru fracţiunile de amortizare critică ζ=0% - linia sub\ire, ζ =
5% - linia groas`, pentru zonele I, II, III, IV şi V din Figura 15 din Capitolul 11, prezentate în harta de
zonare preliminară, la cutremurul din 30 august 1986, MGR=7, 0 (VR86).
Un răspuns maxim tipic în jurul valorii 0, 2g la T=1, 5sec pentru ξ=0% amortizare;
valoarea maximă de 0, 3g la T=1, 8sec se realizează pe partea centrală a profilului S3 şi
corespunde unei zone înguste, situate în partea centrală a oraşului. Pentru exemplificarea
diferenţelor de comportament seismic, specific stratelor sedimentare din structurile geologice
locale, s-au reprezentat în Figura 25b spectrele de răspuns pentru exact aceleaşi puncte ca în
figura precedentă, dar în cazul cutremurului VR86.
Maximele spectrale depind de magnitudine, dar şi de faptul că perioadele
corespunzatoare acestor maxime sunt mai mari pentru evenimentul cu magnitudine mai mare (în
acest caz, VR86), ceea ce confirmă, încă o dată, faptul că accelerogramele generate sintetic au
acelaşi “comportament”, ca şi cele generate în mod natural, în ceea ce priveşte conţinutul de
frecvenţe, energie etc.
Cutremurele de magnitudini mai mici (ex. 30 şi 31 mai 1990), deşi puternice, nu au
energia necesară pentru a excita semnificativ aceste strate şi, în consecinţă, vor determina un
răspuns seismic mai important într-o bandă de frecvenţe superioară(>1Hz);
Componenta transversală(TRA) a acceleraţiei este amplificată de aproximativ 1, 6 ori
de structura geologică S2, la cutremurul cel mai puternic VR86 (MW=7, 1), în timp ce efectul
aceleiaşi structuri la VR902 (MW=6, 4) constă într-o amplificare mai mică (1, 2) şi pe primii 4
km ai secţiunii se constată chiar o atenuare a semnalului la suprafaţă Amax(2D)/Amax(1D)=0, 8 -
1.Notaţia 2D se referă la calculele făcute, luând în considerare ambele structuri geologice
445
(structura geologică regională şi cea locală), iar notaţia 1D desemnează calculele făcute prin
aceeaşi metodă, folosind însă numai structura geologică regională;
Structura locală are efect de amplificare al semnalului seismic similar, pentru
componentele radială(RAF) şi transversală(TRA), cu valori medii între 1, 2 şi 1, 5, pentru
evenimentele cu magnitudine MW<7, 0 (VR901, VR902, VR04). Pentru cazul seismelor cu
MW>7, 0, ne putem aştepta la amplificări mai mari ale componentelor radiale şi transversale de-a
lungul acestei structuri, după cum se observă în cazul simulat al cutremurului de referinţă –
august 30, 1986- unde amplificările componentelor RAD şi TRA au valori medii de 1, 8-1, 9;
Componenta verticală a mişcării seismice, simulate pe această secţiune, comportamentul
general evidenţiază amplificări importante, de exemplu, Amax(2D)/Amax(1D) = 2, 6 şi 2, 1, pentru
evenimentele VR902 şi VR04, amplificări ce scad rapid de-a lungul secţunii, până la valori
subunitare, ce indică atenuarea semnalului seismic propagat pe direcţia verticală. De remarcat că
maximele amplificării verticale se realizează în cazurile seismelor de magnitudine relativ mică
(MW=6, 4 respectiv 6, 0), ce au şi mecanisme similare (clasă B), iar pentru VR86 (MW=7, 1), la
care maximul amplificării pe verticală are valoarea cea mai mică, fenomenul de atenuare se
manifestă pe mai mult de jumătate, din lungimea secţiunii respective;
In Figura 26 este reprezentat răspunsul spectral relativ(RSR) pentru structurile
geologice locale S1(sus) şi S2(jos), în cazul evenimentului VR901, el fiind definit ca spectrul de
răspuns cal-culat pentru structura locală Sa(2D), raportat la cel corespunzator pentru structura
regională Sa(1D).
RAD VER TRA
0.9
frecventa [Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
170.0 180.0 170.0 180.0 170.00 180.00
RAD VER TRA
0.9
frecventa [Hz]
0.7
0.5
0.3
0.1
165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0 165.0 170.0 175.0
Figura 26.Răspunsul spectral relativ (RSR), pentru structurile geologice locale S1 (sus) şi S2
(jos) în cazul evenimentului VR901
Aceste secţiuni sunt paralele având aproximativ 5km între ele, ceea ce implică o
incidenţă puţin diferită a câmpului de unde, generat de sursele intermediare vrâncene. Aceste
diferenţe generează răspunsuri seismice foarte diferite, atăt în amplitudini, cât şi în localizarea
spaţială: maximul amplificării componentei radiale se obţine la distanţele epicentrale 174-175
km pentru ambele structuri locale, însă pe structura S1, amplificarea este de 1, 35-1, 40, în timp
ce amplificarea indusă de S2 are valori mai mari: 1, 8-1, 85;
Ne aşteptăm ca în Bucureşti, cutremurele vrâncene de magnitudine mare (Mw>7, 2) să
inducă mişcări seismice puternice în domeniul frecvenţelor joase (<1Hz), deoarece energia lor
446
excită semnificativ mai multe pachete de stratele sedimentare.In acelasi timp, cutremurele de
magnitudini mai mici (ex. 30 si 31 mai 1990), desi puternice, nu au energia necesara pentru a
excita semnificativ aceste strate şi în consecintă, vor determina un răspuns seismic mai
important într-o bandă de frecvenţe superioara (>1Hz);
Variaţia acceleraţiei maxime(Figura 27), ce se poate înregistra la suprafaţa terenului, pe
una din cele mai simple structuri S2, în cazurile:(i)-eveniment cu mecanism similar VR86, dar
care se produce cu 20km mai aproape de Bucuresti, practic la extremitatea SV a regiunii seismic
active Vrancea;(ii)-eveniment cu mecanism similar cu VR86, dar care se produce cu 20 km mai
departe de Bucuresti;(iii)-eveniment similar cu VR86, dar care se produce cu 40 km mai departe
de Bucureşti (la extremitatea de NE a regiunii respective).
80
70
60
acceleratii medii
50
40
RAD
30 TRA
VER
20
10
D86+40 D86+20 D86 D86-20
Figura 27.Variaţia neliniară a acceleraţiilor cu distanţa focar-aria metropolitană Bucureşti

(VR86)
In Figura 28 este reprezentată VR86, amplificarea semnalului seismic de-a lungul

structurii locale S2, în termeni de Amax relative pentru componentele transversală (TRA), radială
(RAD) şi verticală (VER), în cazul celor trei scenarii seismice descrise mai sus. Se poate
observa efectul de amplificare a structurii locale în componenta transversală (1, 0-1, 6).
Amplificări importante (1, 2-1, 8) apar pentru componenta radială, dar şi pentru componenta
verticală, evidenţiind contribuţii importante ale acestora în mişcarea seismică, indusă de
cutremurele intermediare vrâncene. In acest context este justificată puternica degradare a clădirii
IFA de la Magurele, localitate situată, în ultima parte a profilului( la cca 12 km faţă de
INCERC), si unde au fost amplificari mari de cca 1, 5-1, 6.De remarcat, descreşterea foarte
rapidă a amplificării semnalului seismic pe verticală, odată cu creşterea distanţei epicentrale (în
general distanţele epicentrale ale structurilor locale, studiate pentru Bucureşti, sunt în domeniul
116-141 km, distante comparabile cu adâncimea hipocentrală a cutremurului de referinţă şi a
scenariilor simulate).
447
A max(2D) / A max(1D) 1.6 TRA 1.8 RAD 2.5 VER
1.6 2
1.2
1.5
1.4
0.8 1
1.2
0.5
0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20 0 4 8 12 16 20
lungime profil [km] lungime profil [km] lungime profil [km]
Figura 28.Amplificarea semnalului seismic de-a lungul Δ86 -20
structurii locale S2 în termeni de Amax relative pentru Δ86+20
Δ86+40
componentele transversală (TRA), radială (RAD) şi
verticală (VER), în cazul celor trei scenarii seismice [7].
In final, seismogramele au fost calculate separat, pentru undele SH şi P-SV, pentru seturi
de receptori “virtuali” plasaţi echidistant, de-a lungul profilelor geologice ale structurilor locale
studiate (ex. 0, 5 km pentru S4, S5 şi S6; 0, 6 km pentru S1; respectiv 0, 8 km pentru S2 şi S3).
Momentul seismic iniţial, folosit în programele de calcul ale seriilor temporale, este
M0=1013N⋅m, după care s-a făcut scalarea pentru valoarea mometului seismic (respectiv a
magnitudinii MW) dorit, prin convoluţia cu curbele Gusev de scalare a spectrului sursei,
modificate pentru cutremurele intermediare vrâncene. Seismogramele, obţinute în acest fel, sunt
complete, în sensul că ele conţin pentru domeniul de frecvenţe folosit în simulare toate fazele
undelor de volum şi de suprafaţă, ce se pot propaga prin structurile respective.
15.7.2. Variaţia acceleratiilor, deplasărilor şi a vitezelor maxime ale

terenului, în lungul profilelor S1-S6 folosind metoda analitică în analiza
(neo)deterministă
Valorile maxime ale mişcării seismice la suprafaţă se obţin pentru adâncimile
hipocentrale de 100 şi 110 km, atât pentru componenta radială, cât şi pentru cea transversală, în
timp ce componenta verticală este mai puţin sensibilă la variaţia acestui parametru şi prezintă un
maxim puţin diferenţiat la valorarea de 60 km(Figura 29)
12 24 80
10 20
a c c e le r a \ ii [cm/s2]
60
d e p la s ` r i [cm]
v it e z e [cm/s]
8 16
TRA TRA
6 12
TRA 40
4 RAD 8
RAD 20
RAD
2 VER 4
VER VER
0 0 0
60 80 100 120 140 160 60 80 100 120 140 160 60 80 100 120 140 160
a d @n c i m e h i p o c e n t r a l` [km] a d @n c im e h ip o c e n t r a l ` [km] a d @n c im e h ip o c e n t r a l ` [km]
Figura 29.Dependenţa valorilor seismice la suprafaţa terenului, simulate prin metoda analitică,
de adâncimea hipocentrală a sursei seismice, când mecanismul de producere, respectiv planul de
falie şi magnitudinea rămân constante.
S-au calculat spectrele structurii bedrock pentru capitalǎ pentru 1, 2 şi respectiv 3 Hz,
separat pentru unde SH (Love) şi cuplul P-SV (Rayleigh), conţinând vitezele de fazǎ, de grup,
atenuarea fazei şi integrala energiei., astfel:
448
Spectrele structuri bedrock pentru Bucureşti, bazate pe modelul „Singureni” din
experimentul de refracţie seismică VRANCEA’99;viteze de fază(km/s);viteze de grup (km/s);
antenuări de fază(s/km);integrala energiei(kg/m2), frecvenţa maximă: 1, 0Hz, hmax≈1100
km;unde SH(Love) şi unde P-SV (Rayleigh);
Spectre pentru unde Love şi Rayleigh, model pentru Bucureşti, considerând bedrock
“Singu-reni” plus structura locală pentru zona NE (INCERC) şi structura locală S2;frecvenţă
maximă: 2, 0 Hz (0, 05-2, 0Hz);
Simulǎrile numerice ale mişcǎrii seismice la suprafaţa terenului s-au facut pentru un
numǎr de 5 locaţii, aflate pe 2 structuri locale diferite, ale caror spectre sunt prezentate în
Figurile 8 si 10(Cap.12) pentru undele Love, respectiv 9 şi 11(Cap.12) pentru undele P-SV
(Rayleigh), în municipiul Bucureşti, pentru cutremurul de referinţǎ din analiza noastrǎ, şi anume
cutremurul vrâncean din 30 august 1986(MW =7, 1):
Forme de undă sintetice, generate cu metoda analitică, obţinute la suprafata liberă, pentru
locaţia staţiei BMG-Măgurele, prin sumări progresive de moduri de vibraţie ale undelor Love
(componentele TRAnsversale ale mişcării seismice la suprafată) pentru evenimentul de referinţă
30.08.1986, Mw=7, 1 cu planul principal de faliere dip=65°, rake = 104° şi strike=227°, la staţia
BMG-Măgurele, cu distanţa epicentrală 135, 87km, pentru domeniul de frecvenţe 0, 005-1, 0
Hz.Linia roşie–cazul transmisiei de energie mod-mod (intracouplig), linia neagră -cazul
transmisiei de energie “încrucişat” între moduri (crosscoupling). In cazul cutremurelor
intermediare, mai mult de 50% din energia seismică este transportatǎ de primele moduri de
vibratie, dar pentru completitudinea semnalului seismic nu se pot utiliza, chiar şi în seismologia
inginerească, forme de undă sintetice calculate cu mai puţin de 200 moduri de vibraţii.
Modelarea structurii superficiale a oraşului, considerǎnd toate stratele geologice, nu
numai sedimentele cuaternare, este prezentată în continuare pentru a realiza „filtrarea”
semnalelor până la suprafaţa terenului zonei metropolitane Bucureşti , inclusiv valorile vitezelor
undelor seismice VP şi VS ale structurii geologice superficiale al ariei metropolitane Bucuresţi
(un exemplu este dat, pentru stratul 7 din această structură-Figurile 32-33, aici )
Figura 30.Foraje utilizate şi staţii seismice din zona metropolitană Bucureşti
449
450
Figura 31.Structura geologicǎ localǎ pânǎ la nivelul complexului marnos în 4 strate (stânga) şi pânǎ la nivelul stratelor de Frǎteşti-7 strate
(dreapta)
a ariei metropolitane Bucureşti.
Cele mai reprezentative modelǎri (modal summation)pentru structurile bedrock, folosite

pentru simularea evenimentului puternic din 27.X.2004 (VR04) în Bucureşti, comparat cu
înregis-trǎrile acestui eveniment la staţia BST-Casa Oamenilor de Ştiinţǎ:VR04:26, 629E 45,
842N strike=239 dip=88 rake=96 staţie BST 26, 09E 44, 445N ep.dist=160, 94km unghi strike-
receptor= 43, 50(Figurile 34, 35)
451
MS1d t.str 2Hz synthetics scaled Mw=6 (left) & filtered (gauss2hz) records of RBA 27/10/2004
6 Test8 8
4 TRA 4
2 0
0 -4
-2 -8
-4 -12
4 30 40 50 60 8 0 20 40 60
2 4
RAD
0 0
-2 -4
-4 -8
3 0 20 40 60
1.2 30 40 50 60
0.8 VER 2
0.4 1
0 0
-0.4 -1
-0.8 -2
-1.2 -3
30 40 50 60 0 20 40 60
Figura 34.Accelerograma sintetică, modal summation MS1d, structura„t” pentru frecvenţe ≤ 2,

0 Hz, 180 moduri de vibraţie, scalată la MW=6, 0-Testul 8, iar, în dreapta, accelerogramele
înregistrate(filtru Gauss-2, 0 Hz), în staţia RBA (INC2);cutremurul din 27.10.2004, MW =6, 00.
12 16 6
TRA RAD
12 VER
8 4
4 2
4
0 0 0
0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2 0 0.4 0.8 1.2 1.6 2
Fourier & resp.spectra (0; 5%) from MS1d t.str 2Hz ; red-synthetics ; black -records RBA 27/10/2004
120 120 50
TRA VER
RAD
40
80 80
30
20
40 40
10
0 0 0
0 1 2 3 0 1 2 3 0 1 2 3
Figura 35.Spectre Fourier şi spectre de răspuns;ζ=0, 0% si 5%, “modal summation MS1d”,

structura „t”; f≤2Hz; roşu-sintetice, 180 moduri de vibraţie;negru-accelerograma înregistrată -
RBA, 27.10.2004, MW=6, 0, test 8.
Perioada fundamentală pe directia N-S(Figura 36), calculată pentru staţia INCERC

pentru 7 cutremure vrâncene intermediare. Pe directia N-S, perioada predominantǎ cea mai mare
este 1, 25 s, pentru ζ=5%, iar cea calculatǎ considerând structura pânǎ la orizontul stratelor de
Frǎteşti este 1, 4 s, tot pentru ζ=5%.Numai cutremurul major din 1977 a fost capabil sǎ excite
toate stratele din structura localǎ superficialǎ a amplasamentului respectiv, dar şi această valoare
este pentru ζ =5%.
452
5 NS Comp.
2007 Mw=4.5
2004 Mw=4.6
/s/s]
2005 Mw=4.9
4
alizat[cm
2004 Mw=6.0
1990 Mw=6.9
1986 Mw=7.1
ortizare5%sinorm
1977 Mw=7.4
3
2
SAcuam
0
0.01 0.1 1 10
perioada [s]
Figura 36. Perioadele fundamentale calculate pentru fracţiunea de amortizare critică, ζ=5%,
componenta N-S, staţia seismică INCERC Bucureşti, la ultimile 7 cutremure intermediare
vrâncene mai importante, inclusiv descreşterea valorilor perioadei fundamentale cu
magnitudinea cutremurelor vrâncene.
15.8.Variaţia PGA(cm/s2) şi a perioadelor fundamentale de vibraţie ale

terenului(T, s), ţinând seama de răspunsul neliniar al pământurilor din
fiecare strat al zonei metropolitane Bucureşti
In anul 1993, Aki scria:"Nonlinear amplification at sediments sites appears to be more
pervasive than seismologists used to think. Any attempt at seismic zonation must take into
account the local site conditions and this nonlinear amplification".Tot el spune în finalul
acestui articol că în acest secol XXI "It will open up a new challenge for seismologists and
engineers studiing nonlinear site effects in 2-D and 3-D irregular geological structures,
leading them to a fascinating research subject in nonlinear physics".
Evidenţierea efectelor neliniare necesită o înţelegere simultană a: (i)- efectelor sursei
seismice;(ii)- drumului de propagare focar-rocă de bază şi, (iii)-condiţiilor geologice locale.
Condiţiile geologice locale joacă cel mai important rol pe acest traseu focar-rocă de bază-
suprafaţa liberă a terenului. Dificultatea pentru seismologi, în demonstrarea efectelor neliniare
ale amplasamentului, rezidă din dificultatea separării efectelor de sursă de cele ale propagării de
la sursă până în amplasament.
Materialele din fiecare strat au un comportament puternic neliniar, în condiţiile
încărcărilor ciclice(seismice) mari. Testele de laborator efectuate pe coloanele rezonante Hardin
si Drnevich arată reducerea modulului de forfecare (G) şi creşterea amortizării (D%), pe măsură
ce deformaţiile specifice (γ) trec de 10-4 %, adică, G=G(γ) şi D=D(γ). Acest fapt duce la relaţii
puternic neliniare între tensiuni şi deformaţiile produse de cutremurele puternice. Cănd
deformaţiile pământurilor(rocilor degradate) sunt relativ mici, folosirea unui model elastic
pentru a descrie comportarea pământului este justificată, ceea ce este valabil, oarecum, pe traseul
sursa seismică- roca de bază a amplasamentului studiat(Rapoartele Amax(2D) /Amax(1D)-Figura
37). La seisme puternice, însă, deformaţiile pot fi mari, iar materialele din structura geologica
superficială vor avea comportament neliniar. Notaţia 2D se referă la calculele făcute luând in
considerare ambele structuri geologice (structura geologică regională şi cea locală), iar notaţia
453
1D desemneaza calculele făcute prin aceeaşi metodă, folosind însă numai structura geologică
regională.
Se constată că amplificările induse de structura locală, la aceste evenimente, sunt diferite,
(cercurile verzi – componenta RADială, triunghiurile roşii – componenta TRAnsversală şi
romburile albastre-componenta VERticală-Figura 37).
August 30, 1986 (Mw=7.1) May 30, 1990 (Mw=6.9)
2.8 2.4

2.4
2
2
1.6 1.6
1.2
1.2
0.8
0.4 0.8
116 120 124 128 132 160 164 168 172 176
Figura 37.Valorile relativeAmax pentru structura locală a profilului S2, calculate in cazurile
ultimelor patru cutremure vrâncene puternic
In cazul seismelor cu MW >7, 0, ne puteam aştepta la amplificări mult mai mari ale
componentelor radiale şi transversale de-a lungul acestei structuri, după cum se observă în cazul
simulat al cutremurului de referinţă –august 30, 1986- unde amplificările componentelor RAD şi
TRA au valori medii de numai 1, 8-1, 9.Comportarea neliniară a pământurilor din fiecare strat,
în cazul unui cutremur cu MGR =7, 5, va avea o influenţă şi mai mare.Este prima dată in
literatura ştiintifică când se pun în evidenţă aceste amplificari sau dezamplificări, pe traseul
focar Vrancea-roca de bază din Bucureşti-suprafaţa liberă a terenului (aici în profilul S2 );
In cazul cutremurelor mici (27 oct.2004, MW=6, 00), măsurătorile făcute în 6 foraje, pe
raza municipiului Bucureşti, privind variaţia acceleraţiei maxime(amax ), cu adâncimea(între -153
m şi suprafaţa liberă a terenului), de către INCERC/CNSRR, la diferite adâncimi şi la suprafaţa
liberă (free field) a terenului, în locaţiile UTCB, CNSRR/ INCERC, ISU-Sediul central, Spitalul
Municipal si Primăria Municipiului Bucuresti, au arătat că ele (PGA) variază între 2, 115 şi 5,
708, cu o medie de 3, 912. De exemplu, în forajul de la Primaria Capitalei, se constată o crestere
pe componenta EW, de la 22, 2 cm/s2 la 79 cm/s2, adică, de 3, 559 ori pe intervalul de adâncime,
de la -52 m la cota 0.00 m de la suprafaţa terenului;
Cutremurul din 27 oct.2004 (MW=6, 00) este relativ mic ca magnitudine şi aceste
amplificări nu sunt atât de puternic influenţate de comportarea neliniară a pământurilor din
fiecare strat.Cea mai importantă observaţie, obţinută în urma prelucrarii accelerogramelor
înregistrate pe raza municipiului Bucuresti, este cea privind domeniul perioadelor fundamentale
şi, aşa cum se vede, ele sunt cuprinse între 0, 1 şi 0, 6 secunde pentru cutremurul din 27
octombrie, 2004 (MW=6, 0).Ele sunt departe de cele obţinute în timpul cutremurelor puternice
(MW ≥ 7, 00), a căror valoare poate fi în jurul valorii de 1, 7 secunde;
S-a făcut o evaluarea cantitativă a efectelor neliniare, folosind factorii de amplificare
spectrală(FAS). Sunt prezentaţi factorii de amplificare spectrală(FAS), pentru acceleraţiile
absolute, pentru fracţiunea de amortizare critică ζ =5% pentru 2 statii seismice:valori PGA mai
mici cu 39, 66%- Bucureşti-Măgurele (nisip, loess cu o grosime totală de 300m) şi 28, 27%-
INCERC Bucureşti(pământuri moi, strate cuaternare cu o grosime totală de circa 820m). De
menţionat că măsurătorile s-au făcut în aceeaşi staţie seismică, în acelaşi loc, cu acelaşi aparat,
folosind aceeaşi metodologie de prelucrare a accelerogramelor;
454
A fost pusă in evidenţă o puternică dependenţă neliniară a factorilor de amplificare
spectrală (FAS) de magnitudinile cutremurelor puternice. Dependenţa puternic neliniară a
(FAS) şi de magnitudinea cutremurului, formează baza conceptului „seismologiei
neliniare”.De exemplu, la cutremurul din 31.05.1990(MGR=6, 1)-FAS=4, 16;la cutremurul din
30.05. 1990(MGR=6, 7)-FAS=3, 63, iar la cutremurul din 30.08.1986(MGR=7, 0)-FAS=3, 26 etc.,
pentru fracţiunea de amortizare critică, ξ=5%.Pentru magnitudinea MGR=7, 5, FAS va fi in jurul
valorii 3, 0-3, 1.
Tabelul 19.Valorile mediane al (FAS) pentru ultimile cutremure puternice din Romania[8]
Amortizare 30.08.1986( MGR=7, 0) 30.05.1990(MGR=6, 7) 31.05.1990 (MGR=6, 1)
ξ% Samax/amax Svmax/vmax Samax/amax Svmax/vmax Samax/amax Svmax/vma
v
2% 4, 74 3, 61 5, 58 3, 72 6, 22 4, 84
5% 3, 26 2, 69 3, 63 2, 95 4, 16 3, 48
10% 2, 43 1, 99 2, 56 2, 14 2, 92 2, 69
20% 1, 78 1, 50 1, 82 1, 58 2, 13 1, 86
Figura 38.Dependenţa puternică a factorului de amplifucare spectral, a neliniaritaţii, de

magnitudinea cutremurelor puternice vrâncene.
Distribuţia spaţială a valorilor FAS în Bucureşti, la cutremurele vrâncene din 30 august,

1986 (MW =7.2) şi 30 mai 1990 (MW =6, 7) pe domeniul de frecvenţe 0, 005-1, 0 Hz (Figurile
39 ).
455
OTP1 TIT1
44.54 4.85
INC1 4.4
4.8 44.44 4.35
44.52 4.75 MLT1
4.3
4.7 PND1
4.65 4.25
44.5 4.6 4.2
4.55 44.42
4.15
44.48 4.5
4.45 4.1
4.4 4.05
44.46 TIT1 4.35 4
INC1 4.3
44.4
44.44 4.25 3.95
MLT1
PND1 4.2 3.9
456
44.42 4.15 3.85
4.1 44.38 MET1 3.8
4.05
44.4 4 3.75
MTR1
3.95 3.7
44.38 MET1 3.9
3.65
MTR1 3.85 44.36
3.8 3.6
44.36 3.75 BUC 3.55
BUC
3.7 3.5
26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16 26.04 26.06 26.08 26.1 26.12 26.14 26.16
Staţia seismică Otopeni f = 0, 005-1, 0 Hz Staţia Seismică TITAN (1) f =0, 005-1, 0 Hz
Figura 39.Distribuţia spaţială a valorilor FAS în Bucureşti, la cutremurele vrâncene din 30 august, 1986 (MW =7, 2) şi 30 mai 1990 (MW =6, 7), pe
domeniul de frecvenţe 0, 005-1, 0 Hz
15.9. Comentarii /Observaţii/Concluzii
Incă mai mor uimitor de mulţi oameni când pământul de sub ei începe să se cutremure.
Aproape întotdeuna, cauza morţii lor nu este cutremurul în sine, ci casele, birourile, magazinele
sau şcolile care se prăbuşesc peste ei.Un cutremur ce s-ar solda cu zeci sau sute de victime în
California sau Japonia ar putea face zeci de mii de victime în America Latina (de exemplu Haiti,
cutremurul din 12 ianuarie 2010 a ucis 212.000 oameni etc.) ori în Asia Centrală şi de Sud, unde
multe clădiri sunt simple mormane de zidărie neconsolidată. Cutremurul cu magnitudinea MW
=7, 6 , produs în octombrie 2005 în Kashmir, a ucis cel puţin 73.000 persoane etc.
Evaluarea corectă a hazardului seismic pentru o anumită zonă sau ţară, oferă premiza
indispensabilă proiectării antiseismice, deocamdată, singura cale de reducere a pierderilor umane
şi materiale. Unul dintre cei mai importanti indicatori ai estimărilor de hazard seismic şi de
risc seismic este acceleraţia maximă de proiectare(valoarea maximă, de calcul, în timpul
cutremurului într-o locaţie, amax), parametru ce defineşte „rezistenţa” structurii. Al doilea
parametru este perioda fundamentală de vibraţie(T) a terenului, pentru a fi evitată rezonanţa
dintre teren şi structură, adică, asigurarea stabilităţii sistemului teren-structură în timpul
desfăşurării cutremurului.Deci, rezistenţă…şi stabilitate ale unei clădiri…
Pe baza datelor înregistrate, în urma cutremurelor din 4 martie 1977 (MGR =7, 2), 30
august 1986 (MGR =7, 0), 30 mai 1990 (MGR =6, 7), 31 mai 1990 (MGR =6, 1), 27 octombrie
2004 (MGR =6, 0) şi a altor cutremure cu magnitudini mai mici, folosind analize probabiliste,
deterministe şi (neo)deterministe de evaluare a hazardului seismic local, metode liniare si
neliniare, s-a construit pentru prima dată această hartă de microzonare seismică (hazard seismic
local) a zonei metropolitane Bucureşti, în intensităţi, acceleraţii maxime şi perioade
fundamentale de vibraţie a terenului, având ca model/concept transportul hazardului seismic,
generat de sursa seismogenă vrânceană în amplasamentul de studiu;
Zona metropolitană Bucureşti este situată în partea centrală a Câmpiei Vlăsiei, parte
componentă a Câmpiei Române, la aproximativ 150 km distanţă faţă de zona epicentrală din
Vrancea. Câmpia Vlăsiei este considerată drept o zonă de tranziţie, între câmpiile piemontane
din nord şi câmpia Dunării din sud. Ea se dezvoltă între văile Prahova, la nord, şi Argeş, în sud,
şi reprezintă o continuare a conurilor de dejecţie, comune, ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa;
Studii geomorfologice detaliate au pus în evidenţă existenţa, în cuprinsul interfluviului
Dâmboviţa-Colentina, a trei trepte ce corespund pseudoteraselor Giuleşti, Victoria şi Căţelu,
darşi existenţa unor subzone sau câmpuri locale:Băneasa, Pantelimon, Giuleşti-Floreasca,
Vergului şi Cotroceni-Văcăreşti;
Complexul depozitelor fluvio-lacustre este reprezentat prin două orizonturi principale:
orizontul stratelor de Frăteşti, întâlnit numai în foraje, şi orizontul de nisipuri şi pietrişuri
(nisipurile şi pietrişurile de Colentina), întâlnit la zi, în malul stâng al Colentinei, în apropierea
confluenţei acesteia cu valea Saula, precum şi în câteva cariere de pe valea Colentinei;
Dacă, în partea de sud a zonei metropolitane Bucureşti, suprafaţa pietrişurilor se află la
adâncimea de cca 80m, în zona nordică, la Băneasa, se află la peste 190m adâncime.Stratele de
Frăteşti înclină lent de la sud spre nord, fiind inclusiv şi o creştere a lor în grosime, în aceeaşi
direcţie; în zona de est a oraşului Bucureşti, rocile, ce alcătuiesc complexul marnos, corespund
unor formaţiuni lacustre;
Forajele şi prospecţiunile seismice au pus în evidenţă o serie de falii care, la prima
vedere au o distribuţie haotică. Cu toate acestea, o analiză mai atentă arată existenţa a două
direcţii dominante, una orientată aproximativ est-vest, paralelă structurilor orogenului carpatic,
de-a lungul cărora platforma cade în trepte spre nord. A doua, orientată nord vest-sud est,
oarecum perpendicular pe prima, include o serie de falii de importanţă mai mică, din rândul
cărora se detaşează, ca importanţă, sistemul Belciugatele din partea de est a perimetrului.Falia
Urziceni-Jugureanu, cu posibila sa prelungire până la Căscioarele-Stoeneşti, constituie unul
dintre cele mai importante accidente tectonice ale platformei. Majoritatea faliilor pot fi urmărite
457
numai în formaţiunile preneogene şi la reperul care marchează începutul celui de al patrulea
ciclu de sedimentare.
Figura 40.Oraşul Bucureşti şi imprejurimile sale.Harta structurală la limita neogen-cretacic,

poziţia forajelor [19] şi sistemul de falii.
S-a făcut o reevaluare a intensităţilor seismice ţinând seama de corelaţia/echivalenţa care există intre
scările seismice mai importante:MM-Mercalli modificată;RF-Rossi Forel;JMA-Agenţia
Meteorologică din Japonia;MCS-Mercalli-Cancani-Sieberg şi MSK-Medvedev-Sponheuer-Karnik,
toate în funcţie de PGA (cm/s2)/PGA(g)-Figura 41[9].
După cutremurul din 4 martie 1977 (MW=7, 4), Radu et al.[5], în Capitolul IV-„Seismicitatea
teritoriului României cu referire specială la regiunea Vrancea”, regiunea Bucureşti este trecută cu
intensitatea, I=VIII pe scara MSK. Mai mult, pe harta macroseismică a cutremurului din 4 martie
1977, se arată că ”intensitatea maximă I=VIII, observată în regiunea epicentrală, pe o suprafaţa
relativ mică, a fost notată şi în Municipiul Bucureşti, situat la ccca 165 km de epicentru”[2].In
toate standardele de intensităţi seismice, din lume, la intensitatea VIII, ca efecte, se specifică
„slightly vibrations of structures”, iar cel din limba româna scrie:„Avarii uşoare la structurile
proiectate seismic. Avarii considerabile la clădirilee obişnuite. Prabuşirea structurilor de rezistenta
defectuos executate. Dislocări ale zidariei de umplutură, căderea coşurilor înalte, monumentelor etc.”
Pe de altă parte, Georgescu [10] arată: „ca efect al cutremurului din 1977, datele
comunicate de conducerea ţării, coroborate cu altele contemporane, ne conduc la 1.578 morţi şi
11.321 răniţi (90% dintre morţi şi 67% dintre răniţi în Bucureşti), 36 blocuri, din Bucureşti,
căzute la pamânt, 32.900 locuinţe prăbuşite sau avariate grav, 35.000 de familii fără adăpost,
zeci de mii de imobile avariate, numeroase alte avarii şi distrugeri în industrie şi economie”.
458
Este clar că aceste efecte nu sunt caracteristice pentru un cutremur cu magnitudinea MSK,
I=VIII.
Figura 41.Echivalenţa scărilor seismice MM, RF, JMA, MCS şi MSK în funcţie de PGA(g )[9]
Având în vedere efectele acestui cutremur devastator asupra zonei metropolitane

Bucureşti, rezultă, conform tabelului de echivalare din Figura 41, că intensitatea seismică MSK
/ MM, pe raza zonei metropolitane Bucureşti, este cuprinsă între I=VIII½ şi IX½, în funcţie de
condiţiile locale, aşa cum se prezintă în Tabelul 20 şi în Figurile 42-45. Analizele făcute în
capitolele acestui tratat justifică această schimbare radicală în stabilirea valorilor intensităţilor
seismice, valori ce sunt justificate mai ales prin efectele cutremurelor puternice vrâncene, atât în
zona epicentrală(10 noiembrie 1940, MGR=7, 4), cât şi la distanţa(4 martie, 1977, MGR=7, 2),
mai ales pentru magnitudinea maximă, MGR=7, 5.
Distribuţia intensităţilor macroseismice(MMI-axa z)(Figura 42) pentru zona
metropolitană Bucureşti în funcţie de magnitudinea (Mw-axa x) şi adâncimea(h, km-axa y) de
producere a cutremurelor vrâncene puternice din ultimii 200 de ani[18]:
459
Figura 42.Distribuţia intensităţilor macroseismice(MMI-axa z) pentru zona metropolitană
Bucureşti în funcţie de magnitudinea (Mw-axa x) şi adâncimea(h, km-axa y) de producere a
cutremurelor vrâncene puternice din ultimii 200 de ani[18].
Pe harta de microzonare seismică a zonei metropolitane, se deosebesc 8 zone pe raza
muni-cipiului Bucureşti şi alte 4 zone pentru localităţile limitrofe, ce diferă atât prin valorile
maxime ale acceleraţiilor, respectiv intensităţilor, cât şi prin valorile perioadelor fundamentale
de vibraţie(Tabelul 20).Este de remarcat ca la cutremurul vrâncean, din 30 mai 1990(MGR =6, 7),
s-au înregistrat unele valori ale acceleraţiilor cu mult mai mari decât la cutremurul din 30 august
1986(MGR =7, 0), dar perioadele fundamentale sunt mult mai mici. Explicaţia este legată de
condiţiile locale, de mecanismul din focar, directivitate etc., dar acestea-s date observate şi ele
trebuie luate ca atare;
S-a observat că în cazul unui cutremur cu magnitudine mai mică de 6, 9-7, 0, pe scara
Richter, intră în rezonanţă un pachet de strate de până la 30-35 m grosime(în totalitate), iar
pentru cutremure mult mai puternice cu magnitudini mai mari, MGR >7, 1-7, 2, intră în rezonanţa
pachete de strate mult mai mari (în grosime totală). In zona de nord-est a municipiului Bucureşti,
perioada fundamentală este de 1, 7 secunde. La fel şi în partea de sud-vest, în zona oraşului
Măgurele, la cutremure mai puternice, perioada fundamentală este mai mare de 1, 45
secunde.Ceva similar şi în zona Metalurgiei şi METROU/IMGB;
Dacă în Figura 1, Capitolul 10, sunt prezentate cutremurele mari din 1977 (MW=7, 4;
Tmax =1, 56 secunde) şi 1986(MW=7, 1;Tmax=1, 22 secunde), atunci în Figura 2, Capitolul 10, se
vede clar influenta magnitudinii cutremurului asupra perioadei fundamentale a terenului (T, s),
în staţia seismică INCERC(INC) pentru cutremurele mult mai mici din 27 octombrie,
2004(MW=6, 0);27 septembrie, 2004 (MW=4, 6;18 iunie;2005 (MW=4, 9) şi 14 februarie, 2007
(MW=4, 5), pentru fracţiunile de amortizare critica, ζ=0% (figura din stânga) şi ζ=5% (figura din
dreapta);
Cutremurul vrâncean din 14 ianuarie 1963 (MGR=5, 4), I=VI şi adâncimea h=144 km a
produs, cu întârziere, în zilele următoare, prăbuşirea Pavilionului Expoziţiei Naţionale de la
460
Casa Scânteii.Acest cutremur, datorită frecenţelor/vibraţiilor mari -structurile geologice
prezentate în Figurile 17 şi 19, Cap.14 justifică frecvetele mari-ce au apărut în cupolă, îmbinarile
dintre elementele de sustinere a acoperişului (ţevile meridian si cele perpedinculare pe ele) au
suferit deplasări, iar zapada depusă ulterior antisimetric, numai pe partea de sud a cupolei, a
produs flambajul local şi apoi cel general al intregului acoperiş. Menţionam acest accident,
dorind să arătam că şi în cazul unor cutremure mai mici pot apărea prăbuşiri ale unor construcţii,
în contextul mai multor factori nevaforabili. In Capitolul 6.4, în cazul unor cutremure mici, se
facea observaţia: „Totuşi, în cazul acestor cutremure cu magnitudini mici, cuprinse intre 4, 6 şi
6, 0 s-au obţinut amplificări realtiv mari, în domeniul de frecvenţe 5-10 Hz.”
Analizele deterministe / (neo)determinste au completat sau au decis nivelul acceleraţiilor
de vârf şi mai ales perioadele fundamentale ale pachetului de strate, cuprinse între roca de
bază(fundamentul) şi suprafaţa liberă a terenului;
Modelarea sursei seismice în analizele deterministe (metoda hibridă) s-a putut face prin
formalismul introdus de A.Ben-Menahem şi D.G.Harkrider. Geometria sursei seismice şi
sistemul de coordonate, folosite în simulări, sunt dezvoltate, pe larg, în Capitolul 7. Funcţia de
timp a sursei seismice, modelate în această aproximaţie, este de tip treaptă, componenta normală
a tensiunii este continuă pe falie. Reprezentarea echivalentă a sursei, într-un mediu stratificat,
este un punct în care acţionează un cuplu-dublu de forţe. Răspunsul la un cuplu dublu s-a obţinut
prin suprapunerea a două cupluri de forţe ortogonale, iar deplasările produse de acestea sunt
descrise de funcţiile Haskell.
Mecanismul de sursă seismică, folosit in simulare, este cel al cutremurului de referinţă
(30 august 1986), iar pentru scalările finale s-au folosit Mw=7, 1 şi Mw=7, 7; a doua valoare
este cea corespunzătoare unui cutremur maxim (MGR=7, 5), posibil a fi produs de zona
seismogenă Vrancea. După cum se observă din Figurile 6 şi 12 (Capitolul 9), răspunsul seismic
în acceleraţii este similar pentru cele 2 cutremure, durata în timp a evenimentului ipotetic
MGR=7, 5 fiind mult mai mare. In spectrele de răspuns corespunzătoare acestui eveniment se
constata o uşoară atenuare a maximului SA pentru acest eveniment, atenuare datorată tocmai
neliniarităţilor ce apar în comportamentul stratelor superficiale la excitaţii puternice: creşterea
magnitudinii cutremurului „excitator” nu este direct proporţionala cu deformaţiile ce apar în
stratele structurii locale, la nivele mari ale deformaţiilor manifestându-se intens fenomenul de
absorbţie a energiei seismice, ilustrat prin scăderea modulului de forfecare, caracteristic
materialului, si printr-o creştere a amortizării interne (Figurile 27-46, Capitolul 8)
Din Figura 12, Cap.12, se poate observă că valorile maxime ale mişcării seismice la
suprafaţă, pentru aria metropolitană Bucureşti, se obţin pentru adâncimile hipocentrale de 100 şi
110 km, atât pentru componenta radială, cât şi pentru cea transversală, în timp ce componenta
verticală pare mai puţin sensibilă la variaţia acestui parametru şi prezintă un maxim putin
diferenţiat la valorarea de 60 km.Valorile maxime ale mişcǎrii trenului se obţin pentru înclinǎri
din intervalul 0-10 grade (plan de faliere aproape orizontal ceea ce nu s-a observat niciodată
pentru cutremurele intermediare vrâncene, indiferent de magnitudinea lor) şi pentru intervalul
70-80 grade, ceea ce reprezintă planul de faliere destul de apropiat de verticală, posibilitate care
se poate realiza în zona Vrancea, reamintindu-ne faptul cǎ inclinǎrile planelor de falie,
determinate pentru cutremurele puternice (Mw>5, 5 )variază între 60 şi 85 grade;
Valorile maxime ale deplasǎrilor D, vitezelor V şi ale acceleraţiilor A la suprafaţa liberǎ,
a zonei metropolitane Bucureşti, se realizeazǎ concomitent pentru toate cele trei componente
(RAD, TRA, VER), când unghiul rake ia valori între 15 şi 75 grade. De notat faptul cǎ
distribuţia polarǎ prezentatǎ în Figura 14, Cap.12, nu este simetricǎ, maxime ale valorilor D, V,
A la suprafaţǎ realizându-se şi când rake variazǎ în intervalul 180-255 grade. Valorile rake,
determinate cu ajutorul înregistrǎrilor şi folosite pentru simularile cutremurelor puternice prin
metoda hibridǎ-analiza (neo)deterministă sunt: 97° pentru evenimentul din 31.05.1990, 101°
pentru cel din 30.05.1990, 104° în 30.08.1986 şi 114° la cel mai recent, 27.10.2004 (MW=6, 0);
461
Pentru secţiunile S1 şi S2, ce sunt modelate cu strate orizontale, omogene din punct de
vedere geologic (densitate, viteze şi factori de calitate constanţi în interiorul fieărui strat) se
observă o creştere a valorilor acceleraţiei transversale, pentru regiunile cuprinse între 170-
180km pe S1, respectiv 167-174km pe S2, distanţe epicentrale ce corespund zonei centrale şi de
sud-vest a capitalei. Acest comportament seismic, realizat cu metoda hibridă, corespunde celui
înregistrat la evenimentul respectiv, 30.05.1990, MW=6, 9, când s-au înregistrat valori mai mari
în partea centrală a oraşului şi pe toată zona de Sud, cu distribuţia spaţială a valorilor înregistrate,
rotite şi filtrate 0.05-1Hz pentru VR86, VR901, VR902. Pentru cutremurul mai puternic, din
30.08.1986 (VR86, MW=7, 1), distribuţia valorilor de vârf ale acceleraţiilor, pe secţiunile S1 şi
S2, nu mai este similară: în Figura 12d, Cap.11, se prezintă o creştere uniformă a valorilor PGA,
pentru toate componentele, în timp ce de-a lungul S2, în Figura 12e, se observă un maxim
accenuat al valorilor acceleraţiilor transversale, în intervalul 119-121 km, ce corespunde zonei
de N-NE a oraşului. In ceea ce priveşte comportamentul general al structurii locale S3 indus de
VR86, se observă că, deşi forma distribuţiei PGA din Figura 12f este similară cu cea din Figura
12c, intervalul distanţelor epicentrale în care apar maxime, este cu 2 km mai larg.
Un răspuns maxim tipic în jurul valorii 0, 2g la T=1, 5sec pentru ξ=0% amortizare;
valoarea maximă de 0, 3g la T=1, 8sec se realizează pe partea centrală a profilului S3 şi
corespunde unei zone înguste situată în partea centrală a oraşului;
Pe harta de microzonare seismică a municipiului Bucureşti, pentru cutremurul din 30
august 1986(MGR =7, 0), se observă că valorile înregistrate ale perioadelor fundamentale variază
foarte mult, de la est la vest şi de la nord la sud (Figura 7). Mai mult, pentru cutremurul din 30
mai 1990(MGR =6, 7), unele perioade fundamentale sunt cu mult mai mici, inclusiv în locaţia
INCERC, considerată locaţie de bază în această analiză;
Există zone în municipiul Bucureşti cu valori mari ale acceleraţiilor de vârf: Pantelimon,
Măgurele, zona centrală a oraşului etc.Este interesant de comentat valorile mici ale acceleraţiior
şi ale perioadelor fundamentale de vibraţie, comparativ cu altele, pe traseul Militari-Dr.Taberei-
Berceni-Balta Albă-IMGB-Metalurgiei, studiind Figura 19, Capitolul 14. Pe această arie sunt
valori mari ale vitezei undelor seismice VS în stratul 7, baza stratului de Frateşti, Figura 33, al
structurii geologice superficiale din aria metropolitană Bucureşti.In zona Balta Albă, IMGB şi
Metalurgiei, chiar şi undele P au valori mari, circa 1800 m/s. (VP =1800-1850 m/s).La
cutremurul din 30 august 1986(MGR =7, 00), la Abator s-a înregistrat o acceleraţie mică de
numai 75 cm/s2, comparativ cu cea de la EREN de 156, 6 cm/s2;
Sunt de remarcat valorile mari ale acceleraţiilor pentru localităţile limitrofe ca Periş,
Otopeni şi Brăneşti, comparativ cu cele din Bucureşti, unde efectul de localitate construită, sau
efectul “de oraş” se evidenţiază. Perioade mai mari se dezvoltă în timpul cutremurelor puternice
către oraşul Măgurele, Bolintinu din Vale şi în partea de nord şi nord-est;
Această hartă de hazard seismic local(microzonare seismică) a zonei metropolitane
Bucureşti, în acceleraţii (PGA), perioade fundamentale(T, s) şi intensităţi MSK/MM(I) mai
poate fi îmbunătătită, dar nu vor fi modificări esenţiale. In general, intensitatea maximă de
proiectare nu poate fi mai mare de I=IX½, iar valorile perioadelor fundamentale variază între 1,
45 secunde şi 1, 70 secunde, în diferite zone ale oraşului, în cazul cutremurului maxim posibil cu
magnitudinea, MGR =7, 5.Se pot face multe comentarii, dar trebuie să se vină cu date, cu date
înregistrate şi alte analize, altfel, însemană simple comentarii sau observaţii.
In continuare sunt prezentate urmatoarele hărţi si tabele:
1. Harta cu staţiile seismice aflate în aria metropolitană Bucureşti;
2. Tabel final cu date înregistrate, calculate şi cu valorile acceleraţiilor maxime(PGA,
cm/s2), ale perioadelor fundamentale(T, s) şi ale intensităţilor seismice MSK/MM, pentru
fiecare zonă de pe raza municipiului Bucuresţi şi a ariilor limitrofe;
3. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti, cu acceleraţiile
maxime(PGA) în cm/s2, pentru cutremurul maxim posibil, MGR =7, 5( MW=7, 7)
462
4. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti cu perioadele
fundamentale, T(s), pentru cutremurul maxim posibil, MGR =7, 5( MW=7, 7)
5. Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti în intensităţi MSK/MM
pentru cutremurul maxim posibil, MGR =7.5( MW=7, 7).
Figura 43. Harta cu staţiile seismice aflate pe aria metropolitană Bucureşti
463
Tabelul 20.Valorile acceleraţiilor maxime (cm/s2), ale perioadelor fundamentale ale terenului(T, s) si ale intensităţilor MSK/MM, în zona
metropolitană Bucureşti, la cutremurul vrâncean maxim posibil cu magnitudinea MGR =7, 5 ( MW=7, 7)
Zona PGA: 1977 1986, 1990/1 1990/2 Perioade fundamentale obţinute Analiza Cutremu- Intensi
2 prin metoda functiei receiver(a), determinista rul
metropolitană cm/s MGR= MGR=7, MGR=6, MGR=6, -tatea
Bucureşti Perioada, 7, 2 0 7 1 masuratori zgomot de fond (b, c), (M GR=7, 5) maxim MSK/
T(s) viteza medie a undelor transversale MGR =7, MM
si grosimea totală a stratelor pâna 5
(ξ=5%)
la orizontul Frăteşti (Mândrescu) - ( MW=
(d): 7, 7)
a): b): c): d):
▀ Pantelimon cm/s2 206, 9 109, 0 98, 9 - 300 300
(INCERC) sec. 1, 56 1, 22 0, 71 - 1, 30 1, 41 1, 36 ±0, 25 1, 39 1, 42 cm/s2 IX½
UCB sec. - - - 1, 56 1, 50 1, 65
BBI(SEI) sec. - - - 1, 39 sec.
UTCB2 sec. - - - 1, 50
Fundeni sec. - - - 1, 20±0, 30 1, 60
▀ ISPH/ARM cm/s2 - 73, 9 23, 7 - 250
Armeneasca sec. - 0.70 0, 65 0, 50 - 1.37 1, 34
464
Geotec(BTM) sec. - 86, 9 - 1, 30 1, 56 -
Carlton(CRL) cm/s2 - 79, 60 110, 5 - 240
sec. - - - - 1, 38 1, 25
Acad.Romană- sec - - - 1, 56 - 1, 38
(ACD) 280 IX½
Casa Oameni de sec. - - 1, 09 1, 56 - 1, 38 cm/s2
Stiinta(BST) 1, 60
Fac.Geol.(BFG) sec. - - - 1, 41 1, 43 ±0, 36 1, 37 sec.
Curtea veche sec. - - - 1, 41 - 1, 32
(BVC)
Muz.istorie(BHM) sec. - - - 1, 41 - 1, 33
Gr. Botanica sec. - - - 1, 41 - 1, 40
(BOT)
Plevnei (PLV) sec. - - - 1, 56 1, 16±0, 23 1, 38
Sp.Colentina(BDL) sec. - - - 1, 48 1, 36
▀ Titulescu (TIT) cm/s2 - 87, 5 67, 4 16, 40 250
sec. - 0, 83 0, 45 0, 41 1, 61 1, 20 250 IX
Muzeul sec. - - 1, 10 1, 97 - 1, 50 cm/s2
Geologic(BGM) 1.60 sec.
Piaţa sec. - - - 1, 56 - 1, 49
Victoriei(VIC)
▀ EREN cm/s2 - 156, 60 - - 280
sec. - - - - - 1, 48 1, 15 1, 74 1, 65 250
Giuleşti sec. - - - - 1, 22 1, 60 cm/s2 IX
Griviţa 1 sec. - - - - 1, 56 ±0, 32 1, 70 1, 70
Griviţa 2 sec - - - - 1, 43 ±0, 26 1, 70 sec.
▀ Militari(MLT) cm/s2 - 101, 00 95, 30 - 280
si Drum. Taberei sec. - 0, 74 0, 60 - 1, 48 1, 30
Panduri/(PND) cm/s2 - 96, 20 151, 0 38, 70 280 280 IX
Acad. Militară sec. - 0, 77 0, 33 0, 29 1, 22 1, 39 1, 20 cm/s2
Drumul Sării, cm/s2 - - 113 30, 7 280 1, 45
Antiaeriană sec. - - 0, 36 0, 29 1, 40 0, 77 sec.
Statuia Leul sec. - - - - 1, 51 ±0, 31 1, 42
Cutitul de sec. - - - 1, 85 1, 40±0, 31 1, 20
465
Ag(BCU)
▀ cm/s2 - 148, 0 89, 6 - 300 IX½
Măgurele(BMG) sec. - 1, 40 0, 82 - 1, 64 - 1, 20±0, 31 1, 25 1, 2-1, 42
si (BUC) 300
Fac.Fizică(BFF) sec. - - - 1, 29 - 1, 15 cm/s2
Bolinitinu cm/s2 - 90, 2 218, 0 35, 60 300 1, 50
din Vale sec. - 1, 20 0, 40 0.33 sec.
Ciorogârla(CIO) sec. - - 1, 09 - - 1, 50
▀ Balta Albă cm/s2 - 92, 0 67, 7 16, 50 220
sec. - 0, 70 - - - - 1, 28 ±0, 18 1, 30 1, 42
Abator cm/s2 - 74, 50 - - 200 220 cm/s2 VIII ½
sec. - - - - 1, 30 0, 70 1.45 sec.
Parcul sec. - - 1, 32 - 1, 60±010 1, 30
copilului(BAP)
▀ IMGB(MTR) cm/s2 - 69, 30 90, 80 16, 30 200
sec. - 1, 52 0, 65 0, 56 - 1, 41 - 1, 50 220 cm/s2
Metalurgiei(1) si (2) cm/s2 - 71, 70 74, 90 12, 80 220 1, 60 sec. VIII½
(MET) sec. - 1, 31 0, 81 0, 56 1, 00 1, 50-1, 55
URS23 sec. - - - - - 1, 48 1, 10
URS7 sec. - - - - - 1, 41 1, 10
Sos.Barzesti(BAP) sec. - - - - - - 1, 52 1, 10
▀ Popesti (POP) cm/s2 - - - -
sec. - - - - 1, 64(!) - 1, 24±0, 15 280 cm/s2 IX
Branesti cm/s2 - 93, 30 142, 0 24, 4 260 1, 45 sec.
sec. - 0, 92 0, 42 0, 36
▀ Otopeni cm/s2 - 220, 00 - - 300
sec. - 0, 50 - - IX
Pipera(PIP) sec. - - - - - 1, 90 - 290 cm/s2
UTCB1 sec. - - - - 1, 78 1, 70 sec.
Periş, cm/s2 - 150, 0 241, 0 - 280
sec. - 0, 78 0, 32 - 1, 90
▀ Cernica(CNC) cm/s2 - - - - 1, 33 - - 1, 50 280 IX
Afumati(AFU) cm/s2 - - - - 1, 11 - - 1, 43 cm.s2
1, 60 sec.
466
467
Figura 44.Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti cu acceleraţiile maxime(PGA) in cm/s2, la cutremurul vrâncean maxim
posibil, cu magnitudinea MGR =7.5( MW=7, 7).
468
Figura 45.Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti cu perioadele fundamentale, T(s), la cutremurul vrâncean maxim
posibil, cu magnitudinea MGR =7.5( MW=7, 7).
469
Figura 46.Harta de microzonare seismică a zonei metropolitane Bucureşti în intensitati MSK/MM, la cutremurul vrâncean maxim posibil,
cu magnitudinea MGR =7.5( MW=7, 7).
Bibliografie
[1].Aldea, A.(2002).Microzonarea parametrilor de vârf şi conţinut de frecvenţe pentru
cutremurele înregistrate din 1986, 1990 şi 2001.Raport de fază la Proiectul „Microzonarea
seismică a unor zone dens populate.Exemplu pentru Bucureşti ”, Programul
MENER /Contractul de cercetare nr.083/2001-2004.Director de proiect:Gh.Marmureanu;
[2].Aldea, A., Okawa, A., 2000. “Soft soil site response analysis in Eastern Bucharest,
România”, 6th International Conference on Seismic Zonation, Palm Springs, California, USA,
Nov. 12-15, 6p., in curs de publicare
[3].Aldea, A.(2002).Microzonarea parametrilor de vârf şi conţinut de frecvenţe pentru
cutremurele înregistrate din 1986, 1990 si 2001.Raport de fază la Proiectul „Microzonarea
seismică a unor zone dens populate.Exemplu pentru Bucureşti ”, Programul
MENER /Contractul de cercetare nr.083/2001-2004;
[4].Androne, M.(2005).Contribuţii la evaluarea probabilistică a hazardului seismic pe un
amplasament cu aplicaţii la obiective de mare importanţă, Teza de doctorat, 2005, Institutul de
Mecanica Solidelor, Academia Română, conducător dr.mat.Chiroiu Veturia;
[5].Bălan, St., Cristescu, V.Cornea, I.(1982).Cutremurul de pământ din România de la 4 martie
1977, Editura Academiei Române;p.516;
[6].Bala, A., Raileanu, V., Zihan, I., Cigudean, V., Grecu, B.(2006).Physical and dynamic
properties of the shallow sedimentary rocks in the Bucharest metropolitan area, Romanian
Reports in Physics, Vol. 58, No.2, 2006, p.221-250,
[7].Bala, A.(2009).Proprietăţi fizice şi dinamice ale rocilor sedimentare-elemente de bază în
definirea microzonării seismice în zone dens populate.Aplicaţie pentru Bucureşti, Capitolul 9
din Monografia „Cercetări privind managementul dezastrelor generate de cutremurele
româneşti”, Editura Tehnopress (Editura acreditată de CNCSIS), coordonator Gh.Mărmureanu,
ISBN:978-973-702-701-6, p.424-482;
[8].Cioflan, C.O., Marmureanu, Gh., Apostol, B.F.(2003).Raport de fază la Proiectul
„Microzonarea seismică a unor zone dens populate.Exemplu pentru Bucureşti ”, Programul
MENER /Contractul de cercetare nr.083/2001-2004;
[9].Dolce, M., Martelli, A., Panza, G.(2005).Proteggersi dal terremoto:le moderne tecnologie e
metodologie e la nuova normativa seismica, Ed.21mo SECOLO, seconda edizione, ISBN:88-
87731-28-4; 340p.;
[10].Georgescu, Sever-Emil (2007):Bucureştiul şi seismele. Editura Fundaţiei Culturale Libra,
Bucureşti, 2007. ISBN. Volum apărut cu sprijinul Autoritatii Naţionale pentru Cercetare
Ştiinţifică.;
[11].Lungu D., Cornea T., Aldea A., Zaicenco A., 1997b. Basic representation of seismic action.
In: Design of structures in seismic zones: Eurocode 8 - Worked examples. TEMPUS PHARE
CM Project 01198: Implementing of structural Eurocodes in Romanian civil engineering
standards. Ed. D.Lungu, F.Mazzolani &S.Savidis. Bridgeman Ltd., Timisoara, p.1-60.
[12].Lungu D., Coman O., Cornea T., Demetriu S., Muscalu L., 1993. Structural response
spectra to different frequency bandwidth earthquakes. 6th International Conference on Structural
Safety and Reliability, ICOSSAR '93, Innsbruck, Austria, Aug 9-13. Proceedings, Vol.3, p.2163-
2170. A.A. Balkema, Rotterdam.
[13].Lungu D., Aldea A., Cornea T.(1999).Hazardul seismic în Bucureşti, Buletinul AICR
No.39-40.
[14].Mărmureanu, Gh., Cioflan, C.O., Marmureanu, A.(2008).New approach on seismic hazard
isoseismal map for Romania, Romanian Reports in Physics Vol.60, Number 4, p.1123-1137;
[15].Mărmureanu, Gh.et al.(2008).Cercetări complexe de fizica Pământului pentru realizarea
finală a hărţii de hazard seismic a României prin metode probabiliste si deterministe, liniare şi
neliniare(HHRO), Contract nr.144/CEEX-2006-2008, INCD Fizica Pământului, INCERC
Bucureşti, Fac. Geologie-Geofizică Bucureşti, Fac.Matematică-Universitatea A.I.Cuza, Iaşi;
470
[16].Mărmureanu, Gh.Cioflan, C.O.(2010). Seismic hazard maps for Romania and large
populated areas by probabilistic and deterministic approaches, linear and nonlinear methods,
ICTP Advanced Conference on Seismic Risk Mitigation and Sustainable Development, Trieste,
May, 10-14, 2010;
[17].Mărmureanu, Gh.et al.(2004).Raport final la Proiectul„Microzonarea seismică a unor zone
dens populate.Exemplu pentru Bucureşti ”, realizat impreună cu INCERC Bucuresti, Programul
MENER /Contractul de cercetare nr.083/2001-2004,
[18].Mărmureanu, Gh., Cioflan, C.O., Mărmureanu, A.(2006)Cercetări privind realizarea
sistemului de avertizare seismică în timp real a autorităţilor asupra iminenţei unui cutremur
vrâncean catas-trofal/Relaţii dintre acceleraţia maximă şi intensitatea seismică Mercalli,
Contract nr.25/2005-PNCDI-I, Programul Securitate;
[19].Mândrescu, N., Radulian, M., Mărmureanu, Gh., Ionescu, C.(2008).Studiul integrat al
datelor geologice, geofizice şi seismice, pentru evaluarea răspunsului local în zona oraşului
Bucureşti, Editura Academiei Române, ISBN 978-973-27-1635-9, p.136;
[20].Ritter J.R.R., Balan F., Bonjer K., Diehl T., Forbriger Th., Marmureanu Gh., Wenzel F.,
Wirth W. (2004).Broadband urban seismology in the Bucharest metropolitan area,
Seism.Reearch Letters, 76, 573-579;
[21].Ştefănica, M.(2004). Hărţi de microzonare seismică cu tehnologii GIS, inclusiv cea a pentru
municipiul Bucureşti. Raport de fază(VII-1) la Proiectul „Microzonarea seismică a unor zone
dens populate. Exemplu pentru Bucureşti ”, Programul MENER /Contractul de cercetare
nr.083/2001-2004.Director de proiect:Gh.Marmureanu;
[22]. *** World Bank Report No. P-2240-RO, Report and Recommendation of the President of
the International Bank for Reconstruction and Development to the Executive Directors on a
Proposed Loan to the Investment Bank with the Guarantee of Romania for a Post Earthquake
Construction Assistance Project, May 17, 1978.
471
Bun de tipar: 2010. Ap\rut: 2010.
Editura Tehnopress, str. Pinului nr. 1A, 700109 Ia[i
Tel./fax: 0232 260092
email: tehnopress@yahoo..com
www.tehnopress.ro
I S B N 9 7 3 - 7 0 2 - 8 0 9 - 0
9 7 8 9 7 3 7 0 2 8 0 9 9

Cercetari Privind Hazardul Seismic Local A Zonei Metropolitane Bucuresti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetari Privind Hazardul Seismic Local A Zonei Metropolitane Bucuresti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I S B N 9 7 3 - 7 0 2 - 8 0 9 - 0

CERCETĂRI PRIVIND HAZARDUL SEISMIC LOCAL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică

CERCETĂRI PRIVIND HAZARDUL SEISMIC

Octombrie 14, 2010

Capitolul 1. Incadrarea zonei seismogne Vrancea în ansamblul

Capitolul 2. Condiţii geomorfologice şi geologice regionale ............................................ 30

Capitolul 3. Evaluarea hazardului seismic local(microzonare) prin analize probabiliste

Capitolul 4. Definirea surselor seismice si geometriei lor, aferente zonei

Capitolul 5. Legi de recurenţă magnitudine-frecvenţă,inclusiv incertitudinile

Capitolul 6. Corelaţia distanţă epicentrală-magnitudine în analiza probabilistă.

Capitolul 7. Calculul semnalului seismic pe traseul focar -roca de bază a

Capitolul 8. Structura locală a zonei metropolitane Bucureşti .......................................218

Capitolul 9. Propagarea verticala a undelor seismice(SH) prin medii

Capitolul 10. Evaluarea perioadelor fundamentale si predominante de

Capitolul 11. Evaluarea efectelor seismice locale folosind metoda hibridă în

Capitolul 12. Evaluarea (neo)deterministă a efectelor seismice locale, în zona

Capitolul 13.Evaluarea cantitativă a efectelor neliniare pe traseul:focar-roca de

Capitolul 14.Parametrizarea hazardului seismic local (microzonare) pentru

Figura 1.Arcul carpatic si aria seismogenă Vrancea

Figura 2d .Harta tectonică simplificată a Neogenului târziu a Bazinului Pannonic si a

1.2.Incadrarea zonei seismogene Vrancea în ansamblul geostructural al

Figura 3.O schiţă tectonică a zonei Vrancea şi a celor adiacente [3]

Figura 4. Schiţa seismotectonică a României(simplificată)[9,11]: 1. Orogenul carpatic; 2.

Intre Carpaţi şi Balcani se dezvoltă Subplaca Moesică (Platforma Moesică),

1.3.Particularităţi ale zonei seismogene Vrancea

Figura 6. Zone seismogene pe teritoriul României [25]: 1. Platforma Moldovenească; 2.

Datorită succesiunii sistematice (aproximativ 50 de cutremure cu magnitudini mai mari

1.4.Particularităţi ale cutremurelor vrâncene

O altă particularitate remarcabilă este izolarea vetrei seismice vrâncene , ca element cu

Adâncimea cutremurelor vrâncene este o altă mare particularitate. Despre posibilitatea

O altă particularitte este cea privind „atenuarea” undelor seismice.Una din

Particularităţile enumerate conferă cutremurelor vrâncene un loc aparte în ansamblul

Figura 1.Zona metropolitană Bucureşti.Harta geomorfologică regională

Văile râurilor Colentina, Pasărea şi Câlnău, afluenţi ai Dâmboviţei, formează sistemul

2.2. Date geologice

Figura 4.Harta geologică a znei metropolitane Bucureşti şi poziţia forajelor 193(1500m) şi

Figura 5.Oraşul Bucureşti şi împrejurimile sale.Harta structurală la limita neogen-cretacic si pozitia

Figura 6. Zona metropolitană Bucureşti. Structurile forajelor şi adâncimea lor

2.3. Date geofizice

Figura 7.Oraşul Bucureşti si împrejurimile sale.Condiţii gravimetrice,magnetice si geotermice

Variaţiile mici ale valorilor anomaliei se datoresc pe de o parte absenţei în substrat a

2.4.Condiţii geomorfologice şi geologice locale

Figura 8.Teritoriul zonei metropolitane Bucureşti.Harta morfologică generală.Direcţia pantelor

Figura 9. Zona metropolitană Bucureşti.Văile Damboviţa şi Colentina. Profile transversale.

Figura 10.Teritoriul zonei metropolitane Bucureşti.Subzone sau câmpuri locale: Băneasa-

Pseudoterasa Giuleşti, situată în partea de nord-vest a oraşului are o altitudine relativă de

• Date geologice. Stratigrafia

Deoarece materialul constitutiv al pietrişurilor, mai ales în partea sudică a Câmpiei

Figura 14.Secţiunea litologică in zona de est a zonei metropolitane Bucureşti [4]

Figura 1: Riscul seismic este bazat pe o combinatie/convoluţie dintre hazard (H) şi

Evaluarea riscului RISC ACCEPTABI L

HAZARDE dat de:

3.3.Hazard seismic,incertitudini, mulţimi tip “Fuzzy” …

Ht,A,m,y (S) = Pt [ Y ≥ y | M ≥ m ; S ⊂ A ] (1)

Există două tipuri fundamentale de abordare a problemei evaluării acestui parametru.

Pentru ambele tipuri de abordare este necesară cunoaşterea particularităţilor geologice

O problemă ce se ridică în reprezentările si interpretările hartilor de hazard seismic,

Toate aceste informaţii concură la evaluarea probabilitatăţii P (Y>y) , ca într-un loc

Figura 3.Natura „Fuzzy” a hărţilor cu izolinii[1,14]

3.4.Hazard seismic.Analiza probabilistă

Figura 4a.Etapele în analiză probabilistă Figura 4b.Etapele în analizele deterministe