Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În religia ortodoxă, botezul se face la patruzeci de zile de la naşterea copilului, însă în ultimii ani,
această perioadă a început să varieze într-atâta încât părinţii aşteaptă până la vârsta adolescenţei
copilului pentru a le oferi acestora opţiunea de a-şi alege religia.
Purificarea prin apă semnifică în primul rând, aşa cum am spus mai sus, ştergerea păcatelor. Se
săvârşeste de către un preot, la biserică, iar ritualul implică următoarele elemente: în primul rând
se rosteşte Crezul, apoi se aprind cele trei lumânări (simbol al Sfintei Treimi) dinaintea
cristenliniţei, apa este sfinţită, iar copilul este uns cu untdelemn (simbol al milei Domnului).
Asemeni tradiţiei înconjurării bisericii în Noaptea Învierii, şi cristelniţa se înconjoară de trei ori,
cercul semnificând unitatea şi continuitatea credinţei în Dumnezeu. Scufundarea copilului, tot de
trei ori, în apă simbolizeză purificarea sufletului, iertarea păcatelor şi făgăduinţa credinţei în
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, scufundarea omului păcătos şi înălţarea omului curat, după ce-a fost
spălat de apă sfinţită. După acest moment, copilul este îmbrăcat cu haine curate, de cele mai
multe ori albe, simbol al purităţii.
Printre momentele botezului se numără şi lepădările naşilor, care, în locul celui mic, care n-are
păcate în afara păcatului strămoşesc, se leapadă de stăpânirea Diavolului. Întorcându-se spre
asfinţit – locul în care începe întunericul – naşii suflă şi se leapădă de trei ori. Apoi, întorcându-se
către răsărit – locul luminii – naşii făgăduiesc unirea copilului cu Hristos şi credinţa acestuia în
El.
În ceea ce priveşte tradiţia alegerii numelui, Legea Veche spune că numele trebuie ales în cea de-
a opta zi de viaţă (la fel cum a fost botezat şi Isus), iar acesta ar trebui să fie un nume ortodox. În
cazul în care copilul primeşte un nume creştin ortodox şi unul necreştin, în biserică se va
menţiona doar cel ortodox. Numele sfântului pe care îl va purta copilul va fi protectorul său de-a
lungul vieţii. În diverse zone ale ţării, copiii poartă numele unuia dintre bunicii din partea tatălui,
numele naşului sau al naşei sau numele tatălui – în caz că e fetiţă, varianta feminină a numelui
tatălui.
O altă tradiţie spune că nu se aduc daruri după naşterea copilului şi doar rudele au voie să vină în
vizită să vadă noul născut. Singurele daruri pe care le poate primi sunt monede lăsate pe pieptul
lui, pentru ca acesta să aibă noroc, sau în scutec, pentru un somn liniştit, iar mamei i se aduce de
mâncare. Abia după botez, i se pot aduce daruri, şi în general, acestea trebuie să fie hăinuţe. Pe la
sate, tradiţia spune că pruncul primeşte la botez un viţel, o pasăre sau un miel.
La petrecea de botez au fost invitaţi, la începuturi, doar naşii, rudele şi câţiva vecini din jurul
casei şi se făcea în aceeaşi zi în care copilul a fost botezat. Adus de naşă de la biserică, copilul
este pus în pragul casei, iar aceasta îi spune mamei: „Păgând mi l-ai dat, creştin ţi l-am adus.”
Conform unei tradiţii străvechi din Transilvania, dacă copilul era băiat, naşa îl punea să atingă o
secure, o sapă şi un clopot, pentru că în viaţa pe care o începe să fie un bun bărdaş, un bun
agricultor şi un bun cântăreţ. Dacă era fetiţă, trebuia să atingă un ac şi o floare pentru a fi o bună
gospodină şi o femeie frumoasă.
Tradiţia cu cele mai multe variante e cea a ursitoarelor, fiinţe magice, care îi prevestesc noului
născut întreaga viaţă. Deşi în Moldova sunt fie trei, fie şapte, nouă sau doisprezece, în
Transilvania sunt chiar şi unsprezece, dar în Oltenia e sigur că sunt doar trei. Nimeni nu le vede
pentru că acestea îl vizitează pe copil noaptea, dar nici asta nu se ştie cu precizie care este, fie
prima, fie a treia, fie într-o noapte din prima săptămână de viaţă.
Obiceiuri
• La biserica copilul vine imbracat in hainute de la parintii lui sau daca are moasa, in hainutele
luate de moasa.
• Nasa trebuie sa sarute finul/fina inainte de botez ca sa aiba gropite.
• Sub cadita se pun carti ca sa fie copilul "studios".
• La sfarsitul baitei se da dupa urechiuse, la subrat, pe picioruse cu un betisor cu un strop de
parfum - ca sa miroasa bine.
• Nu trebuie sa schimbi copilul de haine pana a doua zi dupa botez si nu ai voie sa-l pupi tot
pana a doua zi.
• Nasa cand il aduce pe copil acasa de la botez, la pragul casei il va da mamei dupa ce intinte
bratele cu copilul de trei ori peste prag si zice tot de trei ori "ti-am luat un pagan, ti-am adus un
crestin".
• Apa de la baita de a doua zi cu tot ce este in ea se duce undeva afara si se pune la radacina
unui singur pom sau a unei singure plante, sa fie un loc cat de cat curat si cat mai retras.