CHISTURILE PĂRŢILOR MOI ORALE ŞI

CERVICO-FACIALE
 CHISTUL

• cavitate patologică cu conţinut lichidian sau

semisolid, delimitată de o membrană
epitelială.
 CHISTURILE PĂRŢILOR MOI ORALE ŞI
CERVICO-FACIALE

A. Chisturi salivare (ale părţilor moi orale)

B. Chisturi ale părţilor moi orale

C. Chisturi cervicale

D. Chisturi ale epidermului şi anexelor

 A. Chisturi salivare
(ale părţilor moi orale)

1. Mucocelul
2. Ranula
 Mucocelul
• formaţiune cu aspect chistic (nu este un
chist adevărat, deoarece nu prezintă
membrană)
• se datorează perforării canalului de excreţie
al unei glande salivare accesorii şi
pătrunderii secreţiei salivare în ţesuturile
adiacente.
• apare posttraumatic sau prin ticuri de
muşcare a buzelor sau mucoasei jugale.
• se localizează cel mai frecvent la nivelul
mucoasei labiale inferioare, paramedian,
mai rar fiind prezente pe mucoasa jugală,
porţiunea anterioară a feţei ventrale a limbii
sau planşe
• apare extrem de rar la nivelul buzei
superioare (spre deosebire de tumorile
glandelor salivare mici).
 Aspect clinic
• deformaţie rotund-
ovalară
• dimensiune: mm-cm
• mucoasa nemodificată
• culoarea: albăstruie
• fluctuentă
• nedureroasa
 Evoluție
MUCOCELUL SIALOCHISTUL
• se poate„sparge” • dilataţie chistică a
traumatic, eliminând canalului de excreţie a
conţinutul salivar unei glande salivare
• uneori vindecare spontană accesorii, în urma
(cel mai frecvent) obstrucţiei cronice a
acestuia şi a retenţiei de
• se reface după o perioadă mucus consecutive
de timp, ulterior
transformându-se în • aspect clinic asemănător
sialochist cu mucocelul, fiind însă
ceva mai ferm la palpare
(nodul submucos)
Tratament

8
 RANULA

Transformare chistică a
epiteliului canalului de
excreţie al glandei
sublinguale.
 Aspect clinic
• formaţiune chistică localizată
paramedian în planşeul bucal,
deasupra muşchiului milohioidian
• ridică mucoasa planşeului
• coloraţie tipică albăstruie
• consistenţă fluctuentă
• nedureroasă
• nu aderă la corticala linguală a
mandibulei
• aderă de planurile profunde (limite
imprecise)
• împinge limba în sus şi de partea
opusă
• conține un lichid vâscos
caracteristic, similar cu saliva
(excepție ptialina)
 Ranula „în bisac”

• formaţiunea chistică trece în regiunea

suprahioidiană :
- printre fibrele m. Milohioidian
- prin interstiţiul Hiogloso-Milohioidian
• formaţiunea apare ca fiind formată din
doua compartimente situate deasupra m.
Milohioidian (în planşeu), respectiv sub
m. Milohioidian (în loja submentonieră
sau/şi submandibulară)
 Tratament

• extirparea ranulei, inclusiv a membranei

chistice
• se extirpă împreună cu glanda sublinguală
implicată (prevenirea recidivelor).
13
 B. Chisturi ale părţilor moi orale

• Chistul dermoid
• Chistul teratoid
• Chistul gastrointestinal
heterotopic
• Chistul limfoepitelial oral
 CHISTUL DERMOID

Chist de dezvoltare , datorat

transformării chistice a
incluziilor epiteliale restante
de la locul de unire a
arcurilor branhiale, pe linia
mediană
 Chistul dermoid cu evoluţie orală
Aspect clinic:
• se dezvoltă deasupra planului
m.MH ( în planşeul anterior)
• dimensiune: mm - 10-12 cm.
• creştere lentă, asimptomatică
• mucoasa acoperitoare destinsă,
dar nemodificată
• etalează frenul lingual
• consistenţă ferm-elastică
• mobil pe planurile adiacente
• la presiune lasă godeu
• conţinut păstos de culoare
cenuşiu-gălbuie
• împinge limba în sus şi posterior
(tullburări funcționale)
 Chistul dermoid suprahioidian
Aspect clinic:
• se dezvoltă sub planul m.
MH
• deformaţie submentonieră
(„bărbie dublă”)
• tegumenete supraiacente
nemodificate
• consistenţă ferm-elastică
• mobil pe planurile adiacente
18
19
 CHISTUL TERATOID
• chist de dezvoltare asemănător chistului dermoid
• apare prin transformarea chistică a unor incluzii
de celule stem restante de la locul de unire a
arcurilor branhiale
• formaţiune chistică, dar conţine structuri derivate
din toate straturile embrionare (foliculi piloşi,
mușchi, cartilaj, os, dinți)
• congenital (chistul dermoid apare la adulţi)
 Aspect clinic
• localizare şi caractere
clinice asemănătoare
chistului dermoid
• consistenţă mai fermă
(uneori se palpează
structuri dure,
evidenţiabile şi
radiologic)
• aderă de structurile
învecinate
 C. Chisturi cervicale

1. Chistul canalului tireoglos

(chistul cervical median)
2. Chistul branhial
(chistul cervical lateral)
 CHISTUL
CANALULUI TIREOGLOS
• cel mai frecvent
chist cervical
• transformare chistică a
incluziilor epiteliale
embrionare restante la
nivelul canalului
tireoglos
• 15-30 de ani
• afectează în mod egal
ambele sexe
 Aspect clinic
• apare pe linia mediană
• dimensiuni sub 3 cm (poate
ajunge la 10 cm)
• rotund
• bine delimitat
• aderent la hioid: se mobilizează
în deglutiţie
• consistenţă moale
• nedureros la palpare
• tegumentele nemodificate
• cordon cu traiect de la chist
până în baza limbii
• fistulizare cutanată
 CHISTUL BRANHIAL
• derivă din incluzia
epitelială restantă a
unui pliu endodermic
al celei de-a doua
fante branhiale
• apare în special la
adolescenţi sau adulţi
tineri
• mai frecvent la sexul
feminin
 Aspect clinic
• localizat de-a lungul SCM
• dimensiuni 8-10 cm
• neaderent
• nu se mobilizează cu
mişcările capului sau în
deglutiţie
• consistenţă moale sau
fluctuentă
• nedureros la palpare
• tegumentele nemodificate
27
D. Chisturi ale structurilor epidermului şi
anexelor sale

1. Chistul sebaceu /
epidermoid

2. Chistul cu incluzii
epidermale
 Chistul sebaceu/epidermoid

Chistul sebaceu: Chistul epidermoid

• originea la nivelul • transformarea chistică
foliculului pilos a unei porţiuni
• include glande invaginate a
sebacee (conține epiteliului părţii
sebum) superioare a unităţii
• se formează prin pilo-sebacee
blocarea excreţiei de • nu include glande
sebum sebacee (nu conţine
sebum)
 Chistul sebaceu/epidermoid
Aspect clinic:
• nodul solitar
• localizat în regiunea
geniană şi preauricular
• consistenţă fermă sau
fluctuentă
• tegumente discret
hiperemice
• culoare alb-gălbuie
• nedureros (dureros prin
suprainfectare)
• mobil pe planul
tegumentar
 Chistul sebaceu/epidermoid
Tratament:
• extirparea completă
• datorită aderenţelor
tegumentare
(suprainfectări repetate)
este necesară şi
extirparea porţiunii
tegumentare care aderă
de chist (excizie în „felie
de portocală”
TUMORILE BENIGNE ALE PĂRŢILOR MOI
ORALE ŞI CERVICO-FACIALE
 Nomenclatură
• Hiperplazia

• Hipertrofia

• Tumora
• Hiperplazia: masă tisulară proliferativă, bine
diferenţiată, autolimitantă (nu are capacitatea de
creştere autonomă), datorată multiplicării
celulelor

• Hipertrofia: masă tisulară aparent proliferativă

datorată creşterii volumetrice a celulelor

• Tumora: o expresie clinică şi histopatologică a

unei proliferări tisulare aberante, fără a se face la
prima vedere o distincţie privind ţesuturile de
origine, sau evoluţia tumorii
 Tumorile benigne
• proliferări dismorfice de ţesuturi, ireversibile, cu
capacitate de creştere continuă, autonomă şi
teoretic nelimitată
• evoluţie continuă, lentă, stoparea acesteia
putându-se face doar prin extirpare completă
• creşterea tumorală benignă se face prin
împingerea ţesuturilor adiacente (nu prin
infiltrare)
• nu au caracter metastazant
TUMORILE BENIGNE ALE PĂRŢILOR MOI
ORALE ŞI CERVICO-FACIALE

I. Hiperplazii şi hipertrofii reactive şi

inflamatorii

II. Tumori benigne epiteliale

III. Tumori benigne mezenchimale

 I. HIPERPLAZII
REACTIVE ŞI INFLAMATORII
 I. HIPERPLAZII
REACTIVE ŞI INFLAMATORII

1. Hiperplazia fibroasă inflamatorie

2. Granulomul piogen
3. Fibromul osifiant periferic „EPULIS
-LIKE”
4. Granulomul periferic cu celule gigante
5. Granulomul congenital
6. Hipertrofia maseterină benignă
7. Miozita osificantă
 1. HIPERPLAZIA FIBROASĂ
INFLAMATORIE

• cauza: iritaţia cronică a mucoasei datorată instabilităţii unei proteze

dentare mobile
• apare la edentaţi parţial/total protezați mobilă, mai frecvent la sexul
feminin.
 a.) Epulis fissuratum

• localizat la nivelul fundului de

şanţ vestibular
• clinic: două pliuri de mucoasă
paralele cu creasta alveolară
(şanţul format corespunde
marginii protezei)
• mucoasa acoperitoare poate fi
nemodificată, hiperemică sau
poate fi ulcerată
• consistenţă fermă
• nedureroasă
 b.) Polip fibroepitelial

• localizat la nivelul
mucoasei palatului dur
• clinic: formaţiune
vegetantă pediculată
 c.) Hiperplazie papilomatoasă inflamatorie

• localizat la nivelul mucoasei

palatului dur sau mai rar la
nivelul crestei alveolare
• poate fi o manifestare a unei
infecţii HIV
• clinic: multiple excrescenţe de
mici dimensiuni, cu aspect de
„broboane”, pe fondul unei
mucoase hiperemice.
• se asociază cu candidoza orală
(usturime şi durerea la palpare).
 Diagnostic diferenţial

• aspect extrem de asemănător cu forma de debut

ulcerativă a unei tumori maligne a gingivomucoasei
crestei alveolare
• diagnosticul de certitudine putând fi stabilit numai pe
baza examenului histopatologic.
 Tratament
• se va recomanda suprimarea protezei timp de 10-14 zile
şi prescrierea unui colutoriu oral antiinflamator
• dacă leziunea se remite în totalitate: etiologia
microtraumatică se confirmă
• dacă leziunea nu se remite: extirparea leziunii, menajând
pe cât posibil şanţul vestibular
• obligatoriu, după intervenţia chirurgicală se va aplica
proteza readaptată (uneori este necesară căptuşirea
protezei în hipercorecţie cu Stents)
• este obligatoriu examenul histopatologic al piesei.
45
46
 2. GRANULOMUL PIOGEN

• hiperplazie reactivă a mucoasei orale, formată din ţesut

granulativ.
• localizare:
- gingie (epulis granulomatos): apare în spaţiul
interdentar, în special pe versantul vestibular, în
legătură cu un dinte care prezintă o carie subgingivală
sau o lucrare protetică fixă adaptată deficitar
- mucoasa labială, linguală,jugală („botriomicom”):
apare prin muşcare în cursul mişcărilor funcţionale.
 2. GRANULOMUL PIOGEN
• masă pseudotumorală
pediculată/sesilă
• dimensiuni: milimetri-centimetri
• culoare: de la roşu intens
(leziunile recente mai intens
vascularizate) la roz (leziunile
vechi)
• suprafaţa leziunii: netedă,
globulară, sau poate prezenta
zone ulcerative
• consistenţă: moale
• nedureroasă
• sângerează la cel mai mic
traumatism,
• evoluţia la început rapidă, după
care staţionează.
 Tratament
Granulom piogen gingival:
• extirparea cu margini de
siguranţă (2 mm), cu
îndepărtarea periostului
• dacă se constată că osul
este demineralizat, se
practică chiuretaj osos
• extracţia dinţilor adiacenţi
nu este obligatorie
• plaga se vindecă per
secundam
• îndepărtarea factorului
iritativ local.
„Botriomicom”:
• extirparea împreună cu
ţesut adiacent clinic
normal.
• identficarea şi
îndepărtarea factorului
iritativ local.
• plaga se închide prin
sutură primară.
50
 3. FIBROMUL OSIFIANT PERIFERIC
(epulisul fibros)

• este în fapt o hiperplazie reactivă a

ţesutului conjunctiv fibros parodontal
• poate prezenta osificări intralezionale
(derivă din structurile dure parodontale)
• se localizează întotdeauna în raport cu un
dinte cauzal (dg.clinic „epulis fibros” se
exclude la pacienţii edentați !)
 3. FIBROMUL OSIFIANT PERIFERIC
• masă pseudotumorală
gingivală, localizată la
nivelul papilei interdentare,
• sesilă, mai rar pediculată
• dimensiuni: până la 2 cm
• culoare: roz sau roşie
• suprafața: netedă, uneori
ulcerată
• consistenţă: fermă
• evoluţie: relativ lentă, cel
mai frecevnt fără
mobilitatea dintelui
3. FIBROMUL OSIFIANT PERIFERIC

Tratament:
• extirparea completă a formaţiunii tumorale
la distanţă de marginile acesteia (2 mm)
• chiuretajul ţesutului parodontal
• extracţia dintelui cauzal

Rata de recidivă:15-20%
54
 4. GRANULOMUL PERIFERIC
CU CELULE GIGANTE
• leziune hiperplazică cu aspect
pseudotumoral, localizată la nivelul crestei
alveolare, care derivă din periost sau
ligamentul parodontal.
• se localizează exclusiv la nivelul crestei
alveolare, în legătură cu un dinte cauzal
care prezintă un factor iritativ gingivo-
parodontal
 4. GRANULOMUL PERIFERIC CU
CELULE GIGANTE

• leziune nodulară
• dimensiune: 2 cm, rar 5-7 cm.
• culoare roşie-violacee
• consistenţă: ferm-elastică
• sesilă, mai rar pediculată.
• rx: liză osoasă care afectează
limbusul alveolar subiacent şi
suprafaţa radiculară a dintelui
Tratament:
• extirparea în totalitate a formaţiunii cu margini libere plasate
în ţesut sănătos (2 mm), împreună cu periostul subiacent,
până la nivelul osului alveolar.
• chiuretajul ţesutului parodontal din care derivă leziunea,
precum şi a osului alveolar modificat.
• extracţia dintelui cauzal
• dintele poate fi conservat, doar dacă:
- chiuretajul corect al spaţiului parodontal
- dintele nu şi-a pierdut stabilitatea.

Rata de recidivă: 10%

 5. GRANULOMUL CONGENITAL
• leziune extrem de rară
• nou-născut, sexul feminin - 90%
• localizare: cr. alveolară maxilară, paramedian.
• Clinic:
- formaţiune pseudotumorală
polipoidă
- culoare roz-roşie:
- ovoidală sau multilobulată
- suprafaţă netedă
- dimensiuni: mm-2 cm.
- tulburări respiratorii sau de alimentare
• Tratament: extirpare
(nu recidivează, chiar după extirpări
incomplete).
 6. HIPERTROFIA MASETERINĂ
BENIGNĂ

• hipertrofie a m.maseter
datorată unei hiperfuncţii
prin obiceiuri vicioase
(bruxism, masticaţie
unilaterală).
• clinic: tumefacţie a
regiunii parotideo-
maseterine, unilateral.
Tratament:
• iniţial: decondiţionare
a obiceiului vicios
(echilibrare ocluzală,
gutiere ocluzale)
• corecție chirurgicală:
rezecţia modelantă a
m. maseter.
 7. MIOZITA OSIFIANTĂ
• „implantarea” traumatică de periost
activ în masa musculară (plăgi
zdrobite)
• m. Maseter
• trismus persistent (constricţie)
• examenul clinic nemnificativ
• diagnostic:
- anamneză (traumatismul cu plagă
zdrobită)
- CT: radioopacităţi în masa
musculară
• Tratament:
1. extirparea leziunii
2. mecanoterapie.
II. TUMORI BENIGNE
EPITELIALE
II. TUMORI BENIGNE EPITELIALE

A. Tumori benigne ale structurilor

epiteliale propriu-zise (Papilomul)
B. Tumori benigne ale glandelor salivare
mici
C. Leziuni pigmentare ale mucoasei şi
tegumentului
D. Tumori ale anexelor pielii
 A. Tumori benigne ale
structurilor epiteliale propriu-zise

PAPILOMUL
 PAPILOMUL
• proliferare tumorală benignă a
stratului spinos al epiteliului
• cauză: infecţia cu virusul
papiloma uman (HPV 2,6,11)
• incidenţa este relativ mare (1:250)
• fără prevalenţă de sex
• grupa de vârstă cea mai afectată:
30-50 ani.
 Aspect clinic
• formaţiune tumorală exofitică
• pediculat, uneori sesil
• dimensiuni mici (0,5-1 cm)
• consistenţă moale/fermă
• suprafaţa neregulată
• culoare albă, roşiatică sau cu
aspectul mucoasei normale.
• localizări tipice:
- mucoasa linguală,
- mucoasa jugală,
- roşul de buză.
 Diagnostic diferenţial

• granulomul piogen
• fibromul
• forme de debut ale tumorilor maligne
 Tratament
• extirparea în totalitate a
formaţiunii împreună cu
baza de implantare.
• riscul de malignizare
scăzut
(forma histologică de
papilomul inversat are risc
de malignizare de 15%).
• infecția cu HPV – factor de
risc ?
69
B. Tumori benigne ale glandelor salivare mici

ADENOMUL PLEOMORF
 ADENOMUL PLEOMORF
• masă tumorală nodulară
submucoasă
• localizare: palatul dur la limita cu
palatul moale, paramedian
• creştere lentă, progresivă,
putând ajunge să depăşească
l.mediană.
• mucoasa acoperitoare este
nemodificată clinic
• consistenţă fermă
• nedureroasă
• substratul osos nu este niciodată
invadat, dar poate prezenta
amprenta tumorală.
 Diagnostic diferențial

• tumori maligne ale gl.salivare mici (cilindromul)

• abcesul palatinal
• forme de debut nodular ale tumorilor maligne –
 Tratament
• extirparea în totalitate a
formaţiunii tumorale
• se recomandă să se
excizeze şi:
- porţiunea din mucoasa
acoperitoare în locul în
care aceasta este
aderentă
- glandele salivare mici
adiacente formaţiunii
tumorale.
 C. Leziuni pigmentare
ale tegumentului şi mucoasei
 Nevul melanocitic dobândit (Mola, Nevul
nevocelular)
• proliferare localizată, benignă, a
cel.nevice.
• mai frecvente la sexul feminin
• debut: macule bine demarcate,
de culoare maronie sau
negricioasă
• Evoluție: papule sesile, gradul
de pigmentare diminuă
progresiv.
• risc de transformare în
melanom: extrem de scăzut (1 la
1 milion).
• nu necesită tratament
III. TUMORI BENIGNE
MEZENCHIMALE
III. TUMORI BENIGNE MEZENCHIMALE

A. Tumori predominant fibroase

B. Tumori ale ţesutului adipos
C. Tumori ale structurilor nervoase
D. Tumori ale ţesutului muscular
E. Tumori vasculare şi limfatice
F. Osteomul şi condromul părţilor moi
(coriostoame osoase şi cartilaginoase)
A. Tumori predominant fibroase
 FIBROMUL
• cea mai frecventă formaţiune tumorală benignă a
mucoasei orale.
• datorită potenţialului său limitat de creştere (în evoluţie îşi
stopează creşterea) poate fi considerat hiperplazie
reactivă a ţesutului fibros la un factor iritativ cronic local

Localizare:
- mucoasa linguală, jugală, labială, gingivomucoasei
procesului alveolar, palatului, şi planşeu.
- în localizările linguale, apare cu predilecţie pe faţa
ventrală, marginile laterale şi vârful limbii
 Aspect clinic
• leziuni nodulare
• dimensiuni: 0,5-2 cm
• reliefată
• mucoasa de aspect
normal
• sesilă sau pediculată.
• suprafaţă netedă, uneori
ulcerată superficial
• nedureros la palpare
• consistenţă variabilă
(moale, fermă sau dură)
 Tratament

• extirparea în totalitate a formaţiunii

tumorale
• extirpă împreună cu baza de implantare
(sesilă sau pediculată), printr-o incizie
eliptică plasată în ţesut normal, la
aproximativ 2 mm de marginile clinice ale
formaţiunii tumorale.
82
 FIBROMATOZA GINGIVALĂ
• afecţiune cu caracter ereditar,
autozomal dominant
• poate fi asociată cu sindroame complexe,
alături de hipertricoză, retard mental şi
epilepsie.
• nu este congenitală
• are aspect normal la vârsta copilăriei,
dezvoltarea apărând în adolescenţă
 Aspect clinic
• mărirea de volum a
fibromucoasei gingivale
discretă (mărire de volum
generalizată a papilelor
interdentare) sau poate
ajunge la dimensiuni
impresionante
• consistenţă fermă.
• netedă sau nodulară.
• mucoasa normală sau
palidă
• nedureroasă
• nesângerândă
 Diagnostic diferențial
• hiperplazia gingivală medicamentoasă:
- antiepileptice (fenitoină)
- imunosupresoare (ciclosporine)
- blocante ale canalelor de calciu
(nifedipină, verapamil)
• hiperplazia gingivală din leucemii acute
• neurofibrmatoza ereditară
 Tratament

• gingivectomie extinsă,
• igienă orală riguroasă
• caracter recidivant (la 1-2ani postoperator)
B. Tumori ale ţesutului adipos
 LIPOMUL

• tumoră benignă a ţesutului adipos

• cea mai frecventă tumoră mezenchimală.
 Aspect clinic
Localizare cervico-facială
• masă tumorală la nivelul
ţesutului subcutanat
superficial
• creştere lentă
• consistenţă moale
• deformează progresiv
regiunea în care apare.
• tegumentele acoperitoare
au aspect normal.
 Aspect clinic
Localizarea la nivelul
mucoasei orale:
• masă tumorală la nivel
submucos
• poate depăși dimensiuni
de 3 cm,
• mucoasa acoperitoare
este intactă
• tumora poate transpare
(culoarea gălbuie).
 LIPOMATOZA
CERVICO-FACIALĂ

„Sindrom Madelung”
• masă lipomatoasă
difuză, importantă
• interesează regiunea
parotidiană,
submandibulară,
laterocervicală, şi
occipitală
• bilaterală
92
Tratament
 C. Tumori ale
structurilor nervoase

• Scwhannomul
• Neurofibromul solitar / Neurofibromatoza
• Paragangliomul glomusului carotic
 SCHWANNOMUL

• origine la nivelul celulelor

Schwann
• se asociază cu traiectul unui
nerv:
- se situează perinervos
- este bine delimitat
 Aspect clinic
• masă nodulară
• localizare: - limbă
- rar: endoosos
• mobilă pe planurile adiacente
• mucoasa acoperitoare destinsă, dar nemodificată
• nedureroasă
• în localizările endoosoase:
- parestezie/anestezie în teritoriul nervului
- deformarea corticalelor osoase.
 NEUROFIBROMUL
• Cea mai frecventă • Diferențe față de
tumoră a nervilor Schwannom:
periferici. - apare la nivelul
• Poate fi unic porţiunii centrale a unui
(neurofibrom solitar) filet nervos
sau poate avea - înglobează nervul şi
localizări multiple infiltrează difuz
(neurofibromatoza) ţesuturile perilezionale.
 Aspect clinic
• formaţiune nodulară
• slab delimitată
(infiltrează țesuturile
vecine)
• consistenţă moale
• suprafaţa lobulată
• creştere lentă
• poate ajunge la
dimensiuni mari
• nedureroasă.
D. Tumori ale ţesutului muscular
RABDOMIOMUL
• tumoră benignă a
ţesutului muscular
striat

LEIOMIOMUL
• tumoră benignă a
ţesutului muscular
neted
 E.Tumori vasculare şi limfatice
• Hemangioame: tumori benigne vasculare ale
perioadei copilăriei, caracterizate printr-o fază
creştere rapidă, cu proliferarea celulelor
endoteliale, urmată de involuţie graduală.

• Malformaţii vasculare: anomalii structurale

vasculare fără proliferare endotelială.

• Malformaţiile limfatice: proliferări de tip

hamartom ale vaselor limfatice.
 HEMANGIOMUL
• cea mai frecventă tumoră a copilăriei
• spre deosebire de malformaţiile vasculare NU sunt
prezente la naştere şi NU persistă toată viaţa. .
• în primele săptămâni de viaţă, tumora se dezvoltă rapid
• după 6-10 luni creşterea este stopată şi începe să
involueze.
• aproximativ jumătate dintre hemangioame involuează
complet până la vârsta de 5 ani, şi aproape toate după
vârsta de 10 ani.
• după regresia completă, în jumătate dintre cazuri
tegumentele vor avea aspect normal, iar în restul cazurilor
vor exista modificări tegumentare persistente, de tip
atrofic, cicatriceal sau teleangiectatic.
 Aspect clinic
• La naștere: maculă de
culoare deschisă cu
reţea teleangiectatică.
• Ulterior:
- reliefate şi boselate
- culoare roşie aprinsă
- consistenţă fermă
- tumora nu se goleşte
de sânge la presiune.
 Tratament
• Medicamentos:
- corticoterapie sistemică/ injectare intralezională
- interferon-α-2a.

• Radioterapia:
- doza de radiaţii: 15-30 Gy
- risc semnificativ de malignizare

• Scleroterapia
- eficientă pentru hemangioame mici
- injectarea intralezională de
agenţi sclerozanţi

• Chirurgical
- indicaţii limitate: dimensiuni mici şi creştere relativ lentă
 MALFORMAŢIILE VASCULARE
• Se clasifică în funcţie de:
a. tipul de vas implicat:
- malformaţii capilare
- malformații venoase
- malformații arterio-venoase
b. hemodinamică:
- malformaţii cu flux crescut
(arterio-venoase)
- malformații cu flux scăzut.
(capilare, venoase)
 Malformaţiile capilare
• se localizează cel mai
frecvent în zonele de
emergenţă V
• macule cutanate în
„pată de vin de Porto”
(roz-purpuriu)
• la persoanele în
vârstă devin nodulare
și au culoare mai
închisă.
 Sindromul Sturge-Weber
• malformaţie capilară a feţei (pată
de vin de Porto): unilaterală, de-
a lungul uneia sau mai multor
zone de emergenţă V (ram
oftalmic).
• malformaţii vasculare
leptomeningeale ipsilaterale, cu:
- manifestări neurologice
- manifestări oculare
Malformaţiile venoase
 Malformaţiile arterio-venoase
• la palpare:
- „freamăt vascular”
- pulsaţie
• tegumentele
acoperitoare sunt mai
calde.
• se asociază cu
ulceraţii tegumentare,
durere şi sângerare.
 Tratamentul
malformaţiilor vasculare

• Scleroterapia
• Tratament chirurgical:
- embolizare temporară
sub control angiografic,
la 24-48 ore preoperator
- extirparea completă a
leziunii şi reconstrucţia
defectului.
 MALFORMAŢIILE LIMFATICE

• Limfangiomul simplu: capilare limfatice;

• Limfangiomul cavernos: dilataţii ale vaselor
limfatice mai mari;
• Limfangiomul chistic: spaţii chistice cu
conţinut limfatic.
Aspect clinic