UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: CARIERE JURIDICE
ANUL I
GRUPA a II-a

Referat

Procedură penală și cooperare

internațională în materie penală

Coordonator:
Conf. univ. dr. Morăreanu Camelia

Referent:
LUPU Ana-Maria Georgeta

Pitești
2016
Strămutarea cauzelor
penale

2
 Listă de abrevieri

 alin. – alineatul
 art. – articolul
 ed. – ediția
 Ed. – Editura
 lit. – litera
 nr. – numărul
 colab - colaboratorii
 op. cit. – opera citată
 p. – pagina
 pp. – paginile
 Idem – acelaşi
 C.p.p. – Codul de Procedură Penală
 I.C.C.J. - Înalta Curte de Casație și Justiție

3
 CUPRINS

I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND STRĂMUTAREA

CAUZELOR PENALE...........................................................................................5

I.1. Noțiune............................................................................................................5
I.2. Temeiul strămutării.......................................................................................6
I. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND STRĂMUTAREA........................8

II.1. Formularea cererii de strămutare..............................................................8

II.2. Procedura de informare..............................................................................8
II.3. Soluționarea cererii de strămutare.............................................................9
II.4. Efece subsecvente admiterii cererii de strămutare.................................10
II.5. Strămutarea în procedura de cameră preliminară.................................11
II.6. Desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei...............................12
II.7. Trimiterea cauzei la un alt parchet..........................................................13
CONCLUZII..........................................................................................................15

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................16

4
 I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND STRĂMUTAREA
CAUZELOR PENALE

I.1. Noțiune

Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea

de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea
unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa
la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o
suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită
împejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a
ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară
competentă la o altă instanță militară de acelașă grad se dispune de curtea militară
de apel, prevederile secțiunii privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de
apel competentă fiind aplicabile.1
Este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal
și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze
penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad,
în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea
cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.
Este inadmisibilă strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul unui
complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, ori pe rolul
completului de 5 judecători din cadrul instanței supreme sau pe rolul curții militare
de apel.
Prin C.p.p. s-au menținut soluțiile adoptate prin Legea nr. 2/2013 prin care
au fost operate o serie de modificări în materia strămutării care vizează reducerea
competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a cererilor de
strămutare, prin păstrarea în competența sa numai a cererilor de strămutare de la o
curte de apel la altă curte de apel. Cât privește cererile de strămutare de la un
tribunal la alt tribunal, respectiv de la o judecătorie la altă judecătorie, legea
prevede că acestea să fie soluționate de către curtea de apel. Asfel, legiuitorul a
adoptat o abordare a competenței de soluționare a cererilor de strămutare nu doar

1
Art. 71, Lege nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi
pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013,
Monitorul Oficial 515/2013.

5
curții supreme, ci și curților de apel, similară cu cea consacrată și de Codul de
procedură penală.2

I.2. Temeiul strămutării

Actualmente, potrivit C.p.p., se va dispune strămutarea judecării unei cauze

de la instanța competentă teritorial la o altă instanță egală în grad în următoarele
cazuri:
 când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este
afectată datorită împrejurărilor cauzei, sau a calității părților;
În acest caz, trebuie ca toți judecătorii unei instanțe să se afle, în mod
evident, într-o situație de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu
privire la riscul de parțialitate al acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările
de fapt sau de drept ale cauzei, ori din cauza calității părților (de pildă, oamenii
politici cu o influență notorie într-o comunitate locală, ce pot atrage o aparență de
lipsă de imparțialitate a judecătorilor); spre deosebire de vechiul cod, nu se mai
prevăd ”dușmăniile locale” și nici faptul că una dintre părți are o rudă sau un afin
până la gradul al patrulea, inclusiv, printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței drept ipoteze ce pot conduce la existența unei
suspiciuni de parțialitate a judecătorilor unei instanțe.3
 când există pericolul de tulburare a ordinii publice (de exemplu, din cauza
naturii infracțiunii de care este acuzat inculpatul, a consecințelor pe care aceasta le-
ar fi produs, numărul mare de părți vătămate din aceeași arie geografică).
Potrivit Codului de Procedură Penală anterior, I.C.C.J. strămută judecarea
unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad în cazul în care
imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei,
dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii
publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv
printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.4
Așadar, temeiul strămutării îl constituie lipsa condițiilor normale de
desfășurare a procesului. Însă, legea nu prevede expres care sunt motivele ce pot
determina strămutarea, astfel că textul actual are un caracter de generalitate,
incluzând toate situațiile în raport de care se apreciază că, în cauza concretă supusă
judecății, se impune strămutarea pentru a se asigura desfășurarea normală a
2
M. Udroiu, Procedură penală. Parte generală. Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p.
185.
3
Prof. univ. dr. A. Crișu, Drept procesual penal, ed. a 3-a, revizuită și actualizată, Ed. Hamangiu, 2011, p. 213.
4
Idem.

6
procesului. În doctrină se dau ca exemple: atitudinea părtinitoare a organelor
judiciare concretizată prin respingerea nejustificată a unor cereri esențiale sau
excepții îndreptățite, ostilitatea și intimidarea participanților în proces,
consemnarea denaturată a declarațiilor lor, tolerarea unor suspecte neîndepliniri de
procedură, acordarea de amânări fără reală justificare. Se mai pot adăuga:
mediatizarea exagerată a unei cauze, puternica indignare a membrilor comunităţii
în sânul căreia a fost săvârşită fapta şi unde are loc judecata cu pericol de tulburări,
de revolte. În practică s-a mai admis strămutarea pentru că partea vătămată a rămas
infirmă în urma accidentului provocat de inculpat fiind imposibilă deplasarea sa la
judecată, la instanţa în raza căreia domicilia ea şi inculpatul.5
Conform Codului anterior, strămutarea judecării cauzei reprezintă o
prorogare de competență teritorială între instanțe de același grad, vizând exclusiv
faza judecății, nu și cea a urmăririi penale. În consecință, dacă judecătorul de la
instanța învestită urmare a admiterii unei cereri de strămutare dispune, admiterea
plângerii și desființarea rezoluției sau a ordonanței atacate, va trimite cauza, în
vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, parchetul inițial sesizat, și nu
parchetul de pe lângă instanța la care s-a strămutat cauza.

II. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND STRĂMUTAREA

5
Judecător C. V. Dănileț, Strămutarea judecării cauzelor penale – aspecte teoretice și practice –, publicat în revista
Dreptul 9/2003, p. 178.

7
 II.1. Formularea cererii de strămutare

În cursul judecății, strămutarea poate fi cerută de partea interesată (nu de

subiecții procesuali principali) sau de procuror, potrivit C.p.p., ministrul Justiției
nu mai are competența de a solicita strămutarea judecății cauzei.
Competența de a dispune asupra cererii de strămutare aparține, fie Înaltei
Curți de Casație și Justiție, când se solicită strămutarea judecării unei cauze de la
curtea de apel competentă la o altă curte de apel, fie curții de apel, când se solicită
strămutarea judecării unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie
din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa,
respectiv curții militare de apel, când se solicită strămutarea judecării unei cauze de
la un tribunal militar la alt tribunal militar.
Cererea de strămutare se depune la instanța de unde se solicită strămutarea
(nu la cea competentă să soluționeze strămutarea) și trebuie să cuprindă indicarea
temeiului de strămutare, precum și motivarea în fapt și în drept; la cerere se
anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază;
În cererea de strămutare trebuie să fie făcută mențiunea dacă inculpatul este
supus unei măsuri preventive (control judiciar sau control judiciar pe cauțiune,
arest la domiciliu sau arestare preventivă).
După depunerea cererii la instanța la care se afla cauza pe rol, aceasta
înaintează, de îndată, Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel
competente împreuna cu înscrisurile anexate.
Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei,
deopotrivă, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu soluționarea cererii nu
poate dispune suspendarea judecării cauzei a cărei strămutare se cere.6

II.2. Procedura de informare

Soluționarea cererii de strămutare presupune efectuarea de demersuri în

vederea strângerii de informații cu privire la existența cauzei de strămutare,
necesare pronunțării unei hotărâri în cauză; astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție
sau curtea de apel competentă poate solicita informații de la președintele instanței
de unde se solicită strămutarea sau de la președintele instanței ierarhic superioare
celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i, totodată,
termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Înalta Curte de Casație
6
M. Udroiu, G. Bodoroncea, A. Bontaș și colab. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H.
Beck, București, 2015, p. 324.

8
și Justiție este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui curții de
apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel
competentă este instanța ierarhic superioară, informațiile se cer președintelui
tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere.
Președintele instanței ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri
pentru încunoștințarea părților despre introducerea cererii de strămutare, despre
termenul fixat pentru soluționarea acesteia, cu mențiunea că părțile pot trimite
memorii și se pot prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii, în
informațiile trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel se face
mențiune expresă despre efectuarea încunoștințărilor, atașându-se și dovezile de
comunicare a acestora.7

II.3. Soluționarea cererii de strămutare

Soluționarea cererii de strămutare se face în ședință publică, cu participarea

procurorului, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii, neprezentarea părților
încunoștințate nu împiedică soluționarea cererii.
În cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la
domiciliu, Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă poate
dispune aducerea acestuia la soluționarea strămutării, dacă apreciază că prezența sa
este necesară pentru soluționarea cererii, în ipoteza în care s-a apreciat necesară
prezența inculpatului arestat preventiv sau la domiciliu, președintele completului
care judecă cererea de strămutare dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în
cazul în care nu există apărător ales sau acesta nu se prezintă.
Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă acordă
cuvântul părții care a formulat cererea de strămutare, celorlalte părți prezente,
precum și procurorului. Dacă procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă
primul cuvântul.
Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel/curtea militară de apel
competentă va soluționa cererea de strămutare prin sentință motivată, care nu este
supusă niciunei căi de atac.
În situația în care se găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și
Justiție sau curtea de apel/curtea militară de apel competentă dispune strămutarea
judecării cauzei, hotărându-se totodată în ce măsură se mențin actele îndeplinite în
fața instanței de la care s-a strămutat cauza; admiterea strămutării nu aduce nicio
atingere actelor efectuate în cursul urmăririi penale; dacă instanța la care se află
7
M. Udroiu, op. cit., pp. 186-187.

9
cauza a cărei strămutare se cere a procedat la timp la judecarea cauzei, hotărârea
pronunțată este desființată, de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare;
instanța de la care a fost strămutată cauza, precum și instanța la care s-a strămutat
cauza vor fi înștiințate, de îndată, despre admiterea cererii de strămutare. Aceleași
soluții erau adoptate și de vechiul cod.8
Efectul admiterii cererii de strămutare, constând în desființarea hotărârii
pronunțate de instanța de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra
dispoziției de menținere a actelor îndeplinite, întrucât menținerea actelor are loc
numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunțarea unei
hotărâri judecătorești, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul strămutării. În
consecință, dacă instanța la care se afla cauza a cărei strămutare se cere a procedat
între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunțate de aceasta fiind
declarat apel prin efectul admiterii cererii de strămutare, hotărârea este desființată,
acest efect prevalând asupra dispoziției de menținere a actelor îndeplinite, cuprinsă
în încheierea de admitere a cererii de strămutare.9
În cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeași cauză este inadmisibilă
fomularea unei noi cereri de strămutare întemeiată pe aceleași motive sau pe
motive neinvocate de părți sau de procuror în cerere, dar cunoscute Înaltei Curți de
Casație și Justiție sau curții de apel/curții militare de apel la soluționarea cererii
anterioare ca urmare a procedurii de informare.
În situația în care se descoperă împrejurări necunoscute de instanță la
momentul soluționării cererii anterioare sau ivite după momentul soluționării
acesteia, poate fi formulată o nouă cerere de strămutare, caz în care solicitarea de
informații este facultativă.

II.4. Efece subsecvente admiterii cererii de strămutare

După admiterea cererii de strămutare, contestațiile formulate în materia

măsurilor preventive și celelalte căi de atac (ordinare sau extraordinare) se judecă
de instanțele corespunzătoare din circumscripția instanței la care s-a strămutat
cauza.
Conform vechiului cod, în cazul admiterii cererii de strămutare, pot fi
desființate toate actele procesuale și procedurale îndeplinite în fața instanței de la
care s-a strămutat cauza. În caest caz, în mod corect s-a arătat că în practica
judiciară și în literatura de specialitate că poate fi desființată chiar decizia de casare
cu reținere spre rejudecare în cazul în care aceasta a fost pronunțată de instanța de
8
C. Șerban Morăreanu, Drept procesual penal. Curs universitar, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2009, p. 51.
9
I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 2272/2006, preluat www.legalis.ro.

10
recurs de la care cauza a fost strămutată. Argumentul forte care pledează pentru
această soluție, este acela care face referire la ”actele îndeplinite în fața instanței”,
fără vreo distincție în privința naturii actelor respective sau asupra momentului în
care s-a făcut cererea de strămutare.10
În cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului,
rejudecarea cauzei, în caz de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, se
va efectua de către instanța corespunzătoare în grad celei care a soluționat fondul
din circumscripția celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de
desființare.
În cazul în care s-a dispus strămutarea judecării cauzei în apel, iar instanța
de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță, competentă
să rejudece cauza este instanța de fond din raza teritorială a instanței de control
judiciar unde a fost strămutată judecarea cauzei în apel, iar nu instanța care a
pronunțat sentința.11

II.5. Strămutarea în procedura de cameră preliminară

C.p.p. cuprinde dispoziții contradictorii referitoare la posibilitatea

strămutării în procedura de cameră preliminară; astfel, pe de-o parte art. 72, alin. 1,
teza a II-a, stipulează că nu se poate formula cerere de strămutare în procedura de
cameră preliminară; pe de altă parte, art. 75, alin. 2, stipulează că regulile de la
strămutarea judecării cauzelor se aplică în mod corespunzător și în procedura de
cameră preliminară; în aceste condiții având în vedere că Legea de aplicare a C.p.p
a creat numeroase incongruențe legislative, iar dispozițiile procedurale trebuie
interpretate în scopul asigurării unei protecții efective a drepturilor părților și
subiecților procesuali principali, apreciind că motivele și procedura în baza cărora
poate fi strămutată judecarea unei cauze se aplică în mod corespunzător și în
ipoteza în care cererea de strămutare a fost formulată în procedura de cameră
preliminară de procuror sau de părțile interesate.
Nu va fi posibilă strămutarea altor proceduri penale care se desfășoară în
fața judecătorului de cameră preliminară (de pildă, procedura de soluționare a
plângerii formulate împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau de
netrimitere în judecată).
În cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră
preliminară, judecarea cauzei se efectuează de instanța la care s-a strămutat cauza.

10
I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 424.
11
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 739/13.02.2003, preluat www.legalis.ro.

11
 În cazul în care, după strămutarea procedurii în camera preliminară la un
judecător de cameră preliminară de la o altă instață egală în grad, se dispune
restituirea cauzei la procuror, instanța competentă să realizeze procedura de cameră
preliminară și să judece cauza după trimiterea în judecată în urma restituirii este
instanța la care judecarea cauzei a fost strămutată.12

II.6. Desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei

Potrivit vechiului Cod de procedură penală, procurorul care efectuează sau

supraveghează urmărirea penală poate cere I.C.C.J să desemneze o instanță egală
în grad cu cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, care
să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul 13, dacă există dovezi din
care să rezulte vreunul din cazurile în care se poate dispune strămutarea unei cauze
penale (există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este
afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există
pericol de tulburare a ordinii pulice).
Spre deosebire de strămutarea de drept comun, procedura de desemnare a
altei instanțe pentru judecarea cauzei nu presupune existența etapei informării sau a
încunoștințării părților.
I.C.C.J sau curtea de apel competentă soluționează cererea în camera de
consiliu, fără participarea părților în termen de 15 zile de la primirea solicitării
procurorului, putând dispune prin încheiere definitivă, motivată, fie respingerea
cererii, fie admiterea cererii și desemnarea unei instanțe egale în grad cu cea căreia
i-ar reveni competența teritorială să judece cauza în prima instanță, care să fie
sesizată în situația în care se va emite rechizitoriul.
Dacă, după respingerea cererii, se decoperă împrejurări necunoscute de
instanță la momentul soluționării cererii anterioare sau ivite după momentul
soluționării acesteia, procurorul poate formula o noua cerere având ca obiect
desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei.Â

II.7. Trimiterea cauzei la un alt parchet

Art. 326 C.p.p. reglementează în fapt o ”strămutare” a efectuării urmăririi

penale ce se poate dispune când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de
12
M. Udroiu, op. cit., p. 189.
13
C. Șerban Morăreanu, op. cit., p. 52.

12
urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calității părților
ori a subiecților procesuali principali, ori există pericol de tulburare a ordinii
publice.
Pentru a se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet este necesar să se
constate că toți procurorii din cadrul unui parchet, nu doar cel căruia i s-a repartizat
cauza, nu pot efectua în mod obiectiv sau eficient activitatea de urmărire penală.
Competența de a dispune trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, din
altă circumscripție teritorială, aparține procurorului general de la Parchetul de pe
lângă I.C.C.J., la cererea părților sau din oficiu (în acest ultim caz se poate reține
ca însuși procurorul care efectuează/supraveghează urmărirea penală poate întocmi
un referat prin care să informeze procurorul general cu privire la necesitatea
trimiterii cauzei la un alt parchet, de pildă, pe motiv de pericol de tulburare a
ordinii publice).14
Art. 326 C.p.p. face trimitere la aplicarea în mod corespunzător a
dispozițiilor din materia strămutării (art. 73-74) referitoare la procedura de
informare, de încunoștințare a părților, soarta actelor efectuate în cauza de
parchetul de la care se ”strămută” urmărirea penală, determinarea legală a
parchetului la care se trimite cauza (parchetul de pe lângă o curte de apel
învecinată, respectiv parchetul de pe lângă o judecătorie sau tribunal din raza
aceleiași curți de apel).
Ordonanța prin care procurorul general al Parcheului de pe lângă I.C.C.J.
dispune cu privire la trimiterea cauzei la un alt parchet trebuie temeinic motivată,
în vederea înlăturării oricărei suspiciuni cu privire la o intervenție nejustificată a
procurorului ierarhic superior în activitatea de urmărire penală a procurorilor
ierarhic inferiori.
În situația în care se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet, instanța
competentă teritorial să judece cauza, în ipoteza dispunerii unei soluții de trimitere
în judecată, este:
 Instanța pe lângă care funcționează parchetul la care a fost trimisă cauza și c
care a efectuat urmărirea penală, dacă acesta corespunde vreunuia dintre criteriile
prevăzute de art. 41 alin (1) C.p.p.
 Instanța corespunzătoare unității de parchet de la care a fost luat dosarul
(competența originară), dacă niciunul dintre locurile enumerate în art. 41 alin (1)
C.p.p. nu se află în circumscripția teritorială a instanței pe lângă care funcționează
parchetul la care a fost trimisă cauza. După finalizarea urmăririi penale de către
parchetul la care a fost trimisă cauza, va fi sesizată instanța competentă teritorial,
înainte de trimiterea cauzei (de exemplu, dacă procurorul general dispune
trimiterea cauzei de la Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu-Mureș la parchetul
de pe lângă judecătoria Brașov în vederea efectuării urmăririi penale, acest din
14
M. Udroiu, G. Bodoroncea, A. Bontaș și colab., op cit., p. 329.

13
urmă parchet va seziza Judecătoria Târgu-Mureș, în vederea judecării cauzei, iar
nu Judecătoria Brașov). Aceeași instanță va fi competentă teritorial să soluționeze
și eventuale plângeri împotriva soluțiilor de scoatere sau de încetare a urmăririi
penale.
Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere
I.C.C.J., respectiv curții de apel să desemneze o instanță egală în grad cu cea căreia
i-ar reveni competența să judece cauza în prima instanță, care să fie sesizată în
cazul în care se va emite rechizitoriul (de pildă, să solicite să fie desemnată instanța
pe lângă care funcționează parchetul la are a fost trimisă cauza, din care face parte
procurorul care emite rechizitoriul).15

CONCLUZII

15
M. Udroiu, op. cit., pp. 191-192.

14
 Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea
unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre
soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea
înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor
judecătorilor unei instanţe.
Potrivit Codului de Procedură Penală anterior, I.C.C.J. strămută judecarea
unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad în cazul în care
imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei,
dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii
publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv
printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Actualmente, potrivit C.p.p., se va dispune strămutarea judecării unei cauze
de la instanța competentă teritorial la o altă instanță egală în grad în următoarele
cazuri:
 când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este
afectată datorită împrejurărilor cauzei, sau a calității părților;
 când există pericolul de tulburare a ordinii publice (de exemplu, din cauza
naturii infracțiunii de care este acuzat inculpatul, a consecințelor pe care aceasta le-
ar fi produs, numărul mare de părți vătămate din aceeași arie geografică).
Atât sub regimul Codului de procedură penală de la 1864 (art. 539), cât şi
sub cel al Codului de procedură penală Carol al II-lea de la 1936 (art.47), se abilita
Curtea de Casaţie să strămute cercetarea unei cauze pentru motive de siguranţă
publică sau suspiciune legitimă, temeiuri tradiţionale în această materie. În prezent,
aceste două motive sunt prevăzute expres și în legislaţia procesual civilă: astfel,
conform art. 140 Cod de Procedură civilă, strămutarea pricinii se poate cere pentru
motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.

BIBLIOGRAFIE

15
 I. Tratate, cursuri, articole publicate în reviste de specialitate

 CRIȘU Antoniu, Drept procesual penal, ediția a 3-a, revizuită și actualizată,

Editura Hamangiu, 2011

 DĂNILEȚ Cristian , Strămutarea judecării cauzelor penale – aspecte

teoretice și practice –, publicat în revista Dreptul 9/2003

 MORĂREANU ȘERBAN Camelia, Drept procesual penal. Curs universitar,

ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2009

 NEAGU Ion, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul

Juridic, București, 2008

 UDROIU Mihail, Procedură penală. Parte generală. Noul Cod de procedură

penală, Editura C.H. Beck, București, 2014

 UDROIU Mihail, BODORONCEA Georgina , BONTAȘ Amalia și

colaboratorii, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura
C.H. Beck, București, 2015

II. Legislație internă

 Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind
Codul de procedură penală

 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 739/13.02.2003,

preluat www.legalis.ro

 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 2272/2006,

preluat www.legalis.ro

16