Aplicatii 8

Repartiţia pe destinaţii a deplasărilor.

Modelul gravitaţional

Într-o arie de studiu divizată în patru zone omogene din punct de vedere al activităţilor
economice şi sociale, ancheta realizată pentru determinarea deplasărilor între zone, a relevat
faptul că 1 şi 2 generează şi atrag deplasări, iar zonele 3 şi 4 sunt ocupate preponderent cu
activităţi economice care doar atrag deplasări, aşa cum este prezentat în tabelul 1.

Tabel 1

Zona
1 2 3 4
Călătorii
Generate ( g i ) 3500+10 n s 2000+10 n s - -
Atrase (ai ) 1000 1200 1100+10 n s 800+10 n s

unde n s reprezintă numărul de ordine al studentului, indicat de conducătorul activităţilor

practice.
Se mai cunosc şi:

- parametrii de ajustare   = n s  10 şi   = 0,7 + n s  10 −2

−3

- matricea distanţelor corespunzătoare repartizării deplasărilor generate

d ij (km) 1 2 3 4

1 2 3 4 5
2 3 2 5 6
Să se determine:
1. Matricea de repartizare pe destinaţii a călătoriilor utilizând modelul gravitaţional
−  'd ij
gi  a j  e
restrictionat la destinaţie: t ij =
−  'd ij
 gi  e
i =1

1
 Indicaţii:

Elementele matricei origine destinaţie se înscriu într-un tabel de forma:

Destinaţie
1 2 3 4
Origine
1 t11 t12 t13 t14
2 t 21 t 22 t 23 t 24
Elementele t ij reprezintă numărul de călătorii repartizate şi se face convenţia că pot fi aproximate la numere

întregi după regula: dacă partea fracţionară este mai mare decât 0,5 aproximarea se face prin adaos şi dacă nu,
prin lipsă.