Identitate Alteritate 5

IDENTITATE ŞI ALTERITATE 5
STUDII DE ISTORIE POLITICĂ ŞI CULTURALĂ

Editat cu sprijinul
Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Rudolf Gräf
Prof. univ. dr. Ioan Bolovan
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SPAŢIILE ALTERITĂŢII. Simpozion (Lugoj)
Identitate şi alteritate: studii de istorie politică şi culturală: [lucră-
rile simpozionului "Spaţiile alterităţii", Lugoj, ediţiile 2007, 2008, 2009
şi 2010] / Editori: Bărbulescu Constantin, Bonda Ioana, Cârja Cecilia, ... -
Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2011
ISBN 978-973-595-326-3
I. Bărbulescu, Constantin, istorie (ed.)
II. Bonda, Ioana Mihaela (ed.)
III. Cârja, Cecilia (ed.)
94(498.4)(063)
© 2011 Editorii volumului. Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice
mijloace, fără acordul editorilor, este interzisă şi se pedepseşte
conform legii.
Universitatea Babeş-Bolyai
Presa Universitară Clujeană
Director: Codruţa Săcelean
Str. Hasdeu nr. 51
400371 Cluj-Napoca, România
Tel./Fax: (+40)-264-597.401
E-mail: editura@editura.ubbcluj.ro
http://www.editura.ubbcluj.ro/
UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”
FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE MODERNĂ,
ETNOLOGIE ŞI ARHIVISTICĂ
IDENTITATE ŞI ALTERITATE
5
STUDII DE ISTORIE POLITICĂ ŞI CULTURALĂ
EDITORI:
CONSTANTIN BĂRBULESCU
IOANA BONDA
CECILIA CÂRJA
ION CÂRJA
ANA VICTORIA SIMA
PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ

2011
CUPRINS
ConsideraŃii introductive.......................................................................................................7
1. Ideologie şi acŃiune politico-naŃională
NICOLAE BOCŞAN, Ideologie şi acŃiune politică la Eftimie Murgu (1842–1845)......9
LORÁND L. MÁDLY, Între RevoluŃie şi Reformă. Debutul şi caracteristicile
regimului neoabsolutist în Transilvania ....................................................................... 23
LORÁND L. MÁDLY, Problematica naŃională din Transilvania reflectată
în corespondenŃa diplomatică austriacă. Cazul misiunii şi al consulatului
austriac din Bucureşti ..................................................................................................... 31
OVIDIU EMIL IUDEAN, SolidarităŃi politico-naŃionale la românii năsăudeni
în timpul alegerilor parlamentare de la începutul secolului XX............................... 36
2. Istoria bisericii şi a vieŃii religioase în secolele XVIII–XXI

OVIDIU GHITTA, Episcopul Grigore Maior şi biserica din Sărăuad.......................... 45
PAVEL VESA, Ctitori şi binefăcători în mediul ecleziastic arădean
(secolele XVIII-XX). Câteva consideraŃii ................................................................... 54
ANA VICTORIA SIMA, Despre inovaŃiile „latine”
introduse în Biserica Română Unită la jumătatea secolului al XIX-lea .................. 71
MIHAELA BEDECEAN, AlterităŃi confesionale în Transilvania
reflectate în presa românească (1865–1873) ............................................................... 83
ION CÂRJA, Elite ecleziastice transilvane în context central european.
Sfântul Scaun şi numirea cardinalilor în Bisericile greco-catolice din Imperiul
habsburgic/austro-ungar (a doua jumătate a secolului al XIX-lea)......................... 92
DIANA COVACI, Sinodul provincial de la 1900: celebrarea şi reafirmarea
identităŃii românilor greco-catolici ............................................................................. 111
CAMELIA ELENA VULEA, O parohie ortodoxă în secolul XX.
Monografia comunei Câmpuri-Surduc scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904............. 123
LAVINIA BUDA, Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite
din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla................................................................ 130
CLAUDIU CĂLIN, Ordinul Surorilor de Notre Dame
în Dieceza de Timişoara (1923–1949) ....................................................................... 140
CIPRIAN GHIŞA, Aspecte ale identiăŃii confesionale la începutul mileniului III.
Studiu de caz: Biserica Greco-Catolică din România .............................................. 156
3. Şcoală şi naŃiune la români în epoca modernă
RODICA IANOŞ TOADERE, Rolul educaŃiei şcolare în crearea
unei identităŃi multiple în Transilvania secolului al XIX-lea .................................. 173
IULIA MARIA POP, Elitele confesionale locale şi reuniunile învăŃătoreşti
ale românilor greco-catolici (a doua jumătate a secolului al XIX-lea –
începutul secolului XX)................................................................................................ 190
5
IULIA MARIA POP, Reuniuni învăŃătoreşti în Episcopia greco-catolică de Lugoj

(a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX) ...................... 201
VALERIA SOROŞTINEANU, Şcoala confesională românească
din mediul ortodox între pedagogie şi politică (1900–1914).................................. 211
ANGELA DUMITRESCU, AcŃiuni ale învăŃătorilor confesionali pentru
combaterea convieŃuirilor ilegitime în Banat la începutul secolului XX .............. 222
4. Din istoria Banatului în secolul XX

IONELA MOSCOVICI, „Stranii AliaŃi”. Banatul sub ocupaŃie sârbească
după Primul Război Mondial ...................................................................................... 232
CAMIL PETRESCU, ViaŃa economică în Timişoara în perioada 1940–1948 ........... 239
CARMEN ALBERT, „Satul bănăŃean” sau monografia unor probleme .................... 245
5. Reprezentări culturale, proiecŃii identitare, aspecte ale vieŃii cotidiene
SORIN MITU, Geografii simbolice de frontieră............................................................. 255
NICOLETA HEGEDUS, Imaginea maghiarilor la românii ardeleni
în contextul revoluŃiei de la 1848–1849..................................................................... 260
VALER RUS, RevoluŃia de la 1848, moment de răscruce în percepŃia românilor
de către maghiari. Unele consideraŃii ......................................................................... 273
SANDA LUMINIłA IGNAT-COMAN, Identitatea naŃională în opera
lui Valeriu Branişte........................................................................................................ 285
CSAPO EMOKE, „Spune-mi ce mănânci ca să-Ńi spun cine eşti”.
Moravuri din bucătăria nobiliară clujeană în secolul al XIX-lea............................ 294
MARIA GHITTA, A fi evreu în Bucureşti la sfârşitul războiului (1944–1945).
Câteva ipostaze memorialistice ................................................................................... 307
6. Cultura între discursul presei şi expresia cinematografică
NICOLAE TEŞCULĂ, Între libertate şi constrângere. Statutul presei săseşti
din Transilvania în primul deceniu al dualismului ................................................... 318
ANDREEA DĂNCILĂ, O polemică a presei culturale din Transilvania
începutului de secol XX: episodul două culturi........................................................... 325
MIHAELA GRANCEA, Mitologizarea haiducului în filmul românesc,
particularitate a discursului cultural din perioada regimului comunist ................. 333
7. Război şi negociere
ANDREI POGĂCIAŞ, Războiul ruso-austro-turc (1735–1739).................................. 339
ANA-MARIA VELE, ConvenŃia comercială franco-română (1893)........................... 348
Lista autorilor ...................................................................................................................... 359
6
ConsideraŃii introductive
Publicarea prezentului volum nu este lipsită de o anume semnificaŃie aniversară: în urmă

cu 15 ani se organiza prima ediŃie a simpozionului SpaŃiile AlterităŃii, la Lugoj, prin
colaborarea Muzeului local de Istorie şi Etnografie cu Catedra de Istorie Modernă a
FacultăŃii de Istorie şi Filosofie din Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. De la acel
moment al începuturilor, 31 mai-1 iunie 1996, în spaŃiile muzeului lugojean s-au desfăşurat
14 ediŃii ale numitei manifestări ştiinŃifice, ultima având loc în 2-4 iulie 2010. Suntem aşadar
în faŃa unei iniŃiative care a durat în timp, a devenit o constantă a vieŃii ştiinŃifice transilvano-
banatice şi româneşti totodată. La 15 ani împliniŃi de la demararea acestui proiect de
colaborare regională şi... în aşteptarea celei de a 15-a ediŃii, considerăm că se impun câteva
gânduri pe marginea a ceea ce a fost până acum simpozionul SpaŃiile AlterităŃii.
Întâlnirile anuale de la Lugoj au făcut posibilă limpezirea unor direcŃii de cercetare, în
istoriografia din Transilvania şi Banat, au contribuit la conturarea unor programe de cerce-
tare pe termen lung şi, ceea ce nu este mai puŃin important, au prilejuit întâlnirea unor
oameni pasionaŃi de cercetarea trecutului şi au facilitat dialogul direct, nemijlocit, între
istorici aparŃinând unor generaŃii diferite. Simpozionul ştiinŃific de la Lugoj a demarat într-o
perioadă în care în istoriografia românească a asumat importante demersuri de recuperare, a
unor teme şi problematici marginalizate în deceniile premergătoare anului 1989. A fost
astfel, necesar în primul rând un efort recuperatoriu pe teme tradiŃionale, în sensul abordării
lor prin introducerea în circuitul ştiinŃific a informaŃiei de arhivă inedite. Cercetarea de
arhivă n-a lipsit ce e drept din preocupările istoriografiei româneşti din perioada 1948-1949,
fără să fi îmbrăŃişat însă un spectru tematic foarte larg. Pentru un plus de cunoaştere în
domeniul istoriei ecleziastice şi a vieŃii religioase, de exemplu, apelul la arhive fost
indispensabil, în noile condiŃii politice şi de climat cultural de după căderea regimului
comunist, când limitările impuse de rigorile ideologice asupra temei au dispărut. Aşa s-a
întâmplat că în cadrul simpozioanelor de la Lugoj s-au prezentat public rezultate, parŃiale
sau mai extinse, ale unor cercetări efectuate pe fonduri de arhive bisericeşti din Transilvania
şi Banat, care s-au constituit în contribuŃii reale la studierea temei. Comunicările şi referatele
prezentate în acest cadru au constituit dealtfel contribuŃii documentare importante pe o
gamă variată de tematici între care se impun a fi menŃionate şi istoria mişcării naŃionale
româneşti, istoria economică, şcolile confesionale, istoria cărŃii şi tiparului etc.
Simpozionul lugojean cu ediŃiile sale anuale este important însă şi pentru imperativul
inovării tematice şi metodologice, de care istoriografoa românească post-decembristă avea
urgentă nevoie. Numele manifestării ca atare, SpaŃiile AlterităŃii, aşa cum a figurat el an de
an în deschiderea programelor acesteia, precum şi al volumelor apărute în urma
simpozioanelor propriu-zise – Identitate şi Alteritate – sugera încă de la început direcŃii de
cercetare noi, sau în orice caz prea puŃin frecventate, a căror dezvoltare s-a considerat a fi
neapărat necesară în istoriografia românească. Istoria mentalităŃilor colective şi a
imaginarului, identitatea şi alteritatea etnică, confesională, culturală, antropologia istorică,
au fost aceste domenii vizate de efortul recuperatoriu al istoriografiei române; ele s-au
regăsit, practic, an de an, în programul sesiunii de comunicări ştiinŃifice de la Lugoj,
contribuind la cristalizarea acestor direcŃii istoriografice atât la nivelul de ansamblu al
breslei cât şi în programele individuale de cercetare asumate de istoricii, de cercetătorii, de
7
generaŃii diferite, care şi-au adus contribuŃia la manifestare. În această ordine de idei este
evident faptul că SpaŃiile AlterităŃii au jucat rolul unui veritabil laborator experimental
pentru istoriografia românească din Transilvania şi Banat cel puŃin, în care s-au testat şi
validat surse, abordări, perspective interpretative şi concluzii ale cercetării ştiinŃifice româ-
neşti, recente şi foarte recente. Tema generală a întâlnirilor – identitatea şi alteritatea – n-a
fost un cadru rigid şi limitativ, permiŃând practic participanŃilor să ia parte la lucrări cu
rezultate ale propriului şantier de cercetare, indiferent de încadrarea metodologică sau de
nivelul de parcurs al investigaŃiilor, în fiecare caz în parte. Confruntarea de idei realizată în
cadrul simpozionului a fost una stimulativă, bogată în opinii, fertilă în schimbul de
experienŃă, încurajând în cele din urmă continuarea travaliului de cercetare.
Simpozionul de la Lugoj a limpezit idei şi a forjat programe de cercetare, este însă la fel
de adevărat că a reprezentat un cadru „instituŃionalizat” al întâlnirii şi dialogului dintre
istorici, etnologi, sociologi, istorici de artă, din centrele culturale mai importante ale
Transilvaniei şi Banatului. Au fost astfel prezenŃi la ediŃiile anuale ale manifestării lugojene,
truditori în slujba cercetării ştinŃifice de la Cluj, Lugoj, ReşiŃa, Timişoara, Arad, Sibiu, Braşov,
Alba Iulia, Deva, Sighişoara, BistriŃa. Şi-au adus contribuŃia sub aspect ştiinŃific la secŃiunile
acestei manifestări personalităŃi consacrate, nume importante ale istoriografiei româneşti,
cercetători în diferite stadii ale formării profesionale precum şi tineri debutanŃi, aspiranŃi
aflaŃi la începuturile formării în zona cercetării ştiinŃifice.
Simpozionul ştiinŃific SpaŃiile AlterităŃii a oferit aşadar un climat ideal pentru întâlniri
între oameni şi idei, pentru dialog şi dezbateri, cu rezultate care au rodit pe termen lung în
preocupările participanŃilor. Este o datorie de onoare să subliniem faptul că acest cadru
excelent de manifestare ştiinŃifică de cel mai înalt nivel a fost posibil prin eforturile
conjugate ale Catedrei de Istorie Modernă a UniversităŃii Babeş-Bolyai şi a Muzeului de
Istorie şi Etnografie Lugoj, prin resursele materiale şi logistice şi prin capacitatea
organizatorică a celor două instituŃii. Şi cum instituŃiile sunt însufleŃite de oameni, trebuie
spus că iniŃiativa a fost asumată la Cluj de profesorul Nicolae Bocşan care, cu binecunoscuta
capacitate a Domniei Sale de a aduna oameni în jurul unor idei şi a forma o şcoală, a reuşit în
fiecare an să prezinte simpozionul lugojean ca pe un proiect intelectual atractiv, la care au
aderat numeroşi istorici ardeleni şi bănăŃeni. Efortul universităŃii clujene s-a întâlnit în mod
fericit cu disponibilitatea instituŃiei gazdă, cu entuziasmul şi capacitatea de organizare a
doamnei LuminiŃa Wallner Bărbulescu, directoarea muzeului lugojean, care a făcut posibilă
desfăşurarea unei manifestări ştiinŃifice de înaltă Ńinută, cu o continuitate în timp pe care nu
şi-o pot revendica foarte multe proiecte culturale româneşti din ultimele două decenii. Nu în
ultimul rând, este inevitabil să constatăm şi faptul că rândurile participanŃilor de seamă la
această manifestare s-au rărit prin plecarea dintre noi a regretatului istoric şi om de cultură al
Banatului, Valeriu Leu, prezent la SpaŃiile AlterităŃii încă de la prima ediŃie; memoriei sale
editorii volumului doresc să aducă un pios omagiu şi pe această cale.
În condiŃiile în care ediŃiile 2007-2010 ale simpozionului SpaŃiile AlterităŃii n-au fost
urmate de un volum al comunicărilor, considerăm că a sosit timpul pentru Identitate şi
Alteritate 5, pentru un nou volum aşadar care să cuprindă materiale dezvoltate din
comunicările prezentate în aceşti ultimi patru ani ai sesiunii ştiinŃifice de la Lugoj. Cele 33
de studii pe care le încredinŃăm tiparului se constituie în întruchiparea editorială a
rezultatelor unei iniŃiative istoriografice şi culturale care a devenit deja o tradiŃie, a cărei
continuare pe viitor Ńine de voinŃa şi determinarea celor două instituŃii, universitatea
clujeană şi muzeul de la Lugoj.
EDITORII
8
Ideologie şi acŃiune politică la Eftimie Murgu
(1842–1845)
Nicolae Bocşan
Personalitatea lui Eftimie Murgu a fost comentată sau invocată în legătură cu

evenimente majore din istoria românilor, a relaŃiilor româno-maghiare sau româno-
sârbe, fără a zăbovi asupra formaŃiei sale intelectuale şi mai ales asupra ideologiei care
l-a guvernat în acŃiunea politică1. RelaŃia ideologie - acŃiune politică este importantă
pentru a descifra comportamentul politic al unui personaj mereu răzvrătit împotriva
realităŃilor Vechiului Regim în numele ideilor noi, pe care le-a asimilat şi mai ales le-a
adaptat unor realităŃi cunoscute în mod direct. La aceasta se adaugă o suită de trăsături
de caracter, care explică diferite atitudini sau comportamente, pentru care a şi fost
deseori considerat contradictoriu. A fost orgolios, cu veleităŃi de lider, mereu
nemulŃumit de situaŃia lui şi a poporului din care s-a ridicat, un idealist romantic în
multe din opŃiunile sale politice sau ideologice, un spirit viu, cu o mare forŃă de
persuasiune şi argumentare, carismatic, capabil să câştige uşor ataşamentul partizanilor
săi sau a poporului de rând. Cea mai mare parte a vieŃii a trăit-o în afara provinciei în
care s-a născut, ceea ce l-a marcat puternic, descifrând uneori un complex de culpabi-
litate, un sentiment al dezrădăcinării. Cu excepŃia unor scurte perioade de timp, când a
fost în Moldova, nu a beneficiat de un venit permanent, stabil, de slujbaş la stat sau de
la o altă instituŃie, ceea ce i-a asigurat o deplină libertate de exprimare şi de acŃiune. A
avut mereu sentimentul superiorităŃii în relaŃia cu mulŃi contemporani, explicabil prin
formaŃia ştiinŃifică, experienŃa bogată şi cercurile înalte în care s-a mişcat.
Dintre bănăŃenii contemporani incontestabil a fost printre cei mai instruiŃi,
beneficiind de formaŃia la Universitatea din Pesta, unde a urmat cursurile de filosofie şi
drept. Dintre profesorii de filosofie, cel mai puternic a fost marcat de Imre János, al
cărui curs Amicus foedus rationis cum experientia a fost publicat în limba latină în 1830 şi în
limba maghiară în 1829. Acesta expunea logica, metafizica, arheologia şi ontologia.
Considerat de contemporani un eclectic, Imre János s-a caracterizat pe sine raŃionalist,
criticist şi sintetist în cursul de logică pe care Murgu l-a tradus spre a fi predat în
Principatele dunărene. Era un sintetist critico-raŃional, în care se regăsesc ideile lui
Kant, Krug, Schulze sau Bachmann, mai ales ale celor trei din urmă, cum observa G.
Bogdan-Duică. Imre János a avut o intenŃie practică, de a scoate în evidenŃă folosul ce
îl aduce logica omului literar. Dintre profesorii de la drept, menŃionăm pe Iosif Havas,
* Cercetarea a fost susŃinută prin grantul UEFISCDI Idei nr. PN-II-ID-PCE-2011-3-0040 „The Political Elite
from Transylvania (1867-1918).
1 Cu excepŃia lui Gheorghe Bogdan-Duică, Eftimie Murgu, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului.
Imprimeria NaŃională, 1937 şi a lui I. D. Suciu, în „Introducere” la Eftimie Murgu, Scrieri, ediŃie îngrijită,
introducere si note de I. D. Suciu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969, literatura consacrată lui Eftimie
Murgu a urmărit strict activitatea lui politică,
9
Adam Brezanóczy, Ignac Frank, Mihail Szibenlist, Francisc Vizkelety şi Ioan Nepomuc
Ujfalussy. Havas era economist, directorul Casinei Szécheny, Frank a predat dreptul
civil ungar la un nivel înalt, Szibenlist i-a popularizat pe juriştii austrieci Zeller şi
Egger, iar Vizkelety l-a familiarizat cu dreptul canonic.
Nu în ultimul rând, la formaŃia sa a contribuit şi curentul naŃional românesc din
capitala Ungariei, format din studenŃii români de la Universitatea din Pesta in jurul
salonului literar al lui Atanasie Grabovschi, al parohiei şi şcolii româneşti de aici, căruia
i-a dat expesie literară revista „Biblioteca românească”, unde regăsim o mare parte a
viitorilor oameni de litere, lideri politici, profesori, jurişti, publicişti din tot spaŃiul
românesc: Andrei Mocioni, Petru Maler, George Ioanovici, Ştefan Mano, Teodor
IgreŃ, Paul Vasici, Ioan Dobran, Iosif Roman, Meletiu Drăghici, Nicolae Nedelcu.
Erau patronaŃi de Atanasie Grabovschi, Naum Dera, Emanoil Gojdu, Ioan
Teodorovici, Ştefan Neagoie, C Leca, Zaharia Carcalechi, Damaschin Bojincă2.
Trecerea vremelnică prin capitala Moldovei şi a Valahiei l-au pus în legătură cu
mari personalităŃi ale vieŃii culturale şi politice din Principate, cu ardelenii sau bănăŃenii
stabiliŃi acolo. Dacă vechea prietenie cu Damaschin Bojincă a rămas neschimbată şi în
Moldova, aici s-a remarcat prin conflictul cu domnitorul Gheorghe Asachi şi cu
protipendada, boierii cum i-a numit Murgu. Interesant ni se pare conflictul spontan cu
Moise Nicoară, stabilit vremelnic la Iaşi când a ajuns acolo şi Eftimie Murgu, explicat
de Bogdan-Duică prin atitudinea prorusă a lui Nicoară3. S-au întâlnit două
personalităŃi puternice, cu convingeri ferme, greu de conciliat. S-a bucurat de o mare
audienŃă în rândul tinerilor prin ideile radicale pe care le-a promovat. Nu s-a adaptat
mediului cultural şi politic, marcat de politica autoritară a principelui Mihail Sturdza.
Nu s-a adaptat nici la Bucureşti, unde a fost chemat de Petrache Poenaru să
predea filosofia la Colegiul Sfântul Sava. Mult timp a Ńinut cursuri particulare de
filosofie, unde l-a avut elev şi pe Nicolae Bălcescu. La colegiu a rezistat foarte puŃin, a
demisionat şi s-a alăturat partidei politice care a făcut opoziŃie domnitorului Alexandru
Ghica. Este unul dintre inspiratorii şi organizatorii mişcării conspirative din 1840,
alături de Vaillant şi Dimitrie Filipescu, ale cărei obiective trădează influenŃe franceze,
explicabile prin prezenŃa lui Vaillant ca lider al mişcării: republică românească, un
guvern numit directorat, format din 6 membri şi un preşedinte, constituŃie, armată
revoluŃionară, desfiinŃarea claselor sociale şi a proprietăŃii4. Dacă Murgu şi Vaillant s-au
opus violenŃei, interesantă apare propunerea lui Murgu de a împărŃi locuitorii în două
clase, ostaşi şi Ńărani, ca în graniŃa militară natală din Banat, după cum a mărturisit unul
dintre conspiratorii anchetaŃi. Am remarcat episodul mişcării conspirative din 1840,
pusă în legătură şi cu lojele masonice care activau în Valahia, deoarece ideea ridicării
poporului, formulată programatic la 1840, va fi reluată la scurt timp în Banat.
Între Pesta şi Bucureşti s-a cristalizat o ideologie care îl particularizează pe
Eftimie Murgu în ansamblul generaŃiei sale. Ca şi ceilalŃi colegi de generaŃie a îmbinat
ideile naŃionaliste cu cele liberale, detaşându-se prin accentele şi notele radicale pe care
le-a promovat până la sfârşitul vieŃii.
2 G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, p. 23-31.

3 Ibidem, p. 95-96.
4 Pe larg la Gheorghe Zane, „Mişcarea revoluŃionară de la 1840 din łara Românească”, în Studii şi Materiale de
Istorie Modernă, 1963, p. 255-269; I. C. Filitti, „Tulburări revoluŃionare în łara Românească între anii 1840-
1843”, în AARMSI, seria a II-a, tom XXXIV, 1912, p. 56-62, 80-81.
10
NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845)
În prima sa apariŃie publică, combaterea disertaŃiei lui Sava Tököly despre

originea românilor, a continuat curentul iniŃiat de Şcoala ardeleană, mai ales opera lui
Petru Maior, cu un plus de conceptualizare şi interpretare filosofică, ce anunŃă teoria
romantică despre naŃiune pe care se va întemeia romantismul politic în efortul său
teoretic. Spiritului istorico-filologic, de inspiraŃie herderiană, Murgu i-a asociat ideile
kantiene, receptate probabil prin intermediul lui Krug. Acesta din urmă a fost maestrul
generaŃiei paşoptiste româneşti, vulgarizând ideile kantiene, alături de Rotteck. Îl
întâlnim la majoritatea intelectualilor români ardeleni din Banat şi Transilvania.
Sub influenŃa ideilor kantianului Krug, Murgu a fost primul, după ştiinŃa noastră,
în cultura română care a definit naŃiunea ca o persoană juridică, o persoană colectivă
care beneficia de aceleaşi drepturi şi libertăŃi ca şi ale omului şi cetăŃeanului.
Extrapolarea drepturilor individuale asupra naŃiunii ca persoană colectivă, a inaugurat
sinteza naŃionalism-liberalism, caracteristică sociologiei naŃiunii la popoarele din
Europa Centrală. Această sinteză a conferit liberalismului românesc din Banat şi
Transilvania un caracter colectiv denumit de George Em. Marica liberalism colectiv, care
a particularizat şi a despărŃit ideologia paşoptistă românească de liberalismul individual
maghiar şi a condus la confruntarea din 1848.
„Oameni luaŃi ca indivizi – scria Eftimie Murgu – sunt în anumite privinŃe
persoane morale, iar printre acestea naŃiunea nu este cea mai neînsemnată; ca atare
orice persoană morală este obligată, conform legii naturale, la autostimare, acesta
constituind prima justificare a culturii, virtuŃii şi fericirii.” Eftimie Murgu a făcut
distincŃie între naŃiune şi religie, scriind că „nu sunt acelaşi lucru”.
În spiritul ideilor herderiene, generaŃia paşoptistă a fost preocupată de
individualizarea şi personalizarea naŃiunii prin definirea specificului naŃional. Tot
meritul lui Murgu a fost acela de a fi teoretizat specificul, caracterul sau geniul naŃiunii
scriind în 1830, în combaterea disertaŃiei lui Sava Tököly: „Este incontestabil că
printre caracteristicile naŃionalităŃii se socotesc în primul rând descendenŃa şi spiritul
naŃional, specific oricărei naŃiuni”. Murgu a definit geniul (spiritul) naŃional ca trăsătură
esenŃială a naŃionalităŃii, cea mai puternică, ce traversează timpul ca o veritabilă
ereditate: „Această caracteristică a fiecărei naŃiuni s-ar numi caracterul naŃional sau
spiritul naŃional. Acest urmaş înseparabil, care singur, cu caracteristicile naŃionale
specifice lui, formează naŃionalitatea, este divinitatea protectoare, implacabilă, care
rezistă atât de viguros unei transformări integrale a naŃiunii”. Tributar conceptului
german de Volksgeist, Murgu definea specificul naŃional ca un factor transcedental, de
continuitate şi permanenŃă, „care se transformă neîntrerupt printr-o anumită
ereditate”, o caracteristică ce nu este supusă observaŃiei şi deci nici voinŃei noastre,
„fiind totuşi recunoscută şi deosebită de alte naŃiuni”5.
Elanul naŃionalist născut în ambianŃa mediului românesc din jurul tipografiei de la
Buda s-a consolidat în atmosfera din Moldova şi din Valahia, unde spiritul antirusesc a
întreŃinut sentimentul de naŃionalitate, ideile de emancipare şi unitate. Teoretician şi
promotor al naŃionalismului, Murgu a fost şi exponentul spiritului francez, asimilat în
anturajul conspiratorilor din Valahia, pentru care centrul ideologiei ce o promovau era
poporul, în accepŃiunea socială a termenului, categoriile producătoare. Emanciparea şi
5 Nicolae Bocşan, Ideea de naŃiune la românii din Transilvania şi Banat, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
1997, p. 86-87.
11
fericirea poporului şi instaurarea unui regim după modelul celui propus de RevoluŃia
franceză erau punctele centrale ale programului conspiratorilor: „vremelnică oblăduire
revoluŃionară”, directorat, constituŃie, armată revoluŃionară, desfiinŃarea proprietăŃii,
„ocârmuire republicană”. Comportamentul său în Valahia îl relevă mai degrabă pe
revoluŃionarul, decât pe liberalul Murgu, favorabil spiritului revoluŃionar, ridicării
poporului, chiar dacă a respins vărsarea de sânge6.
Trimis sub escortă la Caransebeş, a fost pus sub ancheta tribunalului regimentului
de graniŃă. Datorită presiunii grănicerilor şi pentru a nu inflama mai mult spiritele, a
cerut transferul la tribunalul comitatului Lugoj. Din perioada anchetei la Caransebeş şi
Lugoj datează câteva concepte de memorii adresate Cancelariei aulice a Ungariei, în
care a denunŃat atitudinea agentului austriac în Valahia, Timoni, pentru violarea
domiciliului şi confiscarea cărŃilor şi a unor bunuri. Alte concepte de memorii adresate
Cancelariei aulice ungare au denunŃat comportamentul autorităŃilor militare de la
Caransebeş, în frunte cu comandantul Carol Roth, pentru violarea domiciliului mamei
sale şi abuzuri împotriva sa7. Din acest moment Murgu a intrat în atenŃia Consiliului
LocumtenenŃial de la Buda, constituindu-se un dosar ce va fi mereu îmbogăŃit, pe care
l-a folosit şi comisia Haynau după înăbuşirea revoluŃiei din 1848.
Eftimie Murgu a făcut recurs la împărat şi la 21 septembrie 1841 Consiliul
LocumtenenŃial din Buda a dispus eliberarea din închisoarea comitatului pe bază de
chezăşie. S-a stabilit în Lugoj, unde se bucura de o mare simpatie printre meseriaşii,
comercianŃii, învăŃătorii şi preoŃii români din oraş. Treptat în jurul lui s-a creat un grup
de aderenŃi, care s-a profilat mai ales după incendiul din 1842, când au fost distruse
242 case din Lugojul românesc. Ajutoarele acordate de guvern, de particulari sau de
unele instituŃii au fost distribuite abuziv.
Murgu a înaintat împăratului o petiŃie semnată de mai multe persoane, în care a
denunŃat abuzurile săvârşite cu ocazia împărŃirii ajutoarelor. Ancheta declanşată de
guvern a nemulŃumit autorităŃile locale. În acelaşi timp, din cercurile româneşti, probabil
cu susŃinerea primarului Constantin Alexandrovici, s-a început o acŃiune pentru a obŃine
dreptul de magistrat pe seama oraşului Lugoj. Au fost înaintate memorii în acest sens la
curte, prin agentul Csarada, cu contribuŃia notarului OzeŃchi.
În acest context se constituie în jurul său o grupare, denumită de autorităŃile
locale partida lui Murgu, care se întâlnea în casa meşterului Marcu şi a lui FrenŃ, alias
Craiul. Ancheta ulterioară a identificat între cei care se întâlneau cu Murgu pe primar,
pe Dimitrie PopoviŃa, Nicolae Ilca sau Paul Secoşan. Murgu s-a făcut purtătorul de
cuvânt al lugojenilor la curte şi la un moment dat actele din dosarul de anchetă îl arată
prezent la Viena, foarte probabil de la sfârşitul anului 1842, după cum arată o scrisoare
a unui prieten, semnată HerŃeg, care poate fi acel FrenŃ despre care face menŃiune
ancheta de mai târziu.
Murgu a plecat la Viena pentru a i se face dreptate. A plecat susŃinut material de
meseriaşii lugojeni, dar o anumită perioadă de timp partizanii săi nu au ştiut nimic
6 I. D. Suciu, „Introducere”, p. 23.

7 Toate documentelor se păstrează în dosarul de anchetă al lui Murgu din 1849. Acesta a concentrat
documentele confiscate lui Murgu în 1845. Documentele confiscate conŃin scrisori, memorii şi alte
documente referitoare la mişcarea din 1840 şi la relaŃiile lui Murgu cu domnitorul, cu agentul austriac Timoni,
la mişcarea din 1843-1845 din Banat. Se păstreză în fotocopii la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române.
FT. 927; f. 570-572; 606-610; 650-657; 707-714.
12
despre el, crezându-l plecat la Bucureşti. Prietenul HerŃeg îi cerea să meargă la agentul
Csarada pentru a se informa despre rezoluŃia în chestiunea privilegiilor oraşului Lugoj8.
Într-o scrisoare din vara anului 1843, adresată învăŃătorului Miescu, Murgu a
explicat raŃiunile întârzierii sale la Viena. Murgu îi explica lui Miescu că evenimentele
au luat o altă turnură, că „evenimentele din afară se află atât de priincioase”, încât
lucrările vizează „priviri mai înalte”, motiv pentru care a întârziat în capitala
imperiului, jertfind propriul interes „unui folos obştesc”. El a mărturisit că în seria
lucrărilor lui nu a pregetat să atingă şi „soarta românilor din Banat”.
În scrisoarea către Ilie Miescu a lăsat să se înŃeleagă că avea acces la cele mai înalte
autorităŃi ale imperiului, unde a susŃinut drepturile naŃionale ale românilor din Banat.
Pe lângă cererea lugojenilor de a primi dreptul de oraş cu magistrat, Murgu a promis
partizanilor săi să obŃină numirea unui român în fruntea districtului şcolar Lugoj-
Caransebeş sau chiar a întregii provincii. Se pare că a dorit această funcŃie pentru sine,
declarând că dacă ar fi dorit, ar fi obŃinut-o de la împărat, dar nehotărârea
conaŃionalilor din Lugoj, care au propus mai multe candidaturi, l-au determinat să
creadă că aceştia nu aveau „încredere în însuşirile lui”. În scrisoarea către Ilie Miescu
declara că a pregătit un memoriu prin care combătea candidatura unui sârb la această
funcŃie, motivată de faptul că nu ştia limba şi literatura populaŃiei locale şi susŃinea
candidatura unui român din Banat. Dezamăgit de atitudinea conaŃionalilor, declara că
nu va mai vorbi despre candidatura sa, dar va mijloci a fi numit cât mai repede un
român în această poziŃie9.
Într-un concept de scrisoare nedatată către un prieten pe care nu îl numeşte,
desluşeşte pe larg cauza îndelungatei şederi la Viena: „se află singur numai întru fiinŃa
dragostei naŃionale, de carea pururea însufleŃit, în şirul cugetărilor şi lucrărilor mele
urmate până acum, năzuiesc Ńintind cătră binele şi folosul precum a românilor
îndeobşte, aşa şi mai cu deosebire a fraŃilor mei bănăŃeni, a cărora înaintare naŃională
se află atât de întârziată”. Remarcă cu satisfacŃie faptul că românii din Banat au ajuns la
conştientizarea drepturilor lor şi se manifestă public pentru satisfacerea acestora: „cu
bucurie bag seama că precum cei valahi, aşa şi fraŃii bănăŃeni se dezmorŃesc
deşteptându-se din somnul trândăviei întru care îi cufundase negura neştiinŃei”10.
CorespondenŃa conservată în dosarul organelor de anchetă relevă că Eftimie
Murgu s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei acŃiuni revendicative a românilor
bănăŃeni, care a început să se manifeste pe căi legale, prin demersuri la curte pentru
satisfacerea unor deziderate punctuale: numirea unui român ca director şcolar în
Banat, dreptul de magistrat pentru oraşul Lugoj, limitarea abuzurilor administraŃiei
locale. Mişcarea era îndreptată împotriva ierarhiei sârbeşti şi a autorităŃilor locale,
dezvoltându-se treptat pe măsură ce a câştigat comunităŃile româneşti din Banat.
Murgu a contestat autoritatea „nemernicului venetic servian (sârb)” pentru că a
uzurpat „drepturile naŃiunei şi a bisericii noastre româneşti”. El contestă supremaŃia
bisericească şi culturală a sârbilor, pe care – spunea el – „în Banat nici îi cunoaştem, nici
suntem datori a-i cunoaşte”, deoarece erau „de prin alte Ńinuturi fugari în Ńara noastră”11.
8 Idem, f. 273-276.
9 Idem, f. 341-343.
10 Idem, f. 236-239.
11 Ibidem.
13
Pentru a câşiga încrederea partizanilor şi a persuada comunităŃile din Banat să-l

susŃină, Murgu a dezvoltat în scrisorile către partizanii săi şi chiar în memoriile
adresate împăratului o ideologie complexă, care imbină idei naŃionaliste, liberale şi o
puternică influenŃă dinspre şcoala istorică a dreptului german. Popular printre
intelectualii epocii paşoptiste din cele trei provincii româneşti, mai ales în Moldova şi
Transilvania, Savigny a înrâurit exprimarea ideologică a lui Kogălniceanu din celebrul
său program DorinŃele partidei naŃionale în Moldova, ale lui BărnuŃiu din nu mai puŃin
celebrul discurs rostit în catedrala Blajului în mai 1848. Ceva mai devreme, Savigny ne
apare inspirator al ideologiei româneşti din Banat, dintre anii 1843–1845, al cărei lider
s-a proclamat Eftimie Murgu. Ideologia acestei mişcări se întemeia, în esenŃă, pe teza
potrivit căreia instituŃiile politice şi legislaŃia unei naŃiuni trebuiau adecvate specificului
şi individualităŃii acesteia. Era reacŃia germană la dreptul natural, universal valabil, care
a guvernat ideologia şcolii istorice a dreptului german. Murgu a dat o înaltă expresie
acestei teorii, dezvoltând o amplă ideologie întemeiată pe ideea autonomiei românilor
în Banat şi a individualităŃii Banatului, ca entitate politică. Ideologia s-a precizat
treptat, pe măsură ce mişcarea a progresat. În scrisoarea către prietenul nenominalizat
scria: „noi românii, adecă locuitorii łării Banatului, alcătuim împreună obştea Ńării…
în Ńara noastră ca români alcătuim o obşte, deci supusă Austriei, încă totuşi
românească. Drepturile cuvenite acestei obşti sunt drepturile noastre naŃionale. Aceste
drepturi răsărind din însăşi fiinŃa naŃionalei noastre alcătuiri, sunt de o vârstă cu însăşi
această alcătuire”. În virtutea acestor drepturi, în funcŃii nu puteau primi decât români,
care trebuiau să facă dovada „însuşirilor folositoare neamului”. Cei care s-au aşezat
ulterior în Banat erau consideraŃi de Murgu „alipiŃi de obştea românilor”, deci ei nu se
Ńineau „de fiinŃa ei, nici nu se pot socoti de ale ei părŃi alcătuitoare”12.
Ideologia s-a precizat într-o scrisoare adresată unui preot, probabil preotul
Bercean, în care confirma hotărârea de a acŃiona pentru cauza bănăŃenilor. Ideea
centrală a scrisorii se întemeia pe individualitatea politică a łării Banatului în Regatul
Ungariei şi în Imperiul Austriac. „Toate veacurile vremilor trecute – scria Murgu –
împreună glăsuind, adeveresc neîncetata fiinŃă politicească a Ńării Banatului”.
Argumentele invocate amintesc din tezele vehiculate în Valahia în preajma revoluŃiei
paşoptiste: „neîngrădita stăpânire a pământului, deopotrivă drept spre toate slujbele
Ńării, dreptul de a alege judecătorii şi cârmuitorii Ńării, fără a cunoaşte cuiva în Ńară
vreun drept întrecător sau privilegiu”. În spiritul mentalităŃii romantice, aceste drepturi
au existat din trecutul provinciei şi „însuşi turcii cu sfinŃenie le-au păzit”. EsenŃial
pentru Eftimie Murgu era faptul că „aceste drepturi sunt lipite de fiinŃa neamului
românesc din Banat, carele este poporul Ńării”.
Murgu a criticat maniera în care s-a făcut vânzarea domeniilor în 1779–1780, când
„s-au aşezat oameni străini pe pământul moşnenilor”, „fără să fi încheiat un contract
cu obştea, adevăraŃii stăpâni, care nu le-au acordat dreptul de stăpânire”. El a dezvoltat
o altă componentă a ideologiei mişcării sale, care se va amplifica în 1843–1844, de
factură socială, inspirată desigur de mişcarea din 1840. Critica lui viza categoria
nemeşilor, care au dobândit proprietăŃi în baza „dreptului de cumpărare de la
împărat”, care, spunea el, nu a avut dreptul de a înstrăina pământul Ńării, nefiind
proprietar. Cu toată împotrivirea locuitorilor, împăratul a întărit jaful, neştiind că „era
12 Ibidem.
14
împotriva legilor şi obiceiurilor Ńării”. Dreptul invocat de noii proprietari se întemeia

pe legi străine, pe care românii nu le recunoşteau fiind „o pravilă străină în Ńara
noastră”. Românii nu primeau aceste legi deoarece nu s-au adunat vreodată „spre a se
sfătui sau chibzui pentru aceasta”. Organismul care propunea legile, era străin de fiinŃa
naŃională a românilor, cei care alcătuiau dieta, nemeşii, „nu îi reprezintă şi nu îi
îndatorează pe români”, „pentru că noi nici nemeşug, nici nemeşi în Ńară nu
cunoaştem”. Cei care reprezentau Banatul în dieta Ńării nu aveau mandat sau
împuternicire din partea Ńării şi a obştii pentru a lucra sau a primi ceva în folosul lor.
Argumentarea lui Murgu era extrem de ingenioasă, conducând la ideea că el era
singurul îndreptăŃit să reprezinte interesele românilor bănăŃeni la curte. Românii nu
trebuiau să aştepte mântuirea de la străini, nici de la legile lor, ci de la „obşteasca
împreună lucrare şi numai de la un român ce cunoştea drepturile Ńării şi ale
neamurilor”. De aceea îndemna pe lugojeni „să urmeze sfatului meu... să nu asculte de
nime decât de mine”. El a cerut ca „toate obştile din Ńinutul acela să-mi deie mie
deplină putere de a le fi vechil întru toate, acestă împuternicire aş mijloci a se iscăli şi
întări de însuşi împăratul şi apoi atunci să întreb eu pe nemeşi, spăii şi pe cămara
hoŃilor ce caută în Banat. Eu o scot la capăt, iar altul nu. Chibzuiri se află făcute şi
obştile din toată Ńara mă vor cere „gheneral plenipotent”. „Având eu odată plină
putere de la obşte – scria Murgu – apoi atunci să vezi cum o să învie iarăşi drepturile
Ńării noastre, de care hoŃii vor să ne despoaie”13.
Aceasta a fost, pe scurt, ideologia utilizată de Murgu pentru a persuada românii din
Banat să-l numească reprezentantul lor la curte spre a le apăra drepturile. Astfel s-a
impus repede ca lider al mişcării bănăŃene, care s-a dezvoltat între 1843–1845, cu
componente politice, sociale, culturale şi bisericeşti. Arhiva militară din Budapesta
conservă mai multe documente care dezvoltă pe larg această ideologie. Unul dintre
acestea a fost intitulat de Murgu, Despre łara Banatului14; este un fragment ce sintetiza
ideile menŃionate anterior. Banatul reprezenta o entitate politică distinctă care se
caracteriza printr-o serie de particularităŃi ce individualizau „fiinŃa politicească” a
provinciei, între care şi demnitatea de ban, care a fost în trecut „capul Ńării”. Murgu
anticipa ideea de căpitănat, propusă în 1848 dietei Ungariei, respinsă de Kossuth
pentru că afecta unitatea Ungariei. Textul manuscris dezvoltă accente naŃionaliste, în
efortul autorului de a susŃine caracterul românesc al provinciei, întemeiat pe
majoritatea românilor autohtoni. MinorităŃile diseminate printre români, străinii cum îi
numea Murgu, nu puteau beneficia de drepturi politice decât ca parte a naŃiunii
politice române, care dă caracterul Ńării Banatului.
Un alt document reprezentativ pentru ideologia mişcării bănăŃene a fost intitulat
Continuum politic şi epidemiştii15. Destinat cercurilor aulice, textul redactat în limba
germană atrăgea atenŃia asupra pericolului reprezentat de creşterea influenŃei Rusiei în
Europa de Sud-Est, inclusiv în Principatele dunărene, care s-a extins şi în graniŃa
militară „austro-slavă”, „chiar şi în Banatul valah”, prin intermediul ierarhiei
ecleziastice sârbeşti şi a proprietarilor de pământ sârbi, cu complicitatea administraŃiei
locale.
13 Idem, f. 231-235.
14 Idem, f. 891-895.
15 Biblioteca Academiei Filiala Cluj, FT. 927; f. 13-38.
15
Invocând individualitatea Banatului, Murgu acredita ideea că acesta avea propria

constituŃie, care a rămas neştirbită în ciuda barbariilor secolelor trecute, respectată
chiar şi de turci. Aceasta prevedea proprietatea asupra pământului, atât cea privată, cât
şi cea obştească, drepturi egale la ocuparea funcŃiilor din justiŃie sau administraŃie, de a
alege funcŃionarii publici. „Aici nu există – scria Murgu – nici un rang personal şi cu
atât mai puŃin un titlu nobiliar transmisibil prin moştenire”. Cu aceste legi specifice,
Austria a cedat Ungariei Banatul, fără ştiinŃa şi acordul locuitorilor. Ungaria a impus
Ńării „acea constituŃie anarhică, care este cu totul opusă drepturilor tradiŃionale
bănăŃene”. PopulaŃia locală nu recunoaşte încorporarea Banatului în regatul Ungariei şi
constituŃia acesteia, deoarece în Ungaria există o singură clasă care deŃine totalitatea
privilegiilor şi drepturilor – nemeşii – necunoscută în Banat. Astfel localnicii au fost
îndepărtaŃi de la funcŃiile publice, pământul a fost vândut, iar locuitorii au fost
transformaŃi în iobagi, fără ştiinŃa şi incuviinŃarea lor. Beneficiarii acestui transfer au
fost sârbii, care au preluat majoritatea proprietăŃilor şi a funcŃiilor publice,
transformând provincia într-un „stat în stat, care are drept scop formarea unui
continuum politic la graniŃa Austriei şi prin intermediul acestuia... să submineze politic
statul maiestăŃii voastre”. Murgu acuza „despotismul absolut” ce domnea în provincie
şi care a generat nemulŃumirea populaŃiei, potolită numai de „baionetele austriece”.
Aceasta ameninŃa să se transforme într-o altă ridicare, sub influenŃa noilor stăpâni ai
Banatului, în beneficiul Rusiei. Murgu acuza Austria pentru că a plasat biserica şi
şcoala sub autoritatea ierarhiei sârbeşti, prin intermediul căreia influenŃa rusă a ajuns
până în graniŃa militară. Tentativele de emancipare, exemplificate prin invocarea lui
Moise Nicoară sau Ştefan Niagoe, s-au soldat cu expulzarea acestora din Ńară. În acest
context denunŃă pe protopopul Lugojului, Atanasievici, adversarul partidei lui Murgu
la Lugoj, politica ierahiei ecleziastice în numirea exclusiv a sârbilor în posturile de
directori şcolari, abuzurile inspectorilor sârbi faŃă de învăŃătorii români, folosirea
exclusivă a contribuŃiei pentru şcoli în beneficiul şcolilor sârbeşti, deşi majoritatea
contribuabililor erau români. MenŃionează cazul celor patru comune care au protestat
împotriva politicii şcolare a ierarhiei sârbe – Lugojel, Herendia, Tapia şi Ezeriş –
supuse ulterior persecuŃiilor. Cu complicitatea ierarhiei şi a administraŃiei dominate de
sârbi s-a realizat continuumul politic cu Rusia, cheia politică pentru stăpânirea ruşilor
în Principate şi un pericol iminent pentru Ungaria şi Austria, întrucât au fost create
premisele unei nemulŃumiri generale, care să facă necesară intervenŃia străină pentru a
veni în sprijinul coreligionarilor.
Deoarce în Banat nu a existat nobilime ereditară şi cu atât mai puŃin nemeşi,
constituŃia maghiară nemeşească nu era adecvată Banatului, întrucât rezerva drepturi
exclusiv nemeşilor. Prin achiziŃionarea pământului, drepturile Ńării au fost trecute în
mâinile sârbilor, care astfel au devenit nemeşi şi maghiari. Rusia nu a găsit niciun fel de
simpatie în Principate, nici printre românii din Banat, dar a ajuns să stăpânească
indirect Banatul, ameninŃând Austria. Instrumentul principal al influenŃei ruseşti îl
constituia ierarhia bisericească sârbă, prin intermediul căreia se întrevedea provocarea
„unor epidemii politice incurabile, pentru ca, cu ajutorul înaltului cler, să se facă
simŃită necesitatea chemării unor ajutoare din afară”. Asupra Austriei s-au făcut
presiuni pentru ca Banatul să fie anexat Ungariei, puse de Murgu pe seama unei
influenŃe străine. Drepturile inalienabile ale Banatului au fost nesocotite, deşi chiar
16
Austria le-a respectat. Era datoria Austriei să contracareze acest continuum politic „al
unei reŃele de ocupaŃie politică străină, care, sub masca unei constituŃii maghiare
anarhice, ia o amploare din ce în ce mai mare din cauza neputinŃei Ungariei”. Austria
nu a avut dreptul de a ceda Banatul fără acordul populaŃiei autohtone. Cu toate că
poporul s-a opus, a fost impus prin forŃa baionetelor austriece în numele împăratului.
Abuzurile administraŃiei controlată de sârbi şi ale ierarhiei au generat o nemulŃumire
generală printre obştile Banatului, care, în accepŃia lui Murgu, ducea fie spre „o
îngrozitoare revoluŃie, care se va întinde ca o vâlvătaie chiar şi peste Mureş în
Transilvania”, fie la „o cedare politică a Banatului în favoarea Rusiei”.
Murgu a denunŃat abuzurile şi comportamentul despotic al noilor proprietari, ce
se manifestau complet independenŃi faŃă de împărat şi de Ńară. Dă exemplul comunei
Fârliug şi a conflictului cu proprietarul local, urmările suferite de Ioan Başu, care a fost
desemnat să apere interesele comunei la curte şi care a reuşit să pacifice comuna
răzvrătită. Murgu insinuează că a avut un rol în pacificarea acesteia, deoarece, spunea
el, „un singur demers al Banatului ar ridica în flăcări întregul teritoriu de la Tisa până la
CarpaŃi”. AdministraŃia, justiŃia au fost transferate prin constituŃia nemeşească în
puterea proprietarilor, care deŃineau monopolul tuturor privilegiilor, supunând
locuitorii la cele mai crunte persecuŃii. Amintind de epoca revoluŃiei franceze, Murgu
afirmă că locuitorii au „însemnat amănunŃit toate aceste fărădelegi într-o mare carte
neagră”, intitulată „Ńine minte”.
Românii din Banat nu recunosc îndreptăŃită dieta Ungariei şi legile promulgate de
aceasta pentru a-i reprezenta, nici adunărilor comitatense şi administraŃiei provinciale,
nici ierarhiei sârbeşti. Singurele îndreptăŃite – după Murgu – erau adunarea şi
administraŃia naŃională, sub conducerea unui ban, în persoana căruia recunosc pe
principele Ńării. Era incipient formulat conceptul autonomiei Banatului, invocat de
Murgu în dieta Ungariei la 1848. Tot la fel enunŃa şi ideea autonomiei bisericii
româneşti, subordonată unui sinod naŃional, singurul cu drept să aleagă episcopii.
Exemplul Basarabiei şi al Principatelor reprezintă un motiv pentru care românii din
Banat nu pot accepta influenŃa rusească. Emisarii propagandei slave pregătesc
populaŃia să accepte protecŃia Rusiei, invocând constituŃia liberală şi libertăŃile acordate
Serbiei de puterea protectoare.
Alte pagini au fost consacrate graniŃei militare, care a fost transformată, prin
manevrele ierarhiei sârbe, într-o instituŃie străină de interesele Austriei. Un alt document
fără titlu, păstrat în arhiva de război austriacă, denunŃă abuzurile din graniŃă şi decăderea
acesteia din cauza străinilor şi a sârbilor care au preluat toată conducerea regiunii
militarizate. Manuscrisul fără titlu este conceptul unui memoriu adresat de Murgu
împăratului, prezentat de Constantin Căzănişteanu şi Monica Andone în 1973, cunoscut
parŃial şi de Nicolae Brânzeu şi de I. D. Suciu, care l-a datat după revoluŃia din 1848–
1849. Memoriul a fost redactat în această perioadă când Murgu s-a aflat la Viena şi
repetă toate tezele descrise de noi anterior. El se încadrează perfect în ideologia mişcării
din anii 1843–1845, pe care a condus-o16.
Am descris mai pe larg aceste documente pentru faptul că ilustrează convingător
influenŃa şcolii austriece a dreptului german în contestaŃia pe care a făcut-o instituŃiilor
16 Constantin Căzănişteanu, Monica Andone, ”Un document inedit al lui Eftimie Murgu”, în Revista Arhivelor,
XXXV, 1973, Supliment, p. 89-98.
17
instaurate în Banat după anexarea la Ungaria, ca nefiind adecvate fiinŃei naŃionale

româneşti şi entităŃii politice a Banatului, al cărui caracter l-a argumentat mereu. Le-am
prezentat pentru că, de fapt, ele relevă o componentă politică mai puŃin cunoscută din
celelalte acte confiscate de la Murgu în 1845, care a stat în spatele acŃiunii legale,
desfăşurată de Murgu la vremea comunelor bănăŃene. Este vorba de o acŃiune
întreprinsă de Murgu împotriva cancelarului Metternich, în colaborare cu opoziŃia
liberală din dieta Ungariei. La 23 august 1844 Murgu a sosit la Bratislava, cu vaporul
de la Viena. Un raport al poliŃiei de siguranŃă din Bratislava, din 26 august 1844,
informa că Murgu „a luat legătura imediat cu corifeii partidului de opoziŃie şi mai cu
seamă cu faimosul demagog Moriz Perzel”. Raportul poliŃiei de siguranŃă menŃiona şi
scopul călătoriei lui Murgu la Bratislava: „El intenŃionează, nici mai mult, nici mai
puŃin, decât să atragă pe extremiştii legislaturii împotriva alteŃei sale domnul cancelar
de stat prinŃul von Metternich şi cu ajutorul acestui partid să predea Reichstag-ului o
petiŃie în care vrea să-l califice pe alteŃa sa ca trădător”. Raportul susŃinea că Murgu a
„urmărit compromiterea lui Metternich în faŃa Europei”. Proiectul de petiŃie elaborat
în comun cu Perzel era aproape finalizat, când poliŃia a manevrat îndepărtarea lui
Murgu din Bratislava, până la încheierea lucrărilor dietei, cu complicitatea unui
deputat. La 2 septembrie 1844 petiŃia era redactată şi o copie a ei era trimisă la Viena.
Murgu dorea să o înainteze stărilor imperiului împotriva lui Metternich. Scopul petiŃiei
româno-maghiare era acela de a critica politica externă a cancelarului Metternich în
faŃa stărilor imperiului, argumentând că „politica externă a Austriei în Orient de la
primele ei începuturi până în prezent, prin scopurile sale, nu este nimic altceva decât o
politică de cucerire” Ńaristă. Murgu acuza pe Metternich că accepta ca agenŃii consulari
din Principatele dunărene să facă jocul consulilor ruşi, că serveşte interesele unei puteri
străine şi trădează interesele Ńării. Între altele invocă şi propriul exemplu din 1840,
când a suferit persecuŃia agentului austriac Timoni pentru mişcarea antirusă declanşată
în Valahia. El descrie pe larg măsurile luate de autorităŃile imperiale după expulzarea sa
din Valahia, încarcerările şi abuzurile săvârşite împotriva lui. După mai multe luni de
şedere la Lugoj a plecat la Viena, spunea Murgu, „pentru a mă pune în relaŃii mai
apropiate cu curtea din Paris atât referitor la suferinŃele mele, cât şi la politica orientală
şchiopătândă a Austriei”. El susŃinea că s-a adresat împăratului pentru a i se face
dreptate, cerându-i să modifice politica faŃă de Principate, „deoarece am remarcat că în
condiŃiile neputinŃei Austriei, Principatelor şi îndeosebi Valahiei, le stă în faŃă o criză în
raport cu Rusia, care poate fi hotărâtoare pentru acestea”. Deoarece demersul său la
curte a rămas fără rezultat, s-a adresat stărilor imperiului pentru a determina
schimbarea politicii Austriei faŃă de Principate. AfirmaŃia lui Murgu că dorea să fie în
relaŃii mai apropiate cu curtea din Paris pare la prima vedere o exagerare. Un raport
secret de la Paris, din toamna anului 1845, menŃiona conducătorii opoziŃiei liberale
împotriva absolutismului lui Metternich, între care şi Murgu, la acea dată încarcerat
pentru „instigarea românilor împotriva autorităŃilor”. Legăturile lui Murgu cu emisarii
francezi din Principate explică popularitatea de care s-a bucurat Murgu în FranŃa17.
Documentele prezentate de noi se integrează ideologiei acestei acŃiuni româno-
maghiare, care încerca să-l compromită pe Metternich acuzându-l că încuraja politica
rusă în sud-estul Europei.
17 I. D. Suciu, Tiberiu MoŃ, „Eftimie Murgu. Noi contribuŃii documentare”, în Studii, 23, 1970, nr. 6, p. 1109-1118.
18
Mişcarea din anii 1843–1845 a avut o componentă legală, chiar dacă poate fi
integrată mişcărilor de tipul conspiraŃiei sau complotului. În faŃa partizanilor săi din
Banat, Murgu afişează deziderate culturale (direcŃiunea şcolilor), bisericeşti (emanci-
parea de sub jurisdicŃia ierarhiei sârbe) sau de ordin social (abuzurile proprietarilor
împotriva locuitorilor iobagi).
În tot acest interval a menŃinut legături cu personalităŃi importante ale vremii din
tot spaŃiul românesc. Pitarul C. Petrovici, profesor la Sfântul Sava, îl informa despre
amnistia celor închişi pentru conspiraŃia din 1840, despre venirea lui August Treboniu
Laurian la colegiu18. Într-o scrisoare adresată lui Mihail Kogălniceanu, îi recomanda ca
moldovenii să finanŃeze proiectul unei maşini moderne de tipărit, concepută de un
Kligel din Bratislava. Cu acel prilej, îl informa pe liderul opoziŃiei moldovene despre
mişcarea începută în Banat: „eu şi cu mine toŃi cei simŃitori din Ńinuturile austriano-
româneşti ne aflăm făcând oarecare bine socotită mişcare spre izbânda drepturilor
ierarhiei româneşti şi răzbunarea bisericii româneşti răsăritene din Dacia Cisalpiria care
prin uzurpativele vărsări a străinilor se află de tot dărăpănată şi cu care împreună legate
fiind şi drepturile neamului, acestea asemenea se află întunecate şi căzute”. Cere
ajutorul moldovenilor pentru susŃinerea mişcării, în primul rând al mitropolitului
Veniamin Costachi19.
Pentru a spori încrederea aderenŃilor săi, Murgu a construit inteligent imaginea
despre sine ca un personaj ascultat în cercurile imperiale. Prietenul său HerŃeg a
răspândit ştirea că Murgu „are vază şi intrare la împărat şi la unchiul împăratului şi la
toŃi ceilalŃi”20. Între partizanii săi din Lugoj exista un curent favorabil acŃiunii lui
Murgu. Ştefan Bercean scria în vara anului 1843 că „săracii învăŃători se ostenesc cu
comunităŃile împreună a face recursuri la a Sa Maiestate, că doară vor dobândi un
director român să-i poată câta ajuta şi lumina neamul românesc, că sârbii până acum
destul i-au Ńinut întru întuneric şi orbire....”21. Într-un concept de scrisoare destinată
unui prieten, îl întreba dacă clerul românesc din Banat era „într-atâta deşteptat ca să
simtă trebuinŃa unei obşteşti mişcări spre vindecarea relelor bisericii şi clerului
românesc .....”22. Ştefan Bercian la rândul său aprecia în vara anului 1843 că Murgu
dorea „mai mult decât ceruta privilegia să primim”, referindu-se la acŃiunea întreprinsă
la Viena pentru a obŃine rangul de oraş cu magistrat pentru Lugoj23. Murgu nu
împărtăşea întru totul poziŃia lugojenilor pentru privilegiile oraşului acuzându-le că
acestea aparŃineau vremurilor „varvarilor”. Drepturile românilor bănăŃeni evocate
anterior nu puteau fi anulate decât prin lege. Legea era un contract, iar bănăŃenii nu au
făcut nici un contract, „nici între noi, nici cu împărăŃia”. Nu recunoaşte legile
nemeşilor sârbo-muscăleşti24.
În toamna anului 1843 de la Viena, Murgu asigura pe unul din partizanii săi,
învăŃătorul Ilie Miescu, că a „deschis calea spre multe nădejdi ale patrioŃilor mei”, că
„acum este vremea de care trebuie să ne folosim”, chemându-i pe bănăŃeni la unitate şi
18 Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, FT. 927; f. 37-39.

19 Idem, f. 338-340.
20 Idem, f. 277-280.
21 Idem, f. 287-288.
22 Idem, f. 262-264.
23 Ştefan Bercian către E. Murgu, 25 august 1843, Idem, f. 251-254.
24 Idem, Murgu către Bercian, 3 septembrie 1843, f. 292-293.
19
ascultare de sfaturile lui. El îndemna românii la nesupunere faŃă ierarhia sârbă, faŃă de
sinodul bisericii sârbeşti, care nefiind reprezentativ, nu poate avea nici un drept asupra
bisericii româneşti. Îi sfătuia pe români să convoace propriul sinod pentru a alege
episcopul lor diecezan, asigurându-i de susŃinerea împăratului. Pentru a fi mai
convingător în faŃa susŃinătorilor bănăŃeni, mai ales în cererile repetate de susŃinere
financiară, Murgu insinua în scrisoare o cerere a românilor din Valahia pentru a se
întoarce în principat, declarând că este gata să jertfească interesele personale pentru a
susŃine la Viena cauza bănăŃenilor25.
Referitor la îndemnul lui Murgu de a convoca un sinod bisericesc al românilor,
separat de cel sârbesc, o parte dintre susŃinătorii săi, între care şi Maxim Pascu,
apreciau că era necesară în acest scop o înŃelegere „cu Ardealul, Bucovina şi cu
ceilalŃi”. În replică la această opinie, Murgu susŃinea că mişcarea aceasta avea o
conotaŃie politică, iar chestiunea bisericească „se Ńine de drepturile Ńării, a neamului şi a
bisericii”26. El propunea mai întâi câştigarea scaunelor diecezane, apoi să ia în discuŃie
problema mitropoliei române. Rămâne un capitol interesant pentru că, în 1843, Murgu
a exersat ceea ce va înfăptui practic la 1848, separaŃia ierarhică de biserica sârbă. În
toamna anului 1843, Murgu mai spera să obŃină funcŃia de director şcolar în Banat,
chiar dacă din Banat s-au înaintat şi alte candidaturi.
În toamna anului 1843, Murgu a fost şi reprezentantul comunei Fârliug la Curte,
fiind înzestrat cu plenipotenŃă din partea locuitorilor şi susŃinut material de către
comună. S-au păstrat scrisorile lui Ioan Başu cu Murgu, petiŃia comunei, îndemnurile
lui Murgu către Ńărani pentru a nu se supune proprietarilor locali şi autorităŃilor, care
au uzurpat drepturile lor. Într-o scrisoare către preotul comunei Teodor Caton, din
primăvara anului 1844, Murgu deplângea pasivitatea Ńăranilor, faptul că „mulŃimea
tace” şi accepta oprimarea. Îndemna pe locuitori să nu recunoască urbariul, fiind o
lege străină, legea Ńării fiind obiceiul locului. Preotul descria în termeni patetici
pasivitatea Ńăranilor, frica ce îi stăpânea, acreditând că satele din împrejurimi sunt gata
să se ridice, numai să vadă ceva progrese în cauza comunei Fârliug, ceea ce îl poate
transforma pe Murgu în „plenipotenŃiarul tuturor românilor din întregul comitat al
Craşovii”, iar peste doi ani toŃi românii îi vor urma şi „atunci începutul planului e
gata”27. Ilie Miescu, la rândul său, îl asigura pe Murgu de marea popularitate printre
locuitorii Banatului.
În vara anului 1844, tonul scrisorilor adresate de Murgu lugojenilor s-a radicalizat.
Cuvintele cheie ale scrisorilor erau norodul, glasul norodului, voinŃa obştească. El
îndemna pe Miescu să facă „să răsune glasul voinŃei publice”, să denunŃe autorităŃile
şcolare existente şi să ceară numirea unui director român, mai ales că împăratul a fost
convins de dreptatea cererilor bănăŃenilor. El îi încuraja invocând dreptul la întrunire,
pentru că o adunare pentru o treabă publică este un lucru sfânt: „voind a se înŃelege
25 Idem, Murgu către Miescu, 17 septembrie 1843, f. 334-337.

26 Idem, f. 851-853.
27 Dosarul conŃine scrisoarea lui I. Başu, Ńăran din Fârliug, către Murgu, 21 octombrie 1843; scrisoarea lui
Murgu către comuna Fârliug, 27 decembrie 1843; scrisoarea lui Ioan Başu către Murgu, 29 decembrie 1843;
scrisoarea lui Murgu către preotul comunei Fârliug, Teodor Canton, 10 martie 1844; scrisoare preotului
Caton către Murgu, 4 aprilie 1844; plenipotenŃa dată de comună lui Murgu, 24 februarie 1845; memoriul
comunei Fârliug trimis lui Murgu spre a fi înaintat la curte, 25 februarie 1845. Idem, f. 281, 285-286. 325-333,
350, 361-362, 568-569.
20
laolaltă se pot aduna unde, cum, câŃi şi de câte ori vor voi şi întru aceasta să nu aibă
sfială de nimeni.” „Glasul dar a poporului, glasul fiind al lui Dumnezeu”, trebuia făcut
cunoscut28.
În august 1844, A. MihuŃ dădea mai multe detalii despre mişcarea pentru directori
şcolari români. Memoriul adresat împăratului pentru susŃinerea unor români în
posturile vacante de directori şcolari a fost înaintat în 6 august 1844, fiind semnat de
„18 comunităŃi şi de o grămadă de preoŃi”. Există şi rezerve printre bănăŃeni pentru
radicalismul unor exprimări existente în memoriile redactate de Murgu, încât aceştia au
refuzat să le semneze29.
Arestarea lui Murgu în martie 1845 a declanşat reacŃia unor comune, ca de
exemplu Recaş, care au susŃinut caracterul legal al mişcării, faptul că a cerut
plenipotenŃe de la comune pentru numirea unui director român. Memoriul adresat
împăratului pomeneşte comunele Lugoj, Găvojdia, Jabăr30.
Toate documentele descrise de noi au constituit probe la interogatoriul luat lui E.
Murgu în octombrie şi decembrie 1845 la Pesta. Cel mai mult a fost acuzat
documentul Continuum politic şi epidemiştii şi ideile conŃinute în documentul care începea
cu cuvintele Ne deşteptăm, într-unul care începea cu sintagma A sosit vremea, redactate în
limba germană. Primele două conŃin ideile evocate anterior, despre al treilea Murgu
declara că a fost redactat de un francez, pe nume „Chateubriand” sau „Chatogiron” pe
care l-a întâlnit la Viena. Consulul francez în Moldova spunea că a cules datele de la un
Valian, probabil Vaillant. Documentul redactat în franceză a fost tradus în germană de
Eftimie Murgu, care a mai adăugat câteva idei. Documentul nu se păstrează între
actele confiscate de la Murgu, pe care le-am prezentat mai sus, ci se află la arhivele din
Viena31.
În aprilie 1845, după arestare, Sledinitzky, şeful poliŃiei din Viena a început să
culeagă informaŃii despre consecinŃele mişcării lui Murgu în Banat. Un prim raport din
Pesta, din 1846, afirma că Murgu a folosit în acŃiunea sa „un ton nebun de curajos”.
Îndemnând pe Ńărani la răscoală, afirma că „regele” ar fi doar un conducător, „care
împreună cu clerul şi nobilimea jefuieşte Ńăranii”, dar „aŃâŃarea” lui Murgu nu a ajuns
să se transforme într-o răscoală. Al doilea raport, din februarie 1847, redactat la
Timişoara, este mai amplu şi mai bogat în informaŃii. Acesta menŃiona că la început
Murgu s-a manifestat în cercuri mici de prieteni, „demni de încredere”, vorbind despre
autohtonia românilor şi despre originea lor romană. Sub pretextul că susŃinea unirea
bisericească a românilor din Banat a străbătut satele împreună cu preotul unit Ştefan
Bercean şi „căuta să acŃioneze în spirit revoluŃionar asupra poporului”. Informatorul
poliŃiei menŃiona că „otrava inoculată n-a avut urmări, întrucât ispititorul a fost
îndepărtat înainte ca aceasta să se poată răspândi pustiitor în jur”. El îl descria pe
Murgu ca un individ „dominat de ideea naŃionalităŃii române, pe care ar dori s-o vadă
declarată şi susŃinută prin independenŃa politică”.
28 E. Murgu către I. Miescu, 10 iulie 1844, Idem, f. 317-320.

29 A. MihuŃ către E. Murgu, 18 august 1844, Idem, f. 259 -261.
30 Idem, f. 536-542. Memoriul locuitorilor din Recaş, 18 aprilie 1845, menŃionează data arestării lui Murgu 27
martie.
31 Interogatoriul a fost publicat de Cornelia Bodea, 1848 la români, vol. I, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enci-
clopedică, 1982, p. 251-252. Sunt încriminate documentele menŃionate, dar şi corespondenŃe la care ne-am
referit mai sus.
21
Referatul înaintat de Sledinitzky împăratului despre „uneltirile răzvrătitoare” ale

lui Murgu, descrie ceea ce s-a întâmplat: „Sub pretextul revendicării unirii greco-
orientalilor, [a început] să activeze în unele regiuni ale Banatului, adevărata lui
străduinŃă fiind ca în localităŃile pe care le vizita să acŃioneze în spirit revoluŃionar
asupra poporului, să dovedească supuşilor persuasiune sofistică că în realitate ei sunt
stăpânii Ńării şi că sunt în drept să alunge nobilii şi autorităŃile camerale, să-şi aleagă
imediat un principe propriu din neamul vechi al dacilor.” Asigura pe împărat că nu a
avut nici o consecinŃă printre locuitori32.
Despre o componentă subterană a mişcării, comparabilă cu ceea ce s-a întâmplat
în 1840 în Valahia, avem prea puŃine informaŃii. Există câteva indicii pentru legături
conspirative cu grănicerii din regimentul de la Caransebeş, unii înrudiŃi cu el, unele
texte cifrate, fără a putea vorbi de o conspiraŃie de mari proporŃii de natură să dezvolte
o insurecŃie populară. InformaŃiile de care dispunem relevă doar o mişcare legală,
susŃinută la Viena pe lângă cercurile imperiale, în calitate de deputat al bănăŃenilor, tot
aşa cum a făcut-o Moise Nicoară între 1814–1817, pe care Murgu l-a cunoscut la Iaşi.
Deşi a dorit să transfere mişcarea din Valahia în Banat, a imitat mai degrabă acŃiunea
lui Moise Nicoară în problematica abordată – chestiunea directorilor şcolari, a
episcopilor români, abuzurile autorităŃilor şi ale proprietarilor de domenii, oprimarea
Ńăranilor şi în maniera de acŃiune la Viena ca deputat al comunelor.
Vicecomitele Caraşului îl acuza de născociri secrete şi planuri periculoase „spre
săparea naŃionalităŃii ungureşti, a constituŃiunii şi a statului; ideile lui cele pline de
fantazie se concentra întru a emancipa naŃionalitatea românilor... şi întru a întemeia un
stat românesc”.
Vukovits a declarat mai târziu că scopul agitaŃiei sale a fost „raportul dintre
proprietari şi iobagi”. După eliberarea lui Murgu din închisoare în 1848, directorul
fiscal a declarat că Murgu a fost arestat pentru răscularea poporului, descoperindu-se la
el scrisori care erau îndreptate în contra unităŃii Ńării ungureşti33. Spre deosebire de
Nicoară, a cărui ideologie s-a întemeiat pe dreptul natural, în cele mai radicale
exprimări, Murgu a combinat raŃionalitatea dreptului natural cu istorismul şcolii
germane a dreptului în tentativa de a legitima individualitatea Banatului şi neadecvarea
instituŃiilor instaurate după anexarea Banatului Regatului Ungariei.
EsenŃial mi se pare faptul că mişcarea din anii 1843–1845 a exersat, la o scară
redusă, ca tip de acŃiune politică, ideologie şi program manifestările românilor bănăŃeni
din 1848–1849, preliminând sub toate aspectele revoluŃia din Banat.
* Articolul de faŃă a apărut şi în „ConvieŃuire. Együttélés”, Revista românilor din Seghedin, 2006, 10, nr. 1–4, p. 39–54.
32 I. D. Suciu, Tiberiu MoŃ, „Eftimie Murgu”, p. 1116-1117.

33 G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, p. 124-125.
22
Între RevoluŃie şi Reformă.
Debutul şi caracteristicile regimului neoabsolutist
în Transilvania
Loránd L. Mádly
RevoluŃia de la 1848–1849, constituind evenimentul central şi cel mai important al

Europei secolului al XIX-lea, a determinat în mare măsură evoluŃiile care i-au
succedat, atât pe plan politic, cât şi economic, social ori mental. La scară europeană,
Transilvania a constituit în aceşti doi ani determinanŃi pentru evoluŃia sa, scena unor
întâmplări convulsive care au contrapus două entităŃi, în câmpul unor tensiuni care îşi
aveau sorgintea în procese şi evoluŃii istorice care evoluaseră anterior timp de câteva
secole.
Răspândirea focului RevoluŃiei, care cu o repeziciune uimitoare a ajuns prin Viena
şi Pesta în Transilvania, va pune în curând pe tapet marile întrebări care-şi vor căuta
rezolvarea în anii următori. Puternicul avânt al mişcării reformiste, prerevoluŃionare,
din Ungaria şi Transilvania, va duce la o întărire în aşa măsură a sentimentului naŃional
maghiar, încât se va pune chiar problema despărŃirii de Viena, nesocotindu-se în
cadrul acestui proces părerea majorităŃilor aparŃinând altor etnii. În acest context, în
care tensiunile sociale au jucat de asemenea un rol important, s-au creat bazele
devastatorului război civil.
Primăvara europeană a popoarelor va aduce pentru Transilvania şi maturizarea
deplină a mişcării naŃionale româneşti, care va dovedi prin adunările de la Blaj atât o
coeziune naŃională veritabilă, cât şi capacitatea de a lua decizii în mod colectiv,
elemente care îşi vor găsi dovada cea mai grăitoare tocmai în evenimentele care vor
urma.
Gravele conflicte care au avut loc în această parte a Europei au putut fi oprite
doar prin intervenŃia rusească, menită să pacifice Imperiul şi să readucă ordinea de
stat. Pentru Transilvania, conflictele armate s-au încheiat la 13 august 1849, rămânând
însă multe de făcut până când în această provincie a Imperiului se putea duce mai
departe o viaŃă normală.
Zecile de mii de victime, numeroasele sate devastate, agricultura şi industriile ră-
mase în paragină, exercitarea jurisdicŃiei sistată, încrederea locuitorilor unii într-alŃii
distrusă, datoriile provocate prin cheltuielile de război, costurile întreŃinerii armatei
ruseşti şi apoi o epizootie care s-a răspândit fulgerător – cam acesta era tabloul
Transilvaniei în toamna anului 1849. Şi noua administraŃie coordonată direct de la
Viena, condusă de către Ludwig von Wohlgemuth, militar de carieră, avea menirea nu
numai de a readuce pacea şi prosperitatea, ci şi de a implementa reforme în mai toate
domeniile vieŃii publice.
23
În toamna anului amintit, pe un fond general marcat de diferite speranŃe, a

început tranziŃia către regimul neoabsolutist, care va dura până în anul 1860. Chiar
dacă neoabsolutismul propriu-zis începe prin casarea ConstituŃiei imperiale la 31
decembrie 1851, deja acum se pot vedea clar trăsăturile principale ale regimului, care
vor rămâne constante pe toată durata sa.
Fundamentul reorganizării Imperiului după anul 1849 l-a constituit ConstituŃia
octroiată din luna martie a aceluiaşi an1. Acest document, chiar dacă a fost rezultatul
unui act unilateral de voinŃă din partea puterii, purta numeroase caracteristici
progresiste şi democratice. În primul rând consacra egala îndreptăŃire a naŃiunilor
(emiterea ConstituŃiei a reprezentat de fapt şi un răspuns oficial la pretenŃiile
revoluŃionarilor maghiari prin respingerea cererilor acestora, fapt care a determinat în
cele din urmă deciziile Dietei de la DebreŃin), care a fost considerat ca fiind tocmai
corolarul ei fiind ridicat la nivelul unei maxime a statului. Apoi, libera circulaŃie a
indivizilor pe toată întinderea Imperiului, inclusiv prin desfiinŃarea vămilor interne
reprezenta de asemenea un element progresist. În Transilvania, emiterea acestei
ConstituŃii a adus o mare uşurare mişcării naŃionale româneşti, ea conŃinând în
principiul egalei îndreptăŃiri şi o recunoaştere indirectă a drepturilor naŃiunii române.
Însă drumul spre punerea în practică a prevederilor constituŃionale s-a dovedit a fi
deosebit de dificil, turnura absolutistă care a început deja din anul 1850 punând în
vedere casarea acestui document fundamental; acest lucru nu i-a surprins pe
majoritatea contemporanilor, care erau conştienŃi de imposibilităŃile realizării
prevederilor actului fundamental, în condiŃiile în care statul ajunsese să fie guvernat
mai ales prin ordonanŃe de urgenŃă2.
Noul regim început după depunerea armelor la Şiria a întrunit toate caracteristicile
unui sistem militar şi poliŃienesc, ceea ce în fond, date fiind luptele de dinainte, este de
explicat, dar care totuşi a surprins pe mulŃi contemporani care nutreau speranŃe mai
liberale nutrite tocmai prin idealurile RevoluŃiei. Starea de asediu instituită încă în
timpul conflictelor a fost menŃinută multă vreme, Transilvania fiind una dintre
ultimele provincii unde această stare de asediu a fost desfiinŃată – şi aceasta doar spre
finele anului 1854.
Armata, şi în curând instituŃia militar-poliŃienească cea mai specifică neoabso-
lutismului – jandarmeria – exercitau un control tot mai extins asupra societăŃii, acest
lucru fiind uşor de întrevăzut şi din numeroasele documente ori rapoarte oficiale sau
secrete care descriu situaŃia din provincie. Controlul se exercita deci pe toate palierele,
mai ales în contextul în care autorităŃile se temeau de noi mişcări interne sau de
revenirea violentă a mişcărilor de insurgenŃă. Desigur, aici nu este vorba de bănuieli
nefondate, în condiŃiile în care emigraŃia revoluŃionară maghiară desfăşura în
străinătate o amplă activitate propagandistică, iar în interior se descopereau tot mai
multe activităŃi conspirative (1851–1854: extinderea şi lichidarea conspiraŃiei Makk-
Gál, cu activitate puternică în Transilvania; 1852: atentatul eşuat al lui Noszlopy
Gáspár; 1853: revolta de la Milano şi atentatul comis la Viena de către Libényi János
contra împăratului).
1 ConstituŃia, numită „Patenta imperială din 4 martie 1849, conŃinând constituŃia imperială a Imperiului
Austriac” a fost publicată în Reichsgesetzblatt (Buletinul legilor), 1849, nr. 150, p. 151.
2 Anton Springer, Geschichte Österreichs seit dem Wiener Frieden 1809, vol. II., Leipzig, 1865, p. 767.
24
LORÁND L. MÁDLY, ÎNTRE REVOLUłIE ŞI REFORMĂ...
Regimului sever al ordinii publice i s-a adăugat şi unul pe măsură pe plan fiscal.
Cu toate progresele pe calea reformelor, deceniul absolutist rămâne unul dintre cele
mai „fiscalizate” regimuri ale epocii moderne, date fiind nevoile financiare crescute ale
aparatului de stat; pe de altă parte sistemul fiscal, reglementat iniŃial prin „provizoriul
fiscal”3 a fost mult mai just decât în regimurile politice anterioare (mai ales prin
impunerea nobilimii şi prin imparŃialitatea „finanŃilor” – a agenŃilor fiscali)4. Însă, până
la demilitarizarea parŃială a provinciei şi implementarea unor măsuri economice cu
caracter definitiv, date fiind şi rechiziŃiile militare, preŃurile s-au aflat într-o creştere
continuă, o evoluŃie deosebit de razantă înregistrând preŃul lemnelor de foc.
Precum pe întinderea întregului Imperiu, şi în Transilvania au fost implementate
comisiile de purificare, care aveau menirea de a clarifica rolul participanŃilor în
mişcările din anii 1848–49; în urma cercetărilor întreprinse au avut loc şi numeroase
condamnări ale participanŃilor la insurgenŃa armată5.
După întreprinderea primelor măsuri de pacificare şi restabilire a ordinii publice,
una dintre cele mai importante reglementări a fost împărŃirea politico-administrativă a
Transilvaniei; aceasta avea un rol important fiindcă trebuia să furnizeze bazele unei
administraŃii cât mai eficiente, dar trebuia să elimine şi eventualele divergenŃe în
interiorul provinciei. Între acestea, încă la începutul funcŃionării sale ca guvernator
militar şi civil, Wohlgemuth a intuit corect tensiunile româno-săseşti în jurul
constituirii unei Ńări de coroană separate, care constituia baza revendicărilor politice ale
saşilor ardeleni, care, asemenea românilor, au avut o poziŃie loială faŃă de împărat în
anii 1848–496.
ÎmpărŃirea administrativă trebuia aşadar, în primul rând, să aibă la bază egala
îndreptăŃire a naŃiunilor, care în Transilvania se punea acum în forma unei ecuaŃii
tripartite. Maghiarii din Transilvania, care mai ales prin nobilime au luat parte în mare
măsură la mişcarea insurecŃională, cunoscută şi sub denumirea de „luptă de eliberare”
(szabadságharc), au trecut în aceşti ani la politica rezistenŃei pasive, devenită oficială în
anul 1850, care constituia atât o nerecunoaştere cât şi un boicot tacit al noului regim;
aceasta se întâmpla mai ales sub impresia politicii de retorsiune dusă de către statul
austriac contra celor care au participat la mişcarea revoluŃionară. Această rezistenŃă
pasivă însă va contribui la o întărire a sentimentului naŃional maghiar şi la o relativă
pierdere a contactului acestuia şi a reprezentanŃilor săi faŃă cu realitatea, fenomen ale
cărui urmări se vor putea observa clar în măsurile luate din momentul în care
nobilimea-burghezia maghiară vor recâştiga controlul politic, începând din anul 1861,
întărindu-se apoi, cu numeroase suişuri şi coborâşuri, începând cu anul 1867.
Transilvania a fost împărŃită în septembrie 1849 în şase districte militare şi civile,
cum suna denumirea oficială a acestora, coordonate din noua capitală a Transilvaniei,
Sibiul. Districtele Albei Iulia, Clujului, Sibiului, Odorheiului, Reteagului şi Făgăraşului
urmau să constituie un întreg administrativ funcŃional. Aceste entităŃi urmăreau, în
3 Eugen v. Friedenfels, Joseph Bedeus von Scharberg. Beiträge zur Zeitgeschichte Siebenbürgens im 19. Jahrhundert, Viena,
1877, p. 148.
4 Siebenbürger Bote, nr. 148/29 octombrie 1849, privitor la mărirea unor impozite.
5 Ibidem, nr. 130 din 28 septembrie 1849; George BariŃ, PărŃi alese din istoria Transilvaniei, vol. II, Braşov, 1994,
p. 598.
6 Aceasta reiese clar dintr-un raport al guvernatorului către ministerul de interne; vezi Haus- Hof- und
Staatsarchiv (în continuare HHStA), Kabinettskanzlei, cutia 16, nr. 4847/1849, f. 661.
25
delimitarea lor, să servească unor raŃiuni militare, dar diviziunea s-a făcut luându-se în
calcul şi echilibrul dintre cele trei naŃiuni transilvănene7. Totuşi, un statut deosebit avea
districtul Sibiului, al cărui caracter săsesc era recunoscut prin denumirea de
„Sachsenland” – Ńară săsească, pe care o mai purta, şi pe teritoriul căruia a fost păstrată
până la începutul anului 1853 tradiŃionala organizare săsească în scaune şi comitate,
împreună cu vechii funcŃionari, în condiŃiile în care celelalte districte au fost
subîmpărŃite în cercuri şi subcercuri, primind practic structura specifică a
administraŃiei austriece. Noua reglementare administrativă coincidea cu desfiinŃarea
tuturor comitetelor revoluŃionare şi cu dezarmarea efectivelor naŃionale existente
(legiunile româneşti şi unităŃile săseşti)8, proces de dezarmare care va culmina ulterior
prin desfiinŃarea regimentelor de graniŃă.
Aceste drepturi colective deosebite pentru saşii ardeleni au fost acordate de fapt
pe baza mai multor raŃiuni de ordin politico-pragmatic, care nu trebuie trecute cu
vederea. IntelighenŃia săsească, cea mai numeroasă din Transilvania raportat la
ponderea acestui mic contingent de populaŃie, purta o loialitate tradiŃională faŃă de
Casa de Austria, care vedea în acest grup un teren propice de recrutare a funcŃionarilor
având limba maternă germană, pentru aparatul de stat. De asemenea, saşii ardeleni îşi
întemeiau existenŃa colectivă pe unele privilegii avându-şi rădăcinile în dreptul feudal,
care începuseră să se erodeze încă din epoca împărătesei Maria Tereza şi mai ales a lui
Iosif al II-lea, care a şi făcut primele limitări masive ale acestora; deci saşii aveau
nevoie de protecŃia acestor drepturi colective, pe care le vedeau cel mai bine asigurate
prin loialitatea faŃă de Viena (cel mai bun tablou ne este oferit de discuŃiile din jurul
achiesării sau nu la Uniunea cu Ungaria în anul 1848)9. ImportanŃa punctului de vedere
săsesc pentru autorităŃile austriece se poate întrevedea şi din faptul că împărŃirea
administrativă s-a făcut luându-se în calcul mai ales aceste propuneri, şi aproape deloc
pe cele româneşti10, ceea ce va cauza implicit şi numeroase neînŃelegeri izvorâte din
înglobarea, considerată iniŃial provizorie şi administrativă, a numeroase sate româneşti
în componenŃa districtului Sibiului.
Un alt factor era şi faptul că capitala provincială se afla în districtul Sibiului, oraş
şi district dominat politic şi economic de către patriciatul săsesc; satisfacerea în bună
parte a pretenŃiilor acestora asigura buna inserŃie a aparatului coordonat de la Viena în
ambianŃa locală, însă expunea pe reprezentanŃii acestora influenŃei masive din partea
reprezentanŃilor saşi, fapt de care aceştia s-au plâns în repetate rânduri.
Pentru românii ardeleni, care au dovedit atâta ataşament faŃă de împărat în cei doi
ani tumultuoşi ai RevoluŃiei, noua turnură a inaugurat o epocă de schimbări. În primul
rând, proclamarea egalei îndreptăŃiri a tuturor naŃiunilor a însemnat implicit recunoaşterea
ca naŃiune, care nu avea practic nici o şansă a fi acordată anterior de către nobilime. Prin
scoaterea din vigoare a vechii legislaŃii, încă de sorginte feudală, care nominaliza exact
7 Propunerea guvernatorului privind împărŃirea, precum şi motivele care au stat la baza acesteia şi decizia
imperială în acest sens se găsesc în Magyar Országos Levéltár, D-3, Akten Siebenbürgen, nr. 20080/1849, f. 9
şi în HHStA, MR-Akten, 4946/1849 (propunerile au fost făcute pe 15 septembrie 1849).
8 George BariŃ, op. cit., p. 589.
9 Fapt recunoscut atât de către autorităŃi, cât şi de către reprezentanŃii saşilor ardeleni; vezi raportul comitelui
Salmen în Allgemeines Verwaltungsarchiv (AVA), Innenministerium, Präsidialakten, cutia 67, nr. 2714/31
martie 1851.
10 Mişcarea NaŃională a Românilor din Transilvania, vol. I., Cluj-Napoca, 1996, p. 11.
26
naŃiunile şi religiile recepte, eforturile duse pentru înarticularea naŃiunii române au

cedat locul altor demersuri importante; însă această binefacere nu a durat foarte mult,
restituŃiile politico-naŃionale care au urmat anului 1860 readucând iarăşi în actualitate
această recunoaştere naŃională prin legea fundamentală.
Un alt element pozitiv, considerat a fi unul dintre cele mai importante de către
contemporani – desigur pe lângă desfiinŃarea iobăgiei întreprinsă întâi prin ordonanŃe
de urgenŃă şi reglementată legal prin patenta din 1854 – a fost şi numirea unui număr
mare de funcŃionari români în aparatul administrativ, de fapt a unui număr fără
precedent în istoria Transilvaniei de până atunci, care conferea naŃiunii române dreptul
de a se reprezenta prin intelighenŃia sa în viaŃa publică.
Conform intuiŃiei guvernatorului Wohlgemuth, una dintre principalele probleme
transilvănene avea să devină clivajul dintre locuitorii români şi saşi, în principal pe
pământul crăiesc, care va deveni obiectul unor dispute de ordin politic, purtate în
forma lor cea mai înverşunată în cadrul deputăŃiilor trimise de către reprezentanŃii
ambelor naŃiuni la Viena. Un rol la fel de însemnat a jucat şi presa, care a devenit
terenul predilect al acestor dispute11.
Dealtfel, primii ani ai deceniului neoabsolutist, practic până la îngrădirea libertăŃilor
civice şi a celui de exprimare, au fost în mare măsură caracterizaŃi de fenomenul
petiŃionar şi de prezenŃa unor deputăŃii (delegaŃii) masive la Viena, pentru a transmite
acolo revendicările din teritoriu. O altă cale pe care factorii de decizie obŃineau
informaŃii valoroase erau „oamenii de încredere” (Vertrauensmänner) chemaŃi în
capitala imperială încă din timpul RevoluŃiei, şi care luau parte la dezbaterile din cadrul
ministerelor privind reorganizările şi măsurile ce urmau a se întreprinde. În cele din
urmă, numărul mare al acestor reprezentanŃi, însoŃit de conflictele intrinseci, dar şi
modul direct în care aceştia transmiteau mesajele lor, au diluat oarecum imaginea
acestora înaintea autorităŃilor din capitala Imperiului, cum se poate lesne urmări în
evoluŃia deputăŃiei săseşti din anii 1850–1851. În orice caz, această deputăŃie săsească a
ajuns să exercite pe numeroase căi o influenŃă asupra a numeroşi funcŃionari superiori,
reuşind într-o anume măsură să discrediteze delegaŃia românească, care, la rândul ei,
transmitea la Viena detaliile unor realităŃi îngrijorătoare şi prea puŃin cunoscute acolo.
Rolul celor două delegaŃii masive la Viena a fost însă foarte important în con-
fruntările de idei, dar mai ales în cunoaşterea „alterităŃii” transilvane de către funcŃionarii
superiori, care aveau să audă cel puŃin două versiuni ale realităŃilor de la faŃa locului,
putând lua decizii mai realiste. Pentru români mai ales, debutul noului regim nu a
însemnat, după sacrificiile anilor 1848–49, sfârşitul unei perioade dezavantajoase, ci
începutul unui nou drum pe care trebuiau să se arate Vienei, noului centru de putere,
cu toate păsurile ilustrând nevoile acumulate într-un timp atât de îndelungat12.
Pentru a ne imagina amploarea demersului petiŃionar românesc din aceşti ani încă
liberi din punct de vedere politic, trebuie subliniat numărul de 278 de împuterniciri din
partea diferitelor sate pentru susŃinerea deputăŃiei vieneze care la un moment dat a
ajuns să numere 37 de membri13.

12 Mişcarea NaŃională a Românilor din Transilvania între 1948-1919,, vol. I, Cluj-Napoca, FundaŃia Culturală
Română, Centrul de Studii Transilvane, 1996, p. 7 (studiul introductiv).
13 Ibidem, p. 9, 13.
27
Dacă din perspectiva mişcării naŃionale româneşti (şi nu numai) doleanŃele

politice au fost prea puŃin luate în seamă, considerându-se până la urmă chiar
indezirabilă prezenŃa membrilor deputăŃiei la Viena, pe plan bisericesc s-au înregistrat
unele progrese semnificative, care trebuie subliniate mai ales pe fondul împletirii
mişcării naŃionale cu susŃinerea din partea Bisericilor a acestor eforturi; aceasta se
întâmpla la acea vreme din cauza lipsei unor instituŃii politice reprezentative
permanente pentru românii ardeleni (cum era de exemplu Universitatea săsească),
situaŃie în care Bisericile, dispunând de o reŃea socială vastă şi cuprinzând o bună parte
a intelighenŃiei, au ajuns în mod firesc să preia această funcŃie, pe lângă reprezentanŃa
populară directă, manifestată prin numeroasele semnături şi plenipotenŃe, provenind
din centrele mişcării naŃionale dar şi din cele mai îndepărtate sate, care însoŃeau
numeroasele petiŃii ale acestei perioade14.
În decembrie 1850, autorităŃile au recunoscut oficial Mitropolia Unită din Blaj,
înfinŃându-se şi episcopiile de la Gherla şi Lugoj; acest mare pas înainte pentru
Biserica Unită a reprezentat un câştig important şi pe calea mişcării naŃionale, inclusiv
prin recunoaşterea Blajului ca centru al acesteia, ceea ce s-a dovedit a fi de atâtea ori în
anii RevoluŃiei. Un alt eveniment important a fost retragerea, sau mai bine spus,
eliminarea episcopului Leményi din fruntea Bisericii Unite; în primăvara anului 1850,
acesta a fost somat de către guvernator să renunŃe la scaunul episcopal, singura
motivaŃie fiind afirmaŃia că a pierdut încrederea credincioşilor. Episcopul se va retrage
astfel, plecând la Viena, unde va sta până în momentul morŃii sale, în anul 1861.
Această măsură a autorităŃilor avea ca scop eliminarea ierarhilor care au avut mai mult
sau mai puŃin de-a face cu mişcările revoluŃionare, aceeaşi soartă având şi numeroşi
episcopi romano-catolici15.
Biserica Ortodoxă însă a trebuit, în condiŃii desigur mai favorabile ca înainte, să
continue demersurile care aveau ca scop desprinderea ierarhică de mitropolia din
Karlowitz, care urmau a se finaliza doar mai târziu16. Astfel, putem parŃial concluziona
că deceniul neoabsolutist, cu toate că nu a adus niciunei naŃiuni transilvănene
realizarea doleanŃelor politice, a însemnat un pas înainte cel puŃin pe tărâmul
bisericesc, fără însă a uita imensele progrese înregistrate pe plan economic şi social.
Un element negativ în percepŃia românilor, mai ales din perspectiva mişcării
naŃionale, a fost acuzaŃia de tendinŃe daco-româniste în cadrul intelighenŃiei, relativ
prezentă în documentele oficiale, dar şi în campaniile de denigrare din perioada
conflictelor dintre deputăŃii. Punctul de pornire a fost idealul creerii unei provincii
româneşti în cadrul Imperiului, însă această doleanŃă nu corespundea ConstituŃiei
imperiale17, fiind considerată nelegală de către autorităŃi, mai ales în contextul
agitaŃiilor în creştere în interiorul şi exteriorul Monarhiei. Legăturile tot mai strânse cu
intelighenŃia românească de dincolo de CarpaŃi era de asemenea văzută cu suspiciune
de către autorităŃi, acestea intuind cel mai des intenŃii de agitaŃie în spatele acestora.
14 Ibidem, p. 17; A. Springer, op. cit., p. 770.

16 Mişcarea NaŃională a Românilor din Transilvania, vol. I, p. 8. Comparativ, putem aminti că şi pentru saşii ardeleni,
deceniul neoabsolutist a fost mai degrabă favorabil progreselor înregistrate de statutul Bisericii Evanghelice.
17 Ibidem, p. 13.
28
Însă, speranŃele de început urmau să fie măturate nu numai prin nerealizarea

doleanŃelor şi trecerea sistematică la un regim neoabsolutist; numeroşi fruntaşi români,
lăudaŃi iniŃial de către autorităŃi pentru loialitatea lor, au început să fie suspectaŃi,
urmăriŃi şi chiar arestaŃi18. Este posibil ca din momentul refuzării decoraŃiilor
imperiale, considerat un gest de-a dreptul scandalos la Viena, aceştia să fi fost brusc
priviŃi dintr-un alt unghi decât înainte, accentuând temerile autorităŃilor faŃă de noi
izbucniri, în contextul în care agitaŃiile externe creşteau în intensitate iar contactele
dintre revoluŃionarii români de dincoace şi dincolo de CarpaŃi pe de o parte, pe de alta
contactele acestora cu persoane ostile Imperiului aflate în străinătate (inclusiv cu
emigraŃia revoluŃionară maghiară) alimentau alte temeri vis-a-vis de mişcarea daco-
românistă, văzută tot mai mult ca fiind ostilă Imperiului. Această atmosferă de agitaŃie
a autorităŃilor, sub impresia numeroaselor conspiraŃii şi mişcări existente, care în loc să
se atenueze, va cunoaşte un apogeu în jurul anului 1857, reiese în plenitudinea sa din
documentele „biroului de informaŃii” pentru această întreagă perioadă19.
Pentru Avram Iancu, una dintre figurile fundamentale ale anilor 1848–49 din
Transilvania, tocmai această cotitură politică va aduce schimbările dramatice în viaŃa
sa. Încheindu-şi prima fază a activităŃii ca delegat de fapt prin expulzarea sa din Viena,
va acŃiona în anul 1852 ca avocat a unsprezece sate din Apuseni contra fiscului, care
ridica pretenŃii asupra pădurilor comunale; în această calitate, considerat oponent al
regimului, va fi închis şi maltratat, moment din care personalitatea sa – de fapt aceea
a unui intelectual sensibil – începând să se frângă sub impactul decepŃiilor
postrevoluŃionare.
Revenind la guvernatorul Wohlgemuth, o a doua intuiŃie a sa devenea realitate în
anii 1852–1853, prin neacordarea pretenŃiilor politice saşilor ardeleni; în acest caz se
poate considera că vocea timpului, importanŃa reformelor adecvate a făcut ca
privilegiile săseşti, fondate pe un sistem juridic feudal, să capete o pondere
nesemnificativă în noul edificiu al dreptului public, în ciuda acordării şi consacrării
acestora în documente imperiale din anul 1848 sau prin ConstituŃia din martie 1849.
Cu toate că acest pas a reprezentat o lovitură grea adusă existenŃei politice colective a
naŃiunii săseşti, care va înregistra astfel încă o cădere pe traiectoria descendentă
începută în secolul al XVIII-lea, noua „nivelare” politică a Transilvaniei va permite cu
atât mai mult punerea în practică a reformelor preconizate de către politica imperială.
Aceste reforme, prin implementarea lor temeinică, urmau să asigure racordarea
Transilvaniei la Europa modernă, ca parte a unuia dintre cele mai mari şi mai puternice
state de pe continent.
În cele din urmă, etapa de trecere, marcată prin aşa-numitul „provizorat” urma să
se încheie, fiind succedată de „Definitivum”, un sistem politic, administrativ şi juridic
care consacra o nivelare definitivă a întregii Transilvanii, prin structuri care nu mai
Ńineau cont de nici o specificitate istorică. Prin aceasta, Transilvania devenea una
dintre provinciile întinsului Imperiu, în care deseori funcŃionarii „străini”, aduşi din
alte părŃi ale Monarhiei aveau un cuvânt important de spus. Această uniformizare avea
18 Vezi George BariŃ, op. cit., p. 609.

19 Este vorba de fapt de cuprinzătoarea arhivă a poliŃiei secrete a Imperiului. Vezi HHStA, Informationsbüro, A-
Akten şi BM-Akten pentru perioada 1849-1860 (an după care activitatea acestui organ va cunoaşte desigur o
nouă intensificare).
29
să-şi găsească însă una dintre expresiile fundamentale în introducerea Codurilor civil şi
penal austriece, care au însemnat de asemenea un pas înainte pe calea modernizării
provinciei.
În concluzie, deceniul neoabsolutist, ca o epocă de schimbări majore în toate
domeniile, a fost un sistem caracterizat de realizări dar şi de neajunsuri. În primul rând
trebuie constatat faptul că specificităŃile naŃionale precum şi mişcările care aveau ca
scop realizarea acestora, au fost sacrificate practic în beneficiul vastului program de
reforme. Încă în primii ani se pare că aceste mişcări, care provocau autorităŃilor mai
mult îngrijorare din cauza neliniştii generale ce o puteau cauza, putând chiar periclita
stabilitatea regimului în întreg Imperiul, au început să apară tot mai mult ca
indezirabile. Iar reprezentanŃii acestor autorităŃi au considerat că desfiinŃarea iobăgiei,
construirea drumurilor, uniformizarea legislativă, stimularea comerŃului şi a meseriilor,
erau mai importante decât disputele în jurul delimitării districtelor româneşti, realizarea
disputatei Ńări de coroană săseşti sau rezistenŃa pasivă a nobilimii maghiare.
În complexa dinamică a evoluŃiilor acestei perioade, tocmai aceste ultime elemente,
reprimate şi neglijate, au început să-şi arate efectele, mai cu seamă după finele
deceniului neoabsolutist – un regim şi un sistem, care în cele din urmă s-a arătat a fi
mult prea complicat şi costisitor. În cele din urmă, acest sistem, simbolizat prin figura
ministrului de interne Alexander Bach, avea să se prăbuşească sub propria sa greutate,
făcând loc unui regim mai liberal, în care locul primordial în Imperiu urma să revină
iarăşi naŃiunilor componente, chemate acum să-şi croiască singure destinele într-un
context nou, care avea să reînvie o mică parte din atmosfera anului 1848.
30
Problematica naŃională din Transilvania
reflectată în corespondenŃa diplomatică austriacă.
Cazul misiunii şi al consulatului austriac din Bucureşti
Loránd L. Mádly
RelaŃiile diplomatice, constituind o componentă esenŃială a activităŃii politice a

oricărui stat, au avut o deosebită importanŃă pentru Imperiul Habsburgic, mai ales din
prisma relaŃiilor cu vecinii estici. Tocmai de aceea, intenŃia de a stabili relaŃii
diplomatice constante cu Bucureştiul este de dată mai veche – prima misiune
diplomatică (Gesandschaft) fiind înfiinŃată aici în anul 1833, într-un moment în care
Viena întrevedea deja multe oportunităŃi în relaŃiile cu statele aflate la răsărit de
frontierele sale.
Peste toate dificultăŃile binecunoscute care se prezentau în acest spaŃiu geografic,
problematica naŃională transilvăneană a început să capete o nouă importanŃă, în
creştere începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Faptul că Transilvania avea
o populaŃie românească majoritară, având legături puternice cu conaŃionalii de dincolo
de CarpaŃi, constituia o preocupare pentru guvernul vienez. Dacă această problematică
era, în primele decenii de după revoluŃia paşoptistă, estompată de imaginea pozitivă pe
care o aveau românii ardeleni prin implicarea lor în evenimentele anilor 1848–1849,
situaŃia avea să se schimbe semnificativ după anul 1867, când se va constata nu numai
creşterea în amploare a activităŃii mişcărilor naŃionale ca protest faŃă de schimbările
politice care au avut loc (componenta antidualistă), ci şi efectele preluării într-o mare
măsură a influenŃei politicii externe din zonă de către Budapesta, prin tendinŃe politice
care priveau cel puŃin cu scepticism, dacă nu chiar cu o opoziŃie crescândă mişcarea
naŃională românească, care se orienta tot mai mult către România.
Mişcarea naŃională românească şi implicit statutul românilor ardeleni au constituit,
în toate aceste decenii, un punct deosebit de dificil în relaŃiile României cu Austro-
Ungaria, relaŃii determinate direct atât de contextul internaŃional ori regional variabil,
cât şi de influenŃa curentelor politice aflate la putere în ambele Ńări. În acest context se
remarcă acutizarea problemei către finele secolului al 20-lea, marcată mai ales prin
activitatea baronului Bánffy Dezsı, prin poziŃia intransigentă a acesuia faŃă de
problematica naŃională amintită. Totodată, această perioadă era marcată de o situaŃie
interesantă, dat fiind că România se străduia să întreŃină relaŃii bune cu Austro-
Ungaria, inclusiv prin calitatea sa de membru al Triplei AlianŃe începând din anul
18831. În cadrul acestui acord, partea austro-ungară a încercat să determine Bucureştiul
1 Die Habsburgermonarchie 1848-1918 [ed. A. Wandruszka şi P. Urbanitsch], vol. VI/2, Viena 1993, p. 308-309.
Acordul a rămas secret, niciuna din părŃi neluând atitudine oficială faŃă de acesta. Pactul a fost ulterior
prelungit, în anii 1896 şi 1902. Privitor la rolul mişcării naŃionale româneşti în evoluŃia raporturilor
diplomatice dintre România şi Austro-Ungaria, cea mai complexă lucrare în momentul de faŃă este Gerald
Volkmer, „Die Siebenbürgische Frage. Der Einfluss der rumänischen Nationalbewegung auf die diplomatischen
Beziehungen zwischen Österreich-Ungarn und Rumänien”, în Studia Transylvanica 31, Köln-Weimar-Wien,
31
să renunŃe la sprijinirea mişcării naŃionale româneşti din Transilvania, ceea ce I. C.

Brătianu nu a acceptat în cadrul tratativelor2.
O sursă inedită şi interesantă a studierii relaŃiilor dintre Viena şi Bucureşti o
constituie arhiva misiunii şi consulatului general austriac din Bucureşti, păstrată în
Arhivele NaŃionale din Viena (Haus- Hof- und Staatsarchiv), arhivă relativ cuprin-
zătoare care conŃine în principal rapoarte diplomatice întocmite de către trimişii
Vienei, alături de documente (originale şi copii) în anexă.
Dacă încercăm să întrezărim din documentele păstrate aici modul în care
diplomaŃia austro-ungară privea problematica naŃională a Transilvaniei în contextul
politicii externe (şi nu numai) a Bucureştiului, vom constata imediat câtă importanŃă
aveau combinaŃiile politice ale Bucureştiului în viziunea diplomaŃilor austro-ungari,
dar, pentru anii guvernării sale, vom observa şi interesul foarte puternic al premierului
Bánffy faŃă de toate aceste chestiuni, prin interpelările sale, sau prin descrieri/rapoarte
ale situaŃiei, întocmite pe baza unor informaŃii obŃinute personal.
Astfel, într-un raport din către contele Goluchowsky3 la 13 decembrie 18964,
baronul Bánffy, lasă să se întrevadă preocupările sale, mai ales faŃă de activitatea
premierului/ministrului de externe Sturdza5 şi a lui Take Ionescu, amândoi aflaŃi în
acel moment în străinătate, mai ales cel din urmă care încerca în Anglia „să obŃină un
public european pentru românii din Ungaria”, fiind şi cea mai vizitată personalitate de
către reprezentanŃii celor din urmă. Subliniind că Take Ionescu nu acorda problemei
naŃionale o importanŃă mai mare decât ceilalŃi politicieni ai Bucureştiului, premierul
concluziona că este vorba mai mult de calcule politice pentru câştigarea de avantaje, în
condiŃiile în care „problema transilvăneană dă micului stat România posibilitatea de
a-şi exprima valoarea prieteniei faŃă de marele său vecin şi de a obŃine avantaje din
această situaŃie”. În nota sa de observaŃie, ministrul de externe austriac sublinia că era
necesară obişnuirea cu ideea intensificării acŃiunilor politice-naŃionale, însă se putea
obŃine şi un modus vivendi. Interesul atât al premierului Bánffy, cât şi al
plenipotenŃiarului Goluchowsky trebuie însă interpretat şi în contextul impresiei ample
făcute de mişcarea memorandistă asupra întregii Monarhii dualiste6.
Tot la finele anului 1896, rapoartele premierului Bánffy au continuat să curgă spre
Viena, conŃinând unele detalii interesante. Comparând problema naŃională românească
cu cea a creştinilor din Turcia (raportul 1543/ME), ilustra iarăşi aportul politicienilor
bucureşteni: Sturdza nu şi-a întrerupt legăturile cu reprezentanŃii radicali ai mişcării
naŃionale (Nationalitätsultras), care s-au pus în legătură şi cu Take Ionescu, care era
dealtfel şi un delegat al Bucureştiului pentru supravegherea şi influenŃarea pozitivă a
presei vestice. În viziunea lui Bánffy, scopul radicalilor transilvăneni era ridicarea
problemei naŃionale deasupra celorlalte probleme politice, în consonanŃă cu tendinŃa
Böhlau, 2004; vezi şi Nicolae Cazan, „Tratatul secret de alianŃă între România şi Austro-Ungaria (1883)”, în
Revista Română de Studii InternaŃionale, VII, 1973, p. 175-194.
2 Ibidem, p. 310
3 Contele Agenor Goluchovsky junior (1849-1921); între 1887-1893 trimis plenipotenŃiar la Bucureşti, între
1895-1906 ministru de externe comun al Austro-Ungariei.
4 Haus-, Hof-, und Staatsarchiv Viena (în continuare HHStA), GesBuk, Ktn. 1.
5 Dimitrie A. Sturdza (1833-1914) a fost prim-ministru între 15 octombrie 1895-2 decembrie 1896 şi 12 aprilie
1897-23 aprilie 1899 şi ministru de externe între 4 octombrie 1895-21 noiembrie 1896 şi 31 martie 1897-30
martie 1899 (în perioada acoperită de acest studiu)
6 Die Habsburgermonarchie, p. 312.
32
LORÁND L. MÁDLY, PROBLEMATICA NAȚIONALĂ DIN TRANSILVANIA...
Ligii naŃionalităŃilor de a răsturna dualismul. Privitor la oamenii politici din România, se

bănuia implicarea lui V. A. Urechia (vicepreşedintele Senatului), şi a premierului de
atunci, P. S. Aurelianu, care provenea din Transilvania şi era bănuit a fi membru al Ligii
culturale. În raportul următor7 premierul se concentra mai ales asupra implicării lui
Sturdza în chestiunea românilor ardeleni, prin contactele sale strânse cu „agitatorii” Brote,
Albini, Mangra şi Russu-Şirianu, ultimul urmând să iniŃieze publicarea unui periodic,
finanŃat de către diferite instituŃii bancare, la care şi Mangra urma să devină redactor,
urmând, în acest context, şi redactarea unui memoriu către împărat pentru a provoca
guvernul de la Budapesta.
Rapoartele diplomatice propriu-zise erau completate prin „rapoarte de presă”,
care alături de comentarii erau însoŃite şi de articolele respective, decupate şi inserate
în cuprinsul actelor. Monitorizarea apariŃiilor de presă constituia astfel o sursă bogată
de informaŃii şi atitudini, în funcŃie de care se puteu orienta decidenŃii în politica
externă; ziarele aveau şi caracterizări scurte, repetate deseori alături de titlu: Drapelul
tinerilor liberali era considerat un exponent al „şovinismului naŃional” iar Epoca era
catalogată ca fiind „conservativ-şovină”.
După o pauză în care nu au mai avut loc relatări relevante, toamna anului 1897
aduce rapoartele privind vizita cuplului regal român la Budapesta. La 2 octombrie
1897, Goluchowsky raporta de la Sinaia că Sturdza era mulŃumit şi chiar recunoscător
faŃă de primirea regelui în capitala Ungariei8 (mai ales pentru toastul rostit de împărat
în care sublinia înŃelepciunea regelui şi aprecia realizările culturale ale României), însă
completa că în Ungaria, care a primit atât de multe concesii până acum, presa poartă o
parte din vină în încurajarea şovinismului: mai ales Budapesti Hirlap şi Pester Lloyd
subliniind că vizita regală a însemnat renunŃarea la o opoziŃie naŃională în
Transilvania9.
Următorul raport al lui Goluchowsky din Bucureşti, 16 noiembrie 1897, prezenta
acutizarea tensiunilor în jurul problemei naŃionale transilvănene („Febra naŃională”).
„Liga damelor” coordonată de Zoe Sturdza făcea colecte pentru românii ardeleni, iar
soŃiile a numeroşi preoŃi transilvăneni erau la Bucureşti şi solicitau, pe baza unor
adeverinŃe de pauperitate, ajutor pentru biserici. Chiar şi băncile (aici este amintită
Banca Poporului), anunŃau planuri de solidaritate, de exemplu prin concesii făcute
membrilor Ligii culturale.
Sfârşitul anului 1897 a fost marcat de protestele faŃă de emiterea legii privind
denumirile localităŃilor; la Bucureşti a avut loc, la 28 decembrie 1897 o astfel de
adunare sub coordonarea preşedintelui Vlădescu a Ligii culturale, la care a fost prezent
şi Andrei Mureşanu din Transilvania. Următoarele rapoarte ale lui Goluchowsky au
privit activitatea Ligii culturale – care după o perioadă mai dificilă şi-a îmbunătăŃit
situaŃia materială, reuşind la începutul anului 1898 să vireze 1000 fl. către redacŃia
Tribunei, în contextul creşterii amplorii protestelor contra legii denumirii localităŃilor, la
care s-au alăturat şi saşii ardeleni10.
7 Nr. 1596/ME, 24 decembrie 1896. Succesiunea strânsă a rapoartelor relevă din nou interesul crescut al
premierului Banffy faŃă de evenimente.
8 Vizita a cuprins şi acordarea doctoratului de onoare reginei Maria din partea FacultăŃii de filosofie a
UniversităŃii din Budapesta, titlu înmânat la 21 iulie 1898.
9 În acele momente, şi presa românească a comentat intens aspectele vizitei regale; Dreptatea şi Adevărul au
iniŃiat chiar şi adunări de protest faŃă de vizita regală din Budapesta.
10 Bucureşti, 29 ianuarie 1898. Vezi HHStA, GesBuk, Ktn. 1.
33
Într-unul din rapoartele lui Goluchowski din primăvara anului 1898, acesta descrie
faptul că Sturdza primeşte tot mai multe cereri de la Ńărani din Ungaria şi Transilvania,
care din cauza stării materiale precare doresc să se stabilească în România – unde mulŃi
doresc să împingă chestiunea pe tărâmul politicii, dar Sturdza nu doreşte o imigrare
masivă pentru a nu înrăutăŃi chestiunea agrară11. Apoi, atenŃia este îndreptată către
sărbătorirea zilei de 3/15 mai 1848, prin manifestări anunŃate de către Liga culturală şi
alte evenimente, însă Goluchowski subliniază că atitudinea este „mai degrabă
moderată, chiar resemnată”. Mai târziu, au ajuns la Bucureşti lideri ai mişcării naŃionale
româneşti – Lucaciu, Russu-Şirianu şi Mangra (toŃi trei din Arad), precum şi preotul
Voinea din Braşov12. Manifestările organizate au fost plătite din bugetul Ligii, care tot
în acea perioadă a mai făcut unele plăŃi: 3000 de franci pentru sprijinirea studenŃilor
transilvăneni şi 3800 în beneficiul învăŃătorilor. Aceste plăŃi au atras imediat atenŃia
premierului Bánffy, care dorea să se afle lista învăŃătorilor care urmau să primească
sprijin. Mai târziu s-a comunicat că cei 3800 de franci au fost distribuiŃi prin decizia
consistoriului din Sibiu, prin intermediul lui Iuliu Coroianu.
Un incident interesant din august 1898 a găsit un ecou inclusiv în rapoartele
diplomatice: într-un restaurant din Vâlcele, o furtună a distrus un portret al regelui
Carol aflat pe verandă, fapt care a iritat mult pe românii care se aflau acolo la băi, şi
care au presupus în spatele acestei distrugeri o acŃiune de provocare. Un alt element
interesant este amintirea unei broşuri aproape cu siguranŃă falsificate, scrisă în Ungaria
şi inspirată de către Take Ionescu, care atacă politica externă a lui D. A. Sturdza13.
Rapoartele anului 1900 debutează cu descrierea vizitei lui Take Ionescu (pe atunci
ministru de finanŃe) la Budapesta, unde s-a întâlnit cu premierul Széll Kálmán, dar au
discutat mai mult despre situaŃia economică precară a României; mai târziu, Take
Ionescu s-a deplasat la Berlin unde a solicitat acordarea unui împrumut de 6 milioane
fr14. Congresul Ligii culturale, care a avut loc la 10 iunie 1900, a fost de asemenea
prezentat: participarea a fost relativ scăzută, iar prezentarea bugetului a relevat
împuŃinarea mijloacelor materiale, iar în comitet au fost aleşi mai ales liberali, adepŃi ai lui
D. A. Sturdza. În concluzia raportului, Goluchowski considera că Sturdza doreşte
folosirea Ligii în lupta sa contra guvernului, aşteptându-se la o nouă ofensivă a acesteia
dacă Sturdza mai rămâne în opoziŃie. Tot prin Liga culturală, mai mulŃi studenŃi doresc
să ridice la congresul studenŃesc din Paris chestiunea naŃională, pregătind în acest sens
diferite broşuri15. La finele anului 1900, în condiŃiile în care situaŃia financiară a Ligii s-a
deteriorat, principala figură a comitetului de conducere, PerieŃeanu-Buzău a demisionat;
în acest context s-a emis un manifest în care se solicita solidaritatea tuturor românilor în
jurul Ligii, însă dorindu-se ca românii ardeleni şi bucovineni să rămână loiali Monarhiei.
SituaŃia precară a Ligii continua să preocupe rapoartele diplomatice: la 2 iunie
1901 a avut loc congresul pe acel an, care cu doar 50 de delegaŃi număra o prezenŃă
scăzută. SecŃiunea din Bucureşti, care iniŃial avea 1500 de membri, avea acum 700,
dintre care numai jumătate plăteau contribuŃii şi 50 şi-au exprimat votul. V. A. Urechia,
11 Raport din Bucureşti, 12 martie 1898.

12 Raport din Bucureşti, 7 mai 1898.
13 Vezi rapoartele din Sinaia, 13 august 1898 şi Bucureşti, 31 martie 1899 (raport secret al lui Goluchowski).
14 Raport Bucureşti, 28 aprilie 1900.
15 Vezi rapoartele din 15 iunie 1900 şi 6 august 1900. HHStA, GesBuk, Ktn. 3.
34
LORÁND L. MÁDLY, PROBLEMATICA NAȚIONALĂ DIN TRANSILVANIA...
preşedintele congresului, a acuzat pe politicieni că arată simpatii naŃionale doar până

ajung la putere, după care uită de problemele Ligii culturale16.
Celelalte rapoarte consulare, care privesc chestiuni banale, mai descriu şi aspectele
relaŃiilor agrare aflate într-o deteriorare constantă, precum şi creşterea tensiunilor din
Balcani, sub iminenŃa unui conflict între România şi Bulgaria.
Cea mai mare importanŃă s-a dat, în aceşti ani, evoluŃiei chestiunii subvenŃionării
bisericilor şi şcolilor româneşti din Transilvania, mai ales privitor la „chestiunea şcolii
româneşti din Braşov”17. Documentele pe această chestiune, pentru perioada 1894–
1900, se află în fascicule separate, putându-se urmări atât evoluŃia, cât şi importanŃa în
cadrul relaŃiilor bilaterale a acestei chestiuni. Sprijinul material acordat de Bucureşti
unor activităŃi culturale în teritoriile locuite de români, în cazul de faŃă Transilvania, a
constituit în mod constant un măr al discordiei în cadrul acestor relaŃii. Începând din
anul 1894 erau prevăzute în bugetul României poziŃii bugetare în acest scop, în anul
financiar 1894/95 în valoare totală de 483.000 franci, din care 100.000 erau prevăzuŃi
pentru Transilvania. Modul în care aceste sume ajungeau la destinatari, faptul dacă nu
existau cumva şi alte subvenŃii ascunse ori relaŃiile concrete pe baza cărora erau
acordate subvenŃiile au constituit un punct de interes al diplomaŃiei austro-ungare;
acestea au constituit un alt punct important în activitatea concretă a reprezentanŃei
austro-ungare din Bucureşti.
Pe baza creşterii în amploare a mişcărilor naŃionale din cadrul Monarhiei dualiste
spre finele secolului al 19-lea, şi autorităŃile au intensificat supravegherea acestor
activităŃi, inclusiv pe calea diplomaŃiei. Plasarea unor oameni de încredere în poziŃii-
cheie, o politică binecunoscută şi intens practicată de Viena, şi-a găsit aplicabilitate şi
în cazul reprezentanŃei diplomatice din Bucureşti, mai ales dacă ne referim la Agenor
Goluchowsky junior, care a avut aici poziŃia unui plenipotenŃiar, devenind apoi
ministru de externe, dar păstrându-şi influenŃa şi în această sferă.
Prin rapoartele diplomatice amintite mai sus, autorităŃile ajungeau la informaŃii
preŃioase privind politica internă a României, mai ales elementele care puteau avea o
influenŃă asupra relaŃiilor bilaterale – şi la acest capitol mişcarea naŃională românească
din Transilvania juca un rol deosebit de important. Din aceste elemente se constituia la
acea vreme, complexa dinamică a relaŃiilor dintre România şi Austro-Ungaria, relaŃii
care au urmat un curs sinuos până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial.
16 Bucureşti, 8 iunie 1901. HHStA, GesBuk, Ktn. 4.

17 Vezi Aurelia Bunea, „Parlamentul României în sprijinul învăŃământului românilor din Transilvania, 1892-
1899”, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Historia, XV, 1970, passim.
35
SolidarităŃi politico-naŃionale
la românii năsăudeni în timpul alegerilor parlamentare
de la începutul secolului XX
Ovidiu Emil Iudean
Începutul secolului XX i-a găsit pe românii năsăudeni sub aceleaşi auspicii precum
în anii ultimei jumătăŃi a veacului precedent: în luptă pentru drepturile lor economice,
sociale, cultural-educaŃionale.
După 1851, principalele obiective ale năsăudenilor au vizat câştigarea unor drepturi
precum înfiinŃarea unui district autonom românesc care să înglobeze teritoriile fostului
Regiment II de graniŃă, redobândirea fostelor fonduri grănicereşti în vederea utilizării
lor în scopuri educaŃionale şi recâştigarea posesiunilor montane care au aparŃinut
grănicerilor. Cele mai multe dintre aceste au fost obŃinute în perioada existenŃei
Districtului autonom românesc al Năsăudului (1861–1876)1, însă, odată cu desfiinŃarea
acestuia prin alipirea lui la comitatul BistriŃei – formându-se astfel o nouă unitate
administrativ-teritorială, comitatul BistriŃa-Năsăud – demersurile politice ale năsăudenilor
au căpătat o nouă direcŃie, cea a luptei pentru păstrarea beneficiilor câştigate în perioada
amintită, în condiŃiile unei tot mai intense campanii de maghiarizare întreprinsă de
autorităŃile de la Budapesta de-al lungul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi la
începutul secolului următor2.
În acest context, românii năsăudeni au optat să se ralieze deciziilor liderilor mişcării
naŃionale a românilor ardeleni şi să adopte ca tactică politică pasivismul. În consecinŃă,
foştii grăniceri au refuzat să trimită în Parlamentul de la Budapesta pe vreunul dintre ai
lor, acest fapt neînsemnând că, în alegerile parlamentare care s-au desfăşurat în cercul
electoral al Năsăudului românii s-au abŃinut de la a lua parte la acestea. Cu toate că lupta
politică s-a dat între candidaŃi de alte naŃionalităŃi, românii cu drept de vot – care
constituiau majoritatea alegătorilor din acest cerc electoral – au fost adesea uşor de atras
spre unul dintre candidaŃii la mandatul de deputat prin diferite tactici electorale
neconstituŃionale şi promisiuni care, de cele mai multe ori, nu au fost respectate3.
Pe fondul acestei situaŃii din timpul campaniilor electorale şi a alegerilor parla-
mentare şi, totodată, pe cel al necesităŃii tot mai vădite de a beneficia de un reprezentant
politic în Parlamentul de la Budapesta căruia să i se adreseze în tot mai numeroasele
probleme cu care se confruntau – fie individual, fie ca şi comunitate – năsăudenii au
* Cercetarea a fost susŃinută prin grantul UEFISCDI Idei nr. PN-II-ID-PCE-2011-3-0040 The Political Elite from
Transylvania (1867-1918). This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for
Scientific Research, CNCS-UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0040.
1 Nestor Şimon, Vasile Naşcu – ViaŃa şi faptele lui, Năsăud, Editura Librăriei „M. Onişor”, 1911, p. 159-181.
2 Adrian Onofreiu, „ContribuŃii documentare privind istoria comitatului BistriŃa-Năsăud 1876-1899”, în Arhiva
Someşană, 5, 2006, p. 289-437.

3 Gazeta Transilvaniei, XLVII, 1884, nr. 90, 8/20 iunie, p. 1.
36
OVIDIU EMIL IUDEAN, SOLIDARITĂȚI POLITICO-NAȚIONALE LA ROMÂNII NĂSĂUDENI...
decis ca la alegerile din anul 1896 să părăsească pasivitatea şi să numească un candidat

român, descendent al foştilor grăniceri. În ciuda criticilor dure pe care presa naŃionalistă
(Gazeta Transilvaniei, Tribuna) le-a adus năsăudenilor pentru opŃiunea lor de a părăsi
pasivitatea, aceştia au rămas consecvenŃi şi au propus ca şi candidat pe fostul director
al gimnaziului de la Năsăud şi al Fondurilor Grănicereşti, profesorul Ion Ciocan4.
OpŃiunile politice ale acestuia, acceptate de cea mai mare parte a intelectualităŃii
năsăudene, erau determinate în mare măsură de situaŃia politică locală. În fruntea
comitatului BistriŃa-Năsăud se aflase până cu puŃin timp înainte de alegerile din 1896
Dezsö Bánffy, cel care avea misiunea de a forma şi conduce noul guvern. Acesta se
remarcase printr-o amplă activitate de maghiarizare îndreptată îndeosebi împotriva
administrării fondurilor şcolare năsăudene de către români, militând pentru trecerea
lor în administrarea statului. În perioada în care s-a aflat la conducerea gimnaziului
năsăudean şi a AdministraŃiei Fondurilor, Ion Ciocan a înŃeles necesitatea colaborării
cu Bánffy, considerând că singura soluŃie menită să stăvilească procesul de
maghiarizare şi deposedare de drepturi a năsăudenilor o constituia acceptarea unui
compromis, în care, în schimbul unor concesii făcute autorităŃilor comitatense,
românii din Ńinutul Năsăudului să beneficieze în continuare de drepturile lor.
RelaŃia pe care Ion Ciocan o stabilise cu Bánffy i-a atras liderului năsăudean
numeroase critici dure din partea presei naŃionaliste româneşti. Cu toate acestea, la
alegerile din 1896, colaborarea cu fostul comite-suprem de BistriŃa-Năsăud, i-a fost
favorabilă lui Ion Ciocan. Acesta, alegând să candideze pe listele partidului liberal
maghiar, aflat la guvernare, a obŃinut sprijinul primului-ministru Bánffy, fapt care a
înlesnit câştigarea mandatului de deputat. Ca urma, la alegeri Ion Ciocan nu a avut
contracandidat, astfel încât, în conformitate cu prevederile legii electorale maghiare din
1874, a fost ales prin aclamaŃii. Aşadar, începând din 1896, năsăudenii au avut un
reprezentant român în parlamentul maghiar.5
Trecând cu succes printr-o noua campanie electorală în anul 1898, ca urmare a
numirii sale în postul de profesor al Catedrei de limba şi literatura română a
UniversităŃii din Budapesta – fapt care, potrivit legislaŃie maghiare, necesita depunerea
mandatului de deputat fără a-i exclude însă dreptul de a candida în vederea reobŃinerii
lui6 –, Ion Ciocan şi-a depus candidatura, pentru a treia oara de-a lungul carierei sale, la
alegerile parlamentare din anul 1901.
SituaŃia politică din capitala maghiară se schimbase odată cu venirea la putere a lui
Kálman Széll. Acest fapt avea să afecteze în mod negativ ascensiunea politică a lui Ion
Ciocan. Liderul politic năsăudean era privit cu suspiciune de către noul prim-ministru
datorită colaborării sale cu Deszö Bánffy, predecesorul şi adversar al lui Széll7. La
această stare nefavorabilă fostului deputat năsăudean a contribuit şi presa maghiară
fidelă lui Bánffy. Tribuna preia un articol apărut în Magyar Szo, ziarul „de casă” al
fostului premier, în care activitatea lui Ciocan în folosul autorităŃilor maghiare era amplu
prezentată, insistându-se asupra aportului adus de liderul năsăudean la împlinirea
4 Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană BistriŃa Năsăud (în continuare (DJANBN), colecŃia personală Ion
Ciocan, dosar nr. 212, f. 69.
5 Gazeta Transilvaniei, LIX, 1896, nr. 237, 26 octombrie /7 noiembrie, p. 3-4.
6 Telegraful român, XLVI, 1898, nr. 95, 3/15 septembrie, p. 4..
7 Mária Ormos, Béla Király (ed.), Hungary: government and politics, 1848-2000, New York, Columbia University
Press, 2001, p. 124-125.
37
intereselor maghiare în Ńinutul Năsăudului. IntenŃia articolului din Magyar Szo era aceea
de a-l determina pe primul-ministru Széll să-i acorde lui Ciocan sprijinul guvernului în
vederea obŃinerii unui nou mandat de deputat. Evident, articolul din Tribuna, intitulat
„Bánffy şi Csokán János”, profită de această ocazie pentru a aduce o critică aspră
fruntaşului năsăudean. Redând o parte din articolul gazetei maghiare – care conŃinea
informaŃii exagerate privind activitatea deputatului şi profesorului român – Tribuna subli-
niază aportul lui Ciocan la maghiarizarea gimnaziului năsăudean, la trecerea finanŃelor
fondurilor grănicereşti în mâinile administraŃiei maghiare, precum şi la educarea
studenŃilor români de la Universitatea din Budapesta în spiritul naŃional maghiar8.
În anul electoral 1901 gazetele româneşti au publicat o serie de articole în care era
prezentată îngrijorarea liderilor mişcării naŃionale faŃă de activitatea politică desfăşurată
de intelectualitatea românească din Năsăud. Pe lângă deja obişnuitele critici aduse
deputatului guvernamental Ion Ciocan, în apropierea campaniei electorale şi a
alegerilor, presa românească atrăgea atenŃia asupra susŃinerii acestuia şi a programului
partidului liberal maghiar. Este înfierată „Ńinuta politică oportunistă” a fruntaşilor
năsăudeni, care, urmându-l pe Ciocan, au transformat Năsăudul dintr-un centru al
românismului într-unul al decadenŃei naŃionale şi al maghiarizării9.
Pe fondul disensiunilor politice dintre Széll şi Bánffy şi a acestei campanii de presă
nefavorabile, Ion Ciocan urma să vină în faŃa alegătorilor din cercul electoral al
Năsăudului pentru a le solicita încrederea şi acordarea votului în vederea obŃinerii unui
nou mandat în parlamentul maghiar. Privit cu ochi acuzatori de mişcarea naŃională
românească, ca trădător al intereselor acesteia, şi neputându-se baza în mod sigur pe
sprijinul guvernului, liderul năsăudean îi avea de partea lui doar pe colaboratorii săi fideli
din sânul intelectualităŃii, majoritar româneşti, năsăudene.
La 15 septembrie a avut loc la Năsăud adunarea alegătorilor din acest cerc electoral.
În cadrul acesteia, Ion Ciocan a susŃinut o cuvântare în care şi-a prezentat activitatea
parlamentară din ciclul 1896–1901 şi, totodată, a expus celor adunaŃi programul său
politic pentru un nou mandat de deputat, pentru care şi-a anunŃat oficial candidatura10.
În urma discursului liderului năsăudean şi a anunŃării candidaturii sale, cei prezenŃi
au decis să acorde sprijinul lor exclusiv unui candidat originar din Ńinut, cunoscător al
chestiunilor interne, care nu putea fi altul decât fostul deputat Ion Ciocan, refuzând
astfel susŃinerea unui candidat străin: „Alegătorii din cercul electoral al Năsăudului
întruniŃi în adunarea electorală declară, că ei pentru ciclul dietal 1901–1906 vor adera şi
vor vota numai pentru un atare candidat care este din Ńinutul nostru şi care cunoaşte
trebuinŃele şi interesele populaŃiei şi resping orice candidatură a unei persoane
străine”11.
PoziŃia adoptată în adunarea de pe 15 septembrie venea ca urmare a unor zvonuri
care circulat în comitatul BistriŃa-Năsăud privitoare la o posibilă candidatură a unui
politician evreu din Budapesta12.
8 Tribuna, XVIII, 1901, nr. 68, 12/25 aprilie, p. 1.

9 Tribuna poporului, V, 1901, nr. 19, 30 ianuarie/12 februarie, p. 1.
10 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 135, f. 4-11.
11 Ibidem.
12 Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare din cercul electoral năsăudean (sfârşitul secolului XIX – înce-
putul secolului XX)” în Anuarul profesorilor de istorie din România - filiala BistriŃa-Năsăud, 2006, nr. 1, p. 10-11.
38
Conducerea comitetului cercual al partidului liberal maghiar, reprezentat de

preşedintele Paul Tanco, vicepreşedintele Iosif Luchi şi secreterul Nicolau Catarig,
anunŃa la 23 septembrie că un locuitor al Budapestei, pe nume Marcel Beck, a
intervenit pe lângă autorităŃile comitatului şi, după ce a avut întruniri cu mai mulŃi
funcŃionari administrativi din comitat, a pus bazele unei noi facŃiuni liberale locale. Se
făcea astfel apel şi la sentimentele româneşti ale năsăudenilor. Prin urmare, datorită
proclamării lui Beck ca şi candidat pentru alegerile de deputat din partea acestei noi
facŃiuni liberale, în cercul Năsăudului lupta electorală avea să se dea între doi candidaŃi
aderenŃi ai programului Partidului Liberal Maghiar13.
Conştient de susŃinerea pe care Beck o avea din partea autorităŃilor maghiare, Ion
Ciocan, alături de intelectualii fideli lui, încep o amplă campanie electorală. În acest sens
realizează un afiş electoral de mari dimensiuni – peste 1 metru lungime şi 0,5 metri
lăŃime – prin care alegătorii erau informaŃi de către „Comitetul liberal”, semnatarul
afişului, că nici legea şi nici funcŃionarii administrativi nu-i pot opri să-şi exercite
dreptul de vot în favoarea lui Ion Ciocan. Scris în format trilingv – română, maghiară şi
germană – afişul îndemna alegătorii să-l voteze pe fostul deputat al cercului „care ca om
din Ńinutul nostru ne cunoaşte referinŃele noastre” şi, prin urmare, îi va putea reprezenta
mai bine decât un necunoscut: „Nici legea, nici dregătoriile nu ne opresc, ca în 2
Octombrie a.c. întruniŃi în un gând se ne prezentăm la urmă şi se realegem de deputat
pe CIOCAN care ca om din Ńinutul nostru ne cunoaşte referinŃele noastre şi desigur şi
în viitor ne va înainta interesele noastre mai bine decât oricare altul necunoscut”14.
Sloganul din final al afişului era: Nu-Ńi da votul. Nu-Ńi pune soarta în mâna străinului!15.
Alegerile de la Năsăud, din octombrie 1901, sunt prezentate pe larg într-unul din
articolele Gazetei Transilvaniei. După ce este descris procesul electoral în sine, autorul
articolului îşi concentrează atenŃia pe eşecul candidatului guvernamental român şi pe
urmările acestui fapt. Astfel, aflăm că Ion Ciocan a pierdut alegerile la o diferenŃă
relativ mică, de doar 60 de voturi în favoarea „jidanului Beck” – mai precis, diferenŃa a
fost de 63 de voturi. În continuare, gazeta braşoveană se întreabă retoric dacă opŃiunea
intelectualităŃii „decadente” năsăudene de a adopta tactica activismului politic prin
susŃinerea unui candidat propriu, român, pentru funcŃia de deputat în parlamentul
maghiar a fost justificată, în condiŃiile în care reprezentantul lor a fost învins.
Năsăudenii se făceau vinovaŃi de trădarea solidarităŃii românilor ardeleni prin politica
lor diferită de cea a mişcării naŃionale. Acum, odată ce tactica lor activistă se soldase cu
un eşec la alegeri, cu atât mai mult sunt apostrofaŃi pentru depărtarea de pasivism şi
rechemaŃi să urmeze deciziile luate de conferinŃele naŃionale.16
Gazeta Transilvaniei nu greşea în cele afirmate. Într-adevăr, la alegerile din octombrie
1901, Ciocan a fost lipsit de sprijinul guvernului, singurele elemente pe care s-a putut
baza au fost intelectualii năsăudeni, care, aşa cum se precizează şi în articolul mai sus
citat, nu l-au dezamăgit. În ciuda acestui fapt, Ion Ciocan a reuşit să strângă numai 328
de voturi, insuficiente pentru a-l depăşi pe candidatul Marczell Beck care a obŃinut
391. Înfrângerea liderului năsăudean a fost uşor de prevăzut dacă avem în vedere
13 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 212, f. 65.

14 Ibidem, dosar 7, f. 3.
15 Ibidem.
16 Gazeta Transilvaniei, LXIV, 1901, nr. 211, 25 septembrie/8 octombrie, p. 2.
39
prevederile legii electorale maghiare. În comitatul BistriŃa-Năsăud existau doua cercuri

electorale: BistriŃa şi Năsăud. În anul 1901, în cercul electoral al Năsăudului numărul
alegătorilor era de 882, dintre aceştia 485 fiind români, 99 maghiari, 75 saşi, 91 evrei şi
32 de alte etnii. În ciuda superiorităŃii alegătorilor români, existau diferenŃe mari în
favoarea celorlalte naŃionalităŃi în ceea ce priveşte ponderea alegătorilor în raport cu
populaŃia totală. Alegerile se făceau în funcŃie de listele de alegători pregătite din timp
de o comisie centrală. Prin urmare, procesul electoral putea fi uşor influenŃat în
favoarea celor care se bucurau de sprijinul guvernului17.
Din bogata corespondenŃă aflată în colecŃia Ion Ciocan din cadrul DirecŃiei
JudeŃene BistriŃa-Năsăud a Arhivelor NaŃionale, se poate creiona o schiŃă care să relie-
feze îndeaproape cele întâmplate la alegeri. Despre intervenŃiile şi presiunile pe care
autorităŃile administrative şi funcŃionarii le-au făcut asupra persoanelor cu drept de vot
din cercul electoral al Năsăudului au aflat şi apropiaŃii lui Ciocan. Prin urmare, liderul
năsăudean, punându-şi în mişcare întregul grup de susŃinători, a început o amplă
campanie de strângere de dovezi prin care să demonstreze că alegerile au fost fraudate
de oamenii candidatului Marczell Beck. Aflat la Budapesta, unde îşi exercita atribuŃiile
ca profesor de limba şi literatura română la universitate, Ciocan coordonează întreaga
acŃiune ca un veritabil lider politic. Într-una dintre scrisorile adresate lui Paul Tanco,
fostul deputat îşi exprimă mulŃumirea faŃă de reacŃiile pozitive primite din mediile
politice din Transilvania şi Ungaria. La Cluj, Dej şi Budapesta exista o stare de
nemulŃumire vizavi de modul în care candidatul Beck a câştigat alegerile în dauna lui
Ciocan. Solidari cu liderul năsăudean sunt şi colegii săi, profesorii de la universitate.
SusŃinerea primită din cercurile amintite îi determină pe Ciocan şi intelectualii din
jurul său să-şi continue acŃiunea de contestare a alegerii lui Beck, în ciuda faptului că:
„…asupra mea se fac zi de zi încercări să stau liniştit şi să uit cele întâmplate, căci toate
se vor întocmi. Asta o fac cei vinovaŃi”, însă fostul deputat este convins să continue:
„La toate încercările am rezistat, rezist şi voi rezista”18.
În continuare, îşi avertizează colaboratorii din Ńinut că şi asupra lor vor urma să se
facă astfel de presiuni: „Judecând după încercările ce se fac şi acu asupra mea,
presupun, ba aud chiar că s-ar face încercări pentru a va momi şi pe voi. Eu însă nu
cred că reuşesc nici faŃă de voi”19.
Scrisoarea fostului deputat năsăudean se încheie cu sfaturile pe care intelectualii
năsăudeni fideli lui să le urmeze în vederea reuşite acŃiunii lor: „Protestul contra
alegerilor, cum Ńi-am scris, se poate face numai pe bază de probe valabile. Până nu le
am nu se poate lucra cu temei. Vă rog deci procuraŃi tot ce puteŃi şi grăbiŃi a-mi trimite
probele, căci nu-i mult timp!! La finea săptămânii viitoare am să viu acasă. Până atunci
trebuie gătat totul aici ca să se poată isprăvi acolo prescrierea protestului şi a
plenipotenŃei”20. Totodată, nu uită să le mulŃumească pentru susŃinerea acordată.
În una din scrisorile trimise ulterior atrăgea atenŃia asupra legitimităŃii şi necesităŃii
demersului lor în folosul românilor din Ńinutul Năsăudului. Nu uita să amintească
importanŃa deosebită pe care o aveau acŃiunile lor, a celor din comitat, mult mai bine
17 Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare…”, p. 17.

19 Ibidem.
20 Ibidem.
40
informaŃi despre cele petrecute la alegeri. În contextul unor reacŃii potrivnice ale
partidei lui Beck, Ciocan recomanda strângerea de declaraŃii referitoare la presiunile
făcute de cei care doreau să împiedice buna realizare a demersului lor şi încurajarea
martorilor prin sublinierea legalităŃii şi onestităŃii mărturiilor date de aceştia21.
Pe lângă faptul că îl informau în permanenŃă despre cele întâmplate în comitatul
BistriŃa-Năsăud – în speŃă acŃiunile oamenilor lui Beck, dintre care cel mai activ era
protopretorele cercual Bodo Kálmán – partida fidelă lui Ciocan s-a implicat într-o
amplă activitate de strângere de declaraŃii ale alegătorilor asupra cărora s-au făcut
presiuni pentru a nu vota în favoarea liderul năsăudean sau pentru a-i acorda votul lui
Beck. Dintre intelectualii Năsăudului cei mai implicaŃi în acest sens au fost: Nestor
Şimon, Paul Tanco, Grigore Pletos, Ioan GheŃie. Aceştia au adunat o serie de
declaraŃii care probau acŃiunile ilegale ale funcŃionarilor administrativi cercuali
împotriva persoanelor cu drept de vot din Ńinut, fapt ce a dus la pierderea alegerilor de
către Ciocan. Legea permitea atacarea validităŃii alegerilor în termen de 30 de zile. Cei
care puteau să facă acest lucru erau alegătorii care nu au participat la procesul electoral,
numărul minim fiind de 10 contestatari. Aceştia trebuiau să dovedească că procesul
electoral a fost viciat şi să aducă mărturii în acest sens22. Astfel, din declaraŃii strânse,
aflăm că doi învăŃători din Parva, după ce s-au făcut presiuni asupra lor din partea
primarului Maftei Sălăgean în vederea acordării votului lor candidatului Beck sau,
măcar, abŃinerea de la acest drept, nu au cedat, însă au fost împiedicaŃi să-şi exercite
votul din cauză că în noaptea precedentă alegerilor li s-au furat caii cu care urmau să se
deplaseze spre Năsăud. În BistriŃa-Bârgăului, mai mulŃi alegători, deşi intenŃionau să
voteze cu Ion Ciocan, au fost „ademeniŃi” de primarul din comună, Simion Buta, să
voteze cu Marczell Beck în schimbul a 20 de coroane sau a promisiunii intervenŃiei în
favoarea unora dintre ei într-un proces cu locuitorii unei comune săseşti. În Prundul-
Bârgăului, viceprimarul Ioan Moişan a plătit cu 20 de coroane pe George Albu şi pe
Dănilă Bruj, pentru a vota cu Marczell Beck. Pentru că primul dintre cei doi a votat cu
Ion Ciocan, primarul comunei, Teofil Vlad, „m`a vătămat în tot chipul şi mi-a cerut
banii înapoi”. Notarul din Josenii-Bârgăului, Borbely Miklos a plătit cu câte 2 coroane
mai mulŃi alegători pentru a vota cu Beck. O parte dintre aceştia au făcut-o, alŃii au
refuzat, votând cu Ciocan. Nu numai alegătorii români de pe Valea Bârgăului au fost
supuşi presiunilor în preajma alegerilor, ci şi alegători de alte naŃionalităŃii: Sútö
Székely István din Nimigea-Ungurească, în vârstă de 81 de ani, fost participant la
RevoluŃia de la 1848, în ciuda faptului că aflase de promisiunile electorale ale lui Beck
„a făgăduit pentru biserica noastră reformată din Magyar Nemegye […] una mia de
arginŃi, pentru biserica cea românească şi cea jidovească câte 300 de florini” optează să
voteze cu Ion Ciocan, însă, la aflarea intenŃiilor sale, este scos de pe listele de alegători
de către notarul Farkas; Bengfeld Herman, din Năsăud, auzind că regimul recomandă
susŃinerea lui Marczell Beck, l-a votat deoarece „eu ca om de gheşeft nu am vrut să-mi
periclitez existenŃa”. Presiuni au fost făcute şi asupra preoŃilor, aşa cum este cazul
parohului Grigore Fetti din comuna Suplai, dar şi asupra primarilor. Asupra lui Toader
Pinte, primarul din aceeaşi localitate, au fost făcute presiuni din partea notarului
21 Ibidem, f. 62-63.
22 Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare…”, p. 17.
41
Demetriu Man şi, în ciuda faptului că ar fi vrut să voteze cu Ion Ciocan, a cedat la
„multele, asprele pedepse cu care am fost ameninŃat”, votând cu Beck23.
ContestaŃia împotriva validităŃii alegerii lui Marczell Beck a fost depusă de
susŃinătorii lui Ciocan, la data de 1 noiembrie 1901, spre a fi soluŃionată de Curtea de
CasaŃie (Curia). La 10 ianuarie 1902 ea a fost respinsă, astfel încât mandatul lui
Marczell Beck a fost validat. Noul deputat al cercului Năsăudului nu avea însă să
ocupe pentru multă vreme această poziŃie deoarece, în 1903, a intrat în incompati-
bilitate de funcŃii şi a fost nevoit să-şi depună mandatul24.
Primele două luni ale anului 1903 aveau să fie deosebit de agitate din punct de
vedere politic în comitatul BistriŃa-Năsăud. O imagină exactă, din perspectiva celor
întâmplate în această perioadă, ne-o oferă jurnalul Ńinut de profesorul universitar Ion
Ciocan. În 1902, deputatul cercului năsăudean, Marczell Beck, intrase in incompati-
bilitate. Ion Ciocan nu ne oferă detalii despre această situaŃie din cauză că nu cunoştea
împrejurările care au provocat-o. Cert este că, fără implicarea liderului năsăudean,
deputatul Beck a fost nevoit să-şi depună mandatul şi să se prezinte în faŃa comisiei
parlamentare pe data de 19 ianuarie. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, deputatul Beck
renunŃând la mandat. În aceste condiŃii era necesară organizarea unei noi alegeri în
Năsăud25.
În această perioadă de sfârşit de ianuarie în mediile politice înalte din Budapesta
s-a produs o schimbare de atitudine vizavi de candidatura lui Ion Ciocan pentru
funcŃia de deputat al cercului Năsăudului. Dacă la alegerile din octombrie 1901 liderul
năsăudean fusese lipsit de sprijinul guvernului, în preajma celor programate pentru
începutul lui februarie 1903 se profila o altă situaŃie, favorabilă acestuia. Astfel, în 17
ianuarie 1903, comitele de BistriŃa-Năsăud, Bethlen Pál, îi telegrafiază lui Ion Ciocan
spre a-l invita să-l viziteze a doua zi, în BistriŃa. Pe 18 ianuarie, între comitele Bethlen
şi Ion Ciocan a avut loc o întrevedere în urma căreia omul politic năsăudean află că, în
urma abdicării lui Beck, cei din clubul liberal budapestan şi chiar primul ministru Széll
ar dori ca acesta să-şi depună candidatura pentru mandatul de deputat. Un factor
important pentru această schimbare l-a constituit şi susŃinerea de care Ion Ciocan se
bucura în cercul său. În plus, pentru a-l convinge să accepte propunerea au fost rugaŃi
să intervină pe lângă Ciocan şi dr. Iosif Gall (membru al Casei MagnaŃilor) şi deputatul
guvernamental George Szerb, ambii apropiaŃi ai acestuia26.
Ion Ciocan a dat un răspuns afirmativ, cu precizarea că „primesc de mă vreau
alegătorii, dar nu îmblu după deputăŃie”. În continuare, comitele îl mai informează pe
Ciocan că la Budapesta se dorea o „alegere unanimă”, despre aceasta fiind înştiinŃat şi
judele cercual Páp Lászlo care urma să se ocupe de cele necesare în vederea reuşitei
electorale depline. Rezultatul întrevederii cu Bethlen Pál a fost comunicat pe 19 ianuarie
lui Paul Tanco, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaŃi ai lui Ion Ciocan. Vestea
susŃinerii de care liderul năsăudean se bucura din partea clubului liberal şi a guvernului
îi produce o satisfacŃie profundă lui Tanco, care îl şi sfătuieşte să accepte. Precum lui
Bethlen, Ciocan îi răspunde că primeşte doar dacă „mă candidează” clubul comitatens
23 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 2, f. 23, 49, 54, 79, 95, 98, 123, 126; dosar 4, f. 242, 243, 246, 247.
24 Ibidem, dosar 181, f. 2.
25 Ibidem.
26 Ibidem, f. 2 verso.
42
năsăudean şi că „nu umblu însă după deputăŃie şi nu Ńin nici programă stând tot pe cea
veche”. Este interesant modul în care politicianul român optează să acŃioneze în
această campaniei electorală. Probabil dezamăgit de cele întâmplate în octombrie 1901
şi ambiŃionat de solicitarea partidului de la putere de a-şi depune candidatura, Ion
Ciocan preferă să abordeze această campanie de pe poziŃii de forŃă27.
Şi-au exprimat susŃinerea pentru Ciocan un număr mare de intelectuali năsăudeni,
membrii ai clubului comitatens liberal. Într-adevăr, guvernanŃii erau bine informaŃi în
legătură cu sprijinul de care se bucura Ciocan la Năsăud. Deoarece urma să plece la
Budapesta pentru începutul prelegerilor universitare, fostul deputat şi-a însărcinat
colaboratorii apropiaŃi din Ńinut să „facă paşii de lipsă”. AcŃiunile acestora au fost
criticate de presa românească, în special cele ale directorului gimnazial Ioan GheŃie28.
În 21 ianuarie, Ion Ciocan a pornit spre Budapesta. În drumul său s-a întâlnit cu o
serie de funcŃionari ai administraŃie centrale din BistriŃa, Dej şi Gherla. Călătorind spre
Cluj s-a întâlnit cu Páp Lászlo (Vasile Pop), care l-a informat că protopretorele cercual
Bodo Kálmán, unul dintre principalii colaboratori ai lui Beck în campania din 1901, se
afla din 18 ianuarie în capitală. Ciocan a ajuns la Budapesta pe 23 ianuarie, iar în seara
aceleiaşi zile se afla la clubul liberal unde „toŃi îmi gratulau cu bucurie”29.
În ziua de 24 ianuarie a avut loc la Năsăud o conferinŃă, la care au participat,
conform Gazetei Transilvaniei, „30–40 inşi din generaŃia mai bătrână şi câŃi-va meseriaşi”
în urma căreia „fu proclamat candidat I. Ciocan profesor de limba romană la
universitatea din Budapesta”. Fostul deputat a preferat să aştepte mai întâi audienŃa
promisă la primul ministru Széll, înainte de a accepta30.
În 28 ianuarie 1903 Ion Ciocan a obŃinut întrevederea mult dorită cu primul
ministru Széll, în cabinetul acestuia de la parlament. DiscuŃia dintre cei doi s-a
concentrat pe diferendul de opinii de la alegerile precedente. După întrevederea cu
Széll, Ciocan era convins că factorul principal care l-a determinat pe primul ministru
să-i acorde sprijin în această campania a fost presiunea exercitată de membrii
partidului liberal maghiar şi de opinia publică din comitat, ale cărei deziderate au fost
aduse la cunoştinŃa premierului de comitele Bethlen31.
Alegerile din cercul electoral al Năsăudului s-au Ńinut în data de 9 februarie 1901.
Deşi se întorsese de la Budapesta de câteva zile, Ciocan a rămas consecvent intenŃiilor
exprimate în scrisorile pe care le-a trimis intelectualilor năsăudeni în perioada cât s-a
aflat in capitală. Prin urmare, nu s-a folosit de fonduri băneşti pentru a „stimula”
participarea la vot, în ciuda faptului că unii dintre colaboratorii săi i-au recomandat-o.
Alegerile au fost câştigate, aşa cum a dorit primul ministru şi politicienii din jurul său,
cu unanimitate. Nici nu i-a fost foarte greu lui Ciocan să obŃină acest succes având în
vedere că a fost – aşa cum fusese, de altfel, asigurat – singurul candidat. În urma
alegerilor Ion Ciocan a obŃinut un nou mandat ca reprezentant al năsăudenilor în
Parlamentul de la Budapesta32.
27 Ibidem, f. 2-3.
28 Ibidem.
29 Ibidem, f. 3.
30 Gazeta Transilvaniei, LXVI, 1903, nr. 21, 28 ianuarie/10 februarie, p. 2.
32 Tribuna poporului, VII, 1903, nr. 18, 29 ianuarie/11 februarie, p. 3.
43
Prin prezentarea evenimentelor de natură politică desfăşurate în primii ani ai

secolului XX în Ńinutul Năsăudului, având ca personaj central pe deputatul Ion Ciocan,
am dorit să subliniem aportul deosebit de însemnat pe care intelectualitatea
românească din regiune – ca lideri şi formatori de opinie pentru românii năsăudeni în
ceea ce priveşte opŃiunile electorale ale acestora – a avut-o în alegerea unui reprezentant,
de aceeaşi naŃionalitate, pentru mandatul de deputat în Parlamentul de la Budapesta.
Necesitatea trimiterii unui român originar din zona fostului Regiment II de graniŃă,
bun cunoscător al realităŃilor şi problemelor din Ńinut, care să reprezinte totodată
„forul” spre care să se poată îndrepta cererile năsăudenilor în vederea soluŃionării
doleanŃelor lor de natură personală, de grup sau ale comunităŃilor, a reprezentat motivul
acestei opŃiuni politice de adoptare a activismului şi a colaborării cu autorităŃile
maghiare, în ciuda criticilor vehemente venite din partea presei româneşti ardelene şi a
liderilor mişcării naŃionale. Aşa cum demonstrează numeroasele „cereri de intervenŃie”
păstrate în colecŃia personală Ion Ciocan din cadrul DirecŃiei JudeŃene BistriŃa-Năsăud a
Arhivelor NaŃionale, deputatul năsăudean a răsplătit întrutotul încrederea alegătorilor săi.
Nu este mai puŃin important de remarcat întregul aparat electoral care se punea în
mişcarea în timpul campaniilor ce precedau alegerile parlamentare. Partidele politice
maghiare, şi în special cel liberal, aflat la guvernare, dispuneau de numeroase pârghii în
vederea atragerii la vot şi direcŃionării opŃiunilor electorale ale alegătorilor români spre
candidaŃii proprii, în ciuda deciziilor luate la conferinŃele naŃionale de la Sibiu. Pasi-
vismul decretat de liderii mişcării naŃionale se vedea astfel respectat într-o măsură mult
sub aşteptările acestora. Nu trebuie să surprindă acest fapt având în vedere depărtarea
geografică dintre centrul politic românesc de la Sibiu şi cercul electoral al Năsăudului,
dar mai ales datorită lipsei unei tradiŃii electorale consecvente a alegătorilor de naŃio-
nalitate română. Considerăm totuşi că elementul esenŃial pentru o astfel de stare de
fapt îl constituia mecanismul de corupŃie electorală, atât de bine pus la punct de agenŃii
partidului guvernamental. Nici nu putea fi altfel, având în vedere că marea parte a
mandatelor de deputat ale partidului liberal erau obŃinute în comitatele în care naŃio-
nalităŃile reprezentau majoritatea populaŃiei. Consider că din cele prezentate pe parcursul
studiului nostru, se pot lesne contura principalele direcŃii de acŃiune ale „corteşi”-lor
(agenŃilor electorali) proguvernamentali. Fie că vorbim de mita electorală acordată
alegătorilor, de presiunile exercitate asupra celor care îndeplineau funcŃii în cadrul
aparatului administrativ sau asupra preoŃilor – ambele categorii depinzând din punct
de vedere financiar de stat –, de promisiunile electorale făcute în timpul campaniilor sau
de abuzuri si violenŃele cărora au căzut victime cei care nu împărtăşeau vederi proguver-
namentale, efectele acestora duc spre o singură direcŃie: guvernul îşi putea impune cu
uşurinŃă propriul candidat în cercurile cu un important număr de alegători nemaghiari.
Cazul deputatului Ion Ciocan, care în ciuda experienŃei politice în rândurile Partidului
Liberal, a fost pus în situaŃia de a pierde alegerile pe fondul disensiunilor din rândul
partidului este, în opinia noastră, un exemplu edificator pentru ideea enunŃată anterior.
44
Episcopul Grigore Maior şi biserica din Sărăuad
Ovidiu Ghitta
La 29 decembrie 1784, cu câteva săptămâni înainte de a trece la cele veşnice,

episcopul Grigore Maior i-a dictat protopopului greco-catolic de Alba Iulia, Tiron
Dragoşi, conŃinutul testamentului său1. Măcinat de boală, a cerut să-i fie aşternute în
pagină deciziile privind soarta bunurilor materiale agonisite, destinate, după moartea
lui, nu doar familiei şi celor apropiaŃi, ci şi unor intercesori tereştri pe lângă Cel de Sus:
preoŃilor care urmau să se roage pentru odihna sufletului său şi locaşurilor de cult
unde, prin serviciul liturgic, numele trebuia să-i fie pomenit în veci. Amplul document
nuncupativ2 produs astfel este un preŃios revelator de mentalitate. El contribuie la mai
buna conturare a profilului de cleric şi de credincios al lui Grigore Maior, preocupat
atunci de gesturile pioase şi de ritualurile asociate Marii Treceri, menite toate să-i
netezească drumul spre mântuire. Paginile testamentului îl dezvăluie însă şi pe „omul
de lume” Maior, cu cercul lui de persoane dragi şi fidele, cu reŃelele proprii de
sociabilitate, cu opŃiunile sale culturale şi de poziŃionare socială.
După ce instituie „fundaŃii perpetue” pentru catedrala din Blaj şi fostele biserici
episcopale din Făgăraş şi Alba Iulia – edificiile percepute, desigur, drept cele mai
încărcate de sfinŃenie datorită ierarhilor care au slujit ori slujeau în ele, dar şi ca repere
simbolice majore ale istoriei şi identităŃii confesionale a greco-catolicilor ardeleni –,
episcopul îşi revarsă munificenŃa asupra ctitoriei sale din Sărăuad (Tasnád-Szarvad). În
enumerarea locaşurilor de cult ce aveau să beneficieze de sumele lăsate de el, biserica
din satul unde se născuse urmează, aşadar, imediat după catedrale. Pasajul alocat
acesteia ne va reŃine atenŃia în cele ce urmează, în încercarea de a pătrunde motivaŃia şi
semnificaŃiile actului fondator şi ale donaŃiei care l-a însoŃit. E de clarificat şi când a
fost înălŃat edificiul cu pricina, în lumina unor noi informaŃii provenite din arhive3.
Concentrându-ne mai întâi asupra celui de-al doilea aspect, vom porni de la o
certitudine: la data elaborării testamentului, construcŃia nu era încă pe deplin finalizată,
aşa cum şi-ar fi dorit episcopul. Şi asta, aflăm din text, din pricina numeroaselor
dificultăŃi cu care el s-a confruntat4. Deoarece nu ni se oferă detalii despre natura
1 Timotei Cipariu, Acte si fragmente latine romanesci pentru istori’a beserecei romane mai alesu unite, Blasiu, Tiparul
Seminarului diecesanu, 1855, p. 39-55.
2 Despre categoriile de testamente din acea apocă, la Michel Vovelle, Piété baroque et déchristianisation en Provence
au XVIIIe siècle, Paris, Édition du Seuil, 1978, p. 47.
3 Pentru oscilaŃiile mai recente pe această temă, vezi Imola Kiss, Daniela Bălu, Casa Domnului, Casa Omului.
Valori patrimoniale multiculturale (catalogul arhitecturii religioase din judeŃul Satu Mare), Satu Mare, Editura Muzeului
Satu Mare, 2000, p. 122 („...ridicată în 1773”); Szıcs Péter Levente (coord.), Arhitectura ecleziastică din Satu
Mare, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2007, p. 136 („...construită în anul 1777”); Viorel Câmpean,
„Grigore Maior. Portretul unui intelectual român din secolul XVIII”, în InformaŃia Zilei, Satu Mare, 2010, p.
28: „...s-a edificat la 1773 pe spesele episcopului Maior (este vehiculat şi 1777 ca an al construcŃiei)”.
4 „...sed per adversas mihi nimium difficultates nondum id plene uti intendebam perfecerim”: T. Cipariu, Acte
si fragmente, p. 45.
45
acelor probleme, e loc şi pentru ipoteza că Maior a fost victima unei delapidări
săvârşite de consăteanul însărcinat să gestioneze banii, idee vehiculată de o tradiŃie
locală consemnată în prima parte a secolului XX de Ioan Ardeleanu Senior5. Ceea ce
arhiereul Ńine să menŃioneze e că, îndeosebi înăuntru, biserica nu era împodobită
(ornată) deloc6. Întreaga lucrare trebuia încheiată cu ajutorul lăsămîntului de 120 de
galbeni („aureos”) de „Cremnitz”, din care grijuliul testator sugera să fie dată cu
împrumut partea ce avea să rămână după finalizarea investiŃiei, dobânda obŃinută fiind
la dispoziŃia bisericii7.
Sigur e, apoi, că în vara anului 1776, când episcopul Grigore Maior a întreprins o
lungă şi sistematică vizitaŃie canonică în zonă8, lucrările la ctitoria sa din Sărăuad
porniseră deja. InformaŃia apare în masivul protocol întocmit cu acel prilej: „ExcelenŃa
Sa a început să construiască o biserică nouă, din piatră”9. Satul natal al ierarhului
român nu era însă pe atunci fără locaş de cult. Din acelaşi document aflăm că, în
momentul când s-a efectuat vizita oficială în parohie (la 6 iulie 1776), acolo exista o
biserică de lemn, nouă, „destul de bună”10. Cum ambele construcŃii apar pomenite la
fel, ca „noi”, nu-i foarte limpede la care dintre ele se referă notaŃia: „sînt două clopote
în turla noii biserici”11. Pare mai logic să fie vorba totuşi despre cea de lemn, singura
funcŃională atunci.
Ctitoria episcopului nici nu prea avusese când să se înalŃe foarte mult. Şantierul
începuse de puŃin timp. Cu şapte luni mai devreme, la 10 decembrie 1775, Grigore
Maior îi scria comitelui Antal Károlyi pentru a lăuda generoasa sa implicare financiară
în ridicarea noii biserici romano-catolice din Carei12, dar şi pentru a-i cere ajutor ca să-şi
concretizeze propriul proiect. Aceasta e, deocamdată, prima ştire despre intenŃia
episcopului de a construi un locaş de cult la Sărăuad. În egală măsură, sunt cele dintâi
informaŃii despre ce întreprindea el efectiv în acest sens. Mai precis, Maior l-a rugat pe
vechiul său ocrotitor şi susŃinător din fruntea Sătmarului13 să-i lase consătenii să adune
5 Ioan Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele naŃionale ale românilor sălăjeni, Zalău, Tipografia
„Luceafărul”, 1938, p. 22.
6 „...praecipue ab intus nihildum ornaverim”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45.
7 „...idcirco eum in finem relinquo ipsi templo aureos Cremnitz centum viginti i. e. 120, ut exinde omne quod
hactenus imperfectum visum perficiatur, et siquid adhuc de hac massa superesset elocetur, et interusurium sit
ecclesiae in conservationem”: Ibidem.
8 Zenovie Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite, Târgu Lăpuş, Galaxia Gutenberg, 2006, p. 473-474; Greta-
Monica Miron, „...porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte...” Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi
(1697-1782), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 71, 98, 357-358, 360-364.
9 „…novam lapideam incepit aedificare Sua Excell(en)tia”: Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Alba (în
continuare ANDJA), Fond Mitropolia unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 133. Îi mulŃumesc şi pe această cale
colegei mele Greta-Monica Miron pentru amabilitatea cu care mi-a pus la dispoziŃie xerocopia pasajului din
protocol ce conŃine datele referitoare la parohia Sărăuad.
10 „Ecclesia aedificata est nova lignea satis bona...”: Ibidem.
11 „Campanulae duae in tur(r)i novae Ecclesiae”: Ibidem, p. 133
12 „Non ad nostra sinodo sed ad universorum longe gentium pervenit aures quam illustre quamque magnificum
summa Excellentiae Vestra Munificentia in suo ibi haereditario Karoly Templum seu Basilica erigatur…”:
Magyar Országos Levéltár (în continuare M.O.L.), P 398, 45773, f. 13 r.
13 Despre strânsele lor raporturi, învederate de corespondenŃa pe care au purtat-o, vezi la Susana Andea, „Din
corespondenŃa lui Grigore Maior cu Anton Károlyi”, în Susana Andea, Avram Andea, Transilvania. Ierarhi şi
monahi, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2008, p. 108-112; Ovidiu Ghitta, „O relatare a lui Grigore Maior
către comitele Antal Károlyi: întâlnirea cu Iosif al II-lea”, în Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan (coord.), Călător
prin istorie Omagiu profesorului Liviu Maior la împlinirea vârstei de 70 de ani, Cluj-Napoca, Academia Română,
Centrul de Studii Transilvane, 2010, p. 53-59.
46
OVIDIU GHITTA, EPISCOPUL GRIGORE MAIOR ȘI BISERICA DIN SĂRĂUAD
din pădurea de la Chegea – proprietatea comitelui – lemnul necesar pentru cioplirea

grinzilor şi arderea cărămizilor14. Se aflau deci în faza procurării materialelor. Ca
lucrările la noua construcŃie să poată fi pornite într-adevăr, ierarhul îl contactase pe
arhitectul Stremfidel de la Carei, cu care tocmai era pe punctul de a cădea la învoială15.
Dacă proiectul avea să fie dus la bun sfârşit, îl asigură Maior pe comite, cointeresându-l
totodată, „numele marelui Anton va rămâne demn de amintit în acel loc şi va fi
proslăvit în veci”16. Se pare că magnatul sătmărean a dat curs solicitării de sprijin
material, din moment ce la 22 august 1776, când i-a trimis o nouă epistolă, episcopul
de la Blaj îl pomenea plin de recunoştinŃă ca pe un mecena şi un binefăcător de neuitat
al edificului ce se înălŃa la Sărăuad. Lăudat atunci pentru dărnicia sa a fost şi un anume
Gabriel Buda – pe care Maior se străduia să-l readucă în graŃiile lui Károlyi – donator,
din proprie iniŃiativă („sponte”), al unui clopot de 130 de livre pentru acea biserică17.
Apelul la cunoscuŃi, la bunăvoinŃa şi ajutorul celor aflaŃi în cercul personal de
apropiaŃi, de la înalŃi protectori la oameni devotaŃi, constituia, se vede, o importantă
reŃetă atunci când se punea pe picioare o astfel de antrepriză. La ridicarea unui locaş
de cult contribuiau nu doar banii investiŃi de ctitor, ci şi mai micile ori mai marile
favoruri şi donaŃii făcute în numele prieteniei sau al datoriei, dar şi cu gândul la
propriul suflet, la izbăvirea lui prin acte pioase.
Revenind la scrisoarea din 10 decembrie 1775 către comitele general al
Sătmarului, să observăm că ea ne ajută să surprindem nu doar faza de început a
şantierului. Grigore Maior dezvăluie în text şi de ce s-a implicat în proiect. În
articularea justificării porneşte de la un motiv evident flatant pentru magnat, ce nu
trebuie considerat totuşi un simplu artificiu retoric: a fost inspirat, înainte de toate, de
„pietatea şi zelul” cu care Antal Károlyi s-a angajat în edificarea bisericii de la Carei.
Dorea, cu alte cuvinte, să-i urmeze exemplul, să-i imite gestul de patron spiritual,
realizînd la rându-i ceva similar pentru comunitatea sa de origine, chiar dacă la o scară
mai mică. L-au îmboldit însă şi propriii consăteni, zice Maior. Atingîndu-l la coarda
sensibilă, aceştia i-ar fi sugerat să facă şi „în patria sa” – adică în Ńinuturile natale – ceea
ce auziseră că face în alte părŃi18. Şi pentru ca individualitatea petenŃilor să fie mai
clară, episcopul furnizează un detaliu cu greutate în economia întregului pasaj
justificativ. Patetica solicitare, de nerefuzat, i-a fost adresată de „toŃi recent întorşii”
(convertiŃii) din Sărăuad19. Precizarea conŃine, de fapt, cheia demonstraŃiei, esenŃa
14 „...ut ex illis sylvis fiat eis facultas ligna pro trabibus dolandis lateribusque exurendis...”: M. O. L., P 398,
45773, f. 13r. Această informaŃie, ce dezvăluie intenŃia constructorului de a utiliza cărămidă pentru edificarea
bisericii, nu trebuie să contrarieze dacă e pusă în relaŃie cu ceea ce ne spune protocolul vizitaŃiei canonice din
1776: se începuse construirea unui locaş de cult din piatră. Conform raportului întocmit în acest an de
arhitectul Niels Auner – obŃinut prin amabilitatea domnului Gheorghe ToduŃ, de la DirecŃia pentru Cultură a
JudeŃului Satu Mare –, „corpul propriu-zis al bisericii este realizat pe o structură portantă de zidărie mixtă
(piatră la exterior şi cărămidă la interior, cu pereŃi in grosime medie de 94-100 ml), având o fundaŃie continuă
din piatră brută (a cărei adîncime de fundare e cuprinsă între 1.00 – 1.50m de la cota exterioară a terenului)
realizată din aceeaşi zidărie de piatră ca cea de la nivelul parterului”.
15 „...cum architectum etiam Stremfidel, ipsum nempe Karolyinensem ad id opus jam fere conduxerimus...”:
Ibidem, f. 13r.
16 „…ut ibi quoque loci Magnum Antonii nomen aeternum celebretur ac memorabile maneat”: Ibidem.
17 „…sponte oferrat unam campanam 130 librarum ad Ecclesiam novam T. Szarvadiensem”: Ibidem, 45774, f. 15r.
18 „Domine fac etiam in Patria tua quae te alibi facere audimus...”: Ibidem, 45773, f. 13r.
19 „…eis neo-conversis universis”: Ibidem. În traducerea cuvîntului latin „conversus” am optat pentru varianta
oferită chiar de Grigore Maior în dicŃionarul său: „întors”, vezi Grigore Maior, Institutiones Linguae Valachicae.
47
mesajului trimis spre comitele de la Carei. Ea dă la iveală marea miză a proiectului pe

care Károlyi era invitat să-l spijine. Se impunea o acŃiune promptă şi mărinimoasă în
beneficiul acelui grup „revenit” de curând la credinŃa episcopului şi, implicit, sub
oblăduirea lui bisericească. Dincolo de volutele explicaŃiei şi pledoariei sale interesate,
e evident de aici că episcopul îşi punea decizia de a ridica un locaş de cult la Sărăuad în
legătură directă cu succesele acŃiunii de integrare a tuturor românilor din nord-vestul
Transilvaniei în dieceza pe care o păstorea, oferindu-ne astfel un important element de
context.
În părŃile respective, de-a lungul primelor şapte decenii ale veacului al XVIII-lea,
Biserica unită înregistrase, succesiv, fluxuri şi refluxuri. Cea mai grea lovitură a primit-o
în timpul mişcării lui Sofronie (1759–1761), când Santăul şi Cigul s-au numărat printre
bazele importante ale acŃiunii de revigorare a ortodoxiei20. Maior însuşi a fost chemat
atunci în zonă de comitele Károlyi, pentru a calma spiritele21. Valul anti-unire s-a
dovedit însă a fi foarte puternic. La Sărăuad, bunăoară, marea conscriere confesională
finalizată în 1762 înfăŃişează o stare de fapt net favorabilă ortodocşilor22. În contul lor
figurau biserica din sat şi 115 familii. N-aveau, în schimb, preot. Ambii popi se decla-
raseră uniŃi, alături de ei rămânând doar trei familii. Cinci ani mai târziu, după cum
rezultă din conscripŃia solicitată de Atanasie Rednic, episcopul de la Blaj, poziŃiile
greco-catolicilor se întăriseră, semn că situaŃia era, de fapt, fluidă, schimbătoare. Chiar
dacă aveau acum un singur păstor sufletesc – popa Ion, hirotonit de Inochentie Micu –,
numărul lor crescuse la 53 „de suflete”23. Documentul nu menŃionează „neuniŃi” la
Sărăuad, ceea ce pare totuşi de necrezut, avînd în vedere cîŃi fuseseră consemnaŃi
anterior.
BalanŃa s-a înclinat în avantajul supuşilor suveranului pontif în vremea episcopa-
tului lui Grigore Maior. O dată instalat în fruntea eparhiei, el va face din extinderea pe
cale misionară a unirii una dintre priorităŃile sale. A şi rămas în amintirea unui
contemporan precum Petru Maior prin neodihna cu care a urmărit atingerea marelui
obiectiv asumat: „întorcîndu-se la Ardeal vlădică, după izgonire de şeapte ani, cu tot
adinsul au început întru aceaia a lucra ca pre toŃi românii din Ardeal să-i facă uniŃi şi
mult sporiu foarte făcea întru cugetul său”24. „N-am pregetat – va spune arhiereul
despre sine – a ieşi afară la vederea patimilor voastre, a primi pe uliŃe, pe dealuri, pe
văi, în frig şi în zăduf inştanŃiile voastre, a vă asculta plângerile”25. Metoda predilectă
utilizată pentru a vedea cum stăteau lucrurile în teritoriu şi a le vorbi credincioşilor a
Lexicon Compendiarium Latino-Valachicum, ediŃie de Alin-Mihai Gherman, vol. I, Alba Iulia, Editura
Universitatea „1 Decembrie 1918”, 2001, p. 162.
20 Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol. II, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 2002, p. 192-203; Ovidiu Ghitta, Naşterea unei biserici. Biserica greco-catolică din Sătmar în primul ei secol de
existenŃă (1667-1761), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2001, p. 302-338
21 S. Andea, A. Andea, Transilvania. Ierarhi şi monahi, p. 108-112.
22 Virgil Ciobanu, „Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762”, în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională,
vol. III, Cluj, 1926, p. 662.
23 Daniel Dumitran, Ana Dumitran, Florean-Adrian Laslo, Biserica românească din Transilvania în izvoarele statistice
ale anului 1767, Alba Iulia, Editura Altip, 2009, p. 182-183.
24 Petru Maior, Istoria Bisericii românilor, ediŃie îngrjită şi studiu introductiv de Ioan Chindriş, Bucureşti, Editura
Viitorul Românesc, 1995, p. 132.
25 Z. Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 508.
48
fost vizitaŃia canonică26, dovadă elocventă că acŃiona ca un ierarh inspirat din

programul şi strategiile Reformei catolice27. Avea, de altfel, şi har pentru a intra în
dialog cu oamenii şi a-i captiva, „fiind întocmit a trage pre toŃi, cum trage magnetul
fierul către sine”28.
La consolidarea comunităŃii greco-catolice din satul său natal a contribuit decisiv
în anul 1776, cu prilejul mai sus menŃionatei vizitaŃii. A stat atunci chiar mai mult timp
în acel loc, plecând şi revenind în câteva rânduri, ba chiar organizând un important
sinod, în 31 iulie29. E foarte posibil să fi trecut pe acolo şi în vara anului 1773, pe
drumul de întoarcere în Ńară, ca proaspăt hirotonit episcop. Ştim că a ajuns la Şimleu,
de unde, la 10 iunie, i-a expediat o epistolă lui Antal Károlyi30. Poate şi ca urmare a
celor constatate atunci pe viu, la 24 noiembrie 1773 i-a scris din nou binefăcătorului
său de la Carei. Îi adresă rugămintea de a sprijini material mănăstirea de la Santău, pe
care o considera „zidul şi contrafortul Sfintei Uniri” în acele părŃi locuite de
„heterodocşi şi schismatici”31. Tot atunci l-a anunŃat că a apucat deja să „readucă la
unitatea credinŃei catolice mai bine de o sută de sate”32. Lui Károlyi va Ńine să-i
împărtăşească la cald şi succesele obŃinute prin vizitaŃia canonică întreprinsă în 1776 în
zona de frontieră dintre Transilvania şi Ungaria. La 9 iulie, de exemplu, i-a comunicat
plin de satisfacŃie şi optimism că a întors „în întregime în sânul dulcei Biserici
posesiunile Tăşnad, Blaja, Silvaş, Săuca, Chisău şi PaŃăluşa”33. Sărăuadul, unde se aflase
cu trei zile mai devreme, nu apare printre ele. Reuşita nu era încă deplină acolo.
Potrivit protocolului vizitaŃiei, în acel an au fost „întorşi” la unire 318 localnici34. CâŃi
mai rămăseseră „neuniŃi”, documentul nu precizează. Deducem însă că mai existau şi
astfel de creştini, din moment ce bilanŃul local nu denotă un triumf total al greco-
catolicismului.
Oricum, dacă estimarea „800 de suflete aproximativ”35 se referă la uniŃi – aşa cum
sugerează textul, fiindcă e introdusă în el imediat după menŃionarea parohului (Ioan
Pop Kökényesdi, protopop greco-catolic de Santău)36, cantorului (Andrei Săcară),
clopotarului (Teodor Maior) şi a curatorilor (Gavril Săcară, Gavril Doboş şi Nicolae
26 Despre această activitate a lui Grigore Maior, la Ibidem, p. 466-475; Greta-Monica Miron, „O vizitaŃie cano-
nică în comitatul Clujului sub episcopul Grigorie Maior”, în vol. Nicolae Edroiu (coord.), Studii istorice. Omagiu
Profesorului Camil Mureşanu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998, p. 183-197; Daniel Dumitran, „O
vizitaŃie canonică a episcopului Grigore Maior din 1774”, în Apulum, XXXVII/2, 2000, p. 37-45.
27 P. Taddäus Lang, „La riforma in trasformazione. I questionari delle visite pastorali cattoliche in Germania nel
XVI e XVII secolo”, în vol. Umberto Mazzone e Angelo Turchini (coord.), Le visite pastorali. Analisi di una
fonte, Brescia, Il Mulino, 1985, p. 57-60.
28 P. Maior, Istoria Bisericii românilor, p. 132..
29 Z. Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 473-474; Greta-Monica Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania, p. 71.
30 M.O.L., P 398, 45769, f. 5r.
31 Ibidem, 45771, f. 9r.
32 Ibidem; Z. Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 466.
33 „…reduxit ad suavem Ecclesiae sinum sequentes possessiones integras utpote Tasnád, Balásháza, Szilvás,
Szırdemeter, Keszı, Kispaczal…”: M. O. L., P 398, 45775, f. 17r.
34 ”Hic Pagus anno abhinc 318 ad S. Unionem conversi sunt”: ANDJA, Fond Mitropolia unită Blaj, nr.
12/1765/1772, p. 133.
35 „….animae 800 cir(citer)”: Ibidem, p. 134.
36 Greta-Monica Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania, p. 486; Daniel Dumitran, Un timp al reformelor. Biserica
Greco-Catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob (1782-1830), Cluj-Napoca, Argonaut, 2007, p.
327.
49
ŞanŃa)37 –, înseamnă că aceştia ajunseseră să reprezinte la Sărăuad o majoritate

zdrobitoare. OpŃiunea confesională fără echivoc a sacerdotului oficiant ne mai spune
şi că biserica de lemn era în mâinile lor. O altă probă e provenienŃa potirului şi a două
din cele trei rânduri de veşminte preoŃeşti (unul fusese procurat de biserică)38.
Odăjdiile cu pricina au fost obŃinute ca dar din partea episcopului şi, respectiv, „din
generozitatea regală” („ex munificentia Regia”, la fel ca potirul), semn evident de
sprijin înalt faŃă de o comunitate considerată catolică prin credinŃa ei; sunt însă şi
dovada că Grigore Maior avea antecedente de binefăcător al enoriei sale de origine, fie
în calitate de donator direct, fie de intermediar.
Prin urmare, „recent întorşii” de la Sărăuad nu erau fără locaş de cult, aşa cum se
putea subînŃelege din scrisoarea episcopului către Antal Károlyi din decembrie 1775.
Noua biserică n-avea deci menirea de a umple un gol, de a remedia o lipsă. Ea trebuie
văzută atunci ca expresia dorinŃei ierarhului de a-i oferi acelei parohii un edificiu mai
trainic şi mai spaŃios, celebrând prin asta victoria unirii acolo; a unirii cu Biserica
romană. Ctitoria lui Maior pare a fi simbolul regăsitei comuniuni în credinŃă între cei
din Sărăuad şi consăteanul lor ajuns episcop.
Întorcându-ne acum la testamentul de la care am pornit, să observăm că Maior nu
face în el o relaŃionare explicită între edificarea bisericii şi succesul înregistrat ca
promotor al unirii. Accentul cade pe altceva, pe motivaŃia de ordin personal. Ceea ce
Ńine să releve în acel ultim text e că, în „Silvania”, în satul său natal, Sărăuad, a ridicat o
biserică deasupra trupurilor strămoşilor săi adormiŃi acolo întru Domnul39. ConstrucŃia
a înălŃat-o, aşadar, pe locul unui cimitir, încadrând mormintele membrilor familiei lui.
Ele au ajuns astfel să joace un rol fondator, de temelie a edificiului, dar şi să
beneficieze de includerea în perimetrul protector al unui aşezămînt sacru, în care se
oficia regulat serviciul liturgic şi se administrau sacramente.
În interesanta opŃiune a episcopului-ctitor am putea distinge, pe de o parte,
indiciul mentalităŃii sale nobiliare. Ştim că provenea dintr-o familie cu un asemenea
statut social şi juridic. Silvestru Caliani şi Samuil Micu, chestionaŃi cu ocazia
„procesului canonic” ce a premers hirotonirea şi numirea lui Grigore Maior ca
episcop, relevă nobilitatea părinŃilor lui40. Ştim apoi că i-a plăcut să cultive raporturi în
interiorul reŃelelor de solidaritate ale ordinului, inclusiv cu cei aflaŃi la etajele superioare
de agregare ale acestuia. RelaŃiile strânse şi de durată cu Antal Károlyi sunt o bună
dovadă că nu s-a mişcat doar în limitele societăŃii mic nobiliare româneşti; societate
din care făcea parte şi unica lui soră, Domnica, mama lui Ladislau Vitéz de Cig,
37 ANDJA, Fond Mitropolia Română Unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 134.

38 În patrimoniul bisericii mai figurau patru cărŃi de cult (Strastnic, Apostol, Triod, Penticostar): Greta-Monica
Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania, p. 356, 362.
39 „Cum ego in Silvania solo quippe natali meo nominanter Tusnad-Szarvad templum satis commodum super
corpora majorum meorum inibi requiescentium Deo juvante posuerim totum e solido...”: T. Cipariu, Acte si
fragmente, p. 45.
40 Archivio Segreto Vaticano (în continuare A.S.V.), Archivio della Nunziatura Apostolica in Vienna. Processi canonici
dei Vescovati, 1773, Fogarasiensis Gregorius Major. Xerocopia documentului mi-a fost pusă la dispoziŃie de
Părintele-profesor Cristian Barta, căruia Ńin să-i mulŃumesc şi pe acesată cale. Despre nobilitatea lui Maior,
vezi şi la Remus Cîmpeanu, Elitele româneşti din Transilvania veacului al XVIII-lea, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană, 2000, p. 143-148.
50
nepotul său favorit41. După cum o arată şi testamentul, a vrut ca cei din propria familie
să nu se limiteze la a-şi prezerva condiŃia socială. A lăsat bani pentru ca ei să urmeze
şcoli, să progreseze cultural şi, astfel, să-şi sporească şansele de a face carieră, de a se
omologa la nivel înalt. A avut ambiŃiile, orgoliile, dar şi mărinimia specifice acelei
categorii sociale, trăsături din care au izvorît acte de danie, ctitoriceşti. Acte ce
reprezintă nu doar un barometru al reuşitei personale, ci şi un semn al preocupării
pentru ce va urma, pentru viaŃa de dincolo. În acest sens, drept pildă i-a putut servi
foarte activul nobil sătmărean Demeter Rácz – partenerul său de taifas în anii
recluziunii de la Muncaci42 –, pe ale cărui speze s-au ridicat biserica mănăstirii de la
Černeča Hora şi cele din Carei (parohia ruteană) şi Vezendiu43. Şi Antal Károlyi i-a dat
în acei ani, după cum spuneam, un exemplu de implicare directă în edificarea unei
biserici. În plus, puternica familie de la Carei, prin cripta conventului franciscan de la
Căpleni, oferea în zonă un model de cultivare a memoriei înaintaşilor, reprezentativ
pentru sensibilitatea nobiliară barocă..Un astfel de interes se întrevede, de fapt, şi din
iniŃiativa lui Grigore Maior. El nu urmăreşte să înalŃe pur şi simplu o biserică. E
preocupat şi de genealogie, de destinul trupurilor strămoşilor defuncŃi, de rădăcinile
familiei lui. Reuşita sa în carieră trebuia să se răsfrângă benefic şi asupra lor.
Episcopul-nemeş dorea, în egală măsură, să-şi ocrotească şi să-şi pună în valoare
antecesorii, demonstrînd astfel ataşament faŃă de tradiŃie şi râvnă în cultivarea ei44. A
rezultat o biserică necropolă, expresie tipică a privilegiului reclamat de ctitorul-nobil şi,
implicit, a intenŃiei sale de a se distinge social45.
Pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât e vorba de o înaltă faŃă bisericească,
planul de a aşeza edificiul pe o astfel de fundaŃie trebuie descifrat şi în semnificaŃiile
sale strict religioase. Miza eshatologică a deciziei a fost de altfel sugerată chiar prin
comentariul precedent. Trupurile rudelor răposate erau incluse în spaŃiul protector al
bisericii pentru a le spori acestora şansele de a se mântui. Grija faŃă de ele, manifestată
în contextul confesional agitat de atunci – cu tensiuni între facŃiuni ce-şi disputau
încrâncenate calitatea de adevărate păstrătoare ale „legii strămoşeşti” –, ne poate indica
însă şi o altă pistă interpretativă. La urma urmei, tratându-şi astfel înaintaşii, episcopul
greco-catolic de la Blaj transmitea că nu are cu trecutul o relaŃie antagonică. Şi-l asuma
pe de-a-ntregul şi îl cinstea. Nu era exponentul unei direcŃii iconoclaste (aşa cum
41 T. Cipariu, Acte şi fragmente, p. 48-51; Greta-Monica Miron, „Confesiune şi nobilitate în Transilvania secolului
al XVIII-lea. Nobilii uniŃi”, în vol. Sorin Mitu, Rudolf Gräf, Ana Victoria Sima, Ion Cârja (coord.), Biserică,
societate, identitate. In honorem Nicolae Bocşan, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 374; Eadem,
„Un episod din viaŃa lui Grigorie Maior – penitenŃa la Muncaci”, în vol. Nicolae Bocşan, Ana Victoria Sima,
Ion Cârja (coord), IdentităŃi confesionale în Europa Central-Orientală (secolele XVII-XIX), Cluj-Napoca, Presa
42 Vezi, în acest sens, declaraŃia lui Demeter Rácz pentru „procesul canonic” al lui Grigore Maior: A. S. V.
Processi canonici (Gregorius Major), f. 27.
43 Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, p. 44-45, 157; V. Ciubotă, „Demetriu RaŃ, nobil din Vezendiu – un
binefăcător al bisericilor şi mănăstirilor din episcopia Munkacevo”, în vol. Virgil Ciubotă, Toader Nicoară,
Mikola Vegheş, Liuba Horvat (coord.), RelaŃii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate, Cluj-Napoca, Satu-
Mare, Presa Universitară Clujeană & Editura Muzeului Sătmărean, 2007, p. 145-154.
44 SemnificaŃiile preocupării pentru înmormântarea în perimetru bisericesc, la Maria Crăciun, „Apud Ecclesia:
Înmormântarea în biserică în Moldova secolelor XV-XVI”, în vol. Bogdan-Petru Maleon şi Alexandru-Florin
Platon (coord.), Confesiune şi cultură în Evul Mediu. In honorem Ion Toderaşcu, Iaşi, Editura UniversităŃii
„Alexandru Ioan Cuza”, 2004, p. 29-70.
45 Philipe Ariès, L’homme devant la mort 1. Le temps des gisants, Paris, Éditions du Seuil, 1985, p. 53-57.
51
acuzaseră adepŃii lui Sofronie), ce promova inovaŃia, ruptura, încălcarea valorilor

tradiŃiei, considerate intangibile. A şi spus-o foarte răspicat tocmai la Sărăuad, cu
ocazia sinodului Ńinut la 31 iulie 1776, că unirea înseamnă, în esenŃă, continuitate,
menŃinerea în reperele fundamentale ale creştinismului de factură răsăriteană: „...să
stăm întru credinŃa şi în legea cea adevărată pravoslavnică a besearicii răsăritului, care
o-am luat de la SfinŃii PărinŃi şi S(fintele) Săboară, nici mai mult nu vă lepădaŃ de
scaunul Mitropolii voastre ceii vechi de zile rumâneşti a Făgăraşului căriia au fost
supuşi toŃi părinŃii, moşii şi strămoşii şi tot neamul nostru cel românesc de legea
grecească în toată łara Ardealului”46. Biserica din Sărăuad pare că a fost construită ca
o ilustrare a acestui mesaj cu evidentă valoare ideologică, identitară. Zidind-o, Grigore
Maior, promotorul neobosit şi pătimaş al unirii, a ieşit din sfera declarativului, a
enunŃurilor programatice, pentru a face o demonstraŃie aplicată. El, vlădica, în relaŃia
cu cei răposaŃi din familia sa, era expresia vie a raportării pline de veneraŃie la trecut.
Mai mult, era garanŃia că Biserica pe care o conducea avea rădăcini adânci. Şi, prin
asta, legitimitate.
Construind locaşul de cult, Grigore Maior nu s-a gândit doar la consătenii
„întorşi” la unire şi la osemintele strămoşilor. A reflectat şi la soarta propriului suflet.
Testamentul său e fără echivoc în acest sens. Generosul lăsământ în monede de aur
obliga preoŃii ce aveau să se succeadă la Sărăuad să-l amintească perpetuu în liturghiile
lor, în calitate de fondator. Mai cerea ca în fiecare an, la sărbătoarea SfinŃilor
Arhangheli Mihail şi Gavril, hramul acelei biserici, să se oficieze o slujbă pentru
pomenirea sufletului său47. Aşa cum se obişnuia în atare circumstanŃe, indicaŃiile
testatorului sunt foarte precise. Serviciul pentru care fusese făcută donaŃia nu trebuia
să fie uitat48. Parohia greco-catolică Sărăuad intra astfel în rândul intercesorilor tereştri
chemaŃi să-i netezească episcopului calea spre redempŃiune, prin rugăciunile lor. În
acelaşi scop, preotului din sat, Demetriu, protopopul Santăului, i-au fost lăsaŃi 6
„aureos” pentru două sărindare49.
Biserica începută în anul 1776 a devenit probabil funcŃională chiar mai înainte de
a fi fost rezolvată lipsa ornamentelor interioare, menŃionată în testamentul episcopului.
Nu ştim, deocamdată, când anume şi-a deschis pentru prima dată porŃile găzduind un
ceremonial religios. După ce ea a intrat în folosinŃă, cea de lemn a fost fie
dezmembrată pentru ca materialul să poată fi refolosit, fie vândută altui sat, aşa cum se
mai obişnuia pe atunci. La începutul veacului următor, alături de ctitoria episcopului
greco-catolic era consemnată acolo doar o biserică reformată50.
Scurgerea timpului lasă urme ciudate în memoria comunităŃilor. TradiŃiile locale
despre Grigore Maior consemnate de Ioan Ardeleanu Senior în cartea Oameni din Sălaj
conŃin în mod evident o temă recurentă, un stereotip. Rămas în amintirea populară ca
„robul de la Muncaci”, ca victima unui şir lung de nedreptăŃi, episcopul apare ca
nefericit şi în poveştile despre experienŃele trăite în satul său natal. Pierde în copilărie
46 Greta-Monica Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania, p. 71.

47 „...cujus ministri etiam perpetuo obligabuntur mei ceu fundatoris in sacrificiis memores esse, et speciatim in
festo SS. AA. pro mea anima quotannis votiva facere...”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45.
48 M. Vovelle, Piété baroque, p. 113.
49 T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 47.
50 Consignatio statistico topographica singulorum in Magno Principatu Transylvaniae, editori Bogdan Crăciun şi Ioan
Bolovan, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 93.
52
animalele pe care le păştea pe câmp şi este nevoit să fugă de acasă; pierde, fiind
delapidat, o parte însemnată din banii lăsaŃi pentru construirea bisericii; în sfârşit,
pierde, tot prin furt, doi din cei patru cai înhămaŃi la trăsura cu care venise să viziteze
pentru ultima oară Sărăuadul51. Nimic, la acest nivel, despre Maior care-şi pacifică satul
divizat de frământări religioase, despre binefăcătorul darnic, despre arhiereul atent cu
strămoşii săi trecuŃi la cele veşnice, dar şi cu puzderia de rude, apropiaŃi şi consăteni
ce-şi căutau atunci un loc mai bun sub soare. Maior perdantul, veşnic nenorocit, pare
că l-a surclasat în imaginarul colectiv pe Maior generosul, omul plin de viaŃă şi de
proiecte. Imaginea pe care el însuşi a dorit să o lase despre sine la Sărăuad dăinuie doar
în vechile înscrisuri din epocă, atinse din când în când de curiozitatea vreunui istoric.
Satul Sărăuad la începutul deceniului 8 al secolului XVIII

(Az elsı katonai felmérés. Erdély és a Temesi Bánság, DVD-ROM, Arcanum, 2005)
51 I. Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, p. 13-25.
53
Ctitori şi binefăcători
în mediul ecleziastic arădean (secolele XVIII–XX).
Câteva consideraŃii
Pavel Vesa
După închiderea şantierului de construcŃie a unei biserici, rolul sporit al parohiei

sau al comunităŃii spirituale, atât din mediul rural cât şi in cel urban, este pus în
evidenŃă de dorinŃa, tot mai evidentă a credincioşilor de a face ceva pentru principala
instituŃie a parohiei, biserica: dorinŃa a tot mai mulŃi credincioşi de a deveni într-un fel
ctitori sau binefăcători ai acesteia. łăranii, pe neamuri, pe vecinătăŃi sau individual, fac
donaŃii în bani, materiale de construcŃie, odoare sfinte, cărŃi sau chiar parcele de teren
pentru construirea lăcaşului de cult. Departe de a fi dus o viaŃă ruptă de istorie,
locuitorii satelor din secolele XVIII-XIX Ńineau să-şi manifeste prezenŃa având
sentimentul propriei lor tradiŃii. În cuprinsul Ńărănimii se năştea o elită alcătuită din
preoŃi, învăŃători şi alŃi oameni luminaŃi, mulŃi dintre ei cu iniŃiative culturale şi
tendinŃe, mai mult colective, prin ctitorii. Valoarea de document istoric a locaşurilor de
cult decurge atât din originea plămădirii colective, din implicarea la edificarea lor a
întregului sat, cât şi din sentimentele de pietate pe care creştinii evlavioşi le exprimau
prin zidiri, restaurări de biserici şi prin înzestrarea lor cu mijloacele necesare de
desfăşurare a cultului divin.
Chiar dacă în zona de care ne ocupăm, ctitorii1 sunt în general întreaga
comunitate bisericească („tot satul”)2, întâlnim însă şi cazuri de enoriaşi care se
angajează tot mai mult în problemele bisericeşti şi dintr-o vanitate socială uşor de
înŃeles, o formă a pietăŃii creştine, dar şi ca preoŃii slujitori să se roage pentru iertarea
păcatelor ctitorilor şi după moartea lor.
1 În literatura de specialitate există puŃine lucrări care analizează aspecte ale actului ctitoricesc şi acelea privesc
mai ales Ńinuturile extracarpatice. Vezi: Dimitrie G. Boroianu, „Dreptul bisericesc”, vol. II. Principii de Drept.
OrganisaŃiunea Bisericii române. Legile Ńării şi organisaŃiunea Bisericii ortodoxe, Iaşi, Tipografia Editoare Dacia, 1899;
Dimitrie Dan, „Patronatul în Biserica din Bucovina”, în Candela, XXII, 1904, p. 1-26; Nicodim Milaş, Dreptul
bisericesc oriental, Bucureşti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1915; Gheorghe Gibănescu, „Ponturile
religioase ale lui Constantin Nicolae Vodă Mavrocordat”, extras din ViaŃa Românească, Iaşi, 1931, p. 5-15;
Iorgu D. Ivan, Bunurile bisericeşti în primele VI secole. SituaŃia lor juridică şi canonică, teză de doctorat, Bucureşti,
1937; Gheorghe CronŃ, „Dreptul de ctitorie în łara Românească. Constituirea şi natura juridică a fundaŃiilor
din Evul Mediu”, în Studii şi Materiale de Istorie Medie, IV, 1960, p. 77-116; Valentin Al. Georgescu, BizanŃul şi
instituŃiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1980; Voica Puşcaşu, Actul
de ctitorie ca fenomen istoric în łara Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Editura
Vremea, 2001; Arcadie M. Bodale, „Actul de ctitorire şi cartea liturgică în łările Române”, în Xenopoliana,
XII, 2004, nr. 1-4, p. 55-89.
2 În biserica de lemn din Troaş, poate fi citită următoarea inscripŃie: „Această sfântă biserică s-au zugrăvit la
anul 1813 de Nicolae Zugrav cu cheltuiala a lu tot satu cu bani 30 florini”, cf. Marius Porumb, DicŃionar de
pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998, p. 429.
54
PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)...
Dobândirea numelui de ctitor3 presupune două aspecte: pe de o parte construirea

sau înnoirea lăcaşului de cult, iar pe de altă parte, înzestrarea lui. Toate daniile făcute
Bisericii erau pentru întreŃinerea lăcaşului de cult, a slujitorilor ei, dar mai ales pentru
buna desfăşurare a seviciului divin (ceară, tămâie, lumânări, untdelemn, prescuri/pâine,
vin odăjdii, icoane, vase liturgice, cărŃi bisericeşti).
Donarea unei mici bucăŃi de pământ pentru îmbunătăŃirea sesiei parohiale sau
pentru edificarea unui nou locaş de cult, suportarea în mare parte a cheltuielilor pentru
reparaŃia sau zugrăvirea bisericii, dăruiesc noii bisericii un clopot, contribuie cu o sumă
mai mare de bani sau materiale de construcŃie, pentru edificarea bisericii, transformă
donatorii în ctitori mari. Se disting atunci când biserica va fi înlocuită cu o construcŃie
nouă, contribuie la adunarea materialelor, la plata meşterilor zidari, lemnari sau
zugravi, la înzestrarea locaşului de cult cu cele trebuincioase. Sunt preoŃi, diaconi sau
oameni din jurul bisericii, epitropi, cântăreŃi, dieci, crâsnici, alŃi enoriaşi din parohie, de
diferite categorii sociale, meseriaşi4, negustori, Ńărani liberi sau iobagi, bogaŃi sau săraci.
CeilalŃi înzestrători ai lăcaşului de cult, erau consideraŃi ctitori mici sau binefăcători,
deoarece cheltuiala lor era mai mică decât a marilor ctitori şi era făcută, de obicei, după
ridicarea acestuia. De aici, la serviciile divine, începând cu Proscomidia, unde, din
prescura a patra se scoate o miridă aşezându-o în dreapta celorlalte, preotul zicând:
„Pomeneşte Doamne şi pe ctitorii şi binefăcătorii sfântului locaşului acestuia”.
La Rugăciunea darurilor preotul pomeneşte: „Pe fericiŃii şi pururi pomeniŃii ctitori
ai Sfânt locaşului acestuia şi pe alŃi ctitori, miluitori şi făcători de bine, Să-i pomenească
Domnul Dumnezeu întru împărăŃia Sa”.
La ecteniile Sfintei Liturghii, la fel sunt pomeniŃi: „Încă ne rugăm pentru fericiŃii
şi pururi ctitori ai sfânt locaşului acestuia […]”.
Pe lângă rugăciunile preoŃilor la slujbele dumnezeieşti, de ce mai beneficiau, în
special ctitorii mari, din partea comunităŃii ?5 În primul rând aveau o mare influenŃă în
3 Este foarte greu să ne imaginăm ce înseamnă noŃiunea de ctitor, termenul ca atare, nu figurează în izvoarele
scrise. Din cunoştinŃele noastre despre dreptul românesc (jus valachicum), nu conŃin trimiteri către raporturile
cu Biserica. S-ar putea ca el să fi derivat de la un sens iniŃial care se extrăgea mai curând din înŃelesul de
„dobânditor, posesor, stăpân”, decât din acela de „întemeietor, ziditor”, cf. Istoria dreptului românesc, vol. I,
Bucureşti, 1980, p. 553. Cuvântul ctitor vine din limba greacă şi înseamnă ziditorul sau cel ce suportă cheltuiala
edificării unei biserici, cf. Alexandru Grama, InstituŃiunile calvineşti în biserica românilor din Ardeal, fasele lor în
trecutu şi valoarea în presente, Blasiu, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, 1895, p. 141. Biserica de la Crişcior,
constrită probabil în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea. ConŃine în tabloul votiv numele jupanului
(voievodului) Bâlea (Bălea) şi al jupâniŃei Vişe (Vişa), cu ale celor trei copii ai lor, Laslău, Ştefan şi Iuca,
precum şi anul 1411. Bâlea este prezentat în inscripŃie drept „htitor” (ctitor). Forma de „htitoru” apare şi în
tabloul votiv al bisericii de la RibiŃa din 1417. Cf. Repertoriul picturilor medievale din România (sec. XIV-1450),
partea I, Bucureşti, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, 1985, pp. 43-45, 72-74, 301-311; Florin Dobrei,
Bisericile ortodoxe hunedorene, ReşiŃa, Editura Eftimie Murgu, 2011, pp. 86-89.
4 Meseriaşii erau îndatoraŃi prin statutul de breaslă, ca pe lângă cercetarea regulată a bisericii împreună cu toŃi
ucenicii să fie preocupaŃi într-o cât mai largă măsură pentru „întărirea bisericii proprii” şi material, cf. Isaia
Tolan, File din istoria Aradului, Bucureşti, Editura Semne, 1999, p. 101. Din categoria meseriaşilor şi a
negustorilor se alegeau cei mai mulŃi dintre epitropii bisericilor.
5 În Biserica veche li se recunosc unele privilegii, fie în ce priveşte administrarea averii, fie în instituirea
slujitorilor bisericeşti. În legiuirile lui Justinian (novela 123), se menŃionează: „Cine va zidi biserică şi pe preoŃi
îi va înzestra acela are dreptul de numire al preoŃilor”, recomandată de Biserică, însă în contradicŃie cu
canoanele cât şi cu practica veche după care instituirea preoŃilor intra în sfera de drept a episcopului, cf. Ioan
Mateiu, Dreptul bisericesc de stat în România întregită, Bucureşti, Tipografia CărŃilor Bisericeşti, 1926, p. 56.
Uneori, solicitau scutiri fiscale către autorităŃile laice. Amintim cazul unui locuitor din Pâncota, care, la 14
iunie 1820, cerea conducerii comitatului Arad scutirea de sarcinile publice, în urma tatălui său, fost cârciumar
55
cadrul comunităŃii bisericeşti, îşi asigurau locurile cele mai râvnite din naosul bisericii6,
unde dispoziŃia familiilor reproduce, de regulă, ierarhizarea lor socială. În Registrul de
evidenŃă al scaunelor bisericeşti din parohia LalaşinŃ (protopopiatul Lipova), scaunele din
faŃă, stânga şi dreapta, sunt în posesia aceloraşi familii de peste opt decenii. Şi astăzi, se
menŃine obiceiul ca atunci când unul dintre proprietarii unui scaun din această parte a
bisericii trece la cele veşnice, iar scaunul scos la licitaŃie, nici o altă familie nu
concurează, el fiind cumpărat şi pe mai departe de membrii familiei sau, la înŃelegere,
de rudele mai apropiate7. În biserica de lemn din Bodeşti (protopopiatul Sebiş),
primele trei scaune din partea dreaptă au scrise cu litere chirilice numele lui Sida Iov,
Sida Toader şi Florea Pasc; Sida Toader figura în 1831 ca fiind unul dintre epitropii
bisericii.
Numele ctitorilor, vii sau morŃi, vor fi pomenite de preot la Proscomidie şi Sfânta
Liturghie. Îşi vor perpetua memoria pe un perete al bisericii, pe un clopot, obiect de
cult, pe o carte bisericească sau vor beneficia de un loc de veci la umbra bisericii. În
biserică numele lor sunt menŃionate în altare, diverse zone ale naosurilor, sau în
exterior, deasupra intrărilor. Pe peretele stâng de la proscomidierului bisericii Naşterea
Maicii Domnului din Hălmagiu, se află o placă de marmoră pe care se găseşte scris, în
caractere latine şi chirilice: „Pomenire ctitorilor Andrei Iacobovici şi soŃia Maria şi Iştoc
Pârva, 1747”. Anul trebuie socotit a fi cel al terminării şantierului zidirii bisericii, iar cei
menŃionaŃi în inscripŃie sunt acei ctitori care au avut o contribuŃie substanŃială la
edificarea bisericii. Acest lucru a făcut posibil ca Iştoc Pârva, unul dintre ctitori, să fie
înmormântat sub zidul bisericii, aşa după cum ne dezvăluie câmpul unei cruci, din cele
cinci, „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu Iştoc Pârva, răposat în anul 1768”.
Interesantă ni se pare legenda înregistrată de memoria colectivă despre ctitorirea
acestei biserici. Se spune că, în dimineaŃa zilei de Paşti, Iştoc Pârva mergând la slujba de
Înviere, trecând pe lângă cimitirul situat pe locul unde a fost edificată mai târziu biserica,
a zărit o flacără albastră deasupra unui loc. CredinŃa populară era că în dimineaŃa zilei de
Înviere ard comorile ascunse în pământ, cu flacără albastră iar cine se învredniceşte a
vedea flacăra, găseşte comoara. Cu banii găsiŃi şi cu sprijinul lui Andrei Iacobovici şi a
enoriaşilor, a început construirea bisericii8. Pe Iştoc Pârva îl întâlnim pentru prima dată
în fruntea unei scrisori din 1752 a românilor din Hălmagiu adresată episcopului Sinesie
Jivanovici al Aradului (1751–1768), în toiul mişcărilor antiuniatiste9. Andrei Iacobovici
era un comerciant aromân din Hălmagiu, om cu putere financiară şi o puternică
influenŃă printre enoriaşi.
VeniŃi în nordul şi nord-vestul Dunării încă în secolul al XVIII-lea, aromânii au
jucat şi ei un rol deosebit în viaŃa bisericească ortodoxă din părŃile arădene. Erau
oameni înstăriŃi (comercianŃi, meşteşugari), cumpărau pământuri şi, alături de români,
domenial, pentru că donase 70 florini renani la construirea bisericii, cu condiŃia, de a obŃine scutire de
impozit pentru el şi urmaşi (cf. Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Arad, în continuare: A. N. D. J. Arad,
Fond Prefectura JudeŃului Arad, Acta congregaŃionum, Dosar 678/1802, f. 1-3).
6 Andrei Şaguna, Compendiu de Dreptul canonic al unei sântei sobornicesci şi apostolesci Biserici, ediŃia a II-a, Sibiu, 1885,
pp. 261-262.
7 Arhiva Parohiei Ortodoxe Române LalaşinŃ (în continuare: A. P. O. R. LalaşinŃ), Registrul de evidenŃă al scaunelor
bisericeşti (1908-1924).
8 Vasile Buta, „Bisericile din Hălmagiu”, în Altarul Banatului, VI (XLV), 1995, nr. 10-12, p. 98.
9 Silviu Dragomir, Istoria desrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII, vol. I, Sibiu, Editura şi Tiparul
Tipografiei Arhidiecezane, 1920, Anexa 71.
56
de greci cu care de multe ori sunt confundaŃi, ctitoresc biserici sau contribuie, cu cotă
aparte, la edificarea lor, întreŃin financiar comunităŃile ecleziastice, înzestrându-le cu
icoane, clopote, odăjdii şi cărŃi sfinte10.
Istoricul Gheorghe Ciuhandu inventariază 26 de localităŃi arădene în care încă de la
începutul secolului al XVIII-lea este semnalată prezenŃa unor comercianŃi „greci”11.
Unul din ctitorii bisericii din Miniş, construită în 176712, a fost aromânul Trandafir
Tanaczko (TeneŃchi?), un renumit negustor de vinuri13. El a comandat lui Ştefan
TeneŃchi şi iconostasul bisericii. Între ctitorii bisericii actuale din CovăsânŃ, edificată în
1779, este pomenită familia de aromâni Caracioni, care a suportat întreaga cărăuşie a
materialelor necesare pentru zidirea bisericii. La restaurarea bisericii din Lipova, este des
amintită contribuŃia familiei Misici, alături de alŃi negustori aromâni14. Această societate
nouă, constituită din aromâni, îmbogăŃită şi rafinată, dar aparŃinând legii ortodoxe, nu se
mai mulŃumeau cu vechile locaşuri de închinăciune, cu modestele biserici de lemn sau
cărămidă la oraşe, construite după necesităŃile evului mediu, mici şi înguste. Ei aveau
nevoie de clădiri mari, monumentale care să impresioneze şi să impună legea lor
ortodoxă. Vechile biserici modeste sunt înlocuite prin construcŃii noi, corespunzătoare
cerinŃelor noii societăŃi româneşti. Aşa au fost construite, în marile localităŃi arădene
bisericile din secolul al XVIII-lea, unele impresionează şi astăzi prin dimensiunile lor
(Socodor – 1763, Şiclău – 1765, Miniş – 1767, Chişineu Criş – 1770, Pecica – 1774,
Curtici – 1777, Păuliş – 1783, CovăsânŃ – 1779, Arad – 1791, Macea – 1800).
De pe filele unui Straşnic, aflăm numele a doi negustori aromâni din Ghioroc,
Cristian Gheorghe şi „jupân” Dima Gheorghe15. Cristian Gheorghe a venit din
Macedonia în Ghioroc, după anul 1772, şi a avut un fiu Constantin ajuns şi el negustor
în Ghioroc, care, aşa după cum reiese de pe crucea de mormânt, în anul 1831 moare16.
Bătrânul negustor a reuşit să imprime în sufletele urmaşilor dragostea şi dăruirea
pentru Biserică. Constantin Cristian, împreună cu soŃia, în anul 1810 zideşte o casă în
Ghioroc. Fiica lor Elisabeta, căsătorită în 1832 cu negustorul Ioan Brândaş din Lugoj,
a avut ca fiu pe Constantin Brândaş, tot negustor în Lugoj, acesta, în 1910, donează
casa din Ghioroc parohiei cu destinaŃie de casă parohială17.
10 Nu s-au mărginit numai la negustorie. MulŃi au contribuit la mişcarea pentru afirmare naŃională pe toate căile
în favoarea românilor. Îi vedem apărători şi susŃinători ai vieŃii ortodoxe, a cărei întărire asigura fiinŃa şi
identitatea neamului. cf. Gheorghe Hristodol, „Românii-macedoneni în Transilvania. Veacurile XVIII-XIX”,
în Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XXXII, 1993, p. 68.
11 Arad, Petriş, Şoimoş, Păuliş, Miniş, Ghioroc, Cuvin, GlogovăŃ, Pecica, Nădlac, Curtici, Otlaca, Şiclău,
Socodor, Erdeiş (Pădureni), Chişineu-Criş, Zerind, CovăsânŃ, Şiria, Pâncota, Seleuş, Târnova, Zărand, Ineu,
Chitighaz şi Giula, la Gheorghe Ciuhandu, „ComercianŃii „greci” în părŃile ungurene şi în special în Ńinutul
Aradului”, în vol. FraŃilor Alexandru şi Ioan I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureşti, Imprimeria
NaŃională, 1936, pp. 229-248.
12 În anul 1957 a fost deschis şantierul de construcŃie la biserica actuală, cu hramul Sf. Constantin şi Elena.
13 Horia Medeleanu, „Testamentul pictorului Ştefan TeneŃchi (?-1798)”, în Studii şi comunicări, VI, 1997, p. 208-209.
14 Ioachim Miloia, „Biserica română din Lipova (Banat)”, în Analele Banatului, I, 1928, nr. 1, ianuarie-decembrie, p. 34.
15 În 1745 un Dima Gheorghe era locuitor în CovăsânŃ, cf. Gh. Ciuhandu, op. cit., p. 242.
16 „Aice zace trupul întru Domnul răposatului Constantin Cristian fostului neguŃător, carele în anul 1772 în
Macedonia s-a născut dând ce e a lui Domnului Dumnezeu iară Ńărâna pământului la veşnicele locaşuri s-a
mutat în 18 iulie 1831”.
17 Constantin Cristian a contribuit şi la susŃinerea şcolii din parohie. Cf. Vasile Popeangă, Un secol de activitate
şcolară românească în părŃile Aradului (1721-1821), Arad, Comitetul de Cultură şi EducaŃie Socialistă al JudeŃelui
Arad, 1974, p. 281.
57
Între ctitorii bisericilor din această zonă nu erau numai aromânii. În mentalul
colectiv din Şepreuş, persista la începutul veacului trecut, numele lui Stana Vasile, Ioan
Roşca, Ioan HenŃ, Petru Faur şi Gheorghe Vlad, între fruntaşii comunităŃii care au
constribuit la înălŃarea în 1780 a bisericii de lemn18.
Ctitorul bisericii de lemn din HonŃişor îşi etalează supralicitarea propriului gest
ctitorial în sensul că extinderea lucrărilor de împodobire a locaşului de cult, îl
determină să eternizeze iconografic propriu-i chip. Pe timpanul de vest al naosului,
vitregit de o altă decoraŃie, apare chipul impunător al unui Ńăran îmbrăcat cu un
suman, mărginit cu blană, cu cădelniŃă în mâna dreaptă, în cealaltă având o sabie.
Pomelnicul ctitoricesc aflat în absidă, la locul obişnuit, începe cu numele Giurgiu,
acesta fiind în mod sigur reprezentat în imaginea artistică amintită19. TradiŃia locală
menŃionează că biserica20, amplasată pe o colină, era frecventată de credincioşii din
satele HonŃişor, Glemeia şi Copăcel. Spre sfârşitul primei jumătăŃi a secolului al
XVIII-lea, după săvârşirea slujbei Învierii, s-ar fi iscat o ceartă între enoriaşi celor trei
sate. Atunci, un oarecare Florea Haiduc, i-ar fi spus soŃiei sale: „Hai acasă Andeo, că
fac juruinŃă, că alte Paşti honŃenii nu vor mai veni la HonŃişor, căci ei vor avea biserica
lor”.Acesta, ar fi construit singur o biserică de lemn în Glemeia21. După ce locuitorii
s-au mutat pe vatra actuală a GurahonŃului, pe la mijlocul secolului al XIX-lea era
părăsită şi în ruină22. Memoria colectivă din Groşii-Noi a înregistrat ca unic ctitor al
bisericii de lemn un localnic ce în anul 1807 suportă întreaga cheltuială a construirii
locaşului de cult, fără însă a-i reŃine şi numele23.
În 1814, după deschiderea şantierului de construcŃie a bisericii actuale din Bârsa,
nu după multă vreme, din motive pecuniare, lucrările au fost întrerupte, atunci,
intervine Gheorghe Tacaci, un negustor aromân, care suportă întreaga cheltuială
pentru terminarea şantierului şi pentru înzestrarea bisericii cu pictură24.
Acolo unde enoriaşii nu îşi pot susŃine singuri întreŃinerea sau edificarea unei
biserici, se apelează la sprijinul domnului de pământ. La 25 ianuarie 1780, episcopul
Pahomie Cnezevici, ruga pe domnul de pământ Kaszoni din Vărădia de Mureş, care
deja pusese la dispoziŃie lemnul necesar pentru construirea bisericii, să dea un alt
ajutor şi parohiei din Conop pentru a-şi putea edifica o biserică nouă, cea veche
motivând că este în ruină25. Impresionează aportul domnului de pământ, de altă etnie
şi confesiune religioasă, dat la edificarea sau înfrumuseŃarea unei biserici cu teren sau
obiecte de cult. În multe locuri se numără între ctitorii sau binefăcătorii bisericilor.
18 „Pe drumul apostoliei. P. S. Sa Episcopul Grigorie în comuna Şepreuş”, în Biserica şi Şcoala, LVI, 1932, nr. 23-
24, 5-12 iunie p. 10.
19 Ioana Cristache Panait, „Tipuri sociale şi aspecte de critică socială în pictura monumentelor de lemn din
centrul şi vestul Ńării”, în Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice şi de Artă, 1984, 1, p. 56.
20 După mutarea satului HonŃişor pe actuala vatră, a fost mutată şi biserica. În 1972, biserica de lemn din
HonŃişor a fost mutată în parcul din curtea reşedinŃei episcopale din Arad.
21 Vatra veche a localităŃii GurahonŃ.
22 Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare: A. A. O. R. Arad), Dosar 77/1967, nenumerotat.
Aceasta este biserica nouă cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, menŃionată de Sinesie Jivanovici în 1755, cf. S.
Dragomir, „Statistici sârbeşti din dieceza Caransebebşului şi a Aradului în veacul XVIII”, în Foaia Diecezană,
XXIV, 1909, nr. 9, 1 martie, p. 6.
23 Longhin I. Oprişa, „Biserici de lemn monumente istorice din Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului”, în
Mitropolia Banatului, XV, 1965, nr. 1-3, p. 189.
24 Vizită canonică la Bârsa şi Prunişor, în Biserica şi Şcoala, LII, 1928, nr. 38, 16 septembrie, p. 1.
25 Ştefan Lupşa, Istoria Eparhiei Aradului, vol. II, fasc. 4, Arad, 1958, f. 284.
58
Uneori chiar domnul de pământ este cel ce are iniŃiativa construirii unei biserici,
angajându-se apoi să o protejeze şi să o menŃină. Chiar dacă erau de altă etnie şi
confesiune, au avut înŃelegere şi au fost stăpâniŃi de duhul iubirii creştine faŃă de
supuşii săi. Este o situaŃie veche de câteva secole26. Contele Königsegg din Sebiş este
iniŃiatorul edificării unei noi biserici în Sebiş, pentru care donează terenul pe care la
începutul secolului al XIX-lea s-a deschis şantierul actualului locaş de cult27.
Odată cu deschiderea şantierului de construcŃie a bisericii actuale din Sebiş,
înregistrăm un exemplu de ecumenism local, între comunitatea ortodoxă şi cea
reformată. Contele Königsegg din Sebiş este iniŃiatorul edificării unei noi biserici în
Sebiş, pentru care donează terenul pe care la începutul secolului al XIX-lea s-a deschis
şantierul actualului locaş de cult28. Comunitatea din Sebiş, pentru ca meşterul „toată
biserica să o deae gata”, în 1829 trebuiau să-i achite încă 5 000 de florini, sumă pe care
nu o aveau. Din unele însemnări ale preotului Simion TomuŃa, fost paroh în Sebiş
(1859–1892), aflăm că parohia a împrumutat 330 florini de la comunitatea reformată din
localitate. Alături de ei, încă în secolul al XVIII-lea au construit o moară pe vale, urmând
ca venitul să-l împartă pe din două, în folosul „ălor două iclejii”. Banii adunaŃi de la
enoriaşi şi împrumutul de la reformaŃi, cu tot ce li se cuvenea din venitul morii, nu au
fost suficienŃi, ei fiind nevoiŃi să împrumute, „prin notarul de atunci Vas Antal”, suma de
400 fl. v. a. din „masa MatiŃei Sârbe”, obligaŃie achitată în următorii ani. Biserica a fost
construită între anii 1829–1836, costurile ridicându-se la 20 000 florini29.
Biserica actuală din Secaş, zidită în anul 1837, are o pisanie din care aflăm şi numele
susŃinătorului financiar: „S-au întemeiat şi s-au făcut această biserică prin cheltuiala
domnului de pământ Kiril Nicolici de Secaş şi Mădrigeşti şi din voia domniei sale s-au
dedicat la comunitatea satului Secaş cu aşa aşezământ ca până ce va sta în legea aceasta
grecească neunită 1837”.
Cunoaştem numele unor preoŃi care dintr-un intravilan aflat în posesia lor,
donează o anumită suprafaŃă pentru construirea unei bisrici. Astfeş, în 1845, preotul
Teodor Mihailovici din LalaşinŃ, donează parohiei „un plaŃ de un jugh”, situat în
mijlocul satului, pe care, încă în acel an se deschide şantierul de construcŃie a actualei
biserici. La fel procedează şi preotul Ioja Sinesie din Rănuşa, în anul 1911, donând
terenul necesar construirii actualei biserici30.
După finalizarea lucrărilor de construcŃie ale bisericii, operaŃiunile de ctitorire nu
se încheiau întotdeauna. Biserica trebuia în continuare înzestrată şi întreŃinută în forme
optime. Pictările ori repictările, înzestrarea cu odoare şi cărŃi sunt considerate şi ele
între faptele de ctitorire. ContribuŃia enoriaşilor la înfrumuseŃarea locaşului de cult era
imortalizată pe câte un perete al bisericii, aşa cum este cazul bisericii din Troaş.
26 Adrian A. Rusu, „Bisericile româneşti din Transilvania şi Ungaria în secolul al XV-lea”, în Mediaevalia
Transilvanica, I, 1997, nr. 1-2, pp. 21-22.
27 Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare: B. A. O. R. Arad), Fond Gheorghe Ciuhandu,
dosar 106, f. 267 v.
28 B. A. O. R. Arad, fond citat, dosar 106, f. 267 v.
29 Ibidem, dosar 106, f. 267 v. Despre moara din Sebiş, preotul Simion TomuŃa nota: „În semn de suvenire aduc
la cunoştinŃa poporului moara alor 2 iclejii Române şi Reformate de cătră 3 bărbaŃi, şi ne aflându-se numele
lor nicăierei însemnat, se vorbeşte că ar fi fost 2 Români şi 1 Reformat, iară alŃi bătrâni zic că ar fi fost 2
ReformaŃi şi 1 Român cari or jurat frăŃietate la olaltă şi o credinŃă, ca aceea moară fundată de dânşii să rămână
alor 2 iclejii de astăzi”.
30 Pavel Vesa, Bisericile de mir arădene între tradiŃie şi modernitate, Arad, Mirador, 2000, p. 21.
59
După împodobirea prin „zugrăveală” pe dinăuntru, completează efortul ctitorial

crucea şi clopotul, elemente ce consacră, de cele mai multe ori, sfârşitul ctitoriei. Dacă
în general efortul ctitorial în ce priveşte procurarea clopotelor este al întregii
comunităŃii, cunoaştem însă şi cazuri când o singură familie îmbogăŃea biserica cu unul
sau două clopote. Chiar dacă nu putem face o cercetare exhaustivă asupra clopotelor,
importante obiecte de cult, cercetare care vizează nu numai inventarierea acestor
obiecte liturgice, ci şi identificarea şi studierea diferitelor ateliere şi a activităŃii
meşterilor sau a antreprizelor familiale care au lucrat la realizarea lor, ne oprim asupra
lor pentru că ele reprezintă, din partea comunităŃii, o mare încordare a forŃelor
colectivităŃii pentru procurarea lor31. În pofida dijmuirii inventarului ce cuprindea
aceste obiecte de cult în perioada primului război mondial, când materialul din care se
compuneau a fost utilizat în industria de război, turnurile bisericilor mai păstrează un
număr însemnat de mărturii ale acestei adevărate industrii ale căror funcŃionare şi-au
adus contribuŃia, alături de meşteri autohtoni şi meşteri aparŃinând unor ateliere
cunoscute în Europa Centrală.
Clopotul pentru comunitatea bisericească avea rosturi diferite: delimita ajunul
unei sărbători religioase sau începutul şi fazele prin care se trece la sfintele slujbe;
anunŃa în viaŃa satului moartea unui membru al comunităŃii locale sau din cele
învecinate; marca în memoria enoriaşilor timpul scurs de la trecerea lui la cele veşnice
(6 săptămâni, 6 luni, un an); anunŃa o invazie; bătea „într-o ureche” anunŃând un
incendiu la casa cuiva. TradiŃia populară atribuie clopotelor calitatea de a putea
îndepărta vijeliile şi furtunile care se abăteau asupra hotarului, practică întrebuinŃată şi
astăzi, atât în satele de pe valea Crişului Alb cât şi în cele de pe valea Mureşului.
Înainte de aşezarea lui în turnul bisericii sau în clopotniŃa special amenajată pentru
a-l adăposti, clopotul era sfinŃit şi binecuvântat, de episcop, protopop, în calitate de
delegat al ierarhului, sau de preotul paroh. Având în vedere însemnătatea şi rolul cel
mare pe care-l are clopotul la săvârşirea diferitelor rânduieli ale cultului divin, sfinŃirea
se făcea cu mare solemnitate. La sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul, cântăreŃii şi cu toŃi
enoriaşii prezenŃi, ies înaintea bisericii, unde, din timp, înaintea unei mese, pe care s-a
pus un vas cu apă, sfeşnice cu lumânări aprinse, un busuioc şi Sfânta Evanghelie.
Lângă masă este aşezat clopotul sau clopotele, aşa ca la timpul potrivit să poată fi
stropit cu apă sfinŃită, atât pe din afară cât şi pe dinăuntru. După solemnitatea sfinŃirii,
în ziua dinainte stabilită, clopotul este urcat în turnul bisericii. Nu toate bisericile aveau
clopote. Acolo unde nu existau, la serviciile dumnezeieşti de cult, se folosea toaca.
Date despre clopotele folosite în bisericile din părŃile arădene, mărturiile
cunoscute sunt destul de târzii. Cel mai vechi clopot din aceste părŃi despre care avem
informaŃii, este cel din 1722 donat bisericii din Cicir de căpitanul sârb Simion
Radocanaci şi avea următoarea inscripŃie: „Acesta clopotu asiadia Simeon Radocanachi
capetanulu Cicirului înfrumuseŃiatu mucenicu George v. v. i. O anno 1722”. În 1881,
credincioşii din Cicir doreau un clopot nou, pe cel vechi l-au dat firmei Hönig,
31 Metalele din care se turnau clopotele erau arama (77-80 %), cositorul (20-23%), mai rar oŃelul şi bronzul.
Tonul clopotului atârnă de la forma lui şi de la proporŃia dintre înălŃimea, cuprinsul şi grosimea pereŃilor.
Aurel Crăciunescu, „Originea clopotelor”, în Revista Teologică, IV, 1910, nr. 2, p. 87.
60
specializată în turnare de clopote, care l-a spart pentru a-l topi, dar cicirenii s-au
răzgândit şi au cerut clopotul înapoi, aşa spart cum era32.
În 1735 se turna un clopot pentru biserica de lemn din ChesinŃ, mutat în 1752 în
noul locaş de cult33. În 1743, pe cheltuiala lui Georgiu Neme este turnat un clopot
pentru biserica din Govoşdia de pe valea Crişului Alb34. Clopote vechi existau şi în
bisericile din Bodeşti (1749)35, Ineu (1755)36, Lunca (1771)37, Ciunteşti (1785)38, Sebiş
(1786, 1789, 1800)39, Socodor (1791)40, Agrişul Mic (1792)41, Galşa (1794), Chişineu-
Criş (1797).
Din raportul asupra vizitei canonice efectuată, în 1758, în parohii din
protopopiatele de la sudul Mureşului, protosinghelul Arsenie Radivoievici
menŃionează cinci parohii cu câte două clopote, 15 cu câte un clopot iar cinci sunt
menŃionate fără a se face vreo referire la ele. Din cele 10 biserici42 ce fac parte din
spaŃiul geografic al demersului nostru, numai cele din Felnac, Firiteaz, LalaşinŃ, Munar
şi Vinga, aveau clopote. La bisericile din LalaşinŃ, Vinga şi Felnac, clopotele se aflau
instalate într-o „turlă de lemn”43, iar biserica din Nădlac avea două turle de lemn în care
se aflau 3 clopote44, La celelalte biserici clopotele erau amplasate în clopotniŃe aşezate
în imediata vecinătate a locaşului de cult. Biserica veche de lemn din Pecica avea
alături o clopotniŃă pe stâlpi în care se afla un singur clopot45.
În timpul preotului Atanasie Roşu, comunitatea bisericească din Sebiş achizi-
Ńionează trei clopote pentru biserică (în 1787, 1789 şi 1800)46. Pe clopotul cel vechi se
32 Mircea Barbu, Pascu Hurezan, Imre Szatmari, „Marki Sandor şi colecŃia de antichităŃi a Liceului din Arad (II)”,
în Ziridava, XXIII, 2002, p. 469.
33 Ilie MoŃiu, „Răspunsul comunei ChesinŃ, plasa Lipova, jud. Timiş-Torontal la chestionarul Muzeului
BănăŃean”, în Analele Banatului, II, 1929, fasc. 2-3, p. 118.
34 A. A. O. R. Arad, Valeriu Dronca, Cronica bisericei parohiale din comuna Berindia, protopresbiteratul Buteni, 1907, f. 2.
Al doilea clopot a fost turnat în 1863 în atelierele lui Fridrich Hınig din Arad.
35 Clopotul era din biserica veche mutat în cea nouă. După unele însemnări făcute pe filele unui Chiriacodromion
(1855), aflăm că „În ziua de miercuri,adică în 23 fevruarie din 1917 s-au luat clopotele din turnul sf. Biserici şi
anume unul de 50 kgr şi altul de 16 kgr şi s-au plătit 4 coroane de klgr fiind recvirate de unguri. Ioan Şierban
preot şi Petru Mager înveŃetoriu prenz.” (f. 2). Biserica a rămas fără clopote până în anul 1923 după cum se
menŃionează pe penultima filă a aceleaşi cărŃi de cult: „Spre aducere aminte la Sft. Biserică s-au sfinŃit în 8
octomvrie 1923 două clopote, unul de 70 klgr şi al II-lea de 41 klgr. Arsenie Florea învăŃător, Ioan Şierban
preot gr. ort. Ioan Lupei crâsnic, Gheorghe Lupei epitrop, cumpărate de credincioşii din Bodeşti prin
colectare de Traian Butariu şi Terente Florea lui Nicolae ca epitrop”. Pe fiecare din cele două clopote se afla
următoarea inscripŃie: „Florea Terente, Butar Traian, Lupei Gheorghe şi Florea Alexandru 4 iulie 1923”.
36 Eduard I. Găvănescu, „Târguri arădene. Târgul Boroş-Ineu”, în Hotarul, I, 1933, nr. 8, p. 3.
37 A. A. O. R. Arad, Alexandru Nica, Cronica bisericei parochiale gr. or. rom. din Almaş, 1907, f. 4. La începutul
secolului XX clopotul a fost folosit la şcoala din Almaş.
38 Ioan Opriş, Protejarea mărturiilor cultural-artistice din Transilvania şi Banat după Marea Unire, Bucureşti, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1988, p. 71.
39 Constantin Ilica, Monografia localităŃilor din zona Sebeş-Moneasa, judeŃul Arad, Sibiu, 1984, f. 38 (manuscris în
păstrarea autorului).
40 Clopotul a fost returnat în anul 1897, cf. A. A. O. R. Arad, Dosar Istoricul parohiilor şi filiilor din protopopiatul
Arad, 1982, nen.
41 InscripŃia are următorul text: „S-au făcut pe seama bisericii din Agrişul Mic 1792”.
42 BelotinŃ, Chelmac, Felnac, Firiteaz, LalaşinŃ, Mănăştur, Munar, Secusigi, Ususău şi Vinga.
43 I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timişoara, Editura
Mitropoliei Banatului, 1980, doc. 120, pp. 264-265, 275, 276, 277, 278, 283.
44 Şt. Lupşa, op. cit., vol. II, fasc. 2, f. 303.
45 Ibidem, f. 302.
46 C. Ilica, op. cit., f. 38.
61
afla următoarea inscripŃie: „Şăbiş. Atanasie Protopp Roşu. Domnului lauda 1786”47.
Biserica din Galşa avea şi ea un clopot vechi, pe care se afla următoarea inscripŃie: „Din
mila lui Dumnezeu s-a făcut acest clopot la Biserica Gălşii din cheltuiala bisericii în anul
1794”48. Biserica de lemn din Vărşand, în 1792 avea deja două clopote, unul de 70 de
fonŃi, celălalt numai de 30 de fonŃi49. InscripŃia de pe clopotul mijlociu al bisericii din
Chişineu Criş ne dezvăluie anul turnării lui „1797”.
Pentru valoarea istorică amintim câteva clopote din secolul al XIX-lea. Biserica
din Micălaca-Veche avea un clopot de 84 kg turnat în 1817 în Timişoara, aşa după
cum menŃiona inscripŃia: „Cossmichiacob Jungbauer in Temeşwar 1817”. Clopotul a
fost folosit în biserică de pe vatra veche a aşezării. După construirea actualei biserici, a
fost mutat în turnul noului locaş de cult50. Pe cheltuiala lui, Alexandru MihuŃa, în 1845
a fost turnat un clopot, în greutate de 670 kg., pentru noua biserică, iar comunitatea,
comandă şi ea un clopot de 116 kg51. Un clopot în greutate de 1.100 kg. a fost
comandat firmei lui Ignacz Hilezer din Viena. În numele comunităŃii bisericeşti,
contractul este încheiat cu firma din Viena de către epitropii Petru Şirian şi George
Popovici52.
Dacă în 1836 Teodor Halic, alături de Teodor Feier din Bârsa, contribuia la
cumpărarea unui clopot, în 1864, dona de unul singur un nou clopot bisericii. În 1898,
pe cheltuiala comunităŃii, mai este cumpărat încă unul53. Trei clopote avea în 1854 şi
biserica din Sâmbăteni54.
47 A. A. O. R. Arad, Augustin Mihulin, Cronica bisericii parohiale ortodoxe române din comuna Sebiş, 1907, f. 5.
48 Idem, Istoricul şi inventarul parohiei Galşa, 1967, dosar 107.
49 Viorel CurtuŃiu, „Câteva momente din trecutul parohiei Vărşand”, în Mitropolia Banatului, XVI, 1966, nr. 7-9,
p. 526.
50 Clopotul nu a fost rechiziŃionat de armata austro-ungară în primul război mondial. În 1956 a fost topit şi
returnat într-un atelier din Bucureşti. Are următoarea inscripŃie: „Acest clopot al bisericii ort. rom. din Arad-
Micălaca Veche s-a returnat în amul mântuirii 1956, prin contribuŃia parohiei, din clopotul bisericii vechi,
turnat în anul 1817. Fabrica V. V. Răşcanu - Bucureşti”, cf. Gheorghe Căvăşdan, Monografia istorică a
parohiei Arad-Micălaca Veche, Arad, 1956, f. 95. Despre firma din Bucureşti în Biserica şi Şcoala (LXXX, 1947,
nr. 19, p. 139): „V. V. Răşcanu, prima turnătorie artistică de bronz, alamă, zinc şi diverse metale fine, fondată
în 1905, furnizorul curŃii regale, Bucureşti, str. Banat nr. 30, execută clopote, policandre, sfeşnice şi alte
obiecte bisericeşti la preŃuri avantajoase şi de calitate superioară”.
51 A. N. D. J. Arad, Fond Episcopia Ortodoxă Română Arad, Acte şcolare, grupa IV, dosar 55/1855, f. 204v.
52 „Contract care se face de o parte între Emanoil Moskovits ca ogintele fabricei pentru compane Ignacz Hilezer
din Viena şi între Petru Şirian şi Georgiu Popovici, locuitoriu în Micalaca în următoriulu chip se obliga: 1 a.Noi
subscrişii locuitori în Micălaca predăm facerea unei campane în greumente de 10 (diece) cente cu preŃiu de 1flor
9cr.kg sau centru cu 109 flor austr., cu coroana de lemn tare şi ferecată în feru şi cu osiile de feru care corona nu
va fi a se primi în greumentului campanei lui Emanoil Moskovits agintele fabricei lui Ignacz Hilezer din Viena
care va fi îndatoratu alu reporta pana la Aradu la staŃiunea calei ferate unde lu vom primi. 2 a.Compana în
mărime de 10 centa să fie din materialu bunu, finu, statornici, cu glasu bunu şi plăcutu,era de va fi mai mare dela
10 centra totu kg cu 1 flor 9 cr. se va plăti. 3. a. Eu Emanoil Moskovits ca agintele fabricii lui Ignacz Hilezer din
Viena, primescu facerea campanei descrise în punctulu 1 şi 2 şi mă obligu ca mai multu până la diua SŃilor Petru
şi Pavel st. n. selu predau gata la calea ferată dela Aradu, şi ca arvuna acu primescu 200 flor. adecă duo sute flor.
austr. despre care recunosc şi quitez. 4. a. Cumcă compana susu nomita, va fi buna precum în armonia, aşa şi în
materialu garantesu pe diece ani şi în…ce nu va corespunde aşceptării, me îndatorescu a le primi napoi pe ale
mele spese şi de a lu topi respective a preda subscrişilor şi totu atunci voi primi tota remuneraciunea, respective
preŃiu campanei. 5. a.Subscrişii ne învoim ca de locu după primirea campanei sei plătim totu preŃiu. Care
contractu primindu-se din ambele parŃi s-a subscrisiu şi întăritu. În Micălaca 24 Aprilie 1871 st. n.”, cf. A. P. O.
R. Arad Micălaca-Veche, doc. neinventariat”.
53 A. A. O. R. Arad, Ioan Popovici, Cronica bisericei parochiale din comuna Bârsa, 1907, f. 2.
54 A. N. D. J. Arad, ColecŃia de documente Octavian Lupaş, dosar 21 (1854-1958), f. 1.
62
Nu numai comunităŃile mari îşi permiteau cumpărarea mai multor clopote pentru
biserică, ci şi cele mai mici. Biserica de lemn din Pleşa (aşezare dispărută), avea în prima
jumătate a secolului al XIX-lea două clopote55, iar cea din Berindia avea două clopote
turnate la firma lui Fredrich Hönig din Arad56. În 1852, comunitatea din Pil vindea un
vechi clopot de 70 fonŃi cu suma de 105 florini, hotărâtă să achiziŃioneze alte două
clopote noi pentru suma de 1477 florini şi 30 criŃari. Parohia nu avea la dispoziŃie
întreaga sumă motiv pentru care se împrumută cu 600 florini de la Diac Mihai57.
Cel mai vechi clopot cunoscut la biserica din Semlac este cel din 1847, turnat în
atelierele firmei Hönig din Arad. La acastă firmă, comunitatea a mai comandat de-a
lungul timpului şi alte clopote (1913, 1922)58. Un document din 1855 menŃionează mai
multe parohii a căror biserici aveau clopote: Comlăuş (1) DrauŃ (2 clopote mari),
Arăneag (2), Nadăş (3), Chier (3), Cighirel (un clopot de 100 fonŃi şi unul de 70 fonŃi),
Moroda (unul mare şi unul mic), Agrişul Mare (6 clopote, unul mare de 7 măji),
Măderat (3), Iermata (2, unul de 100 fonŃi, altul de 20 fonŃi), Şicula (unul de 150 fonŃi,
celălalt de 102 fonŃi)59.
Unele clopote aveau inscripŃii ce cuprindeau un întreg pomelnic al elitei
comunităŃii. Pe clopotul cel mare din Chisindia se afla următoarea inscripŃie: „Clopotul
S(fintei) biserici gr(eco) or(todoxe) rom(âne) din Chisindia varsat în anul 1888 pe acest
timp au fost antistii a-i bisericei Atanasie Bradean preot, Filimon Ardelean docinte şi
preşiedinte la comitetul parochial, Ilie Cornea învăŃătoriu, Iuliu Zarandi notar
comunal, Florea Halmagean jude şi epitrop, membrii Mihai Mercea, T. Cornea, G.
Popa, O. Cornatiu, Ioan Cornea, I. Bodea, S. Chesia, G. MitruŃiu, M. Gurban, G. Stan,
P. Stan, T. Mercea. Din fabrica lui Ifgiu Honig F. in Arad 1888”60. Unele clopote care
nu au nici o inscripŃie pe ele, au putut fi cumpărate şi aduse de la biserici din alte sate.
La 14 aprilie 1837, satul Leheceni din Bihor, pentru suma de 120 de zloŃi, vinde satului
Şiad un clopot61.
Biserica din Dieci, în 1917 avea patru clopote. Cel mai vechi era din 1796, aşa
după cum era inscripŃionat pe el şi a fost adus de la biserica din satul DumbrăviŃa după
desfinŃarea aşezării când locuitorii, la începutul secolului al XIX-lea, s-au mutat în
Dieci. În 1863, la firma Honig din Arad au mai fost comandate încă două clopote, aşa
după cum menŃiona inscripŃia de pe ele: „Campana S(fintei) Biserici din Dieci 1863
Hönig Friedrih ontotte Aradon 1863”62.
Cunoaştem cazul când clopote sunt cumpărate cu banii românilor de peste
hotare. În anul 1924, cu banii colectaŃi de credinciosul Aviron Groza de la românii din
America a cumpărat clopotele pentru biserica din Băneşti63.
55 Idem, Fond Episcopia Ortodoxă Română Arad, Acte şcolare, grupa IV, dosar 84/1855, f. 54.
56 A. A. O. R. Arad, Valeriu Dronca, Cronica bisericei parochiale din comuna Berindia, protopresbiteratul Buteni, 1907, f. 2.
57 A. N. D. J. Arad, fond citat, Dosar 9 1/2 din 1854, f. 20.
58 În noiembrie 1915 au fost rechiziŃionate două clopote de la biserica din Semlac.
59 A. N. D. J. Arad, fond cit., Dosar 22/1855, f. 3, 7, 10, 13, 23, 25, 27, 31, 37,
60 A. A. O. R. Arad, Lazăr Oprea, Cronica bisericei parochiale din comuna Chisindia, 1907, f. 5. În 1907, biserica din
Chisindia avea trei clopote.
61 Ioan Godea, Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei), Bucureşti, Editura Meridiane, 1996, p. 102.
62 A. A. O. R. Arad, George Lupşa, Cronica bisericei parohiale Dieci, 1907, f. 14. În anul 1910, pe spezele lui Iulius
Ianoş a fost achiziŃionat un al patrulea clopot, cel mai mare, cf. Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Dieci,
Ioan Bogdan, Cronica parohiei Dieci, 1928, f. 31.
63 A. A. O. R. Arad, Dosar Istoricul bisericilor din protopopiatul Ineului, 1982, nenumerotat.
63
Începând din anul 1840, cele mai multe clopote erau turnate în atelierele firmei
Hönig din Arad64, iar din 1880 şi la „Prima turnătorie de fier” a lui Antoniu Novotny
din Timişoara65. Clopotele erau comandate de comitetul parohial care deleaga doi sau
trei membrii (de obicei preotul şi doi epitropi) pentru a se deplasa la atelierele de
turnătorie din Arad. Cheltuiala deplasării era suportată de epitropia parohială66.
Turnarea şi finisarea clopotului dura mai puŃin de o lună de zile, în funcŃie de greutatea
şi inscripŃionările de pe el. La data stabilită în contract, membrii delegaŃi de comitetul
parohial care semnaseră comanda şi contractul cu firma, se deplasau la Arad pentru
„primirea clopotului bisericescu şi examinarea lui”67. Odată făcută recepŃia, clopotul
era transportat în parohie, sfinŃit şi urcat în turnul bisericii. Pentru urcarea în turn se
încheia un contract cu un meşter pentru „facerea unui scaun la clopot” şi întărea cu
fier cele existente68.
Referitor la preŃul clopotelor cunoaştem câteva cifre. Un clopot de 700 kg a costat
comunitatea din LalaşinŃ, confecŃionat, transport şi urcarea în turn, suma de 4 000
coroane; unul de 200 kg a costat 2 000 coroane; unul mic de 100 kg a costat
comunitatea suma de 1 000 coroane, toate la sfârşitul secolului al XIX-lea69.
În timpul primului război mondial, majoritatea clopotelor din bisericile arădene
au fost rechiziŃionate de armata austro-ungară70, în cele mai multe cazuri, enoriaşii
despărŃindu-se cu greu de ele. Cunoaştem mai multe cazuri din care reiese marea
durere a enoriaşilor la despărŃirea de clopotele bisericii lor. Preotul Sava Traian Seculin
64 Turnătoria Frideric Hönig, fondată în anul 1840, avea în acel an un număr de 27 muncitori, în al căror profil
intrau turnarea unor piese de maşini, articole de lăcătuşărie şi în special clopote. ProducŃia anuală a turnătoriei
era evaluată la 16 000 florini, produsele ei fiind exportate în Ńările balcanice printre care şi România. A
funcŃionat pe strada Rákoczi nr. 11-28. Vezi Andrei Caciora, „Câteva informaŃii privind industria oraşului
Arad în perioada 1878-1900”, în Ziridava, VI, 1976, p. 182. Pe paginile ziarelor arădene se afla următoarea
reclamă: „Frederik Hınig, fabrică de clopote şi metal, aranjată pe motor de vapor”.
65 În 1889, comunitatea din Săvârşin comandă un clopot mic, pe care este inscripŃionat: „În numele Sfintei
Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh s-au făcut acest clopot pe spesele lui Maxim Berla, a lui Iovu din Vineşti cu
soŃia Madina şi fiul Nicodim la anul 1889. Pomeneşte-i Doamne întru împărăŃia Ta pre ei şi pre toate
rudeniile lor vii şi morŃi, Tornat Antoniu Novotny Timişora. Procurat prin Nicolau Popovici paroch în
Savorşin”.
66 În arhiva parohiei LalaşinŃ se găsesc mai multe chitanŃe eliberate cu prilejul deplasării a trei membrii din
comitetul parohial pentru „tocmirea clopotului bisericesc”. „Cuită. Supra 9 fl. v.a. scris nouă fl. v.a. care suma
de bani pe basa decisului com. par. în care sa staverit spesele de calatorie alor trei membrii per. 3 fl. la unul cu
ocaziunea tocmirei clopotului bisericesc al treilea c. II bas, prin epitropia parochială sau plătit din casa sf.
biser. cuităm. LalaşinŃu la 16 martie 1892. Ioan Hadan paroch. Ştefan Mihailovici, George Maleş.”, cf. A. P.
O. R. LalaşinŃ, Dosar nr. 2 (1891-1905), nenumerotat.
67 Ibidem.
68 „Cuită. Supra zece fl. v. a. care suma am primitu din lada stei biserici a comunei LalaşinŃiu pentru întărirea
clopoteloru cu ferul recerut şi cu şorofele ce le-am pregătitu eu ca meşter fauru după învoirea prealabilă a
comitetului şi a sinodului par. cumcă am primit cuitezu. LalaşinŃiu la 21 mai 1892. Naintea noastră I. Hadan,
George Maleş. Zaicu Alexandru fauru prin I. Hadan paroch.”, cf. Ibidem.
69 Arhiva Parohiei Ortodoxe Române LalaşinŃ, Protocolul şedinŃelor sinodului parohial 1907-1925, ŞedinŃa din 25
martie/7 aprilie 1916, nen.
70 Cu ocazia rechiziŃionării clopotelor, comitetele parohiale întocmeau un „protocol” în care se menŃiona
ordinul Consistoriului eparhial şi se făcea „preŃuirea clopotelor”, (cf. Ibidem). „Comunele bisericeşti vor fi
despăgubite din partea armatei pentru clopotele recuirate cu 4 cor. per chilogram” (A. N. D. J. Arad, Fond
Ştefan Crişan, dosar 28 (1911-1916), f. 183). Fenomenul recvirării clopotelor era valabil şi pentru celelalte culte
religioase. De exemplu, clopotele bisericii reformate şi a celei evanghelice din Semlac, au fost confiscate în
1917, cf. Semlak. 1819-1994. 175 Jahre Einwanderung der Deutschen nach Semlak (Programul manifestărilor), Semlac,
1994, pp. 2, 3.
64
din Sânicolaul Mic nota pe filele unui unei Evanghelii tipărită la Bucureşti în 1895:
„Ziua de 29 dec. 1916 (zi de marŃi) a fost o zi de jale pentru locuitorii acestei comune
bisericeşti, deoarece atunci ni s-au recvirat 2 clopote de la Sf. biserică, Clopotele aduse
până la gara din loc cu trăsura au fost petrecute de toŃi credincioşii care mergeau cu
capetele plecate şi ochii scăldaŃi în lacrămi”. Şi enoriaşii parohiei Dieci s-au despărŃit
cu mare durere de clopotele bisericii. Evenimentul este imortalizat pentru urmaşi de
învăŃătorul Gheorghe Precupaş în revista „Biserica şi Şcoala”71. Este o evocare a
rolului clopotelor în comunitatea bisericească dar şi o expresie a durerii despărŃirii de
acest obiect de cult achiziŃionat cu mari sacrificii de către enoriaşi. Era şi durerea
transformării materialului clopotelor dintr-un obiect chemător la rugăciune într-unul
de suprimare a vieŃii oamenilor. Până acolo se ajungea încât persoane locale implicate
în confiscarea clopotelor să nu mai fie acceptaŃi de comunitate. ÎnvăŃătorul Gheorghe
Imbroane din Crocna, pe motiv că a fost „comisar la recvirări”, după 1918 nu a mai
fost acceptate de locuitori la şcoala din sat72. Dacă începând din secolul al XIX-lea cele
mai multe clopote au fost turnate la Arad în atelierele firmei Hönig, în secolul
următor, unele au fost turnate în altelierele firmelor „D. D. Popescu” şi „Oituz” din
Bucureşti.
Numeroase erau şi donaŃiile de icoane, cărŃi sau obiecte de cult pentru bisericile
nou construite, renovate sau pur şi simplu pentru că biserica nu le avea pe toate cele
trebuincioase săvârşirii serviciilor divine. Locul precumpănitor în înzestrarea bisericilor
cu cele necesare l-au deŃinut donaŃiile particulare, familiale şi comunitare. Actul
donaŃial dovedeşte ataşamentul enoriaşilor şi al donatorilor faŃă de Biserică dar şi o
prelungire a unei trăiri religioase fireşti. Binefăcători erau cei care ridicau troiŃe la
răspântii de drumuri sau în Ńarini, cei care ofereau în duminicile şi sărbătorile de peste
an, făina pentru prescuri sau pentru pâinea care se numeşte de popor paşti de la Slujba
Învierii. Acest fenomen, pe cât de puŃin cercetat până acum, pe atât de profund ca
implicaŃie mentală, a fost determinat de tradiŃia veche ajunsă obişnuinŃă în societatea
medievală de a face daruri, a presta omagii, a face pomeniri.
În 1757, Adam Madăş din JuliŃa, cumpăra din târgul de la Făget o icoană a Sf.
Ierarh Nicolae, pe care, „pentru sufletul dumnealui şi a părinŃilor”, a donat-o bisericii
de lemn din parohie73. O icoană reprezentând pe Maica Domnului (sec. XVIII), a fost
donată bisericii din łela de Anton Mocioni şi a fost adusă de la mănăstirea Meteora
din Muntele Athos. InscripŃia de la proscomidierul bisericii de lemn de la Corbeşti ne
dezvăluie numele lui Bleu Zaharie care a suportat întreaga cheltuială a picturii din altar.
„să aibă pomană în veci”74. Impresionează şi gestul lui Toma Găletar, proprietar în łela
din protopopiatul Lipovei, care, în 1895, dona comitetului parohial suma de 12 000
71 „Clopotele din Dieci şi Hora clopotelor”, în Biserica şi Şcoala, XLI, 1917, nr. 26, 8 iunie/25 iunie, p. 209.
Articolul este reprodus de noi în Pavel Vesa, Din istoria comunei Dieci, pp. 122-125. Pentru alte rechiziŃii de
clopote vezi: Ioan EvuŃian, „Clopotele din Odvoş. Cuvânt de adio, cu ocaziunea recvirării clopotelor de la
biserica română gr. or. din Odvoş”, în Biserica şi Şcoala, XLI, 1917, nr. 6, 4/17 februarie, p. 54.
72 P. Vesa, op. cit., p. 38.
73 „Această sfântă şi frumoasă icoană au luat Madăş Adam din JuliŃa pentru sufletul dumnealui şi a părinŃilor şi
o au dus la sfânta biserică pentru sărutare, că este făcută de zugrav de treabă. Astă icoană este luată din Făget,
când au fost târg în ziua Floriilor, iar Adam au adus în ziua de Paşti la biserică. Scris-am eu Izac or juliŃa
grămătic. Icoana este a lui Sf. Nicolae”. M. Porumb, op. cit., p. 199.
74 „Acest sfânt altariu s-au zugrăvit cu cheltuiala lui Bleu Zaharie şi cu truda dumnealui, să aibă pomană în veci,
la anul 1807, de mâna mea Nicolae Zugrav de la Lupşa Mare”. cf. Ibidem, pp. 33, 88.
65
florini „cu menirea ca din venitul acestei sume să se ajute acea comunitate
bisericească”75.
Între cei ce donau bisericii diferite obiecte necesare săvârşirii cultului divin
figurează şi numele unor proprietari de domenii. În anul 1832, proprietarul domeniului
din care făcea parte şi parohia Văsoaia, făcea mai multe „dăruiri la biserică”. Pe un disc
folosit în locaşul de cult, se afla următoarea inscripŃie: „Der Vaszoja er Kirchen -
Gemeinde von Ihrem Grundherren Philip Scherz von Vasoaia 1832”. La începutul
secolului al XX-lea, discul a fost „Renoit prin proprietarul de pământ din Văsoaia Dl.
Novac Peter. 1904”76, probabil un urmaş al donatorului.
DonaŃia de carte reprezenta şi un aspect cultural impresionant, constituind în cele
din urmă, una din căile principale de înzestrare cu cărŃi a comunităŃii. Fenomenul
început deja în secolul al XVII-lea, se amplifică începând cu secolul următor, devenind
un eveniment notabil în viaŃa comunităŃilor.
În primul an al secolului al XVIII-lea, Negru Filip din Agrişul Mare, la 5 iunie
1701, cumpăra de la călugărul Nistor, venit probabil din łara Românească, un
exemplar al CărŃii româneşti de învăŃătură a lui Varlaam (Iaşi 1643), pe care, diacul Filip
scrie următoarea însemnare: „Această svântă carte, anume Păucenie o au cumpărat
Negru Filip din Agrigiu, de la monah Nistora, în Arad, să fie în sat pomană pre viŃa
pre sămânŃa moşilor, atrămoşilor, nepoŃilor, a strănepoŃilor cătră care se lasă această
Păucenie moldovenească care le iaste dulceaŃa pre limba rumânească s-o propovăduie
precum se cadie iar cu talantul fiecare să aporească sămânŃa cuvântului, să înmulŃească
pre dânsa curată în toate duminicile preste an când va fi popor strânsu şi ca din o
fântână adăpa să se răcorească. Scris-am eu diacul Filip, în zilele împăratului Leopold şi
mitropolitului Atanasie de la Bălgrad, anii 1701, luna iunie, 5 zile”77.
În timpul arhipăstoririi episcopului Sinesie Jivanovici (1751–1768), catedrala din
Arad se îmbogăŃeşte prin numeroase danii. În 1752, în inventarul bisericii se
menŃionează că „românii s-au întovărăşit şi au cumpărat şi au dat bisericii” un Minei
prăznicar (Antologhion) şi un Ceaslov în limba română. Episcopul însuşi dăruieşte trei
brâie cu închizători de argint, o Evanghelie ferecată în argint şi aur, un brâu cu cheotori
de argint, un potir mare de argint, încrustat, cu un disc şi o steluŃă cu cruce în vârf şi
aurite78.
În mod obişnuit, preoŃii cumpărau şi ei cărŃi de cult pe care le dăruiau bisericilor
în care slujeau. În 1782, cu 18 florinŃi, preotul Iov din Vidra cumpăra o Cazanie
(Bucureşti, sec. XVIII) care „să fie pomană în veci la sfta biserică”79, iar preotul Toma
de la Corbeşti, „să-i fie de pomenire”, a dat 16 zloŃi pe o Evanghelie (Bucureşti, 1682) şi a
donat-o bisericii80.
Exemplul preoŃilor este luat şi de enoriaşi, care cumpărau cărŃile şi le donau
locaşului de cult. „Această sfântă şi dumnezeiască carte, Evanghelie (n. n. sec. XVIII),
75 Familia, XXXI, 1895, nr. 3, 15 ianuarie/27 ianuarie, p. 35.

76 A. A. O. R. Arad, Ştefan Stan, Cronica bisericei parochiale din comuna Văsoaia, 19077, f. 5 (mss).
77 Florian Dudaş, „Exemplare ale Cazaniei lui Varlaam identificate în părŃile Zarandului”, în Mitropolia
Ardealului, XXIV, 1979, nr. 7-9, p. 714.
78 Horia Medeleanu, „Catedrala Aradului în veacul al XVIII-lea”, în Mitropolia Banatului, XXXIII, 1983, nr. 7-8,
pp. 450-451.
79 A. A. O. R. Arad, grupa III, dosar 385/1930, doc. 7514, f. 344.
80 Elena Rodica Colta, „Vechile tipărituri româneşti în judeŃul Arad”, în Ziridava, XII, 1980, p. 733.
66
au cumpărat PetcuŃ Iovan şi cu soŃia dumisale cu 16 florinŃi, pentru sufletul lui şi a

părinŃilor lui şi au dat dlui popa Pătru pomană, nime să nu aibă treabă la carte aceasta
numai popa Pătru Popovici din Groşi, 1762 febr. în 19 zile”81. CărŃile cupărate erau
donate bisericii prin intermediul preotului paroh („Această sfântă carte […] sau
cumpărat […] şi a dat-o în brânca lui popa […]”). Vedem că, adeseori, eforturilor unui
preot de a cumpăra o carte i se alătura şi alŃi confraŃi sau enoriaşi care îşi văd astfel
încununate eforturile, cartea având în acest caz mai mulŃi „proprietari”. Consemnarea
că „tot satul” sau „sătenii” ori un Ńăran sau altul „cu feciorul sau cu tot neamul”
achiziŃionau o carte sau alta pentru biserica din localitate, devine atât de obişnuită încât
ea reflectă o stare mai generală şi anume faptul că credincioşii într-o măsură
însemnată, contribuie la procurarea cărŃilor. Ei făceau acest lucru şi atunci când
preotul satului era cel care cumpăra cartea, căci mulŃi dintre enoriaşi participau la
strângerea sumei necesare.
Mai mulŃi enoriaşi din parohia Secaci de Beliu, în 1764, cumpără de la „diacul Ion
din (Rumunie ?)” exemplarul unei Evanghelii tipărită la Bucureşti în 1760: „Această
sfântă şi dumnezeiască Evanghelie o au cumpărat Murăşan Pătru din Mărăuş şi cu
satul Secaci, anume Murăşană Petru şi cu soŃia lui Măria din Mărăuş au dat florinŃi 12
şi au mai dat...Ion zlot 4, Nica on zlot, Grama Irimie zlot 1, Ionu lui Vasile zloŃi 2,
Nică Petreş zloŃi 2, la biserica Secaciului să fie pentru pomenirea celor ce au dat...şi să
nu se înstrăineze de la biserică nicăierea şi s-au cumpărat la anul 1764 noiemvrie 7. Şi
au vânduto diacul Ion din (Rumunie ?)”82.
Sute de manuscrise şi tipărituri, elaborate sau imprimate cu multă trudă şi
cheltuială, puse în circulaŃie cu destule greutăŃi, cumpărate cu însemnate sume de bani,
au ajuns prin danie, bunuri spirituale colective, comunitare, obşteşti. PreoŃii din mediul
rural, diecii, copiştii, colportorii, legătorii de cărŃi şi dascălii au săvârşit danii impresio-
nante, putându-se afirma că n-a existat comunitate ecleziastică care să nu fi beneficiat
de generozitatea lor. Locul precumpănitor în înzestrarea bibliotecilor parohiale cu cărŃi
l-a deŃinut însă daniile familiale, particulare şi colective. Mărturiile manuscrise
dezvăluie faptul că cel mai adesea cărŃile au fost date pentru că „au fost de lipsă”
deoarece comunitatea nu le-a avut, sau pentru luminarea minŃii şi hrană sufletelor,
pentru înlăturarea neînŃelegerii şi a neînvăŃării, adică pentru nevoia învăŃăturii de carte,
dar mai ales, „ca pomană” pentru pomenirea sau amintirea veşnică83.
Numeroase cărŃi au fost donate pe seama comunităŃilor pentru învăŃătură, pentru
întărirea legii, a datinilor şi obiceiurilor. În 1680, Cazania lui Varlaam era dăruită în
satul Agrişul Mare, să fie „de dulceaŃă pre limba românească, să o propovăduiască cum
se cade, cu talentul să sporească fiecare sămânŃă cuvântului în toate duminicile când va
fi strâns norod şi ca din o fântână adăpa să să răcoare”84. Altele au fost făcute danie
pentru „iertarea de păcate”, pentru sănătate, ori ca har şi mulŃumire pentru scăparea de
năvălirile străine ori întoarcerea în pace şi sănătate de la război.
Conform unui vechi obicei, nu odată cartea a fost făcută danie pentru iertarea de
păcate, inclusiv păcatului omuciderii. La mijlocul secolului al XVII-lea, în Zărand
81 Ibidem.
82 Idem, „Însemnări de pe cărŃi vechi româneşti, documente ale veacurilor trecute”, în Ziridava, XI, 1979, pp.
1060-1061.
83 Pentru amănunte vezi: Ibidem, pp. 1061-1062.
84 Florian Dudaş, Cazania lui Varlaam în vestul Transilvaniei, Timişoara, 1979, p. 144.
67
Cartea de învăŃătură din Obârşia o făcea danie în sat familia Mager „pentru că au greşit
de au omorât pe Flore Pavel din Obârşia şi o au dat de au făcut pace cu frăŃie, lui
Pavel cartea să fie pomană sufletească”. În 1711, în partea Aradului, un Octoih copiat
de către Vasile Sturze Moldoveanul, îl dă parohiei Felnac locuitorul Ilie Haiduc
„pentru pacea ce-au făcut cu Alecsa, pentru o greşa[lă] ce au omorât pe Blaj Ioan,
frăŃie Alecsii, şi-au dat-o pentru acea greşeală să-i fie pomană şi s-au împăcat cu Alecsa,
Haiduc Ilie, ca oameni buni, s-a făcut pace şi s-au iertat pentru această carte”85.
Însemnarea de danie scrisă pe un exemplar al Chiriacodromionului de la Bălgrad
(1699), provenit din Zărand, preciza că „de s-ar întâmpla să cază în mâinile cuiva,
vreunui străin să o fure seu să o tăgăduiască, au să o ia cu sila, măcar ar fi [...] să nu o
poată vinde, că iaste cumpărată pentru moartea bunului fecior, anume Toader, cum că
tată-său, anume Bogdan Chinezul, l-a iertat pentru că au făcut pace dacă l-au rugat acel
ucigaş ce au ucis pre feciorul lui Bogdan, că va cumpăra această carte, pentru sângele
acela nevinovat, iară întru acest chip l-au iertat, omu în sat să nu şază, că şezând într-un
sat, ori la beŃie, ori la trezie, nu ştiu [ce] să va întâmpla, că aşa am avut legătura”86.
Au fost numeroase daniile testamentare reprezentate de cărŃile date ca zestre sau
lăsate ca moştenire. Ele implică şi obligă, nu o dată, pe urmaşii şi urmaşii urmaşilor
acelora care le-au prestat, însemnările, notate ca expresie a acestui adevăr pe multe
cărŃi, dezvăluind, în ultima instanŃă, dreptul statornicit sau adeverit de proprietate
asupra lor. Un Penticostar (Râmnic, 1743), dat de către Maria Moldovan pentru
pomenire în Pusta Otlaca, era lăsat în 1746 în mîna ginerelui ei, Iosif. După moartea
acestuia urma să fie a pruncilor lui „cari vor fi preoŃi sau cărturari”, de nu vor fi, cartea
putea fi dată în mâna „fiestorilor” (n. n. feciorilor) Mariei, Ion şi Pătru, „de vor fi
preoŃi”, iar de nu, ea să rămână oricui din „viŃa” lor care „va şti carte”.87 Uneori, la
cererea fruntaşilor satelor, ai comunităşilor ecleziastice, numeorşi dascăli şi copişti au
întărit prin prestanŃa şi scrisul lor dania multor cărŃi. Nenumărate au fost cazurile când
comunităŃile au fost nevoite să-şi construiască biserici noi şi să-şi procure alte cărŃi, aşa
cum proceda, la 1757, comunitatea ecleziastică a Hălmagiului88.
Daniile de carte s-au făcut cu legământ, acesta fiind lăsate întotdeauna în grija
urmaşilor şi ocrotite prin blesteme, scrise cu rostul de a-i conştientiza pe urmaşi şi,
evident, de a-i impresiona şi a preveni înstrăinarea scrierilor. Aceasta deoarece cartea,
mai ales datorită valorii băneşti ridicate, putea lua, în diferite împrejurări ale vieŃii sau
din diferite motive, de către acei care au dăruit-o sau de către urmaşii lor. Uneori,
donaŃia cărŃii se făcea în prezenŃa unor notabilităŃi locale. Semnificative sunt şi
împrejurările în care se săvârşeau donaŃiile. În 1743, un exemplar al Chiriacodromionului
de la Bălgrad din 1699, este donat bisericii din Mâsca în prezenŃa şpanului din Pâncota şi
a protopopului. Un alt exemplar al aceleaşi cărŃi, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea,
era donată bisericii din Hăşmaş, în prezenŃa şpanului din Mizieş, în târgul din Beiuş89.
Au fost cazurile când, enoriaşi donau cărŃi pentru bisericile din parohiile învecinate. În
85 Idem, Vechi cărŃi româneşti călătoare, Bucureşti, Editura Sport Turism, 1987, p. 81, 82.
86 Ibidem, p. 82.
87 Ibidem, p. 86.
88 Idem, Zărandul. Chipuri şi fapte din trecut, Bucureşti, Albatros, 1981, p. 60.
89 Idem, Vechi cărŃi româneşti călătoare, pp. 82, 98, 106.
68
oaniarie 1871, Macrina Brădean din Govojdie, cumpără şi donează bisericii din Buhani
o Evanghelie, „pentru sufletul său şi a părinŃilor”90.
Valoarea materială le-a conferit cărŃilor o situaŃie socială de prestanŃă. Marea
majoritate a însemnărilor de proprietate şi circulaŃie notate pe cărŃi, au fost scrise după
tipicul actelor de vânzare-cumpărare ale timpului, dovedind că, cel mai adesea,
asemenea altor bunuri culturale de valoare, ele au fost cumpărate sau vândute, ajun-
gând prin schimbul comercial de la o persoană la alta, dintr-un loc în altul. Însemnările
dezvăluie, specificul şi desfăşurarea comerŃului liber cu cartea, neîngrădit, exceptând
măsurile prohibitive referitoare la pătrunderea scrierilor româneşti de peste CarpaŃi în
Transilvania, de orânduieli şi statute prin stabilirea unor preŃuri maximale şi minimale,
iar cifrele sau valorile exprimă, de regulă, preŃul real al pieŃei. PreŃurile cărŃilor
româneşti erau, comparativ cu alte mărfuri, atât de ridicate încât ele au fost inaccesibile
unei pături sociale cu existenŃă modestă. Cu toate acestea, faptul că au fost cumpărate
de enoriaşi şi donate bisericii pentru nevoile cultului, denotă spiritul de sacrificiu şi
devotamentul pentru credinŃa strămoşească de care erau animaŃi credincioşii.
Se cunosc şi cazuri când unele cărŃi au fost vândute mai scump, mai ales de către
negustori şi colportori, ori mai ieftin, aceasta când s-a cunoscut valoarea reală a cărŃii
sau când împrejurările au impus înstrăinarea lor. PreŃurile relevate atestă, în primul
rând, valoarea bănească însemnată a cărŃilor, atât la apariŃie cât şi după aceea. Moneda
diferă (florini, taleri, zloŃi), la fel şi bunurile în natură (fân, grâu, miei, vin). În 1659,
pentru un exemplar al Cazaniei lui Varlaam, se plătea 30 florini, în 1701 numai 25
florini, iar în 1708, 32 de zloŃi. O claie de fân, în 1725, se dădea pentru un exemplar al
Evanghelei învăŃătoare tipărită la Mănăstirea Dealul în 1644. Spre sfârşitul secolului al
XVIII-lea, preŃul cărŃilor scade. În 1795, pentru un exemplar din Adunarea cazaniilor,
tipărită la Viena în 1793, cunoscutul cărturar iluminist Nicolae Horga Popovici,
parohul Seleuşului, achită suma de 7 florini. În 1783, comunitatea ecleziastică din
Şomoşcheş, intra în posesia unui exeplar al Cazaniei lui Varlaam, contra a „trei căbele şi
jumătate de grâu”. PreŃul tipăriturilor a depins de interesul manifestat pentru ele, de
tirajul în care au apărut, erau sau nu legate, noi sau vechi, complete sau incomplete.
Echivalentele de preŃuri din cuprinsul unor însemnări, corelate cu cele ale altor bunuri
economice, dezvăluie valoarea însemnată a scrierilor. În vestul Transilvaniei, ferdela de
grâu era echivalentă cu 2 florini, un car cu fân, echivalent cu 2 florini iar o găleată de
grâu era echivalentă cu 8 florini91.
Sentimentul de pietate al enoriaşilor poate fi sesizat şi prin alte donaŃii către
locaşul de cult. Acestea constau în obiecte de cult, materiale de construcŃie (var,
cărămidă, lemne) sau sume de bani. În anul 1890, într-un număr de 23 parohii din
cuprinsul Consistoriului eparhial arădean s-a înregistrat suma de 11 851 florini v. a.92
90 „Această Sfântă Evanghelie sau cumpărat de Macrina Brădian din Govojdie cu 13 fl. v. a. şi au dat la Sfânta
Biserică din Bohani pentru mântuirea sufletului său şi a părinŃilor său Todor, MăriuŃă, Ioan, Todor,
Constantin, Ioan, Andrei, Mihai, Todor, Pavel, Ioan spre vecinica pomenire. 1 Ianuarie 1871 în PreoŃia mea
preotul Petru Costan şi rămânând şi următorilor preoŃi ca numele din sus pus să nu fie uitate. Amin”
(Evanghelie, Sibiu, 1844, f. 1 gardă). Cartea se află în Biblioteca Parohiei Buhani, Protopopiatul Sebiş.
91 Fl. Dudaş, op. cit., pp. 39-64.
92 La această sumă se mai adaugă preŃul unor materiale de construcŃie şi a două clopote, menŃionate în
rapoartele protopopilor. Protocol despre şedinŃele sinodului eparhial din diecesa română greco-orientală a Aradului Ńinute în
sesiunea ordinară din anul 1891, Arad, 1891, pp. 27-29.
69
donată pentru biserici, sumele variază între 35 florini v. a. şi 6 000 florini. DonaŃiile
erau făcute de simpli enoriaşi, de diferiŃi proprietari ortodocşi (Eugeniu Mocioni), dar
şi de credincioşi de altă etnie şi religie (Seidner Bernat din Bârzava; Alois Lichtenstein
din Ilteu). DonaŃiile erau individuale sau în grup. DonaŃia cea mai ridicată este cea a lui
Ioan Crişan din Nădab care a „testat bisericei” pământ în valoare de 6 000 fl. v. a.93.
Era evidentă dorinŃa tot mai manifestă a credincioşilor, clerici şi mireni, de a face ceva
pentru principala formă văzută a instituŃiei Bisericii, locaşul de cult, dorinŃa a tot mai
multor enoriaşi de a deveni ctitori şi binefăcători.
***
Calitatea de ctitor presupune, aşadar, pentru viaŃa bisericească a românilor din

părŃile Aradului (şi nu numai), un ansamblu de relaŃii complexe, influenŃate în chip
deosebit de obiceiul pământului. În cadrul acestor relaŃii, actul de ctitorire înfăptuit
prin finanŃarea şantierului construirii unui locaş de cult, pictării pereŃilor sau a
iconostasului, achiziŃionarea clopotelor sau cumpărarea odoarelor sfinte, a veşmin-
telor, cărŃilor, prezintă trăsături particulare determinate de importanŃa actului donaŃiei,
de motivaŃiile ctitorilor sau binefăcătorilor precum şi de felul cum erau văzute aceste
acte ctitoriceşti în societatea românească arădeană din perioada medievală, în cea pre-
modernă şi modernă.
93 Ibidem.
70
Despre inovaŃiile „latine”
introduse în Biserica Română Unită
la jumătatea secolului al XIX-lea
Ana Victoria Sima
Despre Biserica Română Unită, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a scris
mult în ultimul deceniu. Majoritatea scrierilor au surprins aspecte şi problematici
foarte diverse. De la înfiinŃarea episcopiilor de Lugoj şi Gherla, la monografii dedicate
mitropoliŃilor Alexandru Şterca ŞuluŃiu, Ioan Vancea şi episcopului Victor Mihaly de
Apşa, la învăŃământul confesional, la organizarea şi funcŃionarea vicariatelor foranee
ale Năsăudului (Rodnei), HaŃegului şi Silvaniei, toate sunt contribuŃii istoriografice
menite să recompună într-un tablou cât mai unitar istoria Bisericii unite din
Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Dar s-a scris puŃin sau aproape deloc despre inovaŃiile de expresie catolică (latină)
introduse în organizarea sa instituŃională şi constituŃională. Poarta de acces a acestora a
fost deschisă odată cu înfiinŃarea mitropoliei de Făgăraş şi Alba Iulia în 1853. A fost
momentul în care, în Transilvania apărea o structură instituŃională nouă şi odată cu ea
o nouă demnitate arhierească: cea de arhiepiscop şi mitropolit.
Noutatea ei a făcut ca încă de la înfiinŃare, Sfântul Scaun să nu ştie cum să se
raporteze la noua demnitate ecleziastică. Se admitea doar că fiind vorba de o Biserică
unită cu cea romană, organizarea ei trebuia să urmeze modelul instituŃional şi
disciplinar al Bisericilor răsăritene. Nu ştia în schimb, cum trebuia desemnat viitorul
mitropolit? Care urmau să-i fie drepturile şi compentenŃele? Erau nelămuriri şi
întrebări care porneau de la situaŃia particulară a uniŃilor din Transilvania, în contextul
noii lor organizări mitropolitane şi a mutaŃiilor politico-religioase din monarhia
austriacă, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Interesant este că nici elita clericală şi intelectuală a Blajului nu avea o idee foarte
clară despre cum trebuia să arate instituŃia lor mitropolitană. Ştiau doar că viitorul
mitropolit trebuia să fie ales, să aibă drept de a „Ńine” sinod şi să fie independent de
orice altă jurisdicŃie străină, cu excepŃia Scaunului roman. De pildă, în cererea adresată
împăratului, cu prilejul sinodului electoral al episcopiei de Făgăraş din 1850, se cerea
„reaşezarea” mitropoliei, iar arhiereului ei „să fie capul basericei române greco catolice
atârnătoriu singur de la apostolicul tron al Măriei Voastre, şi în celea spirituale
nemjlocit de la Scaunul apostolic din Roma veche....să aibă putere legiuită şi
nerestrânsă a-şi Ńine sinodul după vechea sa datină în tot anul”1. Nici în propunerea
* Realizarea materialului de faŃă a fost susuŃinută printr-un proiect oferit de Autoritatea NaŃională Pentru
Cercetare ŞtiinŃifică, CNCS-UEFISCDI, număr proiect: PN-II-RU-TE-2011-3-0286. / This work was suppor-
ted by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS-UEFISCDI, project
number: PN-II-RU-TE-2011-3-0286.
1 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale basericei romane de Alba Iulia şi Făgăraşiu, Blasiu-Sibiu, Tipografia lui S.
Filtisch (W. Krafft), 1869, p. 83.
71
episcopului de Oradea, Vasile Erdely2, şi nici în cea a vicarului Silvaniei, Alexandru

Şterca ŞuluŃiu, formulate tot în 18503, în chestiunea „reactivării” mitropoliei, nu
existau precizări cu privire la drepturile mitropolitane şi la limitele jurisdicŃiei sale.
Ne putem întreba aşadar, cum se explică lipsa unor asemenea prevederi, din
moment ce statutul mitropolitan şi demnitatea aferentă fuseseră o aspiraŃie atât de viu
manifestată şi întreŃinută în ambianŃa ecleziastică a Blajului4. Răspunsul rezidă probabil
în moştenirea orientală a Bisericii române unite, pe care o vedeau automat transferată şi
asupra noii provincii mitropolitane şi a asupra drepturilor şi jurisdicŃiei mitropolitului.
S-ar putea crede deci, că nu au considerat necesară definirea foarte exactă a instituŃiei
mitropolitane, din moment ce odată „reactivată” ea urma să preia aceleaşi drepturi şi
prerogative ale mitropoliŃilor din Biserica răsăriteană.
Dar tocmai lipsa unor precizări concrete şi ezitările ierarhiei româneşti au făcut ca
încă din bulla de înfiinŃare a mitropoliei Ecclesiam Christi (1853), Sfântul Scaun să
introducă şi să fixeze câteva prevederi inovatoare în acest sens.
Una dintre ele se referea la impunerea paliului5, pe care mitropolitul unit trebuia să-l
ceară papei, ca semn al jurisdicŃiei recunoscute lui de Sfântul Scaun şi al comuniunii cu
suveranul pontif. O alta privea dreptul de sfinŃire al mirului, recunoscut nu doar
mitropolitului ci şi fiecărui episcop sufragan6. Se stabilea, de asemenea, obligativitatea
mitropolitului, în calitate de arhiepiscop al episcopiei de Făgăraş, de a întocmi şi a trimite
Romei, din patru în patru ani, rapoarte asupra propriei eparhii, cunoscute sub numele de
rapoarte ad limina sau relatări diecezane. Tot aici se înscrie şi obligativitatea depunerii
profesiunii de credinŃă, prevăzută în bulla pontificală, pe care mitropolitul împreună cu
episcopii nou numiŃi şi cu membrii capitlurilor trebuiau să o depună în faŃa capitlului
mitropolitan.
Cât priveşte impunerea paliului, este limpede că avem de-a face cu o inovaŃie
absolută în configurarea instituŃiei mitropolitane româneşti. Specific Bisericii latine,
unde era acordat prin excelenŃă arhiepiscopilor, palliul a fost impus treptat şi
mitropoliŃilor catolici răsăriteni, din dorinŃa de a-i apropia, o dată în plus de modelul
2 Ovidiu Horea Pop, „L’intervento presso la Corte di Vienna del vescovo Vasile Erdeli nel contesto della
creazione della Metropolia unita della Transilvania”, în Ion Cârja (coord.), I Romeni e la Santa Sede. Miscellanea
di studi di storia ecclesiastica, Bucarest-Roma, Scriptorium, 2004, p. 105-116; Gheorghe Gorun, „Rolul
episcopului de Oradea Vasile Erdely în demersurile pentru înfiinŃarea mitropoliei româneşti a Tranilvaniei”,
în Biserica Română Unită cu Roma, greco-catolică: Istorie şi Spiritualitate. 150 de ani de la înfiinŃarea Mitropoliei Române
Unite cu Roma, Greco-catolică la Blaj, Blaj, Buna Vestire, 2003, p. 377-384.
3 Octavian Bârlea, „Metropolia Bisericii Române Unite proclamată în 1855 la Blaj”, în Perspective, nr. 37-38, X,
1987, p. 218-221.
4 Cesare Alzati, „În Blaj la Mitropolie: continuitatea istorică şi conştiinŃa instituŃională în Biserica Română din
Transilvania”, în Biserica Română Unită cu Roma, greco-catolică: Istorie şi Spiritualitate. 150 de ani de la înfiinŃarea
Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-catolică la Blaj, Actele sesiunii de comunicări ştiinŃifice internaŃionale de
la Blaj, din 19-20 iunie 2003, Blaj, Editura „Buna Vestire”, 2003, p. 221-230.
5 Paliul, (termen derivat din latinescul pallium – manta, pelerină de lână), se înscrie în categoria odăjdiilor sacre
utilizate în Biserica catolică, fiind confecŃionat din lână albă, ornat cu şase cruci brodate cu mătase neagră, ale
cărui extremităŃi cad pe piept şi pe spate şi simbolizează mielul purtat pe umeri de Bunul Păstor. Rezervat
iniŃial doar papei, paliul a fost ulterior conferit şi arhiepiscopilor, mitropoliŃilor şi primaŃilor latini ca semn al
jurisdicŃiei delegate lor de Sfântul Scaun şi al comuniunii particulare cu suveranul pontif. http://www.
enciclopediacattolica.it/wiki/Pallium, accesat la 28 07.2009, 18.10 h; treptat, acesta a fost impus şi arhiepis-
copilor şi mitropoliŃilor catolici orientali ca simbol a comuniunii lor depline cu succesorul Sfântului Petru.
6 Octavian Bârlea, „Metropolia”, p. 280.
72
ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ...
instituŃional latin. Acceptat fără rezistenŃe din partea primului mitropolit, ŞuluŃiu7,
palliul avea să rămână un însemn distinctiv al mitropoliŃilor români uniŃi, pe care toŃi
succesorii săi l-au cerut cu prilejul confirmării lor din partea Sfântului Scaun.
Şi dreptul de sfinŃire al mirului, acordat fiecărui episcop, avea o semnificaŃie aparte.
Este ştiut faptul că în Biserica răsăriteană, ierurgia sfinŃirii mirului era recunoscută mai
ales patriarhilor şi mitropoliŃilor, altfel spus, întâistătătorilor diverselor Biserici, pentru a
sublinia şi prin aceasta unitatea cât mai deplină a creştinismului oriental8. În noua
provincie mitropolitană de Făgăraş şi Alba Iulia, acordarea acestui drept nu doar
mitropolitului ci şi episcopilor sufragani vădeşte tendinŃa restrângereii autorităŃii
mitropolitane în favoarea celei episcopale, realitate specifică Bisericii latine.
Tot dinspre Biserica latină venea şi practica relatărilor diecezane, prin care Sfântul
Scaun era informat periodic asupra situaŃiei interne a episcopiilor. Impusă românilor
uniŃi odată cu înfiinŃarea mitropoliei, practica relatărilor diecezane a fost apoi
generalizată, începând din 1856, la nivelul tuturor uniŃilor din monarhia austriacă9. Era
o altă modalitate prin care Sfântul Scaun încerca să exercite un control permanent
asupra tuturor schimbărilor şi transformărilor eparhiale.
Privitor la episcopatul român unit, primele rapoarte diecezane au fost expediate
Sfântului Scaun, în 185710, fără ca în anii imediat următori să le regăsim redactate şi
trimise Romei cu regularitate, fapt ce a determinat intervenŃia Scaunului roman în
acest sens. Cea mai serioasă intervenŃie în sensul reglementării lor a avut loc odată cu
revizuirea decretelor primului sinod provincial. A fost prilejul cu care s-a impus
tuturor episcopilor provinciali obligativitatea de a trimite la Roma, o dată la patru ani,
rapoartele lor eparhiale11. Referindu-ne la aceasta se impune precizat faptul că deşi o
asemenea prevedere fusese stabilită încă din 1853, în bulla de înfiinŃare a mitropoliei,
episcopii uniŃi din Transilvania nu se dovediseră extrem de consecvenŃi în a le înainta
Sfântului Scaun. Bunăoară, după episodul din 1857, au urmat aproape două decenii în
care Sfântului Scaun nu i-au fost expediate decât 4 rapoarte: două din 1863, provenite
din episcopia Lugojului12 şi a Oradei, altul în 186913, redactat de mitropolitul Ioan
Vancea pentru arhidieceza Blajului, iar al patrulea, din 187514, provenit tot din
episcopia Lugojului şi redactat, de această dată, de episcopul Victor Mihaly de Apşa.
7 Iată ce mărturisea mitropolitul ŞuluŃiu, cu prilejul primirii palliului, în cadrul instalării sale solemne la Blaj în
1855: „Primesc aşadar cu tremur şi teamă şi cu cea mai adâncă umilinŃă şi aducere de mulŃumiri acest paliu
arhiepiscopal, însemnul demnităŃii de mitropolit - prin care se pune pe umerii neputinciosului de mine povara
celei mai mari răspunderi în faŃa lui Dumnezeu- nu atât ca o răsplată a meritelor mele ci ca pe un dar al
îndurării divine şi al harului osebit al preasfântului domn şi părinte al nostru...”, în Ana Victoria Sima, Vizitele
nunŃiilor apostolici vienezi în Transilvania (185-1868), vol. II – Documente, Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2003, p. 53-54.
8 Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, LegislaŃie şi administraŃie bisericească, vol. II, Bucureşti, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 124-125.
9 Vezi Anexa I.
10 Archivio Segreto Vaticano (în continuare ASV), Archivio della Nunziatura di Vienna (Arch. Nunz. Vienna), vol.
424 B, Cardinal de Luca, vol. LII, Diocesi Suffragane di Fogaras, ff. 271r,v-278r; 479r,v-488r; 28r,v-33v.
11 Conciliulu Provinciale Primu alu provinciei basericesci greco-catolice Alba-Iulia si Fagarasiu, tienutu la anulu 1872 –
Concilium Provinciale Primum provinciae ecclesiasticae graeco-catholicae Alba-Iuliensis et Fogarasiensis, celebratum anno
1872, Blasiu, Tipografia Seminarului Archidiecesan, 1882, pp. 33-37.
12 Eparhia Română Unită de Lugoj, Arhiva Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, doc. 564/1863.
13 Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali (în continuare ACCO), Scritture riferite nei Congressi,
Romeni, 1-562, 1858-1875, ff. 362r-v–389v.
14 ACCO, Scritture riferite nei Congressi, vol 1/1865-1875, ff. 551r-561r,v.
73
Pe fondul acestor sincope, CongregaŃia de Propaganda Fide a Ńinut să introducă

obligativitatea acestora în decretele revizuite ale primului sinod mitropolitan. Tot
atunci, unii dintre cardinalii care au participat la revizuirea decretelor, au pledat pentru
impunerea şi a obligativităŃii „vizitelor ad limina apostolorum”, specifice episcopatului
latin. Dar, opoziŃia majorităŃii lor a făcut ca, în cele din urmă, să se renunŃe la
introducerea unei asemenea practici, care a fost lăsată, în schimb, la latitudinea fiecărui
episcop15. Urmare a acestor intervenŃii a fost faptul că începând din anii 80 ai secolului
al XIX-lea, rapoartele diecezane au început să fie redactate şi expediate Romei cu
regularitate o dată la patru ani. Ele deveneau astfel o altă modalitate prin care Sfântul
Scaun încerca să exercite un control permanent asupra tuturor schimbărilor şi
transformărilor eparhiale.
Nu în ultimul rând, printre inovaŃiile introduse în Biserica Română Unită, în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a aflat şi obligativitatea depunerii mărturisirii de
credinŃă. Cu aceasta ne aflam în faŃa unei practici pe care Sfântul Scaun a impus-o
treptat tuturor catolicilor orientali, cu scopul de a-i familiariza cu învăŃăturile doctrinei
catolice.
Două au fost formulele de credinŃă impuse de-alungul timpului catolicilor răsă-
riteni: cea aparŃinând papei Gregorius al XIII-lea şi cea a papei Urbanus al VIII-lea.
Întrebarea este: ce conŃineau aceste formule de credinŃă? Care era finalitatea lor pentru
catolicii orientali?
Răspunzând mai întâi ultimei întrebări, aceste formule de credinŃă erau menite să
consolideze unirile catolicilor răsăriteni cu Biserica Romei, să-i fidelizeze suplimentar,
familiarizându-i şi învăŃându-i pe aceştia cu doctrina şi învăŃăturile Bisericii catolice.
Prin intermediul lor, ei depuneau un jurământ, care se dechidea cu mărturisirea
simbolului de credinŃă niceo-constantinopolitan, unde era inserat şi Filioque, prin care
se obligau să creadă şi să respecte prevederile sinoadelor ecumenice, a celor de la
FlorenŃa, dar şi a celor de la Trento, normele Bisericii cu privire la cele 7 taine,
doctrina despre indisolubilitatea căsătoriei, despre păcatul originar şi interpretarea
cărŃilor sfinte aşa cum au fost ele definite în conciliul de la Trento, precum şi toate
practicile şi teoriile condamnate de Biserica catolică.
Tipărite de congregaŃia De Propaganda Fide, pentru prima dată în 1623 şi apoi
succesiv în 1642 şi 1671, cele două formule de credinŃă se diferenŃiau doar prin faptul
că cea emisă de papa Urbanus al VIII-lea era mult mai amplă decât prima16. Prin
constituŃia Etsi Pastoralis, a papei Benedictus al XIV-lea, se impunea italo-grecilor
utilizarea formulei de credinŃă emisă de papa Gregorius al XIII-lea. În 1825, în
contextul revizuirii şi aprobării la Roma a statutelor capitlului bisericii grecilor din
Piana degli Albanesi (Sicilia), s-a impus tuturor membrilor capitlului obligativitatea
depunerii mărturisirii de credinŃă gregoriene. De altfel, grecii din Italia au rămas
singurii orientali care să utilizeze formula de credinŃă gregoriană.
15 Idem, Ponenze della Sacra Congregazione de Propganda Fide, Affari del Rito Orientale, vol. 3,1/1877, f. 8r-9r.
16 Pentru una dintre cele mai recente analize detaliate asupra formulei de credinŃă destinate orientalilor de papa
Urbanus al VIII-lea, vezi: Silvano Giordano, „La Professio Ortodoxae Fidei ab Orientalibus facienda
elaborata da Urbano VIII”, în Nicolae Bocşan, Ana Victoria Sima, Ion Carja (coord.), IdentităŃi onfesionale in
Europa Central-Orientală (secolele XVII-XXI), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 95-111.
74
Spre deosebire de ei, toŃi ceilalŃi catolici orientali aflaŃi în afara Italiei, precum
melchiŃii şi rutenii au adoptat treptat formula de credinŃă urbaniană. Aceasta a fost
reglementată în 1803, când printr-o scrisoare pontificală adresată tuturor patriarhilor şi
episcopilor „de rit oriental” se prevedea obligativitatea folosirii formulei de credinŃă a
papei Urbanus al VIII-lea17. Textul ei a rămas în vigoare neschimbat până spre sfârşitul
secolului al XIX-lea, când pe fondul schismei din biserica armeană, papa Pius al IX-lea
a dispus redactarea unei variante emendate a formulei urbaniene, care să includă şi
noile decrete ale conciliului Vatican I. Ea avea să fie definitivată abia în 1881, în
vremea succesorului său, Leon al XIII-lea18. Noua ediŃie a profesiunii urbaniene de
credinŃă conŃinea, pe lângă definiŃiile conciliului florentin şi pe cele formulate în
conciliul Vatican I cu privire la primatul şi infailibilitatea papei19.
Formula urbaniană, cu completările de mai sus, a fost cerută şi uniŃilor din
Transilvania. Încă de la Atanasie, episcopilor Blajului li s-a impus mărturisirea de
credinŃă catolică20. Nu ştim însă dacă, până la 1850, in afară de episcopi mai existau şi
alte categorii ale clerului obligaŃi să o mărturisească. O asemenea precizare ar fi extrem
de utilă pentru evaluarea realităŃilor constatate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
când depunerea mărturisirii de credinŃă catolică avea să devină o practică generalizată
nu doar la nivelul ierarhiei superioare a clerului ci şi la alte categorii preoŃeşti.
Cu singuranŃă însă lucrurile au cunoscut modificări sensibile, şi la acest capitol,
după înfiinŃarea provinciei mitropolitane. Schimbarea este sesizabilă încă din textul
bullelor de înfiinŃare a mitropoliei şi a celor două episcopii de Gherla şi Lugoj. Potrivit
lor, mitropolitul împreună cu episcopii săi sufragani şi cu membrii capitlurilor
catedrale trebuiau să depună, înainte de instituirea lor canonică, mărturisirea de
credinŃă a papei Urban al VIII-lea, să o semneze şi să o trimită nunŃiului apostolic
vienez. Obligativitatea ei era extinsă şi asupra succesorilor lor21.
Cât de serios a fost asumată această prevedere de primul mitropolit al Blajului,
respectiv de episcopii săi sufragani de Gherla şi Lugoj, a dovedit-o întrevederea lor cu
pro-nunŃiului vienez din primăvara anului 1856. ChestionaŃi atunci, printre altele, cu
privire la depunerea profesiunii de credinŃă impusă prin bullele de înfiinŃare, cei trei
ierarhi au recunoscut că nu o mărturisiseră pe motiv că o credeau inserată în
jurământul de fidelitate rostit în faŃa pro-nunŃiului cu prilejul inaugurării solemne a
mitropoliei22. Prin urmare, Prelà le-a cerut depunerea ei imediată, act petrecut în
17 ACCO, Ponenze, vol. 2,11/1874, ff. 363r-364r.

18 Silvano Giordano, „La Professio”, p. 109.
19 A se vedea in Anexa II textul formulei urbaniene de mărturisire a credinŃei rezultat în urma dezbaterii lui în
cadrul CongregaŃiei de Propaganda Fide şi completat cu decretele Conciliului Vatican II, ediŃie preluată din
ACCO, Ponenze, vol. 3,5/1881, ff. 679r-684r.
20 Zenovie Pâclişanu, „Istoria Bisericii Române Unite”, partea I, 1697-1751, ediŃia a doua, în Perspective, XVII,
nr. 65-68, iulie 1994 – iunie 1995, p. 125-126; ştim de asemenea că, Ioan Lemeni, la numirea sa în 1832 ca
episcop al eparhiei de Făgăraş, a depus la Viena, pe langă jurământul de fidelitate faŃă de împărat şi pe cel de
credinŃă faŃă de Scaunului apostolic roman. Vezi în acest sens Ciprian Ghişa, Episcopia greco-catolică de Făgăraş în
timpul păstoririi lui Ioan Lemeni 1832-1850, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 66-67.
21 Victor Bojor, Episcopii Diecezei Greco-Catolice de Gherla acum Cluj-Gherla (1856-1939), ediŃia a doua, Cluj-Napoca,
ViaŃa creştină, 2000, p. 54-55.
22 ASV., Arch. Nunz. Vienna, Cardinale Michele Viale Prela, Dispacci della Segreteria di Stato, vol. 337, nr. 2045,
f. 67v. Constatarea pro-nunŃiului Prelà contestă afirmaŃia canonicului Victor Bojor, în lucrarea consacrată
Episcopilor Gherlei, potrivit căreia episcopii Ioan Alexi şi Alexandru Dobra, ar fi depus mărturisirea
decredinŃă la scurt timp după numirea lor, la Viena, în aprilie 1854. Iată ce afirma în acest sens Victor Bojor:
75
prezenŃa lui, la capela nunŃiaturii. În plus, întrebaŃi fiind dacă în eparhiile lor se
practică mărturisirea credinŃei catolice la hirotonirea preoŃilor, răspunsurile lor au
surprins o realitate foarte diversă în întreg cuprinsul provinciei mitropolitane. De
exemplu, dacă în eparhia Lugojului, episcopul Dobra susŃinea că mărturisirea de
credinŃă o depuneau doar protopopii, vice-protopopii, cei care erau promovaŃi în
diverse funcŃii ecleziastice şi ortodocşii care treceau la Unire, în eparhiile de Oradea şi
Gherla, practica era întâlnită în cazul tuturor celor care se hirotoneau preoŃi. Cu totul
alta era situaŃia descrisă de ŞuluŃiu. Conform lui, în fosta eparhie a Făgăraşului,
mărturisirea de credinŃă nu a fost practicată nici înainte şi nici după hirotonire23. Toate
aceste uzanŃe identificate în noua provincie mitropolitană, subliniau clar, că la mijlocul
secolului al XIX-lea, depunerea mărturisirii de credinŃă catolică nu era o practică
generalizată la nivelul clerului. Dimpotrivă, era înŃeleasă şi asumată diferit de la o
eparhie la alta. Ceea ce a contat extrem de mult a fost zelul personal al fiecărui episcop
şi tradiŃia pe care o moştenise în acest sens.
Cât priveşte gestul mitropolitului ŞuluŃiu şi al episcopilor Alexi şi Dobra de a
„încălca” depunerea mărturisirii de credinŃă, el poate fi înŃeles şi în contextul
nemulŃumirilor pe care obligativitatea depunerii ei le-a generat în rândurile elitei
clericale a Blajului. Rămâne emblematică în acest sens, opoziŃia lui Ioan Micu
Moldovan, manifestată într-una din scrierile sale din 1859, rămasă în manuscris. „Oare
Preafericirea Sa Pontificele roman – se întreba el- are dreptu de a sili şi de a pofti de la
episcopii catolici şi orientali unu jurământ de estu feliu seau ba?...Şi noi....numai
negativ putem răspunde: că scaunul apostolicescu a Romei, neci au mai avut cândva,
neci are astăzi canonicescul drept de a stoarce de la nou aleşii episcopi greco-catolici şi
orientali un jurământ în contra comunei discipline şi adevărat catoliceştii anticei
biserici orientale, şi a-i îngreuna cunoştiinŃa cu acel jurământ”24. NemulŃumirea lui
Micu Moldovan ca de altfel şi a altor cercuri clericale din jurul Blajului, pornea de la
prevederile mărturisirii de credinŃă, care stabilea, printre altele, şi indisolubilitatea
căsătoriei. Or, tocmai acesta era unul dintre punctele cele mai controversate, ale
apărării integrităŃii disciplinare, în sprijinul căreia, mitropolitul ŞuluŃiu se angajase cu
toată puterea şi convingerea lui. Era evident că mărturisind profesiunea de credinŃă
catolică, ierarhia românească se obliga automat la aplicarea şi respectarea ei.
De menŃionat, că astfel de opoziŃii şi nemulŃumiri faŃă de acceptarea profesiunii
de credinŃă catolice întâlnim în Biserica unită din Transilvania, doar în vremea
păstoririi mitroplitului ŞuluŃiu. Treptat rezistenŃele s-au atenuat astfel încât, succesorii
lui şi ceilalŃi episcopii care au urmat în scaunele sufragane nu s-au mai opus acceptării
mărturisirii de credinŃă. Aşa se face că spre sfârşitul secolului al XIX-lea, ea a devenit o
practică asumată nu numai de către episcopi ci şi de alte categorii clericale.
„Prin decretul împărătesc din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit primul episcop al nou înfiinŃatei
dieceze a Gherlei. În urma acestei numiri, în luna aprilie 1854, împreună cu episcopul Erdeli şi cu Alexandru
Dobra, numit tot atunci episcop al Lugojului, au mers la Viena, unde în 24 aprilie, împreună cu nou numitul
mitropolit de Alba Iulia, Alexandru Şterca ŞuluŃiu au fost de faŃă la cununia împăratului Francisc Iosif I.
După aceea Alexi şi Dobra au depus prescrisa mărturisire a credinŃei catolice în mâinile NunŃiului Apostolic”.
Vezi Victor Bojor, Episcopii, p. 79.
23 ACCO, Ponenze, vol. 2,11/1874, f. 365r.
24 Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, Ioan Micu Moldovan, Ritul şi disciplina Biserici Greco-Catolice, Blaj,
1859, mss. rom., nr. 370, f. 4r.
76
Reglementarea ei definitivă a avut loc cu prilejul celui de-al doilea sinod provincial.
Decretul de mărturisire a credinŃei, sancŃionat în acest sens, stabilea obligativitatea ei
pentru: episcopii nou-numiŃi, înainte de sfinŃire, egumenii mănăstirilor, canonicii
înainte de instalare, membrii sinoadelor provinciale şi eparhiale înainte de începerea
sinodului, preoŃii înainte de instalarea în parohie, toŃi clericii înainte de hirotonire şi
ortodocşii care treceau la Unire25.
Iată că numai după câteva decenii de la înfiinŃarea mitropoliei, când mărturisirea
de credinŃă a fost cerută doar episcopilor şi canonicilor, s-a ajuns spre sfârşitul
secolului ca aceasta să devină nu doar o realitate riguros respectată ci şi o practică larg
răspândită la nivelul clerului provincial. E drept, în cazul uniŃilor din Transilvania,
această realitate s-a instalat mult mai târziu decât în cazul altor uniŃi, dacă avem în
vedere faptul că la ruteni o întălnim statuată încă de la Zamosc, din 1720, iar la
maroniŃi, din 1736, în contextul sinodului de la Muntele Liban26. Decalajele în timp
între unii şi alŃii denotă efortul constant al Romei de a-i alinia la normele şi prevederile
Bisericii romane.
ANEXE
Anexa I.
Archivio Segreto Vaticano, Archivio Nunziatura di Vienna, Cardinale Michele Viale Prela,
Dispacci della Segreteria di Stato, vol. 337, no. 73389, ff. 157r,v-158r,v.
[157r] Sig[gnore] Cardinale Pro-Nunzio Ap[osto]lico, Vienna
Em[inentissim]o e R[everendissi]mo Sig[nore] Mio Oss[equissi]mo
Col mio dispaccio distinto col numero del presente in proposito della relazione da
trasmettersi ogni quadriennio dai Vescovi di rito Orientale, significava Vostra Eminenza che ad
oggetto, ch’essi abbiano una norma pe regolare le loro relazioni si era già disposto che la
S[acra] Congregazione di Propaganda preparasse una specie d’istruzione, della quale Le avrei
mandato sufficiente numero di copie, tostochè mi venissero rimesse.
Ora dalla parte di Propaganda mi vien fatto conoscere che in quella Segreteria non v’è la
richiesta istruzione, non essendo i Vescovi Orientali Uniti esistenti in Levante obbligati a
mandare la menzionata relazione, dipendendo essi immediatamente dai rispettivi Patriarchi, dai
quali vengono eletti e consagrati a forma del Diritto canonico Orientale. Esiste bensì una
istruzione, della quale Le unisco copia, per ordinare le relazioni [157v] da mandarsi alla S[acra]
C[ongregazione] di Propaganda sullo stato delle Diocesi, ma essa è formata pe’Vescovi di rito
latino. E quantumque molti articoli siano a proposito anche pe’ Vescovi Orientali, altri ve ne
sono riferibili unicamente ai Latini, e certamente vi mancano tutti quei quesiti che riguardano le
cose e la disciplina della Chiesa Greca.
Considerando inoltre non solo la ristrattezza del tempo ma dippiù la mancanza di notizie
positive come già Le accennai in altro mio dispaccio, a motivo delle communicazioni per tanti
anni interotte con la S[anta] Sede intorno agli usi e consuetudini nonchè all’applicazione della
25 Conciliulu Provincialu alu Doile alu provinciei bisericesci greco-catolice Alba-Iulia si Fagarasiu tienutu la anulu 1882 –
Concilium Provinciale Secundum provinciae ecclesiasticae graeco-catholicae Alba-Iuliensis et Fogarasiensiensis celebratum
anno 1882, ed. II, Blasiu, Tipografia Seminarului Archidiecesan,1886, p. 66-80.
26 Charles De Clercq, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, XI – Conciles des orientaux catholiques,
deuxième partie de 1850-1949, Paris, Letouzey et Ane, 1952, p. 162-163; 215 sqq.
77
disciplina orientale che si è fatta nelle Dioecesi di rito di cui è parola, ed ingnorandosi gli abusi
speciali, che vi possano essere stati introdotti, particolarmente in quelle Dioecesi, ove i Cattolici
convivono cogli Scismatici, e non vi si estende il Sinodo di Zamoscia, si è dovuto convenire
esser partito più prudenziale che per ora la lodata Cong[regazio]ne sospenda di fare la richiesta
istruzione, la quale con disdoro della S[anta] Sede potrebbe non corrispondere al vero stato, in
cui si [158r] trovano le cose ecclesiastiche e l’amministrazione spirituale nelle ripetute Dioecesi,
e che invece convenga meglio di aspettare le notizie che verranno (qual sia per essere la forma)
communicate dai Vescovi sullo stato delle loro Chiese. Queste notizie unite al lovoro che si
aspetta dai Vescovi della provincia di Fogaras ed Alba Giulia, ed a quelle che V[ostra]
E[minenza] potrà essere in grado di rimettermi, gioveranno alla S[acra] Congregazione di
Propaganda, onde conoscere il vero stato delle cose, e quindi formare un’apposita istruzione
che servirà di norma ai Vescovi per ordinare le rispettive loro relazioni.
Quindi è che V[ost]ra Em[inen]za proffittando della venuta costì dei menzionati Prelati,
nel far loro gradire le cure benevole del S[anto] Padre, si compiacerà ad essi, che colla possibile
sollecitudine mandino alla S[acra] Congregazione di Propaganda le loro relazioni, ed in tal
congiuntura potrà destramente a voce indicarne i capi principali, desumendosi parte
dall’acchiuso questionario, parte dalla istruzione a Lei già trasmessa dalla Propaganda per le
conferenze dei Vescovi Valachi, e parte da quelle notizie speciali che Ella si sarà procurate sulle
cose orientali, riguardo alle [158v] rispettive Diocesi esistenti in cotesto Impero.
Quanto poi ai Valachi Ruteni di Galizia, avendo essi una base più determinata, quale è il
Sinodo di Zamoscia, sarà molto opportuno di suggerire loro ed indurli a far conoscere alla
S[anta] Sede nelle loro relazioni, gli articoli e le disposizioni che si mantengono in osservanza, e
quelle disposizioni, le quali non fossero più osservate, e per quali motivi. In fine V[ostra]
E[minenza] gli esorterà tutti ad esporre liberamente nelle indicate relazioni a modo di postulati
tutti i loro dubbi, i bisogni spirituali dei fedeli, ed anche i rimedi, che giudicassero più idonei ed
efficaci per togliere gli abusi e procurare il vero bene spirituale delle loro Dioecesi, facendo ad
essi intendere che quanto più saranno copiose le loro relazioni, altrettanto verrano gradite da
Sua Santità.
Con sensi di profondo ossequio bacio alla Em[inen]za V[ost]ra umilissimamente le mani.
Di Vostra Eminenza
Roma, 3 aprile 1856.
Umilissimo e devotissimo servitore
Cardinale Giovanni Antonelli
Anexa II.
Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali, Ponenze della Sacra Congregazione de
Propganda Fide, Affari del Rito Orientale, vol. 3,5/1881, ff. 679r-684r.
PROFESSIO
Orthodoxe Fidei ab Orientalibus facienda URBANI VIII Pontifex Maximus iussu
edita
In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Amen
1. Ego,
firma fideo credo et profiteor omnia et singula quae continentur in Symbolo Fidei, quo
Sancta Romana Ecclesia utitur, videlicet:
Credo in unum Deum Patrem omnipotentem, factorem caeli et terrae,
visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Jesum Christum Filium Dei
unigenitum, et ex Patre natum ante omnia saecula, Deum de Deo, lumen de lumine, Deum
verum de Deo vero; genitum, non factum, consubstantialem Patri, per quem omnia facta
78
sunt: qui propter non homines, et propter nostram salutem descendit de caelis; et incarnatus
est de Spiritu Sancto ex Maria Vergine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub
Pontio Pilata, passus et sepultus est. Et resurrexit tertia die secundum Scripturas, et ascendit
in caelum, sedet ad dexteram Patris; et iterum venturus est cum gloria judicare vivos et
mortuos, cujus regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum Dominum, et vivificantem qui ex
Patre Filioque procedit: qui cum Patre et Filio simul adoratur et conglorificatur, qui locutus
est per Prophetas. Et unam sanctam Catholicam et Apostolicam Ecclesiam. Confiteor unum
Baptisma in remissionem peccatorum. Et expecto resurrectionem mortuorum et vitam
venturi saeculi. Amen.
2. Veneror etiam et suspicio universales Synodos, prout sequitur, videlicet: Nicaenam
primam: et profiteor quod in ea contra Arium damnatae memoriae, definitum est;
Dominum Jesum Christum esse Filium Dei ex Patre natum unigenitum, idest ex
substantia Patris, natum non factum, consubstantialem Patri: atque impias illas voces
recte in eadem Synodos damnatas esse: Quod aliquando non fuerit, aut quod factus
sit ex iis, quae non sunt, aut ex alia substantia, vel essentia, aut quod sit mutabilis, vel
convertibilis Filius Dei27.
[680r] 3. Constantinopolitanam primam, secundam in ordine; et profiteor quod in ea contra
Macedonium damnatae memoriae, definitum est: Spiritum Sanctum non esse servum, sed
Dominum; non creaturam, sed Deum, ac unam habentem cum Patre et Filio Deitatem28.
4. Ephesinam primam, tertiam in ordine; et profiteor quod in ea contra Nestorium
damnatae memoriae definitum est: Divinitatem et humanitatem ineffabili et
incomprensibili unione in una persona Filii Dei, unum nobis Jesum Christum
constituisse; eaque de causa Beatissimam Virginem vere esse Dei genitricem29.
5. Chalcedonensem, quartam in ordine; et profiteor quod in ea contra Eutychen et
Dioscorum, ambos damnatae memoriae, definitum est: Unum eumdemque Filium
Dei, Dominum nostrum Jesum Christum, perfectum esse in Deitate, et perfectum in
humanitate, Deum verum et hominem verum ex anima rationali et corpore,
consubstantialem Patri secundum Deitatem, et eundem consubstantialem nobis
secundum humanitatem, per omnia nobis similem absque peccato; ante saecula
quidem de Patre genitum secundum Deitatem, in novissimis autem diebus eundem
propter nos et propter nostram salutem ex Maria Vergine Dei Genitrice secundum
humanitatem, unum eundemque Christum Filium Dominum unigenitum, in duabus
naturis inconfuse, immutabiliter, indivise, inseparabiliter agnoscendum; nusquam
sublata differentia naturarum propter unitionem, magisque salva proprietate utriusque
naturae, et in unam personam atque subsistentiam concurrente; non in duas personas
partitum aut divisum, sed unum eundemque Filium et unigenitum Deum Verbum,
Dominum Jesum Christum30.
6. Item, ejusdem Domini nostri Jesu Christi Divinitatem, secundum quam consubstantialis
est Patri et Spiritui Sancto, impossibilem esse et immortalem: eundem autem
crucifixum, et mortuum tantummodo secundum carnem, ut pariter definitum est in
dicta Synodo, et in Epistola S. Leonis Romani Pontificis, cujus ore B. Petrum
Apostolum locutum esse, Patres in eadem synodo acclamaverunt: per quam
definitionem damnatur impia haeresis illorum, qui Trisagio an Angelis tradito, et in
prefata Chalcedonensi Synodo decantato, Sanctus Deus, Sanctus Fortis, Sanctus
Immortalis miserere nobis, addebant: Qui crucifixus es pro nobis; atque adeo Divinam
naturam trium personarum passibilem asserebant et mortalem31.
27 Synod. Nicaen I. in symb.

28 Synod. Cpolitan. I. In symb. et can. 5.
29 Epist. S. Cyril. lecta et approbat. in Synod. Ephes. part. 2, act. 1.
30 Definit. Synod. Chalcedon. act. 5 al 6, - quae repetita habetur in Decr. Concil. Florentin. pro Armenis.
31 Synod. Chalced. Act. 1, 2 et 5 – Leo PP. I. epist 10 (ad Flavianum). Felix PP. Epist. 3 et 4. – Nicolaus PP. Epist. 7.
79
7. [681r] Constantinopolitanam secundam, quintam in ordine, in qua praefatae

Chalcedonensis Synodi definitio renovata est32.
8. Constantinopolitanam tertiam, sextam in ordine; et profiteor quod in ea contra
Monothelitas definitum est: In uno eodemque Domino nostro Jesu Christo duas esse
naturales voluntates, et duas naturales operationes, indivise, inconvertibiliter,
inseparabiliter inconfuse: et humanam eius voluntatem non contrariam, sed subiectam
Divinae eius atque omnipotenti voluntati33.
9. Nicaenam secundam, septimam in ordine; et profiteor quod in ea contra Iconoclastas
definitum est: Imagines Christi, ac Deiparae Virginis, nec non aliorum Sanctorum,
habendas, et retinendas esse, atque eis debitum honorem ac venerationem
impertiendam34.
10. Constantinopolitanam quartam, octavam in ordine; et profiteor in ea Photium merito
fuisse damnatum; et sanctum Ignatium Patriarcham restitutum35.
11. Veneror etiam et suspicio omnes alias universales Synodos, auctoritati Romani
Pontificis legitime celebratas, et confirmatas, et praesertim Florentinam Synodum, et
profiteor quae in ea definita sunt, videlicet36.
12. Quod Spiritus Sanctus ex Patre et Filio aeternaliter est, et essentiam suam suumque
esse subsistens habet ex Patre simul et Filio, et ex utroque aeternaliter, tamquam ab
uno principio, et unica spiratione procedit37.
13. Item, dictionem illam Filioque veritatis declarandae gratia, et imminente necessitate,
licite ac rationabiliter Symbolo fuisse appositam38.
14. Item, in azymo sive fermentato pane triticeo Corpus Christi veraciter confici,
sacerdotesque in altero ipsum Domini Corpus conficere debere, unumquemque
scilicet juxta suae Ecclesiae, sive Occidentalis sive Orientalis, consuetudinem39.
15. Item, si vere poenitentes in Dei charitate decesserint, antequem dignis poenitentiae
fructibus de commissis satisfecerint et omissis, eorum animas poenis purgatoriis post
mortem purgari, et ut a poe[682r]nis hujusmodi releventur, prodesse eis fidelium
vivorum suffragia, Missarum scilicet sacrificia, orationes et elemosynas et alia pietatis
officia, quae a fidelibus fieri consueverunt, secundum Ecclesiae instituta: illorumque
animas, qui post baptisma susceptum nullam omnino peccati maculam incurrerunt, illas
etiam, quae post contractam peccati maculam, vel in suis corporibus vel eisdem exutae
sunt purgatae, in caelum mox recipi, et intueri clare ipsum Deum Trinum et unum,
sicuti est, pro meritorum tamen diversitate, alium alio perfectius: illorum autem animas,
qui in actuali mortali peccato vel solo originali decedunt, mox in infernum descendere,
poenis tamen disparibus puniendas40.
16. Item, sanctam apostolicam Sedem et Romanum Pontificem in universum orbem tenere
primatum, et ipsum Pontificem Romanum successorem esse Beati Petri Principis
Apostolorum, et verum Christi Vicarium, totiusque Ecclesiae caput, et omnino
Christianorum patrem ac doctorem existere: et ipsi in Beato Petro pascendi, regendi ac
gubernandi universalem Ecclesiam a Domino nostro Jesu Christo plenam potestatem
tradita esse, quemadmodum etiam (ut eadem Florentina Synodus asserit) in gestis
oecumenicorum Conciliorum et in sacris canonibus continetur41.
32 Synod. V. Collat. 6 et 8 in anathem. – Concil. Florentin in decret. pro Iacobitis.

33 Synod. VI Action. 18 – Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis.
34 Synod. VII Action. 7. – Concil. Trident. Sess. 25 de Invocat. Sanctor.
35 Synod. VIII praesertim Action 7.
36 Concil. Florentin. in Definit.
37 Ibidem.
38 Ibidem.
39 Ibidem.
40 Concil. Florent. in Definit.
41 Ibidem.
80
17. Item, legalia Veteris Testamenti, seu Mosaicae legis caeremonias sacra sacrificia et
sacramenta, Domino nostro Jesu Christo adveniente, cessasse: et post promulgatum
Evangelium, sine peccate observari non posse. Eiusdem etiam Legis Veteris ciborum
mundorum et immundorum differentiam ad caeremonialia pertinere, quae surgente
Evangelio, transierunt42.
18. Illam etiam Apostolorum prohibitionem, ab immolatis simulacrorum, et sanguine, et
suffocato, illi tempore congruisse, ut inter Judaeos et Gentiles dissensionis materia
tolleretur, cuius Apostolicae prohibitionis causa cessante, etiam cessavit effectus43.
19. Pariter veneror et suspicio Tridentinam Synodum, et profiteor quae in ea definita et
declarata sunt; et praesertim offerri Deo in Missa verum, proprium et propitiatorium
sacrificium pro vivis et defunctis44; atque in Sanctissimae Eucharistiae Sacramento
(juxta fidem quae semper in Ecclesia Dei fuit) contineri vere, realiter et substantialiter
Corpus et Sanguinem una cum Anima et Divinitate Domini nostri Jesu Christi, ac
proinde totum Christum; fierique conversionem totius substantiae panis in corpus, et
totius substantiae vini in Sanguinem, [683r] quam conversionem Catholica Ecclesia
aptissime transubstantionem appellat45; et sub unaquaque specie/et singulis cuiusque/
speciei partibus separatione facta, totum Christum contineri46.
20. Item, septem esse Novae Legis sacramenta a Christo Domino nostro instituta ad
salutem humani generis, quamvis non omnia singulis necessaria, videlicet:
Baptismum, Confirmationem, Eucharistiam, Poenitentiam, Extremam Unctionem,
Ordinem et Matrimonium, illaque gratiam conferre; et ex his Baptismum,
Confirmationem et Ordinem iterari non posse47.
21. Item, Baptismum esse necessarium ad salutem; ac proinde si mortis periculum
immineat, mox sine ulla dilatione esse conferendum: et a quocumque et
quandocumque sub debita materia, forma et intentione collatum, esse validum48.
22. Item, Sacramenti Matrimonii vinculum indissolubile esse: et quamvis propter
adulterium, haeresim, aut alias causas possit inter conjuges thori, et cohabitationis
separatio fieri: non tamen illis aliud Matrimonium contrahere fas esse49.
23. Item, Apostolicas et Ecclesiasticas traditiones suscipiendas esse, et venerandas50.
24. Indulgentiarum etiam potestatem a Christo in Ecclesia relictam fuisse, illarumque
usum Christiano populo maxime salutarem esse51.
25. Pariter, quae de peccato originali, de Justificatione, de sacrorum librorum tam Veteris,
quam Novi Testamenti indice et interpretatione in praedicta Tridentina Synodo
definita sunt, sucipio et profiteor52.
26. Intem veneror et suspicio oecumenicam Synodum Vaticanam, atque omnia ab eadem
tradita, definita et declarata, praesertim de Romani Pontificis primatu ac de ejus
infallibili magisterio, firmissime amplector et profiteor53.
42 Concil. Florentin. in Decr. pro Iacobitis.

43 Ibidem.
44 Concil. Tridentin. sess. 22 de Sacrif. Missae can. 1, 2 et 3.
45 Concil. Trid. sess. 13 de Euchar. cap. 3 et can. 1, 2.
46 Ibidem can. – et Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis.
47 Concil. Trident. sess. 7. de Sacramen. can. 1, 4, 6 et 9.
48 Concil Trident. Sess. 7 can 4, 5 et 12 – et Concil. Florentin. in Decret. pro Iacobitis.
49 Concil. Trident. sess. 23 de Matrimon, canon. 5, 7 et 8 – et Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis.
50 Concil. Tridentin. sees. 4 in Decret. de canonicis Scripturis.
51 Concil. Tridentin. sess. 5 in Decret de Indulgentiis.
52 Concil. Trid. sess. 5 in Decret. de peccat. Origin. – et session. 6 in Decret. de iustificat- et sess. 4 in Decret.
de canon. scriptur.
53 Concil. Vatican. Constitut. Dogmat. de Eccles. Christ.
81
27. Caetera item omnia suscipio et profiteor, quae recipit et profitetur sancta Romana
Ecclesia; simulque contraria omnia et schismata et [684r] haereses ab eadem Ecclesia
damnatas, reiectas et anathemizatas, ego pariter damno, reiicio et anathematizo.
28. Insuper Romano Pontifici, Beati Petri Principis Apostolorum successori, ac Jesu
Christi Vicario, veram obedientiam spondeo ac iuro.
29. Hanc fidem Catholicae Ecclesiae, extra quam nemo salvus esse potest54, quam in
praesenti sponte profiteor, et veraciter teneo, eamdem integram et inviolatam usque
ad extremum vitae spiritum constantissime, Deo adiuvante retinere et confiteri, atque
a meis subditis, vel illis quorum cura ad me in meo munere spectabit, teneri, doceri et
praedicari, quantum in me erit, curaturum, ego idem spondeo, voveo, et iuro.
Sic me Deus adiuvet, et haec sancta Dei Evangelia.
54 Concil. Lateranen. sub Innocenen. III, c. 1.
82
AlterităŃi confesionale în Transilvania
reflectate în presa românească (1865–1873)∗
Mihaela Bedecean
Autonomia confesională, dobândită de cele două biserici româneşti la mijlocul

veacului al XIX-lea a deschis etapa organizării vieŃii bisericeşti, dar şi a afirmării
naŃionale, intelectuale şi culturale. Laicizarea vieŃii politice româneşti nu a însemnat o
dislocare totală a rolului pe care instituŃia ecleziastică l-a jucat în problemele naŃiunii.
EvoluŃia bisericilor româneşti dezvăluie tendinŃe comune, în care un rol însemnat l-au
jucat păstrarea şi afirmarea caracterului naŃional1.
RelaŃia dintre cele două confesiuni româneşti, ortodoxă şi greco-catolică, în
secolul al XIX-lea trebuie să aibă în vedere cel puŃin două aspecte: naŃional şi strict
confesional. Avem în vedere încercarea de a menŃine un dialog, abordare adoptată de
elita ambelor confesiuni, cu scopul precis de a susŃine cauza comună naŃională, pentru
ca la polul opus să răzbată particularităŃile fiecăreia dintre părŃi, care doreau să-şi
menŃină numărul de enoriaşi, dar şi să câştige alŃii, în detrimentul celeilalte confesiuni.
Analiza raporturilor sub aspectul problematicii naŃionale dezvăluie că nici măcar din
acest punct de vedere cooperarea nu a fost deplină. Dimpotrivă, în locul unei
cooperări totale, aşa cum ar fi impus situaŃia politică în care se aflau românii, a existat
cel mai adesea o confruntare deschisă între cele două centre confesionale, Blajul şi
Sibiul. Primul moment de tensiune creat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a
fost cauzat de reînfiinŃarea scaunelor mitropolitane. În ciuda eforturilor făcute de
episcopul Şaguna pentru restauraŃia mitropolitană, încă de la venirea sa în Transilvania,
Biserica greco-catolică a obŃinut rapid şi relativ facil, această revendicare, lucru care a
amplificat starea de neîncredere a lui Şaguna faŃă de cercurile unite, în condiŃiile în care
între cele două Biserici exista o reală competiŃie privind influenŃa execitată în societatea
românească.
Debutul regimului liberal în Imperiu a dus la reconsiderarea raporturilor dintre
cele două ierarhii, care au încercat o solidarizare pentru promovarea unui program
naŃional unitar.
Detensionarea raporturilor confesionale a fost influenŃată şi de restauraŃia mitro-
politană ortodoxă din 1864, moment ce a marcat organizarea bisericii ortodoxe
române din Transilvania ca o biserică naŃională autonomă.
∗
Cercetarea finalizată prin materialul de faŃă a fost susŃinută de proiectul PN-II-RU-TE-2011-3-0286,
competiŃia PN-II-RU-TE-2011, director: CS III dr. Mirela Popa-Andrei./This work was supported by a grant
of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS-UEFISCDI, project number: PN-II-RU-
TE-2011-3-0286.
1 Nicolae Bocşan, „Ortodocşi şi uniŃi în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, în Identitate
naŃională şi spirit european. Academicianul Dan Berindei la 80 de ani, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 613.
83
DificultăŃile ridicate de regimul politic dualist instaurat în 1867 au amprentat

evoluŃia raporturilor dintre ortodocşi şi uniŃi, influenŃate şi de procesul de laicizare tot
mai clar conturat în societatea românească transilvăneană. RelaŃiile antagonice sesizate
la nivelul celor două ierarhii confesionale româneşti au devenit publice prin
intermediul presei, îndeosebi prin corespondenŃa2 şi articolele publicate în paginile
Telegrafului român, Gazetei Transilvaniei şi Concordiei. Disputa a afectat blocul naŃional
românesc, dar a reliefat şi punctele de vedere diferite împărtăşite de cei doi mitropoliŃi
români, Andrei Şaguna şi Alexandru Sterca ŞuluŃiu3. Fără a-i acuza de trădarea cauzei
naŃionale, aşa cum uneori cei doi ierarhi şi-au reproşat reciproc, controversele au
dovedit atitudini contradictorii în promovarea acesteia, mijloace de luptă diferite, ce
aveau în fapt un scop comun: susŃinerea intereselor româneşti. Incapabilă să
depăşească rivalităŃile şi orgoliile personale, elita confesională face dovada traversării
unei crize interne, dublată de confruntarea cu elita laică, tot mai activă în perioada ce
va urma.
În privinŃa relaŃiilor dintre ortodocşi şi greco-catolici, presa nu a fost foarte
darnică în informaŃii. Imaginea construită în mediul greco-catolic transilvănean despre
ortodoxia românească a fost influenŃată de realităŃile locale, dar şi de evoluŃia relaŃiilor
interconfesionale4.
Prima observaŃie pe care o putem face este aceea că referirile au provenit cu
precădere din ziarele de factură ortodoxă, respectiv Telegraful român şi SperanŃa, dar
câteva ştiri au apărut în Gazeta Transilvaniei şi Sionul.
În Banat, diversitatea confesională avea la bază ortodocşi, greco-catolici şi catolici,
întrucât protestantismul a fost mai puŃin răspândit. Pentru 1865, anul înfiinŃării
episcopiei Caransebeşului, documentele nu au oferit o statistică exactă a numărului de
credincioşi, dar cu siguranŃă majoritatea aparŃineau religiei ortodoxe5. Conflictul din
cadrul ortodoxiei, între români şi sârbi a creat un cadru favorabil răspândirii greco-
catolicismului, deşi nu a existat un curent de masă, o trecere masivă la această
confesiune. MotivaŃia era diversă, dar în esenŃă fenomenul a avut la bază două cauze
principale. Prima dintre acestea s-a rezumat la factorul material şi a vizat uşurarea
sarcinilor prestate în folosul preotului local. În ceea ce priveşte situaŃia preoŃimii, în
ciuda aparenŃelor, condiŃiile de subzistenŃă ale clerului greco-catolic nu erau mult
diferite faŃă de condiŃia materială a ortodocşilor6. Un al doilea motiv se conturează în
jurul problemelor din interiorul confesiunii ortodoxe, respectiv a relaŃiilor tensionate
cu etnicii sârbi şi a nemulŃumirilor generate de această situaŃie.
2 Pentru corespondenŃa dintre Şaguna şi ŞuluŃiu din 1867, vezi Andrei Şaguna, CorespondenŃă, vol. I/1, ediŃie de
Nicolae Bocşan, Ioan Vasile Leb, Gabriel Gârdan, Pavel Vesa, Bogdan Ivanov, Cluj-Napoca, Presa
3 Nicolae Bocşan, Viorel-Gabriel Gârdan, „Din trecutul relaŃiilor interconfesionale româneşti. Andrei Şaguna şi
Alexandru Sterca ŞuluŃiu", în Revista Teologică, 2008, nr. 4, p. 25-40.
4 Despre raporturile ortodocşi-uniŃi vezi Ion Cârja, capitolul „IdentităŃi şi alterităŃi confesionale. Imaginea
ortodocşilor la greco-catolici” în Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea
(1869-1892), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 225-231.
5 Dorel Cherciu, „Repere privind mobilitatea confesională în Episcopia Caransebeşului (1865-1870)”, în Studii
de istoria Banatului, 1999-2001, 23-25, p. 250.
6 Dorel Cherciu, Biserică şi societate. Eparhia Caransebeşului în timpul episcopului Ioan Popasu (1865-1889). Teză de
doctorat, Cluj-Napoca, 2001, p. 590.
84
MIHAELA BEDECEAN, ALTERITĂȚI CONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA...
În 1866 Telegraful Român şi Sionul Român au dezvăluit un conflict izbucnit în comuna

Feneş. Tonul a fost dat de Sionul românesc7 unde Antoniu Balomireanu a publicat un
articol în care susŃinea că la vacantarea parohiei greco-catolice din localitate, în 1861,
ortodocşii au organizat o conspiraŃie pentru a împiedica venirea unui preot unit.
Negând toate acuzaŃiile, ortodocşii au ripostat folosind dreptul la replică8, dar
Balomireanu nu a renunŃat. În numerele următoare acesta a întărit acuzaŃiile aduse9,
învinuindu-l pe preotul ortodox că, în 1863, a ocupat abuziv clădirea în care funcŃiona
şcoala ambelor confesiuni, pe baza promisiunii că la începutul anului următor ortodoc-
şii vor ridica o altă şcoală. Incriminând redacŃia Sionului care a refuzat să publice
răspunsul său, preotul ortodox Moise Laslău a ales paginile Telegrafului român pentru a se
justifica10. Preotul vorbea despre un contract încheiat în iulie 1864, la care a fost de faŃă
şi A. Balomireanu, care l-a şi subscris, în care se prevedea înfiinŃarea unei noi şcoli. Ca
urmare a acestei înŃelegeri, în noiembrie 1864 Laslău s-a mutat în clădirea şcolii. Preotul
continua precizând că noul edificiu şcolar s-a ridicat şi a fost vizitat de inspectorul şcolar
Pavel Vasici, la 10 iulie 1866, prezent la susŃinerea examenelor anuale. Învinuit că a luat
asupra sa „sarcina dăscăliei”, lucru cu care uniŃii nu ar fi fost de acord, Laslău indica un
singur nemulŃumit, Balomireanu, care şi-a retras propriii copii din şcoală, în decembrie
1865. Laslău explica situaŃia prin dorinŃa de îmbogăŃire a lui Balomireanu, pe care-l
suspecta că dorea să devină noul învăŃător greco-catolic şi să obŃină astfel 1/3 din plata
oferită dascălului comunei. Din punctul de vedere al lui Laslău uniŃii nu puteau beneficia
de acest procent nici în cazul unei separaŃii, întrucât comunitatea acestora însuma 30 de
numere de casă, comparativ cu 200 de case ale ortodocşilor.
Conflictele iscate între cele două confesiuni au antrenat şi ierarhia, uneori preoŃii
apelând la influenŃa scaunelor episcopeşti pentru a rezolva problemele cu care se
confruntau în teritoriu. A fost cazul preotului George Carabaş din Sintea, care printr-o
interpelare publică a reproşat avocatului Ioan Popovici-Deseanu din Arad, că nu a
acŃionat la timp pentru a proteja interesele ortodoxe11. Disputa a avut în prim plan
folosirea abuzivă a sesiei parohiale din comună de către preotul greco-catolic. În
numele sinodului parohial din Sintea, preotul ortodox îl acuza pe Popovici-Deseanu
că, deşi cunoştea situaŃia de doi ani şi jumătate, nu a făcut nimic pentru ca terenul să
ajungă pe mâna proprietarilor de drept, ortodocşii. Aceasta deşi „adversarii noştri
confesionali”, greco-catolicii, erau bănuiŃi că apelau la mijloace ilegale pentru a păstra
definitiv pământul.
Până la revoluŃia paşoptistă convertirile înspre greco-catolicism au fost favorizate
şi susŃinute de facilităŃi economico-financiare12. Este cunoscut cazul ortodocilor din
comuna Chizdia, din Banat, care la 1848 au realizat un exod înspre unire, peste 1200
de credincioşi alegând noua confesiune13.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au înregistrat treceri de la o confesiune
la alta, dar dinamica fenomenului nu a fost una spectaculoasă. În ciuda unor
nemulŃumiri pe plan local, ale ortodocşilor sau uniŃilor, care ameninŃau adesea cu
7 Sionul românesc, 1866, 2, nr. 7, 1/13 aprilie, p. 4.

8 Idem, nr. 10, 15/27 mai, p. 4.
9 Idem, nr. 17, 1/13 septembrie, p. 4.
10 Telegraful român, 1866, 14, nr. 99, 15/27 decembrie, p. 3.
11 Lumina, 1872, 1, nr. 19, 5/17 noiembrie, p. 3 (79).
12 Ion Cârja, „IdentităŃi şi alterităŃi confesionale”, p. 275.
13 Dorel Cherciu, Biserică şi societate, p. 596.
85
convertirea, între 1850 şi 1867 a existat o stabilitate confesională, care nu a înregistrat

schimbări semnificative14.
SperanŃa şi Telegraful au consemnat câteva cazuri de trecere la confesiunea unită.
Aşa s-a întâmplat cu mai multe familii din protopresbiteratul Lipovei, care au ales
greco-catolicismul datorită comportamentului moral îndoielnic al învăŃătorului din
sat15. Evenimentul a trecut neobservat pentru autorităŃile ortodoxe, care au invocat
starea precară de sănătate a protopopului, aflat în imposibilitatea de a se deplasa în
teritoriu pentru a încerca remedierea situaŃiei. Lipsa de reacŃie a cercurilor protopres-
biterale a stârnit critica redacŃiei ziarului arădean.
Un alt exemplu oferit de presă a fost cel al creştinilor din Părul, comitatul Caraş,
unde prin decret imperial, datat 2 noiembrie 1865, biserica din sat a trecut în
proprietatea greco-catolicilor, din cauză că în sat numărul ortodocşilor a devenit mult
prea mic (5 familii) în urma unei treceri masive la greco-catolicism. Materialul, apărut
într-un ziar unit, nu a oferit o explicaŃie pentru acest exod în masă, accentul fiind pus
pe alipirea la noua confesiune16.
Sporirea obligaŃiilor financiare, pe care creştinii trebuiau să le îndeplinească pentru
biserică a fost un motiv serios pentru care unele familii au ales să schimbe
confesiunea. O asemenea situaŃie a existat la Giula Maghiară, cotul Richişului, unde
proasta gestionare a fondurilor bisericeşti de către preşedintele comitetului parohial D.
Vaşarhanu a dus la creşterea obligaŃilor ce trebuiau vărsate în casa de bani a bisericii,
motiv pentru care peste 250 de familii ortodoxe şi-au anunŃat intenŃia de a trece la
greco-catolicism. Parohul ortodox Iosif Beşan a dat însă asigurări publice că acest
lucru nu s-a întâmplat, datorită intervenŃiei fericite a lui Miron Romanul care a liniştit
spiritele17.
În alte situaŃii ziarele au reclamat acuzaŃii de prozelitism dirijat. În ŞanoviŃa solii
au fost doi greco-catolici din Lugoj, care au încercat să convingă satul de binefacerile
unirii, dar fără succes. Parohul ortodox Trifu ŞipeŃanu a folosit prilejul pentru a
atenŃiona ierarhia unită să sancŃioneze acŃiunile ce tulburau relaŃiile între cele două
confesiuni româneşti18.
Trecerile de la o confesiune la alta au fost reglementate oficial prin Legea inter-
confesională din 186819, în care s-a stipulat dreptul persoanelor majore de a-şi alege
confesiunea, situaŃia căsătoriilor mixte şi a copiilor născuŃi în cadrul acestora, evoluŃia
confesională a copiilor nelegitimi, procedurile şi consecinŃele proceselor de divorŃ.
Evenimentul sfinŃirii unei noi biserici ortodoxe a fost o bună ocazie pentru
redacŃia Telegrafului român să atace disputele confesionale20. Comunitatea în cauză era
cea din Cohalm unde, la începutul secolului al XIX-lea, o mare parte a ortodocşilor au
trecut la confesiunea greco-catolică, astfel încât biserica ortodoxă din comună a
devenit unită. Ortodocşii rămaşi, minoritari numeric, au reuşit abia peste 50 de ani să
14 Simion Retegan, „Aspecte ale biconfesionalităŃii românilor din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea
(1850-1867)”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, 1996, 35, p. 181-182.
15 SperanŃa, 1872, 3, nr. 2, 15 ianuarie, p. 18.
16 Sionul românesc, 1865, 1, nr. 11, 1 decembrie, p. 11 (131).
17 Albina, 1872, 7, nr. 46, 11/23 iunie, p. 3.
18 Idem, nr. 5, 16/28 ianuarie, p. 2.
19 Legea apare în Albina, 1868, 3, nr. 35, 27 martie/8 aprilie, p. 1-2; SperanŃa, 1869, 1, nr. 1, 1/13 februarie, p. 5-7.
20 Telegraful român, 1873, 21, nr. 12, 11/23 februarie, p. 2.
86
ridice o biserică nouă din lemn, alegându-şi preot pe Nicolae D. Mircea. Telegraful a
salutat realizarea, amintind „că niciun păcat aşa de mare n-a fost decât acela al vârârii
uniaŃiei în poporul român”21.
Cazurile de bună colaborare între cele două confesiuni au fost rar consemnate de
presă. Un asemenea exemplu a fost semnalat de Telegraful român, care a publicat o
corespondenŃă semnată de teologul Petrescu22. Cu ocazia sfinŃirii noului turn al
bisericii ortodoxe din comuna Hodac, Petrescu a fost încântat să observe „concordia
exemplară” ce domnea între preoŃii locali, ortodox şi greco-catolic, care se sprijineau
reciproc în problemele bisericeşti ale comunităŃii.
În 1868 Gazetei Transilvaniei a rememorat un episod consumat în anul 1861. Ziarul
a publicat documente referitoare la încercarea de a crea o reŃea de şcoli naŃionale
româneşti, peste deosebirile de ordin confesional. Era vorba despre Proiectul lui
Andrei Şaguna prin care propunea mitropolitului ŞuluŃiu, „restabilirea frăŃietăŃii celei
adevărate, concordiei şi armoniei perfecte între cele două confesiuni româneşti”23,
tipărind şi răspunsul mitropolitului ŞuluŃiu24, precum şi circularul episcopesc al lui
Şaguna cu privire la şcoli româneşti comune pentru ambele confesiuni25. Proiectul lui
Şaguna, datat 21 mai 1861, nu prevedea o uniune confesională ci, dimpotrivă,
păstrarea identităŃii religioase, avându-se în vedere doar stabilirea unor principii de
colaborare în privinŃa cununiilor mixte sau a trecerilor religioase de la o confesiune la
alta. Actul a stârnit reacŃii în lumea greco-catolică, episcopul de Lugoj, Alexandru
Dobra calificându-l „propagandistic”26, în timp ce episcopul Ioan Alexi a considerat că
decizia era de competenŃa forului provincial27.
Un aspect particular al alterităŃii naŃionale, în interiorul confesiunii ortodoxe a
fost cazul comunităŃii ortodoxe de la Biserica „Sfânta Treime” din Braşov. Este vorba
despre episodul conflictual dintre români şi greci. Ziarele au publicat în paginile lor
informaŃii din care s-a putut contura o imagine a divergenŃelor prelungite pe o
perioadă îndelungată.
Un scurt istoric al locaşului bisericesc plasa originea acestuia în anul 1787, când au
fost achiziŃionate două clădiri învecinate, adaptate ulterior noii meniri. În virtutea
sistemului confesional din Imperiu, bazat la acea dată pe religiile recepte, ortodocşii nu
aveau dreptul de a-şi construi biserici în interiorul cetăŃii. Abia după intervenŃii
repetate, edilii oraşului au aprobat transformarea unor clădiri în biserici, dar fără
posibilitatea ca acestea să fie prevăzute cu turn sau clopot. De altfel, în ceea ce priveşte
biserica despre care vorbim, primul clopot a fost instalat abia în 1953. Banii pentru
biserica ortodoxă au provenit de la credincioşii români şi greci, care au contribuit în
comun la amenajarea şi întreŃinerea locaşului, precum şi din donaŃii venite din partea
unor familii boiereşti din łara Românească, dintre care s-a remarcat familia
Brâncoveanu. În cimitirul bisericii au fost înmormântaŃi, pe lângă negustorii bogaŃi
aparŃinând comunităŃii greceşti şi câŃiva membri ai familiei Brâncoveanu. Ca punct de
21 Ibidem.
22 Idem, 1870, 18, nr. 69, 30 august/11 septembrie, p. 3.
23 Gazeta Transilvaniei, 1868, 31, nr. 18, 3/15 martie, p. 1 (69).
24 Idem, nr. 19, 6/18 martie, p. 1 (73).
25 Idem, nr. 21, 13/25 martie, p. 1 (81) şi nr. 22, 17/29 martie, p. 1 (85).
26 Idem, nr. 18, 3/15 martie, p. 1 (69).
27 Ibidem.
87
plecare al investiŃiei, cea mai consistentă sumă a fost oferită de patru creştini
ortodocşi: Constantin Dsanli, Dimitrie Dima, Mihai Cristof şi Nicolae Ştefan, care au
cumpărat de fapt cele două case din zona numită atunci Târgul Cailor, astăzi strada
BariŃiu, nr. 12.
În ceea ce priveşte inventarul bisericesc, biserica deŃinea icoane pe pânză şi lemn
din secolele XVII–XVIII, dar cele mai de preŃ obiecte erau o icoană veneŃiană din
1633, o evanghelie grecească ferecată în argint aurit, lucrare a lui Samuil May, meşterul
lui Constantin Brâncoveanu, precum şi o valoroasă colecŃie de obiecte de cult şi cărŃi
oferită de prinŃul Grigore Brâncoveanu (1767–1832).
Biserica a fost sfinŃită în iunie 1788, în prezenŃa episcopului ortodox de Sibiu
Ghedeon Nichitici. Alături de preotul român Macarie, venit de la mănăstirea Sinaia, a
fost adus şi preotul grec Cristofor Dimitriu, cei doi slujind pe rând, pentru ambele
comunităŃi. Deşi pentru început paritatea părea respectată, iar serviciul divin s-a
desfăşurat în ambele limbi, după 1789 negustorii greci au revendicat dreptul total
asupra bisericii, demersul vizând atât limba liturgică, cât şi administrarea fondurilor.
ConsecinŃele nu au întârziat să apară, declanşând pentru început nemulŃumiri mocnite,
iar apoi un conflict deschis între cele două comunităŃi.
În primăvara lui 1868 Gazeta Transilvaniei informa că ortodocşii greci şi bulgari de
la Biserica Sfânta Treime din Braşov au fost acuzaŃi de eterodoxie. Ziarul a publicat
copia actului mitropolitan nr. 326/1868, adresat protopopului Barac28. Cazul a fost
discutat în şedinŃa consistorială din 21 martie/2 aprilie 1868, iar documentele îi făceau
vinovaŃi „pe creştinii greci şi bulgari de la Biserica Sfânta Treime din Braşov de crima
de resturnare a învăŃăturilor biblice şi canonice”. Decizia forului consistorial a fost fără
echivoc: vinovaŃii nu mai aveau dreptul să intre în biserica ortodoxă, nu puteau fi
părtaşi la serviciile bisericeşti, iar asupra averii acestora se punea sechestru. Pedepsele
erau nominale: epitropii Ioan Alexi, Sotiru Manciu, Hagi Gavriil Carpovics, Anastasiu
Safran şi casierul Constantin Emanuil erau suspendaŃi din activităŃile pe care le
desfăşurau, decizia rămânând în vigoare până când cei acuzaŃi se întoarceau la situaŃia
anterioară.
Ziarul mitropolitan nu a tipărit actul semnat de Şaguna, rezumându-se la o noti-
ficare semnată de Demetriu Racuci, secretarul consistoriului, prin care era incriminată
purtarea schismatică a grecilor braşoveni şi erau enunŃate deciziile luate contra
acestora de consistoriul de la Sibiu29.
Încercarea protopopului Iosif Baracu de a pune în aplicare hotărârile Sibiului, s-a
lovit de opoziŃia magistratului de Braşov, căruia grecii şi bulgarii i-au înaintat un
Protest prin care cereau intervenŃia autorităŃilor locale. Protestul, datat 6 aprilie 1868,
declina orice responsabilitate a consistoriului sibian faŃă de Biserica „Sfânta Treime”,
prin urmare nega acestui for posibilitatea de a interveni în probleme interne ale
bisericii în cauză.
Consistoriul mitropolitan nu a fost singurul for bisericesc sesizat de românii
braşoveni. Congresele NaŃionale Bisericeşti din 1868 şi 1870 au fost ocazii pentru a
readuce în atenŃie conflictul. Astfel, în şedinŃa a VIII-a a Congresului din 1868, Popea
a adus în faŃa forului congresual PetiŃia sinodului parohial român de la „Sfânta
28 Idem, nr. 26, 30 martie/11 aprilie, p. 1 (103).

29 Telegraful român, 1868, 16, nr. 25, 28 martie/9 aprilie, p. 1 (97).
88
Treime”30. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Congresul NaŃional din 1870, unde în
protocolul şedinŃei din 10/22 octombrie a fost notată plângerea comunei bisericeşti
din cetatea Braşovului31.
Prelungirea disputei pe o perioadă lungă de timp a fost o dovadă a faptului că
mitropolia românească a fost complet neputincioasă în faŃa situaŃiei şi a fost lipsită de
sprijinul autorităŃilor politice, prin urmare deciziile Sibiului au fost ignorate de către
etnicii greci.
PercepŃia publică vizavi de conflictul de la „Sfânta Treime” nu a fost omogenă,
părerile fiind împărŃite. Evident, fiecare dintre părŃile implicate îşi susŃineau punctul de
vedere, în timp ce saşii braşoveni au avut o atitudine favorabilă grecilor, întrucât au
văzut în disputa creată o modalitate ilegală prin care românii doreau să-şi însuşească
întreaga avere bisericească.
În anul următor subiectul a fost reluat în presă. Ziarul FederaŃiunea a făcut un
istoric al Bisericii „Sfânta Treime”, pentru a justifica poziŃia românească32. Considerând
că situaŃia materială foarte bună a bisericii braşovene putea fi folosită în avantajul
naŃiunii române, redacŃia a catalogat problema ca fiind de interes public şi prin urmare
i-a conferit o tratare preferenŃială.
O atitudine similară a adoptat şi Gazeta braşoveană care aprecia că românii erau
îndreptăŃiŃi să aibă primul cuvânt în cauza locaşului de cult, întrucât acesta a fost
fondat prin contribuŃia financiară masivă a credincioşilor români. RedacŃia constata că,
în ciuda acestui lucru, la conducerea şi administrarea fondului se aflau doar greci şi
toate încercările românilor de a schimba această situaŃie au eşuat. Era reclamată
atitudinea sfidătoare a comunităŃii greceşti, care nu a recunoscut nici măcar
mitropolitului ortodox român al Transilvaniei dreptul de a avea acces la situaŃia
financiară a bisericii, astfel încât, în afara comunităŃii greceşti, nimeni nu deŃinea
informaŃii privind locaşul.
DisperaŃi de întreaga situaŃie, românii au făcut apel la Ministerul de Culte. Drept
urmare, decretul ministerial din 30 iulie a indicat câteva soluŃii. Serviciul divin trebuia
celebrat în două limbi, de doi preoŃi, fiecare ales de comunitatea pe care o deservea, cu
drepturi egale în administraŃia bisericii şi dotaŃi în măsură egală din casa bisericii. Însă
problema care îi frământa pe români şi de altfel motivul pentru care s-a întocmit apelul
rămânea nerezolvat. Dreptul şi datoria de a administra bunurile bisericeşti şi
fundaŃionale, precum şi de a rezolva afacerile bisericeşti şi şcolare, drept exercitat din
1796 de etnicii greci, erau rezervate şi în viitor acestora. Românilor li s-a oferit
posibilitatea de a-şi rezolva pe calea justiŃiei pretenŃiile de proprietate. În ultimul rând,
controlul socotelilor asupra bunurilor bisericeşti şi ale fundaŃiilor, care până în acel
moment a aparŃinut regimului, trecea în dreptul autorităŃii bisericeşti, cu executarea
acestuia fiind însărcinat consistoriul diecezei arhiepiscopeşti.
În 1871 cazul a revenit în atenŃia presei româneşti, în urma dezbaterilor din Dieta
Ungariei şi a articolelor apărute în ziarele maghiare.
30 Gazeta Transilvaniei, 1868, 31, nr. 80, 16/28 octombrie; Albina, 1868, 3, nr. 103, 9/21 octombrie.
31 Este vorba despre şedinŃa a IX-a a Congresului. Vezi: Telegraful român, 1870, 18, nr. 81, 11/23 octombrie;
Gazeta Transilvaniei, 1870, 33, nr. 91, 21 noiembrie/3 decembrie, p. 1; FederaŃiunea, 1870, 3, nr. 108, 23
octombrie/4 noiembrie, p. 2 (430).
32 FederaŃiunea, 1869, 2, nr. 91, 13/25 august, p. 2.
89
Telegraful român a dedicat două numere subiectului. „În cestiunea bisericei Stei
Treimi din Braşov”33, s-a dezbătut articolul apărut în ziarul unguresc Ellenör, nr. 169,
din 3 martie, scris cu „ignoranŃă şi maliŃiozitate” de Csávolszky şi caracterizat de
gazeta sibiană „revoltător”. Scris într-un limbaj dur, materialul din gazeta sibiană îl
acuza pe Csávolszky de denaturarea adevărului şi respingea categoric toate acuzaŃiile
pe care acesta le aducea mitropolitului Şaguna. Erau invocate mai multe articole din
presa maghiară, semn că subiectul a polarizat atenŃia media, dar cu o conotaŃie
negativă pentru români. Toată ziaristica de limbă maghiară s-a situat pe o poziŃie
favorabilă ortodocşilor greci, al căror punct de vedere l-a susŃinut ferm. Pentru a găsi
puncte comune în sprijinul argumentaŃiei pe care o făcea, partea finală a articolului din
Telegraful a expus un material publicat în FederaŃiunea. Articolul apăra punctul de vedere
românesc insistând că toate actele, începând cu 1785, dovedeau clar că locaşul
aparŃinea creştinilor ortodocşi, fondatorii fiind de naŃionalităŃi diverse. Autorul,
anonim, considera că singurii vinovaŃi de această situaŃie erau saşii, „cei mai mari
duşmani ai românilor”, care se foloseau de greci pentru a-i ataca pe aceştia. Grecii par
etnia potrivită pentru a fi folosiŃi ca armă de atac, întrucât simŃul lor negustoresc îi face
„nesăŃioşi şi fără milă”. În numărul următor Telegraful a reluat tema34, de astă dată
articolul concentrându-se asupra unui istoric al bisericii aflată în dispută, începând cu
anul 1787, când s-a ridicat construcŃia. Erau punctate momentele importante din
istoria instituŃiei bisericeşti, dar şi legislaŃia pe baza căreia se argumentau pretenŃiile
grecilor.
Acelaşi model, bazat pe invocarea legislaŃiei şi a sistemului politic a apărut şi în
Gazeta Transilvaniei35, într-un articol de primă pagină intitulat „Cauză controversată”.
Concentrându-se asupra dezbaterilor din Dieta Ungariei, din 30 şi 31 martie, în care
s-a discutat problema Bisericii „Sfânta Treime”, materialul prezenta decizia forului
politic. După ce cauza românilor a fost apărată în plen de deputaŃii Hodoş, Babeş, S.
Pop, Iosif Pop, factorii de decizie au stabilit ca problema să fie definitiv rezolvată prin
Ministerul de Culte. Gazeta completa, la informaŃia oficială, că în disputa de la Braşov
s-a produs o mare eroare, întrucât aceasta a fost tratată din punct de vedere naŃional,
degenerând într-o ceartă între etnicii greci şi români, în timp ce administraŃia bisericii
trebuia asigurată de credincioşii ortodocşi ai cetăŃii, indiferent de naŃionalitate.
Trei ziare româneşti au publicat ştiri despre conflictul etnic-confesional de la
Braşov: Gazeta Transilvaniei, FederaŃiunea şi Telegraful român, aşadar gazete situate în aria
de influenŃă a ambelor confesiuni româneşti. Se constată însă în presă o poziŃie
comună a ortodocşilor şi greco-catolicilor, ambele confesiuni susŃinând solicitările
româneşti. A fost unul dintre momentele de concordie totală între cele două
confesiuni româneşti într-o problemă de interes general, care aducea beneficii naŃiunii.
De fapt, revenirea permanentă a subiectului în paginile ziarelor a fost o dovadă a
atenŃiei de care s-a bucurat acesta, dar şi a încercării de a justifica poziŃia românească,
susŃinută cu asiduitate. Considerând tema o cauză naŃională, presa a făcut front
comun, astfel încât nu am surprins discrepanŃe bazate pe criteriul confesional.
33 Telegraful român, 1871, 19, nr. 17, 28 februarie/12 martie, p. 1-2 (65-66).
34 Idem, nr. 18, 4/16 martie, p. 1-2 (69-70).
35 Gazeta Transilvaniei, 1871, 34, nr. 26, 3/15 aprilie, p. 1.
90
În total dezacord cu presa românească s-a aflat cea maghiară, care a susŃinut
punctul de vedere grecesc. Pe aceleaşi poziŃii s-a situat şi comunitatea săsească, care
prin atitudinea sa a făcut abstracŃie de contribuŃia părŃii române la patrimoniul bisericii
şi a socotit că meritele au aparŃinut exclusiv ortodocşilor greci.
Constatăm o mare doză de subiectivism pe care au avut-o părŃile implicate sau
conectate tangenŃial la dispută, astfel că, pe baza aceloraşi dovezi documentare, fiecare
naŃionalitate şi-a construit pledoaria şi demonstraŃia privind susŃinerea propriului
punct de vedere. DiferenŃa, uşor sesizabilă a fost legată de pretenŃiile emise de cele
două părŃi discordante. În timp ce ortodocşii români au revendicat o egalitate pe baza
contribuŃiei comune aduse de ambele etnii, comunitatea grecească a emis pretenŃii de
control total asupra a tot ce însemna patrimoniu bisericesc la „Sfânta Treime”.
Încercând să evite un verdict categoric, Ministerul de Culte, deşi partizan punctului
de vedere grecesc, a cedat justiŃiei această responsabilitate. Dieta Ungariei a aruncat
însă Ministerului răspunderea deciziei finale, astfel încât, până în 1873 nu a existat o
rezolvare finală. ÎncurajaŃi de deciziile guvernamentale, grecii au ignorat total poziŃia
Sibiului, nerespectând deciziile mitropolitane, lucru care a contribuit la trenarea
relaŃiilor încordate din comunitatea ortodoxă braşoveană.
Sunt numai câteva cazuri de alterităŃi din punct de vedere confesional, dar şi
naŃional, în cadrul Bisericii ortodoxe, în mare măsură generate de progresul
naŃionalismelor, de ingerinŃa statului şi a factorului politic în chestiunile interne ale
bisericii.
91
Elite ecleziastice transilvane în context central european.
Sfântul Scaun şi numirea cardinalilor
în Bisericile greco-catolice
din Imperiul habsburgic/austro-ungar
(a doua jumătate a secolului al XIX-lea)∗
Ion Cârja
A doua jumătate a secolului al XIX-lea înregistrează evoluŃii hotărâtoare pe linia

raporturilor Bisericii cu Statul şi ale religiei cu societatea. Biserica se afla în continuare,
în raport cu lumea modernă, într-o relaŃie marcată de criza generată de iluminism şi de
RevoluŃia franceză de la 1789. Dacă prima jumătate a veacului al XIX a creat prin
romantism un climat stimulativ pentru viaŃa religioasă, jumătatea de secol succesivă va
schimba radical coordonatele social-culturale, politice şi mentale ale societăŃilor
europene, ducând la o şi mai mare distanŃare a lumii moderne de Biserică. Aceste
evoluŃii capătă expresia maximei evidenŃe la nivel filosofic, ştiinŃific, cultural,
elaboratul intelectual al miniŃii umane se configurează paralel cu credinŃa şi cu
referinŃele religioase. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la nivelul
gândirii, avem o serie de curente precum pozitivism, scientism, darwinism social, care
repropun şi relansează într-un anumit fel raŃionalismul epocii luminilor. În condiŃiile în
care aceste evoluŃii intelectuale nu poartă nici un fel de dialog cu cultura teologică,
procesul de laicizare a valorilor se adânceşte iar îndepărtarea elitelor de referinŃele
religioase devine tot mai evidentă. În plan economic industrializarea se afirmă în
această perioadă la proporŃii tot mai extinse, în cultura Occidentului european se
afirmă realismul, urmat de impresionism, toate acestea nerămânând fără impact asupra
mentalităŃii generale a omului european. Concomitent, statele bătrânului continent vor
adopta pe măsură ce ne apropiem de ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, politici
de expresie liberală în materie de învăŃământ, educaŃie, matrimoniu, nu în ultimul rând
în ceea ce priveşte raporturile Stat-Biserică, ducând la o limitare şi marginalizare a
sferei de competenŃă în social a acesteia din urmă. CulminaŃia acestei evoluŃii se
înregistrează în FranŃa, unde regimul politic al celei de a treia republici a procedat prin
legea de separaŃie din 1905 la despărŃirea completă şi totală a Bisericii de Stat, fapt care
a exclus cu totul activităŃile religioase de pe agenda de preocupări a statului, nu în
ultimul rând din politicile sale bugetare. Toate aceste evoluŃii configurează o lume şi o
∗
Cercetare finanŃată prin proiectul ŞtiinŃele socio-umaniste în contextul evoluŃiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea
programului de studii şi cercetare postdoctorală, cod contract: POSDRU/89/S/1.5/61104, proiect cofinanŃat din
Fondul Social European prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013.
92
ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN...
mentalitate tot mai autosuficientă, o societate care se doreşte tot mai emancipată în
raport cu sfera bisericească şi cu condiŃionările de factură religioasă1.
Biserica catolică a perceput toate aceste evoluŃii de ansamblu ca pe o agresiune
perpetuă a modernităŃii la adresa valorilor religioase şi a intereselor ecleziastice în
acelaşi timp. În plan intelectual dialogul între catolicism şi modernitate era dealtfel
dificil dacă nu chiar imposibil dacă Ńinem seama că Biserica nu dipunea de elite
intelectuale de calibrul şi calitatea celor produse de sfera laică. De aceea pe toată durata
secolului al XIX-lea Biserica catolică s-a plasat într-o permanentă defensivă faŃă de
valorile modernităŃii, aplicând o tactică deloc nouă, aceea a ripostei urmată de
condamnarea fără drept de apel, aşa cum a procedat în 1864, odată cu promulgarea
enciclicei Quanta cura, care plasa în anexă un Syllabus errorum, conŃinân 80 de concepte
şi afirmaŃii produse de evoluŃiile lumii moderne, care au fost puse sub semnul
anatemei. Demersul de delimitare categorică faŃă de valorile modernităŃii se continuă la
proporŃii şi mai ample cu ocazia conciliului ecumenic Vatican I (1869–1870), care se
pronunŃă în aceeaşi optică, condamnând modernitatea în cuprinsul primeia dintre
hotărârile dogmatice pe care le-a elaborat, constituŃia despre credinŃă Dei Filius.
Proclamarea dogmei infailibilităŃii papale, prin hotărârea Pastor Aeternus, dincolo de
motivaŃiile teologice şi eclesiologice specifice, poate fi de asemenea citită în această
cheie a nevoii de ripostă a Bisericii catolice la adresa modernităŃii. Conciliul Vatican I
prin modul de punere a problemelor, ca şi prin hotărârile luate, este semnificativ
totodată pentru evoluŃia la vârf a Bisericii catolice înspre centralizare şi înspre
accentuarea importanŃei centrului, înspre nevoia de afirmare răspicată a autorităŃii
papale şi înspre uniformitate2. Ultramontanismul se extinde în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, atât ca ideologie cât şi ca mentalitate religioasă în mediile catolice.
Unitatea în diversitate a Bisericii catolice n-a traversat tocmai perioada cea mai
prielnică pentru punerea sa în valoare şi în acest sens o anumită istoriografie vorbeşte
de practicarea unor politici de latinizare la adresa catolicilor de rit răsăritean, în baza
unui alt principiu eclesiologic, deloc nou şi acesta, prestantia ritus latini. Este vizibilă
astfel o anumită tendinŃă de aducere a catolicilor de rit răsăritean mai aproape de
paradigma latină a catolicismului, chiar dacă n-a fost neaparat expresia unei politici
oficiale a Romei, ci rezultatul iniŃiativei unor medii latine mai radicale. La aceasta
trebuie adăugată şi iniŃiativa Romei de reluare a a dialogului cu creştinii separaŃi, cu
ortodocşii răsăriteni în special, datorată lui Pius al IX-lea, continuată şi amplificată de
succesorul său, Leon al XIII-lea, papa cu cea mai mare deschidere faŃă de Orientul
creştin din întreg secolul al XIX-lea3.
1 Dintr-o vastă bibliografie pe tema raporturilor religiei cu modernitatea, a se vedea: René Rémond, Religion et
société en Europe. Essai sur la sécularisation des sociétés européennes aux XIX-e et XX-e siècles (1789-1998), Paris,
Éditions du Seuil, 1998; Jacques-Olivier Boudon, Jean-Claude Caron, Jean-Claude Yon, Religion et culture en
Europe au XIXe siècle (1800-1914), Paris, Armand Colin, 2001; Pancratius Cornelis Beentjes (ed.), The Catholic
Church and Modernity in Europe, Wien, Berlin, Lit Verlag, 2009.
2 Roger Aubert, L’ecclésiologie au concile du Vatican, in B. Botte et alii, Le concile et les conciles. Contribution à l’histoire de
la vie conciliaire de l’Église, Paris-Chevetogne, Éditions de Chevetogne, Éditions du CERF, 1960, p. 245-284;
Roger Aubert, Vatican I, Paris, Éditions de l’Orante, 1964; Giuseppe Alberigo, Vatican I, in Les Conciles
oecuméniques, I, Paris, Cerf, 1994, p. 339-359; Yves Chiron, Pie IX pape modern, Paris, Clovis, 1995.
3 Despre politica unionistă a papalităŃii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vezi: Angelo Tamborra,
Catholicisme et monde orthodoxe à l’epoque de Pie IX, in „Miscellanea Historia Ecclesiasticae”, IV, 1972, p. 179-193;
Rosario F. Esposito, Leone XIII e l’Oriente cristiano. Studio storico-sistematico, Milano, Edizioni Paoline, 1961;
93
SpecificităŃile catolicismului din secolul al XIX-lea se regăsesc în mare măsură şi

în cadrul Bisericilor catolice din Imperiul austriac, devenit monarhie dualistă după
1867. Un moment de referinŃă în istoria raporturilor Stat-Biserică precum şi în evoluŃia
relaŃiilor Vienei cu Sfântul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX-lea îl constituie
încheierea Concordatului, în anul 1855. Problema s-a complicat, din acest punct de
vedere, deoarece după 1867 guvernele de la Budapesta au refuzat să recunoască
valabilitatea concordatului pe teritoriul Ungariei. O problemă discutată a fost şi
dreptul de patronat al regelui (jus patronatus) asumat odată cu încheierea dualismului
atât de împărat cât şi de guvernele maghiare4. Stat multinaŃional, Imperiul habsburgilor
a dus cu sine o problemă dificilă, cu un potenŃial explozibil extraordinar, problema
naŃionalităŃilor din cuprinsul său, a cărei rezolvare s-a dovedit departe de a fi
mulŃumitoare după încheierea pactului dualist. Pe cuprinsul Monarhiei dunărene trăiau
popoare care deŃineau o tradiŃie istorică, conştiinŃă de sine şi proiecte naŃionale
proprii, iar evoluŃia lor spre statul naŃiune independent a fost temporar întârzită de
formula imperială în structurile căreia coabitau, formulă care la sfârşitul primului
război mondial n-a mai fost ofertantă pentru foştii supuşi ai MaiestăŃii Sale, împăratul
de la Viena. Românii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, croaŃii au optat pentru
constituirea în state independenmte sau pentru unirea cu structuri statale din propriul
perimetru naŃional existente deja, odată cu finis Austriae. Pe durata veacului al XIX-lea
însă etnia şi confesiunea au întreŃinut, la popoarele din Imperiul Habsburgilor, un
raport de cofundamentare, mai exact ideologia naŃională s-a folosit şi de referinŃele
ecleziastice şi confesionale. Într-o serie de cazuri, în această zonă, Biserica respectiv
confesiunea au servit drept factor de identificare etnică5, aşa cum a fost cazul
raporturilor interetnice din GaliŃia unde aristocraŃia era poloneză iar masele de
ucrainieni ortodoxe şi greco-catolice, în timp ce în Transilvania maghiarii erau
romano-catolici şi protestanŃi iar românii „de lege răsăriteană”, ortodocşi şi greco-
catolici. Afacerile de natură ecleziastică erau, în aceste condiŃii, deloc neglijabile într-un
imperiu prin excelenŃă multietnic şi multinconfesional, care mai Ńinea, cu toate acestea,
la calitatea de stat catolic, dorind să fie apreciat în aceşti termeni de către Sfântul
Scaun6. RelaŃiile Biserică-Stat în Imperiu, politica ecleziastică a guvernelor de la Viena
şi de la Budapesta, reformele şi legislaŃia promovate de stat şi consecinŃele lor asupra
zonei ecleziastice influenŃau masiv natura raporturilor cu Sfântul Scaun în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. În acelaşi sistem de raporturi şi sub influenŃa acestor
factori regăsim şi avansările la demnitatea de cardinal din rândurile episcopatului din
monarhia dunăreană, în perioada pe care o avem în vedere.
Promovările la rangul de cardinal au reprezentat un indice deosebit de fidel şi de
plauzibil al raporturilor Biserică-Stat, în interiorul fiecărei alcătuiri statale în parte
precum şi al raporturilor dintre state şi Sfântul Scaun. Conform cercetărilor sumative
Constantin G. Patelos, Vatican I et les évêques uniates. Une étape éclairante de la politique roumaine à l’égard des
orientaux (1867-1870), Louvain, Bibliothèque de la Revue d’Histoire Ecclésiastique, Fascicule 65, 1981, p. 1-77;
Giorgio del Zanna, Leone XIII e l’Impero ottomano (1878-1903), Milano, Guerini e Associati, 2003.
4 Gabriel Adriányi, Lo stato ungherese ed il Vaticano (1848-1918), in Pál Cséfalvay, Maria Antonietta de Angelis
(coord.), Mille anni di cristianesimo in Ungheria, Budapest, Conferenza Episcopale Ungherese, 2001, p. 111-127.
5 Simon Peterman, Églises, sentiment national et nationalisme, in „Transylvanian Review”, II, 1993, no. 2, p. 3-10.
6 Giorgio Rumi, La Santa Sede, il mondo cattolico italiano e l’Austria degli Asburgo, in Gianni La Bella (coord.), Pio X
e il suo tempo, Bologna, Il Mulino, 2003, p. 523-538.
94
întreprinse de Jean LeBlanc, cei şase pontifi romani care au păstorit pe tronul
urmaşilor Sfântului Petru în secolul al XIX-lea, au creat un număr de 475 cardinali în
cadrul a 106 consistorii. Astfel, în timpul lui Pius al VII-lea (1800–1823) au fost
investiŃi în această demnitate 99 de cardinali, papa Leon al XII-lea (1823–1829) a
numit 25 de cardinali, Pius al VIII-lea (1829–1830) 6 cardinali, Grigore al XVI-lea
(1831–1846) 75 de cardinali, Pius al IX-lea (1846–1878) 123 cardinali, în timp ce Leon
al XIII-lea (1878–1903) a numit 147 cardinali. Epoca şi evoluŃiile specifice îşi vor pune
amprenta asupra fenomenului, care va cunoaşte de-a lungul acestui secol o diminuare a
ponderii cardinalilor italieni şi internaŃionalizarea componenŃei Curiei; până la sfârşitul
secolului al XIX-lea, italienii, francezii şi spaniolii vor reprezenta majoritatea
promovărilor la cardinalat. O altă trăsătură care se impune a fi reŃinută este
democratizarea Sacrului Colegiu de-a lungul secolului al XIX-lea. Astfel, dacă până
spre mijlocul secolului al XIX-lea majoritatea cardinalilor proveneau din mediul
aristocratic şi din straturile superioare ale burgheziei, în perioada lui Leon XIII cei care
ajungeau să fie investiŃi la această demnitate proveneau de la toate nivelurile categoriei
burgheze precum şi din medii sociale mai modeste. Numirile de cardinali in pectore se
vor diminua ca frecvenŃă, crescând în acelaşi timp numărul celor proveniŃi din ordinele
religioase. În cazul cardinalilor de naŃionalitate italiană, scade numărul celor cu
formaŃie juridică, odată cu pierderea Statelor Bisericii, ceea ce va contribui la
diminuarea în importanŃă a spiritului juridic în interiorul Bisericii. Episcopii ajunşi la
demnitatea cardinalatului din sânul altor naŃiuni deŃin, în general, o formaŃie teologică.
Departe de a fi monolitic, Sacrul Colegiu este marcat, divizat, de diferite orientări
politice şi ideologice cauzate de presiunea evenimentelor şi a curentelor de idei care au
bulversat epoca: RevoluŃia franceză, epoca napoleoniană, expansiunea naŃionalismului,
problema muncitorească etc. Rangul de cardinal a continuat să reprezinte tototadă un
final de carieră aproape automat pentru prelaŃii deŃinători ai marilor scaune
mitropolitane ca şi pentru cei din mediul diplomatic sau cei care aveau înalte funcŃii
curiale. Astfel, 36 dintre cardinalii numiŃi de Pius al IX-lea au asumat calitatea de nunŃi
apostolici. Marile crize întâmpinate de catolicism de la RevoluŃia franceză încoace au
determinat o relaŃie dificilă, de continuă ostilitate în raport cu lumea modernă, fapt
care se regăseşte în backgroundul cultural care a stat în spatele formaŃiei, mentalităŃii şi
a modului de acŃiune a înalŃilor prelaŃi ai Bisericii romane, deveniŃi cardinali pe durata
secolului al XIX-lea. Astfel mentalitatea de cetate asediată a catolicismului, dominată
de viziunea unitară şi teocratică asupra Bisericii din perioada Syllabusului, o formaŃie
teologică a clerului mai degrabă rigidă, îndepărtată de sursele patristice şi scripturistice,
toate la un loc au făcut să se menŃină până târziu, în perioafa pontificatului lui Pius al
X-lea, un caracter juridico-ecleziastic de ansamblu al elitelor Bisericii catolice,
îndepărtat de abordări şi maniere mai pastorale7.
Perioadele de pontificat importante pentru cercetarea noastră sunt cele ale lui Pius
al IX-lea (1846–1878) şi Leon al XIII-lea (1878–1903). Astfel, dintre cei 123 de prelaŃi
7 O prezentare sintetică a promovărilor la demnitatea cardinalatului în secolul al XIX-lea, precum şi o analiză a

impactului valorilor modernităŃii asupra catolicimului a se vedea în excelenta lucrare a lui Jean LeBlanc,
Dictionnaire biographique des cardinaux au XIXe siècle. Contribution à l’histoire du Sacré Collège sous les pontificats de Pie
VII, Léon XII, Pie VIII, Grégoire XVI, Pie IX et Léon XIII, 1800-1903, Montréal, Wilson&Lafleur ltée, 2007, p.
5-73, passim.
95
investiŃi în demnitatea de cardinal în timpul păstoririi papei Mastai, 68 erau italieni şi

55 din alte Ńări, în următoarea distribuŃie: 19 francezi, 12 spanioli, 10 din Imperiul
habsburgic, cinci din Germania, patru englezi, trei portughezi, din Belgia şi Statele
Unite ale Americii câte unul. PrelaŃii din Imperiul Habsburgilor avansaŃi la cardinalat
în această perioadă reflectă diversitatea etnică a unui stat multinaŃional în care îşi aveau
sediile şi unde trăiau respectiele comunităŃi catolice; astfel Scitovszky şi Haulik erau de
origine slovacă, Kutschker era ceh, Lewicki ucrainian, Simor, Mihalovič şi Tarnoczy
maghiari. Dintre cardinalii din spaŃiul german, trebuie menŃionat numele lui
Ledochowski, născut în Polonia rusă, ajungând să deŃină un scaun episcopal în Polonia
aflată sub stăpânire prusacă. De asemenea, printre cardinalii englezi doi erau în fapt
irlandezi, Wiseman şi Cullen, Viale Prella şi Savelli chiar dacă născuŃi în Corsica,
vândută FranŃei în 1768, erau în realitate de cultură italiană, acesta fiind cazul şi al altor
cardinali non italieni care erau de formaŃie culturală italiană. În perioada lui Pius al
IX-lea, Sacrul Colegiu a cunoscut un fenomen evident de democratizare în raport cu
pontificatul precedent – 41% dintre cardinali provin din nobilime, 33% din burghezie
şi 14% din medii sociale mai modeste. Studiile juridice respectiv un doctorat în drept
continuă să caracterizeze în bună măsură pregătirea universitară a cardinalilor italieni şi
nu numai, cei proveniŃi din Imperiul austriac (ulterior Austro-Ungaria) fiind în general
doctori în teologie ai UniversităŃii din Viena (Haulik, Rauscher, Kutschker, Tarnoczy,
Simor), în timp ce Scitovszky avea un dublu doctorat, în teologie şi filosofie, obŃinut la
Universitatea din Pesta. În bună parte, cardinalii numiŃi de Pius al IX-lea au participat
la conciliul Vatican I, între aceştia Capalti şi de Luca au deŃinut funcŃia de preşedinŃi ai
conciliului. Din rândurile episcopatului austro-ungar, prelaŃii deveniŃi cardinali au
îmbrăŃişat într-o mai mică măsură tezele majorităŃii infailibiliste la conciliu; astfel,
Rauscher şi Simor vedeau în dogma infailibilităŃii un obstacol în calea reunificării
ortodocşilor şi împotriva păcii religioase din Ungaria8.
Papa Leon al XIII-lea a numit 147 de cardinali, din care 84 sunt italieni, ceea ce
reprezintă un procent de 57%, în timp ce non-italienii sunt în număr de 63–43% din
totalul celor promovaŃi la acest rang. Dintre prelaŃii non italieni care vor fi promovaŃi
în timpul acestui pontificat la demnitatea cardinalatului, pot fi menŃionaŃi: 20 francezi,
10 spanioli, şase germani, doi portughezi, un cardinal din Rusia, câte unul de asemenea
din ElveŃia, Armenia, Statele Unite ale Americii. Lista continuă cu şase cardinali din
Imperiul britanic, în timp ce 14 provin din Monarhia austro-ungară. În rândul acestora
din urmă, alături de cinci austrieci, avem prelaŃi de naŃionalitate maghiară (Haynald,
Vaszary, Schlauch), ucrainieni (Dunajewski, Puzyna, Sembratowicz), cehi (Schönborn,
Skrbensky) şi sloveni (Missia). TendinŃa de democratizare a componenŃei Colegiului
cardinalilor sub raportul provenienŃei sociale continuă la dimensiuni şi mai extinse,
astfel numai 26% dintre cardinalii numiŃi de Leon al XIII-lea provin din rândurile
nobilimii, 33% sunt de provenienŃă burgheză în timp ce 21% reprezintă pături sociale
mai largi. Sub raportul formaŃiei intelectuale, asemeni celor numiŃi în perioada
pontificatului anterior, cardinalii italieni şi-au făcut în general studiile la Roma, iar ca o
noutate remarcăm un nivel superior al formaŃiei intelectuale precum şi un număr mai
mare de doctori în teologie. O evoluŃie la fel de semnificativă se constată şi în
rândurile cardinalilor non-italieni ai acestei perioade, care achiziŃionează studii mai
8 Ibidem.
96
diversificate, mai mult de o treime dintre aceştia având doctoratul în teologie, alături de
mulŃi alŃii care obŃin titlul de doctor în drept şi în filosofie. Cardinalii din Austro-Ungaria
îşi fac studiile în centrele tradiŃionale, Roma şi Viena în principal. Leon XIII numeşte un
prelat din Bisericile unite orientale la cardinalat, pe armeanul Hassun, din secolul al
XV-lea Roma nemaipromovând nici un ierarh din Orient la această demnitate9.
Avansările la cardinalat a unor episcopi din Imperiul austriac, dubla monarhie de
după 1867, au fost influenŃate, după cum s-a arătat şi mai sus, de evoluŃia de ansamblu
a raportului Stat-Biserică şi religie-societate în secolul XIX. Habsburgii au continuat la
nivelul propagandei şi al imaginii oficiale, cel puŃin, să afirme calitatea lor de dinastie şi
stat catolic şi să dorească să construiască din această perspectivă relaŃii mai strânse cu
papalitatea. Numirea cardinalilor reprezenta în Imperiu ca şi în alte state cu ierarhie
catolică, o problemă complexă, dificilă, care se derula cel mai adesea la întâlnirea dintre
raŃiunea de stat, strategiile ecleziastice şi diplomaŃie. La demnitatea de cardinal se
ajungea pe două trasee: nominalizarea de către puterea politică – împărat/rege şi
guvern – a (arhi)episcopilor vizaŃi pentru promovare şi supunerea acestei preferinŃe în
atenŃia papei; crearea de cardinali prin voinŃa expresă a papei, fără ca factorul politic să
concure în vreun fel la luarea deciziei. În cazul primei categorii de cardinali, numiŃi de
surse şi „ai coroanei”, dimensiunea politică a promovărilor este una importantă în
sensul în care structurile superioare ale puterii politice recomandau Sfântului Scaun
ierarhi agreaŃi în genere de acestea; faptul nu însemna că preferinŃa politicului se
exprima în mod automat pe principiul totalei obedienŃe a episcopatului faŃă de
vârfurile puterii (împărat/rege, guvern).
RelaŃia Stat-Biserică era fundamentală pentru cariera unui episcop inclusiv în acest
punct, al avansării la rangul cardinalatului, datorită printre altele dublei loialităŃi care jalo-
na activitatea episcopatului; în calitate de ierarhi papa avea asupra lor ca şi asupra întregii
Biserici o jurisdicŃie ordinară, imediată şi „cu adevărat episcopală”, după cum stipula una
din hotărârile conciliului Vatican I, în calitate de păstori ai unor dieceze din Imperiu însă
trebuiau să Ńină seama de condiŃionările statului şi de politicile desfăşurate de acesta la
adresa Bisericii. În Imperiul Habsburgilor, procedura de avansare la cardinalat este, la
urma urmei, identică cu cea de numire în funcŃia de episcop, în sensul în care împăratul
desemna o anumită persoană din cler pentru a ocupa un scaun diecezan vacant urmând
ca papa să se pronunŃe prin acordarea investiturii canonice pentru cel vizat10.
Este interesant de urmărit cum propunerile de numire a unor noi cardinali din
Imperiul austriac aduc în prim-plan toate datele dezbaterii referitoare la relaŃiile
Biserică-Stat. NunŃiatura apostolică de la Viena este, în mod firesc, canalul de
comunicare dintre Viena şi Roma şi rapoartele expediate de nunŃiu la Sfântul Scaun
constituie surse preŃioase pentru reconstituirea argumentaŃiei aferente propunerilor de
numire în demnitatea de cardinal împreună cu întrega gamă de aspecte politico-
ecleziastice care se leagă de acestea.
Din corespondenŃa Ministerului de Externe vienez cu reprezentantul Dublei
Monarhii pe lângă papă, contele Paar, precum şi din cea schimbată între NunŃiatura
vieneză şi Secretariatul de Stat al papei se pot reconstitui liniile generale ale numirilor
9 Ibidem.
10 Pier Virginio Aimone-Braida, L’intervento dello Stato nelle nomine dei vescovi care particolare riferimento ai paesi non
concordatari dell’Europa Occidentale, Roma, Pontificia Università Lateranense, 1978.
97
de cardinali, precum şi ale contextului politico-ecleziastic aferent. Am urmărit cu

precădere dezbaterea pe această temă din deceniile opt şi nouă ale secolului al XIX-lea,
când printre propunerile de numire a unor noi cardinali din Austro-Ungaria găsim şi
un arhiereu român greco-catolic, pe mitropolitul Ioan Vancea11.
Primii ani ai deceniului opt al secolului al XIX-lea nu înregistrează nici un
consistoriu papal şi prin urmare nici o avansare la cardinalat în Biserica catolică. Au
fost ani de mare dificultate pentru papă şi pentru administraŃia centrală a Bisericii
catolice, nevoită să-şi recalibreze activitatea după ocuparea Romei în septembrie 1870
şi pierderea, în consecinŃă, a suveranităŃii temporale a ultimului papă-rege12. Abia în
1873 (22 decembrie) se Ńine primul consistoriu, în cadrul căruia sunt numiŃi, printre
alŃii, doi cardinali din Austro-Ungaria, Simor şi Tarnoczy. Problema numirii unor noi
cardinali se pune în mediile pontificale mai devreme, astfel, în luna iulie 1872, Palomba
Caracciolo, însărcinat cu afaceri al Austro-Ungariei pe lângă Sfântul Scaun, face
cunoscut Vienei despre discuŃiile purtate între papă şi monsignorul Marini în legătură
cu „necesitatea de a numi noi cardinali”. De timpuriu, în contextul acestor discuŃii
Viena îşi exprimă dorinŃa de a se numi la cardinalat şi arhiepiscopi din Austro-Ungaria,
astfel, de exemplu, în raportul său din 10 august 1872, Palomba răspunde la o depeşă
anterioară în care se punea problema avasării la cardinalat a arhiepiscopului primat al
Ungariei, János Simor, precum şi a arhiepiscopului de Salzburg. O idee demnă de a fi
reŃinută din firul acestei corespondenŃe ar mai fi rezerva Sfântului Scaun faŃă de noi
numiri la cardinalat, din cauza lui „piatto cardinalizio”, adică a costurilor pe care le-ar
implica. Rapoartele pe care le trimite Palomba la Viena în lunile următoare conŃin
diverse amănunte din discuŃiile purtate la Roma, în mediile pontificale, în legătură cu
eventualitatea numirii de noi cardinali. Din această evaluare de posibilităŃi şi
eventualităŃi, în cadrul discuŃiilor purtate în proximitatea papei, nu lipseşte subiectul
posibilei numiri de noi cardinali din Monarhia austro-ungară, aşa cum reiese de pildă
din raportul trimis de Palomba la Viena în 5 noiembrie 1872. În corespondenŃa
trimisului vienez pe lângă papă din anul următor se reiterează dorinŃa Vienei de a-i
vedea numiŃi la cardinalat pe arhiepiscopii de Esztergom şi Salzburg, fapt care s-a şi
întâmplat, de altfel, în cadrul consistoriului din 22 decembrie 1873. În fine, o altă idee
interesantă care revine de mai multe ori în corespondenŃa însărcinatului cu afaceri
Palomba din perioada 1873–1875, sugera că în condiŃiile în care starea sănătate a papei
este una şubredă trebuie întărit Sacrul Colegiu prin noi avasări la cardinalat pentru ca
în cazul unui conclav determinat de decesul pontifului să existe bază de alegere a
succesorului acestuia. CorespondenŃa Viena-Roma pe această temă continuă şi în
perioada următoare, noi avansări la rangul de cardinal va mai opera dealtfel papa Pius
al IX-lea în anii 1875, 1876 şi 187713.
11 Dintre studiile recente despre locul lui Ioan Vancea în istoria Bisericii Greco-Catolice române, a se vedea:
Nicolae Bocşan, Ion Cârja, Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I (1869-1870), Cluj-Napoca,
Presa Universitară Clujeană, 2001; Ion Cârja, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului
Ioan Vancea (1869-1892), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007; Ioan Vancea, CorespondenŃă cu Sfântul
Scaun (1865-1890), ediŃie, studiu introductiv şi note de Ion Cârja şi Daniel Sularea, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană, 2007.
12 Andrea Tornieli, Pio IX. L’ultimo Papa Re, Milano, Mondadori, Il Giornale-Biblioteca Storica, 2004.
13 Haus-, Hof-, und Staatsarchiv Wien, Aufstellungsverzeichnis des Politischen Archivs des Ministerium des Äuβern 1848-
1918, XI. Italienische Staaten 1848-1918, Papstlicher Stuhl 1848-1918, karton nr. 179. Protokoll 1871-1876 passim.
98
În anul 1877 ideea numirii unor cardinali din Bisericile catolice de pe cuprinsul
Monarhiei dunărene a fost o prezenŃă consistentă în dezbaterile din mediile politice şi
bisericeşti de la Viena şi Budapesta şi, în egală măsură, în corespondenŃa NunŃiaturii
vieneze cu Secretariatul de Stat al papei. A fost de altfel un an important, în care Sacrul
Colegiu s-a îmbogăŃit cu încă 16 cardinali, numiŃi în cadrul a trei consistorii, din 12
martie, 22 iunie şi 28 septembrie, din care doi prelaŃi din Austro-Ungaria, Kutschker,
arhiepiscop de Viena şi Mihalovič, arhiepiscop de Zagreb. De la Viena însă, ca şi de la
Budapesta, cerinŃele au fost mai mari, s-a dorit ca papa să opereze mai multe
promovări dintre arhiepiscopii din dubla monarhie. Presa vieneză vorbea astfel, în
februarie 1877, de posibila promovare la cardinalat a arhiepiscopilor de Viena şi
Salzburg14. O informaŃie interesantă cu privire la contextul politico-ecleziastic în care
se încadra numirea unui cardinal găsim în scrisoarea trimisă de la NunŃiatură cardina-
lului secretar de stat Simeoni, în 20 februarie 1877. În această piesă epistolară nunŃiul
rezumă discuŃia avută în ziua precedentă cu cardinalul Scwarzenberg, arhiepiscop de
Praga, în legătură cu eventualitatea avansării la cardinalat a arhiepiscopului de Olmutz.
Conform lui Schwarzenberg, care avusese ocazia să culeagă opinii de la faŃă locului,
catolicii din dieceza de Olmutz vor recepta profund dezagreabil apropiata numire a
unor cardinali austrieci, cu eludarea păstorului lor, arhiepiscopul locului. Conform
acestor opinii, titularul acestui scaun era cel mai vechi între sediile mitropolitane după
arhiepiscopul de Praga, a apărat interesele Bisericii catolice în faŃa înnoirilor contrare
intereselor religiei, a căror introducere s-a încercat în Monarhie şi, nu în ultimul rând,
este ataşat în mod sincer de papă şi de Sfântul Scaun. Arhiepiscopul de Olmutz s-a
dovedit mai puŃin obedient faŃă de exigenŃele guvernamentale, punând pe primul plan
obligaŃiile sale pastorale. Dacă va fi omis de la promovările la cardinalat, credincioşii
săi din arhidieceză vor crede că atitudinea mai riguroasă a ierahului lor nu este agreată
de şeful suprem al Bisericii. Schwarzenberg i-a relatat acestea nunŃiului pentru ca papa
să cunoască sentimentele credincioşilor din Olmutz în această problemă. Acesta i-a
mai spus reprezentantului papal că el însuşi fusese numit cardinal în 1842 prin voinŃa
Pontifului roman şi nu ca urmare a recomandării guvernamentale; consideră, prin
urmare, că şi arhiepiscopul de Olmutz ar putea fi făcut cardinal în acelaşi mod, dacă
împăratul neavând sentimente prea favorabile la adresa sa, nu-l va recomanda papei. În
finalul scrisorii sale către Simeoni, nunŃiul formulează un comentariu esenŃial pentru
semnificaŃia avansării unor ierarhi la cardinalat în Monarhia austro-ungară; astfel,
propunerea de promovare la rangul de cardinal a unor episcopi din imperiu are o
importanŃă specială care necesită luarea în considerare a câtorva condiŃii: situaŃia
religioasă a Ńării, situaŃia efectivă a ierahilor vizaŃi, felul în care ar putea fi receptată o
atare promovare în comunitatea catolică locală precum şi influenŃa, impactul care le-ar
aduce cu sine avansările preconizate la cardinalat15.
Un releveu deosebit de interesant al problematicii promovărilor la cardinalat
întâlnim şi în discuŃiile nunŃiului cu contele Iuliu Andrássy, ministrul de externe al
Dublei Monarhii, purtate în primăvara anului 1877. Ministrul Andrássy i-a notificat
nunŃiului, în cadrul întâlnirii din 27 februarie 1877, că împăratul va propune, în
scrisoarea pe care se pregăteşte să o trimită papei, avansarea la cardinalat a
14 Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 66 r-v, 75 r-v.
15 Ibidem, fo. 75 r-v.
99
arhiepiscopilor de Viena, a celui de Kalocsa precum şi un al treilea în persoana

arhiepiscopului de Zagreb sau a celui de Făgăraş16. Scrisoarea lui Jacobini către
Simeoni din 27 februarie, succesivă telegramei din aceeaşi zi, reprezintă un document
deosebit de interesant, de mare densitate a constatărilor şi aprecierilor pe marginea
promovării la demnitatea de cardinal în Austro-Ungaria. Contele Andrássy începe prin
a-i spune lui Jacobini că la următorul consistoriu papal se preconizează numirea unor
cardinali francezi, englezi şi spanioli, în timp ce numirea unor episcopi din Austro-
Ungaria în această demnitate este neglijată la Sfântul Scaun. În Austro-Ungaria erau în
acel moment un număr insuficient de deŃinători ai titlului de cardinal, doar doi, ceea ce
deranjează aşteptările guvernului, care doreşte să aibă un număr convenabil de
purtători de purpură, în interesul comun al Bisericii şi al Statului. Altădată, Monarhia
dunăreană avea cinci cardinali, pe moment însă împăratul va cere numirea în acest
rang a trei dintre episcopii supuşi ai săi, unul pentru Cisleithania, altul pentru Ungaria
şi un al treilea din partea regatelor anexate la coroana Sfântului Ştefan. DiscuŃia trece
în revistă eventualitatea avansării la cardinalat a arhiepiscopului român unit Ioan
Vancea, aspect asupra căruia vom revenit ulterior. Referindu-se la arhiepiscopul de
Olmutz, Andrássy a scos şi el în evidenŃă faptul că nu beneficiază de agrementul
împăratului. Pentru Ungaria, în schimb, persoana cea mai indicată în perspectiva
promovării la cardinalat ar fi Haynald, arhiepiscop de Kalocsa, a cărui caracterizare
conŃine, în relatarea ministrului de externe austro-ungar, numeroase calităŃi: ocupă un
sediu episcopal renumit, se bucură de preŃuirea tuturor confraŃilor întru episcopat şi a
conaŃionalilor pentru talentul şi manierele sale, desfăşoară o activitate amplă, susŃine
din venituri proprii aşezăminte de educaŃie şi de binefacere; este chemat să exercite o
influenŃă importantă în regatul Ungariei, care nu poate fi decât în avantajul religiei şi al
Bisericii. În replică la tonul deschis acuzator al ministrului Andrássy, nunŃiul Jacobini a
replicat spunând că guvernul imperial şi nu papalitatea este cel care nu se gândeşte la
numirea de cardinali din rândurile episcopatului austriac, deoarece de consistoriul
papal se ştia de mai bine de o lună şi cu toate acestea factorul politic din Monarhie nu
s-a deranjat să exprime Sfântului Părinte preferinŃele sale, decizându-se să facă acest
lucru aproape în ajunul consistoriului, când papa luase deja hotărâri definitive pe
această temă. NunŃiul mai face o precizare în această discuŃie cu ministrul Andrássy,
care pune în evidenŃă existenŃa unor evidente raŃiuni de politică ecleziastică în legătură
cu numirile la cardinalat; astfel, faptul că în regatele catolice cardinalii astfel numiŃi „ai
coroanei”, pentru care este necesară de obicei recomanadarea guvernelor, sunt în
număr de patru iar dacă se întâmplă să fie propuşi spre numire mai mulŃi deodată
aceasta Ńine de libera dispoziŃie a papei. O astfel de situaŃie a fost delatfel rară în trecut,
în Biserica catolică din Imperiul austriac. Andrássy a insistat în final pe necesitatea ca
Austro-Ungaria să aibă un număr suficient de cardinali17.
În aceeaşi dată de 27 februarie 1877 nunŃiul revine cu o altă scrisoare către
cardinalul secretar de stat Simeoni, în care reia şi aprofundează unele aspecte ale
discuŃiei avute cu contele Andrássy; insistăm şi asupra acestei piese de corespondenŃă
deoarece pune în evidenŃă probleme de fond referitoare la numirea cardinalilor în
Austro-Ungaria, greu de găsit în alte documente de arhivă şi cu atât mai puŃin în
16 Conform telegramei nunŃiului Jacobini către cardinalul Simeoni, în ibidem, fo. 110 r.
17 Ibidem, ff. 111 r-112 v.
100
istoriografia problemei. Jacobini începe scrisoarea prin a relaŃiona problematica

numirii cardinalilor cu natura caracterul dualist al regimului din Austro-Ungaria.
NunŃiul vorbeşte astfel de nemulŃumirea guvernului imperial, care nu doreşte să fie
mai prejos de alte state catolice. Dualismul se aplică pe o scară tot mai largă şi sub
toate aspectele în Austro-Ungaria, spune Jacobini, ceea ce înseamnă că nici în privinŃa
numirii cardinalilor ungurii nu doresc să rămână mai prejos decât austriecii, de aici
insistenŃa cu care se cere papei avansarea la cardinalat printre alŃii şi a unui arhiepiscop
din Transleithania. Guvernul imperial n-ar merita indulgenŃă din partea Sfântului Scaun
în cererile pe care le formulează, deoarece nu se arată deloc deferent faŃă de acesta, cum
se întâmplase de curând în problema capitlului de la Olmutz, în care ministerul de resort
luase o rezoluŃie, încuviinŃată şi de împărat, contrară aşteptărilor Romei. În acelaşi timp,
nunŃiul consideră că în situaŃia dificilă pe care o travesează Sfântul Scaun ar fi de preferat
ca papa să arate mai multă solicitudine faŃă de Austria şi în special faŃă de împărat, ale
cărui bune intenŃii la adresa Bisericii sunt mai presus de îndoială.
Jacobini subliniază în continuare că este complicată, gravă chiar, în circumstanŃele
date, problema alegerii dintre episcopi a celor mai potrivite persoane spre a fi promovate
la demnitatea cardinalatului. Prin avansarea în această demnitate superioară, Sfântul
Scaun doreşte să premieze cele mai bune servicii aduse Bisericii şi totodată să scoată în
evidenŃă conduite exemplare, demne de urmat în viitor de către episcopi. În perioada
dificilă pe care o traversează Biserica, comentează mai departe Jacobini, episcopii trebuie
să dea dovadă de forŃă şi vigilenŃă în apărarea drepturilor acesteia, iar cei ce vor fi numiŃi
cardinali trebui să dispună la modul exemplar de aceste calităŃi. Sfântul Părinte este însă
instanŃa ultimă în măsură să decidă Ńinând seama de aceste raŃiuni de politică ecleziastică.
Jacobini comentează în continuare situaŃia arhiepiscopului de Viena, ai cărui credincioşi
„s-au obişnuit să-l vadă pe Păstorul lor investit în demnitatea de cardinal”; reaminteşte
faptul că pentru bune decenii, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, arhiepiscopii de
Viena n-au primit titlul de cardinal. Este la fel de adevărat, totodată, continuă nunŃiul
consideraŃiile, că deŃinătorul funcŃiei arhiepiscopale din capitala Imperiului, monsignorul
Kutschker, se bucură de consideraŃia şi afecŃiunea împăratului, de stima guvernului, că
are optime calităŃi ca prelat, fiind însă lipsit de energia care să facă din el un lider
combativ. Avansarea la cardinalat a arhiepiscopului Haynald a fost consiliată anterior de
primatul Ungariei, Simor, adaugă nunŃiul în scrisoarea sa, conchizând că nu ştie dacă
papa se va gândi să numească ulterior, cu ocazia unui alt consistoriu, cardinali din
Imperiul austro-ungar, sau va uza de libertatea sa de decizie şi va ignora rivalitatea dintre
cele două componente ale statului dualist18.
Cu numai două zile înaintea consistoriului din 12 martie 1877, în care Pius al IX-lea
avea să numească noi cardinali, între care mulŃi spanioli, nici unul însă, pe moment,
din Austro-Ungaria, corespondenŃa nunŃiaturii cu Secretariatul de Stat de la Roma mai
consemnează încă o discuŃie între nunŃiu şi contele Andrássy, în care acesta din urmă
se arăta dezamăgit de intenŃia Sfântului Scaun de a a-l exclude pe Haynald de la
apropiatele promovări la cardinalat; avansarea acestuia se va întâmpla doi ani mai
târziu, prin decizia lui Leon al XIII-lea, după cum am menŃionat mai sus. Jacobini
formulează o consideraŃie de natură să sublinieze libertatea de decizie a Sfântului
Scaun în raport cu preferinŃele unui stat, fie el şi catolic, spunând astfel că l-a făcut pe
18 Ibidem, ff. 113 r-114 r.
101
ministrul Andrássy să înŃeleagă că guvernul nu poate şi nu trebuie să impună papei

punctul său de vedere în legătură cu utilitatea şi oportunitatea promovării anumitor
persoane la cardinalat, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă Haynald va fi exclus, Pius al
IX-lea va numi pe altul dintre cei recomandaŃi de guvern, acesta din urmă neavând
prin urmare motive de nemulŃumire. Andrássy continuă prin a spune că, în contextul
dat, este preferabilă numirea arhiepiscopului de Agram (Zagreb), Mihalovič, în locul
celui de Făgăraş, Ioan Vancea, argumentând această opŃiune a guvernului maghiar la
care pare să se fi raliat şi împăratul19.
Un moment aparte în evoluŃia discuŃiilor privind avansările la cardinalat a unor
membri ai episcopatului austro-ungar este reprezentat de audienŃa nunŃiului Jacobini la
Francisc Iosif, în data de 20 martie 1877. Recunoscând, pentru început, întârzierea cu
care a solicitat Sfântului Scaun crearea de noi cardinali dintre episcopii din monarhie,
împăratul s-a referit în continuare la calităŃile optime şi la prestaŃia ecleziastică
exemplară a lui Haynald, a cărui excludere de la promovări va impresiona neplăcut
guvernul maghiar. Împăratul a citat în treacăt opŃiunea guvernului maghiar de a-l vedea
promovat cardinal pe arhiepiscopul de Zagreb în defavoarea celui de Făgăraş. Un
spaŃiu mai amplu este ocupat în cadrul discuŃiei dintre cei doi de conduita
arhiepiscopului de Viena, Kutschker, a cărui promovare era dorită de împărat, prea
puŃin agreată însă de papă din cauza lipsei sale de spirit combativ în a apăra drepturile
şi interesele Bisericii catolice din Austria în faŃa politicii legislative a guvernului, dintre
iniŃiativele guvernamentale recente fiind citate legea privind comunităŃile parohiale
precum şi cea despre bunurile bisericeşti. Jacobini a subliniat o ideea mereu reluată de
acesta şi cu alte ocazii, faptul că papa aşteaptă de la episcopi, mai ales de la cei care
păstoresc scaunele episcopale vechi şi prestigioase, zel şi energie exemplare pentru a
merita în felul acesta rangul de cardinal. Această observaŃie trimite într-un mod foarte
explicit la raporturile Bisericii cu o modernitate, în sens ideologic, cultural şi politic tot
mai răspicată şi în consecinŃă mai agresivă faŃă de interesele Bisericii; în mod natural
pontiful roman dorea, în epocă, să acorde bereta de cardinal drept recompensă
supremă pentru episcopi care sunt în măsură să poarte cu succes, în diecezele şi în
Ńările lor, „cruciada” anti-modernitate. În final, scrisoarea lui Jacobini rezumă discuŃia
acestuia cu Haynald, venit la nunŃiatură ca să demintă zvonurile presei potrivit cărora
papa refuză să-l avanseze cardinal deoarece l-ar considera duşmanul său personal20.
Tema continuă să preocupe mediile politice de vârf din Austro-Ungaria şi în
lunile următoare, după cum rezultă din rapoartele nunŃiului Jacobini. Va avea loc
dealtfel un al doilea consistoriu, la Roma, în 22 iunie 1877, când papa va face pe placul
împăratului vienez şi a celor două guverne ale sale, numindu-i cardinali atât pe
arhiepiscopul vienez cât şi pe cel de Zagreb. CorespondenŃa pe care o avem în vedere
scoate în evidenŃă noi argumente avansate în dificilul dialog pe tema numirii
cardinalilor din dubla monarhie, de împărat şi guvernele lui subordonate pe de o parte,
de papalitate pe de altă parte, a cărei voinŃă este exprimată şi reprezentată în acest
context de nunŃiul Jacobini. Astfel, un raport al lui Jacobini din 14 aprilie 1877
relatează despre o nouă întrevedere cu ministrul de externe Andrássy, în care se
menŃionează dorinŃa guvernului imperial ca papa să-l avanseze cardinal pe Gasser,
19 Ibidem, fo. 128 r-v.

20 Ibidem, ff. 141 r-143 r.
102
episcopul de Brixen (Bressanone). Se abandonează însă repede această posibilitate,

Andrássy revenind asupra dezamăgirii guvernului maghiar cu privire la excluderea lui
Haynald de la promovare. Raportul lui Jacobini conŃine informaŃii preŃioase despre
ceea ce însemna dualismul la nivelul politicii ecleziastice – Ungaria dorea, nici mai mult
nici mai puŃin, să aibă cardinali din diecezele Transleithaniei care să fie la paritate sub
raport numeric cu cei din Cisleithania. Astfel, conform celor spuse de Andrássy lui
Jacobini, guvernul maghiar ar fi declarat că în eventualitatea omiterii lui Haynald de la
promovare, n-ar mai dori nici o altă numire la cardinalat, dintre episcopii de pe
cuprinsul Ungariei, atitudine taxată de împărat drept şovinism (cu alte cuvinte, ori
Haynald ori nimeni altcineva!). Refuzată fiind promovarea lui Haynald de către Roma,
s-a creat impresia pe lângă guvernul maghiar că papa nu doreşte să dea Ungariei un al
doilea cardinal, stare de spirit considerată de Jacobini periculoasă pentru interesele
catolicismului în Ungaria, cu atât mai mult cu cât, în acel moment, guvernul de la
Budapesta avea în fruntea sa un prim-ministru protestant. Andrássy a mai spus că
totuşi, Ungaria îl doreşte şi în circumstanŃele date, pe Mihalovič de cardinal21.
NunŃiul comunică secretarului de stat Simeoni câteva noutăŃi în legătură cu
subiectul într-o a doua scrisoare, din data de 14 aprilie 1877. Revine la începutul
misivei sale asupra episcopului Gasser de la Brixen, scoŃând în evidenŃă succesele
acestuia în lupta cu liberalismul, în dieceza pe care o păstorea, situată în regiunea Tirol.
Jacobini Ńine să comunice însă la Roma un amănunt legat de starea de spirit a
împăratului Francisc Iosif, în contextul tratativelor sale cu Sfântul Scaun pe tema
numirii cardinalilor din monarhie. NunŃiul relatează, astfel, că împăratul ar fi declarat
unei persoane, în cursul unei audienŃe care avusese loc cu puŃin timp în urmă, că
Sfântul Părinte nu doreşte să numească cardinali pentru Austria, idee de care Francisc
Iosif era profund afectat. Scrisoarea continuă apoi pe ideea importanŃei ca Biserica să
poarte cu succes, în Austro-Ungaria, lupta contra liberalismului22.
Dezbaterea în mediile politice şi diplomatice pe tema numirii de cardinali din
rândurile episcopatului din Austro-Ungaria continuă, ca şi promovările ca atare, iar în
perioada de păstorire a următorului papă, Leon al XIII-lea, se vor Ńine consistorii cu o
frecvenŃă aproape anuală23. Am prezentat aliniamentele acestei dezbateri, selectând din
documentaŃia de arhivă nu foarte generoasă dealtfel, pe subiect, informaŃii referitoare
la tratativele între Viena şi Roma privind numirea de noi cardinali dintre episcopii din
monarhia dunăreană pe perioada deceniului opt al secolului al XIX; am ales deloc la
întâmplare această perioadă deoarece în anii 1873 şi 1877 a fost propus în vederea
avansării la purpura de cardinal, mitropolitul greco-catolic român Ioan Vancea. Am
considerat, astfel, oportună prezentarea cadrului general al dezbaterii, cu interesele şi
argumentele care s-au vehiculat pe toată întinderea ei, pentru a face apoi mai
inteligibile „dosarele” de promovare la cardinalat, cu succes sau nu, din Bisericile
greco-catolice ucraineană şi română în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Se pot
desprinde din cazuistica pe care o înfăŃişează corespondenŃa citată, câteva idei general
valabile pntru problematică, cum ar fi faptul că numirea cardinalilor parcurgea un
proces decizional dificil în mediile politice din Austro-Ungaria, în condiŃiile în care
21 Ibidem, ff. 178 r-179 r.

22 Ibidem, ff. 180 r-181 r.
23 J. LeBlanc, op. cit., p. 31-33, 59-68.
103
asupra persoanelor celor mai potrivite pentru a fi avansate ca şi asupra numărului de

viitori cardinali aveau căderea să se pronunŃe trei factori de putere, guvernele de la
Viena şi Budapesta împreună cu împăratul. Ambele regiuni constitutive ale Dublei
Monarhii, Cisleithania şi Transleithania, doreau să aibă un număr de cardinali în raport
de paritate. Austro-Ungaria era apoi o realitate statală multiculturală şi multiconfe-
sională, ceea ce adesea risca să pună poziŃia catolicimului în dificultate, mai ales la nivelul
politicilor legislative. Împăratul considera importantă loialitatea sau chiar obedienŃa
episcopatului catolic faŃă de augusta sa persoană, fără să-i judece însă exclusiv din acest
punct de vedere pe candidaŃii la purpura de cardinal, el însuşi fiind împărat catolic al
unui stat care mai pretindea încă această confesiune drept componentă oficială a
imaginii de sine; prin urmare Francisc Iosif nu subestima în recomandările de numire
pe care le făcea către papă, elemente precum pregătirea teologică, moralitatea, eficienŃa
pastoraŃiei, de care dădeau dovadă episcopii preconizaŃi spre a fi avansaŃi.
Sfântul Scaun avea şi el propriile raŃiuni de fond în a accepta recomandările de
numire la cardinalat care-i parveneau din partea monarhiei austro-ungare sau a altor
state. Realizarea avansărilor dorite de la Viena sau Budapesta semnifica din perspectiva
Sfântului Scaun menŃinerea de bune raporturi cu Austro-Ungaria, nu în ultimul rând
cu Francisc Iosif I, a cărui conduită de bun catolic era apreciată de reprezentanŃii
diplomaŃiei pontificale. Pentru papalitate promovarea în acest rang a unui episcop
trebuia sa constituie, în acelaşi timp, forma de distincŃie cea mai înaltă pentru „lupta
antimodernistă” dusă de acesta în slujba Bisericii, în dieceza şi în statul de apartenenŃă.
AbnegaŃia şi tenacitatea cu care un prelat apăra interesele Bisericii în dezbaterile
politice, eficienŃa cu care reuşea să blocheze iniŃiative legislative care lărgeau sfera de
acŃiune a statului, reprezentau alături de pregătirea profesională, disponibilităŃile
teologice şi pastorale, calităŃi apreciate de papă, de natură să aducă după sine
confirmarea propunerii „Coroanei” şi avansarea la cardinalat. Numirea unui
arhiepiscop în rândul cardinalilor era de asemenea apreciată din perspectiva
potenŃialului de imagine pe care un asemenea act o putea produce în rândul celorlalŃi
membri ai episcopatului şi a credincioşilor, precum şi a sporului de influenŃă de care
putea beneficia Biserica prin intermediul nou numitului cardinal24.
Crearea de noi cardinali din rândurile episcopatului catolic de rit latin din Austro-
Ungaria era, pentru a spune astfel, un fapt abordat în mod curent pe linia raporturilor
Vienei cu Sfântul Scaun. Noutatea în această privinŃă este dată de existenŃa, în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, a unor proiecte de numire la cardinalat a unor ierarhi
catolici de rit răsăritean din Imperiul habsburgic/austro-ungar, unele finalizate iar
altele rămase în stadiul de deziderat, fiind blocate pe complicatul traseu decizional care
lega cele două capitale ale monarhiei dunărene de Sfântul Scaun. Asemenea proiecte
au vizat episcopi din Bisericile greco-catolice ucraineană şi română şi s-au concretizat
prin acordarea beretei de cardinal ierarhilor ruteni Mihail Lewicki în 1856 şi Sylvester
Sembratowicz în 1895, precum şi prin tentativa de câteva ori reluată şi niciodată
concretizată de acordare a purpurei de cardinal mitropolitului român Ioan Vancea.
24 Alături de studiu introductiv al lucării lui Jean LeBlanc (vezi op. cit., p. 5-73), raŃiunile şi motivaŃiile avute în
vedere de statul austro-ungar în contextul numirii de noi cardinali, sunt expuse în corespondenŃa citată
anterior, dintre NunŃiatura vieneză şi Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun.
104
Cele două Biserici unite au făcut dealtfel, pe durata secolului al XIX-lea, obiectul
unor proiecte ecleziastice de anvergură, promovate deopotrivă din interiorul acestora
cât şi dinspre Sfântul Scaun. Pe seama amândurora s-au vehiculat, astfel, planuri de
ridicare la un statut canonic de mai mare autoritate şi prestigiu, spre a le consolida şi a
le eficientiza dimensiunea misionară. Înaintea celei române, Biserica ucraineană greco-
catolică a fost obiectul şi Ńinta unor proiecte de această factură. S-a formulat astfel,
încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, proiectul constituirii unui patriarhat
pentru ucrainienii de confesiune greco-catolică din Imperiul austriac. În 1843 Sfântul
Scaun propune într-un memoriu înaintat Vienei acordarea pentru supuşii săi ucrainieni
a unei demnităŃi ierarhice mai mari, „patriarhale sau primaŃiale”; prima era considerată
mai convenabilă, în opinia documentului citat, fiind mai conformă cu tradiŃiile
bisericeşti răsăritene. Dacă partea maghiară a imperiului, de care aparŃineau ucrainienii
carpatici, manifestă obiecŃii, memoriul propunea ca soluŃie alternativă constituirea a
două structuri patriarhale, pentru ucrainienii de pe cuprinsul Ungariei istorice şi
respectiv pentru cei din GaliŃia. Papa Grigore al XVI-lea şi prinŃul cancelar Metternich
se numărau printre susŃinătorii entuziaşti ai acestei propuneri. RevoluŃia de la 1848 şi
schimbarea de regim în Imperiu vor zădărnici astfel de planuri. Istoria acestei idei mai
înregistrează memoriul trimis papei de preotul „greco-slav” Hyppolite Volodymyr
Terleckyi, în septembrie 1848, care propune fortificarea catolicismului de rit bizantin
în rândul slavilor supuşi Imperiului habsburgic, sugerând în acest sens, printre altele:
constituirea unui patriarhat care să cuprindă opt episcopii pentru rutenii din Imperiu,
denumirea oficială a Bisericii ucrainiene greco-catolice să fie aceea de „Biserică greco-
slavă catolică” şi nu „greco-ruteană”, numirea unui cardinal dintre ucrainieni şi
prezenŃa permanentă a acestuia în Sacrul Colegiu25.
Ideea este reluată după revoluŃia paşoptistă, în contextul demersurilor pentru
constituirea statutului mitropolitan în Biserica Greco-Catolică românească. În anii
1850–1851 s-a formulat o atare propunere, concretizarea acesteia fiind însă considerată
neoportună ca urmare a opoziŃiei mediilor bisericeşti şi politice din partea maghiară.
Proiectul a fost conjunctural relansat, din iniŃiativă pontificală de această dată, în
cadrul şedinŃei din 15 martie 1853 a CongregaŃiei pentru Afacerile Ecleziastice
Extraordinare de la Roma. DiscuŃia purtată cu această ocazie a formulat interogări
asupra constituirii unui patriarhat sau a unei structuri de tip primaŃial care să-i
cuprindă pe toŃi catolicii de rit oriental din Monarhia habsburgică, asupra oportunităŃii
ca o asemenea formulă de organizare bisericească să-i cuprindă şi pe românii din
Transilvania şi pe credincioşii din eparhia de Krizevci, în fine dacă se va considera
necesară înfiinŃarea unui patriarhat sau structură primaŃială separată pentru ucrainienii
din GaliŃia respectiv Ungaria, în ce măsură aceasta din urmă ar putea să-i includă pe
români şi pe sârbii din eparhia de Krizevci. Transpunearea în practică a proiectului, cu
diferitele sale variante fiind considerată neoportună, ideea propriu-zisă a trecut o
vreme în plan secundar. În anul 1856 se concretizează o idee, una din multele posibile,
care dă mai mare vizibilitate şi prestigiu greco-catolicismului ucrainean, prin înălŃarea
25 Augustyn Babiak, De la légitimité d’un Patriarcat ukrainien, Lyon/Lviv, Imprimerie des Moine Basiliens
<<Missioner>>, 2004, p. 83-87; vezi şi A. Baran, Proggeto del patriarcato ucraino di Gregoriu XVI, in „Analecta
Ordinis S. Basilii Magni”, 1960, series II, vol. III (IX), fasc. 3-4, p. 454-475.
105
la rang de cardinal lui Mihail Lewicki, arhiepiscop de Lemberg26. Proiectul patriar-

hatului ucrainean greco-catolic nu dispare întrutotul, asupra lui va reveni papa Leon al
XIII-lea, pontiful roman cu cea mai extinsă şi mai sistematică politică de apropiere faŃă
de Bisericile răsăritene. Cu ocazia jubileului său sacerdotal, în 1888, Leon al XIII-lea a
dat dispoziŃie CongregaŃiei de Propaganda Fide să elaboreze un proiect de patriarhat
ucrainean cu sediul al Lemberg, care să cuprindă atât episcopiile ucrainiene din GaliŃia
cât şi pe cele din Ungaria (Transleithania). Ca şi altădată, opoziŃia arhiepiscopului
primat al Ungariei, precum şi alte reticenŃe de factură politico-ecleziastică au
împiedicat concretizarea proiectului. În 1895, Biserica Greco-Catolică ruteană va
beneficia de numirea unui nou cardinal din rândul clerului său superior, arhiepiscopul
Sylvester Sembratowicz27. Numirea în fruntea aceleiaşi mitropolii de Lemberg, în anul
1900, a tânărului episcop Andrei Septytsky, cunoscut personal de papa Leon XIII, n-a
fost deloc străină de ideea unei eventuale încercări de concretizare, la o dată ulterioară,
a proiectului de patriarhat ucrainean greco-catolic28. Septytsky va reflecta asupra
proiectului în sine, îi va da noi dezvoltări şi argumentări, istorice, canonice şi teologice
şi chiar dacă perioada interbelică n-a fost nici ea mai favorabilă pentru concretizarea
acestei idei, persistenŃa sa este semnificativă pentru o posibilă istorie a proiectelor
politico-ecleziastice din cadrul catolicismului de rit răsăritean al Europei centrale.
Biserica Greco-Catolică românească a generat şi în parte a şi fructificat proiecte
de mare amploare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Constituirea provinciei
mitropolitane independente de ierarhia romano-catolică maghiară şi subordonată sub
aspect canonic doar Sfântului Scaun, în 1853, precum şi a două episcopii noi, la Gherla
şi Lugoj, a relansat greco-catolicismul românesc în plan ecleziastic şi naŃional
deopotrivă. A urmat o perioadă de organizare, esenŃială pentru devenirea în timp a
acestei Biserici, organizare concretizată prin celei trei sinoade provinciale, din 1872,
1882 şi 1900, precum şi printr-o serie de sinoade diecezane şi arhidiecezane.
Participarea episcopatului român unit la lucrările conciliului ecumenic Vatican I, în
perioada 1869–1870, a căpătat de asemenea forma unui proiect cu valenŃe identitare
pentru Biserica Română Unită, care a făcut mai bine cunoscută propria tradiŃie şi
specificul său Sfântului Scaun şi lumii catolice în ansamblul său, reprezentată la Roma
prin episcopii care au luat parte la Conciliu, la reuniunea sinodală. Mitropolitul Vancea
a prezentat cu această ocazie, în faŃa papei şi a altor membri ai Curiei romane, aspecte
importante ale proiectului ecleziastic greco-catolic românesc, între care menŃionăm
solicitarea ridicării Bisericii Greco-Catolice Române la rang de patriarhie precum şi
constituirea la Vidin, în sudul Dunării, a unei misiuni greco-catolice româneşti care să
fie coordonată de la Blaj. Este vorba de idei şi planuri nefinalizate, care arată însă
faptul că elita greco-catolică românească a timpului, împreună cu reprezentanŃii
Sfântului Scaun, aveau în vedere fortificarea acestei Biserici precum şi accentuarea pe
mai departe a dimensiunii sale misionare şi prozelitare printre români29.
26 J. LeBlanc, op. cit., p. 542-543, vezi şi Encyclopedia of Ukraine, vol. III. L-Pf, editor Danylo Husar Struk,
Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press Incorporated, 1993, p. 101-102.
27 J. LeBlanc, op. cit., p. 33, 59-68; vezi şi Encyclopedia of Ukraine, vol. IV. Ph-Sr, editor Danylo Husar Struk,
Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press Incorporated, 1993, p. 583.
28 A. Babiak, op. cit., p. 88-90.
29 Despre aceste aspecte, asupra cărora n-am considerat necesar să insistăm în contextul de faŃă, a se vedea: Ana
Victoria Sima, Vizitele nunŃiilor apostolici vienezi în Transilvania (1855-1868), I-II, Cluj-Napoca, Presa Universitară
106
Proiectul numirii unui arhiereu român la demnitatea de cardinal în această a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, constituie o informaŃie istorică de excepŃie care ne
înfăŃişează o altă idee de anvergură, la fel de valoroasă ca şi dorinŃa de obŃinere a
statului mitropolitan, respectiv cea de ridicare a Bisericii greco-catolice româneşti la
rang de patriarhie. Devansând cu un secol numirea lui Iuliu Hossu la rangul
cardinalatului, de către papa Paul al VI-lea, în 196930, „cazul” Vancea ne pune în faŃa
primului episcop român din toate timpurile, pe seama căruia s-a vehiculat tentativa
acordării unei asemenea demnităŃi superioare în Biserica catolică, a doua în ordine
ierarhică după papă. Proiectul propriu-zis a fost avansat dinspre mediile politice
austro-ungare către Curia romană, în mai multe râduri, în 1869, 1873, 1877, pentru ca
problema să fie repusă, în principiu, şi în 1884. InformaŃia cea mai timpurie despre
subiect datează din 1869 şi se datorează memoriilor lui Victor Mihályi de Apşa,
arhiepiscop şi mitropolit, succesorul lui Vancea în scaunul mitriopolitan de la Blaj.
Textul memorialistic relatează despre vizita făcută la Blaj, în 28 iulie 1869, de către un
anume Alexie Zsákosi de Turda, „comisar provincial în retragere”. Personajul,
nemenŃionat în alte surse privitoare la perioadă, pare să fi avut, conform propriilor
afirmaŃii, sarcini şi implicaŃii semnificative în istoria pre- şi post-paşoptistă a
Transilvaniei: a fost numit de împăratul Ferdinand I (1835–1848) comisar provincial
pentru Transilvania. ConversaŃia care are loc între acest Alexie Zsákosi de Turda,
mitropolitul Vancea şi secretarul său, Victor Mihályi, autorul însemnărilor, în această
dată de 28 iulie 1869, abordează între altele şi subiectul ridicării lui Vancea la
demnitatea de cardinal, din iniŃiativa guvernului de la Budapesta. Urmărind scopuri
politice, statul dualist avea în vedere promovarea la rangul cardinalatului a doi prelaŃi
uniŃi din Imperiul austro-ungar, pe arhiepiscopul de Alba Iulia şi, respectiv, cel del
Lemberg. IniŃiativa guvernamentală nu pare să fi întrunit şi agrementul Romei, lucru
care în opinia lui Vancea a fost de natură a-i aduce beneficii de imagine printre
conaŃionalii săi, care-l considerau apropiat de linia latină a catolicismlui, mai sugerează
sursa citată31.
Însemnările lui Mihályi pot fi coroborate cu un alt document, cel puŃin la fel de
interesant şi de enigmatic în felul său, o scrisoare din 6 aprilie 1877, prin care prefectul
CongregaŃiei de Propaganda Fide, cardinalul Alessandro Franchi demara pe lângă
Ludovico Jacobini, nunŃiul de la Viena, o anchetă secretă cu privire la rectitudinea şi
autenticitatea credinŃei catolice a lui Ioan Vancea, în vederea promovării acestuia la o
demnitate ecleziastică mai înaltă, nemenŃionată expresis verbis în document32.
Clujeană, 2003; N. Bocşan, I. Cârja, op. cit., passim; I. Cârja, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi
mitropolitului Ioan Vancea, p. 252-274.
30 CredinŃa noastră este viaŃa noastră. Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, editor: Silvestru Augustin Prunduş, Cluj-
Napoca, Editura ViaŃa Creştină, 2003.
31 Vezi Memoriile unui ierarh uitat: Victor Mihályi de Apşa (1841-1918), ediŃie, studiu introductiv şi note de Nicolae
Bocşan, Ion Cârja, LuminiŃa Wallner-Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 180-181.
32 În original la Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, busta no. 497 (Jacobini, vol. XVI. Lettere della
Propaganda alla Nunziatura 1874-1880), ff. 405 r-406 v (doc. XXIII); document publicat în Ioan Vancea,
CorespondenŃă cu Sfântul Scaun (1865-1890), p. 141-144; caracterul strict confidenŃial al anchetei lui Franchi cu
privire la Vancea reiese limpede din precizarea care premerge conŃinutul propriu-zis al scrisorii:
„riservatissima”.
107
Cerând nunŃiului informaŃii despre Vancea, cardinalul Franchi schiŃează un

portret al acestuia, scoŃând în evidenŃă anumite aspecte ale conduitei sale ecleziastice
care trebuiau verificate, cum ar fi: concepŃia despre indisolubilitatea matrimoniului,
adevărata sa atitudine faŃă de cele 10 condiŃii impuse de sinodul electoral din 1868, în
ce mod a făcut publice mitropolitul decretele conciliului Vatican I, care este opinia sa
faŃă de primatul papal, puterea disciplinară a papei şi impactul ei asupra Bisericilor
catolice de rit oriental, conŃinutul decretelor primului sinod provincial aflate atunci în
curs de revizuire la Roma. În finalul scrisorii, Franchi rezumă scopul anchetei
demarate, afirmând că papa doreşte să ştie în mod sigur, sub toate aspectele, dar mai
ales din punct de vedere doctrinar, dacă Vancea este cu adevărat vrednic de „eminenta
demnitate, cu care s-ar dori să fie investit şi ce impresie ar face în public o asemenea
promovare”. Scrisoarea nu numeşte exact demnitatea ecleziastică la care se preconiza a
fi avansat Vancea, corespondenŃa NunŃiaturii cu Roma din 1877 confirmă însă, scopul
şi finalitatea anchetei demarate de prefectul Propagandei. ConsideraŃiile formulate de
Franchi la adresa ierarhului român arată distanŃa şi diferenŃele dintre paradigma
standard a catolicismului latin şi opŃiunile teologice şi de disciplină eclezistică susŃinute
de Ioan Vancea33.
CorespondenŃa NunŃiaturii vieneze cu Secretariatul de Stat al papei, la care ne-am
referit deja în cuprinsul paginilor precedente, oferă amănunte deosebite de importante
pentru detalierea acestei afaceri ecleziastice atât de delicate. În acest an, 1877,
preparativele de numire la cardinalat în cazul mitropolitului român unit au fost mai
aproape de realizare decât cu ocazia altor tentative, documentaŃia de arhivă fiind, în
consecinŃă, mai variată pe această temă. Astfel, în raportul trimis la Roma cu data de
27 februarie 1877, nunŃiul Iacobini rezumă o lungă discuŃie pe care o avusese cu
ministrul de externe al Austro-Ungariei, contele Iuliu Andrássy, referitor la avansările
la cardinalat pe care le doreau împăratul şi guvernele Dublei Monarhi. Acest document
este unul din cele mai substanŃiale din toată corespondenŃa cercetată de noi, cu privire
la proiectul de promovare la cardinalat a mitropopolitului român. Andrássy spunea,
astfel, că Dubla Monarhie cere să fie numiŃi trei cardinali din rândul episcopilor săi,
arhiepiscopul de Viena, arhiepiscopul de Kalocsa şi arhiepiscopul croat de Zagreb sau
cel român unit de Făgăraş. În legătură cu al treilea dintre posibilii beneficiari ai acestor
preparative, ministrul Andrássy afirmă că amândouă sediile arhiepiscopale sunt
importante, atât cel de Zagreb cât şi cel de Făgăraş, unul pentru slavii din CroaŃia altul
pentru românii din Transilvania, fapt ce ar motiva suficient dorinŃa de numire a unuia
sau altuia dintre cei doi la rangul în cardinal. PoziŃia ambilor arhiepiscopi, continuă
Andrássy, este de o importanŃă religioasă şi politică deloc neglijabilă în circumstanŃele
respective şi mai ales în perspectiva evoluŃiilor pe care le poate duce cu sine chestiunea
orientală; în orice caz, ar fi utilă numirea unuia sau a altuia la cardinalat pentru a da
influenŃei şi prestigiului lor mai multă greutate şi pentru a întări confesiunea catolică în
raport cu cea „schismatică”, în regiunile păstorite de ei. Raportul nunŃiului continuă
să-l citeze Andrássy oferindu-ne informaŃii extrem de preŃioase, cum ar fi faptul că
arhiepiscopul român mai fusese şi altădată propus Sfântului Scaun spre promovare, în
1873, dar că atunci Sfântul Scaun a ales spre numire din lista solicitărilor formulate de
33 Ibidem.
108
împăratul vienez, pe arhiepiscopul de Salzburg şi pe arhiepiscopul primat al Ungariei,

ceea ce făcea acum cu atât mai urgentă avansarea acestuia34.
Ideea ca de această dată papa să-l numească pe cel de al treilea cardinal austro-
ungar în persoana arhiepiscopului de Zagreb sau a celui de Făgăraş şi Alba Iulia, a fost
o constantă în solicitările venite dinspre Dubla Monarhie pe durata anului 1877. În
aceşti termeni pune problema Andrássy în contextul discuŃiei pe care o are cu Jacobini
la nunŃiatură în 10 martie 1877. Ar cântări mai puternic ideea promovării
arhiepiscopului mitropolit de Zagreb, Mihalovič pentru a consolida poziŃia acestuia în
zonă în faŃa lui Iosif Strossmayer, episcop de Djakovo, cunoscut naŃionalist croat,
incomod pentru guvernul de la Budapesta şi mare adversar al tezelor majorităŃii cu
şapte ani în urmă, la lucrările conciliului ecumenic Vatican I35.
Vom vedea în continuare cum această numire posibilă, din doi să fie avansat unul,
ori Mihalovič ori Vancea, se va limpezi rapid pe parcursul lunii martie 1877, guvernul
de la Budapesta insistând ca în cele din urmă să fie numit totuşi arhiepiscopul de
Zagreb şi nu cel român unit de la Blaj, aşa cum rezultă şi din raportul lui Jacobini către
Roma din 20 martie 187736. Cu aceasta tratativele diplomatice desfăşurate la nunŃiatură
încep să se limpezească, în sensul în care spre Roma va pleca o singură propunere
pentru cel de al treilea purtător de beretă de cardinal, dintre episcopii din Austro-
Ungaria, vizându-l pe arhiepiscopul Mihalovič de Zagreb. Ideea va face, în consecinŃă,
câŃiva paşi înainte, conform procedurii uzitate în asemenea situaŃii, Roma cerând
pentru Mihalovič o recomandare în vederea promovării din partea primatului Ungariei,
cardinalul János Simor37 şi, respectiv, aducându-se lui însuşi la cunoştinŃă faptul că
împăratul şi papa au căzut de acord în a-l promova la demnitatea de cardinal38.
După acest moment, mai întâlnim o singură data o tentativă de reluare a
propunerii de promovare a lui Ioan Vancea la cardinalat, în anul 1884. NunŃiul vienez
întreabă la Roma într-un raport dacă nu este cumva oportun să se revină asupra
propunerii din 1877 de numire a mitropolitului român, propunere rămasă atunci
nefinalizată39. Ideea reapare în condiŃiile în care, în principiu, Imperiu dualist dorea din
nou să vadă în rândul cardinalilor săi şi pe un arhiepiscop de rit răsăritean, fapt ce se
va şi concretiza în cele din urmă prin numirea ucraineanului Sylvester Sembratowicz
de la Lemberg în 189540. Ca urmare a lipsei de interes din partea autorităŃilor dualiste,
în acel moment, pentru o eventuală promovare a lui Vancea, ideea va cădea însă
definitiv în desuetudine.
34 Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 111 r-112 v.
35 Ibidem, fo. 128 r-v.; despre Strossmayer a se vedea între altele Ivo Sivrić, Bishop J. G. Strossmayer: New light on
Vatican I, Rome-Chicago, Ziral, Franciscan Herald Presse, 1975.
36 Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 141 r-143 r.
37 Idem, 511 (Jacobini), fo. 513 r-v
38 Vezi în acest sens scrisorile trimise de Mihalovič către nunŃiul Jacobini, în 10 şi 12 mai 1877, în ibidem, ff. 625
r-v, 754 r-v.
39 A se vedea corespondenŃa schimbată în lunile ianuarie-februarie 1884 între Ministerul de Externe de la Viena
şi contele Paar, reprezentantul împăratului pe lângă papă, păstrată la Haus-, Hof-, und Staatsarchiv Wien,
Aufstellungsverzeichnis des Politischen Archivs des Ministerium des Äuβern 1848-1918, XI. Italienische Staaten 1848-
1918, Papstlicher Stuhl 1848-1918, karton nr. 258, ff. 4 r-v, 14 r-17 v.
40 InformaŃie de arhivă pe această temă a se vedea la Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 658
(Agliardi), fascicolo: Nomine Cardinalizie. Imposizione della beretta, ff. 2 r-v, 10 r, 12 r, 18 r, 19 r.
109
Numirea cardinalilor în Imperiul habsburgilor, devenit din 1867 monarhie

dualistă, a fost şi în perioada aleasă spre studiu în mod precumpănitor expresia
politicilor ecleziastice şi s-a consumat în sfera raporturilor Bisericii cu Statul şi ale
Imperiului cu papalitatea. Statul austriac a dorit în mod sistematic să vadă numiŃi
dintre episcopii săi catolici un număr de cardinali în conformitate cu imaginea sa
despre sine de stat oficial catolic, într-o perioadă în care politicile seculariste şi
laicizarea generală a valorilor au început să marcheze tot mai evident şi această parte
de Europă. Promovarea la rangul cardinalatului a devenit după 1867 o expresie a
identităŃii distincte a celor două părŃi în care se divizase Imperiul Habsburgilor,
Cisleithania şi Transleithania. Din raŃiuni de politică internă cu precădere, Viena,
secondată de Budapesta, a dorit ca Sfântul Scaun să numească, periodic cel puŃin,
cardinali şi din rândul episcopatului catolic de rit oriental dinăuntrul fruntariilor sale.
Acceptarea de către papă a propunerilor de promovare avansate de împărat şi de
guvernele Austro-Ungariei, deşi n-a exclus raŃionamente pragmatice şi aranjamente
politico-diplomatice, era asumată Sfântul Scaun într-un registru diferit, în sensul în
care se dorea acordarea demnităŃii de cardinal unor episcopi cu conduită pastorală şi
ecleziastică exemplară, apărători ai valorilor religioase şi ai intereselor Bisericii în faŃa
politicilor secularizante ale statului. Sfântul Scaun avea, în ceea ce-l priveşte, propriile
raŃiuni în a numi cardinal un episcop greco-catolic, aşa cum a făcut, în două rânduri,
pe durata celei de a doua jumătăŃi a secolului al XIX-lea. Fortificarea structurilor
greco-catolice aflate în proximitatea unor blocuri populaŃionale ortodoxe şi
eficientizarea caracterului lor misionar, constituie o raŃiune fundamentală pentru care
papalitatea a luat periodic în considerare eventualitatea numirii unor cardinali din
rândurile episcopatului unit de pe cuprinsul Imperiul habsburgic.
110
Sinodul provincial de la 1900:
celebrarea şi reafirmarea identităŃii românilor greco-catolici •
Diana Covaci
„Întru astfel de auspicie, Venerat Sinod Provincial!

intrăm în veacul al treilea al existenŃei bisericei noastre particulare româneşti,
unite cu S. Biserică catolică a Romei”1
Anul 1900 are valenŃe multiple în istoria universală, fie ea laică sau ecleziastică.
Pentru lumea catolică, ultimul an al secolului XIX a fost declarat de către Papa Leon
XIII drept an jubiliar, de omagiu pentru Isus Christos şi pentru Biserica catolică. În
acest sens, Papa anunŃase acordarea de indulgenŃe depline celor care efectuau un
pelerinaj la Roma, pentru a se ruga în bisericile capitalei lumii catolice „pentru iertarea
păcatelor şi gloria Bisericii”2.
Anul 1900 a oferit şi românilor greco-catolici multiple ocazii de a-şi afirma
identitatea confesional-naŃională, alături de marea celebrare mondială a catolicismului.
Primul din seria acestor momente aniversare a fost jubileul episcopal al mitropolitului
Victor Mihályi de Apşa, care în februarie 1900 a marcat trecerea a 25 de ani de la
momentul în care fusese hirotonit episcop3. Ulterior acestui moment, cea mai mare
parte a anului 1900 a fost caracterizată de pregătiri intense pentru celebrarea celor 200
de ani care trecuseră de la sinodul din 4–5 septembrie 1700, în care, sub păstorirea
mitropolitului Atanasie Anghel, fusese semnat decretul de unire cu Biserica Romei4.
Ceremoniile jubiliare au fost completate prin întrunirea unui sinod provincial, al cărui
scop declarat a fost acela de a reconfirma deciziile luate cu două secole înainte de către
participanŃii la sinodul desfăşurat în biserica din Maierii Albei-Iulia5.
Sinodul provincial de la 1900, al treilea din seria sinoadelor Bisericii greco-catolice
române, a fost convocat de către mitropolitul Victor Mihályi, după consultări cu
sufraganii săi. În fapt, decizia organizării sale fusese luată încă din anul 1897, în cadrul
conferinŃei episcopatului greco-catolic român – după cum chiar Mihályi afirma în
epistola de convocare adresată sufraganilor săi şi celorlalŃi participanŃi la sinod6.
•
Acest studiu a fost realizat cu sprijinul CNCSIS-UEFISCSU, proiect PN II-Idei, cod, 2353/2008./This work
was supported by CNCSIS-UEFISCSU, project number PNII – IDEI code 2353/2008.
1 Fragment din discursul de deschidere a sinodului provincial din 1900, rostit de mitropolitul Victor Mihályi.
Conciliul provincial al treilea al provinciei bisericeşti greco-catolice Alba-Iulia şi Făgăraş, Ńinut la anul 1900, Blaj, 1906, (în
cotinuare Conciliul provincial al treilea), p. 34.
2 Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Alba, Mitropolia Română Unită Blaj (în cotinuare A. N. D. J. A., M. R. U. B.) –
AdministraŃia Centrală Arhidiecezană, Dosar 1/1897-1901, f. 196 r.
3 Unirea, X, 1900, 14 februarie, nr. extraordinar, p. 1-4.
4 Idem, X, 1900, nr. 30, p. 249.
5 Idem, X, 1900, nr. 35, p. 290.
6 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 102-103; Conciliul provincial al treilea, p. 6.
111
Conform aceleiaşi epistole, sinodul avea rolul de a oferi prilejul „...capilor şi fireşti
reprezentanŃi ai bisericii greco-catolice române” să „Ńinem, să rostim şi să reînnoim
mărturisirea credinŃei catolice primite cu inimă deschisă de către părinŃii noştri, să ne
manifestăm nestrămutata alipire către catedra Sântului nostru Petru şi către
apostoleştile aşezăminte ale bisericii noastre şi tot odată să pertractăm şi alte obiecte de
interes general pentru biserica noastră”7. Nu putem să nu remarcăm că primele
declaraŃii referitoare la sinod au avut loc în anul 1897, în condiŃiile în care organizarea
autonomiei catolice intrase într-o nouă fază de recrudescenŃă. În 1897, românii greco-
catolici, fie ei clerici sau laici, au trebuit să combată vehement tentativele de includere a
Bisericii române unite în cadrul organismului autonomiei maghiare8. De asemenea,
luna februarie a anului 1900 consemnase întrunirea la Budapesta a reprezentanŃilor
Bisericii catolice din Ungaria, al căror obiectiv a fost tocmai dezbaterea problemelor
legate de organizarea autonomiei proprii9.
În aceste condiŃii, sinodul a fost programat astfel încât să debuteze în 4
septembrie 1900 şi să dureze atâta timp cât era necesar pentru a duce la bun sfârşit
decretele sale, suprapunându-se parŃial şi cu celebrările jubiliare. Mitropolitul a
convocat sinodul provincial în baza dreptului său, conform decretelor Primului sinod
provincial din 187210. În întreg procesul de organizare a acestui sinod jubiliar, s-a Ńinut
cont de precedentul constituit de primul sinod provincial al Bisericii greco-catolice
române. Desigur, trebuie să luăm în considerare inclusiv faptul că Victor Mihályi luase
parte la evenimentele din 1872, fiind secretarul mitropolitan al lui Ioan Vancea şi,
totodată, unul dintre teologii sinodului, membru al Comisiei a III-a11, alături de care
mai activaseră inclusiv doi dintre actualii săi sufragani: Ioan Szabó şi Mihail Pavel12.
De asemenea, Mihályi fusese singurul dintre episcopii sufragani cu care se consultase
mitropolitul Vancea în vederea adaptării decretelor conciliare din 1872 la linia
dogmatică impusă de Sfântul Scaun, în timpul celor aproape nouă ani în care actele
sinodale fuseseră supuse cenzurii Romei13.
7 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 102-103; Conciliul provincial al treilea, p. 6, 8.
8 În anul 1897, arhiepiscopul primat Vaszary Kolos şi unii reprezentanŃi ai Partidului Catolic din Ungaria,
solicitau mitropolitului să organizeze alegeri pentru a desemna participanŃi la Congresul autonomiei catolice.
A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2170/1897, f. 1r; Dosar 3302/1897, f. 1r. Ierarhii
români s-au întrunit într-o conferinŃă la Blaj, în 23 iunie 1897, în cadrul căreia au luat cu majoritate de voturi,
decizia de a nu anunŃa alegerile pentru Congres – singurul care s-a opus a fost episcopul Ioan Szabó al
Gherlei. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 3471/1897, f. 1-2. De asemenea, intelectua-
litatea română a reacŃionat la ameninŃarea reprezentată de numitul Congres, organizând ConferinŃa românilor
greco-catolici din provincia mitropolitană de Alba-Iulia şi Făgăraş, desfăşurată la Cluj, în 29 iunie 1897. Actele
ConferinŃei românilor greco-catolici din Provincia mitropolitană de Alba-Iulia şi Făgăraş, Ńinută la Cluj în 29 iunie 1897,
Braşov, passim.
9 Unirea, X, 1900, nr. 5, p. 37-38.
10 Conciliul provincial primul al provinciei bisericeşti greco-catolice Alba-Iulia şi Făgăraş, Ńinut la anul 1872, ediŃia a II-a, Blaj,
Tipografia Seminarului Arhidiecezan, 1886 (în continuare Conciliul provincial prim), p. 57, 59, 61.
11 Comisia a III-a a sinodului din 1872 dezbătuse problemele legate de viaŃa clerului, de organizarea ordinului
călugăresc Vasile cel Mare, despre instrucŃiunea tinerilor şi despre forurile de judecată bisericeşti. Conciliul
provincial prim, p. X.
12 Ion Cârja, Biserică şi societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869-1892), Cluj-
Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 123.
13 LuminiŃa Wallner-Bărbulescu, Zorile modernităŃii. Episcopia greco-catolică de Lugoj în perioada ierarhului Victor Mihályi
de Apşa, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 96-98; Ana Victoria Sima, RelaŃiile Sfântului Scaun
cu Biserica greco-catolică românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2009,
p. 186-187.
112
DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900...
Dacă scopul primelor două sinoade provinciale fusese acela de a pune bazele
organizării temeinice a provinciei mitropolitane de Alba-Iulia şi Făgăraş şi – după cum
o afirmă şi Ion Cârja – de a „dota Biserica română unită cu un aparat juridic preŃios”14,
acest al treilea sinod a avut mai degrabă drept obiectiv impus „luarea de măsuri
necesare pentru înflorirea şi binele bisericii”, dar mai ales „păzirea nevătămată şi
apărarea autonomiei şi integritatea Provinciei bisericeşti”15.
În vederea convocării sinodului provincial, Mihályi s-a consultat în permanenŃă cu
sufraganii săi, cerându-le opinia asupra formulării diferitelor decrete care urmau să
constituie obiectele sinodului. De asemenea, a împărŃit episcopilor şi unor membri ai
administraŃiei arhidiecezane sarcina redactării acestor decrete, pentru ca apoi să le
remită şi celorlalŃi spre completare şi aprobare prealabilă16. Printre cei care au fost
activ implicaŃi în procesul de elaborare a actelor sinodale se numărau episcopul
Demetriu Radu, dar şi canonicii blăjeni Augustin Bunea, Iosif Hossu şi Vasile Hossu,
dacă ar fi să enumerăm doar pe câŃiva dintre colaboratorii mai apropiaŃi ai
mitropolitului, care împărtăşeau viziunea acestuia în multe chestiuni.
Ulterior redactării preliminare a unora dintre proiectele avute în vedere pentru
dezbaterea sinodală, mitropolitul a decis să se consulte din nou cu sufraganii săi. În
acest sens, episcopii greco-catolici români au fost convocaŃi la o întrunire la
Budapesta, unde se deplasaseră in corpore, pentru a lua parte la ceremoniile aferente
jubileului a 900 de ani de creştinism pe teritoriul Ungariei. Întrunirea episcopilor
români s-a desfăşurat de-a lungul a două zile, în 19–20 august 190017. Primul aspect
analizat a fost proiectul pastoralei comune a episcopatului român unit, elaborat de
către episcopul Radu; în afara textului, s-a dezbătut inclusiv propunerea acestuia ca
pastorala să fie anexată la decretele sinodului. Episcopul Ioan Szabó s-a opus acestei
iniŃiative, arătând că nu a avut timp să studieze acel proiect, astfel că s-a decis ca el să
se pronunŃe separat şi să comunice observaŃiile sale mitropolitului; în cazul în care
episcopul gherlean ar fi simŃit nevoia unor revizuiri, Victor Mihályi ar fi constituit
punctul de legătură cu episcopul Radu, autorul pastoralei. În aceste condiŃii, s-a
renunŃat la datarea epistolei pastorale ca epistolă sinodală.
De asemenea, episcopul de Lugoj a sugerat că ar fi potrivit ca, la deschiderea
solemnă a reuniunii sinodale, să fie admişi nu doar membrii sinodului, ci şi reprezen-
tanŃii clerului şi ai laicilor care luau parte la ceremonia de inaugurare. Ar fi fost de dorit
ca acestora să li se permită accesul la sesiune până după citirea proiectului de decret
pentru comemorarea unirii. Ulterior aceştia urmau să se retragă, iar sinodul ar fi
continuat conform procedurii. Deoarece au existat obiecŃii din partea episcopilor la
această propunere, decizia finală a prescris ca sinodul să se desfăşoare conform uzului,
iar manifestul să fie plasat, după adoptarea sa, între primele acte ale sinodului18. La fel
ca în cazul sinodului arhidiecezan din 1899 s-a încercat cooptarea laicatului, mai ales că
unele dintre problemele care preocupau episcopatul român unit îi afectau, în mod mai
mult sau mai puŃin direct, inclusiv pe credincioşii Bisericii greco-catolice române. Cu
14 Ion Cârja, op. cit., p. 130.

15 Conciliul provincial prim, p. 59.
16 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 63-64.
17 Ibidem, f. 162.
18 Ibidem, f. 227-230.
113
toate acestea, opiniile adepŃilor cooptării laicilor nu au prevalat asupra voinŃei

majorităŃii care se opunea acestei doleanŃe. Credincioşii prezenŃi la Blaj pentru a lua
parte la celebrările jubiliare au beneficiat de acces doar la serbări şi la manifestările
publice ale cultului, nu şi la şedinŃele sinodale.
La Budapesta, în cadrul reuniunii episcopatului greco-catolic român, au fost
definitivate obiectele sinodului. Printre proiectele care au fost întocmite sau chestiunile
care urmau să fie dezbătute în cadrul sinodului s-a numărat problema autonomiei
catolice din Ungaria şi felul în care aceasta a afectat Biserica greco-catolică română.
Problema autonomiei a fost înscrisă în dezbaterea sinodului, dar numai în liniile sale
generale. La fel de general trebuiau să fie atinse inclusiv chestiunile congruei şi a
întregirii veniturilor clerului, deoarece reglementarea acestora nu era încă definitivată19.
Alte obiecte ale sinodului stabilite în cadrul conferinŃei episcopatului greco-catolic
român de la Budapesta, au fost după cum urmează: chestiunea intenŃiunilor şi a
stipendiilor missale; necesitatea revizuirii procedurii ecleziastice judiciare, completarea
cu sancŃiuni şi pedepse canonice (în sinod trebuia să se pună în discuŃie necesitatea
unei reforme şi completări a reglementărilor existente); chestiunea publicării Sfintei
Scripturi cu litere latine; determinarea uniformităŃii portului preoŃesc în toate gradele
ierarhice din provincia mitropolitană, dar şi a unor funcŃiuni sacre, în sensul scurtării
lor în anumite cazuri; organizarea uniformă a curatoratelor parohiale20.
O chestiune distinctă abordată la Budapesta a fost aceea a obŃinerii unei audienŃe
private la împăratul de la Viena; se dorea ca, profitând de jubileul unirii, să se depună
la picioarele sale omagiul Bisericii române unite pentru serviciile făcute de tron acestei
biserici în istoria ei, de la întemeierea unirii la propagarea acesteia. Totodată, s-a decis
să fie invitat guvernul Ńării la celebrarea unirii, dovedind faptul că ierarhii români uniŃi
învăŃaseră din erorile episcopatului catolic din Ungaria21. Aceste decizii reprezentau o
măsură de curtoazie faŃă de factorii cu putere de decizie în chestiunile care Ńineau de
Biserica greco-catolică română. Ambele chestiuni au fost lăsate spre rezolvarea
mitropolitului Victor Mihályi22, iar organizarea sinodului a continuat în paralel cu cea a
jubileului bicentenarului unirii.
Au mai fost convocaŃi la sinod cu rol consultativ, în afara celor trei sufragani ai lui
Mihályi, alŃi peste 20 de participanŃi: canonici, vicari foranei episcopeşti, protopopi,
reprezentanŃi ai institutelor de învăŃământ, dar şi ai mănăstirilor din toate cele patru
dieceze care constituiau provincia mitropolitană de Alba-Iulia şi Făgăraş23. ToŃi aceştia,
sub prezidiul mitropolitului, s-au reunit în trei comisii, fiecare din ele având obiecte
diferite de activitate.
Comisia I era condusă de către episcopul de Oradea, Mihail Pavel şi a avut drept
temă de analiză şi dezbatere titlurile Manifestul Sfintei Unirii şi Despre drepturile şi integri-
19 Ibidem.
20 Ibidem.
21 Celebrarea a 900 de ani de creştinism în Ungaria a fost asumată cu entuziasm de către episcopatul catolic
maghiar, dar reprezentanŃii statului laic nu fuseseră invitaŃi să participe la organizare sau la evenimente. Prin
urmare, ministrul de interne a luat decizia să interzică orice participare, în calitate oficială, a vreunui
reprezentant al autorităŃilor civile la celebrările jubiliare. Pentru mai multe detalii vezi: Diana Covaci,
„Aniversarea mileniului ungar şi ierarhii români uniŃi”, în Arhiva Someşană, seria a III-a, VII, 2008, p. 79-90.
23 Ibidem, f. 102-103.
114
tatea Provinciei bisericeşti greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş24. Membrii săi erau:
prepozitul capitular blăjean Ioan Micu Moldovan, canonicii Augustin Bunea, Moise
Nyes, Ioan Boroş, rectorul seminarului din Blaj, Vasile RaŃiu, vicarul foraneu episcopal
Nicolau Nestor, protopopul George Telescu şi secretarul episcopal Vasile Pordea25.
Comisia a II-a era condusă de către episcopul de Gherla, Ioan Szabó, şi a avut
spre dezbatere titlurile Despre cultul divin şi Despre ediŃiunea în limba română a Sfintei
Scripturi cu comentarii26. Membrii săi erau: canonicii Augustin Lauran, Simeon Pop
Matei, Ioan George, Vasile Hossu, vicarii foranei Alimpiu Barbulovici şi Iacob
Macavei, arhidiaconul Felician Bran, secretarul mitropolitan Isidor Marcu şi
protopopul Iuliu RaŃiu27. Comisia a III-a era condusă de către episcopul de Lugoj,
Demetriu Radu şi a avut obiect de analiză titlurile Despre ajun şi abstinenŃă şi Despre
restaurarea ordinului monastic al Sfântului Vasile cel Mare28. Membrii săi erau prepozitul
Ioan Papiu, canonicii Ioan RaŃiu, Iosif Hossu, Beniamin Densuşianu, vicarul foraneu
Tit Bud, protopopul Nicolau Solomon, directorul gimnazial Ioan Buteanu şi
ieromonahul D. E. Domşa29.
Membrii sinodului s-au întrunit la Blaj în 4/17 septembrie 1900, cu o zi înainte de
data la care participanŃii la sinodul din 1700 îşi declaraseră oficial adeziunea la Biserica
Romei. Conform programului prestabilit – expediat în prealabil tuturor participanŃilor
– în acea zi a avut loc o întrunire pregătitoare a membrilor sinodului, în care aceştia au
depus jurământul de a păstra secret cele dezbătute, s-au verificat credenŃionalele, au
fost aleşi oficialii sinodului şi s-au citit decretele pregătite pentru a fi aprobate în prima
sesiune30.
Prima sesiune publică a avut loc două zile mai târziu, întrucât întreaga zi de 5
septembrie a fost dedicată sărbătoririi jubileului celor 200 de ani de la unirea cu Roma
şi liturghiei solemne care au marcat momentul31. În cadrul acesteia, a fost citită şi
epistola pontificală a Papei Leon XIII, care marca jubileul românilor uniŃi. Suveranul
Pontif îi încredinŃa pe românii uniŃi că credinŃa şi fidelitatea lor faŃă de Sfântul Scaun
nu trecuse neobservată şi le cerea să persiste întru aceasta şi în veacurile ce urmau să
vină32. Această credinŃă fusese răsplătită de către Pontifii care îl precedaseră sub
diferite forme: „ÎnmulŃitu-vi-s-au scaunele episcopeşti; întăritu-vi-s-au sinoadele;
împodobitu-vi-s-a scaunul Făgăraşului cu demnitatea de Mitropolie; fiilor neamului
vostru datu-s-a loc în Colegiul Urbanian. StăruiŃi aşadar a vă ocroti şi în viitor sub
Sfântul Scaunul Roman, iar sărbătoarea, ce în curând o veŃi Ńine, aşa să vă întărească pe
voi, încât pururea cu laudă să se vestească despre poporul român aceea, ce NunŃiul
Apostolic scria Predecesorului Nostru în anul 1868: Acest popor Ńine foarte la credinŃa
catolică, şi mult iubeşte Catedra Romană”33.
24 Conciliul provincial al treilea, p. 10.

25 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1900, f. 111r.
30 Anume: Decretul deschiderii Sinodului, Decretul mărturisirii credinŃei, Decretul despre modul de viaŃă pe timpul sinodului,
Decretul de a nu prejudeca, Decretul de a nu discede. Ibidem, f. 107r, v.
31 Pentru mai multe detalii despre aceste evenimente, vezi: Unirea, nr. 26/1900, p. 330-336.
32 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1235/1900, f. 1-2.
33 Ibidem; Unirea, X, 1900, nr. 26, p. 332.
115
De altfel, cuvintele acestei epistole papale sunt în perfectă concordanŃă cu

pastorala comună a episcopilor români greco-catolici din 5/18 septembrie 1900, în
cadrul căreia sunt enumerate toate binefacerile care au însoŃit actul lui Atanasie Anghel
şi a protopopilor săi34. Acest aspect nu e întâmplător, dacă luăm în considerare că
iniŃiativa acestei epistole papale a aparŃinut tot ierarhilor români, mai precis
mitropolitului Mihályi. Din corespondenŃa acestuia cu episcopul Radu de la Lugoj
rezulta chiar mai mult: faptul că cei doi ierarhi români pregătiseră ei înşişi unele
concepte ale unei asemenea epistole, pentru a fi trimise nunŃiului de la Viena şi de
acolo înaintate Romei35. Mihályi motivase nunŃiului importanŃa epistolei prin faptul că
aceasta ar constitui un răspuns la credinŃa pe care românii uniŃi au arătat-o în ultimele
două veacuri faŃă de Biserica Romei. De asemenea, epistola se constituia într-un
indicator al afecŃiunii pe care Suveranul Pontif declara că o poartă faŃă de bisericile
orientale, în condiŃiile în care alte manifestări jubiliare similare fuseseră tratate cu
respectul cuvenit36.
Sinodul provincial din 1900 a avut două şedinŃe publice (cea de deschidere şi cea
de închidere a conciliului), dar activitatea principală s-a desfăşurat în cadrul a opt
congregaŃii generale. Prima congregaŃie generală s-a întrunit în 6 septembrie 1900, în
catedrala din Blaj. În cadrul acesteia, mitropolitul a Ńinut cuvântarea inaugurală către
sinod, structurată pe aceleaşi coordonate ca şi pastorala episcopatului român: evoluŃia
temporală a Bisericii române unite, rolul marilor personalităŃi ale acesteia, momentele
dificile cu care s-a confruntat în cele două veacuri de existenŃă. Mihályi aprecia că
motivul principal al succeselor bisericii române unite a fost reprezentat de „maiestatea
cultului şi înŃelepciunea comprobată a aşezămintelor sacre ale noastre”, dar şi de
„credinŃă şi înŃelegerea credinŃei”37. Pentru păstrarea credinŃei se întruniseră şi ei în
sinod, considerând că se schimbau „năravurile oamenilor” şi că ierarhii Bisericii
române unite trebuiau să fie, mai mult ca niciodată, alături de credincioşi, pentru a-i
putea păstori. Schimbării vremurilor, mitropolitul Mihályi îi contrapunea continuitatea
Bisericii, unitatea credinŃei38.
În cadrul aceleiaşi prime sesiuni, s-au dat citire decretelor pregătite deja, care au şi
fost adoptate: decretul pentru deschiderea sinodului, a celui pentru profesiunea
credinŃei, a decretului pentru modul de viaŃă pe durata sinodului şi a celor de a nu
prejudeca, respectiv de a nu părăsi sinodul până la terminarea lucrărilor şi publicarea
decretelor sale39.
Lucrările au continuat apoi pe comisii, cu analizarea şi amendarea proiectelor de
decrete sinodale. A doua congregaŃie generală a avut loc în 9/22 septembrie. În cadrul
acesteia s-a prezentat şi s-a votat decretul despre comemorarea sfintei Uniri, luându-se
decizia ca în publicarea finală a textelor conciliare, acesta să fie urmat de epistola Papei
Leon al XIII-lea adresată Bisericii române unite în an jubiliar, dar şi de răspunsul
participanŃilor la sinod40. Sesiunea a treia s-a desfăşurat în după-masa aceleiaşi zile, în
34 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – AdministraŃia Centrală Arhidiecezană, Dosar 1/1897-1901, f. 244-253.

35 Idem, M. R. U. B. – Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1187/1900, f. 1.
36 Ibidem, Dosar 1186/1900, f. 1-7.
37 Idem, M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 112-114.
38 Ibidem.
39 Ibidem, f. 116-120.
116
cadrul căreia a fost analizat decretul Despre drepturile şi întregitatea Provinciei mitropolitane
greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş, remis în final Comisiei I spre refacere.
CongregaŃia a patra a avut loc în ziua următoare, iar alte două întâlniri s-au desfăşurat
în 11/24 septembrie, dimineaŃa, respectiv după-masa. În cadrul acestora s-a dezbătut
pe larg amplul decret Despre cultul dumnezeiesc41. În întrunirea a şaptea, din 12/25
septembrie, s-a dezbătut decretul care anunŃa publicarea unei noi ediŃii a Sfintei
Scripturi, cu alfabet latin. A fost analizat şi proiectul pentru decretul despre posturi şi
abstinenŃă, prin care se intenŃiona o redefinire a postului, după tipul celui latin, cu
permiterea consumului lactatelor, ouălor şi a grăsimii în anumite zile din post42.
Proiectul iniŃial fusese redactat de episcopul Demetriu Radu, dar s-a decis renunŃarea
la acesta, deoarece episcopul Szabó îşi exprimase unele îndoieli legate de oportunitatea
acestor modificări ale prevederilor primului sinod provincial al Bisericii române
unite43. În aceeaşi zi a avut loc, după-masa, a opta congregaŃiune generală, în cadrul
căreia s-a analizat decretul privind restaurarea ordinului monastic al Sfântului Vasile
cel Mare. Canonicii Iosif Hossu, Vasile Hossu şi Augustin Bunea fuseseră însărcinaŃi
cu redactarea unui proiect în acest sens. Aceştia au întocmit însă un referat în care
considerau că aplicarea acestui punct din decretelor primelor două sinoade provinciale
era problematică, deoarece nu existau fondurile necesare44. Dezbaterile de pe marginea
acestui proiect i-au convins participanŃii la sinod să scoată de pe ordinea de zi acest
decret.
Mai mult succes a avut decretul despre drepturile şi integritatea provinciei
mitropolitane de Alba-Iulia şi Făgăraş care, repus pe ordinea de zi după efectuarea
unor alte modificări, a fost adoptat de către episcopii participanŃi la sinod45.
În aceste condiŃii, a doua sesiune publică sinodală a avut loc în 13/26 septembrie,
ocazie cu care au fost publicate şi celelalte decrete adoptate în cadrul congregaŃiunilor
sinodului. Totodată, s-a publicat decretul de închidere a sinodului şi decretul de
subscriere a decretelor adoptate la Blaj la 190046.
Decretele celui de-al treilea sinod provincial al Bisericii Române Unite au vizat, în
principal, reconfirmarea unirii cu Roma, dar şi reafirmarea drepturilor şi privilegiilor
provinciei mitropolitane de Alba-Iulia şi Făgăraş. „Acest Sinod încă pofteşte ca
drepturile şi privilegiile acestei provincii bisericeşti să se păstreze din partea noastră
curate şi nevătămate şi să aibă deplină putere de drept”47, deoarece ele au consolidat
supunerea faŃă de Scaunul Apostolic. Decretul Despre drepturile şi integritatea provinciei
bisericeşti mitropolitane greco-catolice de Alba-Iulia şi Făgăraş reconfirma autonomia Bisericii
române unite, dreptul acesteia de a-şi administra fondurile şi fundaŃiile, de a organiza
şi conduce activitatea educativă în cadrul şcolilor confesionale proprii, fără amestecul
vreunei alte autorităŃi bisericeşti decât cea reprezentată de sinoadele episcopilor
români uniŃi. De asemenea, reafirma limba română drept limbă liturgică şi trasa clar
aspecte legate de celebrarea liturghiei – centrul cultului public. Un întreg capitol a fost
41 Ibidem.
43 Ibidem, f. 156 r - v.
44 Ibidem, f. 185-187.
46 Ibidem, p. 16.
117
dedicat bisericilor, fiind evidentă grija membrilor participanŃi la sinod pentru

creionarea trăsăturilor unui edificiu de cult adecvat, care să faciliteze comuniunea cu
Dumnezeu, dar să şi reflecte particularităŃile Bisericii greco-catolice române. Ultimul
titlu al Decretelor celui de-al treilea sinod provincial anunŃa decizia editării unei noi
ediŃii a Sfintei Scripturi, cu litere latine şi cu adnotări din SfinŃii PărinŃi ai Bisericii sau
de la bărbaŃi erudiŃi şi catolici.
La fel de interesantă a fost şi analizarea acelor chestiuni care au fost excluse de la
ordinea de zi a conciliului jubiliar, cu promisiunea regăsirii lor pe agenda unor sinoade
provinciale ulterioare sau cu menŃiunea că reprezentau probleme particulare care nu
constituiau obiecte ale unei atare reuniuni sinodale. După cum am arătat şi mai sus,
ambele decrete care au constituit obiectul de lucru al Comisiei III – decretul despre
post48 şi cel despre restaurarea ordinului bazilitan49 – au fost scoase din ordinea de zi,
considerându-se că nu era necesară modificarea decretelor conciliilor din 1872 şi 1882,
ci doar aplicarea mai consecventă a principiilor statuate în cadrul primelor două
sinoade provinciale. La fel, au fost excluse pe rând de la ordinea de zi mai multe
capitole care urmau să facă parte din textul Decretului despre cultul divin. Uniforma
clerului, cântările bisericeşti, uniformizarea cultului dumnezeiesc50 şi reconsiderarea
numărului sărbătorilor bisericeşti51 fuseseră menite să completeze – alături de
capitolele privind cultul divin, bisericile şi cimitirele – agenda manifestărilor publice şi
private ale cultului în Biserica română unită, dar şi a aspectelor care Ńineau de viaŃa
clerului română unit. Rolul acestora din urmă fusese de a oferi o bază comună de
48 Au existat două proiecte, unul redactat de episcopul Mihail Pavel, celălalt reprezentând viziunea episcopului
Demetriu Radu. Comisia a III-a a preferat varianta lui Radu, deoarece era mai apropiată de varianta adoptată
de ruteni în sinodul provincial din 1891, care primise şi aprobarea Romei. Proiectul a avut în vedere o relaxare
a posturilor, o apropiere de modelul de rit latin al postului, impusă atât de timpurile moderne, cât şi de veci-
nătatea cu latinii. Acest model de post mai lax trebuia însă completat cu rugăciuni şi fapte bune. A. N. D. J. A.,
M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 160-161. Episcopul Ioan Szabó nu a considerat însă
necesară o modificare a decretelor primului conciliu provincial, deoarece credincioşii erau mulŃumiŃi cu
respectarea postului de rit oriental. Totodată, el a invocat un citat din enciclica despre post a Papei Benedict
al XIV-lea, care considera că orice modificare a postului de rit oriental după cel de rit latin ar fi însemnat doar
un prejudiciu asupra disciplinei orientale. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900,
f. 156.
49 Proiectul iniŃial a sugerat o sciziune de la deciziile sinoadelor provinciale din 1872 şi 1882, considerând că era
mai important ca noviciatul să fie înfiinŃat la Bixad, iar tinerii pregătiŃi acolo să populeze ulterior restaurata
mănăstire de la Blaj. Veniturile ordinului bazilitan nu erau suficiente pentru a susŃine atât mănăstirea, cât şi un
noviciat în Blaj. Ibidem, f. 181-182, 186-187. În dezbaterile din cadrul comisiei sinodale şi a congregaŃiunilor
s-a decis reconfirmarea deciziilor din sinoadele din 1872 şi 1882; lipsurile financiare care grevau asupra
aplicării lor urmau să fie soluŃionate prin decizia ca veniturile tuturor mănăstirilor din provincia mitropolitană
să fie destinate mănăstirii din Blaj. Un prim pas în acest sens se dorea a fi trecerea mănăstirii din Bixad din
jurisdicŃia episcopiei de Muncaci în cea a Gherlei. Ibidem, f. 302; f. 392-394.
50 S-a considerat că decretele primului sinod provincial erau destul de cuprinzătoare în această direcŃie şi că era
imposibil de realizat o uniformizare a acestor aspecte la nivelul provinciei mitropolitane, deoarece fiecare
dieceză avea condiŃii particulare. De altfel, aceasta fusese inclusiv opinia episcopului Ioan Szabó, care nu
considerase aceste aspecte a fi suficient de importante pentru a li se dedica un decret conciliar. Ibidem, f. 312;
f. 314-317.
51 Proiectul avea în vedere desemnarea exactă a sărbătorilor de poruncă în Biserica greco-catolică română; în
cadrul acestuia s-a pornit de la premiza că, înmulŃindu-se numărul acestora, credincioşii nu le mai respectau şi
în loc să respecte zilele de sărbătoare stând în rugăciune şi la biserică, preferau să petreacă, consumând băutură şi
chefuind. În aceste condiŃii, preoŃii urmau să comunice în fiecare duminică, după liturghie, care erau sărbăto-
rile din săptămâna ce urma. Ibidem, f. 141-142. În final, s-a decis în cadrul congregaŃiei generale că nu era opor-
tună modificarea numărului de sărbători în provincia mitropolitană de Alba-Iulia şi Făgăraş. Ibidem, f. 386v.
118
manifestare a reprezentanŃilor clerului şi credincioşilor din provincia mitropolitană de

Alba-Iulia şi Făgăraş; în final, particularităŃile celor patru eparhii au triumfat asupra
viziunii integratoare. Mai mult, unele dintre aceste tendinŃe omogenizatoare aveau la
bază o viziune latinizantă, dacă ar fi să ne gândim de exemplu la proiectul despre
posturi; în aceste condiŃii, opoziŃia întemeiată pe apărarea disciplinei orientale a avut
de câştigat în dezbaterile din congregaŃiile generale sau pe comisii.
Printr-o analiză comparată a decretelor celor trei concilii provinciale, ne-au atras
atenŃia câteva detalii legate de actele publicate în cadrul sinodului din 1900, dar şi de
amplul demers de elaborare care le-a însoŃit. Încă din primele decrete sinodale, pe care
părinŃii sinodului nu au mai considerat necesar să le citească, erau înscrise unele
prevederi care doreau să întărească autoritatea mitropolitului în raportul său cu
episcopii. Astfel, Decretul de a nu discede avea o formulare mult mai categorică a interdic-
Ńiei de a părăsi lucrările sinodului de către episcopii reuniŃi la Blaj. În 1872, episcopii au
fost „rugaŃi” să nu se îndepărteze până la finalizarea lucrărilor. În 1900 ierarhilor uniŃi
li s-a poruncit să nu plece până ce reuniunea sinodală nu se încheia în mod oficial.
Chiar dacă episcopii prezentau motive legitime în dorinŃa lor de a părăsi Blajul, acestea
trebuiau să primească girul mitropolitului, care dorea să se asigure că episcopul nu uita
să împuternicească un delegat care să fie avizat să semneze, în numele ierarhului,
decretele conciliare52. În prelungirea acestor prevederi se plasa şi declaraŃia din Decretul
de subscriere a actelor sinodale care îi obliga pe toŃi PărinŃii sinodului să subscrie decretele
adoptate în anul 190053. Fără îndoială că prin această prevedere se dorea preîntâmpi-
narea unor evenimente precum cele petrecute în 1872, la finalul primului sinod
provincial, când Ioan Szabó – la acea dată canonic şi procurator al episcopului de
Oradea, Iosif Papp Szilágyi – a părăsit lucrările conciliare, refuzând să semneze
decretele pe motiv că mitropolitul Vancea le impusese sufraganilor voinŃa sa prin
textele adoptate54.
De altfel, principalele acuze ale lui Ioan Szabó subzistau încă, în 1896; la aproape
un sfert de secol de la evenimente, într-o întrunire privată cu Victor Mihályi, episcopul
de Gherla emitea aprecieri legate de necesitatea reformării decretelor conciliilor din
1872 şi 1882, în special în acele aspecte care Ńineau de drepturile mitropolitului sau de
alegerea acestuia55. Putem interpreta formulele de constrângere prescrise la 1900 drept
semne ale faptului că mitropolitul întâmpina unele dificultăŃi în relaŃiile sale cu
sufraganii; acestea se manifestau cu precădere la apariŃia unor chestiuni care luau în
52 „Fiindcă toŃi Episcopii comprovinciali au drept, dar şi obligaŃiune de a fi de faŃă la acest Conciliu provincial,
ce este convocat în formă legitimă şi canonicăm pentru aceea tuturor PrealuminaŃilor episcopi adunaŃi în
acest sinod, le poruncim în virtutea sfintei obedienŃe, să nu se depărteze de la acest sinod, până ce aceluia nu i
se va pune capăt după modalitatea îndătinată. Însă decumva aceiaşi Episcopi ar avea cauză fundată de a se
depărta, care trebuie să fie cercetată şi aprobată din partea Noastră, să-şi constituie procurator destoinic,
carele în numele respectivului Episcop şi al Bisericii catedrale să primească şi să subscrie toate decretele şi
constituŃiunile acestui sinod provincial”. Conciliul provincial al treilea, p. 58.
53 „Terminându-se cu ajutorul lui Dumnezeu pertractările conciliare, provocăm şi obligăm pe toŃi PărinŃii
acestui Sinod provincial, ca fiecarele să vină în persoană, şi să se apropie de sfântul altar spre a subscrie după
Noi fiecarele la locul său decretele aduse în acest Sinod provincial ajuns acum la încheiere”. Ibidem, p. 130.
54 Vezi detalii în acest sens în jurnalul de tinereŃe al lui Victor Mihályi de Apşa: Memoriile unui ierarh uitat: Victor
Mihályi de Apşa (1841-1918), ediŃie îngrijită şi note: Nicolae Bocşan, Ion Cârja; studiu introductiv: Nicolae
Bocşan, LuminiŃa Wallner-Bărbulescu, Ion Cârja, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 203-204.
55 Ibidem, p. 312-314.
119
discuŃie primatul mitropolitului asupra episcopilor şi limitele imixtiunii sale în

chestiunile interne ale diecezelor sufragane. În acest sens, reamintim doar două dintre
momentele în care mitropolitul Mihályi îşi văzuse contrate iniŃiativele unei acŃiuni
comune ale episcopatului român unit prin invocarea dreptului episcopului de a decide
independent în eparhia sa. Astfel, în 1896, cu ocazia celebrării mileniului maghiar,
mitropolitul dorise ca episcopatul român să facă notă distinctă prin adoptarea unei
Ńinute conforme ritului oriental, dar episcopul Szabó se opusese acestei idei, care a
căzut în cele din urmă în desuetudine56. La fel, în martie 1896, tot din Gherla sosise
răspunsul că Ordinariatul diecezan protestase separat împotriva confiscării de către
ministerul de culte a dreptului de a împărŃi ajutorul imperial pentru preoŃii români
uniŃi; această acŃiune unilaterală a marcat sfârşitul tentativei de închegare a unei acŃiuni
colective de protest a episcopatului şi Ordinariatelor din provincia mitropolitană de
Alba-Iulia şi Făgăraş57. Cazurile prezentate aduceau în discuŃie două aspecte: gradul de
îndreptăŃire al mitropolitului de a impune sufraganilor săi anumite linii de conduită,
dar şi lipsa omogenităŃii în cadrul eparhiilor care constituiau provincia mitropolitană
română unită în aspecte diverse, cum ar fi uniforma clerului. Ambele s-au regăsit într-o
anumită formă pe lista de dezbatere a sinodului provincial.
Tot pe această linie a tentativei mitropolitului de a-şi aduce la ascultare episcopii
poate fi interpretată şi indicaŃia expresă a lui Mihályi de a i se prezenta un raport
punctual cu acele prevederi ale primului sinod provincial „în care se zice, că
Mitropolitul are drept a pretinde, ca episcopii nimic momentos şi de interes comun
pentru provincie să facă fără ştirea şi conlucrarea Mitropolitului”58. Această formulă
reapare în decretele sinodale din 1900 în cadrul Titlului II Despre drepturile şi intregitatea
Provinciei bisericeşti greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş, în cadrul capitolului care
norma relaŃiile dintre ierarhii Bisericii greco-catolice române59. Apelul la această
expresie marca necesitatea acŃiunii conjugate a episcopatului român unit în problemele
grave cu care era confruntată Biserica română unită la cumpăna dintre secole. Congrua
clerului, limba liturgică, autonomia, dreptul bisericii de a administra aşezămintele
religioase şi culturale, dar şi seminariile, gimnaziile şi toate şcolile confesionale, toate
urmau să fie reglementate de ierarhii români uniŃi, fie în cadrul conferinŃelor episcopale,
fie în sinoade provinciale, dar obligatoriu în prezenŃa mitropolitului. Prin subscrierea
generală a decretelor, deci inclusiv a acestui capitol, mitropolitul Mihályi părea că reuşise
să impună cel puŃin o direcŃie unitară de acŃiune a episcopatului român. Cu toate acestea,
trebuie să remarcăm că decretul fusese supus la rândul său adnotărilor participanŃilor
la sinod. În cadrul celei de-a VIII-a CongregaŃii generale s-a impus completarea
formulei de mai sus cu prevederea ca nici mitropolitul să nu acŃioneze fără conlucrarea
cu ceilalŃi episcopi60, consfinŃindu-se în acest fel colaborarea dintre ierarhii români
uniŃi. LegaŃi prin decret sinodal, mitropolitul şi episcopii, toŃi erau în mod egal datori a
se consulta reciproc înainte de a lua decizii radicale care ar fi afectat drepturile sau
integritatea provinciei ecleziastice greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş.
56 Vezi detalii în Diana Covaci, op. cit., passim.

57 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 6008/1896, f. 160.
58 Idem, M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1906, f. 64.
59 Conciliul provincial al treilea, p. 78, 80.
60 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1906, f. 394v.
120
Un alt aspect care ne-a atras atenŃia a fost reprezentat de intenŃionalitatea evidentă a
ierarhiei române unite de a se reuni într-un alt sinod provincial, cât mai curând posibil.
De altfel, episcopul Radu îşi asumase redactarea unor proiecte pe seama viitorului sinod
provincial încă din cadrul congregaŃiilor conciliare din 1900. Chestiuni precum congrua,
limba liturgică, autonomia bisericească, toate reprezentau chestiuni stringente, care
dezvoltau permanent noi stagii de reglementare din partea statului maghiar sau a Bisericii
catolice din Ungaria şi impuneau o acŃiune concertată a ierarhilor români uniŃi. Chiar în
sinodul arhidiecezan din 1906, după analizarea raportului asupra congruei, s-a decis că
problema salarizării preoŃilor era una extrem de urgentă, iar mitropolitul a decis
convocarea cât mai urgentă a sinodului provincial, în virtutea decretelor publicate ale
celui de-al treilea sinod provincial61. Cu toate acestea, după cum ne arată istoria, sinodul
provincial nu s-a mai reunit până la sfârşitul secolului XX62. Fără îndoială, ceea ce a lipsit
au fost momentele prielnice, deoarece motivele au constituit o prezenŃă permanentă din
dezbaterea de idei a societăŃii din Ungaria începutului de secol XX.
Din perspectiva mitropolitului Mihályi, care părea a fi un susŃinător convins al
convocării sinodului provincial, situaŃia s-a modificat odată cu boala care l-a afectat
începând din august 1907. Nu am reuşit să identificăm prea multe informaŃii referitoa-
re la problemele sale de sănătate, dar direct legată de starea sa de sănătate a fost inclu-
siv decizia împărŃirii atribuŃiilor sale efectuată în anul 1907. Reglementarea congruei
preoŃilor catolici în anul 1909 a făcut inutilă convocarea unui sinod provincial ad hoc.
Cu toate acestea, reunirea sinodului arhidiecezan din 1909 a delimitat o serie de noi
teme de dezbatere ale unui „viitor sinod provincial, care va aduce dispoziŃii uniforme
pentru toate diecezele”, cum ar fi necesitatea introducerii examenului prosinodal63 etc.
Ulterior sinodului provincial din 1900, decretele acestuia au fost expediate
Sfântului Scaun pentru a-şi da acordul asupra lor. În cadrul unei adunări generale a
Sacrei CongregaŃii de Propaganda Fide, desfăşurată în 12 ianuarie 1903, decretele
adoptate la Blaj în septembrie 1900 au fost supuse revizuirii de către cardinali. Aceştia
nu au zăbovit mult asupra textelor, ci au recomandat aprobarea decretelor sinodale, cu
menŃiunea efectuării unor corecturi, dovadă a maturităŃii identitare de care dădea
dovadă ierarhia ecleziastică română unită64. Beneficiind de girul CongregaŃiei de
Propaganda Fide, decretele celui de-al treilea sinod provincial au fost întărite prin
semnătură de către Papa Leon XIII în 14 ianuarie 190365. Cu toate acestea, textul final
al decretelor nu a fost aprobat decât în decembrie 1905, după cum anunŃa cardinalul
Gotti, prefectul CongregaŃiei de Propaganda Fide pentru afacerile ritului oriental66. O
serie de împrejurări (între care menŃionăm decesul Papei Leon XIII în anul 1903 şi
toate complicaŃiile legate de alegerea şi instituirea noului Suveran Pontif, Pius X)
marcaseră trecerea în subsidiar a chestiunii decretelor sinodale ale românilor uniŃi67.
61 Unirea, XVI, 1906, nr. 48, p. 378.
62 Al patrulea sinod provincial s-a reunit în 1998, iar şedinŃele sale erau proiectate a se desfăşura până în anul
2000, pentru a marca celebrarea jubileului a 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei. Vezi mai multe detalii
la William Alexandru Bleiziffer, Disciplina dei Sacramenti e Culto Divino – Considerazioni canoniche, Alba-Iulia,
Editura Aeternitas, 2002, p. 22, nota 20.
63 Unirea, XIX, 1909, nr. 46-47, p. 392.
64 Ana Victoria Sima, op. cit., p. 196.
66 Ibidem.
67 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 400.
121
Publicarea lor oficială şi intrarea în vigoare a avut loc în anul 1906. La

definitivarea chestiunii a contribuit canonicul Augustin Bunea, care s-a deplasat la
Roma inclusiv pentru acest scop. Opiniile sale vizavi de activitatea CongregaŃiei de
Propagada Fide nu au fost din cele mai măgulitoare, mai ales dacă luăm în considerare
că aceasta era cea care gestiona relaŃiile cu Bisericile orientale. Vizita sa la Propaganda,
în căutarea decretelor sinodale, i-a dezvăluit faptul că decretele sinodului provincial
fuseseră trecute în plan secund de către personalul CongregaŃiei, preocupat de alte
chestiuni. Mai mult, din spusele unui ministrant, actele conciliare fuseseră pierdute în
urma schimbării secretarului responsabil cu afacerile Bisericilor orientale68. Bunea
remarca faptul că secretarul Roleri, cel care era responsabil cu afacerile orientale, nu
cunoştea la modul serios situaŃia românilor uniŃi, mai ales dacă lua în considerare
chestiunea sinodului provincial din 190069. În aceste condiŃii, mitropolitul Mihályi a
efectuat, prin intermediul lui Bunea, ultimele modificări ale textului decretelor celui de-
al treilea sinod provincial, care reflectau atât viziunea cardinalilor, cât şi pe cea
proprie70. Publicarea acestora s-a produs, după cum am arătat mai sus, în cadrul celei
de-a doua serii de şedinŃe a sinodului arhidiecezan din 1904 şi 1906.
Sinodul provincial din anul 1900 a marcat tentativele de normare a vieŃii
ecleziastice desfăşurate sub conducerea arhiepiscopului şi mitropolitului Victor Mihályi
de Apşa. Acesta reprezintă un reper atât pentru problemele epocii, cât şi pentru
tentativele administraŃiei bisericeşti arhidiecezane şi mitropolitane de a se raporta la
realităŃile în schimbare la trecerea din secolul XIX în secolul XX. De asemenea, după
cum remarca Ana Sima71, sinoadele eparhiale sau provinciale – între care şi sinodul
jubiliar din 1900 – au creionat imaginea unei Biserici catolice de rit oriental, o Biserică
conştientă de particularităŃile sale, o biserică capabilă atât să se plieze la linia impusă de
Biserica Romei, cât şi să-şi apere moştenirea orientală.
În încheiere, apelăm din nou la cuvintele mitropolitului Victor Mihályi, care
sintetiza în discursul său de închidere a lucrărilor sinodului provincial întreaga
activitate a acestuia, precum şi realizările sale72: „Am celebrat memoria părinŃilor”,
„mărturisirăm credinŃa”, „dădurăm expresiune recunoştinŃei” faŃă de Sfântul Scaun,
„căutarăm cu deadinsul proptele cu care să sprijinim drepturile şi aşezămintele
bisericii”, „aşezarăm cele pentru sfinŃenia cultului public”, „împlinirăm toate acestea în
săptămâna trecută”, „Datori suntem să mulŃumim lui Dumnezeu”.
68 „Ca să nu se mărturisească pierderea actelor se zice că acelea trebuie să rămână în arhiva Propagandei”. Idem,
Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1446/1906, f. 7-9.
69 „Când am început a vorbi, secretarul (Roleri) m-a întrebat că deja s-a terminat Conciliul provincial al III-lea?
I-am spus că nu numai că s-a terminat, dar a fost şi revăzut de Sacra CongregaŃiune de Propaganda...”. Idem,
M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 410.
70 Ibidem, f. 405-410, 418.
71 Ana Victoria Sima, op. cit., p. 196-197.
72 Conciliul provincial al treilea, p. 134-136.
122
O parohie ortodoxă în secolul XX.
Monografia comunei Câmpuri-Surduc
scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904
Camelia Elena Vulea
Parafrazându-l pe Paul Veyne, am putea spune că un eveniment este perceput

incomplet, în funcŃie de viziunea fiecăruia asupra unui fapt, care va fi întotdeauna
diferită, cu atât mai mult cu cât istoria este cunoaştere prin documente. Ca atare,
cercetarea noastră se dovedeşte una preliminară, care doreşte să pună bazele unui
viitor studiu exhaustiv menit să conducă înspre realizarea unei monografii a comunei
Câmpuri-Surduc, într-o formă complexă şi completă. Incursiunea de faŃă se întemeiază
aproape în exclusivitate pe un document inedit, cronica parohiei ortodoxe Câmpuri-
Surduc, care a aparŃinut de protopopiatul Ilia, şi care se păstrează în continuare în
arhiva parohială. Recursul la alte surse arhivistice inedite s-a dovedit dificil deoarece
arhivele devene nu păstrează niciun fond care să releve activitatea protopopiatului Ilia,
iar fondul parohial Câmpuri-Surduc este unul sărac, compus cu precădere din circulare
tipărite venite de la arhiepiscopia Sibiului. Astfel, textul la care am avut acces
reprezintă o importantă sursă de cunoaştere a vieŃii comunităŃii menŃionate, aşa cum a
evoluat ea de-a lungul secolului XX, nu doar din punct de vedere religios.
Istoria bisericii reprezintă o parte importantă a istoriei unui popor, iar fără
cunoaşterea ei nu este posibilă scrierea şi înŃelegerea istoriei politice şi culturale. Cea
mai veche instituŃie a românilor, biserica a fost cea faŃă de care românii s-au raportat
şi identificat ca indivizi şi membri ai aceleiaşi naŃiuni. Ea a reprezentat unul din
elementele care i-a particularizat pe români în raport cu celelalte naŃiuni, fiind în
acelaşi timp instituŃia lor reprezentativă într-o epocă în care nu beneficiau de sprijinul
şi avantajele oferite de instituŃii politice abilitate să le apere drepturile. Singura
instituŃie românească din Transilvania recunoscută oficial, Biserica a deŃinut un rol
decisiv în coordonarea vieŃii societăŃii româneşti, devenind un fel de receptor cu
funcŃia de a centraliza şi coordona iniŃiativele din planul acŃiunii naŃionale româneşti.
Desprinsă din realitatea lumii Ńărăneşti, Biserica a fost cea care a oferit sprijin şi
consolare celor ce aveau nevoie, a oferit un sentiment de siguranŃă, o consolare
spirituală1 necesară oricui în momentele importante ale vieŃii.
Scris numai „cu intenŃiuni bune”, după cum afirmă chiar autorul textului,
documentul supus analizei în paginile ce urmează se recomandă ca o adevărată cronică
a parohiei ortodoxe Câmpuri-Surduc2. IniŃiată şi scrisă, pentru cea mai mare parte a
perioadei, de către unul dintre preoŃii locului, Nicolae Budoiu, cronica a avut la bază,
după cum însuşi autorul mărturiseşte, o dublă motivaŃie. Cel mai important motiv se
1 Simion Retegan, „Clerul rural românesc din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea: modalităŃi de
instiutire”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXXII, 1992, p. 103.
2 Parohia a fost supusă jurisdicŃiei protopopiatului Ilia.
123
pare că decurge dintr-un adevăr istoric, „Historia magistrae vitae”, „deoarece to[a]te
lucrurile din această lume dispar şi cu ele orice amintire, încă se pierde, iar dacă s-ar şti,
multă învăŃătură s-ar culege, cred că servesc binele comun pentru viitor cu această
descriere”. Preocuparea pentru istorie l-a determinat pe Ioan Budoiu să înceapă cu un
scurt istoric al parohiei, menit să ofere consistenŃă relătării sale, cu atât mai mult cu cât
cronica este concentrată pe evoluŃiile din secolul XX. Toate aceste informaŃii îi erau
absolut necesare pentru completarea datelor culese de la săteni, în vederea unei cât mai
bune prezervări a amintirii lucrurilor întâmplate, dar mai ales a oamenilor implicaŃi, cu
respectarea adevărului istoric3.
Metoda de analiză a documentului menŃionat se va axa cu precădere pe structura
textului, a argumentelor invocate în sprijinul unor acŃiuni, a opiniilor exprimate şi va
avea în vedere mai puŃin evoluŃia parohiei ortodoxe Câmpuri-Surduc. Textul, având
un pronunŃat caracter narativ împletit cu numeroase reproduceri ale unor documente
originale, era menit să aibă un impact deosebit asupra posterităŃii. Nefiind un act
oficial conceput pentru a informa autorităŃile ecleziastice superioare despre starea
parohiei, documentul îşi propune doar să ofere memoriei timpului o bază solidă
pentru atestarea realizărilor oamenilor din comună. Relativ uniform, sub raport
structural, documentul reflectă amprenta personală a autorilor în ceea ce priveşte
exprimarea, descrierea cu lux de amănunte a evenimentelor, interpretarea sau analiza
lor. Cronica abordează un segment temporal vast, 1904–2001, marcat de evoluŃii
politice contradictorii care şi-au pus amprenta asupra evoluŃiei vieŃii bisericeşti şi
şcolare ale românilor. Documentul debutează cu descrierea evenimentelor din anul
1904, misiunea completării ei fiind preluată ulterior de către toŃii preoŃii comunei, până
în ziua de azi. Astfel, între anii 1904–1952 se remarcă, printr-o deosebită rigurozitate
în consemnarea evenimentelor, preotul Ioan Budoiu ale cărui însemnări ocupă mai
bine de jumătate din document urmat, pentru o scurtă perioadă de Silviu Mariş,
administrator provizoriu al parohiei între anii 1953–1954. Încă de la o primă lectură, se
observă cu mare uşurinŃă schimbarea modului de prezentare a evenimentelor, faptul că
din momentul în care Ioan Budoiu şi-a încetat colaborarea la completarea cronicii,
urmaşii săi nu au mai dat dovadă de aceeaşi rigurozitate şi disciplină în surprinderea
evoluŃiei faptelor. Ca atare, din 1955, preotul Gheorghe GuŃă pare mai degrabă
interesat de prezentarea pe larg a evenimentelor din afara parohiei, asupra căreia nu se
opreşte decât fugitiv. Probabil, explicaŃia nu rezidă în lipsa disponibilităŃii preotului
numit în a continua munca începută de iniŃiator, ci mai degrabă în contextul politic al
momentului. Încheierea perioadelor beligerante, schimbarea regimului politic,
laicizarea şcolii şi centralizarea care a urmat anului 1948 au dus la situaŃia în care
comuna bisericească s-a văzut văduvită de multe dintre atribuŃiile şi prerogativele sale,
nemaifiind atât de activă nici pe plan politic local, dar mai ales şcolar şi social. Între
1963–1995 a păstorit preotul Silviu Mariş care, din motive rămase necunoscute, nu a
continuat scrierea cronicii. Pentru cinci ani a deŃinut acest oficiu şi beneficiu parohial
Ionel Nemeş, pentru ca din 2001 la cârma afacerilor ecleziastice din Câmpuri-Surduc
să se afle actualul preot, Dumitriu Dospin. Ionel Nemeş a fost cel care a reluat
adnotările în cronică, începând de la anul 2000, dar observaŃiile ultimilor doi sunt
extrem de lapidare.
3 Monografia comunei Cîmpuri-Surduc scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904, (în continuare Monografia...), manuscris
aflat în arhiva parohiei Câmpuri-Surduc.
124
CAMELIA ELENA VULEA, O PAROHIE ORTODOXĂ ÎN SECOLUL XX...
IniŃiatorul cronicii începe prin a face un scurt istoric al parohiei, radiografiind

evenimentele din secolul XX, descriind cu lux de amănunte inclusiv aşezarea geografică
a comunei, faptul că accesul se realizează cu mare uşurinŃă, înfăŃişând comuna ca un
principal punct de legătură dinspre Deva spre Arad şi ieşirea din Ńară. Ne oferă
succesiunea cronologică a preoŃilor de dinainte4, realizările sau insuccesele acestora pe
tărâm bisericesc şi şcolar, precum şi unele dintre cauzele care au stat la baza acestor
eşecuri. Astfel, numărul mare al administratorilor provizorii, pe care îi bănuieşte de lipsă
de interes, precum şi frecvenŃa ridicată a neînŃelegerilor dintre credincioşi sunt tot atâtea
aspecte pe care le identifică drept posibile cauze ale nerealizărilor predecesorilor săi. Cu
toate acestea, dovedeşte o mare preŃuire pentru acei confraŃi care s-au străduit să
onoreze haina preoŃească pentru care Ioan Budoiu avea un respect deosebit.
Într-o limbă surprinzător de corectă5, extrem de riguros ne propune, încă din
primele pagini, un instrument de lucru prin delimitarea clară a problemelor ce vor fi
urmărite şi analizate ulterior, împărŃindu-le în bisericeşti, şcolare şi administrativ-
şcolare. Foarte scrupulos şi atent la cele mai mici detalii, autorul insistă să ne
reamintească, la începutul fiecărui nou capitol, ordinea de prezentare a evenimentelor
descrise, categoriile în care a inclus informaŃiile. Modul de prezentare îndeamnă spre
ipoteza consemnării faptelor abia spre finalul anului, fiind un fel de recapitulare a
evenimentelor demne de menŃionat. Cronica nu se doreşte a fi un jurnal de zi cu zi, ci
o povestire a „întâmplărilor de interes comun”, metoda de lucru fiind preluată de către
urmaşii săi. Pentru a nu da naştere la nici un fel de confuzii, autorul precizează încă de
la primele rânduri faptul că sursele sale au fost mai puŃin documentele oficiale, scrise,
ci mai degrabă informaŃiile păstrate şi culese de memoria colectivă a oamenilor, dar şi
personală, în calitate de participant direct şi activ.
De o atenŃie specială s-au bucurat afacerile bisericeşti care au ocupat locul central
în sfera preocupărilor tuturor parohilor comunei. Se surprinde lipsa acută a banilor,
precaritatea economică a comunităŃii6, dorinŃa oamenilor de a contribui la susŃinerea
bisericii, dar şi dificultăŃile financiare cu care se confruntau sătenii, dificultăŃi care
îngreunau acŃiunile de înzestrare a lăcaşului de cult sau de constituire a vreunui fond
de susŃinere. Cu atât mai mult, odată biserica finalizată, mândria de a avea un lăcaş de
cult admirat de toată lumea, legitimează eforturile depuse ani la rând în slujba acestui
scop nobil. Acest moment din viaŃa comunităŃii demonstrează faptul că biserica a avut
o putere hotărâtoare asupra edificiului societăŃii pe care l-a influenŃat şi modelat
continuu. Această legătură spirituală specială nu se exprima doar faŃă de instituŃia ca
4 Astfel, aflăm că între 1813-1814 a fost preot Moise Popovici, urmat de doi administratori, preotul Iosif
Popovici din Tătăreşti, a cărui administraŃie a Ńinut până prin iunie, iar în a doua jumătate a anului Iosif Olariu
din Gurasada. Din 1815 până în 1845 a fost preot Iosif Luch. După o păstorire de 30 de ani, parohia a vut
parte de un alt administrator, în persoana lui Dimitrie RaŃ, preot în Bacea, succedat de Ambrosie Luchoviciu,
între 1845-1875, apreciat pentru faptul că a ridicat şcoala din sat. Un alt administrator, Ambrosie Olariu din
Burjuc, a preluat parohia până în 1878, urmat apoi de Samson Nicşa doar pentru un an. Moartea sa a deschis
un şir lung de administratori: Ioan Iacob din BrădăŃel, Ambrosie Olariu, iar între 1880-1889 a fost numit
preot Alexandru Tulia. După moartea acestui preot, parohia nu a mai beneficiat de preot stabil, ci doar de
administratori: Iosif Luch, preot în Certejul de Jos, Serafim Olariu, preot în Brănişca – pentru ca, din
noiembrie 1889, în urma concursului, să devină preot iniŃiatorul cronicii, Ioan Budoiu.
5 Când facem această afirmaŃie avem în vedere documentele de secol XIX şi chiar de început de secol XX, al
căror conŃinut necesită multiple adaptări de limbă.
6 Monografia ..., p. 28.
125
atare, ci şi faŃă de imobilul în sine fapt relevat de poziŃia aleasă pentru aşezarea
bisericii, de eforturile deosebite depuse de comunitate în acŃiunea de ridicare,
înfrumuseŃare şi înzestrare corespunzătoare a noului lăcaş de cult. Dintotdeauna,
Biserica a reprezentat un refugiu, un loc familiar care a indus în sufletele credincioşilor
sentimentul puternic al apartenenŃei la o comunitate umană şi spirituală, sentimentul
că se aflau acasă. Tocmai de aceea eforturile depuse pentru înnoirea sau edificarea unei
biserici au fost întotdeauna impresionante, angrenând totalitatea resurselor umane,
materiale şi financiare ale colectivităŃii. Amplasarea, dimensiunile, imaginea şi dotarea
unei biserici nu sunt doar dovada condiŃiei materiale a comunităŃii, expresia
diferenŃelor dintre o comunitate mare şi una mică, ci şi măsura solidarităŃii şi coeziunii
enoriaşilor în jurul ei7, mărturia incontestabilă a pietăŃii şi religiozităŃii colectivităŃii
ctitoriale. Astfel, discursul preotului Ńinut cu ocazia împlinirii a zece ani de la terminarea
lucrărilor, a fost un bun moment de exploatare a sentimentelor comunităŃii pe care, de
altfel, a ştiut să o slujească cum nu se putea mai bine de-a lungul lungii sale cariere. Nu
putem decât să ne imaginăm înflăcărarea cu care preotul sublinia realizările parohiei
păstorite, prezentate ca o continuă luptă în numele credinŃei şi care, implicit, vor
rămâne legate de numele său. Preocupat să evidenŃieze utilitatea şi importanŃa acŃiunii
iniŃiate în urmă cu zece ani, preotul scria la aniversarea unui deceniu: „Acum zece ani
veneau la noi preoŃi de ai noştri, compătimindu-ne, iar azi vedem că vin a-şi Ńine
conferinŃa, admirând străduinŃa noastră. Acum zece ani eram luaŃi de pildă rea în tract
din cauza divergenŃelor de atunci, iar azi, prin stăruinŃa noastră, putem dovedi
contrariul în realitate. Acum zece ani deznădejdea cuprindea pe fiecare dintre noi, dar
azi, încrederea în puterile noastre proprii şi în silinŃa noastră continuă, ne-a câştigat
curajul de lipsă. Să ne examinăm bine că în răstimpul de zece ani de când edificarăm
biserica nouă şi care împrejurare şi formează cel mai însemnat moment în viaŃa acestei
comune, noi alt lucru oare nu am mai săvârşit?”8
AmbiŃios, cu gânduri mari pentru comunitatea încredinŃată, Ioan Budoiu a ştiut să
ajungă la sufletele oamenilor, determinându-i să îşi deschidă sufletele în faŃa
iniŃiativelor sale, dar şi buzunarele. Astfel, a reuşit să ridice o frumoasă biserică, şcoala,
să organizeze un cor bisericesc şi o orchestră care au fost prezente la toate eveni-
mentele importante din viaŃa satului, dar şi din satele vecine. Poate cam pretenŃios
numită orchestră, preotul are totuşi dreptul de a fi mândru de închegarea unei astfel de
formaŃii, binecunoscută fiind reticenŃa mentalului colectiv românesc în faŃa oricăror
iniŃiative novatoare. Realizările sale au fost preŃuite şi păstrate nu doar de către
credincioşi, ci şi de către preoŃii care s-au străduit să prezerve moştenirea primită.
Chiar dacă succesorii săi nu au mai avut în faŃă provocări atât de solicitante precum
ridicarea bisericii sau a şcolii, ei se remarcă prin aceeaşi grijă pastorală faŃă de
credincioşi, pe care au reuşit să îi capaciteze în susŃinerea vieŃii ecleziastice a comunei.
Ca urmare, regăsim preoŃi preocupaŃi de îndeplinirea tuturor condiŃiilor menite să
asigure funcŃionarea organismului bisericesc la parametrii adecvaŃi. O atenŃie aparte s-a
acordat consemnării numelui binefăcătorilor bisericii şi ai membrilor curatoratului.
Regăsim astfel, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, dornici şi mândri că pot
contribui la progresul comunităŃii din care fac parte şi pe care o reprezintă.
7 Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800), Cluj-Napoca, Dacia, 2001, p. 81.
126
Un loc aparte în economia cronicii îl ocupă schiŃarea unui portret al preotului,

portret care se inserează pe tot parcursul textului din nararea realizărilor preoŃilor din
comună, dar mai ales din modul în care aceştia au lucrat cu credincioşii şi spre binele
lor. Dând dovadă de o conduită exemplară, aceştia au trasat singuri sarcinile ce le
reveneau sau decurgeau din postura pe care o ocupau, în centrul preocupopărilor fiind
mereu păstoriŃii lor. Conştient de rolul lor, de beneficiul social al exemplului personal
al preotului, dovedind totodată o percepŃie corectă a atribuŃiilor distincte şi a
superiorităŃii clericale Ioan Budoiu exprimă foarte bine raportul dintre preot şi
enoriaşi, în cuvinte simple. Spunând că: „Unii sunt care ară, alŃii care seamănă şi iarăşi
alŃii care iau rodurile”, dă dovadă de un mare respect pentru omul care munceşte cu
mâinile şi de pe urma căruia preotul trăieşte şi continuă în aceaşi registru, creionând
imaginea celui care îi va succede în beneficiul şi oficiul parohial. Astfel, în expunerea
sarcinilor şi a obligaŃiilor ce decurg din deŃinerea acestui rol, cronicarii se axează pe
binele celor mulŃi: „De aceia nu pot din destul a ruga pe D[umne]zeu ca să rânduie,
după mine, pe acel om la culegerea rodurilor, care să îşi aducă aminte că la arat şi
semănat, foarte multe sudori au curs şi cu greu s-au săvârşit toate, deoarece era
pământul (poporul) la arat o Ńelină învechită în muşchi, plină de pietre şi nicidecum
mănoasă. Semănatul plin de osteneli doborâtoare. Numai aşa merită următorul a lua
roada, dacă e silitor şi îşi va da cu abnegaŃiune silinŃa a Ńine la înălŃimea lor, atât zidirile,
cât şi instituŃiunile create. Să nu fie călăuzit de principiul greşit: întâi al meu şi numai
după aceea al altora, ci întâi trebuie săvârşit lucrul de obşte, că în urmare şi paralel şi al
tău se isprăveşte. Aceasta e neapărat de lipsă la cel ce ocupă funcŃia de preot. Va avea
oblegământul să-şi aducă, în răstimpuri, aminte de cel care a ostenit şi a muncit, căci el
– următorul – intră numai în toate gata. Dacă nu era cel care că ostenească, sigur nici
următorul nu ar avea lucruri de-a gata, deci i se recere necondiŃionat aducerea aminte
de cel care a ostenit şi s-a jertfit mult pentru această comună”9.
Desprinsă din realitatea lumii Ńărăneşti, Biserica a fost cea care a oferit sprijin şi
consolare celor ce aveau nevoie, a oferit un sentiment de siguranŃă, o consolare
spirituală10 necesară oricui în momentele de cumpănă ale vieŃii. Ca urmare, în timpul
confruntărilor din al doilea război mondial, rolul preotului a fost cu precădere acela de
a depune o „intensă activitate spirituală” şi de a oferi „merinde sufletească din belşug
prin predicile de la amvon” pentru că „omul, în necaz fiind, nu-l poŃi uşura şi mângăia
mai bine decât în casa lui D[umne]zeu când izvorul relaŃiunei cuvântului alinător de
suflet pătrunde mai uşor”, după cum însuşi preoŃii locali mărturisesc11.
Preotul este văzut ca un factor de mediere a tuturor conflictelor dintre enoriaşi,
liantul care trebuia să unească comunitatea. Pentru a avea succes în această misiune,
preotul trebuie să dea dovadă de o bună pregătire intelectuală, dar şi de abilitatea de a
comunica cu oamenii, în mijlocul cărora trebuie să fie permanent. PrezenŃa unui preot
cultivat, capabil, harnic şi cu reale abilităŃi sociale reprezenta nu doar o garanŃie a
stabilităŃii religioase, ci elementul de conexiune, de unitate menit să asigure liniştea şi
progresul întregii comunităŃi. El era cel care trebuia să regleze şi să orienteze
comportamentul social şi moral al laicilor. Dar preotul nu trebuia doar să lucreze spre
9 Ibidem, p. 53.
10 Ibidem, p. 103.
11 Ibidem, p. 184.
127
binele spiritual al enoriaşilor săi, ci trebuia să se dovedească un bun manager al averii

bisericeşti, calitate în care era dator să vegheze la „limpezirea socotelilor încurcate şi
punerea unei baze solide la această avere”12. Ca atare, cronicarul trasează încă de la
începutul păstoririi sale, două dintre obiectivele maximale ale programului de
organizare parohială, şi anume, ridicarea cât mai urgentă a unei biserici noi, urmată de
edificarea unui local şcolar corespunzător.
Acordă un spaŃiu larg şcolii văzută, alături de biserică, drept bază a întregii
societăŃi. Sunt remarcate slaba instituŃionalizare şcolară, lipsa unui local adecvat al
şcolii, a învăŃătorilor calificaŃi, dar şi sincopele mari înregistrate în privinŃa frecvenŃei
şcolare. Preocuparea pentru buna funcŃionare a şcolii l-a determinat pe preot să
iniŃieze construirea unui local nou, corespunzător de şcoală, să se preocupe de
asigurarea rechizitelor necesare, a învăŃătorului calificat, să întreprindă acŃiuni susŃinute
în convingerea sătenilor de a-şi trimite copiii la şcoală. În susŃinerea cauzei şcolare, s-a
susŃinut „cum ar fi periclitată şcoala dacă nu s-ar edifica una corespunzătoare”, dar
deşi sugestiile formulate corespundeau spiritului vremii, acŃiunea s-a dovedit a fi una
extrem de dificilă căci s-a lovit de piedicile ridicate de mentalitatea colectivă potrivit
căreia „cum au trăit părinŃii lor cu şcoală mai mică încă, şi ei pot fi cu asta”13. La fel de
importantă în registrul motivaŃiilor era şi mult invocata sărăcie a satului românesc care
făcea imposibilă găsirea unor resurse financiare şi materiale necesare unei atari
întreprinderi. Tocmai de aceea, cronicarul nostru a dat dovadă de o mare capacitate de
adaptare la situaŃie, de maleabilitate şi, înŃelegând starea materială precară a
comunităŃii, nu a făcut presiuni asupra enoriaşilor. În acelaşi timp, a continuat să
lucreze la modernizarea mentalităŃii oamenilor, la constituirea unui fond şcolar,
activitate care, în final, a dus la îndeplinirea dezideratului edificării unei clădiri şcolare
noi, corespunzătoare spiritului legii.
Cronica se dovedeşte a fi o reală sursă documentară, redând numeroase
evenimente, desfăşurate la nivel naŃional sau internaŃional, aşa cum au fost ele
percepute prin prisma oamenilor obişnuiŃi care şi-au văzut pertubată rutina vieŃii
cotidiene. Astfel, descrie pe larg desfăşurarea Primului Război Mondial mai ales din
perspectiva dezastrelor aduse în viaŃa credincioşilor, încercând să vadă şi în acest
război un moment în care oamenii s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. Într-o
manieră proprie, simplă, dar care reuşeşte să surprindă esenŃa fenomenului, şi anume
căderea mariilor imperii: „Acest an, prin întâmplările mari, a devenit an istoric. În acest
an s-a decis soarta războiului, cu înfrângerea totală a Puterilor Centrale, a germanilor,
austriecilor, ungurilor şi a aliaŃilor lor. Antanta a biruit, iar Puterile Centrale, care erau
şi asupritorii naŃiunei române, au rămas înfrânte, spre bucuria şi fericirea neamului
românesc de pretudindenea”14. Victoria din 1918 primeşte un caracter profetic, fiind
atribuită în totalitate lui Dumnezeu care a pedepsit în felul acesta pe cei vinovaŃi de
distrugerea unor simboluri ale creştinismului, prin transformarea lor în arme de
distrugere, deplângând astfel pierderea clopotului cel mare al bisericii15. Constatăm o
12 Ibidem, p. 5.
13 Vezi şi Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Hunedoara-Deva (în continuare ANDJHD), fond Parohia
ortodoxă Câmpuri-Surduc, f. 4, 10, 11, 12, 17, 20, 22, 27, 47, 107.
15 Ibidem, p. 129.
128
reconsiderare a atitudinii şi o radicală schimbare de limbaj faŃă de Austro-Ungaria care,

din „patria noastră” a devenit „asupritoarea poporului român” care, la 1 decembrie
1918 şi-a realizat „dorul tuturor românilor”. Războiul a adus şi o profundă schimbare
de mentalitate, fiind un moment de răscruce nu doar pentru evoluŃia omenirii în
ansamblu, ci pentru fiecare om, participant direct sau indirect. Surprinde în acest fel,
impactul pe care războiul l-a avut asupra maselor mari de oameni, prin implicarea fără
voia lor în operaŃiunile militare. De o atenŃie aparte s-a bucurat cel de-al doilea război
mondial, cronicarii noştri insistând cu precădere pe eşecul diplomaŃiei din anii care au
precedat declanşarea conflictului, pe modul în care a fost perturbată viaŃa cotidiană a
sătenilor, dovedind însă o slabă cunoaştere a resorturilor care catalizau viaŃa politică.
Ca atare, prezintă decizia anulării alegerilor ca fiind o „schimbare nebănuită şi
istorică”, cu efecte benefice căci „s-a abandonat modalitatea răscolirii Ńării prin
alegeri”16. Un loc aparte este acordat evenimentelor din Rusia, a influenŃei crescânde a
URSS-ului, dar şi liderului acestuia. Simpla precizare a întregului nume a lui Stalin este
menită să sublinieze importanŃa deosebită a acestuia17. Deasemenea, de-a lungul
textului, în prezentarea evoluŃiilor din Ńară, se surprind adeseori ingerinŃele politicului
în viaŃa religioasă, deplângând, printre altele, laicizarea învăŃământului.
Dovedind preocupare pentru zugrăvirea comunei pe care au reprezentat-o din
toate punctele de vedere, cronicarii au abordat aspecte inedite, mai puŃin obişnuite în
documentele ecleziastice ale epocii. Prin urmare, sunt înfăŃişate probleme legate de
economia satului, despre ocupaŃiile locuitorilor, legumele cultivate şi recoltele
obŃinute. Astfel, aflăm că numărul mare al prunilor îi determina pe săteni să producă
Ńuică, lucru deplâns în repetate rânduri de către păstorii spirituali ai acestora.
Deasemenea, cronica se dovedeşte a fi o veritabilă sursă meteo, prin descrierea
evoluŃiilor meteorologice din fiecare an, schimbările climei şi capriciile vremii, modul
în care acestea au influenŃat pozitiv sau negativ viaŃa Ńăranilor prin obŃinerea unor
recolte mai mult sau mai puŃin bogate.
ViaŃa concretă a bisericii furnizează o multitudine de date care trebuie selecŃionate
şi clasificate în vederea obŃinerii unei istorii coerente, exacte şi adevărate. InformaŃiile
de care dispunem prin intermediul cronicii permit restituirea detaliată a vieŃii religioase
a comunităŃii rurale din Câmpuri-Surduc, conturarea unei imagini suficient de
complete a vieŃii cotidiene şi a moravurilor. Ca atare, putem trasăm câteva coordonate
ale nivelului de instruire religioasă a maselor, participarea la liturghie şi practicile
religioase, abaterile de la normă şi eventuala existenŃă a unor supersitiŃii, conflictele
interne şi defecŃiunile de la ortodoxie, apariŃia unor secte considerate periculoase şi
ingerinŃele politicului în viaŃa religioasă.
De o mare bogăŃie informaŃională, textul menŃionat are valoare istorică deosebită,
nu numai prin caracterul pozitiv, ci şi prin semnificaŃia analitică, putând reprezenta un
punct de plecare spre o analiză detaliată a vieŃii cotidiene nu doar a parohiei, ci şi a
comunităŃii din Câmpuri-Surduc, a evoluŃiei satului românesc de-a lungul unei întinse
perioade de timp marcată de numeroase tulburări şi schimbări politice, evoluŃie care se
poate dovedi reprezentativă pentru parohiile ortodoxe transilvănene ale perioadei.
16 Ibidem, p. 161.
17 Ibidem, p. 244.
129
Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite
din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla
Lavinia Buda∗
Înainte de a trece la subiectul propriu-zis al studiului, enunŃat în titlul de mai sus,

se cuvine să facem câteva precizări, în special să definim conceptul de reuniune
mariană. Cea mai potrivită definiŃie a fost făcută de Alois Ludovic Tăutu, în viziunea
căruia „reuniunile mariane sunt nişte societăŃi religioase, care pe o cale plăcută şi
atrăgătoare de suflete, au drept scop intensificarea vieŃii religioase şi morale, căutând a
forma din fiecare membru al lor un adevărat caracter de creştin: creştini practicanŃi ai
convingerilor religioase”, având următoarele mijloace: „o devoŃiune specială, intimă,
vie, către Preacurata Vergură Maria; perfecŃionarea caracterului la lumina principiilor
creştineşti; apostolatul caritiv”1. Creşterea numărului de reuniuni mariane a determinat
necesitatea organizării lor într-un organism central care să le coordoneze activitatea.
Cu toate că ideea centralizării apare la începutul secolului al XX-lea, a fost nevoie de o
lungă perioadă de dezbateri şi consultări în privinŃa celui mai potrivit mod de
funcŃionare. Astfel, abia în deceniul trei al secolului al XX-lea poate fi atestat începutul
funcŃionării Uniunii Mariane la nivel de eparhii. Pornind de la aceste constatări ne
propunem ca prin intermediul acestui studiu să facem cunoscută activitatea Uniunii
Mariane a Femeilor Române Unite din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla, una din
primele astfel de organizaŃii ale femeilor greco-catolice, membre ale reuniunilor
mariane. Din punct de vedere structural, studiul a încercat să urmărească dezvoltarea
cronologică a acestui organism pornind de la documentele de arhivă şi presa vremii.
Organizarea reuniuniunilor mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla
poate fi pusă în strânsă legătură cu activitatea Reuniunii Sfânta Maria a femeilor
române unite din Cluj, înfiinŃată în 1902, una dintre primele reuniuni mariane de la noi
şi cu existenŃa vestitului loc de pelerinaj de la Mănăstirea Nicula. Întemeierea şi
funcŃionarea Uniunii Mariane la nivel de eparhie s-a datorat activităŃii şi iniŃiativelor
unor personalităŃi ale vremii, femei şi bărbaŃi care au făcut parte din comitetul de
conducere, dar şi susŃinerii episcopului Iuliu Hossu.
Cunoaşterea activităŃii unui astfel de organism este necesară nu doar din pers-
pectivă religioasă pentru cunoaşterea practicilor de pietate mariană, ci şi din pers-
pectivă socială pentru a putea constata influenŃa pe care a avut-o la nivelul societăŃii în
ansamblu.
∗
Autoarea mulŃumeşte pentru suportul financiar din programul co-finanŃat de PROGRAMUL OPERA-
łIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007-2013, Contract
POSDRU 6/1.5/S/4 – „STUDII DOCTORALE FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCE-
TĂRILOR SOCIO-ECONOMICE ŞI UMANISTE”.
1 Alois Ludovic Tăutu, Ce sunt şi cum trebuie organizate reuniunile mariane, Oradea, Tipografia Ateneul, 1929, p. 11-
12.
130
LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE...
Date despre activitatea şi iniŃiativele acestui organism am identificat în presa

religioasă, Curierul Creştin, organul oficial al episcopiei, apoi în Clujul Creştin, ViaŃa
Creştină şi altele. De un important ajutor s-au dovedit a fi datele păstrate în arhivă care
ne-au oferit alte dimensiuni ale activităŃilor uniunii. La fel ca în alte cazuri, cunoaşterea
acestui organism a fost limitată de lipsa unor rapoarte directe, principalele documente
au fost găsite în fondurile aparŃinând unor parohii în care funcŃionau reuniuni mariane.
Lipsa rapoartelor de activitate se datorează în mare măsură nepăstrării acestor
documente din cauza evenimentelor din 1948, dar nu trebuie neglijat nici faptul că nu
toate reuniunile mariane îşi îndeplineau obligaŃia de a trimite rapoarte de activitate
periodic. O parte din rapoarte au fost trimise protopopiatelor care aveau datoria de a
le înainta mai departe forurilor competente, în alte cazuri rapoartele au fost trimise
direct Ordinariatului Diecezan. Deoarece multe rapoarte nu respectau data limită
pentru trimitere nu au fost incluse în statisticile finale, motiv pentru care multe date
rămân necunoscute.
Reuniunile Mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla au funcŃionat pe
baza unor statute-tip de funcŃionare. Acest model de statute-tip a fost folosit nu doar
de reuniunile mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla, ci şi de reuniuni
mariane din alte eparhii, copii ale statutelor fiind puse la dispoziŃia celor interesaŃi de
Reuniunea Sf. Maria a femeilor române unite din Cluj. Primele statute-tip pentru
reuniuni mariane datau din timpul episcopului Vasile Hossu, care după participarea la
adunarea de constituire a Reuniunii femeilor greco-catolice din Eparhie, în 21
decembrie 1913, a decis elaborarea lor. Statutele Reuniunii femeilor greco-catolice
române din dieceza Gherlei, Cununa „Prea Curatei Vergure Maria”, vor fi făcute
publice prin ordinul nr. 5518/27 iunie 1914, obŃinând acordul Ministerului de Interne
în 29 aprilie 19142. Crescând numărul de reuniuni mariane în anii 30 ai secolului al
XX-lea, asistăm la unele măsuri de organizare a lor. Ordinul Consistorial nr. 1339/22
februarie 1934 viza reorganizarea reuniunilor mariane pe baza statutelor publicate în
Curierul Creştin, sub formă de circular sau de broşură. O altă măsură au fost Statutele-
tip pentru constituirea şi reorganizarea Reuniuniulor Mariane din întreg cuprinsul
Eparhiei de Cluj-Gherla şi procesul verbal de constituire, conform partoralei nr.
1661/19343. Atât episcopul Vasile Hossu, cât şi succesorul său, Iuliu Hossu au fost
preocupaŃi să înfiinŃeze reuniuni mariane în fiecare parohie, recomandându-le cu
fiecare prilej, atât în timpul vizitaŃiunilor canonice, cât şi prin pastorale.
Aceste ordine au determinat reorganizarea reuniunilor mariane existente şi
înfiinŃarea de alte reuniuni sau reluarea activităŃii în cazurile în care ea încetase.
Primele date ce vizau Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite Cluj se referă la
convocarea delegatelor reuniunilor mariane la Adunarea Generală din 16 septembrie
2 Şematismul Eparhiei greco-catolice române de Cluj-Gherla pe anul 1947, Cluj, Tipografia Diecezană, 1947, p. 34;
Victor Bojor, Episcopii Diecezei greco-catolice de Gherla acum Cluj-Gherla(1856-1939), Târgu Mureş, Tipografia
Ardeleana Iosif Bucur, 1939, p. 500.
3 Statutele-tip pentru Reuniunile Mariane din Eparhia de Cluj-Gherla, în Curierul Creştin, Cluj, XVI, nr. 5, 1 martie
1934, p. 36-42; Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Sălaj (în continuare ANDJ Sălaj), fond Protopopiatul greco-
catolic Surduc, Dosar 44/1929-1946, f. 3-14; Statutele-tip pentru Reuniunile Mariane din Eparhia de Cluj-Gherla (Ordinul
circular nr. 1339/1934), Cluj, Tipografia Diecezană, 1934.
131
1934 de la Huedin, ce îşi propunea să aleagă Comitetul Diecezan al UMFRU Cluj4.

Presupunem că ordinul anterior nr. 1339/22 februarie 1934, urmărea tocmai
organizarea sau reorganizarea, acolo unde era cazul, a reuniunilor mariane, tocmai în
vederea Adunării generale la nivel de Eparhie, urmărind alegerea unui for unic de
conducere. Nu avem cunoştinŃă despre detaliile ce au fost stabilite la întrunirea de la
Huedin, ştim doar că începând din 1934 debutează o nouă etapă în organizarea
reuniunilor mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla. Începând din acest an,
apar informaŃii despre acŃiunile sale şi ale reuniunilor componente. Uniunea Mariană a
organizat congrese la nivel de Eparhie şi a participat la Congresele Generale care se
Ńineau la aceeaşi dată cu AGRU. Rapoartele întocmite în astfel de ocazii ne-au oferit
cele mai multe amănunte din viaŃa internă a reuniunilor mariane.
Comitetul Central Eparhial adresa anual cereri reuniunilor mariane componente
de la nivel de protopopiate şi parohii, pentru a trimite rapoarte de activitate pe anul
precedent în vederea Congresului Eparhial. Rapoartele respective trebuiau elaborate
pe baza unor chestionare tip, care se modificau de la an la an, trebuind să fie trimise
până la o dată limită pentru a putea fi incluse în raportul final prezentat congresului.
Procedura de trimitere cerea ca ele să fie înaintate organizaŃiei generale de la nivel de
protopopiat sau vicariat, care le trimitea Comitetului Central Eparhial. În unele cazuri
se făceau menŃiuni potrivit cărora, rapoartele nu erau înaintate la timp, consecinŃa fiind
că preşedinta de la nivel de protopopiat nu îşi putea elabora raportul, procedura fiind
îngreunată şi de trimiterea unor rapoarte direct Comitetului Central5.
Comitetul Central UMFRU Cluj colabora împreună cu AGRU la organizarea
Zilei Copilului în fiecare an. Marianistele erau îndemnate să promoveze valorile
familiei creştine, atât în familiile proprii cât şi printre ceilalŃi credincioşi. Evenimentele
ce urmau să fie puse în scenă erau aduse la cunoştinŃa tuturor prin intermediul presei,
prin Buletinul AGRU-lui şi Unirea. Ziua Copilului, din 8 septembrie 1935, reuniunile
mariane erau invitate să o serbeze cu toată festivitatea posibilă, pentru a trage şi pe
această cale un semnal de alarmă contra legiferării avortului şi a cere sprijinul tuturor
ce vroiau să protesteze prin înaintarea unei moŃiuni de protest primului ministru şi
ministrului de justiŃie. Pentru premierea familiilor sărace cu mai mulŃi copii, reuniunile
contribuiau din veniturile proprii sau făceau colecte exclusiv cu această destinaŃie,
încercând să ofere alinare celor mai puŃin norocoşi. Acest prilej putea fi folosit pentru
a face prima cuminecare a copiilor şi pentru alte devoŃiuni6.
Congresul Diecezan UMFRU Beclean, din 20 octombrie 1935, a fost primul
congres al reuniunilor mariane existente în Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla.
Congresul a fost anunŃat din timp pentru ca marianistele să poată lua parte în număr
cât mai mare. În invitaŃia adresată reuniuniunilor mariane pe 28 septembrie 1935, se
cerea raportul de activitate al Comitetelor protopopeşti şi înaintarea listelor cu
membrii delegaŃi. Cea mai importantă decizie luată a fost constituirea Comitetului de
4 Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană BistriŃa-Năsăud (în continuare ANDJ BistriŃa-Năsăud), fond Oficiul
parohial greco-catolic Telciu, Dosar 21/1934-1947, f. 1; fond Oficiul parohial greco-catolic Romuli, Dosar 94/1880-
1947, f. 66; fond Oficiul parohial greco-catolic Zagra, Dosar 14/1934-1939, f. 6; fond Oficiul parohial greco-catolic
Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 34; ANDJ Sălaj, fond Parohia greco-catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934-1940,
f. 1.
5 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941.f. 290.
6 ANDJ Sălaj, fond Parohia greco-catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934-1940, f. 2.
132
direcŃie sau Comitetului Diecezan UMFRU Cluj. DelegaŃii la congres puteau să

pregătească şi o listă de propuneri ce urmau să fie supuse dezbaterii şi aprobării
plenului general7. Procesul verbal întocmit cu această ocazie atestă o serie de măsuri ce
urmăreau intensificarea activităŃii reuniunilor mariane pe plan spiritual, social, cultural
etc. Reuniunilor mariane li se cerea să se implice cât mai activ în viaŃa comunităŃilor
din care făceau parte prin organizarea de întruniri periodice în care să se prezinte
comunicări din domenii variate de interes economic, gospodăresc, literar, creşterea
copiilor, datini, tradiŃii etc.; atragerea femeilor în activitatea caritabilă, spijinul şcolilor
şi elevilor prin diverse manifestări, ajutor financiar şi donaŃii materiale, cărŃi, alimente,
haine etc., premierea elevilor silitori, înfiinŃarea de biblioteci etc. Fondurile pentru
astfel de evenimente urmau să fie obŃinute din organizarea de petreceri sau de colecte.
Reuniunile trebuiau să se implice şi pe teren misionar, prin secŃiile lor să lupte contra
curentelor anticreştine ce afectau temelia societăŃii. În acelaşi timp membrii trebuiau să
fie pentru ceilalŃi credincioşi modele de urmat. Reuniunile mariane componente urmau
să acopere prin cotizaŃii, cheltuielile Comitetului de direcŃie, articolul 21 din statutele de
funcŃionare stabilea suma de 30 lei pentru Comitetul Eparhial, respectiv 20 lei pentru
Comitetul Central8. Acest Comitet de direcŃie a îndeplinit un rol administrativ,
centralizând activitatea tuturor organizaŃiilor existente la nivel de protopopiat şi parohii.
Cu această ocazie a fost aleasă şi conducerea organismului. Astfel, ca preşedinte a
fost Elena Aciu, vicepreşedinte M. Agârbiceanu, casieră Elena Tolciu, secretară de birou
Emilia Boariu, ca membre delegate în biroul de direcŃie figurau Livia Boilă, Elena Prie,
Veturia Borza, L. Gabor, R. Pavelea Rafira, Eugenia Moldoveanu, Ostatea Valeria. S-a
ales şi conducerea de la nivel de protopopiate, excepŃie făcând protopopiatele Lăpuş şi
Budac, de unde nu au participat delegaŃi. Activitatea Comitetului de DirecŃie s-a
desfăşurat pe secŃii şi anume secŃia religioasă, secŃia presei, secŃia moralităŃii, secŃia
carităŃii. Tot cu această ocazie s-a stabilit şi tema pentru conferinŃele de Ziua Copilului,
anume familia, educaŃia în cadrele ei şi aportul pe care îl dă şcolii şi societăŃii9. PreşedinŃia
UMFRU Eparhia Cluj-Gherla a fost deŃinută de Elena Aciu10 până în 1939, când funcŃia
a fost preluată de Ida Breban.
Constatăm că în 1935, reuniunile mariane din Eparhia greco-catolică de Cluj-
Gherla aveau o organizare la nivel de protopopiate şi îşi propuneau ambiŃioase planuri
de acŃiuni. Stabilirea unei conduceri centrale care să coordoneze activitatea tuturor
reuniunilor mariane era absolut necesară.
Comitetul Eparhial, fiind forul conducător al reuniunilor mariane, le înainta în
fiecare an chestionare prin care le cerea întocmirea de rapoarte de activitate. Ordinul
nr. 37/1936 al UMFRU Cluj sau ordinul consistorial nr. 4697/1936 cerea întocmirea
raportului pornind de la următorul chestionar:
7 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 62; fond Oficiul parohial
greco-catolic Romuli, Dosar 94/1880-1947, f. 80.
8 Idem, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 110.
9 Ibidem, f. 111.
10 Se cuvin făcute câteva precizări în legătură cu Elena Aciu, sora canonicului Petru Fabian şi a Martei Iepure.
Din lucrarea lui Victor Bojor, Canonicii Dicezei de Gherla acum: Cluj-Gherla 1857-1937, Cluj, Imprimeria Fondul
CărŃilor Funduare, 1937, p. 227-228, aflăm despre bogata activitate desfăşurată de Elena Aciu la Beiuş,
Şimleul-Silvaniei şi Cluj. Despre Marta Iepure trebuie subliniat că a condus Reuniunea Mariană din Baia
Mare.
133
„1. Care e comitetul reuniunii? Câte membre are reuniunea?

2. Câte membre şi de câte ori se împărtăşesc cu Sf. Sacramente?
3. Reuniunea are drapel?
4. łine şezători săptămânale?
5. A aranjat festivaluri, reprezentaŃii?
6. A desfăşurat activitate de asistenŃă scială? CâŃi copii de şcoală a ajutat? CâŃi săraci?
7. Ce devoŃiuni a urmat?
8. Alte date eventuale de activitate religios-caritativă”11.
Aceste chestionare ne permit conturarea unei imagini asupra activităŃilor şi
domeniilor de interes pentru reuniunile mariane. EvoluŃia lor de la an la an ne
demonstrază lărgirea câmpului de activitate al reuniunilor. Constatăm că întrebările
vizau latura spirituală şi activitatea caritabilă a reuniunii, cărora li se alăturau întrebări
despre forul de conducere, numărul de membri şi patrimoniul reuniunii.
Reuniunile mariane participau şi la Congresele Generale AGRU şi UMFRU, unde
cele două asociaŃii, la finalul lucrărilor, elaborau o rezoluŃie comună în care erau trasate
principalele direcŃii de acŃiune. Numărul de delegate la aceste congrese varia, uneori
participau doar preşedinta şi una-două delegate, alteori doar o delegată ce avea
misiunea de a face cunoscut raportul de activitate al reuniunii şi de a informa la
întoarcere asupra celor discutate. InvitaŃiile la Congresele generale erau transmise de
UMFRU Cluj Comitetelor de la nivel de protopopiat, care la rândul lor le trimiteau
mai departe organizaŃiilor din parohii. În vederea Congresului General AGRU şi
UMFRU Târgu Mureş, 20–22 noiembrie 1936, chestionarului anterior i s-a mai
adăugat unul:
„1. Câte reuniuni mariane sunt înfiinŃate în protopopiatul dumneavoastră, reuniuni proto-
popeşti parohiale?
2. Câte membre are fiecare reuniune? Câte sunt în total în protopopiat?
3. Cam câte membre şi de câte ori se împărtăşesc cu Sf. Sacramente în fiecare parohie?
4. Câte şi unde au drapel?
5. Care Ńin şedinŃe săptămânale?
6. Câte au aranjat festivaluri, reprezentaŃii? În care comune?
7 Care reuniuni mariane au desfăşurat asistenŃă socială? CâŃi copii de şcoală au ajutat? CâŃi
săraci?
8. Ce devoŃiuni urmează?
9. Alte date eventuale din activitatea religioasă-caritativă”12.
FaŃă de chestionarul anterior intervin mici modificări ce urmăreau elaborarea unor
statistici generale la nivel de protopopiat, pentru a avea o situaŃie exactă a tuturor
organizaŃiilor religioase existente, a numărului de membri, dar şi a devoŃiunilor
religioase pe care le practicau.
O altă constantă în activitatea Comitetului de DirecŃie a fost cererile repetate
adresate reuniunilor mariane componente să-şi achite cotizaŃiile restante13. Neachitarea
acestor sume făcea comitetul să fie în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea, dacă
nu găsea alte suse de finanŃare.
11 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Nepos, Dosar 16/1936-1943, f. 1-2.
12 Idem, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 168, 189.
13 Ibidem, f. 212.
134
Congresul Diecezan UMFRU Şieu-Măgheruş, 24 septembrie 1936

Reuniunea în localitatea căreia se desfăşura congresul pregătea din timp acest
eveniment, solicitând ajutorul şi colaborarea reuniunilor mariane din localităŃile
apropiate. În invitaŃiile adresate acestora li se solicita să participe in corpore dacă era
posibil şi să cheme şi pe ceilalŃi credincioşi. DelegaŃii la congres purtau însemne
specifice, medaliile şi drapelele reuniunilor din care proveneau. Fiecare reuniune
primea instrucŃiuni vizând rolul său în desfăşurarea congresului, delegaŃii puteau să
participe la primirea episcopului şi oaspeŃilor de seamă sau la alte sarcini la fel de
importante. PreoŃii trebuiau să-şi însoŃească enoriaşii şi să ia parte la serviciul religios
oficiat în ultima zi de congres. Reuniunea organizatoare asigura cazarea şi masa
delegaŃilor din zonele mai îndepărtate14.
AtenŃia faŃă de familie şi importanŃa socială a familiei creştine, a determinat
UMFRU Cluj să elaboreze o moŃiune de protest contra legalizării avortului. Printr-o
scrisoare adresată preşedintelui Camerei DeputaŃilor, nr. 5/4 februarie 1936, Uniunea
Mariană, în numele tuturor reuniunilor mariane, solicita nepromulgarea acestei legi
care atenta la temelia creştină a familiei15. După acest model şi celelalte reuniuni
mariane au trimis scrisori de protest autorităŃilor statului, însoŃite de lungi liste de
semnături ale credincioşilor.
Congresul Diecezan UMFRU Năsăud, 4–5 septembrie 1937
În anul 1938, constatăm creşterea numărului de întrebări din chestionarul anual,
fapt datorat modificării paletei de preocupări a reuniuniunilor mariane dar şi
schimbărilor intervenite în societate, care solicitau adaptarea reuniunilor la nevoile
vremurilor pe care le traversau. Ordinul nr. 241/1938 cerea completarea următorului
Chestionar asupra activităŃii religios-morale desfăşurate în cadrele UMFRU din
Eparhia de Cluj-Gherla:
„1. Câte reuniuni mariane sunt înfiinŃate? Câte în protopopiate? Câte în parohii? În care
comune?
2. Unde nu sunt înfiinŃate?
3. Câte membre sunt în fiecare? Câte sunt în total în protopopiat?
4. Câte membre şi de câte ori se împărtăşesc cu Sf. Sacrament al Euharistiei în fiecare
parohie?
5. Ce devoŃiuni sacre urmează?
6. Care au condus pelerinaje şi unde?
7. Ce donaŃii au făcut Sf. Biserici? În ce scop?
8 Care reuniuni şi de unde au drapel?
9. Câte reuniuni au desfăşurat activitate de asistenŃă socială? CâŃi copii de şcoală au ajutat?
CâŃi sugari cu lapte? CâŃi săraci?
10. Ce sume s-au realizat din colecte? Pe ce scopuri?
11. Câte şedinŃe de comitet au Ńinut?
12. Care Ńin şezători? De câte ori pe lună?
13. Unde au aranjat festivaluri?
14. Cine a conferenŃiat şi despre ce subiect?
15. Ce sume s-au realizat?
14 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Zagra, Dosar 1/1857-1947, f. 81.
15 Idem, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 120.
135
16. Unde s-au înfiinŃat biblioteci? Cu câte opuri?

17. Unde şi ce reviste abonează?
18. Alte evenimente date din activitatea religios-caritativă”16.
Constatăm că în rândul întrebărilor e inclus şi pelerinajul, fapt datorat amplorii pe
care o aveau aceste manifestări de devoŃiune colectivă în perioada respectivă.
Observăm de asemenea, interesul faŃă de activitatea culturală prin organizarea de
biblioteci, achiziŃionarea de cărŃi şi reviste şi organizarea de festivaluri, şezători cât mai
dese la care să participe un public numeros. Pentru realizarea acestor obiective
reuniunile trebuiau să identifice noi şi noi mijloace pentru a obŃine veniturile necesare.
Congresul Diecezan UMFRU, Sângeorz-Băi 9–10 iulie 1938
Inaugurarea unei biserici era unul din motivele pentru care se alegea o anumită
localitate, un alt motiv erau vizitele pastorale făcute de episcopul locului. Astfel de
evenimente erau aşteptate cu interes atât de credincioşii din comunitatea respectivă,
cât şi de cei din apropiere, ce participau în număr foarte mare. Chiar în invitaŃiile
adresate cu acest prilej, li se cerea să vină în procesiune cu steaguri, drapele şi icoane
pentru a primi pe episcop17.
Cererile de rapoarte de activitate în vederea organizării congreselor anuale erau
însoŃite aproape de fiecare dată de apeluri ce solicitau insistent plata cotizaŃiilor
restante. Elena Aciu preşedinta UMFRU Cluj-Gherla insista, cerând trimiterea
rapoartelor de activitate la timp pentru întocmirea raportului general pe eparhie, ce era
prezentat la Congresele Generale UMFRU18, multe reuniuni mariane neglijând să
îndeplinească această îndatorire, uneori amânându-o iar alte ori, netrimiŃând defel
rapoarte.
Activitatea Uniunii Mariane nu se defăşura doar în cadrul congreselor anuale
diecezane sau generale, ci şi în cadrul şedinŃelor Comitetului de direcŃie, hotărârile
căruia erau aduse la cunoştiinŃa reuniunilor mariane prin intermediul circularelor. În
astfel de circulare, reuniuniunilor le erau reamintite în permanenŃă datoriile pe care le
aveau. Pentru a desfăşura o activitate mai intensă trebuiau să crească numărul de
membri, să organizeze şezători cu conŃinut moral-religios, dar şi diverse devoŃiuni în
onoarea patroanei lor. Comitetul de direcŃie solicita informări periodice asupra
dificultăŃilor apărute în organizarea unor astfel de evenimente19. Această consultare era
menită să identifice carenŃele organizatorice ale reuniunilor, dar şi soluŃii pentru
rezolvarea lor venite din partea altor reuniuni mai experimentate. Aceste apeluri
repetate erau destinate a reaminti datoriile pe care le avea fiecare reuniune mariană
componentă, în absenŃa colaborării dintre centru şi reuniunile din protopopiate şi
parohii acest amplu organism nu putea funcŃiona. Neachitarea cotizaŃiilor se datora în
majoritatea cazurilor fondurilor insuficiente de care dispuneau reuniunile şi folosirii
acestora aproape exclusiv pentru nevoile locale. În absenŃa unor măsuri punitive, de
exemplu excluderea din UMFRU, reuniunile amânau să achite cotizaŃia până în
16 ANDJ Sălaj, fond Parohia greco-catolică Dragu, Dosar 13/1924-1945, f. 16; ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul
parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 258.
17 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Zagra, Dosar 1/1857-1947, f. 96.
18 ANDJ Sălaj, fond Protopiatul greco-catolică Surduc, Dosar 44/1929-1946, f. 20.
19 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 5; fond Oficiul parohial greco-
catolic Nepos, Dosar 16/1936-1943, f. 6.
136
momentul în care dispuneau de fonduri, activitatea se limita doar la întreŃinerea de

corespondenŃă cu reuniunile componente.
Pe această cale erau comunicate devoŃiunile organizate cu prilejul marilor
sărbători şi posturi de peste an, pentru ca fiecare marianist să poată lua parte la ele şi
să se implice în organizarea lor. De obicei, în Postul Mare, reuniunile erau îndemnate
să intensifice activitatea de propagandă pentru a atrage noi membri.
Adresa nr. 60/29 septembrie 1939 poate fi situată în rândul măsurilor ce vizau
familia. Marianistelor li se cerea să facă propagandă în rândul femeilor pentru a-şi
educa copiii de mici, atât fete cât şi băieŃi, în spiritul valorilor creştine şi naŃionale, „toŃi
deopotrivă având nevoie de a forma oameni morali, credincioşi regulilor prin
observarea poruncilor dumnezeeşti şi bisericeşti, precum şi buni români, ostaşi fideli ai
Regelui şi ai Patriei”. Toate acestea erau considerate necesare, deoarece familia era
văzută drept sursa celor mai importante valori, iar datoria mamelor era de a le
transmite copiilor lor, „din căminul familiei, din sânul mamei să se înceapă reforma
morală, individuală, familială şi de neam, pentru a putea recruta oameni noi”20.
Nu doar familia constituia câmpul de bătaie al reuniunilor mariane, ci toŃi oamenii
aflaŃi în nevoi. ŞedinŃa Comitetului de direcŃie din 21 septembrie 1939 a decis să
solicite colaborarea tuturor marianiştilor şi femeilor în general pentru strângerea de
donaŃii pentru soldaŃi, constând în ciorapi, mănuşi, fulare tricotate de lână şi de lenjerie
pentru soldaŃii din spitale. Doritorii puteau să doneze şi pentru Crucea Roşie,
ajutându-o să strângă bandaje, constând din fâşii de pânză cu lăŃimea de 5 cm.
BineînŃeles se primeau şi donaŃii în bani sau în alte produse. Decizia a fost adusă la
cunoştiinŃa reuniuniunilor prin ordinul nr. 61/29 septembrie 193921.
Şi autorităŃile statului erau interesate de activităŃile desfăşurate de asociaŃiile
religioase, urmărind să afle detalii ce vizau conducerea, numărul de membri, direcŃiile
de acŃiune şi altele. Acestă atenŃie se datora necesităŃii obŃinerii acordului pentru
organizarea de baluri, banchete, petreceri, bazaruri etc. din partea Prefecturii sau a
Jandarmeriei, aprobarea acestor manifestări se putea face doar în cunoştinŃă de cauză.
Ordinul nr. 13939/25 septembrie 1939, al Ministerului de Interne cerea completarea a
două tabele, pornind de la următoarele chestiuni vizate:
„1. Numărul curent.
2. Denumirea societăŃii.
3. Data la care a fost înfiinŃată.
4. Localitatea.
5. Numele conducătorului preşedinte, director spiritual.
6. FuncŃia conducătorului.
7. NaŃionalitatea.
8. Supuşenia.
9. Numărul de membri.
10. Caracterul declarat al asociaŃiei.
20 ANDJ BistriŃa-Năsăud fond Oficiul parohial greco-catolic Nepos, Dosar 16/1936-1943, f. 16; Ibidem, f. 9; ANDJ
BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Zagra, Dosar 14/1934-1939, f. 27; fond Oficiul parohial greco-
catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 326, 327.
21 Idem, fond Oficiul parohial greco-catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 17, fond Oficiul parohial greco-catolic Zagra,
Dosar 14/1934-1939, f. 28; fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1941, f. 329, 330.
137
11. Scopul real şi modul cum foncŃionează.

12. PublicaŃii prin care se susŃine.
13. Concluzii şi aprecieri ale şefului de post.
14. NaŃionalitatea membrilor”.
Tabelul trebuia însoŃit de o copie în dublu exemplar a statutelor. Ordinul mai
preciza că cei ce omiteau să trimită înformaŃiile riscau să fie închişi, precum şi că orice
adunare putea fi organizată doar cu participarea jandarmeriei22. Din păcate nu am
identificat niciun astfel de tabel completat de vreo reuniune mariană, ci doar
chestiunile avute în vedere de Ministerul de Interne. Faptul că în cazul reuniunilor
mariane care au activat în Vicariatul Rodnei, am găsit mai multe cereri adresate
Jandarmeriei pentru a solicita colaborarea şi acordul pentru organizarea a diverse
evenimente, ne îndreptăŃesc să credem că acest chestionar s-a aplicat şi reuniunilor
mariane. Statul era interesat să afle natura şi scopul diferitelor asociaŃii, dar şi numărul
lor de membri. Pe de altă parte, invocarea naŃionalităŃii ne trimite cu gândul la statutele
reuniunilor mariane care specificau că membrii nu puteau fi decât românii greco-
catolici, probabil că această prevedere se aplica asociaŃiilor aparŃinând cetăŃenilor de
altă naŃionalitate decât cea română. Ar fi interesant de identificat asemenea comunicări
pentru a vedea maniera în care statul înŃelegea necesitatea existenŃei unor asemenea
asociaŃii.
Congresul Diecezan UMFRU, Gherla 24 septembrie 1939
O altă direcŃie de acŃiune a Comitetului Central a fost organizarea în fiecare an a
Zilei Misionare23, ce urmărea strângerea de colecte în bani şi alimente pentru
susŃinerea misionarilor. Tot pentru sprijinul misionarilor şi reuşita acŃiunilor lor,
mariniştii puteau să ofere ofrande spirituale, constând în rugăciuni şi mărturisiri.
Şi AGRU, în vederea congreselor, solicita tuturor asociaŃiilor existente elaborarea
unor rapoarte pornind de la un anumit chestionar. Cu strângerea acestor rapoarte erau
însărcinaŃi protopopii, care trebuiau să le trimită ulterior Comitetului Diecezan AGRU
Cluj, condus de Alexandru Borza. Netrimiterea acestor rapoarte determina centrul să
considere că asociaŃia respectivă nu mai exista. Chestiunile solicitate în 23 iunie 1939
pentru a fi lămurite până la data de 15 august 1939, în vederea Congresului Diecezan
AGRU din Eparhia de Cluj-Gherla din 24 septembrie 1939 vizau:
„1. Data înfiinŃării.
2. Numărul de membrii la data înfiinŃării.
3. Numărul de membri actual (fondatori...).
4. Un scurt istoric al dezvoltării organizaŃiei, arătându-se numele preşedinŃilor.
5. Numele şi adresa actualului preşedinte, care va comunica în viitor, schimbările intervenite.
6. Activitatea pe ultimul an, gestiunea bănească, averea imobilă.
7. Alte date”24.
Aceste rapoarte au fost însoŃite şi de dări de seamă ale reuniunilor mariane,
conoscându-se faptul că de multe ori cele două societăŃi activau împreună. Au fost
menŃionate şi acŃiunile organizate împreună.
23 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic Năsăud, Dosar 5/1933-1944, f. 330.
24 Idem, fond Oficiul parohial greco-catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 13.
138
Congresul Diecezan UMFRU ŞanŃ, iunie 194025

Al doilea război mondial a influenŃat evoluŃia reuniuniunilor mariane, multe dintre
ele încetându-şi activitatea, în timp ce altele au desfăşurat doar activităŃi de natură
spirituală. Sfârşitul războiului a marcat şi o nouă încercare de reorganizare-reînsufleŃire
a activităŃilor reuniunilor mariane. Începutul a fost făcut de ordinul nr. 2820/8
septembrie 1946, care încerca să evalueze situaŃia de la acea dată:
„1. Când au fost înfiinŃate?
2. Când au reînceput activitatea?
3. CâŃi membri au avut la data înfiinŃării?
4. Care e numărul actual de membri?
5. Cine a fost prima prezidentă?
6. Cine este prezidenta actuală?
7. Care este averea din 1945–46, dar averea imobilă”?26
Observăm deplasarea accentului de pe latura spiritual-caritativă ce era conŃinută în
mai multe întrebări în chestionarele anterioare, spre întrebări care vizau strict istoria şi
patrimoniul deŃinut de reuniunea respectivă.
EvoluŃia acestui organism corelată cu evoluŃia organismelor similare din celelalte
eparhii greco-catolice ne permite să cunoaştem maniera de organizare şi funcŃionare a
Uniunii Mariane, care chiar dacă s-a confruntat cu numeroase obstacole şi piedici, a
înregistrat şi succese notabile prin acŃiunile spiritual-caritative îndreptate spre ajutorarea
celor cu probleme. Cu toate că acest model de organizare a avut numeroase lipsuri,
credem că prin intermediul reuniunilor mariane Biserica greco-catolică a contribuit la
renaşterea sentimentului religios şi nu doar la promovarea cultului marian în rândul
credincioşilor. Sperăm că cercetările ulterioare vor aduce noi lămuriri asupra istoriei
Uniunii Mariane a Femeilor Române Unite din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla.
25 ANDJ Sălaj, fond Parohia greco-catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934-1940, f. 6.

26 ANDJ BistriŃa-Năsăud, fond Protopopiatul greco-catolic BistriŃa, Dosar 744/1946, f. 1, 3.
139
Ordinul Surorilor de Notre Dame
în Dieceza de Timişoara (1923–1949)
Claudiu Călin
Introducere
Încă de la fondarea ei, Dieceza de Cenad a fost marcată de prezenŃa şi activitatea
celor mai diverse ordine călugăreşti care, prin eforturile misionare, dar şi culturaliza-
toare şi educative depuse în arealul geografic al acestei episcopii, au contribuit în mod
nemijlocit la dezvoltarea şi înrădăcinarea credinŃei catolice bănăŃene. Dieceza cu
scaunul la Morisena, fondată în 1030, s-a bucurat încă din primele ei zile de prezenŃa
erudiŃilor călugări benedictini, sosiŃi aici împreună cu Sfântul Gerhard – primul înainte
stătător al noii episcopii, la rândul său fiu al Ordinului Sfântului Benedict. De
binecuvântata activitate educativă şi scolastică a benedictinilor din veacurile de început
ale diecezei poate fi legată într-o îndrăzneaŃă conexiune, Ńinând, desigur, cont de epocă
şi de condiŃiile istorice, în veacul al XIX-lea şi cel următor, activitatea Surorilor Sărace
de Şcoală ale Sfintei Fecioare (Sorores Pauperes Scholares de Nostra Domina, SSND), pe
scurt cunoscute drept Surorile de Notre Dame.
Cel mai renumit ordin călugăresc feminin, cu carismă şcolară, din întregul Banat,
care s-a extins însă – pornind din Timişoara – şi în alte dieceze din zona de vest a
actualei Românii, Surorile de Notre Dame, au avut-o drept fondatoare pe Karolina
Elisabeth Franziska Gerhardinger (1797–1879), originară din Regensburg, care după
ce a devenit călugăriŃă, şi-a luat numele de sora Theresia Maria a lui Isus. Împreună cu
încă trei tinere învăŃătoare, ea a întemeiat CongregaŃia Surorilor Sărace de Şcoală (de
Notre Dame) în anul 1833, în Bavaria, în localitatea Neunburg vorm Wald, sprijinită
fiind în acest sens, de mai mulŃi ani, de preotul Georg Michael Wittmann, ulterior
episcop-auxiliar (1829) şi viitor episcop diecezan de Regensburg (1833), dar şi de
preotul Franz Sebastian Job, capelanul de curte al împărătesei Austriei, Karolina
Augusta. Neunburg vorm Wald era localitatea natală a lui Franz Job, acesta reuşind să
convingă oficialii locali şi locuitorii de importanŃa demersului său, mai ales în urma
unei donaŃii de 8200 de florini, special rezervaŃi acestui scop. AutorităŃile Regatului
Bavariei, prin însuşi regele Ludovic I-ul (1825–1848), au aprobat la 22 martie 1834
fondarea noii congregaŃii călugăreşti. Episcopul Franz Xaver Schwäbl de Regensburg,
a confirmat, după numai câteva zile, la 26 martie aceeaşi întemeiere. În doar zece ani,
tânăra congregaŃie a evoluat într-atât, încât şi-a deschis mai multe filiale, fiind nevoită
în 1843 să-şi strămute casa-mamă la München1.
1 Die ehrwürdige Dienerin Gottes Mutter Theresia von Jesu Gerhardinger. Gründerin und erste Generaloberin des Ordens der
Armen Schulschwestern v. U.L.F., Timişoara, „Gutenberg”-Buschdruckerei, 1929, p. 24-29. Lucrarea a fost realizată
având drept model lucrarea omonimă a preotului Friedrich Frieß de la München, apărută în 1907.
140
CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949)
La mijlocul secolului al XIX-lea, episcopul diecezan de Cenad, Alexander

Csajághy, preot erudit şi renumit pentru viaŃa sa simplă şi spirituală, intră în contact cu
congregaŃia sorei Theresia Gerhardinger, o vizitează la München, în casa-mamă şi, mai
ales în şcoli, cerându-le surorilor, în final, în măsura în care câteva sunt dispuse să îşi
părăsească patria, să vină la Timişoara unde dorea să deschidă, cu ajutorul lor, prima
şcoală confesională de fete. După întoarcerea sa la Timişoara, episcopul a întâmpinat
puternica opoziŃie a administraŃiei locale urbane, defavorabilă proiectului. Abia după
doi ani, în 1858, episcopul Csajághy reuşeşte să aducă în oraşul său episcopal un
număr de şase surori pentru deschiderea unei şcoli. În acest sens, ierarhul a creat o
fundaŃiune „pentru educaŃia tinerimii feminine romano-catolice”, care a fost
încredinŃată canonicului Josef Martinszky2. Este achiziŃionată astfel o clădire, care,
ulterior mărită şi modernizată, a devenit prima „casă-mamă” a surorilor de Notre
Dame şi cea dintâi şcoală din afara Bavariei. Pentru o cât mai bună organizare a noului
centru al congregaŃiei, dar şi pentru a se informa personal asupra stării lucrurilor,
fondatoarea a făcut nu mai puŃin de şase călătorii la Timişoara. În 1881, prin sprijinul
nemijlocit al episcopului Alexander Bonnaz, despre care se poate afirma, fără îndoială,
că şi-a depăşit antecesorul în sprijinirea călugăriŃelor de Notre Dame, este construit un
întreg complex de clădiri, opera arhitectului timişorean Eduard Reiter (1847–1907),
care să adăpostească şcolile şi „casa-mamă” a surorilor3. Acest nou grup de edificii a
fost permanent extins şi modernizat, luând dimensiuni considerabile până în anul
1948. În anul 1895, acesta a fost completat cu o frumoasă biserică închinată Preasfintei
Inimi a lui Isus, construită în stil neoromanic, cu elemente interioare neogotice4.
În anul 1901, ordinul călugăriŃelor de Notre Dame reunea în Banat un
considerabil număr de surori, care susŃineau prin munca lor şcoli şi orfelinate în mai
multe localităŃi urbane şi rurale, după cum urmează: casa-mamă, cu provincialatul
pentru întreaga Ungarie, în cartierul Iosefin, un orfelinat tot în Iosefin, o şcoală în
Timişoara-Cetate, una în Timişoara-Fabric, în Timişoara-Elisabetin, în Mehala, la
Periam, la Lipova, la VârşeŃ (azi Vršac, Serbia), la OraviŃa, la Szeged (azi Ungaria), la
Lugoj, la Becicherecul Mare (azi Zrenjanin, Serbia), la Földeák (Ungaria, în apropiere
de Szeged), Ciacova, Deta şi Aradul Nou. Pentru o comparaŃie simplă, se poate aminti
faptul că unicele aşezăminte din Ungaria, în afara diecezei de Cenad, cea de la Kun-
Majsa, în dieceza de Vác, şi de la Debrecen, situată atunci în dieceza de Oradea5.
2 Arhiva Diecezană Timişoara (în continuare ADT), Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre-Dame-Schwestern,
nenumerotat.
3 Maria Theresia de Isus Gerhardinger, Încredere şi cutezanŃă. Cuvinte pentru fiecare zi, Timişoara, Editura „Pardon”,
2008, p. 106-109. Lucrarea a apărut cu ocazia jubileului de 150 de ani de la sosirea surorilor de Notre Dame
la Timişoara, ea cuprinzând o selecŃie de citate din scrierile fondatoarei ordinului, precum şi un scurt istoric al
aşezămintelor şcolare de Notre Dame din Timişoara. Deşi nesemnată, selecŃia şi scurta prezentare istorică au
fost realizate de Sr. Maria Edith GheorghiŃă SSND şi Sr. Maria Laetitia Olah SSND, volumul fiind editat sub
auspiciile congregaŃiei din Timişoara.
4 János Szekernyés, Notre Dame. Mănăstirea, instituŃiile de învăŃământ şi biserica surorilor şcolare sărace, care poartă numele
Maicii Domnului, Timişoara, Editura Signata, 2002, p. 19-27. Lucrarea a apărut în volume separate, tradusă şi
în limbile germană şi maghiară, în condiŃii identice, în acelaşi an şi la aceeaşi editură.
5 Schematismus des klösterliches Instituts der armen Schulschwestern de Notre Dame für das Jahr des Heiles 1901, München,
Ernst Stahl´sche Buchdruckerei (Josef Zaubzer), p. 60-67.
141
Surorile de Notre Dame între anii 1923–1954

Ordinul călugăresc cu carismă educativă al surorilor de Notre Dame deŃinea, la
finele primului război mondial, în încă nefărâmiŃata dieceză de Cenad, un număr de 24
de aşezăminte cu şcoli de diverse grade: Timişoara-Iosefin, Timişoara-Cetate,
Timişoara-Fabric, Periam, Lipova, VârşeŃ, OraviŃa, Szeged-Oraşul de Sus, Lugoj,
Timişoara-Iosefin – Orfelinatul episcopal, Becicherecul Mare, Földeák, Ciacova, Deta,
Timişoara-Elisabetin, Aradul Nou, Sânnicolaul Mare, Nakovo, Kétegyháza, Timişoara-
Marienheim, Makó, Battonya, OrŃişoara şi Arad6. CălugăriŃele erau organizate pe teri-
toriul Ungariei într-o provincie cu sediul la Timişoara, pe întreg cuprinsul său numă-
rându-se un total de 32 aşezăminte proprii. Anii imediat următori vor duce la scindarea
provinciei de facto, iar ulterior şi de jure. Astfel, după trasarea noilor frontiere statale, 10
aşezăminte ale ordinului au rămas în Ungaria, 3 în Serbia de azi şi 19 în România. În
aceste condiŃii, provinciala Sr. Maria Pauline Szönyi, aleasă în 1917 ca superioară a
surorilor de Notre Dame din Ungaria, cu sediul la Timişoara, a devenit din 1923, odată
cu întemeierea provinciei române, provincială pentru România, oraşul de pe Bega
rămânând şi pe mai departe centrul ordinului în acest areal7. Provinciei române îi
aparŃineau mănăstirile şi şcolile de la Cluj, denumite „Augustinum” şi „Marianum”, cea
de la Dej, iar din 1923, şi cea de la Beiuş, inaugurată la iniŃiativa episcopului greco-
catolic de Oradea, Valeriu Traian FrenŃiu (cu 180 de eleve, iar pentru început, 6
surori). Provincialei Sr. Maria Pauline Szönyi8 i se datorează administrarea abilă şi
trecerea în condiŃii bune a primului deceniu de existenŃă după 1918.
Chestiunea cea mai delicată a acestei perioade a fost trecerea, în toate şcolile
ordinului de Notre Dame, de la limba de predare maghiară sau germană, ultima abia
după 1919, reintrodusă la dorinŃa populaŃiei timişorene, la cea de predare română,
noua limbă oficială a statului. Pe fondul unei acute necunoaşteri a limbii române –
foarte puŃine surori o cunoşteau la un nivel care să le permită să poată preda elevelor –
dar şi a unor materii, precum istoria românilor, geografia României sau diverse metode
şi practici pedagogice agreate de sistemul de învăŃământ românesc – la care se adaugă
intransigenŃa inspectorilor care doreau astfel să se asigure de faptul că se va preda în
română, după normele, încă noi pentru surorile formate şi obişnuite cu sistemul
educaŃional maghiar – şcolilor surorilor de Notre Dame li s-a retras din partea statului
dreptul de predare, „de publicitate”. SituaŃia de după 1919 nu a fost una simplă pentru
surori. Era absolut necesar ca în faŃa noii administraŃii, să se evite orice atitudine de
natură să amintească de perioada anterioară, maghiară. În aceste condiŃii, atât
episcopul Transilvaniei, Majláth Gusztáv, cât şi formaŃiunile politice ale şvabilor
6 Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1919, Temesvárini, Typis Typographiae Csanádiensis,
1919, p. 80-84.
7 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „ND Personalia S”, Acte personale ale
Sr. Maria Pauline Szönyi, nenumerotat.
8 Pe numele ei laic Theresia Ulrich, s-a născut la 26 septembrie 1870, la Mühldorf/Bavaria, crescută şi educată
însă în Banat, maghiarizându-se a devenit Szönyi. A fost aleasă, în 1917, drept provincială a ordinului pentru
întreaga Ungarie, iar din 1923 a ocupat aceeaşi demnitate pentru tânăra provincie română. A activat ca
provincială la Timişoara până în 1928, după care s-a retras la Debrecen, unde a decedat la 25 octombrie 1956,
în etate de 86 de ani.
142
bănăŃeni9 sau ale maghiarilor10, au colaborat şi protestat energic în Parlamentul de la

Bucureşti, demonstrând că sistarea şcolilor cu predare în limba maternă a minorităŃilor
era interpretată ca o gravă încercare de românizare, prin lipsirea de dreptul la educaŃie
în limba maternă. Protestele la nivel înalt, agitaŃiile provocate în presa minorităŃilor,
luările de atitudine ale episcopului Majláth, în calitate de senator, au condus la o serie
întreagă de negocieri cu ministrul învăŃământului Constantin Angelescu. În final,
acesta a retras măsurile adoptate împotriva şcolilor conduse de ordinele călugăreşti, cu
o singură condiŃie: dacă acestea puteau dovedi că şi ele au depins, deja înainte de 1918,
de ordinariatele episcopale, atunci ele puteau funcŃiona în acelaşi regim ca şi celelalte
instituŃii confesionale obişnuite11. Surorile trebuiau să participe la cursuri de limba
română, istoria românilor şi geografie, iar la final, să susŃină examene în urma cărora
primeau dreptul de a preda, având astfel recunoaşterea statului12. Cu toate acestea, în
cursul anului 1923, ele au pierdut prin reforma agrară, pusă în aplicare, cele mai
importante parcele de teren, comisia de expropriere luând cele mai bune loturi arabile
şi cele mai bune păşuni ale surorilor.
În pofida acestor greutăŃi, se observă un interes special acordat surorilor,
episcopi, arhiepiscopi sau chiar suverani vizitând aşezăminte ale ordinului şi chiar
provincialatul din Iosefin. Îi putem enumera, astfel, ca iluştri oaspeŃi, în 1921, pe
nunŃiul apostolic de la Bucureşti, Francesco Marmaggi; la 5 februarie 1925, pe Rafael
Rodić, arhiepiscop de Belgrad şi administrator apostolic pentru Banatul Sârbesc; iar la
6 august al aceluiaşi an, pe Alexandru Theodor Cisar, arhiepiscop de Bucureşti. Cu
ocazia consacrării episcopale a administratorului apostolic Augustin Pacha, în 1927,
sosesc la Timişoara şi vizitează casa-mamă din Iosefin, nunŃiul apostolic Angelo Maria
Dolci, episcopul Transilvaniei, Majláth Gusztáv, şi cel de Lugoj, Alexandrul Nicolescu.
Aceste prezenŃe constante se datorează în special bunului renume al şcolilor
călugăriŃelor de Notre Dame, dar şi faptului că unii dintre amintiŃii ierahi aveau la
rândul lor şcoli ale acestui ordin în teritoriile lor diecezane13.
În ciuda greutăŃilor de adaptare la condiŃiile de funcŃionare stabilite în cadrul
Statului unitar român, şcolile surorilor de Notre Dame evoluează, sporesc ca număr şi
nivel de pregătire al surorilor. Cu toate acestea se vor înregistra noi probleme, limitări,
depăşite însă până în final. În anul şcolar 1924/1925, institutul de pregătire post-
gimnazială a fost completat prin înfiinŃarea unui curs de bucătărie şi gospodărie. Anul
următor, 1926 a însemnat aniversarea de 5 decenii de la fondarea orfelinatului de fete,
tot din Iosefin, condus de surorile de Notre Dame. Tot un atare eveniment jubiliar a
determinat restaurarea şi dotarea cu o capelă a filialei şi şcolii ordinului de la OraviŃa.
Casa de la Timişoara este extinsă mai ales pe secŃiunea administrativă şi a şcolii de
bucătărese şi gospodărie.
9 Consiliul Popular Şvăbesc/Das Schwäbische Volksrat, prin vocea deputatului Dr. iur. civ. Franz Kräuter, parte a
Partidului German din România.
10 Partidul Maghiar/Magyar Párt, formaŃiune parlamentară a maghiarilor din România, cu o reprezentare şi în
Banat.
11 Hans Bohn (editor), Zur Geschichte der Klösterlichen Erziehungs- und Bildungsstätten im Rumänischen Banat, Nach den
chronologischen Notizen der Ehrw. Schulschwester M. Leonilla Kilzer, Landshut, 1990, p. 17.
12 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Schulakten 1911-1948” (Acte Şcolare),
neordonat.
13 Hans Bohn, op. cit., p. 17-19.
143
Preparandia de învăŃătoare, unde erau formate atât surori, cât şi persoane laice,
fondată în 1881 de călugăriŃe încă sub păstorirea episcopului Alexander Bonnaz, este
închisă în 1927 de autorităŃile române. Acest fapt a determinat o perturbare a
procesului de formare a surorilor ca şi învăŃătoare şi a atras după sine diminuarea
numărului de eleve. Tot acum, la iniŃiativa prepozitului catedralei, Franz Blaskovics,
este deschisă, pe lângă şcoala publică din Periam, şi o şcoală de gospodărie. O nouă
oportunitate de dezvoltare a activităŃii surorilor se întrezăreşte la Dej, unde şcoala
publică fiind sistată de autorităŃi, cea elementară patronată de surori se transformă
într-una cu şapte clase, fapt ce conduce la un element benefic: copii educaŃi până la
clasa a patra în spiritul surorilor de Notre Dame, îşi pot desăvârşi formarea în acelaşi
spirit şi pe mai departe, până la clasa a şaptea.
Prin grija deputatului minorităŃii germane, Franz Kräuter, şi în urma vizitei lui
Nicolae Iorga, în anul 1928, la Timişoara, ordinului de Notre Dame îi este redat
dreptul de publicitate, astfel, preparandia de învăŃătoare, desfiinŃată în anul precedent,
precum şi cea de educatoare, sistată în 1921 sunt reînfiinŃate. Tot acum reapar oficial
şcolile germane şi maghiare de nivel gimnazial şi liceal. În casa-mamă din Iosefin este
redeschis un liceu de fete cu 7 clase, având limba de predare română, iar în Cetate,
unul în germană. Din lipsă de surori cu diplomă, sunt angajate aici şi profesoare laice.
În paralel, în urma unor vizite la Timişoara, superioară generală din München,
cunoscând situaŃia pregătirii surorilor de aici, a reuşit să trimită prin intermediul
„Institutului German pentru Pedagogie ŞtiinŃifică”14 surori şi profesori din Germania,
care să ofere cadrelor didactice localnice cursuri de perfecŃionare pentru materii
şcolare precum: muzică, desen şi sport.
La Jimbolia, institutul „Jesuleum”, condus din 1902 de către surorile mizericor-
diene ale „Sfintei Cruci”, este predat călugăriŃelor de Notre Dame15, pentru început
într-un număr de şaisprezece în acest aşezământ. Această instituŃie educativă, formată
din grădiniŃă, şcoală primară şi gimnaziu, laolaltă cu un internat foarte solicitat, a
trebuit să fie părăsită de surorile mizericordiene, acestora retrăgându-li-se dreptul de
predare şi administrare.
Tot în 1928 este infiinŃată asociaŃia de fete „Maris stella”, cu scopul de a cultiva
bunele moravuri şi o plăcută şi practică folosire a timpului liber. Deputatul Franz
Kräuter şi comitetul bisericesc reuşesc să deschidă cu aprobare ministerială, la Variaş,
o grădiniŃă confesională pentru 86 de copii, condusă de o soră de Notre Dame, căreia i
s-a amenajat o locuinŃă proprie. Din 1929, dens populata localitate GlogovăŃ (azi
Vladimirescu, jud. Arad), dispunea, la iniŃiativa preotului paroh Fridolin Liebig, de o
şcoală de fete de patru clase unde activau trei surori şi o candidată. Tot de o nouă
grădiniŃă aveau parte, începând cu anul 1930, şi locuitorii din Sânnicolaul Mare, aceasta
fiind frecventată de 75 de copii preşcolari16.
Deja din anul 1910, ordinul de Notre Dame dispunea de o casă pentru surorile în
vârstă şi incapabile de muncă. Aceasta era situată la marginea Timişoarei, lângă vila
14 În limba germană: „Deutsches Institut für wissenschaftliche Pädagogik”.

15 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame-Schwestern, Dosar „Eigentumsakten und
Grundbuchauszüge” (Acte de proprietate şi extrase de Carte Funciară), Acte ale Institutului Jesuleum şi
contractul din 28 martie 1928, nenumerotat.
144
episcopală, într-un mediu plăcut, înconjurat de vii, situat actualmente pe strada

Aurora, în zona căii Aradului. Aici funcŃiona şi o şcoală de gospodărie, astfel că, în
timp, clădirea a devenit neîncăpătoare. La la 15 septembrie 1929, surorile au aşezat, la
Lipova, pe malul Mureşului, vizavi de locul de pelerinaj de la Maria Radna, piatra de
temelie pentru o nouă casă destinată surorilor vârstnice17. Aceasta se va numi
„Theresianum” şi va fi terminată în 1932. ConstrucŃia a fost suportată de
provincialatul din Timişoara, iar pentru funcŃionarea ei ulterioară s-a făcut apel la
sprijinul întregii provincii.
Anul 1931 a însemnat cu siguranŃă cel mai interesant moment pentru ordinul
surorilor de Notre Dame din Timişoara din întreaga perioadă interbelică. La 2 mai
1931 casa-mamă, care adăpostea şi provincialatul, împreună cu liceul şi biserica
surorilor au fost vizitate de Carol al II-lea şi primul ministru Nicolae Iorga, în cadrul
unor mari solemnităŃi la care au participat numeroşi oaspeŃi, însoŃiŃi de episcopul
locului, Augustin Pacha. Cu această ocazie, regele a decorat-o pe Sr. Maria Alexandra
Rabong18, provinciala ordinului de Notre Dame în România, cu Ordinul de Merit în
grad de mare cruce, drept mulŃumire şi recunoaştere pentru munca surorilor
desfăşurată în spaŃiu şi timp, la Timişoara. La 18 august 1931 s-a sărbătorit, local,
jumătate de secol de la ridicarea edificiului provincialatului din Timişoara-Iosefin. Tot
acum şi-a serbat jubileul de aur şi Preparandia de învăŃătoare, precum şi cea de
educatoare de grădiniŃă, ambele închise temporar în 1927, respectiv 1921, dar
redeschise în 1928. În cursul lui 1931, mai multe parohii, printre care amintim aici
doar cele din Timişoara-Cetate, Arad, Cărani, NiŃchidorf şi Timişoara-Elisabetin au
solicitat deschiderea de grădiniŃe ale surorilor de Notre Dame pentru copii
comunităŃilor în cauză. Rând pe rând, şcolile gimnaziale, liceul cu opt clase, cele cu
limba de predare germană şi maghiară şi-au redobândit dreptul de publicitate. Toate
acestea au fost puse pe seama vizitei primului ministru N. Iorga şi a eforturilor
deputatului Franz Kräuter, un activ luptător pentru cauza educaŃiei catolice bănăŃene.
Evenimente deosebite au constituit şi inaugurarea, prin participarea directă a surorilor,
a grădiniŃei confesionale din Sânnicolaul Mare, celebrarea unei liturghii solemne în aer
liber, în curtea mănăstirii din Timişoara-Cetate, unde episcopul diecezan A. Pacha a
conferit unui număr de 127 de copii Prima Sfântă Împărtăşanie, precum şi sfinŃirea
solemnă a capelei filialei surorilor din OrŃişoara.
17 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame-Schwestern, Dosar „Baupläne der Häuser in Lippa und
Arad” (Planurile de construcŃie ale caselor din Lipova şi Arad), nenumerotat.
18 Născută la 17 iulie 1880, la OrŃişoara, într-o familie de Ńărani germani, a urmat şcoala primară în satul natal,
apoi cea maghiară din Pecica, studiile medii la Timişoara, devenind învăŃătoare. S-a alăturat la 22 de ani
Ordinului de Notre Dame, devenind soră, după noviciatul urmat la Timişoara activând mai întâi la Lipova, ca
învăŃătoare. A fost transferată la Institutul Svetits din DebreŃin, după care a revenit la Timişoara, ca directoare
a Şcolii Superioare de ComerŃ din Iosefin, aparŃinătoare surorilor. Între 1928-1948 şi-a servit ordinul ca
provincială pentru întreaga Românie, fiind decorată personal de regele Carol al II-lea, atrăgând interesul
primului ministru Nicolae Iorga asupra ordinului şi a şcolilor sale. S-a opus în mod ferm trecerii şcolilor şi
grădiniŃelor ordinului sub „oblăduirea” Grupului Etnic German, multe fiind fondate de ea însăşi. A reuşit să
conducă ordinul peste necazurile pricinuite de nazişti, de Armata Roşie, retrăgându-se în 1948 din toate
responsabilităŃile în căminul pentru surori în vârstă, la Lipova. După desfiinŃarea ordinelor călugăreşti s-a
întors la Timişoara, fiind găzduită în casa doctorului Bickl, unde încetează din viaŃă la 7 mai 1951, fiind
înhumată în cripta surorilor din Iosefin (vezi ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern,
Dosar „ND Personalia L-R”, nenumerotat, Acte personale Sr. Maria Alexandra Rabong, nenumerotat).
145
La 12 septembrie 1931, o furtună cu o intensitate deosebită a adus pagube

considerabile edificiilor din cartierul Iosefin, casei provincialatului, bisericii şi altor
clădiri. Acoperişuri întregi au fost distruse şi luate de vânt, după care ploaia a pătruns
prin tavanele astfel expuse în pereŃii şi în interiorul încăperilor. Finalul anului aducea
cu sine o criză financiară deosebit de gravă, salariile fiind plătite foarte greu, la
intervale neregulate sau nu erau plătite cu lunile, uneori chiar mai mult de doisprezece
luni. Acest fapt a fost înregistrat mai ales la GlogovăŃ (azi Vladimirescu), Periam,
OraviŃa sau Lipova, unde surorile predau la şcolile elementare. Primăvara lui 1932 a
însemnat o nouă calamitate: o puternică inundaŃie a Mureşului a afectat întregul oraş în
noaptea de 6/7 aprilie, fiind distruse circa 100 de case. Mănăstirea a fost înconjurată
de puhoaie, accesul făcându-se de pe un teren învecinat, de curând achiziŃionat de
surori, care se afla la o înălŃime relativ mai mare decât restul zonei. Datorită slăbirii
terenului şi a eroziunii provocate de apă, în mai multe locuri au apărut crăpături
serioase în pereŃii mănăstirii, cât şi în podea. Costurile reparaŃiilor acestor daune s-au
ridicat la suma de 50.000 lei, la valoarea anului 1932. Prin acŃiuni de binefacere,
temeinic organizate, filiala din Anina a primit lemne de foc, la Lugoj familiile înstărite,
precum şi unele asociaŃii au adunat bani, asigurând şcolarizarea a 80 de copii mai
săraci, iar casa-mamă din Timişoara şi filialele din Periam şi OraviŃa au fost sprijinite
direct de către episcopul Augustin Pacha.
La 21 şi 22 mai 1932 AsociaŃia Femeilor Catolice a organizat cea mai mare
procesiune de seară, cu sute şi chiar mii de lumânări desfăşurată între biserica
parohială din Iosefin şi cea a surorilor, trecându-se pe mai multe străzi ale cartierului.
Încheierea festivă au realizat-o soŃii fostelor eleve ale surorilor de Notre Dame, care au
depus un imens buchet de trandafiri albi la altarul Sfintei Fecioare din biserica
ordinului, drept mulŃumire pentru educaŃia primită de nevestele lor. A doua zi, femeile
din asociaŃie şi-au prezentat omagiul în faŃa provincialei, iar seara a urmat un program
festiv organizat de CongregaŃiile Mariane locale.
La finele lui august 1932, un timişorean bogat, Laurentiu Giruts19, şi-a surprins
concetăŃenii prin testamentul său, conform căruia lăsa surorilor o foarte frumoasă
sumă de bani drept fundaŃiune pentru tinerele novice ale ordinului. Aceasta era
întemeiată în memoria defunctei sale soŃii, Josefine Karsowski, care fusese educată de
surori în mod gratuit şi acceptată la studii, începând cu anul 1860, în vechea casă-
mamă din Timişoara-Cetate.
Anul 1933, proclamat de către papa Pius al XI-lea drept An Sfânt cu ocazia
împlinirii a 19 secole de la moartea şi învierea lui Cristos, a reprezentat şi pentru surori
aniversarea unui veac de la fondarea ordinului lor în Bavaria, dar şi 75 de ani de la data
sosirii la Timişoara. Cu această ocazie a fost reparată capela de la Lipova şi i-a fost
adăugată o mică grotă, reprezentând apariŃia Sfintei Fecioare la Lourdes. La Timişoara,
în cartierul Iosefin, pe terenul de tenis al şcolilor ordinului, a fost fost celebrată o
Sfântă Liturghie solemnă la care a fost conferită Prima Sfântă Împărtăşanie la mai mult
de 1000 de copii. Tot manifestărilor din acest an li se poate încadra vizita la Timişoara
şi în dieceză a episcopului Dr. Wilhelm Berning de la Osnabrück, care lua astfel
contact cu viaŃa religioasă catolică din Banat, cu cea a ordinelor călugăreşti şi cu
evoluŃia învăŃământului catolic. Continuând seria celebrărilor dedicate acestui ordin
146
şcolar, episcopul Pacha a consacrat, la 19 noiembrie 1933, biserica ordinului, care

fusese doar binecuvântată la terminarea construcŃiei; fastuoasa festivitate celebrată s-a
bucurat de participarea multor eleve, a surorilor, a seminariştilor şi a credinicioşilor,
având un caracter omagial, din partea episcopului la adresa surorilor şi a muncii lor. A
fost una dintre puŃinele momente în care ierarhul, sosind la provincialat şi în biserica
surorilor, a purtat fastuoasa „capa magna”, veşmântul de gală, cu hermelină şi mantie,
propriu înalŃilor prelaŃi catolici20. Începând din anul şcolar 1933/1934, o dată cu
sistarea funcŃionării grădiniŃei de stat din Dudeştii Noi, este inaugurată pentru copii
acestei comunităŃi, cea confesională, condusă de surorile de Notre Dame21.
Din punctul de vedere al numărului elevelor din şcolile ordinului, 1933 este anul
unor creşteri semnificative. Gimnaziul cu predare în limba germană din Timişoara-
Iosefin, din casa-mamă, a fost extins cu încă o clasă „1-B”, la care s-au înscris peste 100
de copii. Cel cu limba de predare maghiară din Arad s-a mărit, incluzând şi o secŃie
germană, finanŃarea asigurându-se prin grija etnicilor germani din oraş. Şcoala germană
de gospodărie, aprobată ministerial deja în 1929, s-a deschis la 15 octombrie 1933.
Toamna şi primăvara, elevele învăŃau în casa din Marienheim, unde puteau să îşi
însuşească şi cunoştinŃe practice în grădinile şi gospodăria surorilor, iar în lunile de iarnă,
urmau cursurile teoretice în casa-mamă din Iosefin.
O dată cu anul 1934, prin intermediul AsociaŃiei Sfântului Bonifaciu, fondată de
canonicul Josef Nischbach, organism la care contribuiau prin activităŃile lor şi surorile
benedictine, călugăriŃele de Notre Dame se implică în mod direct în activităŃile
misionare şi social-educative ale asociaŃiei. Pe durata verii, între 15 iulie şi 6 august,
acestea erau organizate în aşa fel încât să Ńină ore de religie, de citire, de limbă germană
în satele unde catolicii germani constituiau o minoritate, unde nu deŃineau o biserică
sau nu exista preot stabil şi şcoală cu predare în limba maternă. La finele perioadei de
pregătire, episcopul a vizitat aceste comunităŃi şi a conferit tinerilor sacramentul
mirungerii22.
ActivităŃile tot mai complexe şi mai ample desfăşurate de surori, dar şi numărul
mare de eleve a făcut ca necesitatea construirii unei noi aripi a complexului monastic şi
şcolar din cartierul Iosefin să fie tot mai stringentă. Din acest motiv între 1935–1937, a
fost construit, pe locul clădirilor cu destinaŃie gospodărească de pe latura nordică (azi
Bulevardul TinereŃii) a complexului, un edificiu modern cu parter şi două etaje în stil
Bauhaus, adaptat cerinŃelor surorilor23. Piatra de temelie a fost pusă de către episcopul
Dr. h. c. Augustin Pacha, un mare susŃinător al surorilor de Notre Dame şi al
activităŃilor lor. Clădirea, ce purta în epocă titulatura de „Institutul Notre Dame”,
20 Dr. theol. Franz Kräuter, Erinnerungen an Bischof Pacha. Ein Stück Banater Heimatgeschichte, ADZ-Verlag,
Bukarest, 1995, p. 120, precum şi în ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Albumul
fotografic conŃinând dedicaŃia surorilor către episcop şi imaginile consacrării bisericii ordinului de Notre
Dame, la 19 noiembrie 1933, foto 1-13.
22 ADT, Fond Vereine (AsociaŃii), Dosar „Bonifatiusverein für die Temeswarer Diözese 1932-1938” (AsociaŃia
Sfântului Bonifaciu pentru Dieceza de Timişoara), neordonat, precum şi în Claudiu Călin, „AsociaŃia
Sfântului Bonifaciu pentru Dieceza de Timişoara. O asociaŃie cultural-religioasă timişoreană pentru întregul
Banat”, în DescoperiŃi Banatul. Timişoara, Timişoara, Editura Waldpress, 2009, p. 52-68.
23 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Verschiedene Bauakten und Pläne”
(Diverse acte şi planuri de construcŃie), planurile şi actele de edificare ale clădirii Ordinului de Notre Name
din Bld. Carol (azi Bld. TinereŃii), nenumerotat.
147
cuprindea printre altele, ca atracŃii deosebite: o foarte frumoasă casă a scărilor, o sală
festivă şi o şcoală specială de bucătărese, prima de acest fel din Ńară, care ocupa întreg
parterul, fiind dotată la cele mai înalte standarde ale vremii24.
Privind în mod critic perioada interbelică, mai precis cele două decenii scurse de
la momentul 1919 şi până la finele anilor ´30, vom observa cum şcoala confesională şi
ordinele călugăreşti de confesiune catolică au militat constant pentru păstrarea
învăŃământului confesional în limbile germană şi maghiară. Adaptarea la condiŃiile
legale din noua Ńară din care făceau parte nu a fost deloc uşoară. Într-o tânără Românie
Mare, în care statul încerca să îşi extindă cât mai puternic autoritatea, nu era uşor să
doreşti să înveŃi în limba maternă. Încă dintru începuturi, Liceul Piarist şi Liceul de
Notre Dame au fost nevoite să adopte româna ca limbă de predare, hotărâre la care s-a
rămas până în 1948, chiar dacă, între timp, situaŃia generală se relaxase, iar predarea în
limba minorităŃilor în şcolile confesionale, îşi găsise locul natural datorat. Cu toate
acestea, inspecŃiile din şcolile catolice erau uneori mai exigente decât în altele, de stat,
acordarea acelui atât de necesar „drept de publicitate”, cursurile şi examenele de
autorizare la care trebuiau să participe în mod obligatoriu surorile sau călugării, dar şi
învăŃătorii laici, etape fără de care nu puteau practica profesia de învăŃător sau
profesor, predarea anumitor materii în mod obligatoriu în limba română, au făcut ca
viaŃa acestor şcoli să nu fie deloc uşoară, nu de puŃine ori măsurile autoritare oficiale
nefiind interpretate altfel decât drept pure încercări de românizare25.
Pe acest fond al eforturilor depuse pentru păstrarea identităŃii religioase, culturale,
lingvistice şi naŃionale prin intermediul şcolilor, dar şi în general, în contextul unei
efervescenŃe a vieŃii minorităŃii germane din Banat, încep să pătrundă în a doua
jumătate a anilor ´30 primele idei de factură naŃional-socialistă. Ele apar odată cu
reîntoarcerea de la studii din Germania a unor foşti tineri elevi ai „Banatiei”, renumitul
liceu german romano-catolic timişorean. După absolvirea studiilor liceale, aceştia şi-au
continuat studiile în „Reich”, întorcându-se ulterior în oraş ca propagatori ai noilor
idei politice, naŃional-socialiste însuşite în Reich. O caracteristică fundamentală şi o
constantă a tezelor promovate de aceştia a fost şi cea profund anti-clericală şi anti-
catolică. Practic, tinerii naŃional-socialişti declaraseră război, la nivel ideologic, dar
adesea şi practic, Bisericii şi şcolilor ei, în care îşi începuseră educaŃia. Pătrundeau
astfel, şi în Banat, opinii care nu s-au dovedit a fi altceva decât un mare pericol şi o
sursă de mari convulsii pentru existenŃa ulterioară a învăŃământului catolic, a întregii
dieceze şi a credincioşilor ei germani. Cu toate acestea, fiinŃarea aşezămintelor
educative de Notre Dame, prin faptul că erau susŃinute şi inaugurate de călugăriŃe,
cărora nu li se puteau „imputa” alunecări de natură ideologică nici de stânga şi nici de
dreapta, a devenit gradat una agreată de oficialităŃi. În anii ce au precedat actul din
septembrie 1940, statul român şi responsabilii din învăŃământ şi-au dat seama de
importanŃa existenŃei şcolilor catolice care, prin educaŃia oferită, menŃineau tineretul
studios la adăpost de importul de ideile naŃional-socialiste. Cu toate acestea, formaŃiuni
de tineret precum „Deutsche Jugendorganisation”, au început să exercite o presiune
tot mai mare asupra congenerilor catolici şi a şcolilor confesionale germane, încercând
prin acŃiuni şi mijloace tot mai îndrăzneŃe câştigarea şi asimilarea acestora în favoarea
24 János Szekernyés, Notre-Dame..., p. 44-45.

148
ideologiei naziste şi a organizaŃiilor de respectiva orientare. Chiar tinerii din seminarul

liceal, numit „Emericanum”, teologii de la Academia Teologică, elevele din şcolile de
Notre Dame, erau adesea cu toŃii înscrişi din oficiu în organismele asociaŃiei naziste
sus-numite şi erau şantajaŃi, sub perfida supoziŃie de a nu fi buni germani, ca să ia parte
la diversele manifestări şi serbări naziste. Deja în 1939, DJ-ul a primit din partea statului
patronaj asupra chestiunilor de natură organizatorică, ideologică şi politică a
organizaŃiilor de tineret şi a şcolilor germane. Chestiunea a fost definitivată prin
recunoaşterea, la 21 noiembrie 1940 a formaŃiunii „Deutsche Volksgruppe in
Rumänien” (Grupul Etnic German), ca fiind reprezentantul politic al confraŃilor din
Ńară26. Aceasta a întemeiat aproape imediat şcolile „populare”, pe care trebuiau să le
urmeze în mod obligatoriu toŃi copii germani, în paralel începând o tot mai susŃinută
campanie, înclusiv în presă, împotriva şcolilor Surorilor de Notre Dame şi a autorităŃii
şcolare diecezane. łelul naŃional-socialiştilor era acela de a arăta că metodele folosite
în şcolile confesionale sunt învechite, retrograde, iar părinŃii nu ar mai trebui să îşi
trimită copiii la şcoli catolice. Se dorea difuzarea ideologiei naziste încă de la cele mai
fragede vârste, în aşa fel, încât credinŃa creştină şi catolică să fie înlocuită la generaŃiile
tinere, prin „valori” proprii „rasei superioare”. În acest scop, organismele Grupului
Etnic German au încercat să determine autoritatea şcolară diecezană, prin toate
metodele posibile, să îi predea toate şcolile catolice cu predare în limba germană,
inclusiv cele ale Ordinului de Notre Dame. În condiŃiile în care statul român, aliat al
Germaniei naziste, predase Grupului Etnic German propriile-i şcoli cu învăŃământ în
limba germană, prin care această formaŃiune exercita o influenŃă politică crescândă în
societatea românească, dar mai ales printre cei de acelaşi neam, după lungi negocieri
ale părŃilor, dar şi consfătuiri interne ale episcopului cu capitlul şi cu decanii, dar mai
ales cu NunŃiatura de la Bucureşti, dieceza a hotărât la 16 martie 1942, după o
tărăgănare de mai bine de un an, transferarea şcolilor confesionale cu predarea în
limba germană către Grupul Etnic German. Erau excluse institutele proprii ale
Ordinului de Notre Dame sau cele cu profil teologic. Şcolile confesionale unde predau
surori (în cadrul parohiilor), ca profesoare sau învăŃătoare ori educatoare angajate, erau
şi ele predate, cu obligaŃia însă de a păstra surorile în posturile determinate. Toate
edificiile şcolare rămâneau proprietatea Bisericii, căreia urma să i se plătească o chirie
simbolică (1 leu pe an). Era garantată predarea religiei la toate nivelele, accesul
preoŃilor şi al surorilor în şcoli, precum şi libera practicare a cultului de către toŃi elevii.
Contractul astfel încheiat a fost aprobat de guvernul român prin actul cu numărul
96.240, emis la 26 mai 1942. Ca urmare a parafării acestei înŃelegeri au fost cedate 65
şcoli primare, 6 gimnazii şi două instituŃii educative cu profil comercial27.
Nu a durat însă mult şi întregul set de prevederi ale contractului a fost încălcat de
către Grupul Etnic German. Surorilor nu li s-a mai plătit salariul, preoŃilor sau
cateheŃilor le-a fost tot mai des refuzat accesul în şcoli pentru predarea religiei,
tinerilor li se spunea că practicarea credinŃei creştine este nesănătoasă, arhaică şi cu
26 Dr. iur. civ. Franz Kräuter, Meine „Schuld” und meine Sühne, Herausgegeben vom Kreisverband Karlsruhe der
Landsmannschaft der Banater Schwaben in Deutschland e.V., Timişoara, Imprimeria „Mirton”, 1995, p. 42-
45 şi în lucrarea aceluiaşi autor Erinnerungen aus meiner christlich-demokratischen Dienstzeit, tipărită ca şi manuscris
într-o primă ediŃie în 1967, Freiburg in Breisgau/Günterstal, Rota-Druck, p. 182,-183, 215-218, 220, 267.
27 Arthur Funk, Aus der Geschichte der Rumänischen Provinz der Armen Schulschwestern Unserer Lieben Frau, fără an, p.
8-9, manuscris dactilografiat păstrat în ADT, precum şi în Hans Bohn, op. cit., p. 24-28.
149
rădăcini iudaice, ceea ce contravenea ideologiei naziste. Se exercitau presiuni inclusiv

pentru acapararea unor proprietăŃi ale ordinului de Notre Dame. În unele parohii,
tinerii naŃional-socialişti au perturbat grav desfăşurarea serviciilor liturgice în biserici şi
în proximitatea acestora. Ca urmare a acestor evoluŃii, scade foarte mult şi numărul
elevelor şcolilor de Notre Dame. Motivul era că multora le era frică să urmeze
cursurile unor şcoli confesionale deoarece, în cazul în care doreau să studieze în
universităŃi, li se creau greutăŃi sau erau acceptate foarte greu. SituaŃia a durat însă doar
doi ani şcolari, mai precis 1942/1943 şi 1943/1944, deoarece după 1944, Grupul Etnic
German şi-a încetat definitiv activitatea. Din acest moment au urmat alte negocieri
grele: recuperarea şcolilor de către Biserică şi dovedirea faptului că aceasta nu avusese
nici o implicare de natură ideologică, naŃional-socialistă, că actul din 1942 nu fusese
niciodată punctual respectat de organele politice germane şi că, de fapt, episcopul nu
făcuse acest pas din proprie iniŃiativă, ci forŃat de Grupul Etnic, sprijinit de guvernul
Antonescu. Trebuia dovedit inclusiv faptul că instituŃiile educative au fost cedate în
baza unei chirii anuale simbolice şi nu fuseseră niciodată scoase din proprietatea
Bisericii28.
În anii 1943 şi 1944, mai multe şcoli, printre care cele din Variaş şi Periam, au fost
puternic afectate de bombardamentele aliate. Cele mai mari pagube le-a suferit însă
liceul şi internatul din Timişoara-Iosefin, lovite în 16–17 iunie şi 3 iulie 1943. Aflându-se
în imediata apropiere a gării Timişoara, complexul şcolar a fost supus unui puternic tir
aerian, în urma căruia s-a iscat şi un puternic incendiu. Răsturnarea de situaŃie din
august 1944 nu a făcut decât să schimbe rolurile, atacurile aeriene şi distrugerile
urmându-şi cursul, în plus prezenŃa Armatei Roşii s-a resimŃit odată cu debutul lunii
septembrie 1944. Datorită acestor evoluŃii, noviciatul a fost mutat în clădirile din
Timişoara-Cetate, PiaŃa Huniade. Cea mai grea situaŃie o avea însă, de departe, şcoala
şi casa surorilor de Notre Dame din strada Aurora, aşa-numita „Marienheim”, care
fiind situată la marginea oraşului, datorită spcificului ei gospodăresc şi agricol, era cel
mai puternic expusă. În apropierea sediului ei, a funcŃionat, până în 1944, un lagăr
pentru prizonierii ruşi, capturaŃi de armatele română şi germană29. După august 1944
acesta a fost „reprofilat”, fiind destinat soldaŃilor germani şi unguri prinşi în luptele din
Banat şi din jurul Timişoarei. În aceeaşi zonă au fost înhumaŃi, în gropi comune, azi
nemarcate, cei decedaŃi în timpul captivităŃii. În urma deciziei de la 23 august, deŃinuŃii
ruşi au fost eliberaŃi din acest lagăr, mulŃi fiind adăpostiŃi în anexele gospodăreşti, în
parcul şi pe terenurile agricole ale surorilor de Notre Dame, de la Marienheim. Aici ei
au găsit adăpost, chiar şi hrană şi îngrijire. Unii s-au oferit chiar să lucreze, în schimbul
întreŃinerii, astfel că nu s-au înregistrat nici un fel de probleme sau pagube pentru
surori pricinuite de prizonieri, până la sosirea Armatei Roşii. Se spune chiar, că după
război, unii dintre prizonieri au cerut să fie reprimiŃi, la muncă, în serviciul surorilor!30
Datorită tirurilor artileriei, poziŃionată în apropierea casei, dar şi al bombarda-
mentelor germane, întreg etajul clădirii a fost evacuat, bunurile fiind adăpostite în
pivniŃe. Surorile se adăposteau fie în adăpostul propriu (pivniŃa), fie în cea a vilei
28 Dr. theol. Franz Kräuter, op. cit., p. 140-143.

29 Matricolele de deces ale parohiei romano-catolice Timişoara II Fabric, precum şi duplicatele acestora, păstrate
în Arhiva Diecezană Romano-Catolică de Timişoara, înregistrează pentru anii 1944-1945 mai multe cazuri de
înhumări de soldaŃi, asistate de preoŃii catolici.
150
episcopale, situată lângă sediul lor. În noaptea de 16 spre 17 septembrie 1944, surorile
se aflau în aceste subsoluri, când Armata Roşie şi-a făcut intrarea pe proprietatea lor.
În doar două nopŃi au fost devastate beciurile, toate bunurile adăpostite au fost
vandalizate. În total 37 de hectolitri de vin au fost sustraşi din beciuri, lăsaŃi să se
scurgă ori consumaŃi. Se spune că vinul scurs în pivniŃe atinsese nivelul de un sfert de
metru. Cu greu au putut să Ńină beciurile închise şi să se ascundă peste noapte de
soldaŃii beŃi, care încercau să pătrundă peste tot. Peste zi au putut să iasă, constatând
jaful produs. Discret, deghizate în haine civile, ele au încercat să plece şi să se refugieze
în oraş, la puŃinele familii germane sau chiar evreieşti, care mai erau dispuse să le
primească. Cu toate acestea, mai rămăseseră în casă 16 surori şi propriul preot-
confesor. După ce şi-au ascuns întregul avut mobil, haine şi obiecte personale, într-o
cameră ce era considerată cea mai sigură, toate cele 16 surori, împreună cu preotul, au
fost adăpostite de o doamnă de origine iudaică. Liniştindu-se întrucâtva situaŃia, în data
de luni, 18 septembrie, călugăriŃele s-au grăbit să se întoarcă acasă. SoldaŃi sovietici sau
români, civilii din oraş, dar şi din DumbrăviŃa (satul cel mai apropiat), jefuiau în voie
casa, distrugând tot ceea ce nu le era de folos. Uşile au fost smulse, încuietorile rupte,
capela casei – la început neatinsă, a căzut pradă furiei proletare a ostaşilor sovietici
care au intrat, răsturnând toate statuile şi distrugând icoanele. Din fericire potirele,
ciboriile şi monstranŃa au fost salvate încă la plecarea din casă a călugăriŃelor. Pe toată
durata acestui „asediu”, contactul surorilor cu provincialatul din Iosefin a fost
totalmente întrerupt. Nu se ştie prin ce mijloace au aflat călugării salvatorieni din
Mehala de situaŃia gravă a surorilor, dar cert este că ei au înştiinŃat imediat provinciala.
Canonicul Josef Plesz a sosit în ziua următoare şi le-a luat pe surori în oraş, fiind
adăpostite în mănăstirea din Timişoara-Cetate. La Marienheim, în două zile
dispăruseră complet, printre multe altele, cele două case pentru stupii de albine, anexa
pentru presa de vin, cu tot cu uneltele ei, şopronul de lemne şi multe alte obiecte utile
acestei excepŃionale gospodării-şcoală. În locul căminului pentru eleve, din cadrul
casei, a fost imediat adăpostit de către Armata Roşie un spital pentru prizonierii
germani şi unguri.
Luptele din septembrie-octombrie 1944 din zona oraşului Sânnicolaul Mare le-au
determinat pe surorile de aici să se pună la adăpost în mănăstirea din Periam, iar câteva
dintre ele s-au alăturat refugiaŃilor care, înspăimântaŃi de înaintarea Armatei Roşii, au
ales să-şi părăsească tot avutul şi să fugă, în Germania, prin Ungaria. Surorile rămase la
Periam, în mănăstirea locală, dar şi cele din Sânnicolaul Mare, au trăit clipe de coşmar,
fiind supuse permanent jignirilor soldaŃilor sovietici, ameninŃate şi izolate de lume. Cu
greu au reuşit, prin intermediul vreunui militar mai liniştit, să primească cele necesare
hranei. În tot acest timp, mănăstirea şi şcoala din Sânnicolau au fost jefuite, sovieticii
dinamitând pur şi simplu uşile pentru a pătrunde în unele încăperi31.
Pe fondul întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, autorităŃile române au
ordonat internarea tuturor cetăŃenilor germani, civili, care se aflau la acel moment în
Ńară. Prin această hotărâre au fost deŃinute în lagărul de la Târgu Jiu şi şase surori de
Notre Dame, pentru a fi transferate ulterior la Turnu Măgurele. Surorile Maria
Hedwigis Haberl, M. Viola Haberl, M. Cassilda Wörtz, M. Friedenanda Rasp, M.
Michaela Hofmann şi M. Solina Bachmeier veniseră din Germania, tocmai pentru că
151
regimul nazist le interzisese acolo practicarea activităŃii de natură pedagogică şi

educativă, iar în România ele puteau profesa nestingherite în şcolile proprii ordinului.
Regimul de detenŃie a fost unul extrem de dur, mai ales lipsa hranei a fost una acută în
centrul de la Târgu Jiu. La Târgu Măgurele, ca o ironie a sorŃii, oraşul fiind situat la
Dunăre, tocmai apa de băut lipsea, iar clima era şi ea dificil de suportat. Cu greu s-a
obŃinut, într-o primă fază, permisiunea de a putea fi trimise pachete surorilor
concentrate. După o altă lungă serie de petiŃii şi intervenŃii s-a reuşit eliberarea
călugăriŃelor şi acordarea permisiunii de a părăsi Ńara cu destinaŃia Germania32.
SituaŃia filialei din OraviŃa a fost şi ea una deosebit de rea pe timpul existenŃei
Armatei Roşii în zonă. InflaŃia domnea la modul general, fapt care făcea ca veniturile
surorilor să fie extrem de greu de realizat, fie şi numai pentru a asigura hrana de zi cu
zi. Ele erau nevoite să muncească zilnic inclusiv în gospodării, ca ziliere, iar seara mai
reuşeau să ofere meditaŃii la pian sau alte materii. Parohia contribuia lunar la veniturile
lor cu o mică sumă provenită din donaŃiile făcute de credincioşi la cutia Sfântului
Anton. Elevele erau puŃine şi adesea, la rândul lor, provenite din familii sărăcite şi
aflate în necazuri.
PrezenŃa Armatei Roşii la Timişoara a însemnat pentru surorile de Notre Dame
părăsirea temporară a caselor lor, împreună cu şcolile aferente. Fiind situate central şi
având încăperi numeroase şi spaŃioase, ele au fost Ńinta predilectă a sovieticilor,
atât pentru jaf, cât şi pentru încartiruirea militarilor. Primele evacuate au fost casele
de la Marienheim, din Timişoara-Cetate şi Timişoara-Fabric. Surorile din casele
rechiziŃionate s-au refugiat la orfelinatul din Iosefin şi în provincialat. La 22 decembrie
1944, a venit însă ordinul ca întregul provincialat, şcolile, internatul, într-un cuvânt
întregul complex de clădiri al ordinului şi şcolilor de Notre Dame, să fie evacuat33.
Chestiunea era cu atât mai dramatică cu cât 250 de surori rămâneau fără adăpost în
mijlocul iernii! Ştirea evacuării s-a răspândit rapid în întreg oraşul. Unii oameni s-au
gândit să le ofere ajutor surorilor, mulŃi însă dădeau târcoale complexului pentru a
dezlănŃui jaful. Se spunea chiar: „MergeŃi la mănăstire, acolo toată lumea se poate alege
cu ceva!” O dată cu evacuarea, s-a pornit jaful. PiviniŃele, cămările de alimente erau
golite în timp ce surorile asistau neputincioase, fiecare având pregătit micul geamantan
personal pentru a se putea evacua. Provinciala Maria Alexandra Rabong – cea care a
opus rezistenŃă şi naziştilor într-un mod deosebit de îndrăzneŃ obŃinând păstrarea
şcolilor de Notre Dame – a ordonat în acel moment surorilor să se reîntoarcă până la
ultima şi să nu părăseasca clădirea. IntenŃia provincialei a fost de a îndemna populaŃia
la a protesta pe străzi, în ultimul moment însă, episcopul Augustin Pacha a reuşit să
obŃină retragerea ordinului de evacuare, evitând intenŃia protestatară a surorilor. În
această amară clipă de bucurie, călugăriŃele de Notre Dame au putut sărbători
Crăciunul în iubita lor mănăstire din Iosefin. Abia după ieşirea sovieticilor din oraş şi
plecarea din clădiri, urmate de săptămâni de curăŃenie drastică, edificiile au putut fi
redate scopului lor mănăstiresc şi şcolar. Casa din Timişoara-Cetate însă, acum perfect
igienizată, a fost din nou rechiziŃionată, autorităŃile române, mai precis inspectoratul
de poliŃie transformând-o în lagăr pentru cetăŃenii români de origine germană, care se
32 Ibidem, p. 31
33 Claudiu Călin, „Dieceza de Timişoara între anii 1948-1989”, în vol. DănuŃ Doboş (coord.) Biserica Romano-
Catolică din România în timpul prigoanei comuniste (1948-1949), Iaşi, Editura Sapientia, 2008, p. 108-112.
152
refugiaseră în lunile septembrie şi octombrie în Ungaria şi Germania, o dată cu armata

germană aflată în retragere, şi care fuseseră somaŃi să se întoarcă în Ńară. Cine nu se
supunea şi nu dădea curs ordinului de întoarcere era declarat criminal de război.
Întreaga clădire, formată dintr-un local de învăŃământ, dar şi de rugăciune, curat şi
liniştit, a devenit un adăpost pentru sute de persoane, spaŃiu de audieri şi interogatorii,
un perimetru în care oameni deŃinuŃi erau nevoiŃi să convieŃuiască în condiŃii
improprii. Abia la 29 martie 1946, autorităŃile au desfiinŃat lagărul, clădirea fiind
transformată în şcoală rusească. Surorilor le-a fost lăsat doar micul internat şi câteva
anexe, în care trebuiau să fie adăpostite atât şcoala, cât şi dormitoarele elevelor şi
camerele surorilor34.
Ziua de 15 ianuarie 1945 rămâne drept data cea mai neagră pentru germanii din
România. Acum au început deportările în URSS pentru toŃi tinerii şi tinerele, bărbaŃii
şi femeile, care erau apŃi de muncă. S-a dorit trimiterea inclusiv a preoŃilor, călugărilor
şi călugăriŃelor, dar prin eforturile şi intervenŃiile episcopului Pacha pe lângă
NunŃiatură (aceasta intervenind la rândul ei pe lângă Sfântul Scaun) şi pe lângă
autorităŃile române, s-a reuşit exceptarea acestor categorii. Cu toate acestea, un număr
de aproximativ zece preoŃi, preponderent din judeŃul Caraş-Severin, au fost ridicaŃi şi
duşi la muncă forŃată în Siberia. Listele persoanelor ce urmau a fi strămutate în URSS
conŃineau însă şi nume ale unor surori tinere sau ale foarte multor novice, postulante
şi candidate la viaŃa monastică, aflate deja în mănăstire. Problema care se punea era
una atât umanitară, cât şi morală: în primul rând, deoarece nimeni nu concepea
trimiterea unor tinere la muncă forŃată, iar în al doilea rând, pentru că aceste fete
intraseră de bună voie în mănăstire, părinŃii lor având şi ei încredere că în aceste
aşezăminte fiicele lor vor duce o viaŃă consacrată lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp şi
sigură, ferită de multe pericole şi frământări sociale. După îndelungi negocieri purtate
de surori şi conducerea episcopiei cu comandamentul Armatei Roşii din oraş, agasaŃi
de insistenŃa provincialei superiorii militari au spus: „Dacă mâine dimineaŃă toate
aceste tinere vor apărea în faŃa noastră îmbrăcate în haine de călugăriŃă, atunci vor fi
scutite de la deportare.” În aceeaşi noapte de 14 spre 15 ianuarie 1945, a avut loc în
capela surorilor – aflată temporar în pivniŃa de lemne a clădirii noi, alăturată
provincialatului din Iosefin - înveşmântarea tuturor candidatelor la viaŃa monastică în
Ordinul de Notre Dame, indiferent de vârsta pe care o aveau şi care se aflau la acel
moment în încinta mănăstirii. Unsprezece candidate, cu vârste cuprinse între 18 şi 24
de ani au devenit surori într-o deosebită ceremonie secretă, rămasă unică în istoria
ordinului, care număra pe atunci 11.000 de membre în întreaga lume35.
Vara anului 1945 a însemnat revenirea la munca de educare a copiilor şi tinerilor.
În dificilele condiŃii datorate războiului aflat în faza sa finală, a alianŃei politice a
României cu Uniunea Sovietică, dar şi a „moştenirii” lăsate de Grupul Etnic German,
surorile au fost chemate în mod insistent de către preoŃii din satele germane bănăŃene
pentru a deschide şcoli şi grădiniŃe. Prime solicitări în acest sens, au parvenit în
34 ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Requirierung der Häuser 1944-1948”
(RechiziŃionarea caselor), nenumerotat.
35 Claudiu Călin, „Dieceza de Timişoara între anii 1948-1989”, p. 110; Hans Bohn, op. cit., p. 33; Dr. theol.
Franz Kräuter, Erinnerungen..., p. 148. Înveşmântările din ianuarie 1945 se reflectă şi în Registrul Personal de
învăŃământ din Ordul Surorilor de Notre Dame, Timişoara, vol. 1 şi 2. În rubrica „Einkleidung” (Înveşmântare) este
trecută data de 14 ianuarie 1945.
153
provincialatul din Timişoara de la Sânmartin (jud. Arad), Şagu, Zădăreni, Remetea

Mică, Măureni şi Zăbrani. Cererea parohului din Şagu rămâne cutremurătoare în acest
sens: „Surorile de Notre Dame să fie pentru copii noştri nu doar învăŃătoare şi
educatoare, dar şi mame în locul femeilor deportate în Rusia!” În acest context,
provinciala a trimis în comunităŃile arătate câte două sau trei surori, fiind redeschise
grădiniŃe şi şcoli, acolo unde până mai ieri funcŃionaseră şcolile „populare” ale
Grupului Etnic.
În vederea începerii anului şcolar 1948/1949 şi a înscrierilor elevilor la diversele
şcoli şi licee a fost convocată, în vara lui 1948, o şedinŃă de lucru cu toŃi directorii şi
responsabilii învăŃământului din Timişoara. În cadrul acesteia li s-a comunicat
surorilor, într-o manieră deosebit de protocolară, faptul că: „PuteŃi să activaŃi şi să
predaŃi şi mai departe în şcolile Dumneavoastră, doar dacă veŃi depune haina
călugărească!” Răspunsul acestora a fost unul evident negativ, fapt care a dus la
excluderea lor din sălile de clasă, mai ales că noul regim instaurat hotărâse prin
decretul 176 din 3 august 1949, desfiinŃarea învăŃământului confesional din România.
Lipsite de sursa elementară de existenŃă, surorile au fost izolate în acele clădiri ale
ordinului care nu serviseră drept şcoli, ci aveau doar un caracter mănăstiresc. În astfel
de condiŃii, trailul zilnic le era asigurat de fostele eleve şi de familiile timişorene
recunoscătoare, care le aduceau comenzi de croitorie şi de lucru de mână. DesfiinŃarea
ordinelor călugăreşti a fost anunŃată prin convocarea la Bucureşti a provincialelor şi
responsabililor tuturor ordinelor călugăreşti din România. Statul hotăra faptul că nu
mai aveau voie să funcŃioneze în întreaga Ńară decât trei mănăstiri catolice: la Maria-
Radna, Popeşti Leordeni şi Timişul de Sus. Noua provincială, Maria Xaveria
Aubermann/Keresztes, a propus autorităŃilor transformarea casei de la Marienheim,
de lângă Timişoara, într-un centru unic pentru Banat al surorilor de Notre Dame, însă
solicitarea i-a fost imediat respinsă. OficialităŃile excludeau continuarea oricărei forme
de viaŃă monastică romano-catolică în afara celor trei centre deja enumerate. Surorile
care nu doreau să facă parte din acele centre, trebuiau să se întoarcă în sânul familiei
sau, dacă erau în vârstă, să se interneze într-unul din căminele de bătrâni etatizate.
CălugăriŃele primeau „dreptul” de a se angaja, ca şi mână de lucru necalificată, în
intreprinderile de stat. În aceste condiŃii majoritatea surorilor tinere au hotărât să se
întoarcă la familiile lor, aproape o sută dintre ele au cerut plecarea definitivă în
străinătate, iar restul a intrat în diverse servicii, fie în diverse instituŃii sau la familii,
uneori chiar în calitate de femei de serviciu. În unele cazuri fericite s-a reuşit
repartizarea unora dintre ele ca şi sacristane sau organiste pe lângă parohii, fapt care le-
a permis, în secret ani îndelungaŃi, continuarea activităŃilor educative. La data de 15
august 1949, după ce întregul avut al ordinului fusese inventariat şi preluat de către
stat36, în ziua în care, de regulă, se celebrau ceremoniile de înveşmântare a tinerelor
candidate, toate călugăriŃele au trebuit să depună hainele monastice, să îmbrace altele,
civile, şi să părăsească definitiv mănăstirea. Mai tragică a fost situaŃia surorilor trimise
36 Conform „Inventarului General” al Mănăstirii Surorilor de Notre Dame, Timişoara IV, această operaŃiune
fusese realizată deja la 3 august 1948, doar Inventarul B, „de mobilier” cuprinzând 35 de pagini
dactilografiate! Inventarierea clădirii şcolii şi mănăstirii din cartierul Fabric a durat mai multe zile şi s-a
încheiat la 23 iulie 1948. Vezi ADT, Fond Ordine Călugăreşti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar
„Verschiedene Akten” (Acte diverse), nenumerotat.
154
la Maria Radna, în deja jefuita şi distrusa mănăstire a franciscanilor. Între 1949–1952,

şi din cauza vârstei, dar mai ales a condiŃiilor precare de igienă şi hrană, aici au decedat
17 surori. Datorită semnalării unor cazuri de holeră în mănăstirea suprapopulată, atât
de călugări, cât şi de călugăriŃe, autorităŃile au hotărât, la 26 mai 1952, evacuarea
grabnică a conventului şi separarea surorilor în două grupe: una a fost transportată la
Orăştie, într-un fost convent franciscan, iar cealaltă deplasată lângă Bucureşti, la
Popeşti-Leordeni37.
În loc de deznodământ
Pentru a concluziona, menŃionăm că în anul 1948, în momentul desfiinŃării
învăŃământului confesional, funcŃionau pe cuprinsul diecezei romano-catolice de
Timişoara un număr de 28 de centre ale Ordinului de Notre Dame, începând de la
casa-mamă din Timişoara IV-Iosefin şi încheind cu filiala din Remetea Mică, ce
număra două surori, fără a cita prezenŃele lor în diecezele de Alba Iulia sau Oradea.
Ordinul număra 420 de membre de cele mai diferite vârste şi nivele de pregătire, fiind
cel mai numeros de acest gen din dieceză şi unul dintre cele mai mari din România38.
În ciuda persecuŃiilor, a arestării unora dintre surori – o amintim aici în mod deosebit
pe Sr. Maria Gerta Kernweisz, viitoare provincială clandestină, care a fost reŃinută şi
întemniŃată între 1951–1956, fără ca nimeni să poată şti unde se află – dar şi a
concentrării forŃate în centrele deja amintite, ele şi-au reluat în secret activitatea,
reorganizându-se, astfel că, după 1990 s-au putut, oficial, reuni şi relua viaŃa în
comunitatea monastică, la Timişoara, tot în cartierul Iozefin, însă într-un cadru cu
totul şi cu totul nou. Începând din anul 2002, ele au deschis o grădiniŃă lângă biserica
parohială din Timişoara IV Iozefin pe care au construit-o din temelii şi pe care o
slujesc atât surori tinere, cât şi educatoare laice.

38 Schematismus Cleri Dioecesis Timişoarensis pro Anno Domini 1948, Timişoara, Typis Typographiae „Victoria”,
1948, p. 88-92.
155
Aspecte ale identităŃii confesionale la începutul mileniului III.
Studiu de caz: Biserica Greco-Catolică din România∗
Ciprian Ghişa
Identitatea confesională este unul din aspectele fundamentale ale vieŃii oricărei
comunităŃi ecleziale, iar de felul în care ea este percepută şi asimilată de cler şi de
credincioşi depinde, în mare măsură, existenŃa, continuitatea şi dezvoltarea unei
Biserici. Elementele sale componente (credinŃa, ritul, TradiŃia, tradiŃiile, istoria,
specificul instituŃional, relaŃiile de alteritate confesională, respectiv legătura cu ideea şi
mişcarea naŃională) sunt transmise înspre cler şi credincioşi prin intermediul unui
discurs identitar specific, elaborat de ierarhie şi de elita intelectuală a Bisericii şi
promovat apoi de preoŃime printr-o serie de mijloace specifice: carŃi de propagandă,
catehisme, predici, broşuri, calendare, cărŃi de rugăciuni, presă bisericească şi laică,
lucrări de istorie bisericească, activitatea asociaŃiilor preoŃeşti şi laice, activitate
pastorală. Începuturile acestei acŃiuni se găsesc, în Biserica Greco-Catolică, în
vremurile păstoririi lui Ioan Inochentie Micu Klein şi apoi odată cu apariŃia la Blaj a
primei lucrări tipărite, Floarea adevărului, din 1750, un adevărat abecedar al elementelor
constitutive ale identităŃii confesionale a românilor uniŃi.
De la 1700 şi până astăzi, Biserica Greco-Catolică a evoluat din perspectiva
construirii şi consolidării identităŃii confesionale a credincioşilor săi trecând prin mai
multe etape importante. S-a pornit de la ideea acceptării celor patru puncte florentine
„şi nimic mai mult”, pentru a se realiza, în timp, că unirea cu Biserica Romei însemna,
în practică, „mult mai mult decât atât”. Trecerea de la „unirea cea dintâi”, aşa cum
definea Octavian Bârlea modelul florentin de unire (adică unirea a două Biserici
considerate egale, prin acceptarea celor 4 puncte florentine, dar cu respectarea
integrală a tradiŃiei, ritului, disciplinei şi autonomiei fiecăreia din cele două părŃi), la
„unirea cea de-a doua”, în care elemente latine intrau în practica Bisericii Unite la nivel
dogmatic, disciplinar, jurisdicŃional şi chiar şi ritual, s-a făcut treptat, începând însă
chiar din primele zile ale unirii. Procesul s-a accelerat în timp datorită evoluŃiei relaŃiei
dintre Biserica Greco-Catolică şi Biserica Romei, a conflictelor inter-confesionale care
au afectat populaŃia românească din Ardeal mai ales în secolul XVIII, rămânând însă o
constantă până în ziua de azi, a relaŃiei cu statul (fie el Imperiul Habsburgic, sau
ulterior Imperiul Austro-Ungar, ori în perioada României interbelice), dar şi datorită
resimŃirii unei nevoi acute, venite din interiorul Bisericii Unite, de a se moderniza, la
nivelul structurii organizatorice, administrative, disciplinare sau educaŃionale.
Iată doar o parte din elementele de origine latină, care au intrat în viaŃa Bisericii
Unite de-a lungul evoluŃiei sale istorice:
∗
Studiul de faŃă a fost realizat în urma unei cercetări efectuate în cadrul proiectului „Alte Grenzen und Neue
Fronten – die Orthodoxie und die Europäische Integration”, finanŃat de FundaŃia Volkswagen, director de
proiect: prof. dr. Thomas Bremer (Facultatea de Teologie Catolică – Universitatea din Muenster, Germania).
156
CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III...
‒ elemente dogmatice şi sacramentale: punctele florentine (inclusiv punerea lor

în practica liturgică: pomenirea papei – vezi Liturghierul din 1905; rugăciunea
pentru sufletele din purgator; introducerea lui Filioque in crez – menŃionăm
însă că în acest caz, aceasta a fost o raritate până la 1948, singura lucrare în
care Filioque este trecut în simbolul de credinŃă a fost Flacăra credinŃei, o carte de
rugăciuni apărută la Oradea în 1931); epicleza; indisolubilitatea matrimoniului
(la care se adaugă destul de multe alte aspecte ce Ńin de dreptul matrimonial –
spre exemplu interzicerea celei de-a doua căsătorii a preoŃilor); dogma
infailibilităŃii papei; dogma Imaculatei ConcepŃii;
‒ elemente ce aparŃin de rit şi practici rituale: reducerea numărului de sărbători –
de la peste 50 la mijlocul secolului XVIII la 21–22 în prima jumătate a secolului
XIX; renunŃarea treptată la cinstirea unor sfinŃi specifici Bisericii Ortodoxe
(cazul cel mai celebru este al Sfintei Paraschieva – primele încercări de scoatere
a ei din calendar au fost făcute în a doua jumătate a secolului XVIII); botezul
prin „stropire” şi nu prin „scufundare” – menŃionat deja la începutul secolului
XIX; introducerea devoŃiunilor latine ca şi Rozariul – a doua jumătate a seco-
lului XIX, Calea Crucii – încă din prima jumătate a secolului XIX; introducerea
treptată a unui vocabular liturgic specific, care a înlocuit cuvintele de origine
slavonă cu echivalentele lor latine, într-un demers început din a doua jumătate
a secolului XVIII şi care a avut punctul culminant în perioada activităŃii lui
Timotei Cipariu – vezi Liturghierul lui Cipariu din 1870 – au apărut astfel o serie
de cuvinte care au devenit o adevărată marcă identitară pentru greco-catolicii
români – „spirit” în loc de „duh”, „îndură-te” în loc de „milueşte” etc.; aspecte
vestimentare – brâul roşu pentru protopopii actuali (prima jumătate a secolului
XIX), reverenda latină a episcopilor (din sec. XIX); folosirea ministranŃilor în
timpul liturghiei (pomeniŃi încă înainte de 1850);
‒ aspecte ce Ńin de organizarea instituŃională: instituŃia vicariatului general (încă
din 1701) sau a vicarilor foranei (1786, 1809); protopopii actuali, vice-proto-
popii şi administratorii protopopeşti (perioada păstoririlor lui Ioan Bob şi
Ioan Lemeni); consistoriul (inclusv mănăstirea Sfânta Treime din Blaj a func-
Ńionat ca un consistoriu într-o formulă sugerată chiar de bula Rationi Congruit din
1721, de întemeiere a episcopiei de Făgăraş); capitlul – 1807 etc.
‒ aspecte de drept canonic: introducerea treptată a numeroase elemente de
drept canonic latin care au venit să suplinească şi să completeze Pravila, care
se dovedea tot mai puŃin aplicabilă în cazul Bisericii Unite din Transilvania –
dreptul canonic latin s-a predat la seminarul blăjean încă de la începutul
secolului XIX.
Aşadar, este o diferenŃă semnificativă între sintagma care a stat la baza unirii
„credinŃă catolică şi rit grec” şi practica efectivă a vieŃii bisericeşti în evoluŃia ei din
secolul XVIII încoace. Or, această realitate a fost determinată de condiŃiile efective de
după 1700. Era evident că pentru Biserica Romei, pentru iezuiŃii care au negociat cu
clerul român din Ardeal sau pentru oficialii Bisericii de la Viena sau Roma, formula
„patru puncte florentine şi nimic mai mult” nu putea rămâne în picioare, iar
completarea „şi tot ceea ce propovăduieşte şi crede” Biserica Romei, prezentă în a
treia declaraŃie de unire, deschidea calea pentru introducerea tuturor elementelor de
157
credinŃă catolice. Iar Roma, după Conciliul de la Trento, nu era dispusă la negocierea
aspectelor legate de credinŃă.
Pe de altă parte, sintagma „unirea s-a făcut în credinŃă şi nu în rit”, lansată oficial de
Floarea adevărului la 1750, descria aceeaşi realitate. Mesajul era însă dublu, pentru că, pe
lângă sublinirea necesităŃii de a crede elementele credinŃei catolice în integralitatea lor,
lăsa deschisă calea evoluŃiilor în domeniul ritual. Iar literatura greco-catolică ulterioară a
subliniat în dese rânduri faptul că în cadrul Bisericii Catolice există mai multe rituri, iar
pentru mântuirea sufletului, decisivă este trăirea credinŃei şi nu specificul ritualic.
Toate aceste elemente latine, care au intrat în practica Bisericii Greco-Catolice, i-au
conferit acesteia un specific aparte, au individualizat-o în timp faŃă de Biserica
Ortodoxă din Transilvania şi apoi din România, în condiŃiile unei relaŃii de alteritate
marcată de numeroase momente de tensiune şi conflict. La 1948, momentul în care
Biserica Greco-Catolică a fost suprimată prin decretele regimului comunist instalat de
câteva luni în România, această Biserică avea o identitate confesională specifică,
îmbinând elemente răsăritene şi latine. În secolul XVIII, polemiştii ortodocşi punctau
faptul că această combinaŃie făcea ca Unirea să fie „a treia cale”, observaŃie menită să
aibă un accent acuzator şi ironic. Indiferent de aceasta, Biserica Greco-Catolică şi-a
construit un profil individualizat, păstrând intactă credinŃa catolică, dar dezvoltând şi
adaptând o TradiŃie proprie pornind de la ritul grec şi tradiŃiile răsăritene.
În istoriografia ultimelor decenii, istoricul Nicolae Gudea a realizat o scurtă
analiză sintetizatoare a acestor evoluŃii, într-unul din articolele sale. Domnia sa arată că
formarea identităŃii confesionale a Bisericii Române Unite a fost un proces evolutiv
care a ajuns la apogeu în perioada interbelică, „când s-au consolidat atât tradiŃiile
orientale, cât şi, mai ales, inovaŃiile latine”. „Examenul a fost dat” în timpul persecuŃiei
comuniste. În opinia sa, componentele greco-catolicismului sunt: legea românească
(organizarea ierarhică, dependenŃa canonică, liturghia slavonă, posturi, sărbători) şi
„instituŃii, idei şi influenŃe impuse sau preluate de la catolici”. Între elementele care au
consolidat „chemarea endemică spre Occident, spre Roma”, sunt amintite: şcoala,
educaŃia, curentul cultural naŃional reprezentat de Şcoala Ardeleană, curentul latinist,
influenŃele latine de la nivel administrativ, instituŃional, disciplinar, pastoral sau
dogmatic; contactele directe cu Biserica Catolică în general; efervescenŃa pietăŃii
catolice latine după Conciliul Vatican I – marianismul, devoŃiuni latine ca Rozariul,
Calea Crucii etc., rugăciuni pentru sfinŃii latini, practici latine de cult, pelerinaje1.
Dintr-o cu totul altă perspectivă, privind dinspre Roma de data aceasta, identi-
tatea Bisericii Greco-Catolice a fost prezentată pe scurt şi în scrisoarea apostolică a
papei Ioan Paul II din anul 2000, dată cu ocazia celebrării celui de-al treilea centenar al
unirii. Suveranul Pontif pornea de la principiile de unitate a credinŃei, respectiv de
unitate în diversitate şi vorbea de păstrarea nealterată a ritului şi tradiŃiilor proprii
Bisericii Unite. Arată că la baza unirii au stat Conciliile de la FlorenŃa şi Trento
(menŃionarea conciliului tridentin este extrem de importantă) şi aminteşte de nevoia
spirituală a românilor de a se afla în comuniune cu Roma, mai ales în condiŃiile în care
ei s-au aflat în mijlocul „tragediei divizării” dintre Apus şi Răsărit. Românii au luptat
astfel pentru refacerea unităŃii Bisericii, fiind un model pentru toŃi. Pomenindu-i apoi
1 Nicolae Gudea, „Biserica Română Unită (Greco-Catolică) între chemarea endemică spre Occident şi difi-
cultăŃile orientale actuale”, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Theologia Catholica, XLVII, 2003, nr. 1, p. 109-120.
158
pe Atanasie Anghel, Inochentie Micu şi Petru Pavel Aron, respectiv sinoadele

provinciale din 1872, 1882 şi 1900, papa chema la o reanalizare a documentelor istorice
şi canonice ale Bisericii Unite, pentru a evidenŃia „aspecte fundamentale pentru tradiŃia
teologică, liturgică şi spirituală a Bisericii Greco-Catolice din România”. Papa Ioan
Paul II îşi încheia scrisoarea prin referirea la vocaŃia specifică a Bisericilor Orientale
aflate în comuniune cu Roma2. Textul poate fi interpretat ca o încurajare din partea
pontifului pentru Biserica Unită din România de a-şi cunoaşte şi promova specificul şi
patrimoniul identitar dezvoltat pe parcursul celor trei secole de istorie.
În perioada care a urmat RevoluŃiei din 1989, odată cu renaşterea Bisericii Greco-
Catolice Române Unite cu Roma, una din temele care a revenit în atenŃie şi care a
rămas de actualitate în dezbaterile din interiorul bisericii a fost tocmai specificul său
identitar. Întrebarea: „ce înseamnă să fii greco-catolic în anul 2000?” a căpătat o
importanŃă deosebită în condiŃiile în care renaşterea şi viitorul Bisericii Ńin de modul în
care noua comunitate de credincioşi, redusă numeric faŃă de perioada interbelică, îşi
asumă, înŃelege şi se încadrează în parametrii unei identităŃi confesionale mult
schimbate faŃă de deceniile dintre cele două războaie mondiale din cauza
evenimentelor care au avut loc după 1948. Perioada ilegalităŃii a influenŃat decisiv
percepŃia oamenilor şi modul de raportare la dualismul clasic al raportului dintre
„credinŃa catolică şi ritul grec”. Vom reveni asupra acestei realităŃi mai jos.
În principiu, în ultimii ani, ierarhia greco-catolică a prezentat, cu diferite ocazii,
viziunea proprie asupra identităŃii Bisericii. Descriind Biserica Greco-Catolică într-o
alocuŃiune susŃinută, în 13 octombrie 2010, în cadrul celei de-a cincea Adunări
Generale a Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, care a avut loc la Roma,
episcopul de Oradea, Virgil Bercea, amintea faptul că Biserica sa este una minoritară în
interiorul statului român, „fiind expresia acelei sinteze fericite şi providenŃiale de a fi în
deplină comuniune cu scaunul lui Petru, având în acelaşi timp bogăŃia tezaurului
tradiŃiei spirituale, liturgice şi disciplinare bizantine”. Aminteşte apoi martiriul
episcopilor greco-catolici morŃi în închisorile comuniste3. Aşadar, iată elementele
principale: comuniunea cu Roma în credinŃă; ritul şi tradiŃia bizantină; persecuŃia din
perioada comunistă; respectiv, influenŃa pe care o are asupra Bisericii statutul său
contemporan de biserică minoritară.
Elementul nou care apare în discuŃie este evident martirajul, persecuŃia, suferinŃa
deceniilor de ilegalitate. Episcopul de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmean, arăta în
pastorala sa de Paşte din anul 2009: „În Biserica noastră greco-catolică, mărturia
credinŃei din timpul regimului comunist, constituie un element determinant al
identităŃii noastre, un tezaur preŃios pe care l-am moştenit de la vrednicii noştri
înaintaşi în credinŃă episcopi, preoŃi, persoane consacrate şi laici”4.
Un element nou va fi şi acela al ideii unei persecuŃii continue, prezentă în noua
situaŃie de după 1989, în care, Biserica Unită, minoritară într-un stat majoritar ortodox,
ar suferi încă nedreptăŃi din partea statului şi a Bisericii Ortodoxe Române. Fără să
2 „Scrisoare Apostolică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea la al treilea centenar al Unirii Bisericii Greco-
Catolice din România cu Biserica Romei”, în Unirea, 2000, nr. 7, supliment, p. I-VIII.
3 P. S. Virgil Bercea, în Vestitorul, Oradea, seria I, XIX, 2010, nr. 4 (204), p. 7.
4 P. S. Florentin Crihălmean, Pastorala de Paşti, 2009, în http://www.bru.ro/documente/pastorala-de-pasti-a-
ps-florentincrihalmean-2009/
159
insistăm, acest punct de vedere îşi are rădăcinile în disputele inter-confesionale

izbucnite în comunităŃile româneşti mixte din Transilvania, care nu fac decât să reia şi
să adâncească o alteritate veche şi oarecum neîntreruptă. Ideea aceasta apare, spre
exemplu, într-o altă pastorală de Paşte, tot din 2009, a episcopului de Oradea, Virgil
Bercea. Se spune: „astăzi, noi, creştinii greco-catolici, trăim ca şi în primele secole,
suntem adesea consideraŃi ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ... ca nişe necunoscuŃi, deşi
bine cunoscuŃi (2 Cor. 6, 8–9), consideraŃi ca vânzători de neam, deşi făuritori de Ńară, ca
nişte provocatori de scandal, deşi trăitori ai bunei înŃelegeri, ca şi uzurpatori de
biserici, deşi întotdeauna ctitori şi slujitori fideli ai altarului, ai culturii şi ai Adevărului.
Da, prin veacuri, noi, românii uniŃi, greco-catolicii, am fost slujitori ai lui Dumnezeu, în
multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniŃă, în tulburări, în osteneli, în
privegheri, în posturi (2 Cor. 6, 4–6) şi, chiar dacă am fost mereu împinşi către marginea
societăŃii, totuşi, niciodată nu am deznădăjduit”5. Mântuirea Bisericii Greco-Catolice s-a
clădit „din umilinŃa lui Atanasie şi a lui InocenŃiu Micu Clain, din tenacitatea lui Petru
Pavel Aron şi a lui Samuil Vulcan, din sacrificiul lui Gheorghe Şincai şi a episcopului
Ioan Suciu, din martiriul, dăruirea şi renunŃarea la sine a sutelor, a miilor de ucenici
români, aprigi în ale învăŃăturii”6.
Problematica identităŃii confesionale a intrat astfel, în mod natural, în preocupările
credincioşilor greco-catolici. Ca o dovadă în acest sens menŃionăm doar discuŃiile
apărute pe forum-uri ca şi: www.forum-catolic.cnet.ro sau forumul tinerilor greco-
catolici din eparhia de Lugoj. În primul caz, în anul 2007, forumul găzduia o discuŃie
pornită de la următoarea întrebare: „Există o identitate greco-catolică?”. Din totalul
respondenŃilor, 53% au spus „da”, 16% au spus „nu”, iar 32% au spus „nu ştiu”7.
DiscuŃiile s-au centrat în jurul ideii că identitatea greco-catolică este constituită în jurul
binomului credinŃă catolică şi tradiŃie liturgică bizantină. Însă, o parte dintre respondenŃi
au abordat şi ideea că Biserica Unită traversează o criză de identitate. Pe de altă parte,
interesantă este şi discuŃia în jurul formulei de „tradiŃie românească orientală”. În cel
de-al doilea caz, discuŃiile s-au centrat mai ales asupra problematicilor legate de rit şi de
introducerea elementelor latine8.
Problema ritului este considerată foarte importantă pentru definirea identităŃii
greco-catolice din perioada de după 1989, mai ales că acesta este elementul fluctuant prin
excelenŃă, fiind supus cel mai mult influenŃelor externe, într-un proces care a început, aşa
cum am văzut mai sus, încă din secolul XVIII, care s-a accelerat în timp şi a devenit
oarecum haotic după renaşterea Bisericii Unite din ultimele decenii. În acest sens, este
explicabilă reacŃia ierarhiei unite care a încercat să stabilească o serie de reglementări care
să marcheze limitele în care aceste influenŃe de origine latină pot sau nu să-şi facă loc în
practica greco-catolicilor români. MenŃionăm în acest sens doar două documente,
relevante însă pentru discuŃia de faŃă.
Decretul 21/21.05.2009, intitulat Veşmintele liturgice în Biserica Română Unită cu
Roma, Greco-Catolică, arată în mod clar că „se recomandă întoarcerea la tradiŃia specifică
Bisericii noastre... se interzice orice inovaŃie în ceea ce priveşte modificarea formei
5 În Vestitorul, Oradea, seria I, XVII, 2009, nr. 10 (190), p. 2.

6 Ibidem, p. 3.
7 Vezi: www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php?f=26&t=378 .
8 Vezi: http://tgrcatlugoj.3xforum.ro/post/41/1/IDENTITATEA_GRECO-CATOLICA_AZI/
160
ornatelor, utilizarea ornatelor care nu aparŃin Ritului propriu, omiterea deliberată a

unor veşminte, iar în cazul confecŃionării ornatelor noi se recomandă folosirea
culorilor, broderiilor, modelelor şi materialelor care sunt conforme sau în continuitate
cu tradiŃia Bisericii noastre”9. În vreme ce decretul 20/21.05.2009, referitor la posturi,
arată că: „În Biserica Română Unită cu Roma s-a păstrat practica veche a tradiŃiei şi
spiritualităŃii bizantine”10. Ideea care a stat la baza lor a fost aceea de a uniformiza
disciplina liturgică a Bisericii.
Întrebarea este însă: care este această practică veche a tradiŃiei şi spiritualităŃii
bizantine? Este ea cea folosită în Biserica Unită chiar la începuturile existenŃei sale, în
prima jumătate a secolului XVIII? Cât de mult trebuie să se întoarcă în timp căutarea
modelului referenŃial? Până la 1700? Sau la 1850? Sau la 1900, la finalul celor trei
sinoade provinciale? Sau la 1948, anul în care începea martirajul acestei Biserici?
Aceste întrebări impun însă o observaŃie: oare, prin această „revenire” la o tradiŃie
bizantină neclar definită, nu se ignoră evoluŃia însăşi a Bisericii Unite din perioada
cuprinsă între 1700 şi 1948?
Pe de altă parte, tendinŃa de uniformizare a practicilor rituale are menirea de a cla-
rifica, dacă mai este posibil, răspunsul la întrebarea: care sunt elementele componente
ale identităŃii greco-catolice la începuturile mileniului III?
Studiul nostru porneşte de la aceeaşi întrebare, dar dorim să găsim un răspuns
dintr-o perspectivă diferită: dinspre credincioşi şi nu dinspre elita intelectuală a
Bisericii. Am văzut mai sus care au fost elementele ce au marcat evoluŃia identităŃii
confesionale greco-catolice până la 1948, respectiv care sunt, în linii mari, poziŃiile
ierarhiei şi ale elitei greco-catolice contemporane. Ceea ce ne propunem noi este a
vedea în ce măsură discursul identitar greco-catolic oficial a ajuns la nivelul
credincioşilor, în ce măsură a fost el asimilat şi cum răspund aceştia la întrebarea: ce
înseamnă să fii greco-catolic în anul 2010, la 300 de ani după unire?
Pentru aceasta am apelat la metodele de cercetare specifice istoriei orale, şi anume
la ancheta orală. Cu ajutorul studenŃilor de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică,
Departamentul Blaj, am adunat răspunsurile credincioşilor greco-catolici din diferite
localităŃi rurale şi urbane ale Arhidiecezei Majore de Alba Iulia şi Făgăraş, ale
episcopiei de Lugoj şi ale episcopiei de Cluj-Gherla, la un chestionar care cuprindea
următoarele întrebări: de ce sunteŃi greco-catolic?; care sunt elementele specifice
Bisericii Greco-Catolice?; care sunt diferenŃele dintre Biserica Catolică şi cea
Ortodoxă?; care sunt rugăciunile pe care le rostiŃi în mod regulat?; care sunt sfinŃii
dumneavoastră preferaŃi?; enumeraŃi 3 personalităŃi marcante din istoria Bisericii
Greco-Catolice; de ce s-a făcut unirea cu Biserica Romei?; aŃi asistat vreodată la o
liturghie romano-catolică?
Aşadar, o serie de întrebări care pot dezvălui răspunsuri care se referă la elemente
constitutive ale identităŃii confesionale: aspecte legate de credinŃă, de rit, de istorie şi
cultură, de relaŃia Bisericii cu naŃiunea, de relaŃia de alteritate cu ortodoxia. Concluziile
obŃinute pot dezvălui caracterul identităŃii confesionale a credincioşilor greco-catolici:
dacă este vorba despre o identitate „tare”, caracterizând astfel o comunitate sigură pe
specificul său, fidelă şi conştientă de elementele promovate prin discursul identitar al
9 În Vestitorul, Oradea, seria I, XVII, 2009, nr. 12 (192), p. 6-8.

10 În Idem, seria I, XVII, 2009, nr. 12 (192), p. 5.
161
propriei biserici, pe care o consideră adevărată şi mântuitoare; sau este o identitate

„moale”, „slabă”, bazată pe elemente care se pot schimba uşor în timp, care poate
duce ulterior la pierderea unui număr mai mare sau mai mic de credincioşi.
Studiul nostru are la bază un set de 187 de chestionare, completate de un grup de
persoane diverse, ca domiciliu, vârstă, sex şi studii. Este un grup echilibrat din toate
punctele de vedere, aşa cum reiese şi din graficele de mai jos, fiind reprezentativ
pentru comunitatea greco-catolică contemporană. Un număr de 66 de respondenŃi
provin din mediul urban, din oraşe ca Blaj, Lugoj, Cluj-Napoca, Teiuş, Mediaş, Sibiu –
adică un procent de 35,3%; respectiv, 121 de persoane provin din mediul rural,
răspândite în parohii din cele trei eparhii amintite mai sus – un procent de 64,7% (vezi
graficul de mai jos).
140
120
100
80 Mediu Urban
60 Mediu Rural
40
20
0
Dintre aceştia, 66 au fost femei, iar 121 bărbaŃi. Un număr de 56 de persoane

(29,95%) au vârsta între 14 şi 35 de ani; 67 de persoane (35,83%) au vârsta între 36 şi
60 de ani; iar 64 de persoane (34,22%) au vârsta peste 60 de ani.
150 70
14 - 35 ani
65
100
Femei 36 - 60 ani
60
Barbati
50
55 peste 60
ani
0 50
Din punctul de vedere al studiilor, respondenŃii se împart în următoarele categorii

(149 de persoane şi-au specificat studiile): 3 elevi – 2,01%; 21 studenŃi – 14,10%; 50 de
persoane cu studii medii – 33,55%; 58 de persoane cu studii superioare – 38,93%; 17
persoane necalificate – 11,41%.
162
Elevi
60
50 Studenti
40
Studii
30
Superioare
20 Studii Medii
10
Necalificati
0
Vom analiza răspunsurile formulate de respondenŃi pornind de la elementele

constitutive ale identităŃii confesionale. Vom începe cu aspectul dogmatic. Întrebarea
este: în ce măsură cunosc credincioşii greco-catolici elementele de credinŃă care sunt
specifice Bisericii lor? În acest sens, pornim de la întrebarea din chestionar referitoare
la diferenŃele dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă.
Din totalul celor 156 de răspunsuri primite la această întrebare, 106 au făcut
referire la punctele florentine, fie în totalitatea lor, fie doar parŃial, ceea ce reprezintă
un procent de 67,94%. Desigur, aproape toŃi au menŃionat primatul papal şi faptul că
papa de la Roma este conducătorul Bisericii, iar Filioque şi purgatoriul sunt pomenite
la rândul lor cu mare regularitate. Şapte persoane au menŃionat şi dogma neprihănitei
zămisliri a Fecioarei Maria, iar alte 5 au pomenit şi indisolubilitatea matrimoniului în
practica Bisericii Catolice. Două persoane remarcau faptul că în Biserica Catolică
posturile sunt diferite faŃă de cele respectate în Biserica Ortodoxă. Putem concluziona
că problemele de credinŃă care constituie specificul catolicismului, mai ales în relaŃia sa
cu ortodoxia, sunt în mare parte cunoscute de majoritatea credincioşilor. Evident,
aceasta nu înseamnă că aceştia înŃeleg toate subtilităŃile dogmatice aferente lor, dar le
percep ca esenŃa individualizatoare a propriei lor credinŃe, pe care o consideră
mântuitoare. Desigur, sunt şi persoane care întrevăd doar nişte diferenŃe la nivel
formal: 17 persoane au răspuns că diferenŃa între catolici şi ortodocşi se rezumă la
faptul că „noi spunem spirit” şi ei „duh”; 6 au făcut referire la cuvintele „îndură-te”,
respectiv „milueşte”; 2 persoane au spus că diferenŃa constă în faptul că liturghia
catolică este mai scurtă decât cea ortodoxă. În aceste cazuri, credincioşii respectivi
suprapun pe de o parte cuvântul „catolic” peste formula de „greco-catolic”. Aceştia
pot fi alăturaŃi celor 10 persoane care au spus că nu există nici o diferenŃă între catolici
şi ortodocşi. Un respondent de sex masculin, cu studii medii, în vârstă de 39 de ani,
din Mediaş, întreba: „Există diferenŃe?”. Procentul celor care nu cunosc aceste
elemente este destul de mare totuşi – 22,43%.
Aspectele legate de rit pot fi analizate pornind de la mai multe întrebări, la care au
răspuns un număr de 151 de persoane. Mai întâi, cea legată de rugăciunile pe care le
rostesc cu regularitate.
163
Rugăciune Nr. respondenŃi Procent

1 Tatăl Nostru 134 88,74%
2 Născătoare de Dumnezeu 111 73,50%
3 Crezul 67 44,37%
4 Rozariul 54 35,76%
5 Împărate Ceresc 51 33,77%
6 Preasfântă Treime 29 19,20%
7 Calea Crucii 16 10,59%
8 Paraclis 15 9,93%
9 DevoŃiuni particulare (novene, acatiste) 15 9,93%
10 Îngerul păzitor 13 8,60%
11 Psalmul 50 8 5,30%
12 Psalmi (fără specificare clară) 3 1,98%
13 Rugăciune „liberă” 1 0,66%
Tabelul de mai sus arată o imagine conservatoare în timp din punctul de vedere al
preferinŃelor credincioşilor greco-catolici în materie de rugăciune zilnică. Evident,
rugăciunile de bază (Tatăl Nostru, Născătoare de Dumnezeu şi Împărate ceresc) sunt
rostite cu regularitate de marea majoritate a celor care au completat chestionarele. Nu
este surprinzător nici procentul mare al celor care recită Rozariul zilnic (sau, cel puŃin,
o parte din decade), o rugăciune de factură latină cu tradiŃie în practica Bisericii Greco-
Catolice. De aceea, nu este surprinzătoare nici constatarea că procentul celor care
recită Paraclisul sau acatiste în cinstea Fecioarei Maria este mult mai mic. Să remarcăm
în plus numărul mare de respondenŃi care au menŃionat Crezul, ca rugăciune
„preferată”, rostită regulat. Mărturisirea credinŃei în mod zilnic contribuie în mod
evident la consolidarea unei identităŃi „tari” a respectivilor credincioşi.
În ceea ce priveşte preferinŃa credincioşilor greco-catolici pentru anumiŃi sfinŃi,
tabelul de mai jos aduce informaŃii foarte interesante. Numărul de respondenŃi: 151.
Un număr de 45 de persoane au menŃionat devoŃiunea specială pe care o au către
Fecioara Maria – 29,80%, iar 18 l-au amintit pe Sf. Iosif, tatăl pământesc al lui Isus
Cristos şi patronul familiei – 11,92%.
SfinŃi Apuseni Nr. % SfinŃi tradiŃionali Nr. %

ai Bisericii Răsăritului
1 Sf. Anton de Padova 62 41,05% Sf. Nicolae 25 16,55%
2 Sf. Rita 20 13,24% Sf. Ioan Botezătorul 24 15,90%
3 Sf. Augustin 11 7,28% Sf. Gheorghe 14 9,27%
4 Sf. Tereza de Avila 8 5,30% Sf. Petru şi Pavel 13 8,60%
5 Sf. Francisc de Assissi 6 3,97% Sf. Vasile cel Mare 12 7,94%
6 Sf. Brigitta 2 1,32% Sf. Dumitru 9 5,96%
7 Sf. Tereza de Calcutta 1 0,66% Sf. Petru (menŃionat singur) 7 4,63%
8 Sf. Francisc de Sales 1 0,66% Sf. Arh. Mihail şi Gavril 6 3,97%
9 Sf. Toma de Aquino 1 0,66% Sf. Constantin şi Elena 5 3,31%
10 Sf. Padre Pio 1 0,66% Sf. Apostoli (în grup) 3 1,98%
11 Fericitul Ioan Paul II 1 0,66% Sf. Ioan Gură de Aur 3 1,98%
12 Sf. Paraschieva 2 1,32%
13 Sf. Ilie 2 1,32%
14 Sf. Iacob 1 0,66%
15 Sf. Ştefan 1 0,66%
16 Sf. Ana 1 0,66%
164
17 Sf. Pavel 1 0,66%

18 Sf. Grigore Teologul 1 0,66%
19 Sf. Mc. Mina 1 0,66%
20 Sf. Pantelimon 1 0,66%
21 Sf. Arh. Rafael şi Mihail 1 0,66%
ToŃi SfinŃii 8 5,30%
Pornind de la aceste date, se pot face mai multe observaŃii:

‒ procentul foarte mare de credincioşi care îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova,
indiferent de mediul de provenienŃă. Practic, Sf. Anton a devenit în timp sfântul
cel mai popular pentru credincioşii greco-catolici, procentul său depăşindu-l
cu mult chiar şi pe cel al credincioşilor care au menŃionat-o pe Fecioara Maria,
care, în mod natural, s-a bucurat mereu de o cinstire şi adoraŃie permanentă în
Biserica Română Unită;
‒ de remarcat că diversitatea de sfinŃi latini nu este foarte mare; în speŃă, alături
de Sf. Anton, o devoŃiune foarte importantă este acordată Sfintei Rita, iar
din acest nucleu mai fac parte Sf. Tereza de Avila şi Sf. Francisc de Assissi;
surprinzător, într-un fel, este procentul mare de credincioşi care îl cinstesc pe
Sf. Augustin, explicabil mai puŃin prin faptul că a fost unul din marii PărinŃi ai
Bisericii Catolice, cât, mai ales, prin faptul că exemplul convertirii sale şi
experienŃa sa proprie de viaŃă este unul din subiectele care apar des în predici
şi în pildele folosite în cateheză;
‒ se păstrează diversitatea obişnuită a sfinŃilor răsăriteni, majoritatea fiind legaŃi
şi de numele propriu al credincioşilor;
‒ de remarcat prezenŃa, chiar dacă firavă, a cinstirii unor sfinŃi care fac parte mai
ales din patrimoniul spiritual al Bisericii Ortodoxe: Sf. Paraschieva, Sf. Mina,
Sf. Pantelimon; aceasta se explică, probabil, prin faptul că o parte însemnată a
credincioşilor greco-catolici actuali au participat până de curând la viaŃa
religioasă a Bisericii Ortodoxe sau e vorba de nou convertiŃi; remarcăm faptul
că Sf. Paraschieva a rămas o sfântă care s-a bucurat de cinstire în Biserica
Greco-Catolică în mod permanent, din secolul XVIII şi până astăzi – există în
continuare biserici greco-catolice cu hramul Sf. Paraschieva, ca şi cea din
localitatea CetăŃele, jud. Maramureş.
Să constatăm, aşadar, o influenŃă latină consistentă la nivelul practicilor rituale şi
spirituale. VeneraŃia pentru sfinŃii latini se vede şi din faptul că o serie de biserici sau
capele nou construite după 1990 au primit hramuri care aparŃin acestor sfinŃi. Să
menŃionăm doar câteva cazuri: la Oradea, capela din demisolul bisericii în construcŃie
din parohia Oradea VelenŃa I îl are ca patron spiritual pe Fericitul Papă Ioan XXIII;
biserica nouă din localitatea Sălişte, comuna Băseşti, judeŃul Maramureş, are hramul
Sf. Padre Pio; iar una din bisericile parohiale din Baia Mare, poartă hramul Sf. Anton
de Padova, la fel ca şi bisericile din Carei, Dej sau Valea lui Mihai (judeŃul Bihor). Iar
exemple de acest tip ar mai putea continua.
InfluenŃa latină s-a văzut la nivelul ritului şi în faptul că numeroase biserici greco-
catolice nu au avut (altele încă nu au) iconostas, că în unele biserici s-au folosit
instrumente muzicale pentru a se da răspunsurile la liturghie (spre exemplu, biserica
165
Sf. Cruce din Baia Mare) etc. Aceste realităŃi nu trebuie însă să surprindă. După cum
am văzut, multe din aceste practici de cult latine au fost folosite şi în perioada de
dinainte de 1948. Ulterior, în perioada comunistă, când liturghiile greco-catolice au
fost celebrate în condiŃii improprii, în afara bisericilor, iar credincioşii au participat în
plus, fie la liturghii romano-catolice, fie la cele ortodoxe, problema păstrării nealterate
a ritului răsăritean a devenit mult mai puŃin importantă pentru credincioşi. De altfel, la
întrebarea legată de participarea la liturghii romano-catolice, la care au răspuns un
număr de 135 de persoane, 105 au spus „da” – adică 77,78% şi numai 30 au răspuns
„nu” – 22,22%.
120
100
80
Da
60
Nu
40
20
0
În plus, în bisericile care au fost greco-catolice înainte de 1948 şi care au devenit

ortodoxe în perioada comunistă, în unele cazuri, s-au păstrat mobilierul şi icoanele
specifice greco-catolicilor şi s-a continuat, cel puŃin pentru o perioadă, recitarea
devoŃiunilor de origine latină, ca şi Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus, sau Rozariul,
Calea Crucii, novenele la Sf. Anton sau Sf. Rita11. ExplicaŃia poate fi de mai multe
feluri: în unele situaŃii preotul a rămas acelaşi ca înainte de 1948, preotul greco-catolic
trecând la ortodoxie, iar în alte cazuri, preoŃii ortodocşi au încercat astfel să evite
treceri ale foştilor credincioşi greco-catolici la romano-catolici. Şi aceste elemente de
continuitate au jucat un rol important în revenirea unora dintre credincioşi la greco-
catolicism după 198912.
De asemenea, un factor important care a determinat o atitudine mai relaxată a
credincioşilor greco-catolici faŃă de rit a fost slujirea după 1989 în spaŃii neadecvate:
parcuri, săli de clase, holuri ale caselor de cultură, case particulare etc. De aceea, atenŃia
lor s-a concentrat asupra elementelor de credinŃă, asupra misterului liturgic şi mult mai
puŃin pe respectarea normelor rituale.
În legătură cu gradul în care credincioşii greco-catolici cunosc aspectele legate de
trecutul propriei biserici, vom face referire la alte două întrebări din cadrul
chestionarului: care sunt personalităŃile greco-catolice din trecutul Bisericii pe care le
cunoaşteŃi?; respectiv, de ce s-a făcut unirea cu Biserica Romei.
11 Vezi o situaŃie de acest tip în localitatea Maieru din judeŃul BistriŃa-Năsăud. Maria Avram, „Rolul tradiŃiei în
revenirea la greco-catolicism după 1989 (com. Maieru, BistriŃa Năsăud)”, în Anuarul Institutului de Istorie Orală,
Cluj-Napoca, II, 2001, p. 183-184.
12 Ibidem, p. 185-187.
166
În tabelul de mai jos, se văd răspunsurile tuturor celor 187 de respondenŃi

referitoare la prima întrebare – lista cuprinde doar reprezentanŃi ai ierarhiei greco-
catolice, de la Unire şi până în perioada comunistă:
Personalitate Nr. de menŃiuni Procent

1 Episcop Inochentie Micu Klein 89 47,59%
2 Cardinal Alexandru Todea 82 43,85%
3 Episcop Ioan Suciu 56 29,94%
4 Cardinal Iuliu Hossu 41 21,92%
5 Episcop Petru Pavel Aron 33 17,64%
6 Mitropolit Vasile Suciu 32 17,11%
7 Episcop Ioan Ploscaru 11 5,88%
8 Mitropolit Atanasie Anghel 11 5,88%
9 Episcop Ioan Bob 11 5,88%
10 Episcop Tit Liviu Chinezu 10 5,34%
11 Episcop Valeriu Traian FrenŃiu 10 5,34%
12 Episcop Ioan Bălan 8 4,27%
13 Episcopii martiri (menŃionaŃi ca grup) 8 4,27%
14 Episcop Ioan Lemeni 4 2,14%
15 Arhiepiscop George GuŃiu 4 2,14%
16 Mitropolit Alexandru Rusu 4 2,14%
17 Mitropolit Alexandru Şterca ŞuluŃiu 4 2,14%
18 Episcop Vasile Aftenie 2 1,07%
19 Episcop Demetriu Radu 2 1,07%
20 Mitropolitul Teofil 1 0,53%
21 Mitropolitul Alexandru Nicolescu 1 0,53%
AmintiŃi papi 5 2,67%

Nu ştiu 12 6,41%
Urmează apoi o listă destul de lungă cu personalităŃi care au marcat istoria

Bisericii Greco-Catolice, respectiv a naŃiunii române în perioada cuprinsă între 1700 şi
1990, în cea mai mare parte clerici, dar şi câŃiva laici: Timotei Cipariu – 8 menŃiuni;
Petru Maior, Gheorghe Şincai şi Samuil Micu – fiecare cu câte 7 menŃiuni; canonicul
Augustin Bunea – 4 menŃiuni; istoricul Ştefan Manciulea, Simion BărnuŃiu, Aron
Pumnul, Andrei Mureşanu, Ion Budai Deleanu, părintele Nicolae Lupea – fiecare cu
câte 3 menŃiuni; Iuliu Maniu, filosoful Ioan Miclea, scriitorul Ion Agârbiceanu, George
BariŃiu, părintele Bernard Ştef – fiecare cu câte 2 menŃiuni; Iuliu HaŃieganu, Axente
Sever, monseniorul Vladimir Ghika, părintele Silvestru Prunduş - fiecare cu câte o
menŃiune.
Pornind de la aceste date, se pot face următoarele observaŃii:
‒ remarcăm faptul că episcopul Ioan Inochentie Micu Klein rămâne figura centrală
şi reprezentativă a greco-catolicismului românesc; faptul că se află pe primul
loc în tabelul de mai sus este cu atât mai important cu cât el a activat în secolul
XVIII şi nu a făcut parte din generaŃiile mai apropiate de epoca noastră,
nefiind unul din episcopii martiri din perioada comunistă; cu toate acestea,
faptul că ceva mai mult de jumătate dintre respondenŃi nu-l amintesc şi pe
vlădica Inochentie arată şi că, în ansamblu, cultura istorică a credincioşilor
greco-catolici are nevoie de îmbunătăŃiri;
167
‒ se observă cu uşurinŃă faptul că menŃiunile cele mai numeroase se referă la

episcopii martiri, grupul lor avându-i ca figuri reprezentative pe cardinalul
Alexandru Todea (faptul că a supravieŃuit prigoanei şi că s-a aflat în fruntea
Bisericii Unite pentru câŃiva ani după 1990, fiiind cunoscut personal de mulŃi
dintre credincioşi, este o explicaŃie în plus pentru popularitatea sa), episcopul
Ioan Suciu şi cardinalul Iuliu Hossu; în plus, în enumerarea generală apar
numele tuturor ierarhilor care au suferit în timpul regimului comunist;
popularitatea lor deosebită este explicată şi prin demersurile repetate pe care
ierarhia actuală le-a făcut pentru promovarea imaginii lor în rândurile
credincioşilor, o chestiune deosebit de importantă mai ales în condiŃiile
desfăşurării procesului lor de beatificare; episcopii martiri, aşa cum menŃiona
episcopul de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmean, au devenit o parte esenŃială a
identităŃii greco-catolice; persecuŃia a rămas vie în mintea oamenilor, a
credincioşilor – mulŃi dintre cei persecutaŃi au supravieŃuit totuşi perioadei,
devenind mărturii vii ale prigoanei; exemplul lor personal şi relatările lor legate
de perioada persecuŃiei comuniste au întărit o identitate confesională greco-
catolică pe cale de a se reconfigura după 198913;
‒ remarcăm poziŃiile „bune” ocupate în acest clasament de mitropolitul Vasile
Suciu, respectiv de episcopul Petru Pavel Aron; popularitatea lor se poate
explica prin faptul că de numele lor se leagă foarte mult evoluŃia Şcolilor
Blajului, un alt element fundamental care apare constant în discursul cu
caracter istorico-cultural al elitei intelectuale greco-catolice;
‒ menŃionăm şi faptul că, în rest, marii ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice sunt
foarte puŃin cunoscuŃi – să menŃionăm doar numele primului mitropolit,
Alexandru Şterca ŞuluŃiu; surprinzător e şi procentajul foarte mic de respon-
denŃi care l-au menŃionat pe Atanasie Anghel, cel care a realizat Unirea cu
Roma, în vreme ce vlădica Teofil, abia dacă a fost amintit de o persoană;
lipsesc din tabel mai multe personalităŃi ale istoriei Bisericii Unite din zona
Oradiei (exceptându-l pe episcopul Demetriu Radu), şi avem în vedere în
special pe episcopii Ignatie Darabant şi Samuil Vulcan, lucru explicabil prin
faptul că sondajul nu a acoperit şi dieceza de Oradea, însă, nu considerăm că
situaŃia de ansamblu s-ar fi schimbat prea mult; concluzia nu poate fi decât
una: istoria Bisericii Unite e puŃin cunoscută de credincioşi;
‒ 9,08% dintre respondenŃi nu au putut menŃiona nici măcar o personalitate a
Bisericii Greco-Catolice (îi avem în vedere atât pe cei care au declarat direct că
„nu ştiu”, cât şi pe cei care au enumerat nume de papi, cel mai frecvent, Ioan
Paul II); această realitate nu face decât să întărească ideea de mai sus;
‒ o altă observaŃie este legată de faptul că un „brand” cultural ca Şcoala Ardeleană
este foarte puŃin menŃionat; corifeii săi, Petru Maior, Gheorghe Şincai şi Samuil
Micu, au fost menŃionaŃi de numai câteva persoane, ceea ce ridică destul de
multe semne de întrebare referitoare la modul în care sunt promovate, în faŃa
13 Vezi în acest sens mărturiile unor persoane ca pr. Vasile Silvestru Andercău, pr. ieromonah Leon Iosif Bob,
analizate în: Maria RiŃiu, „DesfiinŃarea Bisericii Române Unite (1948) în memoria elitei bisericeşti”, în Anuarul
Institutului de Istorie Orală, Cluj-Napoca, VII, 2006, p. 209-222.
168
credincioşilor, marile valori şi marile personalităŃi, respectiv marile curente

culturale, care au marcat istoria Bisericii şi a neamului deopotrivă.
La întrebarea „De ce s-a făcut unirea cu Biserica Romei?”, au răspuns 158 de
persoane. Răspunsurile pot fi încadrate în câteva categorii tematice, după cum se poate
observa în tabelul de mai jos:
Răspuns: Unirea s-a făcut ... Nr. %
1 ... pentru obŃinerea de drepturi politice şi naŃionale. 33 20,88%
2 ... din motive legate credinŃă. 20 12,65%
3 ... pentru a se evita pericolul calvinizării. 18 11,39%
4 ... pentru a reface unitatea Bisericii, ruptă în 1054. 16 10,12%
5 ... pentru ridicarea, emanciparea şi iluminarea poporului. 15 9,49%
6 ... datorită originii latine a poporului român. 14 8,86%
... pentru a se putea „reveni” la „rădăcini”, la „Biserica mamă”, la „Biserica
7 10 6,32%
Romei”, la „biserica adevărată”.
8 ... pentru a scăpa de „asuprirea” maghiară. 4 2,53%
9 ... pentru a se putea păstra tradiŃia răsăriteană a Bisericii. 3 1,89%
10 ... ca o consecinŃă a contextului politic al vremii. 2 1,26%
11 ... pentru a spori numărul catolicilor în Transilvania cu sprijinul Vienei. 2 1,26%
12 ... pentru a se evita trecerea la alte religii. 1 0,63%
13 ... datorită asemănării românilor cu italienii. 1 0,63%
14 ... pentru că la Roma se găseşte papa. 1 0,63%
15 Nu ştiu. 18 11,39%
Pornind de la observaŃia evidentă că răspunsurile la această întrebare sunt foarte

diverse, se pot face o serie de comentarii:
‒ răspunsurile se pot împărŃi în 4 mari categorii: 1 – cele care menŃionează
cauzele politice şi sociale ale Unirii (categoriile 1, 5, 8, 10, 11 – un procent
total de 35,42%); 2 – cele care menŃionează cauze legate de credinŃă şi tradiŃie
(categoriile 2, 4, 7, 9, 14 – un procent total de 31,61%); 3 – cele care au la
bază motivaŃii de apărare a propriului specific religios şi naŃional, în faŃa
„pericolului” reprezentat de prozelitismul susŃinut de cei de altă confesiune
dar şi naŃionalitate (categoriile 3, 12 – un procent total de 12,02%); 4 – cele
care se referă la faptul că Unirea cu catolicii latini ar fi fost favorizată tocmai
de conştientizarea de către români a originii lor latine (categoriile 6, 13 – un
procent total de 9,49%);
‒ să remarcăm faptul că răspunsurile din prima categorie sunt cele mai nu-
meroase – aceasta se explică prin faptul că lecturile istorice ale unui număr
destul de mare de credincioşi au fost inspirate de istoriografia fie laică din
perioada comunista, fie de cea ortodoxă, fie de tonul mult mai echilibrat al
unei bune părŃi a istoriografiei greco-catolice de după 1990 (autorii au fost în
mare parte laici), care fie s-au concentrat doar pe prezentarea contextului politic,
social şi economic al românilor la sfârşitul secolului XVII, fie au prezentat
cauzele Unirii românilor cu Biserica Romei în mod echilibrat, arătând
importanŃa factorilor politici; această perspectivă este însă, desigur, unilaterală,
ignorând şi cauzele de ordin spiritual ale Unirii;
‒ răspunsurile din a doua categorie pleacă de la premisa că, prin Unire, s-a trecut
la credinŃa adevărată, mântuitoare; desigur, menŃionând doar acest aspect,
169
respondenŃii au dat dovadă tot de subiectivitate, deoarece, la baza Unirii au

fost cauze mult mai complexe, între care foarte multe de ordin politic, social
şi economic; numărul mare de respondenŃi din cea de-a doua categorie poate
fi inclus însă în nucleul cu o identitate confesională greco-catolică foarte
puternică; ei au la bază lecturi din categoria polemică şi de propagandă scrise
de autori greco-catolici, mai ales clerici, atât în perioada dintre cele două
războaie mondiale, cât şi în deceniile de după 1990; aceştia sunt şi credincioşii
asupra cărora a avut cel mai mult efect discursul identitar greco-catolic, care a
insistat mereu pe ideea că prin Unire s-a revenit la credinŃa adevărată şi s-a
refăcut unitatea Bisericii lui Christos;
‒ categoria a treia de răspunsuri prezintă şi ea doar o faŃetă a problematicii
cauzelor unirii, dar arată încă o dată impactul destul de mare pe care istoricii şi
polemiştii greco-catolici îl au prin scrierile lor; tema pericolului calvin care a
ameninŃat spiritualitatea românească de la finalul secolului XVII, împingându-
i pe românii ortodocşi spre unirea cu catolicii, este prezentă des în discursul
identitar greco-catolic – un exemplu foarte semnificativ fiind lucrarea lui
Zenovie Pâclişanu; această temă este legată însă şi de problematica naŃională,
de conflictul naŃional dintre români şi maghiari, de sentimentul de teamă
încercat de unii români de maghiarizare – o temă de altfel foarte prezentă în
toată istoriografia românească, aceasta insistând mult în prezentarea detaliată a
relaŃiilor dintre cele două naŃiuni ale Transilvaniei, pe faptul că românii
ardeleni au avut de suferit din cauza controlului maghiar asupra provinciei;
‒ categoria a patra de răspunsuri arată, poate mai mult decât oricare alta, un
grad destul de mare de ignoranŃă în ceea ce priveşte realităŃile istorice ale
perioadei, dar, în acelaşi timp, reflectă şi succesul unei alte teme prezente în
discursul identitar greco-catolic, şi anume ideea latinităŃii românilor, salvată
tocmai prin realizarea unirii cu Biserica Romei;
‒ răspunsurile arată în cea mai mare parte că un număr destul de important de
credincioşi au acces la informaŃii cu caracter istoric, fie prin lecturi cu caracter
istoriografic, fie prin intermediul presei religioase sau al predicilor;
‒ cu toate acestea, este destul de limpede lipsa unei viziuni complete şi mai
generale asupra fenomenului unirii, credincioşii având, în linii mari, doar o
imagine incompletă asupra acestuia, fiind influenŃaŃi, în mod evident, de un
discurs ecleziastic adesea polemic şi departe de realităŃile istorice – un
exemplu excelent in acest sens ar fi o broşură intitulată De ce suntem greco-
catolici?, apărută la editura ViaŃa Creştină, Cluj-Napoca, în anul 199914.
Ne vom opri asupra ultimei categorii de întrebări, cea legată de viziunea proprie a
respondenŃilor asupra identităŃii lor confesionale. În acest sens, avem în vedere
întrebările – cheie ale sondajului: de ce sunteŃi greco-catolic?; respectiv, care sunt
elementele specifice greco-catolicismului?
14 Lucrarea se încadrează în „dialogul” polemic şi reciproc acuzator dezvoltat şi în ultimele decenii între Biserica
Greco-Catolică şi cea Ortodoxă, influenŃat de disputele legate de proprietăŃi, de conflictele de la nivelul
parohiilor sau de politica religioasă a statului. Fiecare dintre cele două părŃi şi-a construit un discurs specific
care face apel la istorie pentru a-şi justifica propriile argumente, selectând informaŃiile şi făcând referire doar
la perspectiva care o avantajează.
170
La prima întrebare au răspuns toŃi cei 187 de respondenŃi, iar răspunsurile date
pot fi împărŃite în următoarele categorii tematice:
Răspuns: Sunt greco-catolic ... Nr. %
1 ... datorită tradiŃiei familiei 101 54,01%
2 ... din convingere 29 15,50%
3 ... prin botez 23 12,29%
4 ... în urma unei căsătorii cu un greco-catolic 12 6,41%
5 ... în urma lecturilor / educaŃiei 10 5,34%
6 ... în urma convertirii datorată activităŃii pastorale a clerului unit 6 3,20%
7 ... am ales să fiu greco-catolic, pentru că mă reprezintă 4 2,13
8 ... din plăcere 2 1,06%
TradiŃia familiei este, după cum se poate uşor observa, elementul principal
care determină apartenenŃa confesională. Aceasta nu exclude şi elementul de
convingere personală, care nu este însă întotdeauna menŃionată de către respon-
denŃi. A treia categorie de răspunsuri, cele care se referă la botez se apropie tot de
ideea tradiŃiei familiale, dar are un element în plus care include aspectul credinŃei şi
al conştientizării importanŃei acesteia în ansamblul construcŃiei identitare. Un
răspuns reprezentativ ar fi cel dat de un maistru de 36 de ani din Drăguş: „sunt
greco-catolic deoarece cred în dogmele acestei Biserici şi în învăŃăturile ei de
credinŃă, dar şi pentru faptul că aici au fost bunicii şi părinŃii mei”. Iată şi un
răspuns care pune accent doar pe elementul de credinŃă, dat de o femeie cu studii
superioare, în vârstă de 75 de ani din localitatea Podeni: „... cred că este Biserica
cea adevărată care deŃine adevărata învăŃătură transmisă de Mântuitorul Isus
Christos şi răspândită de SfinŃii Apostoli sub autoritatea şi conducerea Sf. Ap.
Petru”.
Aşadar, care sunt elementele specifice greco-catolicismului, în viziunea
credincioşilor acestei confesiuni:
‒ ideea de persecuŃie şi imaginea episcopilor martiri/metafora jertfei – acesta
este elementul care apare în majoritatea chestionarelor;
‒ legătura cu Roma şi imaginea papei ca şi conducător al Bisericii;
‒ devoŃiuni specifice: Rozariul, cultul Sf. Anton de Padova;
‒ menŃinerea elementelor specifice ritului bizantin;
‒ existenŃa unui vocabular specific, diferit de cel folosit de ortodocşi: „spirit”
şi „îndura-te”, fiind capetele de lance ale acestuia;
‒ ideea latinităŃii poporului român, manifestată cel mai evident şi prin
intermediul credinŃei catolice;
‒ dar şi ideea existenŃei unui anume tip de spiritualitate, bazat pe modestie,
seriozitate, disciplină, ordine, iubire a aproapelui.
Aşadar, numeroase elemente de origine latină, combinate cu respectul pentru
episcopii martiri şi imaginea unei Biserici greu încercate prin persecuŃie. O femeie,
intelectual, 39 de ani, din localitatea Spătac, de lângă Blaj, enumera elementele pe
care le considera specifice greco-catolicismului: „Rozarul, Medalia Miraculoasă, Sf.
Anton şi cultul pentru Fecioara Maria”. Răspunsul este reprezentativ pentru modul
171
în care a evoluat spiritualitatea greco-catolică pe parcursul secolului XX şi la

începutul mileniului III.
În concluzie, mai rămâne o întrebare: este identitatea confesională a greco-ca-
tolicilor de după anul 2000, la 20 de ani de la revoluŃie, „slabă” sau „tare”? Analizând
toate datele prezentate mai sus, reiese faptul că Biserica Greco-Catolică a evoluat în
ultimele decenii spre o aprofundare a elementelor latine care o caracterizează, spre o
apropiere tot mai mare de legăturile sale cu Roma, spre consolidarea unui limbaj
specific, cunoscut şi folosit de credincioşi, în ciuda faptului că ierarhia greco-catolică
a încercat şi încearcă în continuare să limpezească elementele proprii mai ales de la
nivelul ritului şi al tradiŃiei răsăritene.
Elementele „tari” ale acestei identităŃi sunt: elementele de credinŃă – conştien-
tizate de către credincioşi; aspectele rituale care individualizează Biserica Greco-
Catolică în universul spiritual românesc marcat de o Biserică Ortodoxă majoritară;
tradiŃia familiei – cu condiŃia ca aceasta să fie dublată de educaŃie religioasă şi
istorică; cunoaşterea exemplului oferit de episcopii martiri; alteritatea confesională –
cu condiŃia ca ea să fie însoŃită de o cunoaştere adecvată a istoriei, a caracte-
risticilor „celuilalt” şi evitarea unei polemici agresive.
De cealaltă parte, elementele „slabe” ale identităŃii confesionale sunt: anco-
rarea în aspectele ritualice – identitatea credincioşilor se poate „dilua” în condiŃiile
unei asemănări prea mari fie cu modelul ortodox – răsăritean, fie cu cel catolic –
apusean; necunoaşterea obiectivă şi suficientă a istoriei; alteritatea bazată pe
polemică; apartenenŃa la această comunitate ecleziastică doar datorită tradiŃiei
familiei – e un element schimbător şi insuficient mai ales în condiŃiile în care nu
este dublată de o educaŃie religioasă corespunzătoare.
Din toate aceste aspecte, se poate observa că identitatea confesională a
Bisericii Greco-Catolice a evoluat constant pe parcursul celor 300 de ani de
existenŃă, în direcŃia creării unui model specific şi individualizator, care a fost
perceput ca atare de către credincioşi. Acesta a întărit componenta latină a
identităŃii, a apropiat comunitatea greco-catolică de universul catolic, roman, fără a
renunŃa la esenŃa patrimoniului spiritual şi ritual răsăritean. Elementele latine
măresc gradul de specificitate a acestei Biserici în interiorul spaŃiului confesional
grec-oriental, în vreme ce, elementele răsăritene asigură locul aparte ocupat de ea
în lumea catolică. EvoluŃia aceasta a fost permanentă, indiferent de regimurile
politice sau de statutul avut de Biserica Unită şi continuă şi în zilele noastre.
Găsirea unui model unificator va fi foarte dificilă pentru ierarhia greco-catolică de
astăzi.
172
Rolul educaŃiei şcolare în crearea unei identităŃi multiple
în Transilvania secolului al XIX-lea
Rodica Ianoş Toadere
Principiul obligativităŃii învăŃământului primar, privit ca avangardist în secolul al

XVIII-lea (cu toate că fusese enunŃat cu două veacuri în urmă, în vremea Reformei),
câştigă pe parcursul secolului al XIX-lea poziŃia privilegiată de concept cvasiunanim
acceptat. Recunoaşterea la nivel teoretic nu este, însă, suficientă pentru impunerea sa
efectivă întrucât aplicarea practică întâlneşte serioase impedimente. Iată o cauză pentru
care pedagogii simt nevoia construirii unui discurs bine argumentat, adaptat mentalului
tuturor păturilor sau grupurilor sociale, care să explice scopul şi utilitatea educaŃiei.
Tema importanŃei învăŃământului în ridicarea socio-culturală a naŃiunii se
întâlneşte în discursul public al celor mai mulŃi oameni politici şi de cultură români din
Transilvania; vocaŃia pedagogică este o constantă a profilului intelectualului ardelean,
aspect evidenŃiat de numeroase cercetări ale istoriografiei mai vechi sau mai noi.
TendinŃa de a identifica viziunea asupra educaŃiei din sfera politicului cu aceea din
cadrul instituŃiilor de specialitate, frecventă în analizele istoricilor români, a dus la
crearea unei imagini unilaterale a rolului social al şcolii, pierzându-se din vedere
anumite aspecte care nu au avut o latură tangenŃială politicului. În studiul de faŃă ne
propunem să prezentăm rolul educaŃiei şcolare în concepŃia celor mai reprezentativi
pedagogi ardeleni; această restrângere a cercetării doar la lucrările de strictă specialitate
are ca scop separarea discursului didactic, mult mai complex şi mai nuanŃat, de cel
politic. Autorii de bază de la care am pornit cercetarea sunt Visarion Roman, Ion
Popescu, Vasile Petri, Petru Pipoş şi Petru Şpan, creatorii pedagogiei sistematice româneşti
din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de scrierile acestora,
am folosit lucrarea anonimă Manuductor pentru învăŃătorii sholasticeşti (Buda, 1818), pe
care o considerăm reprezentativă pentru spiritul didacticii şcolare a celei dintâi jumătăŃi
a secolului. Manuductorul este o compilaŃie care foloseşte lucrări apărute în limba
germană la cumpăna veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea, acordând un rol privilegiat
lui A. H. Niemeyer, cel mai popular pedagog german de atunci. De altfel, profesorii
preparandiilor româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea îl aveau ca model
tocmai pe acest ilustru precursor al pedagogiei moderne, aşa cum în perioada
următoare se vor raporta la opera lui J. F. Herbart, întemeietorul pedagogiei ştiinŃifice.
Şcoala devine un important factor creator de identitate pe măsura generalizării
învăŃământului primar, fapt de care sunt conştienŃi toŃi actorii implicaŃi în luarea
deciziilor pentru acest segment instituŃional. În psihologia socială actuală s-a impus
teoria potrivit căreia fiecare individ dispune de mai multe identităŃi a căror actualizare
depinde de contextul istoric, social şi cultural în care se află. Identitatea unei persoane
se compune dintr-un eu social – interiorizarea rolurilor sociale şi dintr-un eu psihologic –
reacŃia psihicului la atitudinile celorlalŃi. Identitatea personală şi identitatea socială astfel
formate se află într-o strânsă interdependenŃă, condiŃionate de interacŃiunile complexe
173
dintre om şi societate. În concluzie, în realitatea socială, orice individ este membru a

numeroase grupuri, el putându-se prezenta ca parte al unuia sau altuia, în funcŃie de
modul de organizare a percepŃiei sale1.
Pornind de la aceste perspective teoretice, ne propunem să studiem modalităŃi de
construire a identităŃii sociale şi a identităŃii personale în învăŃământul secolului al XIX-
lea. S-ar putea pune întrebarea firească dacă modelul psiho-sociologic enunŃat, aplicat
unei societăŃi diferite din punct de vedere mental de aceea a creării lui, nu ar duce la o
dihotomie artificială ce ar complica într-un mod nefiresc restituirea trecutului istoric.
Răspunsul este „nu”; în sprijinul legitimităŃii acestei abordări găsim argumente
numeroase chiar în textele epocii în care se vorbeşte adesea despre ceea ce noi numim
astăzi identitate multiplă. Manuductorul din 1818 explică folosul şcolii populare pentru
„mai buna îndeplinire a datorinŃelor de lipsă” [necesare] ale săteanului care „în toate
cele ale sale reduceri ca pre un cetăŃean, soŃ, părinte, spre o cuviincioasă purtare va
povăŃui, mai norocos îl va face şi toată starea lui o va nobilita”2. Aceste „reduceri” nu
sunt altceva decât diversele roluri sociale de care vorbeşte psihologia modernă.
Visarion Roman în Methodul său din 1853, lucrare aflată în manuscris, consideră că
menirea educaŃiei este „a face din oameni creştini şi cetăŃeni buni”3. Petru Pipoş
multiplică numărul grupurilor de apartenenŃă atunci când, în metodica sa din 1887,
argumentează necesitatea promovării în şcoala elementară a unei „culturi umane
generale” pe baza căreia elevul va deveni „un creştin adevărat, un cetăŃean brav, un fiu
credincios al naŃiunei sale, un om practic şi capabil de lucru”4. Ioan Popescu, în prima
lucrare românească de psihologie din Transilvania, realizează chiar un scurt demers
teoretic al identităŃii multiple: „dintre modificările ce se produc în conscienŃa de sine
mai relevante sunt însă cari provin din alteraŃiunea ideii eului prin desbinarea lui în mai
multe părŃi, reprezentând fiecare din acelea câte un eu deosebit. […] Astfel se poate
întâmpla ca nescine să se considere divizat în atâŃi eu câte chiamări are, având d. e. altă
conştiinŃă de sine ca bărbat de stat, alta ca scriitor şi alta ca tată de familie”5.
Rolul educaŃiei în gândirea pedagogică a secolului al XIX-lea

Scopul principal al educaŃiei, în pedagogia secolului al XIX-lea, este acela de a
impune repere morale, în timp ce transmiterea de cunoştinŃe apare ca unul secundar.
Această idee o regăsim la toŃi autorii români ardeleni6, într-o formă apropiată de
cuvintele lui Petru Pipoş: „şcoala populară este chemată a deştepta şi a potenŃa
întreaga activitate spirituală a elevilor, a îndrepta sufletul minorenilor spre tot ce este
bun şi nobil, ca apoi cultura lor să culmineze în ceea ce numim caracter moral, care este
1 Vezi Maria Nicoleta Turliuc, Imaginar, identitate şi reprezentări sociale. Imaginea elementului alogen în mentalul colectiv
românesc, Iaşi, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004, cap. „Identitatea socială şi condiŃionările
sale multiple”, p. 51-106.
2 Manuductor pentru învăŃătorii sholasticeşti sau îndreptare cătră cuviincioasa împlinire a diregătoriei învăŃătoreşti, Buda,
Tipografia UniversităŃii Ungariei, 1818, p. 63.
3 Visarion Roman, Methodul, 1853, manuscris, Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Cluj, Fond Visarion Roman,
Dosar 58, f. 118v.
4 Petru Pipoş, Metodica şcoalei poporale, vol. I, Arad, Tipografia Diecesană, 1887, p. 14.
5 Ioan Popescu, Psihologia empirică sau sciinŃa despre suflet între marginile observaŃiunei, Sibiu, Tipografia lui S. Filtsch
(W. Kraft), 1881.
6 Vezi Visarion Roman, op. cit., f. 118r-v; Ioan Popescu, Organ pedagogic pentru educaŃie şi instrucŃie, I, 1863, p. 13,
Petru Şpan, Întrebări de educaŃie şi instrucŃie, Sibiu, Tipografia Arhidiecesană, 1891, p. 11.
174
RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE...
scopul suprem al educaŃiunei”7. Herbart a enunŃat principiul educaŃiei prin instrucŃie,

arătând că adevărata educaŃie morală se bazează pe o cultură intelectuală sistematică;
învăŃământul literar, ştiinŃific şi, respectiv, estetic au ca scop final formarea caracterului
elevului datorită rolului acestora asupra genezei voinŃei. Impunând principiul educaŃiei
prin instrucŃie, Herbart a schimbat mijloacele formării educaŃiei morale; până la el
reperele morale se construiau prin intermediul maximelor, pildelor, sfaturilor, povestirilor
cu valoare de exemplu; şcoala herbartiană a acordat un rol atât de mare culturii
intelectuale în formarea moralităŃii, încât, la sfârşitul secolului al XIX-lea, manualele au
devenit instrumente de erudiŃie şi nu de educaŃie. Astfe, s-a ajuns ca, în mod practic, să
se inverseze raportul dintre educaŃia morală şi cea intelectuală în favoarea acesteia din
urmă, deşi pedagogii susŃineau contrariul.
Urmărind tema educaŃiei morale în literatura pedagogică din Transilvania, consta-
tăm prezenŃa a două direcŃii teoretice: una care subsumează educaŃia religioasă educaŃiei
morale, iar alta care identifică educaŃia morală cu cea religioasă. Prima dintre ele
urmează şcoala pedagogică germană a lui Niemeyer şi Herbart care îşi fundamentează
construcŃia pe filosofia morală kantiană, bazată pe imperativul categoric şi autonomia
voinŃei, în care sursa morală nu mai este Dumnezeu, ci omul însuşi. „EducaŃia practică
sau morală este aceea prin care omul urmează a deveni cult, pentru a putea trăi ca o
fiinŃă care acŃionează liber. (Numim practic tot ce stă în legătură cu libertatea). EducaŃia
practică este educaŃia personalităŃii, educaŃia unei fiinŃe libere, care se bucură de
autonomie şi care poate fi membru al societăŃii, dar care poate avea în acelaşi timp şi o
valoare interioară, pentru sine însuşi”8. Urmând filosofia kantiană, Herbart consideră
că „adevăratul scop al pedagogiei este cultivarea virtuŃii. Ea este ideea libertăŃii interioare,
dezvoltată şi manifestată perseverent într-o persoană”9. Acest tip de educaŃie morală,
trecută prin filtrul adaptării la nevoile şcolare, consideră că religia are un rol fun-
damental în formarea conştiinŃei morale, dar nu este identică acesteia. În pedagogia
ardeleană întâlnim această orientare în Manuductorul din 1818 şi în scrierile herbartienilor
Ioan Popescu – în lucrările sale mai târzii, Petru Pipoş şi Petru Şpan. Manuductorul
consideră că „sensul moralicesc în aproape legătuinŃă stă cu sensul cel religios” acesta
din urmă fiind „o foarte ajutătoare putere pentru sensul cel moralicesc”10. În Compendiu de
pedagogie, Ioan Popescu afirmă că „Ńinta supremă” a educaŃiei este „moralitatea şi
religiozitatea”11. Pentru Pipoş educaŃia trebuie să-i permită elevului să păşească „pe
calea binelui, pe calea virtuŃii, către libertatea morală”12. Şpan este adeptul planului
educaŃional propus de Ziller (cel mai important reprezentant al şcolii herbartiene) în
care ştiinŃele etico-religioase se află în centrul educaŃiei. În sprijinul acestei opŃiuni
aduce argumentul psihologic conform căruia „baza caracterului se află în voinŃă”13.
Deşi şcoala pedagogică românească din Transilvania este dominată de acest
curent raŃionalist al pedagogiei germane, considerăm că, sub aspect practic, spiritul său
este mult mai apropiat de acea direcŃie care identifică educaŃia morală cu cea religioasă.
7 Petru Pipoş, op. cit., vol. I, p. 12.

8 Vezi Din istoria gândirii pedagogice universale. Antologie, vol. I, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1959, p. 204.
9 Johann Frierdrich Herbart, Prelegeri pedagogice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976, p. 6.
10 Manuductor, p.145.
11 Ioan Popescu, Compendiu de pedagogie pentru părinŃi, educatori şi toŃi bărbaŃii de şcoală, Sibiu, Tipografia Arhidiece-
sană, 1868, p. 57.
12 Petru Pipoş, op. cit., vol. I, p. 13.
13 Petru Şpan, op. cit., p. 39.
175
AfirmaŃia noastră se bazează pe frecvenŃa articolelor publicate în revistele pedagogice,

multe dintre ele aparŃinând învăŃătorilor, în care religia stă la baza unui învăŃământ
moral sănătos şi eficient. De altfel şi textele manualelor din învăŃământul primar sugerează
o educaŃie în care binele are toate coordonatele pedagogiei biblice, găsindu-şi sens în raport
cu Dumnezeu şi nu în raport cu un concept atât de abstract ca autonomia voinŃei
umane. Sensul educaŃiei din această perspectivă este acela al desăvârşirii fiinŃei umane
după porunca Mântuitorului: „fiŃi perfecŃi (desăvârşiŃi) precum Tatăl vostru în ceruri
perfect este”. Acest verset biblic, frecvent amintit în presă şi în literatura pedagogică14,
îşi găseşte dezvoltarea plenară în articolele lui Visarion Roman, redactorul şef al
Amicului şcoalei, prima revistă pedagogică din Transilvania. Visarion Roman, singurul
dintre pedagogii români proeminenŃi fără studii de specialitate în străinătate, un
autodidact rămas fidel şcolii teologico-pedagogice de la Sibiu, este veriga de legătură
între şcoala pedagogică germană, prea rigidă şi greoaie pentru un popor de Ńărani
profund ataşaŃi de credinŃa creştină, şi lumea rurală ardeleană. Indiferent de confesiunea
lor, învăŃătorii români pot mai uşor să păşească în mijlocul elevilor înarmaŃi cu
principiul potrivit căruia „Dumnezeu este punctul suprem, cel mai înalt al cugetării
noastre. În Dumnezeu trăim, suntem şi ne mişcăm”15.
Scopul declarat al vieŃii creştine este acela al perfecŃiunii care are sensul de sfinŃenie,
aşa cum au propovăduit PărinŃii Bisericii Răsăritului; drumul către desăvârşirea spirituală
a fost arătat, într-o formă didactică, de către Ioan Scărarul în celebra sa Scară a Raiului.
Pentru el sensul acestei vieŃi nu este „omul bun”, nici măcar „omul virtuos” ci „omul
sfânt”, omul unit cu Dumnezeu prin cele trei virtuŃi cardinale: credinŃa, nădejdea şi
dragostea, care reprezintă absenŃa patimilor şi atingerea gradului maxim de spiritualitate16.
Visarion Roman prezenta şcoala ca pe un loc în care tinerii se pregătesc atât pentru
viaŃa cea veşnică, cât şi pentru cea cetăŃenească. EducaŃia „se străduieşte a înainta tot ceea
ce dezvoltă puterile sufleteşti şi ale trupului şi le dă o îndreptare lui Dumnezeu plăcută,
iar dimpotrivă se străduieşte a împiedica tot ce ar pune plămădeală creşterii răului”17.
Pornind de la aceste observaŃii, am considerat teologia ortodoxă şi pedagogia
germană drept polii filosofiei educaŃionale ardelene. Care este sensul existenŃei umane
din perspectiva religiei creştine? Cum este perceput omul ca individ şi care este rolul
său social în lumea aceasta? Care sunt punctele convergente şi divergente ale pedagogiei
raŃionaliste germane a secolului al XIX-lea şi ale dogmei ortodoxe în privinŃa percepŃiei
identitare a copilului? Răspunsurile la aceste întrebări ni se par indispensabile pentru
înŃelegerea modelului educativ impus în Transilvania.
Identitatea personală
Deşi omul este perceput ca o fiinŃă duală, alcătuită din corp şi spirit, toată atenŃia
pedagogilor este îndreptată spre perfecŃionarea spiritului, corpul trebuind doar să fie
conservat. ExerciŃiile fizice fuseseră propuse ca obiect de studiu obligatoriu de către
unii dintre pedagogi ca Locke, Basedow sau Pestalozzi. Mai mult chiar, din metodica
14 Amicul şcoalei, III, 1862, p. 62; Organ pedagogic pentru educaŃie şi instrucŃie, I, 1863, p. 12; Sionul românesc, II, 1866, p.
132; Zaharia Boiu, Manuducere pentru învăŃători la întrebuinŃarea abŃdarului, Sibiu, Tipografia diecesană, 1862, p. 11.
15 „Opiniuni mai noue despre spiritul omenesc”, în Amicul şcoalei, IV, 1863, p. 154.
16 Vezi studiul introductiv la Ioan Scărarul, Scara Raiului, ediŃia a patra, traducere, introducere şi note de mitro-
polit Nicolae Corneanu, Timişoara, Editura Amarcord, 2000, p. 53–54.
17 Visarion Roman, op. cit., f. 118v.
176
lui Petru Pipoş aflăm că prima lucrare teoretică despre educaŃia fizică în şcoli datează
încă din 1816, avându-l ca autor pe Ludovic Jah.18 Toate aceste demersuri teoretice
izolate rămân, în secolul al XIX-lea, fără consecinŃe practice spectaculoase. PoziŃia de
inferioritate a corpului în raport cu spiritul este explicată de Ioan Popescu astfel: „Ce
priveşte desvoltarea vieŃii fizice, aceea serveşte oarecum ca bază pentru dezvoltarea vieŃii
spirituale, şi la început premerge acesteia. Cu toate acestea, corpul rămâne cu timpul în
mare inferioritate faŃă cu spiritul; şi aceasta din cauză căci, dezvoltarea corpului e
restrânsă în oarecari margini ştiute, pre când spiritul e capabil de o desvoltare, ale cărei
margini nu se pot prevedea. Spiritul în dezvolatrea sa ajunge până a avea pre corp de
instrument, de organ al său […] spiritul este prin care e dat omului a înainta pre calea
perfecŃiunei, desăvârşindu-se din ce în ce mai mult, în direcŃiune spre idealul a toată
perfecŃiunea, spre Dumnezeu, după al cărui chip şi asemănare este creat”19. Dar tot el
consideră neglijarea totală a corpului ca pe o mare eroare, amintind valoarea dictonului
latin „mens sana in corpore sano”20.
EducaŃia fizică se reduce, în Transilvania începutului de secol XIX, la reguli
elementare de igienă; Manuductorul din 1818 cuprinde un subcapitol scurt, cu titlul Despre
creşterea trupului, care oferă informaŃii sumare despre curăŃenia hainelor şi a trupului,
despre părŃile corpului omenesc, despre rolul aerului proaspăt, al odihnei, al alimentaŃiei
raŃionale etc.21 Abia la jumătatea secolului al XIX-lea Ioan Popescu depăşeşte acest nivel
„teoretic” al educaŃiei fizice, propunând efectuarea unor exerciŃii de gimnastică. Gimnastica,
explică el, are drept scop dezvoltarea armonioasă a corpului, dar şi „întărirea morală”, pentru
că un copil este în acest fel „supus cu mult mai puŃin relelor aplicări ce se nasc din slăbiciune
şi moliciune”22. Pe lângă gimnastică, recomandă jocul, călăritul şi înnotul. El aduce, în
sprijinul acestei idei cu aspect revoluŃionar, argumente de natură medicală: „mişcarea
corpului peste tot are influinŃă binefăcătoare asupra cerculaŃiei sângelui, respiraŃiunei şi
mistuirei; deci e învederat că mişcarea, prin aceea că înlesneşte şi înaintează funcŃiunile
vegetali de la cari atârnă sănătatea corpului, contribuie şi la conservarea acestuia”23.
Demersul lui Popescu este foarte important întrucât introduce o altă viziune asupra
corpului în pedagogia românească. Dacă până atunci una dintre datoriile „sfinte” ale
şcolarului era atenŃia, aceasta implicând în primul rând o poziŃie pe cât posibil statică
în bancă, pedagogul sibian arată că mişcarea este o atitudine normală a copiilor: „nimic
nu poate fi mai nefiresc”, zice el, „decât a împedeca pre elev întru împăcarea trebuinŃei
lui de a se mişca după placul său, de a se juca”24. În metodica lui Petru Pipoş educaŃia
fizică capătă un caracter practic prin descrierea mai multor tipuri de exerciŃii gimnastice:
exerciŃii libere, pentru cap, trunchi, extremităŃi, executate de şcolari pe tact; exerciŃii de
ordine, în care individul este privit „ca o unitate tactică a unei grupe de indivizi”; exerciŃii
pe instrumente, pe care mâinile, braŃele şi picioarele se sprijină în diverse moduri25.
Dacă problema corpului este rapid „expediată” de către pedagogi, cea a spiritului
devine obiectul unor îndelungi dezbateri. Mai întâi remarcăm existenŃa, în literatura de
18 Petru Pipoş, op. cit., vol. 2, p. 159.

19 Ioan Popescu, Compendiu, p. 1–2.
20 Ibidem, p. 54.
21 Manuductor, p. 100–105.
22 Ibidem, p. 99.
23 Ioan Popescu, Compendiu, p. 93.
24 Ibidem, p. 94.
25 Petru Pipoş, op. cit., vol. 2, p. 157–159.
177
specialitate, a distincŃiei „suflet-spirit: considerându-se ca divers de corp, sufletul se

numeşte aşa întrucât el stă în relaŃiune cu corpul; privit însă în sine ca substanŃă
imaterială se zice spirit”26. Această disociere nu este relevantă din punct de vedere
pedagogic, în schimb demonstrează o anume compatibilitatea între psihologia secolului
al XIX-lea şi teologia creştină, ambele considerând spiritul ca fiind etern. Studiind
concepŃia ortodoxă despre crearea omului şi despre trăsăturile psihicului uman, găsim
o cheie explicativă pentru anumite aspecte ale modelului identitar propus de şcoala
românească a secolului al XIX-lea.
Constatăm, în primul rând, înrădăcinarea profundă în mental a dogmei păcatului
originar. Visarion Roman argumentează importanŃa educaŃiei pornind de la explicarea
teologică a imperfecŃiunii umane. „Omul, spre a-şi putea ajunge scopul şi sfârşitul său
au luat de la Dumnezeu deosebite facultăŃi şi puteri atât sufleteşti, cât şi trupeşti. Puterile
acestea la început aşa au fost în sine rânduite de bine cât au fost în stare a povăŃui
singure pe om către Dumnezeu, însă prin păcatul cel strămoşesc s-au slăbit şi îndreptarea
lor cea bună au încetat aşa încât omul acum numai prin ajutorul mântuitorului Hristos
de-şi poate dobândi sfârşitul său. Însă spre aceasta are lipsă tinerimea de un ajutor din
partea oamenilor crescuŃi […]” pentru „a trăi şi a lucra în toate împrejurările după
poruncile lui Dumnezeu. Ajutorul acesta se numeşte creştere sau educaŃiune”27. Teologia
creştină a explicat prezenŃa răului în lume prin păcatul originar. Sfântul Ioan Scărarul,
în acord cu întreaga ascetică ortodoxă, îl concepe ca pe o putere metafizică în stare să
deformeze fiinŃa umană, făcând indispensabilă intervenŃia divină care sfinŃeşte pe om
şi îi permite să ajungă la îndumnezeire. Rezultatul păcatului este prezentat în Scară ca o
patologie a răului, ne explică mitropolitul Nicolae Corneanu, iar elementul esenŃial în
această patologie este patima. Orice patimă este o boală a sufletului şi toate patimile îşi
au cauzele, simptomele, diagnosticul şi terapia ce le sunt proprii28.
Părintele Dumitru Stăniloae, în lucrarea sa Ascetica şi mistica Bisericii ortodoxe29 prezintă
concepŃia răsăriteană despre psihicul uman făcând o radiografie a patimii. Textele patro-
logice cel mai frecvent citate sunt cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. ViaŃa spirituală
se împarte într-o „fază activă” al cărei scop este eliberarea omului de patimi şi o „fază
contemplativă”, cea a contemplării tainice a lui Dumnezeu. Numai cel ce şi-a curăŃat
mintea de patimi poate să se îndrepte spre cunoaştere (gnoză) sau spre contemplaŃie30.
Patimile reprezintă cel mai coborât nivel la care poate cădea fiinŃa omenească. Omul
patimilor nu mai este un om al voinŃei, ci un om robit. El îşi pierde raŃionalitatea tocmai
pentru că, deşi ştie că lucrurile finite nu pot răspunde aspiraŃiei lui după infinit, iar această
constatare îl umple de plictiseală şi descurajare, totuşi se lasă purtat în momentul
următor de patima sa egocentrică. Prin iraŃionalitatea lor, patimile Ńin fiinŃa umană
într-un întuneric de neştiinŃă31. Posibilitatea naşterii patimilor este dată de existenŃa
afectelor naturale, numite de Sfântul Maxim Mărturisitorul „afecte conforme cu firea”.
26 Ioan Popescu, Psichologia, p. 21; o explicaŃie asemănătoare întâlnim în articolul „Spiritul şi sufletul”, din Amicul
şcoalei, IV, 1863, nr. 22, 1 iunie, p. 169.
27 Ibidem, f. 118r-v.
28 Ioan Scărarul, op. cit., p. 52.
29 Dumitru Stăniloae, Ascetica şi mistica Bisericii ortodoxe, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 2002.
30 Ibidem, p. 66–67.
31 Ibidem, p. 75–78.
178
Ele Ńin de firea noastră şi nu de voinŃă, de aceea nu sunt condamnabile, dar ele nu fac
parte din constituŃia originală a firii, ci au pătruns după căderea în păcat. „Afectele pot
deveni patimi, tot aşa cum pot deveni porniri bune, după cum setea de infinit a omului
ca fiinŃă spirituală se orientază spre lume sau spre Dumnezeu”32. Ascetica răsăriteană
nu este adversară a vieŃii biologice, ea înseamnă „frână şi disciplină a biologicului, nu
luptă pentru exterminarea lui”, pentru că punând frână şi măsură plăcerii de cele materiale
se produce un transfer al energiilor fiinŃei noastre în favoarea spiritualului33.
Pedagogul german J. F. Herbart îşi fundamentează preceptele sale educative pe o
concepŃie despre natura umană asemănătoare cu cea biblică; chiar dacă nu vorbeşte
despre păcatul originar, aprecierea sa că în orice copil există o pornire firească spre
dezordine îl conduce la concluziile tradiŃionale privind scopul şi rolul educaŃiei. „Adevărata
uşurinŃă, spune el, care se manifestă prin uitare, dezordine, nestatornicie, prin aşa-numitele
ştrengării, este un rău inerent dispoziŃiilor individuale şi care nu îngăduie o vindecare
radicală; se poate însă ca mai târziu s-o facem să dispară prin numeroase admonestări
şi precauŃiuni contra excitaŃiilor exterioare. EducaŃia morală (cu scop de a feri pe individ)
este cu atât mai necesară aici, pentru a se evita urmările răului sau cel puŃin pentru a le
atenua. Căci din moment ce uşuratecul începe să simtă plăcere în actele sale, din acel moment
se revoltă contra ordinei şi sârguinŃei şi se gândeşte la mijocul de a câştiga libertatea să
trăiască o viaŃă fără regulă”34. Tot Herbart arată pericolul pe care îl aduc dorinŃele statornice
şi repetate prea des, căci acestea, dacă nu sunt înfrânate, se pot transforma în patimi35.
Vom urmări explicarea formării patimilor în lucrările lui Ioan Popescu şi Petru Pipoş,
adepŃi ai şcolii pedagogice herbartiene. Popescu prezintă o evoluŃie gradată a „năzuinŃelor
senzuale” de la „bolduri, la instincte, pofte, pasiuni şi patimi”. El denumeşte „bold”
ceea ce în limbajul de astăzi considerăm a fi „instinctul”; în lucrarea sa de psihologie
însă instinctul este apreciat ca o mişcare inconştientă a corpului determinată de un
„bold”. „Poftele” sunt „consecinŃele boldurilor satisfăcute”; această afirmaŃie este
argumentată prin faptul că după fiecare satisfacere a boldurilor se naşte câte o poftă.
Cu cât poftele sunt satisfăcute mai des, cu atât intensitatea şi numărul lor creşte. Dar
nu este recomandată nici reprimarea lor totală pentru că „vatămă organismul”, precum
nici satisfacerea lor parŃială pentru că, în acest caz, ele se potenŃează36. Psihologia epocii
oferă o soluŃie pentru păstrarea echilibrului: „cel ce nu voieşte deci să fie copleşit de
pofte”, spune Popescu, „trebuie să înveŃe a Ńine măsura şi a fi cu cumpăt în trebuinŃele
sale, iar nu în satisfacerea acelora”37. Aceeaşi idee se întâlneşte şi la Petru Pipoş care
consideră că poftele devin mai numeroase cu cât sunt satisfăcute mai des. În manualul
său găsim mai multe sfaturi practice pentru moderarea poftelor: evitarea obiectelor
care le excită, orientarea spre ocupaŃii serioase ca, de exemplu studiul, şi, mai ales,
evitarea înmulŃirii fără necesitate a modurilor de satisfacere a acestor trebuinŃe38.
Pasiunile îşi au originea în „poftele, aplecările şi interesele, care devin prepon-
derente în viaŃa spirituală”. Ele au la bază stimuli foarte puternici şi permanent activi;
32 Ibidem, p. 84.
33 Ibidem, p. 85.
34 Johann Friedrich Herbart, op. cit., p. 61.
35 Ibidem, p. 65, 69, 107.
36 Ioan Popescu, Psichologia, p. 245–251.
37 Ibidem, p. 251.
38 Petru Pipoş, Psihologia pentru institutele pedagogice şi şcoalele medii, Arad, Editura Autorului, 1896, p. 168.
179
pentru „poftele senzuale” aceşti stimuli se află în „boldurile fireşti”, de aceea poftele se
pot transforma uşor în patimi, mai ales dacă, în satisfacerea lor, omul nu a urmat o cale
raŃională. Astfel se poate naşte patima lăcomiei, beŃiei etc39. Pasiunile sunt valorizate
negativ, fiind considerate, în psihologia secolului al XIX-lea, ca şi în gândirea creştină,
o cauză a ignoranŃei şi a îngrădirii libertăŃii umane: „în viaŃă se aude nu arareori vorbindu-
se de pasiuni nobile. Dar epitetul acesta frumos nu poate fi aplicat cu drept cuvânt pasiu-
nilor propriu- zise; pentru că chiar nobil de ar fi scopul unor pasiuni, ele tocmai pentru
că sunt pasiuni nu lasă subiectului libertatea de a alege totdeauna mijloace morale,
fiindu-le bine-venite orice mijloace, cu singura rezervă numai ca să fie practice, ducătoare la
scop”40. Pasiunile orbesc pe om prin vehemenŃa lor şi sunt contrare libertăŃii voinŃei,
prin urmare sunt nişte stări psihice nesănătoase41.
Alte stări psihice extreme sunt afectele, pe care Popescu le aşază în categoria
„sentimentelor”, spre deosebire de patimi, aflate în capitolul despre năzuinŃe. Afectele
sunt sentimente foarte puternice care determină o pierdere totală a cumpătului; omul
cuprins de ele „arată ca şi cum şi-ar fi ieşit chiar din fire”42. Afectele pot fi „stenice”:
veselia, răsfăŃarea, mirarea, entuziasmul, speranŃa etc., sau „astenice”: tristeŃea, melancolia,
apatia, frica, ruşinea etc43. În manualul său de psihologie pentru învăŃământul secundar,
Petru Pipoş prezintă principalele asemănări şi deosebiri între pasiuni şi patimi (originea
pasiunii este psihică, pe când a patimii este fizică; patima întunecă judecata şi ia mijlocul
drept scop), dar şi între pasiuni şi afecte (afectul e momentan, patima este durabilă, pentru
afect, intensitatea scade în timp, pentru patimă creşte, afectul îl scoate pe om din cumpăt
pe când patima pune cugetarea să lucreze în slujba ei, nu o împiedică)44.
Procesele psihice şi relaŃia lor cu educaŃia morală
Până la apariŃia şcolii experimentale, după 1860, concepŃiile despre viaŃa psihică s-au
încadrat curentului numit asociaŃionism (Herbart fiind unul dintre reprezentanŃii lui de
marcă). AdepŃii săi considerau că orice proces sau formaŃiune psihică superioară este
rezultatul unui lanŃ sau al unor compoziŃii asociative; viaŃa psihică era explicată prin
asocierea de elemente ireductibile unele la altele: prin asocierea senzaŃiilor se formează
percepŃiile, prin însumarea percepŃiilor rezultă reprezentările, iar prin asocierea repre-
zentărilor rezultă conceptele etc45. Psihologia experimentală a presupus elaborarea unor
tehnici, procedee şi metode pentru investigarea proceselor psihice şi exprimarea lor
prin simboluri matematice46, demonstrând, între altele, eroarea teoriilor asociaŃioniste.
În Transilvania, toată literatura pedagogică până la Ioan Popescu, inclusiv, foloseşte
concepte şi noŃiuni ale psihologiei asociaŃioniste. Abia Petru Pipoş îşi bazează lucrarea
sa de psiholgie pentru învăŃământul secundar pe literatura de specialitate a şcolii
experimentale, fără însă a se desprinde total de asociaŃionism.
39 Ibidem, p. 275–276.
40 Ibidem, p. 279.
41 Ibidem, p. 280–281.
42 Ibidem, p. 232; aceeaşi idee o întâlnim şi la Petru Pipoş, Psihologia, p. 155.
43 Ioan Popescu, Psichologia, p. 233.
44 Petru Pipoş, Psihologia, p. 174–175.
45 Rodica Popa, Istoria psihologiei. Curente, şcoli, direcŃii, perspective, Timişoara, Editura Eurostampa, 2000, p. 52.
46 Pavel Petroman, Incursiune în istoria psihologiei universale şi româneşti de la origini până în prezent, Timişoara, Editura
Eurobit, 1996, cap. „Metoda experimentală – experimentalismul”, p. 117–135.
180
Având în vedere că cele mai multe aprecieri despre identitatea şcolarului se bazau
pe achiziŃiile ştiinŃifice cu privire la psihicul uman, vom prezenta concepŃia despre
procesele psihice şi caracteristicile acestora. Ioan Popescu descrie pe larg modul în
care se formează „ideile” despre lumea înconjurătoare. Organele de simŃ înregistrează
informaŃii despre obiecte, pe care le transmit spiritului; acestea se păstrează acolo şi
după încetarea „impresiunilor” care le-au produs şi sunt reactualizate, de câte ori este
nevoie, sub forma ideilor. O consecinŃă a achiziŃionării a numeroase informaŃii este şi
uitarea: ideile asociate una cu alta formează şiruri, primele devenind mai întunecate,
adică se pierd treptat, datorită adăugării altora în faŃa lor; o idee poate reveni în
memorie dacă un obiect oarecare face asupra noastră „o impresiune” asemănătoare cu
cea care a produs ideea respectivă47. În practica pedagogică, această teorie asociaŃionistă
a formării ideilor îşi găseşte corespondent în învăŃământul intuitiv, metodă elaborată
de Pestalozzi, care presupune observarea atentă a obiectelor, utilizând cele cinci simŃuri,
descrierea părŃilor componente şi a legăturilor dintre acestea.
EducaŃia spirituală a elevului, cea care este principala responsabilă de formarea
identităŃii sale, se fundamentează pe o serie de consideraŃii asupra proceselor psihice:
memoria, imaginaŃia, atenŃia, voinŃa. Memoria este, în şcoala secolului al XIX-lea, cel
mai important dintre acestea, pedagogii români asumându-şi veridicitatea proverbului
latin „omul ştie atât cât Ńine în minte”48. Manuductorul apreciază ca esenŃială, în procesul
de învăŃământ, „cultivarea Ńinerii aminte, care toate ideile prin sensurile cele din afară
şi din lăuntru primite le păzeşte”49. Ioan Popescu explică modul în care se formează
memoria şi de ce este atât de importantă: memoria înseamnă „reproducerea ideilor
precum acelea s-au asociat unele cu altele. […] cu cât ideile se asociază mai bine unele
cu altele, cu atât ele se şi pot reproduce mai exact, şi prin urmare, cu atât memoria este
mai fidelă, mai bună”50. „Ideile […] se asociază cu atât mai bine unele cu altele cu cât
au fost la început mai chiare şi cu cât s-au repetit mai de multe ori în acelaşi rând”51.
Visarion Roman scrie, într-un articol, despre utilitatea practică a unei memorii bune,
indiferent de preocupările cotidiene ale fiecărui om: ea trebuie cultivată cu mare grijă
în şcoală deoarece lipsa acesteia aduce neplăceri, daune, pierderi de timp. Articolul
insistă asupra beneficiilor memorării unor sentinŃe morale, fapt considerat o garanŃie a
unui comportament exemplar în întreaga viaŃă: „care şi-a înavuŃit în copilărie mintea
cu sentinŃe religioase morale, află în ele un scut în contra tentaŃiunilor (ispitelor), un
balsam alinător în nefericiri, sfat bun în cazuri dubie”52. Pedagogii atrag, însă, permanent
atenŃia asupra faptului că mai întâi trebuie să fie înŃeles un lucru şi apoi memorat şi că
memorizarea fără comprehensiune este inutilă. Metoda intuitivă era apreciată drept o
cale eficientă pentru dezvoltarea memoriei, pe baza unui parcurs logic, nu al unuia
mecanic, precum se făcea în învăŃământul tradiŃional.
ImaginaŃia, numită în limbajul epocii „închipuire” sau „fantezie”, are un statut
diferit în teoria şi practica educaŃională a secolului al XIX-lea, comparativ cu cel de
astăzi. Fantezia este utilă până la un punct, dar dacă este lăsată liberă devine dăunătoare,

48 Ibidem, p. 21.
49 Manuductor, p.113.
51 Ibidem, p. 111.
52 „Este oare de folos memorisarea în şcoalele poporale?”, în Amicul şcoalei, III, 1862, nr. 17, 28 aprilie, p. 133.
181
căci excesul în această direcŃie nu reprezintă decât o cale sigură spre imoralitate, ba mai
mult, poate afecta chiar dezvoltarea intelectuală! Manuductorul din 1818, lucrare elaborată
după surse germane, arată că „puterea de a închipui” este utilă copilului pentru a-şi
reactualiza imaginea obiectelor absente, dar că în şcolile săteşti trebuie foarte puŃin cultivată
pentru că „acestei stări iaste mai păgubitoare” fiind cauza fanatismului şi imoralităŃii53.
Aceste argumente, provenite din temerile unei societăŃi aristocratice în faŃa schimbărilor
revoluŃionare ale unui sfârşt de secol XVIII, nu îşi mai păstrează valabilitatea după 50
de ani. Ioan Popescu, în acord cu cercetările psihologice ale epocii, porneşte de la definirea
imaginaŃiei ca reproducere de idei modificate. În funcŃie de gradul de originalitate al
ideilor, stabileşte mai multe forme de fantezie: abstractivă (reproduce idei esenŃiale),
determinativă (adaugă, la ideile generale abstracte), combinativă (combină abstractiva
cu determinativa, făcând omisiuni şi adăugări totodată)54. Când anume imaginaŃia este
benefică şi când este dăunătoare? Popescu spune, în lucrarea sa de psihologie, că „o
fantasie bine regulată poate să devină sorgintea însufleŃirei şi a entuziasmului pentru
tot ce e frumos, nobil şi măreŃ, aşa o fantasie neregulată dă naştere caracterelor fantaste
şi superştiŃioase, talentelor bizare, aşa numitelor spirite extravagante şi la mulŃime de
utopii şi de pasiuni”55. Această valorizare a imaginaŃiei este prezentată într-o formă
mai explicită în lucrarea sa de pedagogie din 1868. Urmări nefericite ale imaginaŃiei,
din perspectiva sa, sunt credinŃele în zmei, stafii şi fantome iar urmările benefice sunt
artele56. Dacă elevului i se lasă libertatea să formeze combinaŃii după plac, acestea pot
deveni „foarte împedecătoare pentru formarea memoriei şi prin urmare pentru desvoltarea
inteligenŃei lui”57. Pentru dezvoltarea memoriei în mod corespunzător, recomandă
jocurile şi jucăriile care arată pentru prima dată „productivitatea intelectuală a elevului”,
fabulele, poeziile şi poveştile, dar numai acele poveşti despre care se poate presupne că
„elevul nu se va aduce în rătăcire prin ele. La fabule elevul se poate orienta cu mult
mai uşor pentru de a cunoaşte ficŃiunea din ele,- pre când în poveşti, ca şi în romanŃuri
e espus lucrul cu mai mare verosimilitate, şi pentru aceea în multe cazuri, ele pot să
seducă pre elev până a-l face fantast”58. De fapt, imaginaŃia considerată nocivă este cea
care are ca efect transformarea omului într-o fiinŃă iraŃională.
AtenŃia, alături de memorie, se numără printre procesele psihice favorizate de educaŃia
secolului al XIX-lea, ea fiind prima condiŃie a reuşitei învăŃării. „Luarea aminte”, cum i
se spunea, este necesară pentru că osteneala învăŃătorului „va fi zadarnică”, remarca
Visarion Roman, „dacă el va învăŃa una şi mintea, cugetul şcolarilor va umbla pe aiurea”59.
Popescu explică faptul că, pentru a-l face pe elev să înŃeleagă, trebuie, în primul rând,
să-l facă atent la ceea ce i se predă60. În îndrumătorul din 1818 şi în lucrarea de metodică
a lui Visarion Roman găsim sfaturi practice pentru câştigarea atenŃiei şcolarilor: să se
adapteze materialul predat nivelului de înŃelegere al şcolarilor, să nu se lungească expli-
caŃiile, să nu fie solicitaŃi cu mai multe obiecte de studiu odată61, să se îndepărteze din
53 Manuductor, p. 112.
54 Ioan Popescu, Psichologia, p. 115–117.
55 Ibidem, p. 122.
56 Idem, Compendiu, p. 22–23.
57 Ibidem, p. 115.
58 Ibidem, p. 116–117.
59 Visarion Roman, op. cit., f. 124v–125r.
61 Methodul, p. 111.
182
şcoală tot ceea ce ar atrage atenŃia elevilor, aceştia „să nu şadă prea deşi”, să nu fie întrebaŃi
pe rând, ci pe sărite etc62. Ioan Popescu recomandă, ca procedeu indispensabil,
explicarea oricăror cunoştiinŃe noi prin raportare la noŃiunile deja achiziŃionate de elev63.
VoinŃa este procesul psihic responsabil de educaŃia morală şi intelectuală. Manu-
ductorul… percepe „cultivarea facultăŃii de a voi” ca fiind identică educaŃiei morale. De
aici aflăm că un copil trebuie învăŃat să voiască numai „aceia ce mintea cea sănătoasă
cunoaşte că iaste bun” şi să se ferească de ceea ce ea „cunoaşte că iaste rău”64. Ioan
Popescu vorbeşte despre voinŃă ca despre „o putere în spirit” care direcŃionează cugetarea
dar şi activitatea nervilor motori, punând în mişcare corpul pentru a produce fapte.
„Înainte de a trece voinŃa în faptă, în spirit se deşteaptă o judecată, prin care se decide,
întâi dacă e iertată sau neiertată fapta intenŃionată, şi a doua dacă cutare mijloc ce se
prezintă pentru realizarea faptei este corespunzător sau necorespunzător, practic sau
nepractic. Judecata dintâi purcede din conştiinŃă; cealaltă purcede din iscusinŃa ce omul
şi-a câştigat prin esperiinŃă”65. Este necesar ca să se dezvolte mai mult conştiinŃa omului
decât iscusinŃa sa „pentru că din aceea se va dezvolta în urmă o voinŃă morală, care să
învingă interesele de jos, egoistice şi sensali şi să determine pre om la fapte morali”66.
Petru Pipoş prezintă deosebirile între voinŃă şi celelalte tendinŃe ca impulsuri, pofte,
dorinŃe, care se ivesc fără concursul nostru şi care nu sunt urmate totdeauna de acŃiuni
corespunzătoare. VoinŃa este conştientă şi e urmată de faptă. „Noi voim un lucru numai
atunci când credem că e posibil a-l realiza; fără de această convingere nu există voinŃă”67.
Pedagogia secolului al XIX-lea nu este preocupată de cunoaşterea psihologiei
copilului decât pentru a-i corecta pornirile considerate excesive şi nu pentru a-i cultiva
individualitatea. Identitatea personală presupune existenŃa unui corp care trebuie
menŃinut în stare de sănătate; perspectiva asupra corpului se modifică în timp, în
funcŃie de evoluŃia cunoştiinŃelor cu privire la mijloacele îngrijirii acestuia: la începutul
secolului ele se reduc la norme igienice elementare pentru ca în a doua sa jumătate să
fie completate de exerciŃiile fizice. Corpul rămâne însă în poziŃie de inferioritate faŃă de
spirit, acest raport fiind una dintre regulile fundamentale ale educaŃiei şcolare. Scopul
educaŃiei este formarea unui spirit echilibrat. Echilibrul înseamnă în primul rând absenŃa
pasiunii şi patimii; copilul trebuie învăŃat să-şi controleze toate tipurile de excese de
natură fizică sau psihică la care natura umană îl poate predispune. Pentru a beneficia
de toate oportunităŃile pe care le oferă procesul de învăŃare, elevului trebuie sa-i fie
cultivate în primul rând atenŃia şi memoria. AtenŃia se află în legătură directă cu abilitatea
educatorului de a câştiga interesul şcolarilor, pornind explicaŃiile de la noŃiunile cunoscute de
aceştia. Memoria nu înseamnă doar a reŃine un volum considerabil de informaŃii, ci şi a
stăpâni o tehnică de învăŃare logică.
Identitatea socială
O sintagmă foarte uzitată în secolul al XIX-lea, mai ales în prima sa jumătate, este
aceea că şcoala trebuie să-i formeze pe elevi pentru a deveni buni creştini şi buni cetăŃeni.
62 Visarion Roman, op. cit., f. 125r-v.
64 Methodul, p. 124.
66 Ibidem, p. 43–44.
67 Petru Pipoş, Psihologia, p. 177.
183
Ambele dimensiuni ale scopului educativ cultivă cu precădere identitatea socială aşa
cum, de fapt, identitatea personală este construită cu intenŃia evidentă a integrării sociale.
A fi bun creştin înseamnă, în mod concret, a-l iubi pe Dumnezeu şi a avea un compor-
tament corect faŃă de aproapele tău, fapt relevat cu prisosinŃă de lecturile manualelor
din învăŃământul primar.
Ideea existenŃei unei distincŃii între identitatea socială şi cea individuală apare clar
teoretizată numai în lucrarea lui Petru Şpan, Întrebări de educaŃie şi instrucŃie, din 1891. Una
dintre priorităŃile educaŃiei este, conform pedagogiei herbartiene, dezvoltarea interesului
multilateral pe care Şpan ni-l explică drept tot ceea ce Ńine de viaŃa naturii şi de viaŃa
omenească. Individualitatea, arată el, vine în opoziŃie cu acest principiu „deoarece ea
are anumite sfere predilecte, în cari îi place să se mişte, este predominată de anumite
aplecări, dorinŃe şi pofte, cari o determină în interesarea sa faŃă de lume şi de tot ceea
ce se petrece în jurul său. Individualitatea este îngrădită în cercul ei şi nu are plăcere să
se mişte afară de periferia acestui cerc, ba chiar se pare apatică faŃă cu tot ceea ce se
petrece afară de sine”68. Pedagogul sibian se întreabă mai departe cum se pot împăca
„aceşti doi adversari puternici”, scopul educaŃiei şi individualitatea. Astfel, Şpan formulează
într-o manieră explicită, una dintre notele caracteristice ale educaŃiei întregului secol al
XIX-lea, străduinŃa pedagogului pentru limitarea personalităŃii elevului şi pentru cointe-
resarea sa în respectarea şi perpetuarea unor norme sociale. Societatea, pentru a exista,
precizează autorul amintit, „trebuie să tindă a se apropia de un sistem cultural, în care
membrii ei să cunoască, că există anumite principii mai înalte, cari pretind, ca organismul
societăŃii să fie bazat pe anumite raporturi de coordinaŃiune şi subordinaŃiune”69. O
particularitate a lucrării lui Şpan este încercarea de a păstra un echilibru între tendinŃele
extreme ale teoreticienilor educaŃiei, între idealişti şi materialişti, între reprezentanŃii
eticii şi cei ai ştiinŃei. Şi în acest context al raportului între ceea ce am putea numi identitatea
personală şi identitatea socială, încearcă să limiteze excesele, arătând că, totuşi, caracterul
individual „care îşi are baza în organismul fizic şi care e cunoscut în pedagogie sub
numele de talent înnăscut […] nu se poate suprima prin nicio forŃă omenească, iar socie-
tatea are interes să nu oprime predilecŃiunile individuale” deoarece are nevoie de talente70.
SoluŃia optimă ar fi ca societatea să distribuie ocupaŃiile vieŃii omeneşti după aplecările
individuale. Dar în şcolile care au drept scop formarea unei culturi generale, aşa cum
erau considerate a fi în primul rând şcolile primare, individualitatea trebuie să se supună
scopului educaŃiei. În caz contrar învăŃământul ar produce „unilateralităŃi”.
La începutul secolului al XIX-lea, şcoala îşi propunea să educe copiii în confor-
mitatea cu nevoile şi datoriile clasei sociale de care aparŃineau. Manuductorul considera
că instruirea săteanului „are hotarele sale” deoarece „modul îndeletnicirei lui, sărăcia şi
atârnarea, precum şi alte multe înstrâmtorări, sub care săteanul vieŃuieşte, împedecă
sloboda cultivire a duhului său”71. În acest îndrumător se precizează şi efectele negative
pe care le-ar putea avea o eventuală încercare de educare a Ńăranului dincolo de nevoile
sale: îl face „cu starea lui neîndestulat”, sau îi induce „idei nedrepte”, îl umplu „cu
multe pretenŃii”, îl aduc să se ridice „preste sfera sa”72. Manuductorul propune un plan

69 Ibidem, p. 54.
70 Ibidem, p. 55.
71 Manuductor, p. 63.
72 Ibidem, p. 63–64.
184
de studiu pentru fiecare tip de şcoli: săteşti, orăşeneşti, ostăşeşti şi şcoli de fete,
asemănător cu cel din „sistema sholastică”, după cum aflăm din cuprinsul său. De
exemplu în învăŃământul rural trebuia să se predea noŃiuni despre cunoaşterea legilor,
a temeiurilor moralei, cunoaşterea trupului şi a naturii „ca să-şi poată cugetele sale
altora a le lumina”, apoi elevii trebuia să cunoască pământul şi Ńara, să ştie drepturile şi
îndatoririle lor, să scrie, să citească şi să socotească atât „cât lui iaste de lipsă pentru
vieŃuirea cu alŃii”73. Această enumerare uşor ambiguă de tipuri de cunoştinŃe reprezintă
doar reflectarea unui ideal educaŃional întrucât, în mod real, în şcolile rurale abia se
învăŃa scrisul, cititul şi catehismul. În şcolile orăşeneşti la loc de cinste se aflau limbile
(limba maternă, latina, germana şi maghiara), apoi istoria şi geografia patriei şi a
„naŃiunilor cultivate”, istoria naturii şi desenul. O reminiscenŃă clară a învăŃământului de
tip medieval o constituie recomandarea ca fiii de meşteşugari şi negustori să se înde-
letnicească în cea mai mare parte cu meseriile părinŃilor lor. Şcolile ostăşeşti puneau
accent pe religie şi virtute. Evident, fetele erau educate spre a fi mame şi gospodine74.
La jumătatea secolului al XIX-lea se schimbă perspectiva asupra rolului social al
şcolii. Principiul de bază este semnalat de Ioan Popescu în compendiul său: elevului
trebuie să i se dea o cultură generală „care să poată servi în viaŃă pentru orice chiamare,
pentru orice profesie”75. Tot el explică şi faptul că educaŃia morală şi cea religioasă îl
fac pe copil să fie şi în societate „un membru şi folositor şi fericit totodată”76. Aceleaşi
idei le întâlnim şi la Petru Pipoş, care arată că fiecare om trebuie să atingă un anumit grad
de cultură pentru a trăi „o viaŃă demnă de natura nobilă a fiinŃei omeneşti” şi pentru a
deveni „un membru util al societăŃii, conlucrând cu alŃii împreună la înaintarea binelui
comun”77. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul secolului, idealul educativ este din ce
în ce mai mult marcat de spiritul enciclopedic: „Cultura elementară”, spune Pipoş, „se
poate privi ca un mic univers faŃă cu universul mare al întregii culturi omeneşti […] modul
propunerii învăŃământului imitează în mic mersul istoric al dezvoltării culturii omeneşti
în mare”78. Acestă evoluŃie se datorează în mare parte generalizării pedagogiei de tip
herbartian căreia i s-au reproşat apoi tocmai excesele în direcŃia amintită. Herbart a impus
principii ca educaŃia prin instrucŃie sau interesul multilateral care au avut drept consecinŃă
transformarea manualelor în mici enciclopedii. Petru Şpan explică dimensiunile culturii
multilaterale astfel: „ea voeşte ca spiritului să i se deschidă o privire generală în viaŃa
naturei şi în viaŃa omenească, ca acesta să fie impresionabil la tot ce a produs cultura
cutărui timp, să nu fie străin faŃă de vreun curent, de care este străbătută viaŃa spirituală a
unei naŃiuni, popor sau chiar a omenimei întregi”79. Fantezia unor pedagogi a atins
cote uimitoare în idealizarea capacităŃilor copiilor de asimilare a cunoştinŃelor, dacă ne
raportăm la obiectivele operaŃionale utopice pe care le menŃionează profesorul elveŃian
Toma Scherr, citat cu entuziasm de Pipoş. Astfel, la sfârşitul anilor de studii, elevul model
ştie „a ceti cu pricepere şi judecată scrieri ce ating cultura generală, ştie a păstra în minte
cuprinsul lucrurilor cetite şi auzite, ştie deosebi acurat adevărul de neadevăr […] ştie să
73 Ibidem, p. 72–73.
74 Ibidem, p. 78–89.
76 Ibidem, p. 57.
77 Petru Pipoş, Metodica, p. 11.
78 Ibidem, p. 25.
185
dezlege probleme din viaŃa de toate zilele […] Cunoaşte d’ amănuntul poziŃia şi natura
Ńării în care s-a născut, dar afară de asta nicio Ńară pe suprafaŃa pământului nu-i este de
tot străină, iar pe firmamentul întins admiră corpurile cereşti, cu tot atâtea lumi
strălucitoare cari din veci se rotesc în orbitele lor uriaşe. Din istoria naŃională cunoaşte
faptele măreŃe ale străbunilor şi le citeşte plin de însufleŃire, cunoaşte evenimentele
memorabile din istoria omenirei. Natura cu minunile ei încă este o carte deschisă
pentru el. […] Auzul său ştie desclini acurat tonurile armonice […] Productele artei le
contemplează cu pricepere şi gust estetic, iar mâna lui e destoinică a zugrăvi trăsurile
obiectelor simple”80.
Pentru ca elevul să îşi poată îndeplini datoriile sale faŃă de societate trebuie să
înveŃe raporturile corecte ce trebuiesc stabilite între el şi ceilalŃi oameni, „referinŃe sociale”,
cum le numeşte Ioan Popescu. Responsabili pentru această educaŃie sunt părinŃii şi
învăŃătorii, care au datoria de a cultiva în copil „iubirea, pietatea, reverenŃa, mulŃumirea,
ascultarea şi supunerea fiiască”. În primul rând ei sunt cei care trebuie să-i arate copilului
„iubire, bunăvoinŃă, îngrijire părintească, seriozitate şi constanŃă bărbătească”, pentru
ca acesta să poată să dobândească virtuŃile enumerate anterior. În relaŃiile dintre fraŃi
trebuie să se pună în valoare simŃul onoarei şi emulaŃia. PărinŃii au datoria de a fi cu
dreptate şi iubire faŃă de toŃi copiii lor, pentru a nu produce ură şi rivalitate între ei81.
Popescu evidenŃiază apoi „referinŃele de amiciŃie”, care cu timpul devin la fel de
importante ca referinŃele dintre fraŃi, drept pentru care părinŃii şi educatorii trebuie să
aibă grijă ca elevii să-şi găsească „amici demni”. Pentru a nu cădea victima „însoŃirilor
rele”, învăŃătorul trebuie să-l aducă pe copil în referinŃă şi cu cel ce nu-i este prieten
„făcându-l a fi cu bunăvoinŃă şi cu iubire creştinească cătră toŃi oamenii, fără deosebire
de stare, de religie şi de naŃionalitate”82. Scopul educaŃiei este tocmai această iubire
creştinească pe care educatorul trebuie să o cultive în elev „prin umanitatea şi prin
compătimirea arătată celor ce pătimesc, prin fapte de îndurare, prin ajutorarea celor lipsiŃi,
prin mărinimie şi generozitate, prin iertarea vătămărilor suferite, prin vorbirea de bine
despre oameni, şi chiar prin apărarea dreptului şi onoarei lor în contra celor ce le atacă”83.
În literatura pedagogică de limbă română se vorbeşte despre educaŃia naŃională
abia la jumătatea secolului al XIX-lea, atunci când apar scrieri ale unor autori români şi
nu doar traduceri. Totuşi, în lucrările clasice de specialitate, ale lui Ioan Popescu sau
Petru Pipoş, aspectul este prezentat doar tangenŃial. SituaŃia se schimbă dacă analizăm
conŃinutul revistelor pedagogice, foarte numeroase în Transilvania, unde constatăm că
întrega „filosofie” educaŃională este centrată pe problemele naŃionale. Cele dintâi articole
de acest fel se află, evident, în Amicul şcoalei, prima revistă pedagogică în limba română.
DatorinŃa învăŃătorului în şi afară de şcoală de a deştepta şi întări patriotismul84 este un titlu
sugestiv pentru maniera în care era conceput rolul şcolii în crearea identităŃii naŃionale.
Visarion Roman afirmă că „amoarea de patrie este o virtute clasică a popoarelor libere”
(adăugând o foarte sugestivă completare: „sclavul nu simte amoare cătră patria, în care
pentru el cresc numai vergile ce-l bat”); această calitate le lipseşte nu doar naŃiunilor
80 Petru Pipoş, Metodica, p. 39–40.

82 Ibidem, p. 128.
83 Ioan Popescu, Pedagogia lucrată pe basele psichologice şi etice ale realismului Herbartian, Sibiu, Tipografia lui W. Krafft,
1892, p. 275.
84 Amicul şcoalei, I, 1860, p. 329–332.
186
supuse, ci şi acelora pentru care „câştigul material le este unica şi egoista condiŃiune a
vieŃii”85. Readucând în prim plan problema a ceea ce noi numim identităŃi multiple,
autorul amintit arată că şcoala „trebuie să-i dea omului toate câte trebuie el să fie, şi
fiindcă omul între altele are să mai fie şi patriot bun şi naŃionalist bun, aşiadar şi aceste
însuşiri”86. Responsabilitatea îndeplinirii practice a misiuni îi revine, evident, învăŃătorului
căruia Visarion Roman îi fixează mai multe sarcini pentru atingere scopului: în primul
rând să se simtă el patriot, apoi să formeze simŃul naŃional prin nararea evenimentelor
istoriei patriei, evidenŃiind faptele „acelor bărbaŃi ai patriei în care s-a oglindit adevăratul
caracter român”, să predea limba maternă cu cea mai mare seriozitate, pentru că ea
este „sanctuarul poporului”87, să vegheze ca datinile naŃionale să nu se stingă, ci să se
înrădăcineze. Pedagogul amintit se raportează la naŃiune în accepŃiunea ei herderiană,
după cum ne ilustrează întregul text, dar mai ales acel fragment în care vorbeşte despre
rolul limbii în formarea identităŃii: „în limbă viază poporul, în limbă este încorporat
spiritul lui, limba este tipul, expresiunea fiinŃei sale interioare”88.
În perioada dualistă discursul politic naŃional s-a radicalizat, fapt reflectat şi în
revistele pedagogice româneşti. Am considerat reprezentativ pentru noul spirit combativ
articolul EducaŃiunea să fie naŃională89, apărut în revista „Şcoala Română” (1879), redactată
de Vasile Petri. Acesta debutează pe un ton polemic: „ToŃi câŃi s-au ocupat şi se ocupă
serios cu istoria noastră, recunosc că, de când Traian ne-a transplantat în regiunile
acestea, niciodată existenŃa noastră naŃională n-a fost ameninŃată ca în timpul de faŃă.
Aproape o mie de ani am trăit împreună cu fraŃii maghiari, în bine şi în rău, fără să le fi
trecut prin minte a se gândi la asimilarea noastră. De ani 40 încoace Ńinuta lor în
privinŃa aceasta s-a schimbat cu totul. Deodată ei aflară că numărul lor este mic şi că
este o mare nenorocire că nu toŃi locuitorii Ńării sunt maghiari”90. EducaŃia este cel mai
important element al păstrării identităŃii, astfel că instituŃia şcolară devine exclusiv pur-
tătoarea mesajului naŃional: „şcoalele sunt organe, cu ajuorul cărora naŃiunea, care le-a
înfiinŃat şi le susŃine, voieşte a-şi asigura interesele sale culturale. Lor nu le este permis
sub niciun pretext a se face canalul, şi cu atât mai puŃin instrumentul unei culturi
antinaŃionale; ele au raŃiunea de a fi numai ca organe, care promovează viaŃa proprie
naŃiunii respective”91. Ne aflăm din nou în paradigma naŃiunii ereditare, căci educaŃia
naŃională înseamnă „a creşte tânăra generaŃie în vederile, simŃămintele şi deprinderile
străbunilor”, cultivând virtuŃile lor şi eradicând viciile acestora92. Se prezintă apoi
principalele mijloace de care depinde realizarea educaŃiei naŃionale, începându-se cu
„personalitatea învăŃătorului”: dascălul să fie „român cu inima, român cu cuvântul,
român cu fapta”. Urmează „învăŃământul”, care trebuie să aibă ca principii cultivarea
voinŃei, atenŃiei şi interesului elevului, înŃelegerea celor învăŃate pentru a putea fi
aplicate în practică, cultivarea simŃului pentru tot ce este adevărat, frumos şi bine.
Obiectele de învăŃământ care contribuie la formarea conştiinŃei naŃionale sunt limba,
85 Ibidem, p. 330.
86 Ibidem.
87 Ibidem, p. 331.
88 Ibidem, p. 332.
89 Şcoala Română, III, 1879, p. 481–496.
90 Ibidem, p. 481.
91 Ibidem, p. 483.
92 Ibidem, p. 484.
187
istoria, geografia, religia şi... gimnastica! Argumentele în favoarea primelor trei sunt
cele obişnuite pentru discursul naŃional, de aceea ne vom opri la religie şi gimnastică,
mai rar invocate în acest context. Astfel creştinismul ne oferă şi în acest caz modelul
exemplar al lui Iisus, care, înainte de a trimite apostolii în toată lumea, a oferit mai întâi
mântuirea poporului său. Mai mult, el l-a privit cu dragoste şi atunci când a fost
persecutat de conaŃionalii săi. Cât priveşte gimnastica, ea este importantă pentru
formarea unui popor sănătos, conform dictonului latin „mens sana in corpore sano”.
Către sfârşitul secolului al XIX-lea, Ioan Popescu, în lucrarea sa Pedagogia (1892)
face simŃită nevoia limitării exceselor în formarea educaŃiei naŃionale, afirmând în mod
deschis că ideea umanităŃii este superioară celei a naŃionalităŃii. Plecând de la misiunea
educaŃiei în viziunea ştiinŃei pedagogice, aceea de a oferi elevului „o cultură umană
generală, menită a-i ridica valoarea şi demnitatea personală”93, Popescu se întreabă
dacă ea poate să aibă un caracter naŃional. Răspunsul său pozitiv îşi găseşte
argumentarea în ideea că cea mai relevantă apartenenŃă de grup a elevului, înscrisă în
chiar zestrea sa genetică, este aceea la comunitatea naŃională: „în realitate”, spune
pedagogul, „niciun elev nu se prezintă ca om în abstract, fără a aparŃine vreunei rase,
vreunei naŃionalităŃi. NaŃionalitatea elevului, va să zică suma însuşirilor date prin
originea lui, este aşadar un moment de la care educatorul are să plece ca de la un punct
de mânecare, indicat de însăşi natura aceluia”94. Prin urmare, cultura naŃională este
baza culturii umane de caracter etic general şi se constituie ca unica educaŃie firească şi
raŃională pentru că ea îşi are începutul în primii ani ai copilăriei, prin contactul cu
părinŃii. Dar educatorii trebuie să se ferească de excese, căci o exagerare a acestui tip
de educaŃie ar putea duce la ură şi dispreŃ faŃă de alte naŃionalităŃi, ceea ce este o
negare a principiului moralităŃii, „şi ca atare”, spune Popescu, „acea exagerare funestă
este, din punct de vedere pedagogic şi uman totodată, de asemenea condamnabilă, ca
şi desnaŃionalizarea. E de însemnat că, dacă se aude susŃinându-se că cultura, ce e de a
se da oamenilor prin educaŃiune, are să niveleze diferenŃele naŃionale, acea nivelare nu
se poate lua ca identică cu ştergerea particularităŃilor etnice, prin care naŃiunile se
deosebesc unele de altele, ci numai cu delăturarea tendinŃelor lor separatistice, menite
a le aduce în conflict unele cu altele”95. Trebuie să se Ńină cont şi de faptul că nu tot ce
se află în cugetele, credinŃele şi năzuinŃele unei naŃiuni este demn de a fi transmis
tinerimii căci în viaŃa unei naŃiuni nu există numai virtuŃi ci şi vicii. Între viciile
posibile, Ioan Popescu aminteşte orgoliul naŃional, care degenerează adesea în ură şi
intoleranŃă naŃională. „Pentru a împiedica [...] dezvoltarea egoismului naŃional însăşi
educaŃia naŃională trebuie să facă, ca în tinerime, pe când progresează dezvoltarea
conştiinŃei naŃionale, să se dezvolte totodată şi conştiinŃa umană şi etică. Trebuie să se
observe, că ideea umanităŃii e superioară ideii naŃionalităŃii”96.
Pedagogii vorbesc, deşi mai rar, şi despre formarea conştiinŃei de sine a copilului.
Ioan Popescu este de părere că elevul trebuie pus cât mai des să reflecteze la sine, să-şi
aprecieze cugetele şi faptele sale pentru că acest exerciŃiu de autocunoaştere este drumul
93 Ioan Popescu, Pedagogia lucrată pe basele psichologice şi etice ale realismului Herbartian, Sibiu, Tipografia lui W.
Krafft, 1892, p. 38.
94 Ibidem.
95 Ibidem, p. 43.
96 Ibidem,
188
către una dintre cele mai frumoase însuşiri, modestia97. Tot el remarcă rolul important
pe care îl are dezvoltarea încrederii în sine la copil98, fără a oferi, însă, detalii despre
modalitatea realizării efective a numitului obiectiv; această omisiune reflectă de fapt
marginalizarea acestui aspect în practica pedagogică. Strâns legat de acceptarea conştiinŃei
de sine la copil, este principiul respectării individualităŃii elevului, unul dintre cele mai
frecvent proclamate de către pedagogi, de la Comenius până astăzi, dar, cu toate acestea
cel mai dificil de pus in practică. Pentru a-l face comprehensibil, Ioan Popescu explică
felul în care personalitatea („firea”) elevului restrânge influenŃa actului educativ. Factorii
de care dascălul trebuie să Ńină seama, pentru eficientizarea acestuia, sunt vârsta,
familia şi mediul social („împrejurările din afară”) din care provine99. Din lucrările
pedagogice se desprinde un portret al elevului ideal valabil pentru întreg secolul al XIX-lea:
ascultarea şi supunerea, atenŃia, hărnicia, seriozitatea, perseverenŃa, constanŃa, iubirea,
modestia, mulŃumirea (cu ceea ce are, ceea ce i se oferă sau i se poate oferi). Defectele
sunt lenea, neatenŃia, neascultarea, minciuna, reaua-voinŃă, egoismul100.
Concluzii
Literatura pedagogică în limba română din Transilvania secolului al XIX-lea
urmează drumul european al afirmării pedagogiei ca ştiinŃă, proces petrecut prin
introducerea noŃiunilor de psihologie în elaborarea teoriilor despre educaŃie. ConcepŃiile
despre personalitatea umană, explicate în paginile lucrărilor amintite, sunt preluate din
pedagogia germană de expresie raŃionalistă. Dar modelul identităŃii personale şi sociale
propus pe aceste baze ştiinŃifice corespunde, în linii mari, celui moştenit din tradiŃia
religioasă: preeminenŃa identităŃii sociale asupra celei personale şi a identităŃii spirituale
asupra celei fizice. Deşi în ortodoxie un rol foarte important în formarea personalităŃii
umane ar trebui să-l aibă introspecŃia, care se exersează permanent prin actul spovedaniei,
această latură a rămas secundară în practica educativă, constituindu-se ca dominantă
datoria faŃă de comunitate şi deci, identitatea socială.
Cum se explică totuşi această apropiere a celor două modele educative studiate,
pornite de la filosofii aparent atât de diferite ca raŃionalismul şi ortodoxia? Un răspuns
posibil l-am putea găsi în lucrarea lui Ernst Cassirer, Filosofia luminilor. El constată că
existenŃa răului în lume a fost explicată de toate confesiunile creştine prin păcatul
originar. Filosofia luminilor a respins acest model psiho-social, dar mult timp nu a
reuşit să stabilească o posibilă cauză a răului în alt loc. Rousseau este cel care a propus
o alternativă păcatului originar, considerând că primele impulsuri ale naturii umane
sunt bune şi nevinovate. Pedagogia germană a lui Herbart şi Niemeyer, fără să-şi
bazeze demonstraŃia pe dogma amintită, şi-o interiorizează de fapt prin perceperea
naturii copilului ca dispusă permanent spre dezordine şi revoltă.
97 Idem, Compendiu, p. 131.

98 Vezi Organ pedagogic pentru educaŃiune şi instrucŃiune, I, 1863, p. 253; Ioan Popescu, Compendiu, p. 65.
100 Ibidem, p. 140–153.
189
Elitele confesionale locale şi reuniunile învăŃătoreşti
ale românilor greco-catolici (a doua jumătate a secolului
al XIX-lea – începutul secolului XX)
Iulia-Maria Pop∗
Dacă perioada de timp cuprinsă între revoluŃia de la 1848 şi încheierea pactului

dualist a facilitat constituirea reŃelei şcolilor confesionale româneşti1, după anul 1867
procesul de învăŃământ din monarhia austro-ungară a fost organizat pe baza Legii
XXXVIII promulgată de către ministrul József Eötvös în anul 1868, iar mai târziu, în
conformitate cu prevederile legilor XVIII din 1879 şi XXVII din 1907. Această legislaŃie
încadra limba maghiară ca şi disciplină obligatorie de învăŃământ, ceea ce accentua
tendinŃele de deznaŃionalizare a populaŃiilor nemaghiare2.
După intrarea în vigoare a Legii XXXVIII, care prin art. X, susŃinea că:
„Institutele publice pentru instrucŃiunea populară se pot înfiinŃa şi susŃine, în modul
statorit prin lege, atât prin confesiunile din patrie, cât şi prin societăŃi, privaŃi,
comunităŃi şi prin stat”, şcoala românească din Transilvania a fost organizată sub
patronajul celor două confesiuni autonome recunoscute: greco-catolică şi greco-
orientală sau ortodoxă. Cum şcoala românească devine confesională şi asociaŃiile
profesionale ale cadrelor didactice îşi vor desfăşura activitatea sub egida Bisericii3.
În articolul 147 al aceleiaşi legi se menŃionează că: „Dascălii din şcolile populare şi
cele de stat sunt obligaŃi să se constituie în consilii ale dascălilor, în fiecare sector sau
circumscripŃie de învăŃământ. Acest consiliu se divide în atâtea subcomisii câte
districte are judeŃul. Aceste subcomisii sunt obligate să se întrunească de două ori pe
an, iar întregul consiliu anual o dată. Regulamentul acestor întruniri vor fi stabilite prin
ordin de ministru”4. Prin această măsură se decretează obligativitatea de asociere a
învăŃătorilor, iar modelul „consiliilor” dascălilor maghiari îl vom regăsi în structura de
organizare a învăŃătorilor români de confesiune greco-catolică.
∗
The author wishes to thank for the financial support provided from programs co-financed by The Sectoral
Operational Programme Human Resources Development, Contract POSDRU 6/1.5/S/3 – „Doctoral
Studies, a major factor in the development of socio-economic and humanistic studies”.
1 Ioan Ciocian, „Şcolile confesionale româneşti din Sălaj - în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, în Acta
Musei Porolissensis, XXV, 2003, p. 335; Călin Sabou, Mihaela Sabou, „Implicarea bisericii greco-catolice în
susŃinerea învăŃământului confesional din Dieceza Gherla în secolul al XIX-lea”, în Acta Musei Porolissensis,
XXV, 2003, p. 361-366; Simion Retegan, Satul românesc din Transilvania, ctitor de şcoală (1850-1867), Cluj-Napoca,
Editura Echinox, 1994.
2 Iulia-Maria Pop, „The Reunions of the Greek-Catholic schoolmasters from Transylvania during the Austro-
Hungarian Dual Monarchy. Establishment and manifestations”, în Transylvanian Review, XX, 2011, Supplement,
No. 2:1, p. 345.
3 Ibidem, p. 346.
4 Ibidem.
190
IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI...
Constituite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, reuniunile de învăŃători

reprezintă tipuri de asociaŃii profesionale cu caracter cultural, organizate pe baze
naŃional-confesionale, care şi-au propus pe lângă perfecŃionarea profesională a
membrilor şi ridicarea nivelului cultural al societăŃii româneşti5. ApariŃia lor se
încadrează într-un fenomen general, numit asociaŃionism, care, în spaŃiul românesc, s-a
manifestat prin apariŃia casinelor, a societăŃilor de lectură a elevilor sau a studenŃilor6,
constituirea reuniunilor de cântări şi muzică; a sodalilor7, a reuniunilor de femei şi cele
închinate Sfintei Fecioare Maria.
Prin specificul lor, aceste asociaŃii au contribuit incontestabil la dezvoltarea
solidarităŃii profesionale, confesionale şi naŃionale, facilitând totodată perfecŃionarea
metodică a învăŃătorilor, prin răspândirea ideilor pedagogice moderne. În cadrul
acestor organizaŃii culturale, au fost apărate interesele şcolilor confesionale, dar şi
identitatea naŃională, limba şi tradiŃiile româneşti8.
Spre deosebire de conferinŃe, care au meritul de a fi fost prima formă de asociere
învăŃătorească, manifestare prin care se urmărea îndeosebi ridicarea nivelului
profesional, reuniunile prin specificul lor, au urmărit pe lângă perfecŃionarea metodică
a membrilor şi obiective de ordin economic şi social. Exemplificăm: organizarea
învăŃământului, pregătirea metodică a cadrelor didactice, apărarea intereselor materiale
ale învăŃătorilor; creşterea poziŃiei lor sociale, apărarea drepturilor cetăŃeneşti,
răspândirea culturii şi a artei în rândul populaŃiei, orientarea realistă şi practică a
învăŃământului, grija permanentă pentru păstrarea limbii româneşti sau găsirea unor
mijloace potrivite pentru ridicarea nivelului economic şi cultural al Ńărănimii9.
Toate aceste deziderate urmau a se realiza sub egida forului tutelar, cu ajutorul
reprezentanŃilor clericali, care, pe lângă supravegherea procesului instructiv-educativ,
s-au implicat activ în cadrul reuniunilor.
În Transilvania şi Banat, învăŃătorii de confesiune greco-catolică şi-au întemeiat
şapte reuniuni: Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, Reuniunea învăŃătorilor din
arhidieceza greco-catolică de Alba Iulia şi Făgăraş, Reuniunea „Mariana” a învăŃă-
torilor din Năsăud, Reuniunea învăŃătorilor din jurul Gherlei, Reuniunea învăŃătorilor
din comitatele Sătmar şi Ugocea, Reuniunea învăŃătorilor din Ńinutul HaŃegului şi
Reuniunea învăŃătorilor din Lugoj10.
Din punct de vedere structural, fiecare reuniune centrală era subîmpărŃită în mai
multe reuniuni filiale care se suprapuneau de obicei peste un protopopiat. FuncŃia de
preşedinte în cadrul organizaŃiilor filiale îi revenea protopopului din tractul respectiv,
iar funcŃia de vicepreşedinte o deŃinea un învăŃător. Adunarea generală era organul
5 Nicolae Bocşan, „Transilvania şi unirea din 1859. ImplicaŃii culturale”, în Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie Cluj-Napoca, XXVII, 1985-1986, p. 494-495.
6 Eugenia Glodariu, AsociaŃiile culturale ale tineretului studios român din Monarhia Habsburgică 1860-1918, Cluj-
Napoca, Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, 1998.
7 Nicolae Cordoş, „Reuniunile sau asociaŃiile de învăŃăcei, sodali şi meseriaşi din Transilvania”, în Apulum,
XXXIII, 1996, p.117-121.
8 Valeriu Achim, „Centenar învăŃătoresc: 1863-1983 (despre Reuniunea învăŃătorilor români din Maramureş
înfiinŃată în anul 1883)”, în Revista de Pedagogie, 32, 1983, nr. 10, p. 62-63.
9 Victor łârcovnicu, „AsociaŃiile învăŃătoreşti din Banat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, în Studii
Istorice, 1970, 2, p. 172.
10 Onisifor Ghibu, ViaŃa şi organizaŃia bisericească şi şcolară în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, Institutul de arte
grafice „Nicolae Stroilă”, 1915, p. 113.
191
suprem de decizie al reuniunii. Aceasta se întrunea anual, în general în altă localitate.

Constituite pentru satisfacerea nevoilor profesionale, în calitate de reprezentanŃi ai
corpului didactic, învăŃătorii erau obligaŃi să devină membri ai acestor organizaŃii şi să
achite taxe de membri.
PrezenŃa la adunările reuniunilor era obligatorie, fapt consemnat şi în Circulara cu
Nr. 3329 emisă din şedinŃa Consistoriului scolastic Ńinută în Gherla la 21 mai 188411.
Pe lângă dispoziŃii legate de achiziŃionarea rechizitelor şcolare, Vicarul general
capitular de Gherla, Ştefan BilŃiu, menŃiona că: „întrucât a venit la cunoştinŃa acestui
Consistoriu, că unii docenŃi nu se prezintă la adunările generale şi a reuniunilor filiali,
FraŃilor Protopopi şi preoŃi li se concrede, ca în InformaŃiunile şcolare, în rubrica
observaŃiunilor, să se noteze despre fiecare docente că frecventează reuniunile filiale
ori ba, ca aşa în contra celor nepăsători să se poată face dispoziŃiuni eficace pentru
prezentarea lor la acelea”12. Cei care absentau nemotivat, erau mustraŃi, iar pentru mai
multe abateri învăŃătorii puteau fi chiar amendaŃi.
Adunările generale ale reuniunilor se transformau în adevărate manifestări ale
spiritului şi conştiinŃei naŃionale româneşti prin fraternizarea sătenilor cu învăŃătorii,
clerul şi „inteligenŃa” şi prin recitarea sau reprezentarea de poezii şi piese teatrale
româneşti13. Spre deosebire de adunările generale, la adunările filiale care se organizau
de două ori pe an, participau doar învăŃătorii.
Pentru a evita transformarea acestor societăŃi în organizaŃii de tip sindical,
reprezentanŃii Bisericii au ocupat principale funcŃii de conducere, preşedinŃia reuni-
unilor, fapt ce a îngrădit într-o oarecare măsură libertatea de acŃiune a învăŃătorilor.
FuncŃia de preşedinte îi revenea unui preot, care era în acelaşi timp şi comisar
consistorial. Rolul acestuia era să informeze în mod permanent Consistoriul în legătură
cu acŃiunile desfăşurate în cadrul adunărilor generale ale reuniunilor. TendinŃa de
subordonare era atât de evidentă încât, în Episcopia de Gherla, unde au funcŃionat
cinci dintre cele şapte reuniuni, din anul 1885 toate hotărârile care erau luate în cadrul
adunărilor generale, pentru a fi considerate definitive trebuiau să obŃină mai întâi
acordul Consistoriului Şcolar14.
De obicei, preşedinŃia reuniunilor centrale aparŃinea vicarilor zonali. Spre
exemplu, în toată activitatea ei, Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni a avut doi
preşedinŃi, ambii fiind vicari de Silvania. Primul preşedinte al asociaŃiei a fost Demetriu
Coroianu, care în anul 1873 a fost numit canonic la capitlul diecezan din Gherla15.
După plecarea lui, în funcŃia rămasă vacantă a fost numit următorul vicar al Silvaniei,
Alimpiu Barbuloviciu.
Clericul de mare valoare, care a marcat evoluŃia acestei societăŃi timp de mai bine
de 40 de ani16, Alimpiu Barbuloviciu s-a născut la 6 august 1834 în satul Chilioara din
11 Vezi anexa nr. 1.

12 DirecŃia JudeŃeană Sălaj a Arhivelor NaŃionale, Fond Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, nr. 56/1884, f. 1r-v.
13 Daniel Sularea, Şcoală şi societate. ÎnvăŃământul elementar confesional în Episcopia greco-catolică de Gherla (1867-1918),
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 338-340.
14 Ibidem, p. 337-338.
15 Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, 1870-1910, Şimleu, Tipografia „Victoria”,
1911, p. 129.
192
Comitatul Solnocul de Mijloc, fiind al doilea fiu al preotului Alexandru Barbuloviciu,

originar din Crăciunelul Blajului şi al Sofiei Pop, născută în Prodăneşti, lângă Jibou.
După terminarea studiilor primare în satul natal, în perioada cuprinsă între anul
1842 şi până în preajma evenimentelor revoluŃionare de la 1848, a urmat cursurile
Gimnaziului Minorit din Şimleu, iar mai apoi, a fost înscris la Liceul Piarist din Cluj.
Între anii 1852–1854 a participat la cursurile Seminarului teologic din Târnavia, după
care, prin bunăvoinŃa şi mijlocirea episcopului Alexandru Sterca ŞuluŃiu, a obŃinut o
bursă din fondul bobian de la Blaj, în scopul continuării studiilor universitare între anii
1854–1858 la Seminarul teologic central din Pesta. După absolvirea acestuia s-a pus în
slujba noii Episcopii greco-catolice de Gherla, unde timp de un an a îndeplinit funcŃia
de oficiant.
După ce s-a căsătorit cu Maria Bocşa, fiica protopopului de Gherla, Simion
Bocşa, a fost numit preot în Ortelec, însă la sfatul socrului său, tânărul preot nu s-a
prezentat la post, ci a preferat să ocupe aceeaşi funcŃie în Borşa Clujului, unde, după
puŃin timp, a fost numit protopop în Tractul Giulea. La un an după înfiinŃarea
asociaŃiei învăŃătoreşti sălăjene, la 6 septembrie 1873, episcopul de Gherla, Mihail
Pavel, l-a numit pe Alimpiu Barbuloviciu vicar foraneu al Silvaniei şi arhidiacon al
tractelor protopopeşti de Crasna şi Valcău17. De la această dată, rolul pe care l-a avut
reprezentantul Bisericii Unite în viaŃa socială şi culturală din łara Silvaniei i-a
consacrat un loc de cinste în galeria marilor personalităŃi locale şi naŃionale.
Primul obiectiv al noului vicar a vizat reorganizarea şi activizarea societăŃilor
culturale româneşti, înfiinŃate de către predecesorul său, Demetriu Coroianu.
În data de 15 mai 1874, Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni l-a numit
preşedinte al său şi tot în acelaşi an a fost ales preşedinte al despărŃământului sălăjean
al Astrei. Concomitent a fost numit membru fondator al Băncii „Silvania”18, membru
pe viaŃă al SocietăŃii pentru crearea unui fond de teatru românesc şi membru fondator
al Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, asociaŃie înfiinŃată în anul 1881 şi în rândul
căreia a activat şi soŃia vicarului, Maria Barbuloviciu, o reprezentantă de seamă a
asociaŃionismului feminin din Sălaj.
Alimpiu Barbuloviciu a fost exponentul preoŃimii fără avere şi s-a făcut exponentul
aspiraŃiilor poporului din rândul căruia s-a ridicat. A promovat interesele naŃionale şi
ridicarea nivelului cultural şi economic al maselor, a sprijinit acŃiunea de alfabetizare a
românilor din Sălaj, a deschis noi instituŃii şi a militat pentru păstrarea limbii româneşti
în Biserică şi în şcoală19.
În arhidieceza greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş, preşedintele asociaŃiei
învăŃătoreşti a fost numit „arhiereul bun, blând şi plin de iubire,” dr. Victor Mihályi20.
Acesta s-a născut la 19 mai 1841 în comuna Ieud din comitatul Maramureş, în
familia lui Gavrilă, judecător la Tribunalul suprem din Budapesta şi fost prefect al
comitatului în revoluŃia de la 1848, şi al Iulianei Manu de Sajo (Şieu)21. Familia nobiliară
de Apşa a dat vieŃii publice şi culturii româneşti mari personalităŃi ca Ioan Mihályi de
17 Ioan Ciocian, Biserica şi societatea românească din Transilvania. Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, Arad, „Vasile Goldiş” University Press, 2000, p. 223.
18 Ibidem, p. 224.
19 Lucia Bălaş, Bódis Ottilia, Oameni de seamă ai Sălajului. DicŃionar Bibliografic, vol. I, Zalău, Biblioteca JudeŃeană
„IoniŃă Scipione Bădescu”, 2004, p. 44.
20 Foaia, II, 1900, Nr. 4, 15 Februarie, p. 29.
21 LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 53.
193
Apşa (1844–1914), istoric erudit şi membru al Academiei Române care a zugrăvit în

lucrarea Diplome maramureşene, voievozii şi cnezii din Maramureş. Un alt reprezentat de
seamă al familiei a fost Teodor Mihályi (1855–1934), memorandist şi vicepreşedintele
Adunării NaŃionale de la Alba Iulia, preşedintele Comisiei de unificare, prefect al
judeŃului Someş şi fost primar al Clujului22.
Victor Mihályi a făcut şcoala primară la gimnaziul inferior al Piariştilor din Sighet.
Şcoala gimnazială a urmat-o consecutiv în perioada anilor 1854–1857, la călugării
premonstratensi din Oradea, apoi la gimnaziul din Târnavia, şi ultimele două clase, a
VII-a şi a VIII-a, la cel din Caşovia, unde a studiat exclusiv în limba germană şi unde a
susŃinut la vârsta de 16 ani, examenul de maturitate23. Ulterior a fost trimis, prin
mijlocirea episcopului Ioan Alexi, din partea diecezei de Gherla, la studii la Roma ca
alumn, în cadrul fundaŃiei create de către Papa Pius al IX-lea pentru diecezele
Provinciei mitropolitane de Alba-Iulia. După absolvirea a doi ani de filosofie, a făcut
patru ani de teologie la Colegiul Urban de Propaganda Fide, iar în 1863 formarea lui
intelectuală s-a desăvârşit prin susŃinerea doctoratului în teologie. Ulterior, a fost sfinŃit
de către arhiepiscopul Ştefan Missir de Ternopole preot în biserica Sfântul Atanasie
din Roma24. După această etapă a revenit în Ńară unde a fost numit prefect de studii şi
profesor de istorie bisericească şi drept canonic la Seminarul teologic din Gherla. A
fost primul dascăl cu studii doctorale din această instituŃie. Pe lângă funcŃia seminarială
a administrat timp de un an de zile (1865–1866)25 parohia SalaŃiu din protopopiatul
Marghitei, după care a fost numit asesor al Consistoriului, Judecător la Tribunalul
matrimonial şi notar al Esactoratului diecezan26.
Ajuns episcop al diecezei de Lugoj în martie 1875 şi după 20 de ani şi în
arhidieceza de Alba Iulia şi Făgăraş, întâistătătorul Bisericii greco-catolice s-a implicat
activ în toate sectoarele vieŃii publice.
Încă de la instalarea sa în funcŃia de mitropolit al provinciei de Alba Iulia şi
Făgăraş, înaltul prelat al Bisericii Unite a acordat o mare atenŃie procesului de
învăŃământ. Una dintre primele măsuri luate în acest sens a fost deschiderea unui azil
de copii în care aveau să fie instruite viitoarele educatoare ale azilelor sau grădiniŃelor
de copii. Pentru elevii normalişti a organizat un internat, iar în anul 1898 a organizat o
Şcoală de ucenici27. A fost membru fondator al Astrei28, iar pentru o mai bună
pregătire a învăŃătorilor, în şedinŃa consistorială Ńinută la Blaj, în 26 decembrie 1896, a
aprobat Statutele reuniunii învăŃătorilor arhidiecezani şi a devenit preşedintele acestei
organizaŃii.
Conform capitolului XIII § 30 din Statute, preşedinŃia reuniunilor implica nume-
roase responsabilităŃi.
„Preşedintele reprezintă reuniunea în toate agendele ei, precum şi faŃă de
autorităŃi; convoacă adunările generale şi şedinŃele comitetului central şi le conduce; în
22 Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii privind contribuŃia mitropolitului Dr. Victor Mihali de Apşa la dezvoltarea
învăŃământului românesc din Transilvania”, în Maramureş vatră de istorie milenară, II, Cluj-Napoca, 1997, p. 101.
23 LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 53.
24 Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii”, p. 101.
26 Ibidem, p. 54.
27 Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii”, p. 103.
28 Ibidem, p. 106.
194
caz de paritate de voturi decide cu votul său; pune pe tapet chestiunile conform
programei; se îngrijeşte să se observe statutele şi încât ar fi de lipsă, aduce la ordine pe
cei ce s-ar abate de la obiect şi eventual le retrage cuvântul; declară şedinŃele închise şi
emite comisia de trei pentru verificarea procesului verbal; asignează la casă sumele
votate în adunarea generală şi în caz de lipsă ia imediat dispoziŃiuni pe lângă aprobarea
ulterioară a adunării generale; prezintă raportul anual şi este responsabil înaintea
adunării generale şi a comitetului central despre toată procedura sa”29.
Pe lângă aceste atribuŃii § 23 din Regulamentul pentru afacerile interne ale comitetului
central al Reuniunii învăŃătorilor greco-catolici din arhidieceza greco-catolică de Alba-Iulia şi
Făgăraş, introduce norme suplimentare. „Preşedintele: a) poartă grijă pentru Ńinerea
regulată a şedinŃelor, b) controlează activitatea funcŃionarilor, c) revede şi subscrie
procesele verbale şi expediŃiunile, d) dispune suplinirea interimară a funcŃionarilor şi în
cazuri grave suspendarea lor, având a raporta comitetului în proxima şedinŃă; e)
desemnează timpul şi membri pentru scontările casei, f) provede cu semnul
referentului toate exibitele intrate, iar cele care nu impun conclus meritoriu din partea
comitetului, sau după natura lor nu se pot amâna până la proxima şedinŃă indică şi
modul lor de rezolvare pe cale prezidială. În cazul în care preşedintele este nevoit să
lipsească mai mult de 8 zile din cadrul comitetului central, atribuŃiile sale erau preluate
de către vicepreşedinte (§ 25 din Regulament şi § 36 din Statute)”30.
În calitate de reprezentant suprem al forului tutelar, arhiepiscopul şi mitropolitul de
Alba Iulia şi Făgăraş, Victor Mihályi de Apşa, a urmărit îndeaproape derularea
procesului şcolar, iar pe lângă instruirea învăŃătorilor, a urmărit şi educarea familiilor, a
comunităŃii pe care o păstorea.
Prin Circulara luată în şedinŃa consistorială din 19 noiembrie 1901, şeful Bisericii
Unite a recomandat învăŃătorilor şi întregii comunităŃi, cartea lui V. Gr. Borgovan,
Ionel, deoarece „scrisă sub forma unui roman pedagogic, cartea arată principiile morale
şi creştineşti de care trebuie să fie conduşi părinŃii în educaŃia copiilor lor, dar mai ales
a săteanului român. Cartea suplineşte o lacună în istoria poporului nostru, de aceea se
recomandă a se procura pentru bibliotecile districtuale, pentru cele ale parohiilor şi ale
şcolilor greco-catolice şi a despărŃămintelor Reuniunii învăŃătorilor din arhidieceza
greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş”31. În calitate de preşedinte al societăŃii
învăŃătoreşti, Victor Mihályi, a supravegheat şi a susŃinut public activităŃile membrilor
reuniunii. Exemplificăm interesul de care a dat dovadă în susŃinerea Foii Scolastice,
organul de presă al societăŃii condusă de el, pe care a recomandat-o oficial, prin
circulara cu nr. 1201–1899, „tuturor preoŃilor ca directori şcolari şi tuturor docenŃilor
şi unde preoŃii şi învăŃătorii nu ar fi în stare a porta Foaia Scolastică pe spesele lor,
concede curatorilor bisericii şi casierilor şcolilor, că dacă permite starea casei bisericii şi
a şcolii, să o poată prenumăra şi din banii bisericilor şi a şcolilor”32.
Un alt reprezentant al elitei confesionale greco-catolice, care a susŃinut existenŃa
organului de presă a reuniunii învăŃătorilor arhidiecezani, este Tit Bud, preşedintele
29 Statutele reuniunii învăŃătorilor greco-catolici din arhidieceza greco-catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş, Sibiu, Tipografia
Societate pe acŃiuni, 1897, p. 16.
30 Foaia, II, 1900, nr. 4, 15 februarie, p. 46-47.
31 Idem, III, 1901, nr. 24, 15 decembrie, p. 191.
32 Idem, I, 1899, nr. 4, 1 aprilie, p. 30. Vezi anexa nr. 3.
195
Reuniunii învăŃătorilor greco-catolici din Maramureş. ÎnŃelegând importanŃa „unicii foi

pedagogice din teritoriul celor patru episcopii greco-catolice române”, la 9 august 1900
vicarul de Maramureş a emis o circulară prin care a cerut preoŃilor în calitatea de
directori şcolari să procure din banii şcolii sau ai bisericii revista apărută la Blaj33.
Tit Bud s-a născut la 24 decembrie 1846, în localitatea Sat-Şugatag, în familia
protopopului Ioan Bud. După ce a frecventat studiile şcolii primare din satul natal, a
făcut gimnaziul la Ungvár, iar liceul la Beiuş. După obŃinerea bacalaureatului, în anul
1865 şi-a finalizat studiile teologice la Gherla. În anul 1870 a fost hirotonisit preot la
Blaj, iar apoi, timp de trei ani a deŃinut funcŃia de preot capelan la Ieud. În anul 1873
episcopul de Gherla l-a numit secretar episcopal, vicenotar şi asesor consistorial la
Gherla. În anul 1880 s-a reîntors în Maramureş, unde s-a impus printr-o vastă
activitate socială şi culturală34. În anul 1877 a fost investit în funcŃia de vicepreşedinte
al AsociaŃiunii pentru cultura poporului român din Maramureş, funcŃie pe care a
deŃinut-o timp de 40 de ani, până la trecerea în eternitate în anul 1917.
Încă de pe vremea când era capelan la Ieud, a trimis spre publicare revistei Familia
din Oradea „şapte doine şi hore poporale”, iar mai târziu, în anul 1889, a propus
Reuniunii învăŃătorilor români din vicariatul Maramureşului, al cărui preşedinte era,
„să adune de la popor şi din gura poporului, toate doinele, chiuiturile, cântările diverse,
baladele, povestirile poporale, satirele, colindele, cântările de morŃi, versurile
vrăjitoarelor şi a descântătoarelor, cântările de la nuntă, adică tot ce povesteşte, cântă
şi versuieşte poporul”, să le descrie şi să i le trimită lui. Materialul adunat de către
membrii reuniunii, a fost cuprins într-un volum şi publicat în anul 190835. Volumul
intitulat Poezii populare din Maramureş a cuprins 362 de piese aparŃinând diverselor specii
din folclorul literar36.
Înzestrat cu o inteligenŃă sclipitoare, putere de muncă şi o cultură multilateral
dezvoltată, cunoscător a şapte limbi de circulaŃie internaŃională, Tit Bud a contribuit
incontestabil la dezvoltarea spirituală, socială, economică şi culturală a maramure-
şenilor. Cunoscând neajunsurile comunităŃii, a făcut toate demersurile necesare pentru
a introduce în Maramureş o agricultură mai raŃională, o zootehnie şi o pomicultură
avansată. A pus bazele unei şcoli de pomicultură şi a înfiinŃat o pepinieră, din care a
distribuit sătenilor peste 20 de mii de pomi altoi37, încercând în acest fel să înlocuiască
soiurile de pomi neproductivi cu soiuri roditoare, care să contribuie la dezvoltarea
economică a zonei.
De o importanŃă deosebită sunt realizările pe care le-a avut în domeniu şcolar,
unde a organizat şi supravegheat cu rigurozitatea derularea procesului instructiv-
educativ38. Din iniŃiativa vicarului s-au edificat în Maramureş 22 de şcoli confesionale
şi o şcoală românească la Sighet.

34 Pamfil BliŃiu, „Tit Bud neobosit luptător pentru emanciparea social-economică şi culturală a Maramureşului”,
în Tribuna, 8, 1996, nr. 49, p. 13.
35 Vasile Căpâlnean, Petru Puşcaşu, „Reuniunea învăŃătorilor români din Maramureş (1883-1918)”, în MarmaŃia,
3, 1977, p. 88.
36 Pamfil BliŃiu, „Tit Bud”, p. 13.
37 Ibidem.
38 Vezi anexa nr. 4
196
Tit Bud, de această dată în calitate de cercetător în teologie, a lăsat posterităŃii

cărŃi de o valoare inestimabilă. Amintim doar câteva: Date istorice despre protopopiatele,
parohiile şi mănăstirile din Maramureş, până în 1911, Sighet, 1911; Analele AsociaŃiunii pentru
cultura poporului român din Maramureş, Gherla, 1906; ViaŃa sfinŃilor, Gherla, 1897, Istoria
parohiei din Sighet, Gherla, 1903 sau Îndrumar practic pentru păstorii bisericeşti, Gherla, 1883.
Trebuie să amintim şi activitatea de traducător al vicarului, cea mai cunoscută
traducere fiind romanul De unde nu este întoarcere, de A. Gabrielly (1872)39.
Incontestabil, rolul pe care l-au avut reprezentanŃii elitei clericale greco-catolice în
viaŃa reuniunilor de învăŃători este covârşitor. Indiferent de poziŃia pe care o deŃineau
în ierarhia ecleziastică, începând de la preoŃi şi protopopi, până la episcopi şi
mitropoliŃi, au contribuit cu toŃii la organizarea învăŃământului şi la susŃinerea
activităŃilor propuse de membri în cadrul acestor societăŃi. PreoŃii, în calitatea lor de
directori, inspectori şcolari sau preşedinŃi ai diferitelor asociaŃii învăŃătoreşti, au apărat
atât valorile creştine, cât şi limba, tradiŃiile, obiceiurile, credinŃele, elementele identităŃii
naŃionale. Prin susŃinerea publică a organelor de presă a diverselor reuniuni, cum este
cazul Foii Scolastice, personalităŃi de renume din istoria Bisericii Unite, cum este
episcopul şi mitropolitul Victor Mihályi de Apşa sau vicarii, Tit Bud, Alimpiu
Barbuloviciu sau Demetriu Coroianu, au facilitat uniformizarea activităŃilor didactice
prin contactul permanent pe care l-au avut reuniunile între ele, au sprijinit
perfecŃionarea profesională a învăŃătorilor, ceea ce a determinat dezvoltarea
învăŃământului şi a culturii naŃionale. Pe lângă aceste aspecte, activităŃile desfăşurate de
către învăŃători în cadrul reuniunilor au contribuit la întărirea solidarităŃii profesionale,
naŃionale şi confesionale.
Anexe
Anexa nr. 1.
DirecŃia JudeŃeană Sălaj a Arhivelor NaŃionale, fond: Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, nr.
56/1884, f. 1r
Circular către Clerul din întreaga dieceză
3329.
Reverendissimilor în Christos FraŃi Vicari Foranei, Arhidiaconi,
Mult OnoraŃilor FraŃi Protopopi şi PreoŃi!
Deşi din partea acestui Consistoriu scolastic mai de multe ori s-a dispus ca recuisitele
şcolare unde lipsesc acele să se procure, totuşi se arată aici că acele lipsesc de la mai multe şcoli,
deci FraŃii protopopi, preoŃii ca Directori şi senatele şcolare se îndatoresc; care rechizitele de
lipsă şcolare în înŃelesul legii unde lipsesc acele să le procure, înştiinŃând la acest Consistoriu
netrecut despre acestea până la 8 Septembrie a fiecărui an şcolar sub grea răspundere.
Încât a venit la cunoştinŃa acestui Consistoriu, că unii docenŃi nu se prezintă la adunările
generale şi a reuniunilor filiale, FraŃilor protopopi şi preoŃilor li se concrede ca în
InformaŃiunile şcolare, în rubrica observaŃiunilor, să noteze despre fiecare docente că
39 Pamfil BliŃiu, „Tit Bud”, p. 13.
197
frecventează adunările reuniunilor filial ori ba, ca aşa în contra celor nepăsători să se poată face
dispoziŃiuni eficace pentru prezentarea lor la acelea.
Din şedinŃa Consistoriului scolastic Ńinută la Gherla, la 21 Mai 1884.
Ştefan BilŃiu m. p
Vic. gen. Episcopesc
Anexa 240
„Preavenerată adunare generală!
Preaiubit Corp ÎnvăŃătoresc!
Cu dor fierbinte aş fi dorit ca să pot fi în persoană în mijlocul iubirii voastre, dar
împrejurările neatârnătoare de voinŃa mea m-au împiedecat, însă cu sufletul şi inima sunt între
voi şi vă salut cu Domnul cu un „bine aŃi venit”.
La anul 1874 m-aŃi onorat cu prezidiul Reuniunii învăŃătorilor români sălăjeni, l-am primit
în credinŃă fermă, speranŃă vie şi cimentat în iubire reciprocă, vom conduce corpul moral a
preŃuitei reuniuni, către scopul sfânt şi măreŃ de a lumina surcelele neamului nostru român prin
credinŃă, ştiinŃă şi virtute - pomi roditori în terenul bisericii şi a neamului nostru. Azi
prăznuieşte reuniunea noastră aniversarea a 40-lea an al existenŃei sale.
Unii dintre membrii corpului moral a acestei reuniuni s-au mutat la cele eterne, însă din
regiunea sublimă a nemuririi, cu noi dimpreună sărbătoresc această solemnitate măreaŃă şi cer
de la Dumnezeu nouă harul Lui ceresc asupra lucrurilor reuniunii noastre; iar cei rămaşi în viaŃă
au încărunŃit, dar însoŃiŃi de cei mai tineri lucră – dându-le sfat luminător - lucră din răsputeri spre
a ajunge la scopul dorit de biserică şi neam [n. a.] Nu vă miraŃi scumpii mei fraŃi că accentuez
întotdeauna biserică şi neam, pentru că marele bărbat al neamului nostru Georgiu BariŃiu a zis
şi tipărit: că istoria neamului român este istoria bisericească. Cine a întemeiat şcoala, acela, care
a cimentat zelul bisericii noastre cu sângele scurs din inima lui cea dumnezeiască străpunsă cu
suliŃa tiranului, adică Christos. Christos cel dintâi dascăl a zis: LăsaŃi pruncii să vină la Mine, şi
i-a luat în braŃe ca să împrumute din inima Lui căldura sfântă şi să crească în dar şi
înŃelepciunea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Au fost timpuri grele când neamul român a avut numai maica biserica, însă suflând zefirul
cald şi blând a libertăŃii peste sânul maicii bisericii, a dar naştere fiicei primogenite, şcoalei, pe care
maica biserica a cinstit-o cu o sărutare dulce. Fiica, şcoala română a crescut îndulcită de pieptul
maicii şi azi o putem saluta şi săruta ca pe o nevastă-mamă, care creşte fii şi fiice creştine, române
pentru biserică şi neam, creşte altoi tineri care, când cei bătrâni sub sarcina anilor gârboviŃi vor
cădea, să fie înlocuiŃi prin altoi tineri promiŃători de roade îndulcitoare de viaŃa bisericii şi a
neamului usturat de suferinŃele seclilor dezastroşi. Şcoala română numai atunci poate corespunde chemării
sale sublime până când va fi creştină [n. a.] Azi şcoala română se află într-un stadiu nou care, va hotărî
peste viitorul ei, ea ca fiică stă sub aripile sfintei biserici, dar totodată sub legile prescrise şcolare de către
constelaŃiunea actuală a veneratului stat croite[n. a.] Ce a zis Christos când i s-a arătat banul: „da-Ńi lui
Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu şi ce-i a Cezarului, Cezarului”. Şi noi învăŃătorii gr. cat. confesionali, să
îndeplinim prescrierile bisericii faŃă cu şcoala noastră, şi să ne supunem legilor statului referitoare la instrucŃiunea
poporală, sancŃionate prin Maiestatea Sa Regele nostru apostolic şi acelea să le îndeplinim cu acurateŃe. Să ne
Ńinem strict de cadrele croite prin biserică şi stat, şi să nu trecem peste barierele legilor nici într-o direcŃiune[n. a.].
Domnilor şi fraŃilor învăŃători!
Suntem împodobiŃi cu numele sfânt pe care l-a purtat Christos, numele de „Dascăl”, deci
să urmăm pilda lui Christos – mai vârtos în acest veac poreclit a luminei, dar veacul nedreptăŃii,
pentru că precum zice un sfânt părinte: „Priveşte şi oaia slabă la păstorul său şi dacă îl vede
40 Simion Oros, Memorialul jubiliar, p. 186-188.
198
abătându-se de la cărarea virtuŃii începe să zică în inima sa: Cine sunt eu ca să nu fac ceea ce a
făcut păstorul meu?”. Să fim înainte de toate creştini buni ca şi strămoşii noştri; să ne silim a
înrădăcina sămânŃa virtuŃii în inimile surcelelor neamului nostru - care sunt ca ceara cea moale,
tot ce întipăreşte în ele rămâne peste toată viaŃa. Să creştem nu numai fii luminaŃi, ci şi creştini
buni neamului şi bisericii noastre; dacă ne vom împlini această datorinŃă - legată strâns de
chemarea noastră, n-a fi lipsă să ni se ridice monumente la capul mormântului, că vor fi scrise
numele noastre în inimile tuturor pruncilor, care au umblat la şcoală sub noi, cu litere de aur.
Închei Prea Venerată Adunare, asigurându-vă că la sărbătoarea sfântului Preot Ilie, cu
jertfă înălŃând de la sfântul altar către Tronul ceresc voi împreuna rugăciunile mele fierbinŃi, ca
bunul Dumnezeu din înălŃimea cerului să reverse roua harului său peste „Reuniunea
învăŃătorilor români Sălăjeni”, ca aceea spre luminarea neamului român şi spre mărirea lui
Dumnezeu să prospere şi înflorească, întru mulŃi ani fericiŃi. Amin.”
Anexa 341
„1201–1899
Circular către întreg clerul arhidiecezan
Comitetul central al Reuniunii învăŃătorilor greco-catolici din arhidieceza greco-catolică de
Alba-Iulia şi Făgăraş, în conferinŃa Ńinută la 10 ianuarie. a.c. la dorinŃa învăŃătorilor români din
toate părŃile a decis edarea unei foi pedagogice sub numirea de Foaia Scolastică, care după statute
are să fie totdeodată şi organul Reuniunii învăŃătorilor din arhidieceza greco-catolică de Alba-
Iulia şi Făgăraş.
Fiindcă această foia, care deja de la 15 Febr. 1899 a apărut în editura reuniunii în Blaj şi
abonată costă pe an 3 fl. v. a., pe cum este tuturor cunoscut, are scopul salutar de a da
învăŃătorilor noştri prilej la deprinderi literari şi aşa de a contribui la perfecŃiunea lor, fără de
care nu-şi pot împlini misiunea; de aceea acest Consistoriu acest ziar atât de necesar fiecărui
docente, îl recomandă tuturor preoŃilor ca directori şcolari şi tuturor docenŃilor şi unde preoŃii
şi învăŃătorii nu ar fi în stare a porta Foaia Scolastică pe spesele lor, concede coratorilor bisericii
şi casierilor şcolilor, că dacă permite starea casei bisericii şi a şcolii, să o poată prenumăra şi din
banii bisericilor şi a şcolilor.
Blaj, din şedinŃa consistorială Ńinută în 21 MarŃiu 1899,
Victor Mihályi m. p
Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba-Iulia şi Făgăraş”.
Anexa 442
Circular către Veneratul Cler din Maramureş
Mult Onorate Domnule Paroh şi director al şcolii confesionale!
Apropiindu-se începerea cursului şcolar 1900/1, atrag atenŃia M. O. D. Tale la
următoarele:
Înscrierea elevilor obligaŃi a frecventa şcoala cea de toate zilele şi cea repetenŃională să se
înceapă în doi septembrie, iar prelegerile în 17 septembrie st. u. despre ce în dumineca sau
sărbătoarea precedentă să se înştiinŃeze poporul, dându-i-se în biserică învăŃătura acomodată
despre folosul învăŃământului şi îndemnându-se să-şi trimită pruncii regulat la şcoală. Va fi
frumos dacă anul şcolar se va începe cu S. Liturghie servită în 17 Septembrie cu invocarea
41 Foaia, I, 1899, nr. 4, 1 aprilie, p. 30.

42 Idem, II, 1900, nr. 17, 1 septembrie, p. 130.
199
ajutorului Spiritului Sfânt. Anul şcolar se va fini în 18 Mai sau în zilele următoare, adică în
înŃelesul legilor se va Ńine 8 luni fără de a da recreaŃiune de toamnă şi de primăvară43.
2. Să se dispună curăŃirea şcolii, a ocolului şcolar şi a cloacelor şi să se aducă în ordine
superedificatele şcolare.
3. Şcoala să se prevadă cu ziarele, tipăriturile şi cărŃile de învăŃământ necesare. Toate
acestea se pot procura de la tipografia diecezană unde acum se află cele mai bune şi cele mai
corespunzătoare Abecedare şi Legendare, precum şi alte cărŃi şcolare, primind asupra sa
tipografia diecezană şi procurarea altor cărŃi şcolare care nu s-ar afla acolo. Să se procure
pentru elevii şcolari cărticele de rugăciuni.
4. Să se Ńină regulat şcolile repetiŃionale.
5. Docentele să înveŃe pe elevii şcolari cântările bisericeşti şi să Ńină regulat cu dânşii cor în
biserică, fiindcă prin acesta se poate atrage mai înadins iubirea poporului către şcoală şi
învăŃământ.
6. Să catehizezi regulat două ore pe săptămână, înscriind regulat în ziarul şcolar în extras
scurt materia despre care ai catehizat, iar fraŃii protopopi şi vizitatorii şcolari să cerce acele ziare
de catehizare şi să le subscrie cu ocaziunea vizitării şcolii.
7. Să te îngrijeşti cum că pruncii să frecventeze regulat şcoala, expunând poporenilor că
pentru netrimiterea regulată a pruncilor la şcoală vor fi arătaŃi pentru pedepsire.
8. Să te îngrijeşti de bună vreme despre adunarea plăŃii docentale şi despre adunarea
lemnelor focale, în lipsa cărora iarna sunt multe neplăceri.
9. Adunarea generală a docenŃilor români din vicariat Ńinută în primăvara trecută a decis a se procura
pentru fiecare şcoală, „Foaia Scolastică”care apare la Blaj. Considerând cum că acea foaie este redactată în mod
foarte bun şi instructiv şi cum că din aceea docenŃii pot să înveŃe foarte mult, dar considerând cum că aceea este
unica foaie pedagogică în teritoriul celor patru episcopii române gr. cat ar fi ruşine ca ea să lipsească din şcolile
noastre. Foaia Scolastică apare la Blaj de două ori pe lună cu preŃul de prenumeraŃiune de bagatel de 6 coroane
pe an. Binevoieşte dară a o procura acea foaie pe seama şcolii începând de la 1 Septembrie. Banii de
prenumeraŃiune se pot plăti din muletele şcolare, din fondul şcolar, sau în urmă din banii bisericii [n.a.].
Adnotez încă următoarele:
Cu convoirea mai marilor noştri s-au esoperat în mai multe şcoli din vicariat ridicarea
plăŃilor docentale la 800 coroane şi cu cuincuenalele de 100 coroane, unii docenŃi au plată de
900 coroane, cuartir, grădină şi lemne de foc, adică o stare bunişoară şi peste tot plăŃile
docentale sunt regulate şi sistemisate în vicariat; drept aceea voi pofti să împlinească fiecare
docente dorinŃa sa expunând deja acum că voi cere sistarea ajutorului sutei a patra acolo, unde
docentele nu va arăta succesul dorit.
Şi ca să mă conving de aceasta, în toamna viitoare voi vizita toate şcolile din vicariat.
În genere să supraveghezi peste şcoală şi peste învăŃământ, cercetând cât de des
prelegerile şi să faci toate cele posibile ca învăŃământul să înainteze şi să se împlinească cu
stricteŃe ordinaŃiunea Prea veneratului guvern diecezan, emanate pentru susŃinerea în ordină
bună a şcolilor noastre confesionale.
Cu stimă frăŃească rămân în Sighet, la 9 august 1900,
Al mult Onorat Domniei Tale
Referitor confrate:
Tit Bud
Vicarul Maramureşului.
43 Ibidem, p. 129.
200
Reuniuni învăŃătoreşti
în Episcopia greco-catolică de Lugoj
(a doua jumătate a secolului al XIX-lea
şi începutul secolului XX)
Iulia-Maria Pop∗
Chiar dacă primele organizaŃii profesionale învăŃătoreşti s-au constituit în Banat în

a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după modelul de asociere al învăŃătorilor
germani şi al celor maghiari, primele forme de solidaritate profesională le regăsim mai
de timpuriu, atunci când învăŃătorii au resimŃit nevoia imperioasă de a se uni pentru
apărarea şcolii şi a intereselor de breaslă1.
În anul 1835 când s-au întrunit la Timişoara 46 de învăŃători care au înaintat
autorităŃilor un memoriu, prin care cereau o salarizare mai bună. Datorită faptului că
cererile lor nu s-au materializat, la adunarea din anul următor au participat doar trei
învăŃători. În anul 1845 s-au reîntâlnit 21 de învăŃători care doreau să fondeze o
societate de lectură şi o bibliotecă, însă autorităŃile nu şi-au dat acordul nici pentru
acest proiect. Pe parcursul anilor 1852, 1859 şi 1861, dascălii bănăŃeni au încercat să-şi
constituie o asociaŃie care să cuprindă toŃi învăŃătorii din această provincie, indiferent
de confesiune sau naŃionalitate. În vederea materializării acestui deziderat, învăŃătorul
Iosef Rill a desfăşurat o intensă activitate2.
După ce în anul 1853 a găsit la o şcoală sătească din Banat, Anuarul pedagogic a
lui Diesterwerg şi s-a familiarizat cu viziunile lui moderne, Iosef Rill i-a trimis acestuia
în anul 1861 o scrisoare, în care menŃiona dorinŃa învăŃătorilor bănăŃeni de a-şi forma
o asociaŃie. Diesterwerg a salutat această iniŃiativă şi i-a sfătuit să dezvolte în asociaŃie
o intensă operă de culturalizare a poporului. Datorită faptului că şi de această dată
atitudinea autorităŃilor a fost nefavorabilă, învăŃătorii germani au început să se
întâlnească în secret, ba mai mult, au reuşit chiar să-şi constituie în 1867 la Cărpiniş,
primul lor comitet provizoriu, care cuprindea învăŃători români, sârbi, evrei şi
maghiari. Acest comitet milita pentru constituirea unei reuniuni a tuturor învăŃătorilor
bănăŃeni, după ce în anul 1865 se constituise AsociaŃia cultivatoare a învăŃătorilor de la
şcolile naŃionale române din regimentul româno-bănăŃean. În anul 1869 s-a înfiinŃat Reuniunea
∗
The author wishes to thank for the financial support provided from programs co-financed by The Sectoral
Operational Programme Human Resources Development, contract POSDRU 6/1.5/s/3 – „Doctoral
Studies, a Major Factor in the Development of Socio-Economic and Humanistic Studies”.
1 OniŃa Gligor, „100 de ani de la înfiinŃarea reuniunii învăŃătorilor din Banat”, în Revista Pedagogică, 1969, 18, nr. 5,
p. 87.
2 Iulia-Maria Pop, „The Reunions of the Greek-Catholic schoolmasters from Transylvania during the Austro-
Hungarian Dual Monarchy. Establishment and manifestations”, în Transylvanian Review, XX, 2011,
Supplement, No. 2:1, p. 347.
201
învăŃătorilor greco-ortodocşi români din Caransebeş3, iar în anul 1883 Reuniunea învăŃătorilor
greco-catolici din Lugoj şi Reuniunea învăŃătorilor greco-catolici din Ńinutul HaŃegului4.
ApariŃia reuniunilor învăŃătoreşti în Episcopia de Lugoj a fost facilitată de
legislaŃia statului, care, prin art. 147 din legea XXXVIII/1868, a instituit dreptul de
asociere a învăŃătorilor, dar şi de viziunea modernă a ierarhului Victor Mihályi care, în
cadrul primului sinod diecezan din anul 1882, a aprobat un prim proiect de Statute
privind organizarea şi funcŃionarea Reuniunii învăŃătorilor de la şcolile confesionale
greco-catolice din Eparhia pe care o conducea. După câteva luni, la 17 mai 1883, a
avut loc şedinŃa de constituire, ocazie cu care 11 reprezentanŃi ai învăŃătorimii din
întreaga Dieceză, s-au reunit în cadrul şcolii greco-catolice din Lugoj şi sub preşedinŃia
inspectorului şcolar diecezan, Andrei Pop Liviu, au adoptat cu mici modificări,
Statutele întocmite anterior, în anul 18825. Aprobarea Ministerului a venit trei ani mai
târziu, la 21 decembrie 1886, prin rezoluŃia nr. 840, după ce în anul 1884 a condiŃionat
aprobarea lor de unele completări, care instituiau dreptul de control al statului în
afacerile interne ale societăŃii6, trăsătură comună pentru toate asociaŃiile învăŃătoreşti
constituite în Transilvania sau în Banat după anul 1868, cu ajutorul şi sub protecŃia
Bisericii Unite.
Deşi Ordinariatul a vizat iniŃial constituirea unei singure societăŃi, în urma
discuŃiilor care au avut loc atât în cadrul adunării constituante, cât şi cu ocazia primei
Adunări generale, s-a hotărât înfiinŃarea a două asociaŃii, respectiv a Reuniunii
învăŃătorilor români greco-catolici din Ńinutul Lugojului şi a Reuniunii învăŃătoreşti din Ńinutul
HaŃegului, aparŃinătoare Episcopiei de Lugoj7.
În semn de recunoştinŃă pentru conducerea adunării constituante, dar şi pentru
meritele sale în domeniul şcolar, învăŃătorii din Lugoj l-au ales pe canonicului Andrei
Pop Liviu, preşedinte al reuniunii nou înfiinŃate. Acesta a fost secondat de vicepreşedintele
Sofronie Gaia, învăŃător în Ticvaniul Mare şi de Petru Popescu, învăŃător în Lugoj,
ales de notar al reuniunii. După alegerile din anul 1894, secretarul episcopesc Ioan
Boroş, a fost desemnat preşedintele Reuniunii din Lugoj8, iar după un mandat de 17
ani a fost numit preşedinte de onoare pe viaŃă9.
Conştient de importanŃa educaŃiei în formarea individului şi în dezvoltarea
societăŃii, noul preşedinte şi-a centrat discursul inaugural al Adunării generale din anul
1899, Ńinută în zilele de 5 şi 6 noiembrie în Comloşul Mare, pe rolul primordial pe care
îl are familia în educaŃie, accentuând şi „sarcina grea pe care o are mai apoi substitutul
părinŃilor, învăŃătorul, în creşterea copiilor, astfel încât aceştia să devină membri
folositori ai societăŃii”10.
Tema discursului redă un principiu al pedagogiei moderne, care susŃine că idealul
educaŃional vizează formarea unei personalităŃi multilateral dezvoltate, capabile să se
3 Ibidem.
4 Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea din 1918, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1968, p. 29;
LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 296.
6 Ibidem, p. 297.
7 Ibidem, p. 296-297.
8 Ibidem, p. 300.
9 Foaia Scolastică, XIV, 1912, nr. 18, 15 mai, p. 569.
10 Foaia Scolastică, I, 1899, nr. 20, 1 decembrie, p. 169.
202
IULIA-MARIA POP, REUNIUNI ÎNVĂȚĂTOREȘTI ÎN EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE LUGOJ...
integreze cu uşurinŃă în societate, prin intermediul unei profesii. La această formare

contribuie atât familia, cât şi mediul instituŃionalizat, şcolar. Dimensiunea instructivă a
prelegerii a fost cu atât mai importantă cu cât, la adunările asociaŃiei participau şi
reprezentanŃi din alte categorii socio-profesionale, care ajung treptat membri ai acestei
reuniuni. Conform raportului întocmit de „Comisia pentru câştigarea membrilor noi”,
doar în cadrul Adunării generale Ńinută în Comloşul Mare s-au înscris ca şi membri
fondatori şi au achitat suma de 10 florini: protopopul greco-catolic din zonă Laurian
Luca şi directorul băncii din Comloş, Emil Bogdan. AlŃi participanŃi au întregit numărul
membrilor ajutători. MenŃionăm: parohul greco-catolic din Igriş, Luca Lupescu, Ioan
Cioloc şi Ioşa Pascu – economişti, Mihai Klein – medic, Alexiu Palade – jude comunal,
Coloman Drimba – vicenotar, Preda Crişan şi Şofron Stanciu – comercianŃi, toŃi din
Comloşu Mare. Important de menŃionat este că, în rândul membrilor ajutători s-a înscris
şi un învăŃător greco-oriental, Iuliu Vuia11. Participarea învăŃătorului greco-oriental,
Nicolae Jian şi a învăŃătorului de stat I. Berasei12 la Adunarea generală a reuniunii, Ńinută
la OraviŃa în 11–12 noiembrie 1907, argumentează faptul că, urmărind o mai bună
pregătire, învăŃătorii din Episcopia de Lugoj, au depăşit barierele confesionale.
Conform Statutelor, în componenŃa reuniunii intrau patru categorii de membri:
ordinari, fondatori, onorari şi ajutători, însă membrii ordinari şi fondatori beneficiau
însă de drept de vot decisiv, restul membrilor având mai mult un rol consultativ.
Membrii ordinari erau toŃi învăŃătorii şi învăŃătoarele implicaŃi direct în activitatea
şcolară şi, facultativ, cei care erau pensionaŃi sau privaŃi; însă înscrierea acestora din
urmă, era condiŃionată de prezentarea diplomei de calificare. Cum reuniunea se
autofinanŃa prin contribuŃiile membrilor sau prin donaŃii, toŃi aveau de achitat periodic
contribuŃii, dintre care membrii fondatori plăteau la înscriere o taxă pe viaŃă de 10
florini, iar membrii ajutători achitau o sumă de 50 crăiŃari pe an13.
În conformitate cu dispoziŃiile ministeriale, adăugate la paragraful 4, din capitolul
IV al Statutelor, membrii onorari ai reuniunii care proveneau din alte domenii de
activitate, trebuiau să primească mai întâi aprobare favorabilă din partea Guvernului şi
doar apoi, se puteau înscrie în cadrul societăŃii. Această metodă restrictivă a statului,
menită să limiteze accesul unor persoane cu preocupări politice, este o trăsătură
comună a tuturor reuniunilor. Exemplificăm cazul Reuniunii „Mariana” a învăŃătorilor
greco-catolici din Năsăud, care a primit aprobare oficială de funcŃionare doar după ce
a introdus în statute ei aceeaşi prevedere de control.
Cu toate restricŃiile impuse, în cadrul Adunării generale Ńinută la Lugoj în zilele de
22, respectiv 23 octombrie 1905, s-au înscris de membri fondatori, noul episcop de
Lugoj, Vasile Hossu, urmat de: protopopul Vermeşului, Nicolae Bolboca, preotul
paroh din Petroman, Mihai Jivanca; parohul din Ohaba-Forgaciu, Teofil Crişan,
George Berariu, notar în Vermeş şi Valeriu Giurgiu în calitatea lui de contabil al casei
centrale din Lugoj. Domnişoara Barbara Schor s-a înscris în categoria membrilor
ajutători14. MenŃionăm că în 1905 această reuniune avea un total de 120 membri,
11 Ibidem, p. 170.
12 Foaia, IX, 1907, nr. 1, 1 ianuarie, p. 15.
14 Foaia, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie, p. 328.
203
dintre care 54 ordinari, 50 fondatori, 13 ajutători, 3 extraordinari15; iar până în anul

1913, numărul membrilor fondatori a crescut la 61, în timp ce numărul membrilor
ordinari a scăzut la 36, după ce în decursul anului 1911–1912, 6 membri ordinari au
părăsit reuniunea prin schimbarea domiciliului. Cu ocazia Adunării generale Ńinută la
20 octombrie 1912 la Timişoara, s-au înscris 2 membri fondatori, 6 ajutători şi 4
ordinari16.
Din contribuŃiile membrilor şi din donaŃii, Reuniunea învăŃătorilor români greco-catolici
din Ńinutul Lugojului cumulase la 1900 o avere de 1050 florini17, în 1905 avea 3042 coroane
în numerar, acŃiuni şi depuneri18, iar la sfârşitul anului 1911, banii din casa asociaŃiei
însumau 4520 coroane19. Din aceste venituri, pe lângă acoperirea cheltuielilor adminis-
trative, se acordau stipendii elevilor merituoşi. Spre exemplu, în anul 1899 reuniunea a
acordat un stipendiu de 20 florini fiului lui Avram Neda, învăŃător în ReşiŃa20, iar în
anul 1905, suma de 40 coroane i-a revenit fiicei lui Iuliu Boldorean, elevă în clasa a III-a
civilă în Lugoj21. Totodată, în anul 1912 s-a hotărât înfiinŃarea unei „FundaŃiuni de
3000 de coroane din banii reuniunii, pentru un loc semi-gratuit în internatul diecezan
pentru un fiu de învăŃător”22. Din păcate, iniŃiativa a rămas la stadiul de proiect.
Principalul scop pentru care au fost constituite reuniunile a constat într-o mai
bună perfecŃionare metodică a învăŃătorilor. Pentru realizarea acestui deziderat, în
cadrul adunărilor generale ale reuniunii, în conformitate cu prevederile paragrafului 12
din Statute, „fiecare membru activ trebuia să întocmească cel puŃin o temă din sfera
pedagogiei, în formă de disertaŃie sau în formă de prelegere”23. Chiar dacă uneori membrii
încercau să se sustragă de la aceste obligaŃii, totuşi, în cadrul şedinŃelor generale au fost
dezbătute prin rotaŃie, teme din toate domeniile, inclusiv legislativ. Exemplificăm
dizertaŃia învăŃătorului din Folea, Ioan MusteŃiu, Articolul de lege XXXVIII din anul
1868, art. XXVIII din 1876, art. XVIII din 1879 şi art. XXVI din 1893, prelegerea
practică Cele patru operaŃiuni din aritmetică cu numerele 1, 2, 3, 4, propunător Iosif
Grozescu, învăŃător în Comloş24 sau ÎnvăŃarea funcŃiilor zecimale Ńinută de Romul LuŃai,
învăŃător în Cenadul Sârbesc25.
În cadrul Adunării generale a societăŃii lugojene, Ńinută în 20, 21 octombrie 1912
la Timişoara, învăŃătorul George NeamŃu din Vişag a prezentat dizertaŃia Salarizarea
învăŃătorilor şi reglementarea pensiei învăŃătoreşti, referat care a determinat membrii prezenŃi
să se gândească la întocmirea unui Memorandum adresat Consistoriului diecezan din
Lugoj, care să cuprindă unele revendicări enunŃate de către propunător: salarii egale cu
cele al învăŃătorilor de stat, salariu pentru cantor sau reducerea anilor de serviciu de la
40 la 35 şi relut de cuartir al învăŃătorilor pensionaŃi26.
15 Ibidem, p. 326.
16 Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 569.
17 Idem, II, 1900, nr. 22, 15 Noiembrie p. 173.
18 Idem, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie p. 327.
19 Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 570.
20 Idem, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 170.
22 Idem, XIV, 1912, nr. 19, 1 Decembrie p. 605.
23 Idem, XIV, 1912, nr. 18, Blaj, 15 Mai p. 566.
24 Foaia Scolastică, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 169.
25 Foaia, XIV, 1912, nr. 19, 1 Decembrie, p. 605.
26 Ibidem, p. 604.
204
Un alt obiectiv al învăŃătorimii era uniformizarea activităŃilor didactice. În acest

sens, în cadrul adunării generale din anul 1899 s-a hotărât alegerea unei comisii
capabile să întocmească un plan de lecŃii pentru toate şcolile din Episcopia Lugojului27.
Tot în cadrul măsurilor de uniformizare a activităŃilor intră şi alegerea Foii Scolastice din
Blaj, ca şi organ oficial al Reuniunii din Lugoj28. Această decizie se încadrează în
procesul de susŃinere a ziarului oficial al Reuniunii învăŃătorilor din Arhidieceza greco-
catolică de Alba Iulia şi Făgăraş, prin introducerea lui în cadrul tuturor societăŃilor de
învăŃători din Episcopiile sufragane. La toate cele 7 reuniuni învăŃătoreşti greco-
catolice, ordinul de abonare la Foaia Scolastică a fost dat oficial, prin circulare.
Spre exemplu, de la Ordinariatul greco-catolic de Lugoj, prin circularul cu nr.
2988/1901 din 5 februarie 1902, Episcopul Demetriu Radu a dispus ca toate şcolile să
se aboneze la „unicul organ de specialitate pentru învăŃători”, Foaia Scolastică29, care se
recomandă a fi nelipsită din bibliotecile şcolare.
În ceea ce priveşte biblioteca Reuniunii din Ńinutul Lugojului, aceasta cuprindea în
1905 un nr. de 203 opere, care aflăm din presă că „nu prea au fost cercetate de către
învăŃători”30. În anul 1912, erau 4020 opere cuprinse în 450 volume31.
Din anul 1901 s-a păstrat un catalog al cărŃilor din Biblioteca comună a celor
două reuniuni, din Ńinutul Lugojului respectiv al HaŃegului. Aceste cărŃi pot fi grupate
în cărŃi didactice (gramatici, cărŃi de geografie, de matematică, istorie, filosofie sau
lingvistică), cărŃi istorice, religioase, sau publicaŃii periodice32. Din cele 159 de cărŃi
inventariate exemplificăm câteva titluri şi nume de autori: Timotei Cipariu, Gramatica
limbii române, Sibiu, 1955; Ioan Rus, Icoana Pământului, Blaj, 1842; Ioan Lăzăriciu,
Elemente de poetică română, Sibiu, 1882; Iosif Papp, Întrebări de educaŃie şi instrucŃie, Sibiu,
1891; C. Diaconovici, Enciclopedia română, Sibiu, 1896; Ilie Trăile, Simplificarea grafiei şi
ortografiei, ReşiŃa, 1899–1900; Ioan Papiu, Rezultatele filosofiei, Gherla, 1880; G. BariŃiu,
Istoria Transilvaniei, Sibiu, 188933.
În ceea ce priveşte revistele inventariate, acestea au fost: Revista critică literară (A.
Densuşianu), Revista catolică (V. Lucaciu); Foaia Scolastică (I. Gherman), Foaia Pedagogică
(D. P. Barcianu), Foaia Scolastică (I. F. NegruŃiu, Blaj, 1899–1900), Revista ilustrată (I. P.
Reteganul, Reteag, 1899)34.
Interesant este că în contextul sărbătoririi a 200 de ani de la Unirea cu Biserica
Romei, în cadrul festivităŃilor jubiliare, care au avut loc la Lugoj în 7 şi 8 octombrie
1900, cele două „reuniuni surori” au Ńinut o singură adunare generală comună35. De la
această dată asistăm la Ńinerea unor adunări generale comune, în sensul că fiecare
reuniune şi-a desemnat câte doi delegaŃi cu scopul de a participa la dezbaterile
celeilalte asociaŃii. A doua adunare generală comună s-a Ńinut la HaŃeg, în zilele de 25 şi
27 Idem, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 170.

28 Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 566.
29 Idem, IV, 1902, nr. 7, 1 Aprilie p. 97.
31 Idem, XIV, 1912, Nr. 18, 15 Mai p. 570.
32 Ciprian Dacian Drăgan, Biblioteci şcolare în comitatul Hunedoara 1867-1918, rezumat Teză de doctorat, Alba-Iulia,
2009.
33 Maria Basarab, „Un catalog al cărŃilor Reuniunii învăŃătorilor greco-catolici din Ńinutul HaŃegului”, în SargeŃia,
2006, p. 653.
34 Ibidem.
35 Foaia, II, 1900, nr. 21, 1 Noiembrie p. 166.
205
26 septembrie 190136. Programul acestei întruniri a fost destul de amplu37. Pe lângă

rezolvarea problemelor curente, învăŃătorul din Lugoj, Iosif Miclău, a făcut O paralelă
comparativă între metodul vechi şi nou, numit şi Treptele formale, iar Ioan Munteanu, învăŃător
în Cugir, a Ńinut lecŃia model Despre datorinŃele şcolarilor la şcoală, pe stradă şi acasă. Pentru a
acoperi cât mai multe discipline din aria curriculară, Ioan MusteŃiu învăŃător în Folea, a
Ńinut lecŃia model din Istoria patriei: „Ştefan cel Sfânt ca primul rege creştin al patriei noastre”.
Totodată s-a disertat despre „Cum poate ajunge un învăŃător plăcut înaintea poporului şi
atrăgător faŃă de şcolari”38. De menŃionat este faptul că, disertaŃiile sau lecŃiile model
Ńinute în cadrul acestor şedinŃe, nu au rămas la stadiul unor simple prelegeri. După
finalizarea lor, au avut loc ample dezbateri metodologice cu implicarea tuturor celor
prezenŃi.
Întrunirile învăŃătoreşti erau marcate de solemnitatea lor firească, însă după
terminarea chestiunilor pedagogice erau organizate prânzuri festive, petreceri, baluri
sau chiar excursii. Spre exemplu, învăŃătorii care au participat la adunarea generală
comună din HaŃeg, în ultima zi a manifestărilor, respectiv în 27 septembrie 1901, au
avut posibilitatea de a merge în pelerinaj la Mănăstirea Prislop39.
Reuniunea învăŃătorilor români greco-catolici din Ńinutul HaŃegului, s-a înfiinŃat ceva mai
târziu, în anul 1890, la iniŃiativa vicarului de HaŃeg, Ioan Ianza40. Adunarea generală de
constituire s-a Ńinut la 21 iulie 1890 în biserica greco-catolică din HaŃeg. Cei 44 de
învăŃători şi preoŃi reuniŃi cu această ocazie, au votat oficialii reuniunii. Pentru funcŃia
de preşedinte a fost mandatat vicarul Ioan Ianza, secondat de vicepreşedintele Pop
Avel Bociat, care deŃinea în ierarhia ecleziastică, funcŃia de protopop. De casier al
reuniunii nou înfiinŃate a fost ales învăŃătorul din Şteiu, Ioan Micşa, iar Pompei Dariu,
învăŃător în Răchitova, a fost numit drept controlor. Celelalte funcŃii prevăzute în
Statute au fost ocupate după cum urmează: bibliotecar – George Şuşman, învăŃător în
Subcetate; procuror – M. Bontescu din HaŃeg; notari: Nicolae TrâmbiŃoni învăŃător în
Grădişte şi Ştefan łearină, învăŃător în Păucineşti. Între membrii comitetului îi regăsim
pe: Mihai Subaşiu, învăŃător în Râu de Mori, Leon Subaşiu, învăŃător în Densuş, Ioan
Muntean, învăŃător în Cugir, Isidor Saturn şi Nicolau Câmpian, învăŃător în Clopotiva41.
Tot cu această ocazie s-a votat bugetul pe anul 1890/1891 şi cotizaŃiile membrilor.
Conform Protocolului adunării constituante, de la 9 membri fondatori se percepeau 90
de florini; de la 30 de membri ordinari 30 de florini; taxe ordinare sperative, 20 de
florini; taxe ajutătoare sperative, 20 florini; procurarea sigiliului Reuniunii 7 florini;
speze de călătorie 5 florini, tipărirea statutelor 20 de florini, speze neprevăzute 20
florini, iar pentru bibliotecă au fost alocaŃi 10 florini. Toate acestea au însumat 160
florini42. În perioada de timp cuprinsă între 1890 şi 1893 s-au mai Ńinut patru adunări
generale, ultima în oraşul Cugir43.
36 Idem, III, 1901, nr. 18, 15 Septembrie p. 143.

37 Vezi Anexa.
38 Foaia, III, 1901, nr. 18, 15 Septembrie p. 143.
39 Ibidem.
41 Maria Basarab, „Un catalog al cărŃilor”, p. 651.
42 Ibidem, p. 652.
206
În 1902 Reuniunea avea 16 membri onorari, 31 fondatori şi 64 ordinari, dintre

care aproape jumătate erau preoŃi44. Cu ocazia adunării generale de la Clopotiva
desfăşurată la 5 octombrie, acelaşi an, s-au înscris ca şi membri fondatori: vicarul
HaŃegului, Iacob Radu, preotul paroh din Timişoara, Georgiu Trăilă, protopopul din
Secăremb, Alimpiu Blăşean, Corneliu Lengyel de Bagota, paroh în Gherla şi Petru
Nandra, preot paroh în Silivaşul Superior45. Drept membri ajutători s-au înscris: Simon
Adolf, comerciant în Grădişte, Teodor Ionaşcu, preot în Vâlcelele Bune, şi „fraŃii
învăŃători din Banat”: Ioan Bogdan, Constantin Sava, George Căiman, Iosif Miclean,
Alexandru Giuca, Valeriu Popovici şi Ana Băboiu. Alte exemple care confirmă
participarea activă a femeilor în cadrul asociaŃiei sunt: Ana Lupan, care a fost aleasă şi
în biroul de conducere a asociaŃiei şi Elena Oltean46. Implicarea femeilor şi a preoŃilor
în activităŃile reuniunilor este o particularitate specifică asociaŃiilor din Episcopia de
Lugoj, deoarece în cazul celorlalte reuniuni greco-catolice din Transilvania, aceste
trăsături lipsesc.
După alegerile din 1902, funcŃia de preşedinte al Reuniunii din Ńinutul HaŃegului i-a
fost încredinŃată vicarului foraneu Iacob Radu, ajutat de: Nicolae Muntean, vicepreşe-
dinte, Aurel Pintea – notar I; Traian Lupea – notar II, Ştefan łarina – casier şi Antoniu
Pop ales ca şi controlor. În Comitetul central al reuniunii au fost aleşi: Ana Lupan,
Paul Oltean, Samuil Popescu, Petru Paveloniu, Pompei Dariu şi Ioan Dănescu47.
Potrivit opiniei noului preşedinte, scopul reuniunii trebuia să vizeze în primul
rând culturalizarea poporului, „deoarece învăŃătorul nu e de ajuns să fie instructorul şi
crescătorul copiilor de şcoală”, ci el trebuie să fie şi „învăŃătorul şi conducătorul
întregului popor în viaŃa sa culturală, economică şi socială. Este de datoria
învăŃătorului să dezvolte gustul pentru citit, nu numai în învăŃăceii lui, ci şi în toŃi
ştiutorii de carte şi la toate ocaziile să-i lumineze asupra folosului ce-l pot trage din
citirea cărŃilor bune; să-i ambiŃioneze punându-le înaintea ochilor, pilda altor popoare
care s-au cultivat şi prin cultură s-au ridicat şi înfloresc stând în fruntea neamurilor; iar
de altă parte să arate starea ticăloasă a popoarelor inculte, care pot fi uşor exploatate şi
înjosite, din cauza prostiei lor”48.
Bun cunoscător al poporului, reprezentantul Bisericii, în calitatea lui de preşedinte
al reuniunii, a propus următoarele mijloace de culturalizarea: înfiinŃarea bibliotecilor
poporale, care să cuprindă atât „foile poporale bune şi ieftine”, ca Răvaşul, Gazeta de
Duminecă sau Foaia Poporului, cât şi cărŃi de economie care să-i înveŃe pe Ńărani cum să
lucreze pământul în mod raŃional şi să valorifice produsele obŃinute, iar cunoscătorii
de carte să-şi petreacă timpul liber citind, „nu în birturi şi şezători care sunt cuiburi de
corupŃie şi abrutizare”49. O altă soluŃie era organizarea cursurilor pentru analfabeŃi50.
În sfera culturalizării se înregistrează şi petrecerea „declamatorică teatrală”
organizată de către membrii Reuniunii din Ńinutul HaŃegului pentru Adunarea generală
Ńinută la 6–7 mai 1912 în Vulcan. Conform programei, petrecerea cuprindea patru
44 Foaia, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie, p. 376.

45 Ibidem, p. 378.
46 Idem, XV, 1913, nr. 9, 1 Mai, p. 283.
47 Idem, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie, p. 377.
48 Idem, 1904, VI, nr. 18, 1 noiembrie, p. 11.
49 Foaia, VII, 1905, nr. 1, 1 Ianuarie, pp. 11-12.
50 Idem, XV, 1913, nr.1, 1 Ianuarie p. 29.
207
secŃiuni: „1. Întâia scrisoare de dragoste - monolog comic predat de dra. LucreŃia Şandru,
2. George Coşbuc, Regina ostrogoŃilor, poezie recitată de N. Ioan Ciora, 3. Th. D.
SperanŃă, Şaua Ńiganului, anecdotă populară declamată de Ioan Zepa; 4. Alex łinŃariu,
Executorul, comedie într-un act. Seara se termina cu dans”51.
Între participanŃii la adunare menŃionăm: preşedintele Iacob Radu, ajuns canonic
în Lugoj, noul vicar al HaŃegului, Traian Valeriu FrenŃiu, subinspectorul regesc şcolar,
Pappov Péter din Deva, avocaŃii Nicolae Olaru şi Valer Pocol, mai mulŃi preoŃi şi cu
excepŃia a trei învăŃători care au lipsit motivat, restul au fost prezenŃi52.
PrezenŃa membrilor la adunările reuniunii era obligatorie, fapt consemnat şi prin
circulara din 13 aprilie 1905, nr. 20653, care instituia dreptul de pedepsire a absenŃelor
nemotivate, prin retragerea dreptului la cele 25 de coroane bani de călătorie, ba mai
mult, cei care absentau nemotivat erau obligaŃi să plătească în casa reuniunii
contravaloarea diurnei lor54.
Petrecerea „declamatorică-teatrală” a reprezentat un succes. S-au strâns 317 cor.
din care s-au încasat 191 coroane 68 fileri pentru speze de călătorie, rămânând astfel
un venit de 125 coroane şi 32 fileri. Din această sumă ½ a fost trecută în casa
Reuniunii din HaŃeg, iar cealaltă jumătate a fost trimisă la fondul central al Orfelinatului
învăŃătoresc pentru întreaga provincie metropolitană greco-catolică românească55. Dacă în 1902
averea reuniunii era estimată la 2189 coroane, 98 florini, sumă rezultată din bani,
imobiliare, hârtii de valoare şi taxe restante56, în 1912 veniturile reuniunii însumau
2743 coroane, bani lichizi57, iar în 1913 asociaŃia avea o avere de 3021 coroane, 36
fileri. Inventarul bibliotecii cuprindea 528 volume şi 495 fascicole, iar dintre membri,
66 erau ordinari, 56 fondatori şi 14 onorari58. Tot în anul 1913, în cadrul reuniunii s-a
hotărât înfiinŃarea „Muzeelor şcolare”, iar „AsociaŃia pentru literatura şi cultura
poporului român” a fost declarată membru onorariu al Reuniunii din HaŃeg59. Aceeaşi
funcŃie onorifică i-a fost atribuită şi lui Iosif Siegescu, consilier aulic, deputat dietal şi
profesor la Universitatea din Budapesta60.
Prin totalitatea activităŃilor desfăşurate, cele două „reuniuni surori” din Episcopia
de Lugoj au contribuit incontestabil la ridicarea nivelului cultural, economic şi social al
populaŃiei din zonă, dar au servit şi scopului pentru care au fost înfiinŃate,
perfecŃionarea metodică a învăŃătorilor.
51 Idem, XIV, 1912, nr. 8, 15 Aprilie, p. 228.

52 Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie, p. 346.
53 Idem, XIV, 1912, nr. 8, 15 Aprilie, p. 253.
54 Idem, XV, 1913, nr. 9, 1 Mai, p.283.
55 Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie, p. 349.
56 Idem, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie p. 376.
57 Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie p. 346.
58 Idem, XV, nr. 11, 1 Iunie 1913, p. 344.
59 Ibidem, p. 345.
60 Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai, p. 569.
208
Anexa:
Convocare
În sensul §-lui 23 din statutele „Reuniunei învăŃătorilor gr.-cat. din Ńinutul Lugoşului” şi al §-lului 25 din
statutele „Reuniunei învăŃătorilor gr.-cat. din Ńinutul HaŃegului”, se convoacă
Adunarea generală comună
a numitelor reuniuni la HaŃeg pe zilele de 25 şi 26 Septembre st. n. 1901 pe lângă
următorul
Program
ŞedinŃa I
Miercuri în 25 Septembre n. 1901, a.m.
Ordinea de zi
1. Liturghie cu invocarea Spiritului sfânt în biserica română gr.-cat. din HaŃeg.
La Liturghie vor cânta alternativ corurile din Lugoş şi OraviŃa.
2. Deschiderea Adunării generale.
3. Rapoartele despre activitatea comitetelor centrale în anul espirat.
4. Alegerea comisiunilor:
a) pentru examinarea rapoartelor generale;
b) pentru examinarea raŃiunilor pe anul 1900 şi a proiectului de buget
pe anul 1902;
c) pentru raportul bibliotecarilor;
d) pentru încasarea taxelor şi înscrierea de membri noi;
5. DisertaŃiunea: „O paralelă comparativă între metodul vechi şi nou” numit alt
cum: „Treptele formale” de Iosif Micleu, învăŃător în Lugoş.
6. La ora 1 p. m. banchet în hotelul „Melul de aur”.
ŞedinŃa II
1. La ora 3 p. m. lecŃia de model: „Despere datorinŃele şcolarilor, în şcoală, pe
stradă şi acasă”, de Ioan Munteanu, învăŃător diriginte în Cudşir.
2. Rapoartele comisiunilor emise în şedinŃa primă.
3. DiscuŃiune critică asupra disertaŃiunii de sub punct 5) din şedinŃa primă şi a
lecŃiunei de sub punct 1) din şedinŃa a doua.
ŞedinŃa III
Joi în 26 Septembre n. la orele 9 a.m.
1. Cetirea disertaŃiunei „Cum poate deveni un învăŃător plăcut înaintea
poporului şi atrăgător faŃă de şcolari” de Ioan Muntean, învăŃător
2. „Ştefan cel sfânt ca primul rege creştin al patriei noastre”, lecŃiune de model
din Istoria patriei noastre pentru anul V de şcoală, de Ioan MusteŃiu,
învăŃător în Folea.
3. DiscuŃie critică asupra acestor două operate.
4. Diverse propuneri.
5. Fixarea locului pentru proxima adunare generală.
6. DispoziŃiuni pentru verificarea proceselor verbale.
7. Alegerea comitetului central al „Reuniunii învăŃătorilor români greco-catolici
din Ńinutul Lugoşului”.
8. Închiderea adunării generale.
9. Prânz comun în hotelul „Melul de aur”.
10. Excursiune la Grădişte şi reîntoarcerea la HaŃeg.
209
Vineri, 27 Septembre n. „ÎnălŃarea S. Cruci”

1. Peregrinariu în corpore la Mănăstirea Prislopului la ora 6 a. m.
2. După amedi la ora 7 plecarea trenului spre Lugoj, ori legătură directă:
Sâmbătă la ora 2:30 m. dimineaŃa.
Se observă, că toŃi domnii participanŃi care doresc a beneficia de cortele, sa

bine-voiască a se insinua până la 15 Septembre n. la dl. Paul Oltean,
învăŃător în pensiune în HaŃeg, căci domnii care nu-şi vor insinua
participarea până la termenul fixat, nu vor pute fi asiguraŃi de provedere cu
cuartir
Lugoj – HaŃeg la 4 Septembre n. 1901
Ioan Boroş m. p.
Canonic şi presidentul reuniunei din Ńinutul Lugojului
Nicolau Nestor m. p.
Vicar şi presidentul reuniunei din Ńinutul HaŃegului
Iosif Micleu m. p.
ÎnvăŃător şi notarul reuniunii de Ńinutul Lugojului
Ştefan łarina m. p.
ÎnvăŃător şi notarul reuniunii de Ńinutul HaŃegului
210
Şcoala confesională românească din mediul ortodox
între pedagogie şi politică (1900–1914)
Valeria Soroştineanu
Convins de importanŃa şcolii confesionale pe care o păstorea în mediul ortodox,

mitropolitul Ioan MeŃianu a considerat imperios necesar să se preocupe în mod
permanent de soarta acesteia.
Din circularele sale pe această temă, reiese şi atenŃia acordată unei publicaŃii
pedagogice, care să evidenŃieze nu numai apărarea unui drept câştigat, acela de
existenŃă a şcolii confesionale româneşti de nivel primar şi gimnazial din mediul
ortodox dar şi obligativitatea acesteia de a face dovada unui progres de natură
pedagogică, de certă valoare.
Din numărul mare de circulare şcolare, rezultă fără îndoială faptul că ierarhul
menŃionat a urmărit pas cu pas orice iniŃiativă şcolară a statului şi a dat sfaturi de
acŃiune, în consecinŃă. Se pot menŃiona, în acest context, circularele referitoare la
conlucrarea dintre preot şi învăŃător, subiect reluat cu obstinaŃie în toate circularele
care vor urma1.
Urmau apoi, ca repetitivitate, cele care subliniau necesitatea unor inspecŃii corecte
şi complete, făcute de către comisarii consistoriali, pentru a aplica remediile şcolare
posibile, care să atenueze din dificultăŃile prin care şcoala confesională oricum trecea2.
Probabil, cea care a avut cel mai mare impact a fost circulara şcolară din 1901,
care a oferit prilejul corpului învăŃătoresc să îşi exprime punctul de vedere cu privire
la: „Pentru ce se observă mare nepăsare şi mai ales de ce nu se observă o mai mare
însufleŃire în activitatea celor mai mulŃi învăŃătorii ai noştrii?”. ÎnvăŃătorii au găsit 28
de motive iar Consistoriul din Sibiu a fost îngrijorat mai ales de faptul că pe locul 3 era
menŃionată lipsa de înŃelegere şi conlucrare între preoŃi şi învăŃători3.
În momentul în care a preluat demnitatea de arhiepiscop al Sibiului şi de
mitropolit al Ardealului, în 1899, MeŃianu a considerat, mai ales datorită legislaŃiei
şcolare a statulului că era nevoie de o nouă revistă de specialitate.
În acest sens s-a arătat pregătit să susŃină, în mitropolia Ardealului, Foaia Pedagogică
(1897–1900), al cărei redactor-şef fusese Daniel Popovici Barcianu, dar a cerut ca toŃi
învăŃătorii confesionali să fie abonaŃi. Aşa cum, la intervale mari de timp, Foaia pedagogică
a preluat misiunea Organului Pedagogic apărut în anul 1863, se simŃea nevoia de
continuitate. Necesitatea era dată de Ńinerea pasului cu „progresul ştiinŃei pedagogice” şi
o dovadă că în conferinŃe, învăŃătorii nu se lasă influenŃaŃi doar de „inspiraŃii
momentane şi trecătoare”. Cu toate acestea Foaia Pedagogică nu a mai apărut după 1900
dar îi va lua locul Vatra şcolară, cu o apariŃie mai lungă, din 1907 până în 1914.
1 Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (A. A. Sibiu), 1899, I, circulara şcolară nr. 741.
2 Idem, 1900, I, circulara şcolară nr. 1999.
3 Idem, 1901, I, circulara şcolară nr. 4850.
211
La fel ca şi în primul caz, cei care au avut iniŃiativa şi au condus revista au predat
la secŃia de pedagogie a Seminarului andreian, dr. Petru Şpan a fost redactor-şef între
1907 şi 1911 şi apoi ştafeta a fost preluată de Vasile Stan. Pentru a sublinia importanŃa
noii publicaŃii, mitropolitul a salutat-o printr-o circulară, prin care se trimitea şi
formularul de abonament. Din comitetul de redacŃie mai făceau parte: Ioan Lupaş,
Timotei Popovici, Vasiliu Stan.
Primele semnale au fost pozitive, se poate folosi şi termenul de entuziasm, dar
după euforia primelor numere, a urmat o dezamăgitoare tăcere din partea celor mai
mulŃi dintre învăŃători. Din acest motiv, chiar din primii ani de apariŃie, Vatra şcolară a
fost mereu în postura de a-şi înceta apariŃia din lipsă de fonduri. Nu de puŃine ori,
redactorul-şef a criticat imobilismul învăŃătorilor, greutăŃile întâmpinate pentru a
susŃine publicaŃia în continuare.
Circulara Şcolară nr. 3019 din 1907, semnată de vicarul Ilarion Puşcariu,
recomanda Vatra Şcolară, apărută la „dorinŃa expresă a învăŃătorilor noştri”. ToŃi
învăŃătorii şi preoŃii urmau să se aboneze, pentru că era nevoie de un „îndrumător
pedagogic”. Apelul nu era lipsit de îngrijorare, de realism; se stabilise că doar 12%
dintre învăŃători erau abonaŃi la o revistă de specialitate şi restul nu făceau nimic
pentru perfecŃionarea lor, aveau o „cultură aparentă”, mai mult, nu plăteau nici taxa
pentru înregistrarea bibliotecilor şcolare. La rândul său, redacŃia era mereu în alertă
pentru că abonamentele nu ajungeau pentru acoperirea cheltuielilor de tipar.
Reuşind să se redreseze financiar, după un început dificil, Vatra Şcolară şi-a
continuat apariŃia până la război. Încă din primul an de apariŃie, după un mare
entuziasm la început, a urmat o anumită intrare „în normalitate”, redacŃia observând
cu tristeŃe faptul că, deşi se alcătuise special rubrica Din viaŃa şcolară, nici un învăŃător
nu a trimis un material de publicat. Referindu-ne la defectele învăŃătorilor, numărul
mic al abonamentelor a constituit o continuă doleanŃă a redacŃiei, care îşi împlinise
între timp, celălalt obiectiv, de implicare a învăŃătorilor în dezbaterile publicaŃiei.
Astfel, în 1911, au fost abonaŃi învăŃători din 15 protopopiate, cei mai conştiincioşi
fiind cei din Cohalm – 12 din 24, Branul – 16 din 35 şi Sălişte – 13 din 32.
În continuare dorim să prezentăm elementele unui studiu de caz, imaginea şcolii
confesionale şi deci a învăŃătorului confesional din mediul ortodox la început de secol
XX, plecând de la articolele relevante din paginile respectivei publicaŃii.
Ca şi importanŃă a subiectelor abordate, două se impun tot mai mult, mai ales
după 1907: dezbaterile pedagogice, cu o arie largă a tematicii alese şi raportul Biserică-
Şcoală-Stat.
Cum a fost şi firesc, dezbaterile pedagogice au ocupat un spaŃiu foarte amplu în
paginile publicaŃiei menŃionate, pedagogia fiind analizată din următoarele perspective:
învăŃătorul ca receptacol al progresului pedagogiei, importanŃa manualelor, impactul
unor personalităŃi asupra evoluŃiei şcolii confesionale, salarizarea – un subiect, care a
făcut trecerea la a doua mare temă a articolelor, raportul dintre Biserică-Şcoală-Stat.
Plecând de la lipsa de constanŃă a unor învăŃători, s-a conturat imaginea
învăŃătorului distras total de ocupaŃiile colaterale şi deci posibil inconsecvent, în ceea
ce priveşte perfecŃionarea sa didactică4.
4 Vatra Şcolară, I, nr. 2, 1907, p. 52; I, 1907, nr. 8, p. 254; I, 1907, nr. 10, p. 19; nr. 9, p. 284; nr. 4, p. 60, p. 105.
212
VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX...
Nu a scăpat de unele accente critice nici Seminarul Andreian, unde se formau

viitorii învăŃători, şi ei puteau fi vinovaŃi de starea uneori precară a unor şcoli. Pentru
Ioan Lupaş, în Seminar, la Pedagogie, nu au venit „eminenŃii şcolilor medii”,
dimpotrivă, deşi aceasta rămăsese „inima vieŃii culturale a poporului nostru, pentru că,
aşa cum arătase Lajos Kossuth, „dacă naŃionalitatea şi limba sunt pierdute, aceasta este
pentru totdeauna”.
În acelaşi an 1907, Vatra Şcolară a oferit lui Eugen Brote posibilitatea de a cere
dezvoltarea Reuniunilor româneşti de agricultură, mai ales a celor din Comitatul
Sibiului, unde se organizaseră şi primele „expoziŃii de copii” dar, conform unor sta-
tistici, populaŃia românească era într-o uşoară descreştere; consolidarea satelor româneşti
se făcuse şi cu acest preŃ, pe care autorul îl vedea a fi vechi de 150 de ani5.
Impresiile tinerilor învăŃători au reprezentat subiectul unor articole; desigur, la
nivelul aşteptărilor erau multe iluzii; pentru că cei mai mulŃi ajungeau departe de satul
natal, unde nu mai puteau găsi un sprijin.Totul devenea astfel mai greu, dar „merita să
lupŃi pentru copii”, fiind un păcat „să laşi în întunecime sufletele lor tinere, setoase de
lumină”.
Cum s-a mai menŃionat, discuŃiile legate de un posibil congres al învăŃătorilor
ortodocşi din mitropolie au făcut posibilă o evaluare a eforturilor pe care aceştia sunt
dispuşi să le facă; cele mai multe plângeri s-au referit, cum era de aşteptat, la
„greutăŃile vieŃii de astăzi şi plata neregulată a salariilor”6.
Fondurile necesare pentru şcoli trebuiau căutate în continuare, Vatra Şcolară
propunea ca toŃi acŃionarii de la băncile româneşti să contribuie la Fondul cultural
(înfiinŃat în mod special pentru a asigura plata integrală a învăŃătorilor confesionali din
fondurile Bisericii Ortodoxe) cu 150000 de coroane pe an, însă de la două luni de la
publicare, nu s-a luat nici o hotărâre7.
Activitatea extraşcolară a învăŃătorilor (subiect dezbătut pe larg şi într-o
conferinŃă învăŃătorească) a fost considerată, în mod diferit, de către Petre Şpan şi
Onisifor Ghibu, a fi sau nu păgubitoare pentru şcoală. Primul nu era de acord cu
aceasta, dar o considera cu putinŃă „între marginile posibilităŃii”, iar pentru Onisifor
Ghibu, nu trebuia să fie catalogată ca un defect al învăŃătorilor.
Broşura lui V. C. Osvadă, directorul Băncii Agricola şi redactorul publicaŃiei
Tovărăşia, îşi putea găsi repede aplicabilitatea în „tovărăşiile agricole” din zona rurală,
mai ales că „puterea românilor este la sate”.
Referindu-se la iniŃiativele umanitare, dr. V. Stan propune crearea unui fond
pentru învăŃătorii bolnavi, alcătuit dintr-o cotă parte din vinderea fiecărui exemplar din
Biblioteca şcolarilor. Pentru ajutorarea învăŃământului confesional românesc s-a apelat şi
la cei care au emigrat în America, prin colecte ale fondului cultural. Apelul a fost
semnat de: Ioan Podea, Ilie Pop, Ilarie Şerb, Octavian Mureşan, Romul Doctor şi
Simion MihălŃan, preoŃii nou-înfiinŃatelor parohii de pe continentul american.
SituaŃia şcolară nu era nici în 1913 promiŃătoare, Vasile Stroescu a donat 67600
de coroane pentru construcŃia de şcoli, dar şcolile confesionale primiseră deja lovituri
5 Idem, I, 1907, nr. 6, p. 165; nr. 8, p. 238; nr. 5, p. 135, p. 151.

6 Idem, I, 1907, nr. 8, p. 252; nr. 2, p. 38.
7 Idem, III, 1910, nr. 2, p. 60, p. 63; nr. 3, p. 97, p. 95, p. 112, p. 107; nr. 4, p. 133, p. 143; nr. 3, p. 111; nr. 5,
p. 167, p. 177, p. 185, nr. 8, p. 188; nr. 9, p. 328.
213
puternice în comitatele: Hunedoara, Alba inferioară, Cojocna şi Trei-Scaune, unde

multe au fost închise pe faŃă, cu forŃa, iar biserica a fost constrânsă să plătească pensia
învăŃătorilor (deşi ei fac parte dintr-un Fond regnicolar de pensii), conform noii legi de
salarizare din 1913, deşi Consistoriul nu fusese consultat.
Lupta pentru aprobarea manualelor, elaborate mai ales de către profesorii de la
Institutul andreian a durat ani de zile, cu victorii schimbătoare, de o parte şi de alta.
Orice lucrare pedagogică – sau nou manual – au fost semnalate în paginile
revistei, ca de exemplu, I. Gabrielescu, Curs de pedagogie teoretică şi practică, apărut în
România, Abecedarul, de Petru Şpan (1906), Elemente de catehetică. Metodica religiunii, de
P. Barbu (Caransebeş,1907), Principiul istoric în pedagogie, de I. Lupaş şi Tratarea metodică a
învăŃământului istoriei naturale de N. Vătăşan.
Dintre oamenii bisericii, cunoscuŃi şi pentru meritele didactice, sunt omagiaŃi
Zaharia Boiu - autor al celui mai cunoscut Abecedar (editat în 1862; a fost şi primul cu
litere latine), autor al unei înŃelegeri cu greco-catolicii în ceea ce priveşte şcolile mixte,
încă în vigoare, la începutul secolului al XX-lea şi D. P. Barcianu – cunoscut prin:
Gramatici ale limbii germane, respectiv Vocabulare româno-germane, manuale de ŞtiinŃe naturale,
dar şi prin redactarea între 1897–1900, a Foii Pedagogice. Manualul de cântări bisericeşti al lui
D. CunŃan, cuprinzând cântările religioase la hirotoniri, sfinŃiri de biserici şi cununii
(pentru cor de bărbaŃi) era recomandat, în primul rând, pentru că din 1890, acesta
era tipicul în Arhidieceză, în ceea ce priveşte cântările bisericeşti după melodiile
celor 8 glasuri. Cântatul „după auz” este condamnat, deşi se mai practica în dieceza
Caransebeşului.
Mai sunt semnalate şi DicŃionarul limbii române, iniŃiat de Academia Română şi
Pedagogia practică pentru şcolile secundare, de Adolf Mathias (traducere de G. Bogdan-
Duică, Bucureşti, 1907).
În numărul 8 al Vetrei Şcolare din 1907, P. Şpan s-a arătat preocupat de deosebirile
educaŃionale existente între copiii de la sate şi cei de la oraş şi deci despre
particularităŃile pe care trebuia să le aibă inclusiv planul de învăŃământ.
De departe, cel mai interesant dar şi sensibil studiu a fost redactat de Ioan Lupaş,
şi reprezenta o îmbinare a principiilor didactice de predare a istoriei cu cele pedagogice
în general. Baza de discuŃie era Istoria Ungariei. Conform planului de învăŃământ din
1879, menŃionata disciplină se preda pe baza principiului „istorico-naŃional” în şase
faze: descălecarea Ńării (Atilla şi Arpad), introducerea creştinismului şi organizarea
statului (Sf. Ştefan, Sf. Ladislau), invazia tătarilor (după Carmen miserabile, de Rogerius),
Angevinii (epopeea Toldy, de Arany), luptele naŃionale – Huniade – Ràkoczi,
constituirea statului naŃional (Szèchenyi, Kossuth, discursurile lui F. Deák). La sfârşit,
Lupaş cere şi pentru români un manual de Limba română, întocmit pe baza
principiului naŃional-istoric, cerere puŃin probabil ca să fie luată în considerare.
Ca şi personalităŃi, Vatra Şcolară nu uita să mai menŃioneze pe N. Popea, „o inimă
caldă, românească”, pe Ioan Popescu, considerat cel mai de seamă pedagog-elev al lui
Ziller, întemeietorul şcolii pedagogice herbart-zilleriană, redactor la Organul pedagogic şi
autor al unui manual de Pedagogie generală (1868, ed. I; 1873, ed. a II-a) şi pe George C.
Bellissimus, care s-a distins în 1863, când Şaguna a împărŃit dieceza în 10 districte
şcolare şi a contribuit la fondarea „Reuniunii învăŃătorilor greco-orientali, români din
łara Bârsei” etc.
214
Nu atât elevii, cât mai ales, într-o primă fază, părinŃii, trebuiau convinşi de
eficienŃa şi importanŃa şcolii. Vatra Şcolară recomanda, în acest sens, producŃiile
teatrale.
Modelele de lecŃii practice sunt întocmite după metoda „treptelor formale” (într-o
lecŃie se urmăreau următoarele elemente: Ńinta, analiza, sinteza, sistematizarea şi
aplicarea – exemplele), stabilindu-se că respectiva metodă este „singurul principiu
metodic acceptat”.
În studiul intitulat LecŃii de didactică, P. Şpan, preconiza în cuprinsul orarului
săptămânal, ca învăŃătorii să consacre două sau chiar trei săptămâni unei călătorii de
studii, care urma să fie şi favorabilă recapitulării materiei la Istorie sau Biologie8.
Odată cu anul 1910, în şcolile confesionale se discută tot mai mult despre
„sistemul de perondare”, adică dacă într-o şcoală sunt mai mulŃi învăŃători, fiecare să
predea la o anumită clasă, pentru a se evita instalarea comodităŃii. Din disputele de idei
deşi iniŃial se pleda pentru folosirea aceluiaşi învăŃător, din clasa I până la clasa a V-a,
deoarece „îi cunoaşte mai bine” pe elevi, după discuŃii s-a decis, în teorie, să se utilizeze
alternanŃa.
Monografiile şcolilor confesionale au fost considerate o necesitate, la fel cum au
fost privite şi în cadrul conferinŃelor preoŃeşti, Monografia Şcolii elementare din Banpatoc,
de N. Bembea şi Moise Fulea, ca director al Şcolilor naŃionale reunite de Ioan Lupaş au
reprezentat pentru Vatra Şcolară doar începutul.
Era nevoie de „muzee etnografice”, deoarece ele erau, pe lângă un factor cultural
cu un potenŃial neexploatat şi „cea mai minunată şcoală de naŃionalism”. La fel,
cinematograful este considerat un mijloc de educaŃie. Cum în România avusese loc al
X-lea Congres al învăŃătorilor, în Bucureşti, au fost selectate acele hotărâri ale acestuia,
care îşi aveau un pandant şi în conferinŃele învăŃătoreşti. Astfel şi România avea nevoie
de mai mulŃi învăŃători, de edificii şcolare spaŃioase şi igienice, de un număr mai mare
de şcoli de băieŃi dar şi de fete, de o cultură temeinică (aici se includea cunoaşterea a
două limbi absolut necesare – germana şi franceza) etc.
Vatra Şcolară va continua să publice o serie de articole ale lui P. Roşca, referitoare
la: Pedagogia încrederii şi a încurajării (preluare după Fr. W. Foerster), despre Fichte,
Şcoala activă şi lucrul manual (în Germania se desfăşurau deja congrese ale Reuniunii
germane pentru lucrul manual) sau despre Măsurarea inteligenŃei, InteligenŃa verbală
(teoretică) şi cea senzuală (practică), plecând de la psihologul şi pedagogul francez, Alfred
Binet. Cele mai noi lucrări referitoare la pedagogie, sunt preluate şi prin intermediul
traducerilor lui G. Bogdan-Duică ca de exemplu Theoretische grundlegung zur Arbeitschule,
de P. Dietering, 1913. Studiile ca atare erau importante pentru că atenŃionau şi asupra
valorii cunoştinŃelor, în măsura în care acestea puteau fi folosite.
Cum Societatea pedagogică maghiară din Budapesta a cerut Ministerului să se
aleagă o zi pentru serbarea „păcii universale”, redacŃia Vetrei Şcolare se întreba de unde
au fost găsite atâtea „reverii pestalozziene”, când în Ungaria începuse „războiul de
extirpare contra şcolilor noastre?”.
Predarea Limbii maghiare, sub raport metodic, este tot mai des tratată. Astfel,
Vasiliu Stan, după ce acuză stăruinŃele exagerate ale inspectorilor de stat, de a situa
8 Idem, II, 1909, nr. 2, p. 45, 59; nr. 6, p. 135; nr. 10, p. 273; nr. 7-8, p. 247, 330, p. 252-253; nr. 4, p. 100; nr. 6,
p. 159, 163.
215
mereu acest tip de studiu în prim-plan, pledează pentru metoda directă de învăŃare,
traducerile nefiind folositoare, deoarece dialogul oferă mai multe ocazii pentru a se
învăŃa uşor vocabularul, de la început.
Redactarea manualelor pentru studiul Limbii maghiare era, în continuare, un
punct nevralgic; cerinŃele fiind mari era mai bine dacă la fiecare clasă s-ar fi stabilit un
manual separat.
Rămânea, însă, aceeaşi întrebare, pe care şi-o puneau învăŃătorii români: în
vederea aplicării legii lui Apponyi, care este scopul educaŃiei? şi din moment ce părerea lor
nu mai conta, se enumeră cele ale lui Pestalozzi, Diesterweg şi Herbart, mentorii
educaŃiei europene pe parcursul secolului al XIX-lea; dacă la primul, scopul ei este
„obŃinerea unei perfecŃiuni armonice a firii omeneşti”, la Diesterweg era îndemnul dat
elevilor spre „autoactivitate” şi la Herbart (cu cea mai mare influenŃă şi în şcoala
românească din Ardeal), acesta cu dorinŃa de a creşte „caractere religios-morale”9.
Prin şcoală, o naŃiune se prezintă în faŃa altora, iar dificultăŃile se împleteau cu
mentalităŃi şi consideraŃii încadrabile într-un spaŃiu al exagerărilor şi concluziilor
neverosimile. Astfel, preluând dintr-o publicaŃie maghiară, altfel binevoitoare la adresa
românilor, pe care îi considera „cu bun simŃ, cu judecată dreaptă, dar cam grei la
vorbă”, Vatra Şcolară explică rostul „limbii materne în şcoala poporală”. Tocmai de
aceea, Silviu Dragomir cerea şi el ca numărul bibliotecilor şcolare să crească foarte
mult, principala lor menire fiind deşteptarea interesului pentru carte şi în primul rând
pentru cea de istorie.
ÎnvăŃătorul putea realiza astfel legătura intimă dintre sufletul poporului şi limba
lui. Comenius era un sfătuitor peste timp, în ceea ce priveşte tentativa de a învăŃa un
copil, de la început, o altă limbă decât cea maternă „era ca şi când ai dori să-l înveŃi să
călărească, înainte de a-l învăŃa să umble!?” dar faptul că aveai dreptatea de partea ta
nu însemna că nu trebuia (corpul învăŃătoresc) să caute să se apropie mult mai mult,
de modul de gândire al poporului, pentru a avea o bază, că vei culege mai târziu şi
roadele10.
Aşa cum s-a mai semnalat, inspectorii, cum îşi dublaseră numărul de inspecŃii, în
acelaşi ritm şi-au sporit şi relatările despre rezultatele lor. Vatra Şcolară a analizat
punctele de vedere ale celor mai zeloşi. Cum în comitatul Hunedoarei s-au închis cele
mai multe şcoli confesionale româneşti, peste 135, cel mai vizat inspector de stat a fost
Dénes Karolyi. Acesta nu se considera doar foarte bun în munca sa, dar credea că
metoda pe care o folosea, închiderea şcolilor confesionale româneşti era singura
potrivită pentru ca statul dualist să aibă o şcoală patriotică, să ajungă în „Canaanul
fericit al ideii de stat”.11
Deşi introduse prin articolul de lege XXXVIII din 1868, şcolile de repetiŃie au
fost reactualizate în 1913, oferind şi ele un cadru pentru propagarea limbii maghiare,
drept urmare, chiar dacă erau folosiŃi învăŃătorii confesionali, acestea erau înfiinŃate de
9 Idem, nr. 12, p. 300-302; nr. 4, p. 124; nr. 10, p. 311.

10 Idem, I, 1907, nr. 8, p. 252; nr. 2, p. 38.
11 Idem, V, 1912, nr. 1, p. 39-40, în comitatul Hunedoarei au fost cazuri când şcoli confesionale erau închise,
după ce, cu câteva luni înainte, localul a fost cerut spre închiriere de către şcoala de stat sau comunală, nr. 2,
p. 42, p. 56, 61, nr. 3, p. 77.
216
comuna „politică” iar limba de predare era tot maghiara (conform ordinului minis-
trului nr. 53000 din 1909).
Printre cei care au inspectat şcolile confesionale româneşti s-a aflat şi Jászi Oskár,
care a declarat sincer că „la nici o întrebare în ungureşte nu a primit răspuns” deci
ultimele legi nu i se par cu adevărat a avea „o urmare practică”. În ceea ce priveşte
şcolile de repetiŃie, ar fi fost mai eficient dacă ar fi fost împărŃite în: şcoli de repetiŃie
economice de grad mai mic şi şcoli economice mai independente. Oricum ele
deveneau o adevărată povară, mai ales în cazul când şcoala confesională avea un singur
învăŃător. O altă temă mereu în discuŃie era aceea a stabilirii celor mai eficiente
manuale pentru studiul Limbii maghiare; în 1913 a fost prezentat cel al lui Benedek,
Kõrõsi şi Tomcsány (manualul includea şi „tabela de intuiŃie” – predare pe bază de
noŃiuni şi acŃiune).
Alte două propuneri au fost lansate de Vatra Şcolară în 1913 – redactarea unui
chestionar cu privire la tipologia examenelor de sfârşit de an şi în legătură cu
popularizarea temelor dezbătute în conferinŃele învăŃătoreşti, se manifesta dorinŃa de
popularizare a lor, altfel „se înfundă în arhiva Consistoriului, de unde nu mai văd
lumina zilei”.
Oferită ca model, organizarea şcolară a protopopiatului Sălişte este prezentată în
detaliu în mai multe numere din Vatra Şcolară a anului 1913. Era şi singurul
protopopiat unde funcŃiona un azil, o grădiniŃă de copii românească (denumirea
uzitată era de şcoală froebeliană) cu o instructoare şi două bone – Elisabeta Comşa,
respectiv, Maria Tâmpănariu şi Maria Nan, care aveau în grijă 55 de băieŃi şi 87 de
fetiŃe. Şcoala poporală avea 5 învăŃători şi o învăŃătoare – Cornelia Stoica. Numărul
total al elevilor fusese, în 1912/1913, de 394, dintre ei 390 au fost ortodocşi. Mai
departe urma şcoala de repetiŃie, cu trei cursuri susŃinute de 3 învăŃători confesionali –
Ioan Iacob, Pantelimon Bratu şi Emil Păcală, iar lucrul de mână, axat pe „stilul
românesc”, era predat de Maria Lăpădat. Cursurile acestea erau urmate de 51 de elevi
(se desfăşurau miercurea şi vinerea – 2 ore după-amiaza şi duminica – 3 ore).
Şcoala învăŃătorilor „de industrie” avea 4 cursuri şi se puteau pregăti 156 de elevi,
care aveau de ales între 16 meserii; între elevi, în anul amintit, au fost şi doi maghiari şi
un german, iar după confesiune, 33 erau greco-catolici şi 106 ortodocşi iar învăŃătorul
Iuliu Crişan, a urmat un curs de calificare la Pojon pentru a putea preda. Săliştea avea
în total 753 de elevi iar examenele de sfârşit de an erau o sărbătoare pentru toată
comunitatea. Sub îndrumarea protopopului Lupaş, învăŃătorii au Ńinut o conferinŃă
cercuală şi două conferinŃe în protopopiat.
Şcolile au fost inspectate de inspectorul adjunct, dr. Simonyi iar şcoala de
industrie, de dr. Tiering Oszkar, directorul Şcolii comerciale de stat din Cluj;
rezultatele au fost pozitive. Ultimele inovaŃii introduse au fost: lucrul de mână şi la
băieŃi; se includ aici „lucrări în lut” la clasa a IV-a şi în lemn, la clasa a VI-a iar pentru
fete, Ńesutul; instructoarea Paraschiva Chipară predă la 17 eleve şi era plătită cu 250 de
coroane pe lună de către Casa de păstrare din Sălişte.
La 2 decembrie 1912, într-o serbare dedicată, ca şi în 1909, lui Şaguna, s-au făcut
donaŃii de 100 de coroane pentru elevii săraci, la care s-au mai adăugat banii obŃinuŃi la
onomastici şi înmormântări, în totalitate 345 de coroane; cu prilejul Crăciunului s-au
dat unui număr de 67 de elevi şi eleve, haine şi încălŃăminte, s-au mai strâns 420 de
217
coroane pentru bibliotecile şcolare şi nu s-a uitat serbarea hramului şcolilor din Sălişte –
„SfinŃii ÎmpăraŃi Constantin şi Elena”. Dumitru Lăpădat, directorul lor a pus şi bazele
unui fond al excursiilor, de 162 coroane în 1912; s-au vizitat Ocna şi Sibiul. Din punct
de vedere igienic, s-au dat elevilor sfaturi privind holera12.
În continuare, cele mai multe articole din Vatra Şcolară abordează cel mai sensibil
subiect, respectiv raportul dintre Biserică şi şcoală, cu trimitere directă la satul
românesc transilvănean.
Ioan Lupaş, în TendinŃe anticulturale, nu socotea deloc benefic amestecul politicienilor
în şcoală; se puteau însă găsi modalităŃi diferite de a protesta, cel mai cunoscut
exemplu fiind cel al polonezilor din Posen şi Osterhessen, cărora le-a fost interzisă
predarea Religiei în limba polonă; la îndemnul preoŃilor, copiii nu au mai urmat orele
de Religie dar, pentru că au urmat amenzile mari date părinŃilor, aceştia au dat fiecare
o declaraŃie prin care le cereau copiilor să nu răspundă la orele de Religie dacă sunt
întrebaŃi în limba germană; aceasta a fost ceea ce presa germană a numit „cruciada
copiilor polonezi”.
Din anul 1909, Vatra Şcolară a urmărit cu atenŃie modul în care satul românesc
răspunde la îndemnurile forurilor bisericeşti, de a contribui la salvgardarea şcolii.
Tocmai de aceea, articolele care tratau relaŃia care trebuia să existe între învăŃător şi
părinŃii elevilor, scoteau în prim-plan şi importanŃa celor din urmă, pentru că „educaŃia
începea în familie” iar în dispute, învăŃătorul nu trebuie să nu Ńină cont de punctul de
vedere al comunităŃii şi normal de superiorii ierarhici.
Cele mai importante dorinŃe s-au referit la: convocarea unei anchete în rândul
învăŃătorilor, cu privire la mersul şcolii din 3 în 3 ani, cointeresarea comitetelor
parohiale în problemele şcolare, instituirea în fiecare dieceză a unui revizor diecezan,
iar în fiecare protopopiat a unui referent şcolar. Dar poate cea mai sensibilă cerere era
adresată ierarhiei bisericeşti, de a le aprecia „mai mult zelul şi activitatea învăŃătorească,
desfăşurată în modul cel mai conştient”.
Congresul NaŃional Bisericesc a introdus, în 1909, un nou Plan de învăŃământ,
alături de un îndreptar metodic pentru şcolile confesionale. Se laudă faptul că, spre
deosebire de episcopia Aradului, unde el a fost tradus, aproape ad-literam, din cel al
statului, cel puŃin este „o traducere inteligentă”. Partea originală era legată de predarea
Religiei şi a Limbii române; bibliografia era asigurată de Ioan Popeea, Povestiri morale
pentru copii şi de Ioan NeniŃescu, Tatăl nostru.
Discutând pe marginea respectivului plan de învăŃământ pentru Religie, la clasa a
VI-a, el este considerat mult prea „părtinitor” faŃă de greco-catolici; de exemplu, erau
teme cum ar fi: căderea românilor în schisma orientală, reunirea cu Roma, reactivarea
Mitropoliei de Alba-Iulia, „idei strâmte şi unilaterale” care nu se mai potriveau cu
realitatea. Din aceste motive, planul de învăŃământ urma să fie respectat, dar numai în
linii generale, ca un îndreptar pentru o serie de planuri speciale, vizate de Consistoriu.
12 Idem, VI, 1913, nr. 2, p. 41, p. 67; nr. 3, p. 82 – materiile la şcoala de repetiŃie se împărŃeau în 2 grupe:
generale şi economice, în plus, pentru băieŃi – se studiau Geometria şi ConstituŃia, iar pentru fete – Îngrijirea
copilului mic; nr. 7, p. 273 – se estima că în 10 ani se puteau aduna 10.000 de coroane; p. 307; nr. 6, p. 234, p.
75 – activitatea era: distinsă, îndestulătoare sau neîndestulătoare iar conduita: exemplară, corespunzătoare sau
necorespunzătoare; nr. 4, p. 160, p. 151 – în cadrul Astrei – au un membru pe viaŃă, 608 membri ajutători, 66
de învăŃători au Ńinut 117 prelegeri poporale şi în 18 despărŃăminte au organizat cursuri de alfabetizare,
pentru 430 de parohieni; nr. 7, p. 258-260.
218
Sunt amendate formulările vechi din planul adoptat şi care puteau fi evitate;
astfel, scopul educaŃiei era considerat în plan a fi „cultura religios-morală”, iar în Vatra
Şcolară era „cultura generală, cu caracter religios-moral”. Referitor la Limba română, în
loc de urmărirea exprimării „prin viu grai sau în scris” s-ar fi dorit următoarea adăugire
„către care tinde toată fiinŃa sa etnică deosebită”, astfel prudenŃa Consistoriului era
considerată a fi mult prea mare.
La fel ca şi planul de învăŃământ, manualele au fost un subiect de discuŃie în
continuare, până în 1910, când au fost acceptate de Consistoriu noile manuale de citire
specificându-se în acest context că: „pentru Limba Română, pentru clasele a III-a şi a
IV-a era timpul suprem, ca manualul de cetire pentru Limba română să fie românesc,
nu numai cu numele”; ele au fost redactate de N. Sulică, profesor la Gimnaziul din
Braşov şi de dr. P. Şpan, de la Seminarul andreian. În final, planurile de învăŃământ nu
trebuiau să ceară din nou „torăitul fără greşeală din gurile copilaşilor”.
Dar tocmai pentru ca apăruse în anul 1907, Vatra Şcolară nu a putut să nu fie
preocupată de urmările negative ale legilor şcolare ale lui Apponyi, susŃinând
necesitatea unui Congres al tuturor învăŃătorilor ortodocşi din mitropolie. Consultarea
a fost cerută şi dintr-o altă motivaŃie pe care Petru Şpan a observat-o: Congresul aşa-
numiŃilor învăŃători liberi din Ungaria, Ńinut la Pécs, putea fi susŃinut de stat datorită
ideilor privind lupta „împotriva clericalilor”, respectiva luptă putând fi îndreptată şi
asupra celor care susŃineau şcolile confesionale.
Teama de a nu adânci posibilele conflicte cu preoŃii, multe lipsite de gravitatea
acordată de alŃii, era mult mai mare, mai ales că asupra învăŃătorilor se exercita, din
1907, în mod direct, influenŃa oficială a inspectorilor iar art. 22–29 din legea a II-a a lui
Apponyi vedeau în învăŃător un funcŃionar public. Prin comparaŃie, într-un articol, se
prezintă hotărârile Bisericii evanghelice săseşti cu privire la salarizarea învăŃătorilor,
accentuându-se asupra posibilităŃilor financiare suplimentare pe care saşii le au – dotaŃia
a 7 comitate şi resursele financiare ale UniversităŃii săseşti, începând din 17 decembrie
1906 iar pentru şcolile primare, alături de fondurile anterioare, mai existau şi alte
fonduri bisericeşti.
Consistoriul de la Sibiu încercase să obŃină de la cât mai multe parohii, mărirea
salarizării învăŃătorului, din resurse proprii, dar rezultatul a fost departe de cel dorit;
motivaŃia era bineînŃeles legea lui Apponyi, la care mai „trebuie adăugată şi teama de
noi contribuŃii, privind şcolile economice poporale”.
Având ca motivaŃie legislaŃia şcolară, inspectorii regali au început să-i invite pe
învăŃătorii confesionali să devină membrii în Reuniunile comitatense de învăŃători, mai
mult, deşi au Ńinut să fie prezenŃi la reînfiinŃatele conferinŃe învăŃătoreşti, au declarat că
nu sunt oficiale, deoarece nu au statut; nu le vor dizolva, până când ministerul nu îşi va
da acordul. Astfel de cazuri au fost semnalate în Sibiu, Avrig şi Sălişte.
InspecŃiile venite din partea statului fiind tot mai numeroase iar zelul celor care le
făceau tot mai nestăvilit. ÎnvăŃătorii vor fi sfătuiŃi să fie atenŃi ce semnează, deoarece
au fost semnalate cazuri când inspectorul a cerut în respectivul act, închiderea şcolii,
pentru lipsuri imaginare. SituaŃia semnalată se va adăuga unui alt conflict care va
opune din nou Biserica Ortodoxă statului: limba de catehizare în şcolile de stat. Cel
mai greu era să-i convingi pe părinŃii elevilor să respecte data începerii cursurilor;
pentru a nu se înfăŃişa unor comitate parohiale cu un singur răspuns valabil,
219
Consistoriul va admite, ca şi experiment didactic în Cristian/protopopiatul Sibiu, să se

predea doar dimineaŃa şi să se tragă concluziile după un an. La examenul final nu
trebuia să se ajungă la dispute pe faŃă între învăŃător şi preotul satului sau protopop,
deoarece nu acesta era cel mai potrivit mijloc de a afla „cine este cel mai modern
pedagog” în faŃa părinŃilor.
În timpul când învăŃătorii din Mitropolie cereau să se organizeze un congres,
ministrul Jankovich Bèla a vizitat şi Sibiul, fiind însoŃit de singurul consilier român al
ministerului, dr. Petru Ionescu, în zilele de 17 şi 18 septembrie 1913. Saşii, dornici să
arate doar „cultura lor”, au fost nevoiŃi să aştepte, deoarece ministrul a vizitat prima
dată Seminarul andreian, Catedrala, Muzeul AsociaŃiunii, Şcoala civilă de fete şi Şcoala
de industrie casnică a Reuniunii femeilor române. Realitatea a putut fi astfel observată
la faŃa locului, la fel ca şi intenŃiile corpului pedagogic românesc, „nu prin ochelarii
şovinişti ai foilor evreieşti din Budapesta”.
Conform noii legi de salarizare a învăŃătorilor (care intra în vigoare de la data de 1
ianuarie 1913), cvincvenalele se desfiinŃau, apăreau avansările şi gradaŃiile de salariu (3
clase cu 3 gradaŃii). Avansarea, dacă şcoala nu era cu ajutor de la stat, o făcea biserica,
dar trebuia să existe şi aprobarea ministerului. Pentru a obŃine o gradaŃie sau o
avansare, salariul trebuia să fie asigurat la nivelul cerut, până la data de 30 septembrie
1913, iar clasificarea învăŃătorilor se făcea urmărind activitatea şi conduita lor. Din
nou, aprecierea este dublă, pentru că vine atât din partea preotului, ca director şcolar,
cât şi a inspectorului de stat.
DivergenŃele le rezolva în mod definitiv numai ministrul, dar existau şi unele
aspecte pozitive, cel puŃin teoretic: trebuiau să se asigure bani pentru chirie, care pe
lună puteau ajunge până la 240–600 de coroane, iar anii de serviciu urmau să fie
consideraŃi de când era emisă diploma, dar nu mai târziu de 1 octombrie 1893”.
Pentru zidirea Seminarului, Vatra Şcolară prezintă cu mândrie pe cei care au făcut
donaŃii importante: Banca Albina – 50000 de coroane, direcŃiunea Albina – 42000 de
coroane, Consistoriul-600 de coroane, funcŃionarii Albinei – 8000 de coroane şi corpul
profesoral – 10000 de coroane.
Aşa cum arătase de atâtea ori MeŃianu, şcoala confesională era „o chestiune de
viaŃă”, ea avea nevoie mereu de noi resurse financiare, chiar dacă acest aspect va fi
exagerat, la fel ca şi în cazul clerului (s-a pus întrebarea: ce este mai important, clerul
sau fondurile bisericeşti?). Pentru o proiectată dare culturală, la propunerea
Consistoriului, au fost alcătuite 6 clase de contribuŃie: prima o formau demnitarii
bisericeşti (20 coroane), urmau apoi preoŃii cu calificare superioară, proprietarii de
mijloc, notarii – 10 coroane, preoŃii cu pregătire inferioară-alături de învăŃători – 5
coroane, meseriaşii – 2 coroane, Ńăranii fruntaşi – 1 coroană, cei din Sinodul parohial –
30 de fileri anual. Comitetele parohiale aveau doar obligaŃia încadrării văduvelor din
punct de vedere financiar.
La fel, memoriul Consistoriului în ceea ce priveşte sigiliile şcolare şi diplomele,
prin care se protesta la ordonanŃa ministrului cu privire la menŃionarea doar în limba
maghiară a denumirii şcolii confesionale nu a primit nici un răspuns. Datele statistice
erau şi ele grăitoare: astfel, în 1913 în comitatul Hunedoara s-au închis 111 şcoli, în
locul lor apărând doar 25 şcoli de stat şi 37 comunale.
220
În 1912, din 664 de şcoli în Arhidieceză, 126 erau suspendate; 35 de şcoli erau
comune cu greco-catolicii. Dintre ele, 158 erau susŃinute numai de Consistoriu şi 270
numai de stat, ajutorul Consistoriului a ajuns să se cifreze la 61000 de coroane. Din
840 de posturi învăŃătoreşti, doar 127 nu aveau în salariu inclus şi un ajutor de la stat.
Din 1912 mai ales, teologii puteau să susŃină şi ei examenul de învăŃător, tocmai
pentru a suplini numărul mai mic al pedagogilor.
Între timp, tot ca urmare a neacceptării legii noi de salarizare, la Cluj s-a alcătuit o
comisie permanentă de organizare a unui congres al învăŃătorilor de ambele
confesiuni. Din ea făceau parte, printre alŃii, Clemente Grivase (Năsăud), Constantin
Limba (Lugoj), Teodor Murăşan (Blaj), Ioan P. Lazăr (Şimleu). Programul propus era
vast şi cuprindea 12 puncte; urma să se discute despre: clasificarea învăŃătorilor
confesionali, predarea limbii române şi a limbii maghiare, catehizarea, cantoratul,
întemeierea unei bănci a învăŃătorilor etc ”.
Publicarea unei scrisori din comitatul Hunedoarei, aparŃinând unui învăŃător a
adus din nou în prim-plan urmările funeste ale lipsei de colaborare dintre învăŃător şi
preot, care duce apoi şi la neînŃelegerile cu locuitorii parohiei. Încercând să motiveze
de ce a ales, până la urmă, să fie învăŃător la o şcoală comunală, cel implicat acuză:
nepăsarea celor din jur, plata unui salariu mai mic (800 de coroane în loc de 1000),
preotul nu l-a ajutat cu nimic. Regretă situaŃia în care a ajuns, fiindcă el era dornic „să
lepede lanŃul greu cu care mi-au legat mâinile şi limba”. Dincolo de urmările unui
anumit efect prin tipărirea respectivei scrisori, nu se putea totuşi nega existenŃa
situaŃiilor de acest tip13”.
În anul 1914, Vatra Şcolară salută hotărârea ministrului de culte, după ani de
„războaie locale”, care permitea catehizarea în limba maternă a elevilor de la gimnaziile
de stat, precum şi a celor de la şcolile poporale elementare, la fel ca şi în Pedagogiile
pentru învăŃători (24. IV. 1914 – nr. 1797)”.
Presiunea inspectorilor de stat nu a rămas fără unele rezultate locale; au apărut
ceea ce Vatra Şcolară numeşte „învăŃătorii cu două suflete”; în comitatul Turda, se
susŃinea că 35 de învăŃători au intrat în Reuniunea învăŃătorilor regnicolari şi că s-au
abonat la publicaŃia acestora. Astfel, Vatra Şcolară, continuatoare a Foii Pedagogice a
reuşit, deşi nu fără dificultăŃi să fie cea mai avizată publicaŃie, mai ales în ceea ce
priveşte perfecŃionarea cunoştinŃelor pedagogico-didactice ale tinerilor învăŃători şi în
acelaşi timp, a dorit să fie o permanentă încurajare pentru cei care urmau să
îndeplinească toate cerinŃele unui învăŃător confesional capabil şi bun român14”.
13 Idem, nr. 2, p. 44; nr. 1, p. 18; nr. 5, p. 167; nr. 8, p. 302.

14 Idem, VII, 1914, nr. 3, p. 185; nr. 7, p. 73; nr. 3, p. 84-88; nr. 2, p. 5, 22; nr. 3, p. 84.
221
AcŃiuni ale învăŃătorilor confesionali
pentru combaterea convieŃuirilor ilegitime
în Banat la începutul secolului XX
Angela Dumitrescu
Încadrându-se în demersurile de modernizare ale discursului istoric, cercetările de

demografie istorică mai recente au inclus ca tematică şi problematica moralităŃii
societăŃii din toate timpurile1. Biserica şi Statul deopotrivă au intuit necesitatea practică
a reglementării legislative a momentelor importante din existenŃa credincioşilor,
respectiv a cetăŃenilor săi, inclusiv în privinŃa căsătoriei, încă din secolul al XVIII-lea.
Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în special din motive economice şi politice,
statul austro-ungar devine tot mai interesat în cunoaşterea şi deŃinerea controlului
demografic, sub toate aspectele sale. Laicizarea dreptului2 determină treptat Biserica să
aibă mai mult atribuŃii de ordin moral-religios decât legislativ-punitiv în aspectele
sociale ale vieŃii, inclusiv în reglementarea raporturilor matrimoniale3. După introducerea
căsătoriei civile în anul 18944, „disputa dintre Stat şi Biserică privind validarea actelor
majore din viaŃa indivizilor”5 se va transforma, deseori, la începutul secolului XX, într-
o colaborare a autorităŃilor comitatense cu reprezentanŃii Bisericii pentru ca oficierea
căsătoriei civile să fie urmată de slujba cununiei religioase.
„Datoria” puterii ecleziastice era, din această perspectivă, aceea de a supraveghea
ca normele morale recunoscute să nu fie încălcate. Cât de bine a reuşit Biserica să îşi
îndeplinească aceste „deziderate” în privinŃa combaterii convieŃuirilor ilegitime din
Banat, la începutul secolului XX, reiese din documentele şi presa vremii, care
considera că „în Banat, o veritabilă problemă socială o constituie concubinajul”. Era
deja un fenomen care nu mai putea fi trecut sub tăcere.
MenŃionăm faptul că îndeplinirea ritualurilor pe care le presupunea „taina
căsătoriei” era considerată validă doar dacă tinerii se căsătoreau în biserică, căsătoriile
„pur civile”, în faŃa autorităŃilor laice fiind înregistrate ca atare în documentele de
1 Philippe Ariés, Georges Duby (coord.), Istoria vieŃii private. De la RevoluŃia franceză la Primul război mondial, vol.
VII, Bucureşti, Meridiane, 1997; Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, Cluj-Napoca,
FundaŃia Culturală Română, 1999; Corneliu Pădurean (coord.), Confesiune şi căsătorie în spaŃiul românesc sec.
XVII-XXI, Arad, Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, 2006; Ioan Bolovan, Corneliu Pădurean, Concubinage,
illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century, Arad, Ed. Gutenberg Univers,
2005.
2 Edictul de toleranŃă din 1781, Decretul imperial pentru regimul căsătoriilor din 6 martie 1786, ordonanŃele
guberniului Transilvaniei din 12 mai 1786, Codul civil general austriac din 1811, Legile XXXI şi XXXIII din
1894.
3 Sorina Paula Bolovan, op. cit. p. 64.
4 Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. MentalităŃi 1706-1918, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană,
2006, p. 490.
222
ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI...
evidenŃă ale preoŃilor şi considerate „ilegitime”. Opunându-se introducerii exclusive a

căsătoriei civile ca şi contract social în detrimentul „misterului” ritualic religios, devenit
acum tot mai opŃional6, Biserica a militat, prin intermediul preoŃilor şi a învăŃătorilor
confesionali, pentru limitarea acestui fenomen social care era considerat „un barometru
ce indica moralitatea din lumea rurală şi deci, mentalităŃile acesteia”7 în această privinŃă.
Dată fiind poziŃia învăŃătorilor în comunităŃile locale, acestora li se aproba căsă-
toria cu dispensă mult mai uşor deoarece ei obŃineau întâi aprobarea de la Ministerul
Cultelor. Ca urmare, chiar dispensele pentru căsătoria cu rudele de gradul doi şi trei
pentru cadrele didactice se acordau întotdeauna8 pentru a nu se ajunge la situaŃia în
care dascălii să fie căsătoriŃi doar civil, sau mai grav, să vieŃuiască în concubinaj,
devenind astfel un exemplu negativ pentru întreaga comunitate. Faptul că solicitările
înaintate pentru acordarea de dispense se încheiau invariabil cu fraza „dacă nu primesc
dispensă vor trăi în concubinaj”, determină Biserica să aprobe multe astfel de cereri9.
Pentru a avea o evidenŃă clară a fenomenului ilegitimităŃii, după anul 1908,
mitropolitul MeŃianu a considerat ca necesară introducerea datelor despre concubinaje,
căsătoriile „pur civile” şi copiii nelegitimi în statisticile anuale bisericeşti întocmite de
Episcopii şi apoi la nivelul Mitropoliei10 într-un mod extrem de clar şi minuŃios.
Conform protocolului Congresului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ungaria şi
Transilvania din 4/17 octombrie 1906, cotele acestui fenomen (traiul în concubinaj),
deveniseră, în diecezele Arad şi Caransebeş, alarmante. Ca urmare, celor două Episcopii
li se cerea o evaluare concretă a cauzelor care au provocat încheierea căsătoriilor doar
civil şi, de asemenea, se dorea căutarea urgentă a metodelor de înlăturare a acestor
cauze11.
Se dorea ca toate cuplurile căsătorite civil să săvârşească şi ceremonia religioasă.
Atrage atenŃia din acest extras faptul că, prin comparaŃie, spre deosebire de situaŃia
generală înregistrată în restul diecezelor din Mitropolie, unde numărul căsătoriilor
religioase crescuse, în Banat acestea erau pe o pantă vizibil descendentă.
Este relevantă situaŃia căsătoriilor exclusiv civile înregistrată pe protopopiate şi
localităŃi între anii 1895–1903.
Numărul căsătoriilor, raportat la numărul total al populaŃiei comunelor, este
foarte mic. În unele localităŃi sunt ani în care nici o pereche nu-şi legalizase relaŃia. În
unele cazuri, pentru a nu mai trăi în concubinaj deplin, fără nici un act, cuplurile se
căsătoreau doar civil. Acest eveniment nu era însă urmat în multe cazuri şi de căsătoria
religioasă, din punctul de vedere al Bisericii păcatul concubinajului continuând.
6 Loredana Stepan, „The attitude of the church towards the phenomenon of illegitimacy in Arad at the end of
the 19th century and the beginning of the 20th century”, în vol. Ioan Bolovan şi Corneliu Pădurean (coord.),
Concubinage, illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century, Arad, Editura
Gutenberg Univers, 2005, p. 139.
7 Valeria Soroştineanu, „ConsideraŃii asupra căsătoriei şi divorŃului în lumea ortodoxă a Transilvaniei (1899-
1916)”, în vol. Corneliu Pădurean (coord.), Confesiune şi căsătorie în spaŃiul românesc sec. XVII-XXI, Arad,
Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, 2006, p. 160.
8 Ibidem, p. 163.
10 Valeria Soroştineanu, art. cit., p. 160.
11 Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Caransebeş, (în continuare AEORC), Fond bisericesc, III, Dosar
24/1900, nenumerotat.
223
Şi pe teritoriul Episcopiei Aradului, inclusiv în zonele bănăŃene, în anul 1903

existau 7699 de convieŃuiri nelegitime12 numărul acestora crescând şi ajungând în anul
1907 la cifra de 9149 de perechi necăsătorite religios.
Mai „periculoase” decât căsătoriile „pur civile” pentru moralitatea societăŃii erau
considerate însă concubinajele. Alternativă la căsătoria religioasă sau chiar şi la cea civilă,
acest „contract” particular dintre două persoane de sex opus care luau decizia de a locui
împreună13 avea diverse cauze. Documentele întocmite de preoŃii respectivi şi înaintate
Episcopiilor (din localităŃile menŃionate), precizează cauzele cele mai frecvente ale
concubinajelor din sate: nepăsarea, neştiinŃa, timpurile rele, neînŃelegerile între familii,
lipsa banilor pentru „ospăŃ”, dar mai ales divergenŃele care se iveau în privinŃa zestrei.
Din păcate „tabloul” descriptiv anterior este incomplet, datorită faptului că foarte
mulŃi preoŃi au neglijat să trimită datele în timp util şi nici nu au specificat „cauzele”
concubinajelor din satele pe care le „păstoreau”. La nivelul localităŃilor numărul cununiilor
religioase pe ani poate fi stabilit însă, cu mai mare exactitate, din registrele bisericilor
parohiale, păstrate în arhivele de stat sau în Arhiva Mitropoliei Banatului.
Se poate remarca, din studiul comparativ al situaŃiei căsătoriilor din localităŃile
bănăŃene studiate, că au existat variaŃii mari numerice ale mariajelor în aceşti ani. Deşi
numărul populaŃiei totale a crescut constant, între anii 1900–1910, la nivelul localităŃilor
rurale mulŃimea cununiilor scade în mod continuu până în jurul anului 1911, când
ameninŃările Episcopiilor cu neefectuarea ritualurilor religioase de împărtăşire sau de
înmormântare, pentru cei necununaŃi, duce la o creştere temporară a căsătoriilor religioase.
Izbucnirea războiului va avea ca efect imediat, din nou, scăderea numerică a căsătoriilor.
Deoarece explicaŃiile cuprinse în tabelele întocmite au fost insuficiente pentru ca
Episcopia Caransebeşului să îşi creeze o imagine reală, completă, privind cauzele care au
determinat mărirea numărului concubinajelor, se ia hotărârea trimiterii unei note circulare
prin care se cerea preoŃilor să definească cauzele concrete care au determinat existenŃa
acestei situaŃii. Răspunsurile protopopilor au fost edificatoare.
Protopopul Caransebeşului, Andrei Ghidiu, discerne şapte categorii de concubinaje:
„Fecior cu fete; BărbaŃi în vârstă care şi-au părăsit muierile cu fete; Muieri părăsite de
bărbaŃi cu juni; Văduvi cu fete; Văduve cu feciori; BărbaŃi care şi-au părăsit muierile cu
muieri părăsite de bărbaŃii lor; Văduvi cu văduve”14.
Pentru remediarea situaŃiilor descrise anterior înalta faŃă bisericească propune să
se intervină la guvernul Ńării pentru a se modifica legea militară, care nu dădea voie
tinerilor să se căsătorească înainte de a avea 22 de ani dacă nu aveau stagiul militar
satisfăcut şi să se introducă o lege specială prin care să fie pedepsiŃi concubinii.
Protopopul Bocşei Montane, Maxim Popoviciu, descrie, în opinia sa şi pe baza
observaŃiilor făcute personal, cauzele concubinajelor: „NeputinŃa de a ajunge la avere
pe cale uşoară şi anume: părinŃii fără a mai lua în considerare nevârsnicia fiilor lor şi
nedestoinicia lor în cele casnice, încă din fragedă etate le sugerează ideea căsătoriei ca
să nu scape ocaziunea ce i se iveşte spre a ajunge într-o familie cu avere, din care cauză,
fără a mai aştepta etatea prescrisă de lege, se însoŃesc vieŃuind în nelegiuire; Libelele de
serviciu date de autorităŃile administrative cu titlul de servitori, care de fapt erau concubini;
12 Pavel Vesa, op. cit., p. 490.

13 Loredana Stepan, op. cit, p. 137.
14 AEORC, Fond bisericesc, III, Dosar 6/1905, nenumerotat.
224
Spezele costisitoare pentru dobândirea licenŃei pentru căsătoria nevârsnicilor, precum

şi spezele pentru dobândirea licenŃei de căsătorie de la vicecomite în timpul posturilor;
Contractele de căsătorie încheiate înaintea notarilor comunali sau altor persoane private;
NeputinŃele, bătrâneŃea sau văduvia tatălui sau mamei care dă permisiunea fiului sau fiicei
să aducă concubină sau concubin în casă pentru susŃinerea familiei numeroase; Văduvele
sau văduvii din locurile montane care au pensii de la societatea căilor ferate, (STEG), ca să
nu-şi piardă pensia prin cununie preferând traiul nelegitim; Etatea prea înaintată a multor
indivizi care se ruşinează să meargă înaintea altarului pentru a primi taina cununiei;
IndiferenŃa religioasă a unora; Taxele enorme ale proceselor de divorŃ la forurile civile
pe care cei săraci nu le pot suporta iar cei avuŃi nu doresc să le suporte; Dacă dreptul de
folosinŃă a averii văduvilor este condiŃionat de rămânere în văduvie până la moarte;
Legile statului care nu permit căsătoria tinerilor înainte de serviciul militar; Faptul că
nu există o lege care să interzică concubinajele; La încheierea căsătoriilor pur civile notarii
comunică părŃilor că sunt consideraŃi căsătoriŃi legal chiar dacă se mai duc să facă sau
nu cununia religioasă; Faptul că în comunele mixte preoŃii greco-catolici logodeau în
biserică şi tinerii nevârsnici (minorii)”.
Ca propunere privind stoparea fenomenului, protopopul, în calitatea sa de
îndrumător al instituŃiei şcolare, propunea, pedepsirea fiscală a concubinilor şi Ńinerea
de către preoŃi şi învăŃători a „prelegerilor” şcolare.
Protopopul Ciacovei, Ioan Pinciu, prezintă problema concubinajelor ca fiind o
stare de fapt deja generalizată în Banat şi intrată în tradiŃie. Astfel, părinŃii „copŃi la
minte caută singuri noră feciorului trecut abia de 16 ani şi i-o aduce în casă. Unii
procedează astfel deoarece duc lipsă de putere de muncă, alŃii pentru ca nu cumva,
dacă aşteaptă prea mult, să le-o ia alŃii dinainte pe nora cu ceva avere, iar alŃii aduc
noră ca să-şi oprească feciorii a umbla haimana prin sat. FaŃă de aceste cazuri,
(concluzionează protopopul), puterea morală e impotentă, nu ajută sfatul, nu ajută
predica, nu ajută nimic, numai legislaŃia Ńării putând opri, pedepsind straşnic,
convieŃuirile nelegiuite”.
La rândul său distinge trei categorii de concubinaje : „Cei care nu se pot recăsători
deoarece mai au o cununie sau sunt înrudiŃi prin sânge; Cei care din cauza sărăciei nu
pot face ospăŃ la cununie preferând să nu se mai cunune deloc decât fără lăutari şi
ospăŃ făcându-se astfel de ruşinea satului; Cei care sunt foarte bătrâni şi care aduc o
femeie în casă nu din poftă bărbătească, ci ca să aibă cine îi îngriji, considerând
necuviincios să se mai cunune. Există şi cei care ar putea păşi în faŃa altarului, dar sunt
lipsiŃi de credinŃă şi spirit religios”.
Ca modalităŃi de eradicare a fenomenului, protopopul Ioan Pinciu propune ca
preoŃii să elibereze celor săraci documentele pentru cununie, fără taxă, iar celor cu
stare să le ia taxe reduse. Dispensele acordate pentru gradele de rudenie să se elibereze,
de asemenea, fără taxă. Se mai făcea recomandarea ca preoŃii să se comporte rezervat
cu aceste cupluri, evitându-le casele şi chiar respingându-i de la sfânta împărtăşanie pe
timp îndelungat15. La aceleaşi concluzii ajunge şi Alexandru Popoviciu, protopopul
OraviŃei. Aceştia opinează că oprobriul public, mai degrabă decât amenzile, i-ar putea
îndrepta pe credincioşi să iasă din „starea păcătoasă” în care se aflau.
15 Ibidem, Dosar 416/1913, nenumerotat.
225
Protopopul Bocşei Montane, Maxim Popovici, cere reducerea şi chiar eliminarea

taxelor de cununie, iar ca pedepse, oprirea de la sfânta împărtăşanie, ştergerea din lista
membrilor sinodali, interzicerea slujbelor în casele celor necăsătoriŃi la sărbătorile mari,
precum şi anularea taxelor pentru procesele de divorŃ. La concluzii identice ajung şi
Traian Oprea, protopopul VârşeŃului, şi Sebastian Olariu, protopopul Făgetului16.
În anul 1907 situaŃia numerică a cuplurilor ce trăiau nelegitim era chiar mai mare
decât în anii anteriori, raportările protopopilor indicând nu doar existenŃa, ci şi
proliferarea acestui fenomen social.
DivorŃul, deşi acceptat de Biserică, era greu de obŃinut şi se întindea pe o perioadă
lungă de timp. Conform Statutului Organic instanŃele de divorŃ erau: Protopopiatul,
Episcopia, Mitropolia17. Toate statisticile bisericeşti înregistrează un număr mic de
divorŃuri. Regulamentul pentru procedura judecătorească în cauze matrimoniale
subliniază rolul de „mediator” al preotului în divergenŃele de ordin matrimonial. Dacă
un cuplu solicita în mod oficial divorŃul prin intermediul preotului acesta „era dator a
încerca prin toate mijloacele bisericeşti a restabili pacea între dânşii”18. Dacă stăruinŃele
preotului nu aveau sorŃi de izbândă, alŃi doi membri aleşi ai comunităŃii trebuiau să
repete „încercarea” de rezolvare a conflictului matrimonial. În cazul în care căsătoria
legalizată religios era urmată, în cele din urmă, de divorŃ, sentinŃa era dată de
Consistoriul Diecezan de care aparŃinea comuna bisericească. Procedura era oarecum
greoaie şi implica întocmirea de acte birocratice, acesta fiind unul din motivele
principale pentru care cei aflaŃi în situaŃia de a divorŃa pentru a se recăsători renunŃau
la aceste demersuri legale şi preferau să trăiască în concubinaj. De altfel, documentele
de divorŃ se puteau întocmi doar după ce căsătoria urma să fie „desfăcută” de către
Tribunalul regesc.
După pronunŃarea oficială a separării în actele bisericeşti, respectiv în protocoalele
de stare civilă, erau trecute de către preot, la rubrica „observare”, modificările
intervenite în starea civilă a credincioşilor.
Consistoriile Diecezane au luat decizia, disperată putem spune, a neîmpărtăşirii
celor care trăiau în concubinaj, nesfinŃirea caselor şi chiar a interzis tragerea clopotelor
la înmormântarea celui care trăise în concubinaj19.
Ca urmare a acestor măsuri extrem de drastice şi care le ameninŃau direct „sufletul
nemuritor”, în anul 1908 s-au cununat 1742 de perechi care trăiseră ilegitim până
atunci, numărul total al celor care continuau să vieŃuiască fără cununie religioasă
scăzând cu 604 cazuri faŃă de anul 1907.
Deciziile nu s-au aplicat însă uniform şi constant, aşa că prin circularul 7003 din
1911, episcopul Miron Cristea interzice, conform ordinelor bisericeşti numărul 1810 şi
2563 privitoare la reducerea convieŃuirii ilegale, cu toată stricteŃea să se oficieze slujbe
16 Ibidem.
17 Valeria Soroştineanu, op. cit, p. 169.
18 Regulamentul pentru procedura judecătorească în cauze matrimoniale din protocolul Consiliului NaŃional Bisericesc, 1878, p.
267, apud Alina Covaci, Preotul ortodox român în perioada dualistă, manuscris.
19 Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare AEORA), Fond bisericesc, III, Dosare 202/1916,
207/1916, 207/1917, 212/1917, nenumerotate.
226
religioase de orice fel pentru a binecuvânta casele celor care se făceau vinovaŃi de
convieŃuiri nelegitime20.
În 1912 numărul concubinajelor înregistrate în cadrul Episcopiei Caransebeşului se
menŃine la cote ridicate, atingându-se cifra de 9170 de perechi de concubini.
Conform datelor din statistică, aproximativ 22,5% din totalul numărului copiilor
născuŃi în cele două comitate bănăŃene la începutul secolului XX proveneau din familii
de concubini.
Traiul în concubinaj nu era specific doar zonei rurale. Procentajul este la fel de
ridicat în cazul oraşului Caransebeş, ceea ce ne indică faptul că practica concubinajelor
nu era întâlnită doar mediului rural, ci era o stare de fapt acceptată şi tolerată de
societate în toate mediile. În certificatul de botez al copiilor erau trecute, de către
preoŃi, pe lângă datele de identificare ale părinŃilor şi situaŃia matrimonială a acestora:
cununaŃi sau necununaŃi. În cazul copiilor născuŃi cu tatăl necunoscut şi acest aspect
era înregistrat în documente, (cu excepŃia rară a cazului în care copilul era
„recunoscut” oficial de tatăl biologic).
Tabel 1. Numărul copiilor născuŃi, între anii 1901–1910, în comitatele Caraş-Severin
şi Timiş, mediu rural şi urban, din căsătorii legitime şi din concubinaje21
Comitatul Caraş - Severin Comitatul Timiş
Copii născuŃi
Copii născuŃi
Copii născuŃi
Copii născuŃi
Total copii
Total copii
nelegitimi
nelegitim
născuŃi
născuŃi
legitim
legitim
Cerc
Cerc
Bega 688 101 789 Buziaş 858 233 1091

Bocşa 831 213 1044 Ciacova 861 129 990
Bozovici 561 196 757 Deta 891 183 1074
Făget 612 130 742 Biserica Albă 1052 355 1407
Jamu 457 408 865 Cuvin 1187 232 1419
Caransebeş 979 176 1155 Centrală 1265 174 1439
Lugoj 615 96 711 Lipova 800 155 955
Mureş 435 104 539 Recaş 793 243 1036
OraviŃa 699 366 1065 Aradul Nou 1053 149 1202
Orşova 598 237 835 VârşeŃ 859 320 1179
ReşiŃa 1167 287 1454 Vinga 1007 116 1123
Oraş
Timiş 670 109 779 205 24 229
Biserica Albă
TOTAL 231
Teregova 791 207 998 10831 13144
COMITAT 3
Moldova nouă 754 291 1045 Oraş Timişoara 1327 407 1734
Oraş
148 31 179 Oraş VârşeŃ 755 108 863
Caransebeş
Oraş Lugoj 395 72 467
TOTAL
10400 3024 13424
COMITAT
20 Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române VârşeŃ, Serbia, (în continuare AEORV), Fond Bisericesc III, Circular
7003/1911, neîndosariat.
21 Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, 1912, volumul 46, p. 354-355, 364-365.
227
Acest „stigmat” social îl urmărea pe copil şi în primii ani de şcoală, când înscrierea
la cursuri se făcea pe baza certificatului de botez.
Copiii nelegitimi nu aveau un statut comod în cadrul societăŃii fiind parŃial
ostracizaŃi pentru „păcatele” părinŃilor22. Exista şi o diferenŃă între statutul copiilor
proveniŃi din concubinaje faŃă de cei născuŃi din relaŃii adulterine, în defavoarea celor
din urmă23. Uneori, tinerii proveniŃi din familiile destrămate nu urmau deloc cursurile
şcolare căci ei erau, în lipsa tatălui, „bărbaŃii casei”, nevoiŃi să îl înlocuiască pe acesta la
muncile agricole şi la cele gospodăreşti. Deseori mamele acestor copii erau respinse de
societate, marginalizate, ceea ce se răsfrângea negativ şi asupra copiilor lor nelegitimi.
Au figurat în documente recunoaşteri ulterioare ale partenităŃii, caz în care data este
înregistrată în registrele de stare civilă ale bisericii din localitate24. În ceea ce priveşte
nivelul de cultură al acestor mame, pregătirea lor şcolară, din statisticile registrelor de
stare civilă ale vremii reiese faptul că erau în general servitoare, casnice sau lucrătoare
„cu ziua”.
Nu există nici un caz consemnat de învăŃătoare care să aibă copii nelegitimi25.
Deşi s-au făcut eforturi susŃinute atât de către Biserică, cât şi de către Şcoală pentru
eradicarea fenomenului concubinajelor, efectele nu au fost imediate şi nici vizibile la
începutul secolului XX. La crearea acestei stări de fapt a contribuit şi modernizarea
mentalităŃilor privind rolul femeii în societate, dar şi obiceiul bănăŃenilor de a nu-şi
diviza averea, dorind şi procreând doar un copil: „femeia modernă nu voieşte să ştie
nimic de economia casei, de la început pretinde una sau două servitoare … copiii îi lasă
în grija servitoarelor, ocupaŃia ei zilnică este încercarea toaletelor şi a pălăriilor, jururi şi
soare … dacă soŃia cheltuieşte întreg venitul numai pentru plăcerile ei, atunci ce înŃeles
mai are însuratul?”26. Era desigur o exagerare a unui articol ce nu aborda fondul
problemei, dar acest mod de gândire era destul de des întâlnit în societatea vremii.
Existau localităŃi în care însăşi funcŃionarea normală a instituŃiei de învăŃământ era
împiedicată de aceste practici ale vieŃii cotidiene. În şcoala de băieŃi din localitatea
Mercina, protopopiatul OraviŃei, examenele de sfârşit de an, prezentate în presă ca un
succes, relevă şi un alt aspect interesant şi anume: datorită „sistemului de familii cu un
copil” şcoala începuse să fie nefrecventată din cauza lipsei naşterilor27. SituaŃia este
identică în cazul şcolii din Goruia unde doar 47 de copii erau obligaŃi să frecventeze
şcoala, având vârste cuprinse între 6 şi 15 ani. În consecinŃă, comisarul şcolar scrie în
raportul său de inspecŃie că „goruenii nu au aflat încă faptul că averea cea mai scumpă
a unui popor sunt copiii, nădejdea viitorului”. Protopopul Ńine cu această ocazie o
cuvântare sătenilor în care îi îndruma să nu mai calce porunca dumnezeiască: „CreşteŃi
şi vă înmulŃiŃi, umpleŃi pământul şi stăpâniŃi-l!”, iar femeile să nu se mai facă vinovate de
păcatul „neprocreării”. Toate acestea, concluziona prelatul, „pentru a nu-şi diviza averea”28.
22 Valeria Soroştineanu, op. cit., p. 175.
23 Loredana Stepan, op. cit., p. 151.
24 Felicia-Aneta Oarcea, „Illegitimacy and Concubinage of the Orthodox and Roman Catholic Population in
Moneasa, Buteni and Galşa in the County of Arad, the 19th Century”, în vol. Ioan Bolovan şi Corneliu
Pădurean (coord.), Concubinage, illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century,
Arad, Editura Gutenberg Univers, 2005, p. 74.
25 Loredana Stepan, art. cit., p. 156.
26 Drapelul, X, 1910, nr. 117, 23 octombrie/5 noiembrie, p. 2.
27 Foaia OrăviŃii, I, 1914, nr. 5, 19 iunie/2 iulie, p. 2.
28 Ibidem, nr. 12, din 7/20 august, p. 2.
228
Comisarul consistorial George Lipovan menŃionează, în raportul privind examenele

şcolare din anul 1914, situaŃia întâlnită în satul Giurgeova, din protopopiatul OraviŃei
Montane, unde existenŃa „sistemului cu un copil” era considerată a fi tradiŃională ca şi
„desfrâul nemaipomenit de a trăi în concubinaj băieŃi de 15–16 ani cu fete de 13–14
ani”. Discutând cu învăŃătorul satului, Ion CăpriŃă, şi cu preotul George Sperlea, comisarul
consistorial pleacă mulŃumit deoarece, la încheierea examenului, trimisul protopopului,
preotul Petru Berna din Secaş sfătuise sătenii să înceteze definitiv cu aceste practici
dacă doreau „să se mântuiască în faŃa lui Dumnezeu”29. În localitatea Lovrin, este
adoptat „sistemul cu un copil”, căci acesta era „dictat de interesele materiale”. În arhiva
satului se păstrează date şi despre o moaşă numită Aneta Pels care provoca femeilor
din sat, în jurul anului 1900, avorturi. Practica medicală empirică şi extrem de periculoasă
era întâlnită în aproape toate satele bănăŃene30.
Uneori, aşa cum remarca şi presa, existau şi cazuri de trai în concubinaj chiar în
rândul preoŃilor şi învăŃătorilor. Unii din preoŃii asesori ai protopopiatului Ciacova,
unul din Caransebeş, şi un altul din Făget, aveau chiar copii cu concubinele. Şi asesorul
consistorial din Lugoj se pare că se găsea într-o astfel de situaŃie semnalată de către ziarul
Renaşterea din Caransebeş în anul 190631. Periodicul cerea public ca stârpirea
moravurilor rele să se facă începând cu înaltele feŃe bisericeşti citând în susŃinerea
argumentaŃiei un vechi proverb latin: „Piscis a capite foete” – „Peştele de la cap se
împute”. În caz contrar, considera redacŃia, toate dispoziŃiile privind limitarea sau
eradicarea concubinajelor erau doar fraze goale, fără vreo însemnătate şi fără nici un
rezultat practic, concret.
Se aduceau argumente şi în favoarea scăderii vârstei legale la care se puteau căsători
fetele (18 ani), deoarece în mediul rural concubinajele se înregistrau şi în rândul băieŃilor
de 16 ani şi al fetelor de 13 ani32.
Deoarece în cadrul satelor, convieŃuirea ilegală era consfinŃită deseori pentru
comunitatea locală printr-o petrecere-nuntă organizată de părinŃii tinerilor şi de familia
naşilor, aceştia netrecând însă nici pe la Biserică, nici pe la autorităŃile administrative,
presa cerea public oficialităŃilor statului să interzică acest tip de nunŃi sub motivul că
erau de fapt „acŃiuni imorale interzise de lege şi generatoare de scandal public”33.
Ca exemplu pozitiv şi demn de urmat în acŃiunea de „stârpire” a concubinajelor
se prezenta colaborarea dintre Şcoală, Biserică, justiŃie, administraŃie şi Reuniunile de
femei din Statele Unite ale Americii sau din România. Un eveniment inedit, care se
petrecuse în Regatul vecin – România, în judeŃul Brăila, plasa Ianca, unde toate
perechile de concubini s-au cununat, nu în biserică, ci într-o grădină publică (acŃiunea
fiind organizată de prefectul judeŃului Brăila şi de către protopopul local), era dată ca
exemplu demn de urmat de către autorităŃile bănăŃene. Muzica, florile şi spaŃiul
grădinii fuseseră asigurate de administraŃia prefecturii, slujba fiind oficiată de protopop
şi preoŃii satelor din care proveneau perechile – în număr de 4034. Evenimentul insolit
se constituie într-un nou prilej de a atrage atenŃia cititorilor asupra serioasei probleme
29 AEORC, Fond Şcolar IV, Dosar 176/1914, nenumerotat.

30AMORB, Fond Cronici parohiale, cutie documente L-M, Dosar Lovrin, nenumerotat.
31 Renaşterea, II, 1906, nr. 20, 14 mai, p. 2-3.
32 Drapelul, 1909, IX, nr. 4, 10/23 ianuarie, p. 2.
33 Foaia diecezană, XXV, 1910, nr. 46, 14 noiembrie, p. 2-3.
34 Ibidem, nr. 45, 6 noiembrie, p. 3-4.
229
pe care o reprezentau concubinajele pentru starea morală a bănăŃenilor şi necesitatea

găsirii unor soluŃii oficiale pentru eradicarea acestei situaŃii considerate nesănătoase.
Practica „imorală şi respingătoare” a traiului în concubinaj şi care avea ca urmări
imediate naşterea de copii ilegitimi este una din temele preferate abordate de
învăŃătorii membri ai Astrei din Banat. Discursurile – prelegeri rostite de aceştia erau
apoi publicate în presă pentru a ajunge la masa largă de cititori. Principalele idei
aparŃineau lui Emanuil Ungureanu şi au fost expuse, pe larg, în dizertaŃia „Despre
concubinate” susŃinută la BucovăŃ în 1911 şi lui Paraschiv LicăreŃ în lucrarea
„Combaterea concubinatelor” prezentată la adunarea de la Straja, VârşeŃ, în 1914 etc.
Scopul popularizării acestor texte ulterior şi prin intermediul ziarelor, era
necesitatea practică, resimŃită la nivelul satelor, a popularizării şi conştientizării
urmărilor sociale şi a proliferării acestui fenomen. Ele urmau să fie citite şi reamintite
sătenilor în cadrul şezătorilor culturale locale.
AcŃiunile cu caracter cultural-informativ, îmbinate cu discursurile pe această temă,
susŃinute în cadrul Reuniunilor şi ConferinŃelor învăŃătorilor, se constituiau în
obiective prioritare ale educaŃiei morale ale Şcolii confesionale româneşti bănăŃene.
Între cauzele pentru care concubinajele erau atât de greu de eradicat, presa
identifica, printr-o analiză proprie, următoarele motive: lipsa de iubire dezinteresată
dintre cei căsătoriŃi; curentul antireligios şi antimoral al societăŃii bănăŃene;
materialismul care făcea ca existenŃa zestrei să fie o condiŃie a căsătoriei; complicaŃiile
legii divorŃului; trăirea în concubinaj a unor personalităŃi publice şi a multor persoane
cu funcŃii; lipsa voinŃei autorităŃilor civile de a rezolva această problemă35.
Cu toate aceste măsuri, numărul concubinajelor din Banat era la începutul
secolului XX în continuă creştere. În anul 1913 ministrul de interne, analizând
rezultatele centralizate ale statisticilor oficiale din 1910 (conform cărora numărul
concubinajelor crescuseră mai ales în rândul minorilor), dă un ordin ministerial prin
care împuterniceşte orfelinatele să retragă drepturile părinteşti sau ale tutorilor
minorilor rezultaŃi ca rod al convieŃuirilor perechilor de concubini. Presa salută această
reglementare legislativă şi o consideră ca fiind mult mai eficientă decât „ameninŃările”
preoŃilor şi învăŃătorilor de până atunci, care nu avuseseră, decât arareori, efecte
pozitive36. De asemenea, circularul recomanda preoŃilor să cunune pe cei săraci gratuit
sau să reducă la minim toate dările legate de acest eveniment. Concomitent se cerea ca
„prelegeri” pe tema „concubinajelor” să se susŃină de către învăŃători şi în faŃa
părinŃilor copiilor înscrişi la şcoală, mai ales dacă printre elevi erau înscrişi şi copii –
rezultat al relaŃiilor nelegitime ale sătenilor.
Conform statisticilor bisericeşti centralizate, concluzia este că numărul perechilor
care trăiau în concubinaj era în continuă creştere în satele bănăŃene cu populaŃie
majoritar românească la începutul secolului XX.
În cadrul episcopiilor ortodoxe româneşti de Caransebeş şi Arad se înregistrează
următoarele date cu privire la numărul familiilor de concubini din mediul rural al
populaŃiei româneşti:
35 Ibidem, nr. 43, 24 octombrie, p. 3-5.

36 Revista preoŃilor, IV, 1913, nr. 31, 1/24 august, p. 1-2.
230
Tabel 2. EvoluŃia numerică a perechilor de concubini

din Episcopiile Arad şi Caransebeş la începutul secolului XX37
An Episcopia Caransebeş Episcopia Arad
1900 8238 ?
1901 8523 ?
1902 8926 ?
1903 10438 ?
1904 9543 ?
1905 10037 ?
1906 10257 3938
1907 10876 3920
1908 10715 3902
1909 11850 4052
1910 13220 3920
1911 12537 ?
1912 12520 ?
1913 11650 ?
Un impact major în ascensiunea ilegitimităŃii în Banat şi asupra liberalizării

mentalităŃilor din viaŃa intimă a societăŃii l-a avut şi primul război mondial. ConsecinŃa a
constat în creşterea numărului divorŃurilor38, dar şi în legalizarea relaŃiilor multora dintre
cuplurile care trăiseră, anterior acestei perioade în concubinaj. Spre exemplu, în oraşul
Caransebeş în mod paradoxal în timpul războiului s-au căsătorit mai multe cupluri care
trăiseră în concubinaj anterior. Astfel, în anul 1917 şi-au legalizat relaŃia un total de 16
perechi. 9 fuseseră căsătoriŃi înainte de război doar civil, iar 7 erau cupluri care trăiseră
„public” în concubinaj39. ExplicaŃia se găseşte atât în efectul psihologic pe care starea de
război îl are asupra psihicului oamenilor, dar şi în creşterea sentimentului solidarităŃii şi a
necesităŃii de a se reface unitatea familiilor care trăiesc drama pierderii soŃului şi/sau a
tatălui copiilor pe câmpul de luptă. Se aveau în vedere, desigur şi unele facilităŃi materiale
de care beneficiau văduvele şi orfanii în urma decesului soŃului în război.
Comunitatea umană, şi în mod special cea rurală, colectivă prin însăşi esenŃa ei,
face ca practicarea celibatului în mijlocul ei să fie aproape imposibil40 de realizat. În
ceea ce priveşte continuarea sau accentuarea uniunilor ilegitime, laicizarea din ce în ce
mai vizibilă a vieŃii private, în toate aspectele sale, determină îndepărtarea lentă, dar
sigură, a populaŃiei bănăŃene de dogmele stricte ale Bisericii şi de valorile tradiŃionale
ale acesteia.
Înlocuirea în viaŃa cotidiană a normelor morale tradiŃionale cu reglementările
legislative ale statului şi cu noile seturi de valori laice, în care convieŃuirea în
concubinaj înainte de căsătorie intră în sfera cotidianului, a obişnuitului lumii
„moderne” se face treptat, dar cert la începutul secolului XX în Banat.
37 Biblioteca personală Vasile Popeangă, Protocoalele Sinoadelor eparhiale ale diecezei Greco-ortodoxe române a Aradului,
Arad, Tiparul Tipografiei Diecezane, vol. 1901-1915; Protocoalele Sinoadelor eparhiale ale diecezei Greco-ortodoxe
române a Caransebeşului, Caransebeş, Tiparul Tipografiei Diecezane, vol. 1901-1915.
38 Loredana Stepan, op. cit., p. 147.
39 Revista preoŃilor, Timişoara, VI, 1916, nr. 4, ianuarie/februarie, p. 2.
40 Valeria Soroştineanu, op. cit., p. 177.
231
„Stranii AliaŃi”. Banatul sub ocupaŃie sârbească
după Primul Război Mondial
Ionela Moscovici*
Banatul, Ńinutul acesta de confiniu, a păstrat fără şovăire credinŃa în victorie, o

victorie ce nu va pune doar punctul final primului război mondial, ci una care va aduce
izbăvirea de ocupaŃia străină. Astfel în momentul în care armele au fost aruncate şi
steagul alb arborat, aveau să fie pulverizate marginalizarea, imobilismul, izolarea, într-un
cuvânt întreaga existenŃă oprimată, vitregită.
Ziua armistiŃiului (13 noiembrie 1918), a transformat însă Banatul într-o zonă
fierbinte, într-un Ńinut pe care se puseseră sorŃi, într-un trofeu ce urma să fie adjudecat
de primul sosit, indiferent de mijloacele uzitate. Astfel sfârşitului convenŃional al
conflictului tradiŃional i s-a suprapus tensionarea faŃă de viitorul naŃional al Banatului.
Imperativele politico-diplomatice ale aliaŃilor sârbilor s-au schimbat, fiind legitimate
prin noul document de încetare a focului1. Cu începere din 9 noiembrie 1918 trupele
aliate sârbe au păstruns în Banat.
Presa a consemnat această înşiruire evenimenŃială: „Sârbii înaintează în Banat. Cu
toate că încă de luni ne-a anunŃat agenŃia telegrafică ungară că trupele sârbeşti... au primit
ordin de retragere, totuşi înaintează deocamdată. Luni de dimineaŃă au intrat... în VârşeŃ... .
MarŃi au intrat în OraviŃa, iar ieri, miercuri, în Bocşa... . Trupele înaintează pe jos”2.
Întâmpinarea vecinilor, a acestor eroi ai rezistenŃei, pribegiŃi de anii de război, a fost
făcută cu cordialitate de către autorităŃi, cu entuziasm din partea populaŃiei, existând în
acest sens numeroase mărturii. Cel mai ilustrativ exemplu este cel al învăŃătorului
Emilian Novacoviciu, din Răcăşdia: „Armatele de ocupaŃiune sârbeşti au fost primite
de răcăşdieni cu mare bucurie şi însufleŃire... şi mult alai. Se credea, că ele sunt trimise
de Antantă pentru susŃinerea ordinei. De aceea li s-au şi pregătit mese întinse cu
mâncăruri şi beuturi”3. O altă relatare face referire la satul Criciova: „Veniră sârbii şi
în comuna noastră pretinoşi la început. PopulaŃia s-a arătat cu toată bunăvoinŃa şi a
căutat să ocolească orice conflict cu soldaŃii sârbi intraŃi în comună.”4 Trupele
cantonate în Lugoj alături de batalionul românesc s-au bucurat de o adevărată
* Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, cofinanŃat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/
107/1.5/S/ 76841, cu titlul „Studii doctorale moderne: internaŃionalizare şi interdisciplinaritate”.
1 Rémi Porte, „Les armées et «les sorties de guerre»”, în Cahiers du Centre d’Études d’Histoire de la Défense, Sorties de
guerre (2), Jacques Frémeaux, Michèle Battesti, 2007, 31, p. 97; http://www.cehd.sga.defense.gouv.fr/
IMG/pdf/cahier31.pdf, Consultat: 15.05.2010.
2 Drapelul, Lugoj, 1918, nr. 117, 1/14 noiembrie, p. 2; Mircea Zaberca, Românii din Banatul iugoslav şi Marea
Unire, Timişoara, Editura Hestia, 1995, p. 78.

3 Emilian Novacoviciu, Răcăşdia în războiul mondial, revoluŃie şi ocupaŃiune sârbească dela 1914-1920, OraviŃa,
Tipografia Felix Weiss, 1923, p. 25.

4 Muzeul Banatului din Timişoara (în continuare M. B. T.), Fond Nicolae Ilieşiu, Dosar 56 Criciova, chestionar 2, f. 2/b.
232
IONELA MOSCOVICI, „STRANII ALIAȚI”. BANATUL SUB OCUPAȚIE SÂRBEASCĂ...
atmosferă camaraderească5, cum numai între soldaŃii căliŃi în focul primelor linii se
putea crea.
Intrarea în satele bănăŃene se derula după un anumit tipic: mai întâi se prezenta
un grup mic, nu mai mult de 10–15 soldaŃi, care păstrau aparenŃele, lăsând să se
întrevadă rolul lor asumat de avangardă a Antantei. AutorităŃile locale, confruntate cu
totala dezorganizare ce a urmat conflictului, au transferat o bună parte a
responsabilităŃii în seama acestor noi veniŃi, asimilaŃi drept parteneri ai reabilitării şi
restabilirii ordinii.
Pe fundalul imposibilităŃii şi incapacităŃii de a gestiona actele de violenŃă din
localităŃile bănăŃene, a fost suficient să apară corpurile de soldaŃi sârbi pentru ca să se
întrevadă revenirea la normalitate. O mărturie sutenabilă a acestui fapt poate fi
recuperată din ziarul Drapelul: „În calea trupelor a ieşit dl. primar I. Băltescu în
fruntea primăriei, închinând oraşul şi cerând scut pentru siguranŃa avutului şi a
persoanei. Căpitanul trupelor sârbeşti a promis că va griji de ordinea publică şi
siguranŃa avutului şi vieŃii.”6 Aceasta mică avangardă a fost urmată îndeaproape de
efective mai importante7, care printr-o neaşteptată succesiune de acte şi decizii au
răscolit comunităŃile bănăŃene, marcate deja de agresiunea războiului. Astfel, una din
condiŃiile implicării şi luării de atitudine (pază, serviciul de gardă) a presupus supunerea
gărzilor româneşti şi maghiare comandamentului sârbesc. Alternativa oferită celor
nemulŃumiŃi sau sceptici a fost dezarmarea, iar militarilor activi li s-a prescris părăsirea
oraşului în termen de 24 de ore8. Această primă decizie a fost în consonanŃă cu starea
de asediu, a prevalat subordonarea polilor de autoritate şi nu coordonarea cu aceştia în
emiterea ordinelor, a echivalat cu ocuparea de poziŃii şi controlarea punctelor
strategice şi militare: piaŃa centrală, postul de jandarmi, gara, telegraful, magazinele9.
VoinŃa de a controla populaŃia s-a orientat spre necesitatea de a gestiona
mijloacele de comunicaŃie, care puteau influenŃa opinia publică. La trei zile după
intrarea trupelor sârbe, în Lugoj nu s-a mai putut lua legătura nici telegrafic, nici
telefonic cu Timişoara sau Budapesta, Arad sau Caransebeş10. Şi distribuŃia presei a
fost afectată, semnalându-se faptul că ziarul Drapelul nu a putut ajunge la abonaŃii săi11.
Locuitorii sunt chemaŃi prin goarnă în faŃa primăriei, unde sunt înştiinŃaŃi de noile
ordine, de noua realitate12. Se înmulŃesc citaŃiile şi se prelungesc interogatoriile, se
amplifică percheziŃiile la fruntaşii satelor: învăŃători şi preoŃi, iar rechiziŃiile devin
monedă curentă.
Treptat tratamentul aplicat Banatului s-a transformat în rezultatul unui set de
practici în care a primat arbitrariul. Stă mărturie în acest sens următorul răspuns la
chestionarul lui Ilieşiu: „Sub ocupaŃie sârbească primarul comunei Armeniş pentru că
nu s-a îngrijit la timp să adune fân pentru trupa sârbească, care era cu sediul la
5 Drapelul, 1918, nr. 118, 3/16 noiembrie, p. 3.

6 Ibidem.
7 Trupele sârbeşti care înaintau spre Lugoj erau aproximate la circa 600 de soldaŃi. Drapelul, 1918, nr. 117, 1/14
noiembrie, p. 2.
9 Ibidem.
12 M. B. T., fond Nicolae Ilieşiu, Dosar 56 Criciova, chestionar 2, f. 2/b.
233
Teregova, a fost luat noaptea şi dus în Teregova unde a stat două zile închis. Numai cu
mare greutate a fost lăsat liber”13.
Un comunicat al comandamentului sârb i-a înştiinŃat pe bănăŃeni că ofensele
aduse sau vătămările provocate militarilor sârbi urmau a fi pedepsite cu moartea14. O
primă măsură a vizat desfiinŃarea gărzilor şi a Consiliilor NaŃionale româneşti15.
Numeroşi posesori de credenŃionale au fost împiedicaŃi să ajungă la Alba-Iulia, unii
dintre ei chiar reŃinuŃi şi maltrataŃi16. Este şi cazul lui Miron Cristea, vicepreşedinte al
Adunării NaŃionale, a cărui sosire a fost întârziată de reŃinerea lui de către trupele
sârbe în gara BouŃari17. Acesta era punctul de trecere cel mai păzit, însă patrule militare
existau în toate gările pentru a verifica certificatele de călătorie. Românul, numărul 18
din 17/30 noiembrie semnalează reŃinerea a 100 de persoane în gara din Timişoara, în
timp ce în VârşeŃ, autorităŃile sârbeşti refuzau acordarea legitimaŃiilor de călătorie18.
Mai apoi s-a recurs la distrugeri şi rechiziŃii de animale, nutreŃuri, bunuri aparŃinând
statului şi/sau particularilor19. Confiscările de materiale s-au extins pe parcursul anului
1919, până la retragerea pe noua graniŃă. Deşi ar fi trebuit să se facă pe bază de
despăgubire, rareori rechiziŃiile de nutreŃ şi vite au fost răscumpărate.
Astfel aşteptările au fost trădate, intenŃiile de instalare temeinică, iniŃial tăinuite, au
ieşit la lumină, dezvăluind o scenă în care decorul şi figuranŃii sunt păstraŃi, operându-se
modificări doar în sectorul regizoral şi cel al distribuŃiei. În consecinŃă, se obŃine o
punere în scenă după grila politicii sârbeşti, devenind similară celei maghiare de
dinainte de 1918, cu un puternic impact asupra populaŃiei. Mai ales că momentul în
care a intevenit această ocupaŃie, bănăŃenii pregăteau transformarea visului unitaŃii
naŃionale în realitate, acŃiunea bucurându-se de sprijinul autorităŃiilor politice şi
militare, Consiliile NaŃionale Române şi Gărzile NaŃionale, care nu au fost încă
desfiinŃate.
OcupaŃia militară sârbească nu s-a exercitat în toate localităŃiile bănăŃene20. O
serie de producŃii memorialistice reŃin doar simpla patrulare prin sat sau prin comună.
În unele, trupele sârbe împreună cu gărzile române au asigurat şi au menŃinut ordinea
într-un peisaj ce suferea de carenŃa unei autorităŃi unanime21. Astfel au vegheat la
retragerea Regimentului 8 de honvezi din Lugoj spre Orosháza, retragere ce s-a realizat
doar cu bunurile personale ale soldaŃilor, împiedicând abuzurile sau rechiziŃiile22. În Băile
Herculane, Băteşti, BogoeŃiu, Buchini, Copăcele şi în alte localităŃi este menŃionată o
ocupaŃie fără evenimente, fără persecuŃii.
13 Ibidem, Dosar 2 Armeniş, f. 7.

14 Ion Munteanu, „SituaŃia Banatului la sfârşitul primului război mondial”, în Apulum, 1997, 34, p. 573.
15 Radu Păiuşan, Mişcarea naŃională din Banat şi Marea Unire, Timişoara, Editura de Vest, 1993, p. 138.
16 *** 1918 la români., Documentele Unirii: unirea Transilvaniei cu Romania, 1 Decembrie 1918, vol. 7, Bucureşti,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1989, p. 341.
17 Ibidem, p. 138-139.
18 Mircea Zaberca, op. cit., p. 124.
19 Vasile RâmneanŃu, „OcupaŃia militară sârbească în judeŃul Timiş-Torontal (1918-1919)”, în Banatica, 1995, 13,
vol. 2, p. 384-388.
20 Chestionarele lui Nicolae Ilieşiu au consemnat şi absenŃa ocupaŃiei sârbeşti: Baloşeşti, Bata, Băseşti,
BolvaşniŃa, Coşava, Curtea, Ferdinand, Groşi, Gruni, Hauzeşti, Jureşti, LalaşinŃ, Lăpuşnic, Luncani, Obreja,
Ohaba Bistra, Oloşag, Pădurani, Petroasa etc.
21 Vasile RâmneanŃu, op. cit., p. 384.
22 Drapelul, 1918, nr. 118 din 3/16 noiembrie, p. 3.
234
Pentru a înŃelege atitudinea sârbilor faŃă de actul ocupării teritoriului bănăŃean,

trebuie sa Ńinem cont de mai mulŃi factori. Statutul lor sub ocupaŃia maghiară, austriacă
sau austro-ungară a fost mult privilegiat faŃa de cel al românilor, au deŃinut timp înde-
lungat autoritatea ecleziastică. În calitate de aliaŃi se bucurau de toleranŃa şi admiraŃia
francezilor. „Era de aşteptat ca între tovarăşii de suferinŃă să se creeze raporturi dacă
nu frăŃeşti, cel puŃin tolerabile”23. Sârbii reclamau un parcurs consecvent al războiului,
în timp ce româniilor le imputau un compromis, victime ale vulnerabilităŃilor de toate
felurile: supunere, alianŃe tradiŃionale, faptul că au cedat prea uşor în campania de la
sfârşitul anului 1916 şi în momentul prăbuşirii frontului estic. Ajuns în capitala FranŃei
în toamna anului 1918, Sever Bocu, face exact dovada acestei diferenŃe: „Parisul era
atunci o forfoteală de refugiaŃi, poloni, cehi, jugoslavi, ucraini, greci, români. Sârbi,
îndeosebi mulŃi, căci ei îşi abandonaseră aproape toŃi Ńara. Pe noi războiul ne-a divizat.
Eram două Românii: una, cea cu Regele, era cu AliaŃii, dar mai era una, cea cu nemŃii,
care a rămas la Bucureşti. Faptul acesta trebuia să ne pună – şi ne-a pus! – într-o
permanentă inferioritate faŃă de Sârbi, oricare ar fi fost sacrificiile noastre”24. Mai apoi,
climatul tensionat al începutului de an 1919, pe fundalul discuŃiilor ConferinŃei de la
Paris, a răsturnat ordinea priorităŃilor aliaŃilor, anumite cercuri împingând în prim plan
abandonul, compromisul şi eşecul românilor. Deşi se găsea în tabăra aliată, Serbia sub
noua sa titulatură de Regatul sârbilor, croaŃilor şi slovenilor se afla în pericolul de a
pierde la masa tratativelor de pace nu numai coasta dalmată în favoarea Italiei, cât şi
întregul Banat revendicat de România.
De asemenea, din momentul emiterii unui ordin de către autorităŃile sârbeşti şi
până la aplicarea lui în teritoriul ocupat, interferau numeroase circumstanŃe. Cei care
executau ordinele, erau fie soldaŃi înăspriŃi de anii de război şi pribegie, ale căror
atitudini stau sub semnul unor diverse constrângeri, fie diverşi indivizi, de naŃionalitate
sârbă mai ales, ce doreau să obŃină beneficii personale prin demonstrarea unui zel ex-
cesiv. Existau confuzii şi în ceea ce priveşte instituŃia care deŃinea autoritatea, guvernul
de la Belgrad, fiind uneori confundat cu Consiliul NaŃional Sârb de la Novi Sad25.
Aceasta era atmosfera bănăŃeană, în care siguranŃa personală şi cea a bunurilor, de
altfel o condiŃie a normalităŃii, nu era întrezărită decât în vis. Cum revendicarea unei părŃi
din teritoriul Banatului sau a întregului său, precum şi pregătirile pentru ConferinŃa de
Pace de la Paris, care urma să statueze noua ordine, presupuneau probarea pretenŃiilor
cu documente, s-a recurs la oferirea unor argumente justificative şi afişarea unor
statistici „solide”. De data aceasta numărătoarea populaŃiei, în toate oraşele, a fost
cerută de ocupanŃii sârbi, însă s-a realizat tot prin intermediul funcŃionarilor maghiari.
Presa vremii a reŃinut aceste fapte. Redactorii Drapelului s-au alăturat corului de
protestatari, prin preluarea unui comunicat din ziarul german Süd-Ungarn26.
23 Ion ClopoŃel, RevoluŃia din 1918 şi unirea Ardealului cu România, Cluj, Editura Revistei Societatea de Mâine,
1926, p. 160; vezi de asemenea Alexis Troude, „Les Relations franco-serbes au sein de l’Armée d’Orient”, în
Balcanica. Annuaire de l’Institut des Études Balkaniques, 2006, 37, p. 236.
24 Sever Bocu, Drumuri şi răscruci. Memorii, Timişoara, Editura Marineasa, 2005, p. 261-262.
25 Consiliul NaŃional Sârb de la Novi Sad sau „Narodna Uprave” din Neoplata, întemeiat la sfârşitul lunii
noiembrie, va revendica controlul întregului Banat. Viorel Screciu, „Documente americane privind situaŃia
Banatului în prima jumătate a anului 1919”, în Banatica, 1995, 13, vol. 2, p. 374.
26 Drapelul, 1919, nr. 18, 16 februarie/1 martie, p. 3.
235
„Un exemplu de tot clasic pentru aceasta este recensământul în Timişoara, pe care
l-a făcut comanda sârbească, prin comisarul dr. Roth. Ziarele din capitală bâjbăie de
rezultatul acestui recensământ popular şi nu pot îndestul sublinia absoluta majoritate a
maghiarilor din Timişoara. Dar dacă pătrunzi ceva mai adânc în chestie şi compari
rezultatele ultimului recensământ (1910), cu cel de acum, începe absoluta majoritate a
maghiarilor să se cam clatine. Conform ultimului recensământ au fost în Timişoara
abea 28.000 maghiari (care câŃi şvabi au fost atunci printre aceştia) cari acum s-au
înmulŃit cu aproape 50%, urcându-se la 42.000, pe când cei 32.000 şvabi au scăzut în
acelaşi răstimp cu 38%, numărând astăzi abia 20.000”27.
Acest eşantion lasă să cadă accentul pe faptul că, în perioade critice de anomie, cum
sunt lunile postbelice, cei care deŃineau autoritatea, fie ea militară sau politico-admi-
nistrativă, îşi rezervau dreptul de a dispune, de a interveni chiar şi asupra cifrelor, de a
le „cenzura”. Eludarea aceasta este pusă sub semnul deŃinerii unei „arte a numărătoarei”28.
Un articol similar surprinde situaŃia din Becicherecul Mare (care pare să fi fost deja
organizat la începutul anului 1919 de către ocupanŃi drept reşedinŃă a comitatului
Torontal),29 unde statistica realizată de sârbi prezenta următoarele cifre: 9.859 sârbi,
6.998 germani, 6.850 maghiari, 1.160 evrei, 544 slovaci, 225 croaŃi, 179 români, 6 ruteni,
44 diferite alte naŃionalităŃi30. Şi de această dată, componenŃa etnică a populaŃiei pare
să evolueze spre căutarea unei iluzorii legitimităŃi, fapt surprins în partea introductivă a
textului: „Ordonând aşa zisul guvern sârbesc din Neoplata (Novisad-Ujvidek) numă-
rătoarea populaŃiei la Becicherecul-Mare, unde s-a stăpânit imperiul sârbesc, a reuşit
să constate că din 25.600 locuitori sunt 9859 de naŃionalitate sârbească, ceea ce va
surprinde negreşit pe toŃi cei ce cunosc relaŃiile naŃionale din acest oraş. Aşa se vede că
fraŃii sârbi caută să întreacă în ale statisticei chiar şi faimoasele recenzemente
ungureşti”31. Surprinzător sau nu, cel care a redactat articolul, nu aduce cifre com-
parative. Apelează la cunoaşterea situaŃiei reale din teren, însă nu oferă o statistică, fie
ea şi aproximativă, a numărului românilor, cât şi a celorlalte naŃionalităŃi. Abordarea
aceasta poate fi justificată prin faptul că românii nu deŃineau autoritatea şi mijloacele
necesare obŃinerii unor astfel de date. În plus, războiul a înregistrat cu siguranŃă
schimbări în structura populaŃiei, pentru toate naŃionalităŃile, dar nu atât de radicale
încât să încline prepoderent resortul în favoarea uneia sau a alteia.
O serie de mărturii despre această „febră a statisticilor” au traversat timpul şi ne
sunt etalate din perspectiva memorialisticii. „Prin luna decembrie 1918 soseşte un
sergent cu ordinul de a face în comună (Gaiul Mic) o statistică a populaŃiei. Conform
acestei statistici făcute după sistemul balcanic jumătate din locuitori deveneau sârbi.
Cari nu vroiau să se declare sârbi erau ameninŃaŃi cu deportarea în Albania. De groaza
acestei statistici mulŃi locuitori au părăsit comuna fugind în alte părŃi”32.
Lunile postbelice favorizează nesiguranŃa, lipsa de informaŃii sau noutăŃi, dere-
glarea transporturilor, toate contribuind la formarea unui climat psihico-sentimental,
27 Ibidem.
28 Ibidem.
29 Românul, 1919, nr. 4, 5/18 ianuarie, p. 2.
30 Drapelul, 1919, nr. 14, 5/18 februarie, p. 3.
31 Ibidem.
32 Valeriu Leu, Carmen Albert, „Banatul în memorialistica măruntă (1914-1919)”, în Banatica, 1995, 13, vol. 2,
p. 115.
236
ce oscilează între frică şi incertitudine, teamă şi îndoială33. Imaginea pe care o va

proiecta această perioadă este deci, cea a unei populaŃii vulnerabile. Sintagma ce
întruchipează această stare de fapt va fi supusă unei analize bipolare: de conŃinut şi ca
formă specifică de manifestare.
Plecând de la definiŃia cuvântului vulnerabil şi adaptându-o timpului istoric la care
ne referim, obŃinem următorul enunŃ: individ/populaŃie care poate fi rănit(ă), care
poate fi atacat(ă) uşor, care are puncte slabe, care poate fi expus(ă) unui risc sau unei
violenŃe legate de război34. Continuând raŃionamentul, am putea poziŃiona acest
simptom de vulnerabilitate la mijlocul unei ecuaŃii. Este precedat, cauzat de război şi
congruentele sale, invazia şi ocuparea, şi urmat de un întreg sistem de manifestări:
arest, deportare, refugiu, clandestinitate, interesul nostru oprindu-se la cea de pe urmă.
În conturarea unei definiri a acestui termen par să interfereze mai multe domenii:
juridic, social, istoric. Presiunea psihică sau constrângeri dintre cele mai diverse, au
adus pentru o parte din bănăŃeni opŃiunea unei „vieŃi fragile”35, clandestine, a unei astfel
de existenŃe secrete, în taină, ferindu-se de legi sau autorităŃi36.
Aşa cum redau textele memorialistice, originile clandestinităŃii sunt felurite: regimul
arbitrar instituit de ocupanŃi şi frica de alteritatea sârbă, o listă neagră cu acuzaŃii, ca
discursurile sau atitudinea pro-românească, participarea la Marea Adunare NaŃională
de la Alba-Iulia, arborarea drapelului naŃional sau sfinŃirea lui în cazul preoŃilor, ca şi
pomenirea în timpul serviciului divin a regelui Ferdinand în locul celui sârb, Petru.
Refuzul depunerii jurământului deja menŃionat sau cel al declarării naŃionalităŃii
sârbeşti putea atrage în continuare neplăceri. PersecuŃiile şi prigonirile din Banatul
sârbesc îi constrâng pe dascălii şi publiciştii Romulus Silviu Molin şi mai apoi pe
Patrichie RâmneanŃu să se refugieze şi să se stabilească în Timişoara37.
„În timpul ocupaŃiunii sârbe preotul Emil Stoian (Valeapai) pentru că a pomenit
la slujba divină pe M. S. Regele Ferdinand a fost încarcerat la Bocşa, de unde scăpând
prin neatenŃia gardianului, fuge la HaŃeg unde era armata română. Se întoarce numai
odată cu armata română”38.
În comuna Vărădia, „Remus Mioc ameninŃat cu internarea trebuie să fugă noaptea
la Lugoj unde erau trupe franceze. De aici face drumul până la Holdea unde erau trupe
române”39.
În comuna Bocşa, „cei care vroiau să meargă la Alba-Iulia, cu greu puteau să
străbată până dincolo de Mureş, opriŃi fiind de sârbi pe la diferitele gări şi mai ales la
Timişoara. ... participanŃii Iancu Ciuta, Constantin Mureşan Pirca, s-au refugiat şi au
stat ascunşi până la venirea armatei române în comună. (...) MulŃi dintre participanŃii la
33 John Horne, „Populations civiles et violences de guerre: pistes d’une analyse historique”, în Revue internationale
des sciences sociales, 2004, 174, 4, p. 537-540; Drapelul, 1919, nr. 19, 19 februarie/4 martie, p. 3.
34 DicŃionar explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998 (în
continuare D. E. X. '98), s. v. vulnerabil.
35 Arlette Farge, La vie fragile. Violence, pouvoir et solidarité à Paris au XVIIIe siècle, Paris, Hachette, 1986, apud Riadh
Ben Khalifa, Être clandestin dans l'arrondissement de Nice (1938-1944), p. 1, www.cg06.fr/culture/pdf/rr183-
clandestin.pdf. Consultat: 10.04.2010.
36 D. E. X. '98, s. v. clandestin.
37 Vasile Mircea Zaberca, „Dascălii români din Banatul sârbesc delegaŃi la Marea Adunare NaŃională de la Alba-
Iulia”, în Annales Universitatis Apulensis, 2002, 6, 1, p. 197-198.
38 Valeriu Leu, Carmen Albert, op. cit., p. 114.
39 Ibidem, p.115.
237
această adunare (adunarea de la Lugoj, din 10 mai 1919), ... au trebuit să fugă prin păduri
de groaza sârbilor”40.
Textele memorialistice reŃin numele celor implicaŃi într-o astfel de experienŃă,
precum şi direcŃiile spre care au pornit, fie ele mai îndepărtate: zone sub autoritate
franceză sau română, fie ele mai apropiate, arealul localităŃii. Aceleaşi surse, precum şi
acumularea sau identificarea altora, ar putea reprezenta punctele de ancorare în
sondarea unor aspecte diferite ale fenomenului clandestinităŃii, însă cu resorturi
inversate, dinspre particular spre general, dinspre individual, spre colectiv.
De asemenea nu numai experienŃa „evitării” unei legi sau autorităŃi poate constitui
obiect de cercetare, ci şi practicile clandestine: contrabanda, sărbătorile şi comemorările
clandestine/ilegale; miza deplasării într-un spaŃiu cu autorităŃi disputate şi transporturi
dereglate, formele de represiune. Toate acestea urmând a fi subsumate aceluiaşi criteriu
al vulnerabilităŃii, al unei populaŃii supusă presiunilor, fie din perspectiva cauzelor-statistica,
fie al consecinŃelor-clandestinitatea.
OcupaŃia sârbească se imprimă în memoria bănăŃenilor drept un fenomen neaşteptat,
un eveniment deosebit de intens, dar trecător, suprapunându-se cu perioada dificilă a
sfârşitului de război.
Efortul de a recupera istoria Banatului din acei ani de război nu se va realiza dintr-o
singură ipostază naŃională, ci atât cât ne va fi posibil vom Ńine cont de valenŃele
Ńinutului în forma unei macrostructuri multinaŃionale: coabitarea românilor, sârbilor pe
lângă celelalte naŃionalităŃi germani, maghiari etc. Atât românii, cât şi sârbii au avut propria
perspectivă asupra războiului, şi-au urmărit propria cauză şi interesul lor particular, au
intrat în contradicŃie şi dispută cu vecinii pe care i-au stigmatizat, i-au izolat.
Dezechilibrele s-au produs relativ uşor şi repede, însă resorturile se întrevedeau
greu de stabilizat nu doar pe filon diplomatic, ci şi pe plan local. ComunităŃile locale,
dar şi regiunea în sine pierduseră imaginea de ansamblu a unei lumi fără de război,
fiind puse în ipostaza unei demobilizări generale. Mai apoi, alături de aceiaşi vecini au
trebuit să redescopere şi să întreŃină exerciŃiul toleranŃei şi al bunei convieŃuiri. Intră în
această categorie, foştii camarazi de arme, funcŃionarii din administraŃie, parte dintre ei
rămaşi în funcŃie indiferent de schimbări, intelectuali din garda locală, regională sau
naŃională, populaŃia satelor şi a oraşelor în ansamblul ei.
40 Ibidem, p. 130.
238
ViaŃa economică în Timişoara în perioada 1940–1948
Camil Petrescu
Începând cu anul 1940, la nivelul vieŃii economice din Timişoara s-au produs
schimbări esenŃiale. Declanşarea celui de-al doilea război mondial şi pierderile
teritoriale suferite de România au determinat apariŃia unor probleme pentru economia
naŃională şi implicit pentru cea timişoreană.
Inspectoratul Industrial a sesizat noul context şi a constatat că, pentru Timişoara,
a fost o lovitură foarte puternică. Au fost pierdute pieŃe de desfacere şi surse de
aprovizionare cu materii prime, datorită cedărilor teritoriale1. Îşi încetează activitatea
sau îşi reduc timpul de lucru întreprinderi din industria textilă, de pielărie,
electrotehnică2. Industria chimică se confruntă cu dificultăŃi din cauza pierderii
debuşeului din teritoriile cedate, la care se adaugă lipsa materiilor prime ca urmare a
orientării producŃiei spre consumul armatei3. Industria pielăriei a fost afectată de
răpirea Basarabiei, a Dobrogei şi a Nordului Transilvaniei, zone de unde se făcea
aprovizionarea cu piei brute4. Industria electrotehnică a avut de suferit din cauza
pierderii minelor de plumb din Nordul Transilvaniei5, fapt ce determină importuri din
Germania, la preŃuri mai mari, lucru resimŃit în preŃul final al produselor şi în vânzări6.
Industria textilă nu a mai avut piaŃă de desfacere7.
Prin adresa din 18 mai 1940, Industriale de In şi Cânepă SA, anunŃă Inspectoratul
Industrial, că a dat preaviz de concediere tuturor angajaŃilor, deoarece personalul
tehnic calificat de conducere este concentrat şi nu mai poate asigura bunul mers al
producŃiei8. La 18 iunie 1940, Eg-Gü Uzină Chimică Română, anunŃă reducerea
săptămânii de lucru de la 45 ore la 30 ore9. La 3 iulie 1940, întreprinderea Kawe SA
cere reducerea săptămânii de lucru de la 32 ore la 24 ore10. Prin adresa din 19 iulie
1940, întreprinderea Standard, anunŃă că a dat concediu de odihnă cu plată 12 zile,
păstrând în fabrică doar personal pentru reparaŃii periodice11. La 22 iulie 1940,
Industria Textilă din Banat, cere reducerea timpului de lucru, personalul să fie încadrat
1 Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timişoara. Monografie, Timişoara, Editura Mirton, 2002, p. 288.
2 Ibidem.
3 DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale, filiala Timiş (în continuare D. J. A. N. – Tm.), fond Inspectoratul
Industrial Regiunea a 8-a, Dosar 113/1940, f. 5.
4 Ibidem, Dosar 115/1940, f. 5.
5 Ibidem, Dosar 114/1940, f. 4.
6 Ibidem.
7 Ibidem, f. 29.
8 Ibidem, Dosar 103/1940, f. 2.
9 Ibidem, f. 12.
10 Ibidem, f. 16.
11 Ibidem, f. 40.
239
în 2 echipe, ambele lucrând câte 3 zile/săptămână, câte 8 ore/zi12, iar la secŃia

Candelabre se va lua concediu din 22 iulie până în 5 august13.
Printr-o notă strict confidenŃială a Inspectoratului Industrial al Regiunii a 8-a
Timişoara către DirecŃia Dezvoltării ProducŃiei Industriale Bucureşti, se anunŃă situaŃia
grea a industriei din Timişoara şi că majoritatea fabricilor care au redus timpul de lucru
şi unde au fost concedieri sunt evreieşti şi că este mai degrabă un sabotaj14. Este
evident o explicaŃie neadevărată, determinată de politica pe care o ducea România în
acea etapă. Reducerea timpului de lucru şi concedierile au fost urmarea realităŃilor
economice.
În luna iunie 1941, România a intrat în război, ceea ce a însemnat începutul unei
noi etape pentru industria timişoreană. Numeroşi muncitori au fost mobilizaŃi,
producŃia fabricilor a fost orientată spre producŃia de război şi s-a acutizat lipsa
materiilor prime şi dificultatea desfacerii producŃiei15. Cel mai mare pericol care a
apărut a fost urmarea faptului că numeroase întreprinderi din oraş au fost pe punctul
de a-şi opri activitatea; printre acestea amintim Industria Lânei, Fabrica de Pălării,
Fabrica de Zahăr etc16. Industria din Timişoara era ameninŃată de o criză de
proporŃii17.
Războiul a afectat mai ales întreprinderile mici şi mijlocii. Această realitate este
susŃinută de datele oferite de Camera de ComerŃ şi Industrie Timişoara, care
menŃionează faptul că în perioada 1940–1945 au fost radiate 5.279 firme individuale,
în timp ce au fost înmatriculate doar 2.93718. S-au pierdut aşadar, într-un interval de
şase ani, 2.342 firme19.
În ceea ce privesc firmele sociale, în acelaşi interval, au fost radiate 410 firme şi
înmatriculate doar 38220.
Datorită regimului instaurat în România în anul 1940, dar şi datorită alianŃei
încheiate cu Germania, s-au produs schimbări în ceea ce priveşte regimul proprietăŃii.
Astfel, majoritatea întreprinderilor din Timişoara au ajuns în proprietatea românilor.
De asemenea, s-a constatat şi o consolidare a capitalului german21. A fost o soluŃie de
compromis. De fapt, în numeroase situaŃii, transferul proprietăŃii s-a făcut fictiv pentru
a salva întreprinderile şi pe proprietarii acestora.
În 1944, Timişoara a fost bombardată masiv, ceea ce a dus la distrugerea
completă a 10 întreprinderi şi distrugerea până la 50% a altor 1622. La acestea se
adaugă pagubele provocate de armata germană în retragere şi rechiziŃionările făcute de
armata sovietică prezentă în zonă23. În toamna anului 1944, Inspectoratul Industrial
informează Ministerul Industriei că toate întreprinderile din Timişoara au deficit de
12 Ibidem, Dosar 104/1940, f. 15.

13 Ibidem, f. 16.
14 Ibidem, f. 17-18.
15 I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 288.
16 Ibidem.
17 Ibidem.
18 Ibidem.
19 Ibidem.
20 Ibidem.
21 Ibidem.
22 Ibidem, p. 289.
23 Ibidem.
240
CAMIL PETRESCU, VIAȚA ECONOMICĂ ÎN TIMIȘOARA ÎN PERIOADA 1940-1948
materii prime şi combustibil24. Şi după îndepărtarea frontului situaŃia rămâne gravă.

Lipseau în continuare materiile prime, mijloacele de transport, instalaŃiile feroviare au
fost distruse de bombardament, a fost limitat creditul la bănci iar inflaŃia devine
galopantă25.
Începând cu anul 1945, viaŃa economică a fost şi mai complicată, ca urmare a
măsurilor impuse de stat pentru controlul şi dirijarea industriei26. Treptat economia de
tip capitalist este înlocuită cu cea dirijată27. Camera de ComerŃ şi Industrie adresează
Ministerului Industriei un memoriu în care arată sistemul centralizat de fixare al
preŃurilor, controlul asupra producŃiei, determină haos în viaŃa economică, creşterea
artificială a preŃurilor şi pagube pentru producători şi comercianŃi28.
Măsurile restrictive adoptate de autorităŃile comuniste continuă. În iulie 1945 a
fost emis Decretul-lege nr. 2.123, prin care era permisă rechiziŃionarea produselor
oricărui producător29. Decizia Ministerului JustiŃiei din februarie 1946, obligă
întreprinderile să-şi declare stocurile30. Prin Legea nr. 252 din iulie 1947, se instituie
controlul asupra producŃiei31. Sunt măsuri care afectează relaŃiile economice.
Efectele asupra vieŃii economice în general, au fost dramatice. A fost blocată
libera iniŃiativă, industria şi aşa afectată de război intră într-un declin accentuat.
Întreprinderile continuă să-şi reducă producŃiile şi să lucreze sub capacitate.
AchiziŃionarea materiilor prime rămâne marea problemă. La această se adaugă
masivele rechiziŃionări făcute de armata sovietică.
În anul 1946 se observă următoarea situaŃie: în industria metalurgică, din 12
întreprinderi principale, două aveau capital românesc, şase, capital româno-german,
două, româno-evreiesc, una, româno-maghiar şi una româno-slovac32. În industria
alimentară, din 18 întreprinderi, şase aveau capital românesc, nouă, capital româno-
german, două erau cu capital româno-evreiesc şi una cu capital româno-american33. În
industria textilă, din 28 întreprinderi, şase erau cu capital românesc, opt cu capital
româno-german, opt cu capital româno-austriac, şase cu capital româno-evreiesc34. În
industria pielăriei situaŃia era următoarea: din nouă întreprinderi principale, trei aveau
capital românesc, patru aveau capital româno-german şi două aveau capital româno-
evreiesc35.
Între 1946–1948, au fost înmatriculate în Timişoara, 1.486 firme individuale şi
168 firme sociale, în timp ce au fost radiate 2.860 firme individuale şi 303 firme
sociale36.
24 Ibidem.
25 Ibidem.
26 Ibidem.
27 Ibidem.
28 Ibidem, p. 290.
29 Ibidem.
30 Ibidem.
31 Ibidem.
32 Ibidem, p. 289.
33 Ibidem.
34 Ibidem.
35 Ibidem.
36 Ibidem, p. 291.
241
Raportul Camerei de ComerŃ şi Industrie Timişoara, din aprilie 1947, referindu-se

la anul 1946, menŃionează că industria şi comerŃul nu se pot dezvolta din cauza
intervenŃionismului statului37. PotenŃialul energetic al industriei a fost slăbit de
insuficienŃa şi discontinuitatea aprovizionării cu combustibil38. Aprovizionarea cu
materii prime continuă să fie greu de realizat, iar centralizarea îngreunează activitatea
economică şi circulaŃia bunurilor39. Toate acestea au reprezentat motive ale
funcŃionării întreprinderilor sub capacitatea de producŃie. Singurul element pozitiv a
fost existenŃa Economatelor, de unde muncitorii se pot aproviziona (în limita cotelor)
cu produse la preŃuri mai mici40.
Efectele crizei declanşate ca urmare a izbugnirii celui de al doilea război mondial,
se fac simŃite şi în alte ramuri ale economiei timişorene. ComerŃul a resimŃit tensiunile
din viaŃa internă şi internaŃională. Declinul comerŃului a fost determinat de aceleaşi
cauze ca şi în cazul industriei. ComerŃul intern a fost afectat de evenimentele politice,
de scăderea puterii de cumpărare a oamenilor, de scumpete41. ComerŃul exterior este
blocat în bună parte de lipsa convenŃiilor comerciale cu statele lumii.
Războiul mondial a determinat închiderea a numeroase firme individuale. Cauzele
au fost, raŃionalizarea consumului de produse alimentare şi industriale, inflaŃia şi
scăderea capacităŃii de cumpărare a populaŃiei42. PreŃurile ajung să se schimbe de la o
zi la alta şi chiar de la o oră la alta43. După 1945, activitatea firmelor comerciale s-a
redus ca urmare a măsurilor de control impuse de către stat44. În anul 1948 sunt
înregistrate 1.147 firme private de comerŃ45.
O situaŃie similară se observă şi în domeniul bancar. Războiul a provocat o criză a
instituŃiei de credit. Băncile intră în lichidare, situaŃia creditului fiind nefavorabilă46. A
scăzut plasamentul ca urmare a inflaŃiei. În aceste condiŃii sporul depunerilor este mai
mic decât pare în realitate47. În 1946 a fost etatizată Banca NaŃională a României,
proces urmat de blocare depozitelor unităŃilor economice particulare şi a persoanelor
fizice48. În baza Legii 478/1944, au fost numiŃi administratori de supraveghere la
băncile din Timişoara49. Din 1947, operaŃiunile de credit se restrâng şi mai mult ca
urmare a crizei prin care trece industria şi comerŃul, dar şi ca urmare a neîncrederii
întreprinzătorilor particulari în sistemul economic pe care încep să-l impună
sovieticii50. Într-un raport al Băncii de Credit român se precizează că, din cauza crizei
prin care trece industria în urma lipsei de materii prime şi de combustibil, a crizei de
subconsumaŃie a populaŃiei urbane, băncile au o rezervă faŃă de operaŃiunile de
37 Buletinul Camera de ComerŃ şi Industrie Timişoara, nr. 4/1947, p. 1-8.

38 Ibidem.
39 Ibidem.
40 Ibidem.
42 Ibidem.
43 D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 161.
45 Ibidem.
46 Ibidem, p. 318.
47 D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 154.
49 Ibidem.
50 Ibidem.
242
CAMIL PETRESCU, VIAȚA ECONOMICĂ ÎN TIMIȘOARA ÎN PERIOADA 1940-1948
credit51. Prin aplicarea Legii 303/1947 şi decizia Comisiei Ministeriale pentru redresare
economică şi stabilizare monetară nr. 204, s-au modificat capitalurile băncilor, de la
această dată exprimarea fiind făcută în monedă stabilizată52.
În anul 1948 a apărut ştirea desfiinŃării Camerelor de ComerŃ şi Industrie. Camera
din Timişoara a depus un memoriu la PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, în care arăta
rolul acestei instituŃii şi necesitatea ei, solicitând menŃinerea lor53.
Anul 1948 a adus cele mai importante şi nefaste hotărâri cu privire la economia
românească. La 11 iunie 1948 a fost impus actul naŃionalizării, măsură care a avut
consecinŃe dramatice pe termen lung. Noul regim al „democraŃiei populare” susŃinut
de trupele sovietice, prin această măsură pune capăt existenŃei unei vieŃi economice
capitaliste, lichidând iniŃiativa privată şi firmele particulare.
Au fost naŃionalizate în Timişoara, 110 întreprinderi mari, rămânând în
proprietate privată 1.547 mici unităŃi productive54. Acestea vor dispărea în timp sau
vor fi comasate în unităŃi economice cooperatiste55. Întreprinderile naŃionalizate au
fost grupate în întreprinderi de stat, la care au fost încorporate şi unele mici ateliere
care au rămas în proprietate privată după 11 iunie 194856. Au apărut întreprinderi ca
Electrobanat, prin comasarea întreprinderilor, Dura, Galvani, Agalux, Novalux,
întreprinderea Azur, prin comasarea Fabricii unite de ulei şi săpun şi a Fabricii unite de
lacuri şi vopsele, Întreprinderea de DetergenŃi, având la bază fabrica Tanara,
întreprinderea Bumbacul, prin comasarea mai multor întreprinderi textile etc57.
Prin procesul verbal din 12 iunie 1948 s-a realizat predarea-preluarea întreprin-
derii „Timiş”, între dr. Steiner Ladislau reprezentant al foştilor acŃionari şi Harangozo
Nicolae-reprezentant al Ministerului Industriei58. La 1 decembrie 1948 la Fabrica
„Oxigenul Superior”, Calea Buziaşului 4, s-a încheiat procesul verbal cu ocazia
preluării inventarului tehnic al acestei întreprinderi59. Prin Decizia nr. 7.984/19
noiembrie 1948 a Ministerului Industriei, publicată în Monitorul Oficial nr. 272/22
noiembrie 1948 s-a decis fuzionarea firmei „Oxigenul Superior” cu firma „Timiş”
Industrie Chimică. În conformitate cu deciziei nr. 2.241/13 iulie 1949 a Ministerului
Industriei, „Fabrica de Carton Asfaltat nr. 2” (fostă „Bega”, fostă „Grozit”) se
contopeşte pe data de 31 iulie 1949 cu întreprinderea „Timiş” sub denumirea
„Timiş”60. La 24 martie 1949, la Prima fabrica de încălŃăminte Banat, str. Ştefan cel
Mare 58, a fost încheiat procesul verbal cu ocazia predării-preluării obiectelor de
inventar, proprietatea fostei firme „Cromin” SINC, Bld. Eroilor de la Tisa 40
comasată la fabrica „Timiş” Industrie Chimică de Stat61. La 21 august 1949, în baza
51 D. D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 391.

52 Ibidem, fond Banca Timişoarei SpA, Dosar 1/1948, f. 60.
53 Buletinul Camera de ComerŃ şi Industrie Timişoara, nr. 3/1948, p. 2-3.
55 Ibidem.
56 Ibidem.
57 Ibidem.
58 D. J. A. N. – Tm., fond SA Industria Chimică Timiş, Dosar 17/1948, f. 11.
59 Ibidem, f. 15.
60 Ibidem, f. 153.
61 Ibidem, f. 184.
243
deciziei Ministerului Industriei nr. 2.241/13 iulie 1949, Întreprinderea de Stat „René”
Fabrică de produse chimice din Arad s-a contopit cu Întreprinderea de Stat „Timiş”62.
În urma actului de la 11 iunie 1948, au fost naŃionalizate şi unităŃile comerciale cu
ridicata, magazinele particulare, magazinele de prezentare ale întreprinderilor63. Treptat
au fost lichidate toate magazinele particulare, fiind create întreprinderi comerciale de
stat şi cooperatiste64.
Aceeaşi soartă au avut-o şi instituŃiile de credit. Acestea au fost naŃionalizate,
întreaga activitate fiind preluată de stat65. Prin Decretul 197/1948, privind dizolvarea şi
lichidarea întreprinderilor bancare şi institutelor de credit, se prevede că la data
publicării decretului în Monitorul Oficial, întreprinderile bancare şi institutele de credit
de orice fel, cu capital particular sau de stat, se consideră de drept, dizolvate şi intrate
în stare de lichidare. Se exceptează BNR, Societatea NaŃională de Credit Industrial SA,
Casa de Economii şi Cecurile Poştale (CEC), Casa de Depuneri şi ConsemnaŃiuni,
precum şi întreprinderile bancare şi institutele de credit înfiinŃate printr-o convenŃie
specială între statul Român şi un stat străin şi al căror capital aparŃine ambelor state66.
În Timişoara vor funcŃiona doar filiale ale băncilor centrale, Banca NaŃională a
României, Banca Agricolă, Banca de InvestiŃii şi Banca de ComerŃ Exterior67.
Din anul 1948 viaŃa economică din România, a fost controlată de către stat,
sistemul capitalist fiind lichidat. Această situaŃie se va menŃine timp de patru decenii,
până la revoluŃia din 1989, cu toate consecinŃele pe care le-a avut în ceea ce priveşte
dezvoltarea iniŃiativei private, a lipsei concurenŃei, cu implicaŃii majore în întreaga viaŃă
economică şi implicit la nivelul nivelului de trai.
62 Ibidem, f. 194.
64 Ibidem.
65 Ibidem, p. 319.
66 D. J. A. N. – Tm., fond Banca Economică Timişoara (Băncile BănăŃene Unite), Dosar 118/1948, f. 1.
244
„Satul bănăŃean” sau monografia unor probleme
Carmen Albert
Institutul Social Banat-Crişana, în scurta lui existenŃă şi-a demonstrat din plin
calitatea de instituŃie performantă1, capabilă să răspundă numeroaselor provocări ale
contextului socio-politic agitat, cum a fost perioada interbelică. Nu este întâmplător
faptul că a fost cooptat la un moment dat într-un proiect de anvergură naŃională, proiect
generat de conjunctura politică internaŃională favorabilă revendicărilor teritoriale şi
revizionismului. Dacă până atunci campaniile organizate au vizat aspecte sociale ale
ruralului din Banat, de data aceasta rolul acestui Institut a fost de a sintetiza constatările
din teren, de a prezenta netrucat nişte realităŃi în mare parte dureroase2.
Exemplificator este cazul unui document redactat de Cornel Grofşorean, în 1940,
intitulat „Satul bănăŃean”, structurat în patru capitole, purtând pe prima filă menŃiunea
lui Grofşorean: „deocamdată neutilizabil”. Precizarea nu este lipsită de importanŃă.
Datele furnizate de corespondenŃă, memorii, jurnale din fondul acestui institut sau din
cel personal a lui Cornel Grofşorean, arată că solicitarea de participare la ConferinŃa de
Pace ce ar fi urmat celui de-al doilea război mondial, din partea Ministerului Afacerilor
Străine, a fost făcută în 1940 pentru întâlnirea de la Turnu-Severin3. Grofşorean nu
avea încă pregătit acest memoriu, deşi se gândise la eventualitatea unei conferinŃe de
pace şi la posibilitatea implicării Institutului, înaintea oficialilor de la Bucureşti, dovadă
planul de lucru4 datat aprilie 1940, în debutul căruia expune şi motivaŃia: „Institutul
Social Banat-Crişana din Timişoara dându-şi seama de evenimentele grave ce s-au
abătut în 1919 la ConferinŃa de pace, asupra Banatului, în urma lipsei de informaŃiuni
precise şi documentate, a întocmit un plan de lucru pentru 1940 şi 1941, urmând ca să
examineze atât realităŃile prezente cât şi cele din trecut, culegând toate datele necesare”.
MenŃiunea „deocamdată neutilizabil” ilustrează faptul că Grofşorean deşi l-a redactat
ulterior întâlnirii delegaŃiilor româno-maghiare din 4 august 1940, tardiv deci, nu se putea
1 Despre Institutul Social Banat-Crişana s-au editat mai multe lucrări, cele mai importante fiind: Andrei Negru,
Din istoria cercetării sociologice româneşti. Institutul Social Banat-Crişana, Cluj-Napoca, Argonaut, 1999; Carmen
Cornelia Bălan, Institutul Social Banat-Crişana, Timişoara, Editura Augusta, 2001; Carmen Albert, Cercetarea
monografică în Banat (1859-1948), ReşiŃa, Editura Modus, 2001.
2 Participarea Institutului la ConferinŃa de Pace din 1945 va constitui subiectul celui de-al treilea volum din
seria Documentele Institutului Social Banat-Crişana. O prezentare generală a contextului şi echipelor care au
redactat memoriile pentru această conferinŃă există în Carmen Albert, „ContribuŃia Institutului Social Banat-
Crişana la ‹Programul pentru pregătirea materialului documentar de informare şi propagandă în vederea
conferinŃei de Pace›”, în Banatica, 15, 2000, p. 197-213; Idem, „Participarea Institutului Social Banat-Crişana la
elaborarea documentaŃiei pentru ConferinŃa de Pace (1940-1946)”, în Valeriu Leu, Carmen Albert, Dumitru
łeicu (coord.), Studii bănăŃene, Timişoara, Editura Mirton, 2007, p. 451-471; Idem, „Realizări administrative în
Banat (1919-1943)”, în Anuar, 2009, p. 114-136.
3 Arhiva Muzeului Banatului Montan (în continuare: Arhiva MBM), Memoriu către Baroul AvocaŃial-30 aprilie
1945, MD 38/9746.
4 Arhiva MBM, Plan de lucru al Institutului Social Banat-Crişana în vederea conferinŃei de pace-29 mai 1940, MD 38/9773.
245
totuşi exclude posibilitatea ca în viitor să-şi dovedească oportunitatea. Doar orice

război se finalizează printr-o conferinŃă de pace, mai devreme sau mai târziu.
Revenind asupra documentului5, cele patru capitole – „schema problemei” sunt
intitulate astfel:
1. Retrospectivă scurtă asupra împrejurărilor istorice, ce au înrâurit formarea satelor
bănăŃene
2. Caracteristicile tradiŃionale ale satului bănăŃean
3. OrganizaŃia satului bănăŃean în trecut
4. Satul bănăŃean în România întregită
Un asemenea proiect presupunea în mod logic, recursul la memorie, la istorie, la
durata lungă. Clasificând sursele pe care se fundamentează lucrarea, depistăm două categorii:
bibliografice şi izvoare documentare. Bibliografia incorporează atât lucrările unor istorici
români (N. Iorga, V. Pârvan, Gh. I. Brătianu, I.I. Diculescu) cât şi străini (L. Tamas, M.
Roska, Fr. Wanitsek). Documentele inedite, izvoarele locale sunt cele obŃinute în timpul
campaniilor monografice: chestionare, fişe, însemnări, statistici, planuri şi hărŃi.
Parcurgând aceste capitole, ne putem da seama cu uşurinŃă că multe din ideile
conŃinute în planul de lucru prezentat anterior sunt deja transpuse în practică, ele apar
în proiect, nu odată, chiar în formula gândită cu câteva luni mai înainte.
Primul capitol argumentează istoric prezenŃa românilor în spaŃiul bănăŃean, folosind
vestigiile arheologice, vechile situri care încep în paleolitic, se insistă asupra continuităŃii
româneşti, o populaŃie care a trecut prin năvălirile barbare, fapte contestate zgomotos
de istoriografia ce slujea statele revanşarde. Sunt enunŃate câteva elemente care definesc
şi fixează structura strămoşilor traco-daci, persistente uneori în forme nemodificate
până astăzi. Agricultura, primordială în structura ocupaŃională, a direcŃionat evoluŃia
ulterioară a populaŃiei traco-dace imprimându-i trăsături constante de-a lungul vremii:
viaŃă sedentară, domiciliul stabil, sistemul proprietăŃii colective şi individuale, viaŃă
familială, credinŃa, toate acestea manifestându-se într-un mod fundamental diferit de
nomadismul popoarelor vecine. Organizarea politico-administrativă bine conturată şi
fondul cultural superior care-l surprinde până şi pe Herodot, s-au integrat specificului
latin al cuceritorilor romani. Simbioza s-a produs astfel cu uşurinŃă şi cu efecte durabile
în prezervarea modelului celulei familiale şi a proprietăŃii acesteia sub autoritatea lui
„pater familias”, model specific, propriu ruralităŃii în general. Păstoritul este văzut ca o
îndeletnicire alternativă, izvorâtă din necesitatea agricultorilor de a se retrage din calea
năvălirilor barbare practicat numai transhumant şi nu ca un nomadism cum susŃin
ideologii maghiari din motive clar politice. ApariŃia meseriilor, confirmate şi de
descoperirile arheologice, au completat structura ocupaŃională, relevând un tablou
divers al îndeletnicirilor cu durabile, statornice consecinŃe socio-politice.
Capitolul al doilea al proiectului îşi propune să descifreze unele semnificaŃii
particulare privind trecutul istoric al românilor bănăŃeni în habitatul specific şi în tiparul
străvechi al satului bănăŃean ale cărei caracteristici, Grofşorean le rezumă la „comunitatea
familială”6 patronată de „pater familias” şi instituŃia „chinezului sau voievodului”7.
5 Arhiva MBM, MD 36/9798, C. Grofşorean, Satul bănăŃean, (în continuare: Satul bănăŃean).
6 Istoricul şi importanŃa acestei comuniuni familiale a fost analizată în special în timpul campaniei din Valea
Almăjului în 1939, căreia i se atribuiau valenŃe oarecum exgerate, considerându-se că lipsa ei va duce la
destructurarea ruralului autentic şi a valorilor care au consacrat Banatul şi prosperitatea sa.
7 Satul bănăŃean, p. 4.
246
CARMEN ALBERT, „SATUL BĂNĂȚEAN” SAU MONOGRAFIA UNOR PROBLEME
Ontologia lor respectată de valurile succesive ale migratorilor şi tuturor cuceritorilor, a

oferit Habsburgilor la ocuparea Banatului platforma ideală de codificare în sistem militar,
prin înfiinŃarea regimentelor de graniŃă, a celor două instituŃii fundamentale nominalizate
mai sus. Aşa vor sta lucrurile în cea mai mare parte a regiunii montane bănăŃene până la
1872! EvoluŃia ulterioară acestui an a introdus mutaŃii survenite ca urmare a instaurării
administraŃiei maghiare dar mai ales influenŃa s-a produs asupra „chinezului” ce devine
progresiv, exponentul stăpânirii de la Budapesta, coordonând chiar acŃiunea de maghiarizare.
Astfel se distanŃează poporul românesc al Banatului de instituŃia administraŃiei. łăranului
nu-i mai rămâne acum decât intimitatea cadrului familial şi protecŃia, atâta câtă se putea,
din partea bisericii şi şcolii confesionale. Anii următori sunt marcaŃi de desfiinŃarea şcolilor
confesionale în multe localităŃi prin efectul legilor apponyene şi substituirea familiei lărgite
cu familia nucleară, de tendinŃa de emancipare de sub autoritatea lui „pater familias”! Toate
acestea au condus la destructurarea proprietăŃii Ńărăneşti şi alienarea membrilor familiei.
Capitolul al treilea lipseşte din manuscrisul unic care s-a păstrat, dar nu este vorba
totuşi de o lipsă de file, de integritatea propriu-zisă, ceea ce înseamnă că absenŃa este alt-
fel motivată. Probabil se dorea o studiere suplimentară asupra trecutului satului bănăŃean
pentru a fi mai bine şi mai corect înŃeles imobilismul dar şi mobilitatea sa pe durata
lungă. Este posibilă şi o intenŃie de comasare a capitolului III cu următorul care şi el face
referiri la aceiaşi chestiune. Cel din urmă debutează prin evocarea organizării admi-
nistraŃiei săteşti în „trecut”8 când partidele politice promovau deschis abuzul de putere şi
centralizarea politică. Conceput exclusiv pe baza cercetărilor de teren din timpul campa-
niilor monografice, capitolul în discuŃie se intitulează Satul bănăŃean în România întregită şi
încearcă prezentarea unei realităŃi cu armoniile dar mai ales cu dezacordurile ei.
Cu „sinceritate” deci, din confruntarea cu realitatea rurală bănăŃeană au rezultat
extrem de multe informaŃii pe care Cornel Grofşorean le-a inventariat, accentuând
particularităŃile negative frecvent întâlnite. Se conforma astfel unui îndemn precizat de
H. H. Stahl în îndrumarul, ce poate fi utilizat cu succes chiar şi astăzi, pentru realizarea
unei monografii rurale: „Fiecare intelectual să fie pătruns de adevărul satelor, a regiunii
şi a Ńării, care se află în bună parte în mâinile lui. Pentru că numai prin acŃiunea tuturor
persoanelor care joacă un rol în viaŃa publică, prin sinceritatea informaŃiilor culese
direct din teren, se va putea preciza care sunt relele ce trebuiesc înlăturate”9. Dedicând
un spaŃiu mai larg acestui capitol, autorul efectuează o analiză în care trimiterile la
fapte relevante, locuri bine delimitate şi date precise, se face cu insistenŃă. La bază se
aflau doar temeinice cercetări empirice. MotivaŃia acestei concepŃii, se află nu numai în
recomandarea formulată de H. H. Stahl, mai sus amintită, dar şi în obiectivul pentru
care s-a întocmit acest proiect – negocierile ConferinŃei de pace: „Când fac deci un
rechizitoriu, acesta nu porneşte din vreun spirit critic ci din convingerea fermă că
atacurile adversarilor se vor îndrepta chiar împotriva punctelor slabe ale frontului
nostru defensiv. În consecinŃă delegaŃii la ConferinŃa de pace trebuie să cunoască
piesele de rezistenŃă deficiente, pentru a şti să pareze atacurile bazate – pe semne – pe
un vast material documentar chiar şi în domenii ce ni se par secundare”10.
8 Prin „trecut” aici se înŃelege perioada anterioară anului 1938, când regele Carol al-II-lea a instaurat dictatura
personală, suprimând existenŃa partidelor politice.
9 H. H. Stahl, Monografia unui sat, Bucureşti, FundaŃia Regală Principele Carol, 1937.
10 Arhiva MBM, MD 36/ 9798, C. Grofşorean, Satul bănăŃean. În document se face referire şi la o notă
confidenŃială primită la Institut care „pretinde relatarea nu numai a faptelor favorabile, dar şi a celor
nefavorabile”, deci autorul nu a făcut decât să se conformeze!
247
Surprinde la acest text obiectivitatea expunerii, redarea impresiilor şi trăirilor unui

cercetător scrupulos, încălcând însă uneori principiul neutralităŃii.Textul transmite din
plin emoŃii şi regrete, Grofşorean nu putea rămâne impasibil faŃă de autorităŃile
culpabile pentru nemulŃumirile şi frustrările unei Ńărănimi aflată mereu la dispoziŃia
organelor administraŃiei locale, asupra cărora părea să nu se exercite vreodată un
control. Este pusă în evidenŃă fiscalitatea excesivă, suplimentarea taxelor şi impozitelor
impuse Ńăranilor. Se mai spunea că partidele politice aflate la putere jefuiau avutul
public lăsând pe seama primăriilor doar acoperirea delapidărilor. Aceasta bineînŃeles,
până la 1938, când regele în persoană şi-a asumat conducerea Ńării. Eliminarea partidelor
politice nu a fost totuşi urmată de stoparea abuzurilor, de eliminarea birocratismului,
de relaxarea fiscalităŃii ci dimpotrivă, noua configuraŃie a marcat o creştere a lor con-
tribuind şi ea la sufocarea economico-financiară a gospodăriilor Ńărăneşti: „..executarea
fiscalităŃii întrece orice imaginaŃie. Se sechestrează perini, haine, blănuri, covoare etc. şi
se depozitează la primărie unde sunt păstrate în loc să fie vândute la licitaŃie în
speranŃa că contribuabilul va veni ca să plătească. Astfel trec luni, de multe ori şi ani, şi
când obiectele sechestrate sunt scoase din lăzi, nenorocitul contribuabil îi poate arunca-n
foc căci sunt mâncate de molii (…) mai mult: am constatat cazuri când perceptorii şi
agenŃii fiscali, cu toŃii venali, fără deosebire, au sechestrat chiar şi unelte agricole (plug,
grapă etc.) încât contribuabilul era stânjenit chiar şi în munca sa agricolă”.
EducaŃia şcolară este caracterizată de asemenea prin corupŃie şi ineficienŃă: „Deşi
avem şcoli în fiecare sat, 2–4 învăŃători, inspectori, para-inspectori, copiii au rămas
analfabeŃi (…) nu ştiau care e capitala łării, în ce judeŃ locuiesc, că cine fu Mihai Viteazul
etc., o ignoranŃă îngrozitoare deşi un elev care frecventează şcoala până la capăt costă
statul circa 14.000 lei”.
EducaŃia sanitară, obiectiv prioritar şi constant al tuturor cercetărilor de teren, este
definită prin note identice, realităŃile întâlnite producând monografiştilor aflaŃi pe teren,
stupoare şi revoltă: „Medicul de circumscripŃie dacă nu primeşte separat onorariu
socotindu-şi costul trăsurii ori a automobilului încât o vizită costă 3–400 lei. Iar timpul
neprielnic, ori noaptea refuză deplasarea încât pe la sate oamenii mor cu zile”.
Spiritul religios, credinŃa, care s-ar fi dorit un liant, indiferent de originea socială, a
suferit şi el transformări cauzate de pierderea contactului cu Biserica ortodoxă. Clerul
nu mai constituie model de cumpătare şi evlavie fiind exemplificat în culori sumbre:
„Preotul desfrânat ori ignorant, în ceartă vecinică cu dascălul care nici el nu-şi face datoria,
familiile acestora în hărŃuieli perpetue. Bârfeli la adresa reciprocă se răspândesc în sat,
la auzul Ńăranilor, cari sunt atraşi la aceste lupte familiare ori de esenŃă politică, fiind de
mai multe ori chemaŃi chiar de „intelectuali” aceşti netrebnici, ca să facă Ńăranii pe arbitru”.
Notarul şi jandarmul, reprezentanŃii autorităŃilor locale, sunt văzuŃi ca împuterniciŃi ai
structurilor puterii osificate pentru care numai banul contează: „Notarul în opoziŃie cu
sfatul faŃă de care se distanŃează rămâne nepăsător în vederea intereselor nemijlocite
ale Ńărănimii. Nu totdeauna din rea voinŃă sau ignoranŃă însă pentru a nu fi atras în
cercul viŃios al acestor lupte intestinale ştiind că fiecare grupare îşi are potentatul său la
spate. În consecinŃă făcea exclusiv pe birocratul care pentru orice fleac încasează taxe
nimic nu i se dă Ńăranului gratuit; nici certificatul cel mai simplu. Jandarmul tae şi
spânzură. El face şi pe Procurorul şi pe Judecătorul dar nu rămâne nesimŃitor la
„argumente”. Şi Ńăranii mai instruiŃi ştiu aceasta”.
Devalorizarea elitei satului şi propaganda antisocială desfăşurată de aceasta au
deteriorat profund climatul rural, poate chiar mai mult decât venalitatea unor politicieni
248
de la Bucureşti. Toate acestea au determinat deteriorarea raportului intelectualitate-

Ńărănime, pe care membrii Institutului s-au străduit să-l redreseze şi să-l consolideze cu
ocazia prezenŃei lor în zonă: „Şi era izbitor când intrau cu echipa monografică într-un
sat cu câtă duşmănie fusesem întâmpinaŃi. Şi abea după câteva zile, datorită atitudinii mele,
datorită autorităŃii ce o aveam şi a cunoscuŃilor mei din sat reuşeam ca să recuperăm
încrederea sătenilor pentru a se despărŃi de noi, după patru săptămâni, cu lacrimi în ochi”.
Temele denatalităŃii şi deznaŃionalizării, ambele mediatizate în epocă, constant ana-
lizate şi elucidate teoretic, revin în proiect11. Ele sunt prezentate prin prisma cauzalităŃii
care le-a generat, drept fenomene-efect, cauzalitatea acestora constând în acŃiunea
complicată a unor factori obiectivi şi subiectivi. Rezultată din confruntarea directă cu
terenul astfel încât soliditatea şi credibilitatea ideilor exprimate să nu poată fi pusă la
îndoială, cercetarea întreprinsă a început cu o apreciere formală, bază pe care s-au stabilit
priorităŃile de investigaŃie: denatalitatea apoi deznaŃionalizarea, dar şi ceilalŃi legaŃi de
urbanizare şi tradiŃie. Fenomenul urbanizării12, este cu mândrie exemplificat reprezentând
un standard de viaŃă net superior epocilor trecute, dar şi altor provincii istorice: „se
clădesc case mari, spaŃioase, cu 2–3 camere podite, ferestrele luminoase, ocol, grajd bine
aranjat, grădina îngrijită, standardul de viaŃă mai ridicat, mai pretenŃios şi mai igienic,
însă concomitent s-a răspândit luxul şi desfrâul”13. Se manifestă emanciparea membrilor
familiei, în special a femeii care deşi lipsită de capacitate şi prestigiu subminează totuşi
autoritatea lui „pater familias”, în final dovedindu-se a fi un manager domestic lamen-
tabil. Pe de o parte prizonieră încă a tradiŃiei şi superstiŃiilor, pe de altă parte dornică
de desfrâul noului curent al modernismului pentru care munceşte până la epuizare, femeia
a decăzut practicând un trai libertin, cauzator de boli venerice sau, în cel mai fericit caz,
îşi neglijează familia refuzând procrearea care-i poate afecta independenŃa câştigată.
Grofşorean, adept al autorităŃii masculine care să exercite controlul, care deŃine şi distribuie
resursele, sesizează tendinŃele de eliberare ale femeii, tendinŃe pe care nu le acceptă, con-
siderându-le distrugătoare. Le înŃelege totuşi punând-le pe seama dinamicii societăŃii şi
implicit evoluŃiei mentalităŃilor: „Iată motivul principal ce nu poate scăpa anchetatorului
sincer şi arbitrului dezinteresat: Unirea neamului românesc s-a făcut într-o perioadă
când se năruie ordinea socială burgheză, la cotitura unei epoci când lumea învechită
dispare şi societatea întinerită îşi caută drum nou de afirmare şi ascensiune”. TradiŃia,
originată într-un model german, al procreării de către un cuplu a maximum 2 copii se
numără şi ea printre factorii obiectivi. Preluat de autohtoni dar abandonat de coloniştii
care l-au adus, „2 kinder sistem”14 nu numai că nu permitea continuitatea populării
unui teritoriu, dar nici nu putea furniza forŃa de muncă necesară gospodăriei familiale
prospere, introducând astfel lucrurile într-un cerc vicios. Printre factorii subiectivi s-ar
număra alcoolismul bărbaŃilor şi desfrâul femeilor, urmat de proliferarea bolilor venerice,
cu deosebire în satele de pe Clisura Dunării, unde lucrurile erau agravate şi de existenŃa
unor porturi fluviale, în care există o promiscuitate îngrozitoare şi lipseau instituŃiile
sanitare capabile să menŃină fenomenul sub control.
11 Toate campaniile monografice ale Institutului Social Banat-Crişana, chiar dacă nu explicit, au atins aceste probleme.
12 Respectivul fenomen a fost cercetat atent la Ohaba-Bistra în 1937, mai multe detalii în Carmen Albert,
Cercetarea monografică în Banat (1859-1948), 2002, p. 105-114.
13 Satul bănăŃean, p. 6.
14 Câteva consideraŃii despre acest fenomen, cu studiu de caz asupra ReşiŃei, în Carmen Albert, „Family models
in Banat (XIX-XX)”, în Families in Europe between the 19th and the 21st centuries from the traditional model to
contemporary PACS: papers of the international conference, Cluj-Napoca, October 8th-11th 2009, Cluj-Napoca, Cluj
University Press, 2009, p. 211-229.
249
DeznaŃionalizarea, ca şi denatalitatea, este o temă privilegiată de cercetare atât

pentru actualitatea ei în epocă cât şi prin aria de cuprindere (proiectul prevedea
studierea din acest punct de vedere a circa treizeci de comunităŃi rurale) şi evident că şi
în schiŃa satului bănăŃean realizată de Grofşorean este prezentă. Fenomenul cercetat în
satele din Clisura Dunării15, era relaŃionat cu puterea economică şi influenŃele sârbeşti,
vizibile în tradiŃii şi obiceiuri, una din cauze fiind modul defectuos în care s-a aplicat
reforma agrară.
Aplicarea reformei agrare a constituit un alt subiect de cercetare şi reprezenta
pentru Banat, ca şi pentru celelalte regiuni istorice ale României, una din problemele
fundamentale ale satului interbelic. A fost un subiect de cercetare dar deopotrivă
subiect de reflecŃie pentru monografiştii Institutului. El a devenit o temă integrată
programului de cercetare monografică şi domeniu autonom de anchetă pe bază de
chestionare în cele trei judeŃe bănăŃene, Caraş16, Severin, Timiş-Torontal şi chiar în
judeŃele vecine, Arad şi Hunedoara. De astă dată, în proiectul discutat, se supun atenŃiei
doar aspecte derivate, specifice zonei Dunării la care s-au mai făcut referiri şi în capitolul
rezervat campaniei de la Pojejena17. Litigiul, care a ajuns până la palatul regal, a pornit
de la exproprierea ComunităŃii de Avere a regimentului nr. 14 bănăŃean de graniŃă, care
nu a fost urmată şi de împroprietărirea Ńăranilor aşa cum spunea textul legii reformei
agrare. Aceasta a determinat acŃiunea socotită ilegală de autorităŃi, de ocupare a unor
terenuri pe care localnicii le considerau că le aparŃin de drept. De aici un şir nesfârşit
de contravenŃii şi reclamaŃii de ambele părŃi. I. S. B. C. în momentul cercetării, s-a
străduit să le aprofundeze, oferind explicaŃii cauzale şi demarcând acŃiuni de soluŃionare
la forurile în drept. Astfel, raŃionalitatea acŃiunii de reformă agrară s-a văzut sistematic
torpilată de iraŃionalitatea celor chemaŃi să o instrumenteze. Indicând modalităŃile
distincte, indirecte prin care se producea deznaŃionalizarea românilor cu efectul
„sârbizării”, C. Grofşorean subliniază de fapt că medierea acestui fenomen nu este
realizată de cercurile politice de la Belgrad sau presiunile minorităŃii sârbe din zonă.
Dacă acest lucru s-ar fi produs, el ar fi avut un caracter direct şi concret. Asimilarea s-
ar fi realizat în acest fel. Cauza acesteia era însă imobilismul guvernanŃilor români care
au dovedit opacitate şi au manifestat indiferenŃă în chestiuni legate de statornicia
românească într-o zonă de frontieră. S-au semnalat cazuri în care oficialităŃile române
au susŃinut făŃiş procesul de deznaŃionalizare, prin atenŃia excesivă acordată unor
minoritari, nu din alte motive decât interesul obŃinerii de sufragii din partea unui
electorat în care apartenenŃa etnică era ultimul lucru demn de luat în seamă: „După
plecarea noastră a trecut pe acolo un Ministru în drum spre Belgrad care nu s-a oprit
nicăieri numai la un birtaş sârb atotputernic în acea regiune iar Oficiul Poştal din
Pojejena de Jos, funcŃionarul fusese înlocuit cu un sârb (…) Şi ştiŃi de ce această
favorizare din partea politicienilor inconştienŃi ? Aveau nevoie de voturile sârbilor
indiferent care partid era la putere. În realitate totdeauna sârbii fuseseră la putere…”18.
Monografiştii au ajuns la concluzia că pentru necazurile oamenilor din satele
cercetate, sunt cel mai adesea responsabile, autorităŃile locale, mai ales prin aplicarea
15 Este vorba de campaniile din Pojejena de Jos şi Naidăş.
16 T. Birăescu, „Aspectul reformei agrare în judeŃul Severin”, în Revista Institutului Social Banat-Crişana, XIII
(1944), nr. mai-august, p. 577.
17 Era chestiunea aşa numitelor „ocupaŃii”, pentru care s-au făcut demersuri la oficialii de la Bucureşti,
ajungându-se până la consilierii regali.
18 C. Grofşorean, Satul bănăŃean, p. 7.
250
unor principii false în chestiunea agricolă, fundamentul existenŃei rurale. Ele încep chiar
de la Cartea Funduară, document fundamental cu rol regulator în tranzacŃiile civile şi
de a asigura legalitatea acestora. Necompletarea ei privează însă statul de încasarea
unor impozite şi taxe aferente contractelor de vânzare-cumpărare, dar mai ales produce
neînŃelegeri şi confuzii în problema moştenirilor şi delimitarea proprietăŃilor funciare.
C. Grofşorean a mai constatat, pentru aceeaşi regiune săracă a Clisurii dunărene, că
pescuitul, ocupaŃie de bază pentru locuitori, nu mai constituia o sursă de venituri aşa cum a
fost până nu demult şi cum era de aşteptat, întreaga cantitate de peşte revenindu-i
concesionarului din Orşova. Românilor din satele dunărene nu le mai rămâne deci, altă
soluŃie pentru a-şi câştiga hrana, decât braconajul cu riscurile implicite, desigur.
Subiectul cel mai amplu comentat, generator de mari nemultumiri, a fost legat de
contravenŃiile silvice. Acestea erau prezente peste tot în Banatul Montan, fiind percepute
ca sursă de neajunsuri, necazuri şi chiar sărăcie. FrecvenŃa ridicată s-a datorat absenŃei
dreptului de proprietate al Ńăranilor, ceea ce i-a determinat să practice păşunatul pe
pământul sau în pădurile aflate în posesia satului ori a diverselor societăŃi cu riscul
amenzilor drastice. Aceste contravenŃii, constituindu-se în scurt timp drept sursă de avuŃie
pentru proprietari, erau aplicate adeseori pentru cele mai absurde încălcări, cumulându-
se altor obligaŃii şi abuzuri suportate de săteni: „Cum Ńăranii n-au o păşune destulă,
pretind păşunatul în pădurile seculare ale regiunii. Evident nu li se poate permite. Cum
nu li se permite nici strânsul crengilor uscate, nici chiar al fragilor şi zmeurilor. Le mor
vitele de foame ori sunt nevoiŃi ca să le vândă pe un preŃ de nimic deşi iarba sănătoasă
şi abundentă creşte la capătul ocolului lor. łăranul nu poate să Ńină mai mulŃi porci deşi
pădurile sunt pline de gir (ghindă) şi se pierd miliarde din avuŃia naŃională. Este nevoit
să îndure iarna frigul ori să fure lemne înfruntând vreo contravenŃie deşi lemnul uscat
putrezeşte sub desişul frunzelor”. În acelaşi registru al contravenŃiilor este expusă
situaŃia coloniei Stancilova, originată în „tembelismul organelor oficiale”, adică nerefacerea
podului ce desparte comuna Şopotul Nou în două părŃi, pod distrus în urma unei
inundaŃii, lăsând fără case o mare parte a populaŃiei. Imposibilitatea reparării caselor şi
lipsa podului care a impus condiŃiile de izolare, a forŃat sătenii să se refugieze pe o
înălŃime numită Stancilova aflată în pădurea U. D. R.-ului care se întinde până la porŃile
lor: „Astfel dacă scapă o oaie, o vită sau un porc în pădure, i se dresează deja un proces-
verbal de contravenŃie de către codrenii puşi la pândă”.
Analiza s-a extins şi asupra tratamentului discriminant, exercitat de oficiali, etnicilor
români, care deşi majoritari, reprezentau categoria cea mai defavorizată în raport cu alte
minorităŃi. C. Grofşorean relatează câteva situaŃii în care se întrevăd diferite modalităŃi
de dominare, altele decât cele economice, aşa cum au fost surprinse în campania de la
Ohaba-Bistra: „Neobrăzarea patronilor merge aşa departe încât pe faŃă şi fără sfială
sprijinesc pe muncitorii străini astfel de exemple am constatat (…) în comuna Ohaba-
Bistra (…) că direcŃiunea fabricei metalurgice acordă credite pentru construcŃii de casă
muncitorilor cu omiterea muncitorilor români cari fură constant respinşi cu cererile
lor”. Mai mult decât atât, autorităŃile controlau şi accesul la niveluri medii de instruire
şi calificare, asigurându-se ca acestea să se facă limitat, restrângându-se orizontul de
participare al românilor la resurse, prestigiu, putere ce ar putea asigura o egalitate reală:
„…muncitorul român, permanent ori sezonier este salahorul tuturora. Cu el nu-şi bate
nimeni capul. Pentru el nu există Casa Cercuală, AsistenŃa Socială, Medic şi farmacie
gratuită. El este copilul nimănui. Iar dacă intră la vreo fabrică este pus la munca cea
251
mai grea, cea mai istovitoare şi mai prost plătită fiind sistematic împiedecat de către
şefii atelierelor, mai toŃi străini ca să-şi însuşească cunoştinŃele tehnice”. łăranii angajaŃi
la culesul viilor sunt supuşi şi ei unui tratament discriminatoriu în raport cu minoritatea
sârbă: „Am mai constatat că în viile şi pădurile întinse ale SocietăŃii U. D. R. pretutindeni
sunt favorizaŃi muncitorii sârbi, românii fiind utilizaŃi la munci grele şi prost plătite.
(Pentru săpatul viei se plătea pe o zi 20 lei, fără mâncare)”. Nici în zona montană lucrurile
nu erau diferite:”… Ńăranii lucrează la cariere de piatră, la lemn în pădure şi fac cărăuşie
grea pe drumuri teribile, primesc o plată derizorie fiind nemilos exploataŃi de către
antreprenorii străini deoarece nimeni nu controlează formarea acestei simbrii nefiind
lucrătorul-Ńăran organizat, nu este încadrat în bresle, n-ar nici o brumă de protecŃie a
organelor oficiale (Inspector Industrial, Inspector de Muncă, Camera de Muncă)”19.
În încercarea de a explica situaŃia constatată, C. Grofşorean fixează perspectiva
istorică a succesiunii celor cinci regimuri politice de dominaŃie din Banat, fiecare cu
sistemul său economic, cultural, educaŃional, administrativ etc.20, o acŃiune nivelatoare
cu sorŃi de izbândă pentru eliminarea discrepanŃelor, aşa cum s-a încercat după 1918,
fiind greu de imaginat, cel puŃin pe câteva decenii. Momentul în care s-a produs
încercarea de aducere la un numitor comun a acestor realităŃi, s-a aflat în punctul de
contact, de intersectare a două epoci istorice diferite, marcând spaŃiul sensibil în care
se acutizează competiŃia dintre tradiŃie şi modernitatea generatoare de confruntări.
Lucrurile sunt accentuate de faptul că România şi Banatul în special se aflau la un
punct de contact, de interferenŃă şi suprapunere a termenilor de civilizaŃie occidentali,
orientali şi balcanici.
Adept al bănăŃenismului, un curent mult cultivat în mediile publicistice şi
intelectuale din Banat, C. Grofşorean încheie documentul dedicat satului bănăŃean
interbelic cu câteva concluzii privind istoricul şi evoluŃia, particularităŃile şi dinamica
lui îndemnând la o reconsiderare a parametrilor fenomenelor înŃelese din perspectiva
conjuncŃiei cu modelele culturale aparŃinând minorităŃilor. ReferinŃa identitară cea mai
importantă pentru români era cea cu minoritatea germană. Această relaŃie a constituit
fundalul întregii epoci moderne a Banatului şi a avut, din toate punctele de vedere,
efectele cele mai importante uşor de sesizat şi astăzi. ColonizaŃi sub protecŃia CurŃii
Vieneze în secolul al XVIII-lea, ei au beneficiat de sprijin oficial multă vreme.
Contactele între români şi germani au fost favorizate de faptul că această colonizare
era de un tip nou, stătea sub semnul iluminismului cosmopolit aici ca peste tot, ea nu a
dus la enclavizări, la constituirea unor entităŃi politice separate, nu a impus în condiŃie
superioară sau inferioară una sau alta din etnii sau confesiuni. InegalităŃile medievale
care în Transilvania au continuat până în epoca modernă, în Banat au fost eradicate
chiar din momentul cuceririi sale de către austrieci care au refuzat restaurarea vechilor
stări din vremea când provincia era cuprinsă în regatul maghiar, au refuzat să redea
moşiile nobilimii ungureşti şi să introducă codurile de legi maghiare21. În acest fel,
Banatul a dobândit statutul Ńărilor de coroană indiscutabil mai favorabil decât cel al
Transilvaniei. Lipsa frustrărilor sau anvergura lor mult diminuată faŃă de cele ce se
19 Ibidem.
20 Se face referire la dominaŃia maghiară, turcească, austriacă, austro-ungară şi la regimul politic de după 1918.
21 În ceea ce priveşte influenŃa culturii germane în Banat, o perspectivă imagologică oferă studiul lui Valeriu
Leu, „Imaginea germanilor la românii din Banat” în vol. Germanii din Banat prin povestirile lor, coord. Smaranda
Vultur, Bucureşti, Editura Paideia, 2000, p. 33-64.
252
petreceau în Ardeal, a făcut posibile contacte, acceptarea celuilalt ca un model cel puŃin
din anumite puncte de vedere demn de a fi urmat. Efectele au fost pozitive şi ele se
văd şi astăzi în starea economică, în condiŃia culturală, în ritmul muncii şi arhitectură,
în codul vestimentar şi alimentar etc., preluările, chiar dacă în părŃi inegale, au avut
totuşi reciprocitate. Urmarea a fost că, mental, bănăŃenii, românii din Banat se vor
percepe, chiar dacă nu întotdeauna justificat, ca fiind mai civilizaŃi, mai întreprinzători,
mai harnici, mai serioşi şi în consecinŃă mai avuŃi decât restul românilor. Aceasta lasă
să se înŃeleagă C. Grofşorean în proiectul asupra satului bănăŃean, fără ca să se uite
prea atent la preŃul plătit şi care nu a fost deloc mic: „Acest proces de adaptare are o
notă specifică deoarece românul a prins toate manifestaŃiunile acestei civilizaŃiuni din
iniŃiativă proprie contrar tendinŃelor vădit ostile ale oficialităŃii care se preocupa de
soarta elementului german, pe care-l sprijinea şi ocrotea chiar în dauna elementului
autohton de la care luase cu forŃa pământurile cele mai mănoase fiind supus Ńăranul
român la muncă obştească în interesul satelor şvăbeşti unde avea să facă drumuri,
şanŃuri, îndiguiri etc. deoarece satul coloniştilor era de la început admirabil sistematizat,
cu străzi largi, igienice, drepte, îngrijite, cu şcoală, biserică, primărie clădită de către
oficialitatea însăşi iar fiecare colonist primise 32 jugh. Pământ (aşa zisa „sesiune”),
intravilan, animale domestice, scutire de impozit, învăŃător, preot. Românul fu privit
ca indezirabil astfel civilizaŃia ce s-a infiltrat în rândurile elementului nu era nici dorită,
nici animată, ci emana din spiritul practic de adaptare al românului…”. Aşadar, acceptarea,
inteligenŃa de a accepta un model superior este una din virtuŃile românilor bănăŃeni care
nu trebuie nici ea trecută cu vederea. Această idee, explicit sau implicit, apare la mulŃi
istorici bănăŃeni de la Nicolae Stoica de HaŃeg la Petru Nemoianu22. Recunoaşte că „Satul
românesc bănăŃean s-a dezvoltat în semnul civilizaŃiei germane. De aici şi nivelul cultural
mai ridicat faŃă de restul łării(…) În şes coloniştii şvabi au influenŃat adânc toată viaŃa
exterioară a Ńărănimei noastre care de la aceşti nou-veniŃi a prins metodele avansate
ale agriculturei adaptându-se la standardul de viaŃă ridicat al acestei populaŃiuni”.
InfluenŃei benefice a germanilor i se contrapune influenŃa nefastă din vremea în
care Banatul fusese anexat Ungariei. Se produce o succesiune, o trecere de la pozitiv la
negativ odată cu subordonarea provinciei, nu Vienei ci Budei, nu influenŃei germane ci
maghiare. SubcivilizaŃi în raport cu germanii, complexaŃi poate de originea lor, maghiarii
au obstrucŃionat avansarea spre civilizaŃia modernă atât a românilor cât şi a germanilor
încetinind ritmul şi provocând involuŃii, mai ales în cazul românilor, prin intermediul
celor două binecunoscute canale: şcoala şi administraŃia. Prin învăŃământul cu predare
în limba maghiară s-au şcolarizat elevi care în fond erau nepregătiŃi căci nu pricepeau ce
li se spune şi pentru că între elevi şi profesori existau puternice bariere, iar administraŃia,
contrară spiritului flexibil austriac, a dovedit rea-credinŃă şi cinism prin tratamentele
neomenoase: „AdministraŃia maghiară fu autoritară dar dură, barbară, ignorantă şi
sfidătoare. Ostilă poporului deja din spirit feudal, aristocratic trata chiar şi cu Ńăranul
ungur dispreŃuitor, Ńăranul era pentru ea puturos (büdös paraszt). Într-o Ńară agricolă!”.
Stupefiant i se pare lui C. Grofşorean, tocmai persistenŃa acestui spirit osificat în
perioada de după 1918, la administraŃia românească. Vechea administraŃie a reuşit să
transmită celei noi, tocmai această încremenire, „osificare”, stare la care (dar nu cu
efecte pozitive ci, crede autorul, profund negative) nu s-a mai adăugat decât imobilismul,
22 V. Leu, op. cit., p. 50.
253
neimplicarea funcŃionarilor veniŃi din vechiul Regat. Toate acestea pe fondul unui
regionalism banatic incipient, dar din ce în ce mai puternic şi lasă să se înŃeleagă
sociologul timişorean, tot mai motivat. Sunt chestiuni care neglijate, pun în pericol
unitatea Ńării. Guvernările sinuoase, interesele de partid au amplificat aceşti factori
nocivi declanşând fenomene distructive în contextul în care pe lângă presiunile
revizioniste la graniŃele Ńării dinspre est se propaga pericolul comunismului.
Cornel Grofşorean a încercat elaborarea unui proiect referitor la satul bănăŃean în
general, document-sinteză care prin însăşi intenŃia de a inventaria într-o succesiune
elaborată problemele, domeniile care structurează viaŃa satului, se înscrie în seria
monografiilor de probleme23. Perspectiva în care se plasează redactând acest proiect,
nu este una politică cum nu este nici economică sau culturală, ci una ştiinŃifică.
Problemele sesizate trebuiau soluŃionate de autorităŃile responsabile.
Satul bănăŃean…, în special capitolul IV invită la o reflecŃie asupra problemelor
Ńărăneşti care nu aparŃineau numai Banatului ci majorităŃii clasei Ńărăneşti, adică
majorităŃii populaŃiei. Capitolele I şi II cuprind câteva idei enunŃate schematic ce se
vor concretiza într-o lucrare ulterioară24. ObservaŃiile sale judicioase, reflectând
calitatea cercetărilor întreprinse de Institut, atât în privinŃa stării reale cât şi a
tendinŃelor evolutive, derutează la prima lectură, deoarece prezentarea lor se face fără
respectarea criteriului cronologic, doar urmând succesiunea campaniilor sau înlănŃuirea
tematică, ceea ce ar putea descumpăni un eventual cititor neavizat. C. Grofşorean
etalează doar o schemă, aşa cum aflăm chiar de pe prima pagină, o înşiruire de idei,
ordonarea şi clasificarea lor ca şi amplificarea demonstraŃiilor constituind o sarcină de
viitor, o sarcină care nu a mai ajuns să se înfăptuiască. Documentul face însă dovada
unei intenŃii monografice de alt tip şi de alte dimensiuni decât cele realizate până
atunci de Institut, de sinteză, am aprecia noi, concentrată strict asupra satului bănăŃean
în deceniile dintre unire şi 1940. Autorul şi-a fixat ca unitate de analiză satul aşa cum
preciza teoria lui Dimitrie Gusti. Abordând problematica satului de şes, a satului
montan, şi a celui de graniŃă, C. Grofşorean nu se abate nici acum de la specificul
cercetării monografice bănăŃene doar că transferă accentul analizei pe unitatea socială –
sat – generalizând teoretic „problemele” întâlnite acolo, probleme asupra cărora
monografiştii au intervenit adeseori, acesta fiind şi unul din scopurile stabilite, de
reacŃie promptă. Proiectul a rămas în această fază, nu a cunoscut extensii şi nu s-a mai
revenit asupra lui. El a fost oricum conceput prea târziu pentru a mai furniza material
documentar, dictatul urmând curând şi prea devreme, dar putea fi folosit pentru o altă
conferinŃă de pace. Poate acesta este şi motivul menŃiunii autorului cu creionul pe
ultima filă, „deocamdată neutilizabil”. Cu toate acestea oportunitatea care s-a produs,
chiar dacă dintr-o motivaŃie nefericită în fond, i-a facilitat autorului reflecŃia asupra
unor fapte cu semnificaŃie socială ridicată, iar prezenŃa unor clişee, mai ales în primele
capitole ale studiului, fac şi mai interesantă lectura lui, mai ales pentru specialistul
interesat de imagologie şi mentalităŃi.
23 Orientarea spre monografii centrate pe probleme, i se datorează altui bănăŃean celebru, apropiat colaborator
al lui Dimitrie Gusti, Anton GolopenŃia.
24 C. Grofşorean, Banatul de altă dată şi din totdeauna, Timişoara, Editura Helicon, 1946.
254
Geografii simbolice de frontieră
Sorin Mitu
În articolul de faŃă voi prezenta trăsăturile generale ale unui tip de reprezentări ale
spaŃiului politic şi cultural pe care le-am definit cu termenul de „geografii simbolice de
frontieră”. Este vorba despre acele construcŃii elaborate de conştiinŃa occidentală
modernă şi contemporană care reflectă realităŃile situate în proximitatea centrului
reflector al lumii apusene∗.
Pentru a ajunge la ele, trebuie să plecăm însă de la o altă imagine spaŃială, mult
mai cuprinzătoare, pe care europenii au generat-o chiar de la începuturile definirii lor
identitare, în Grecia antică. Cea mai generală reprezentare născută în cuprinsul culturii
occidentale cu privire la o alteritate care este în acelaşi timp radicală, nemijlocit
învecinată şi profundă – poartă numele exotic de „Orient”. Ea este destinată, prin
excelenŃă, să ofere principalul reper identitar de contrast al „occidentalilor”, adică al
celor care s-au identificat la modul generic – încă de pe vremea lui DiocleŃian sau a lui
Carol cel Mare – tocmai prin situarea lor la cealaltă extremitate a unei axe terestre
longitudinale. Dar în această distincŃie aparent strict topografică, importantă nu este
geografia, ci axiologia. Occidentalii nu sunt caracterizaŃi, la modul esenŃial, de situarea
lor geografică mai la vest, ci de un set de valori şi atitudini specifice celor care locuiesc
această parte a pământului şi care le asigură, în cele din urmă, supremaŃia. Occidentul
se identifică, aşadar, cu binele, cu normalitatea şi cu superioritatea, în timp ce
Orientului i-a fost rezervat reversul acestor ipostaze.
Edward Said a fost cercetătorul care a elaborat o teorie sistematică a acestui tip de
reprezentare, în binecunoscuta şi controversata sa lucrare intitulată Orientalism (1978)1.
Said a lansat teoria „orientalismului”, analizând pe larg modul în care geografia
simbolică occidentală a demonizat spaŃiile situate la Răsărit şi la Miazăzi, construind
lumea imaginară a Orientului. Reprezentarea acestor spaŃii, considerate înapoiate,
nesigure, instabile, în raport cu ordinea şi „normalitatea” existente în zonele
„centrale”, a avut darul, crede Said, să justifice, să consolideze şi chiar să reproducă
diferenŃele de dezvoltare şi mai ales raporturile de dominaŃie instituite în diferite zone
ale lumii. Occidentalii au construit imaginea profund deformată, nivelată şi reificată a
unui Orient care de fapt nu există în această formă simplificată, cu scopul de a legitima
stăpânirea lor în regiunile respective. Inclusiv orientalii trebuiau convinşi că lucrurile
stau în acest fel, pentru a accepta fără rezerve condiŃia lor de sclavi moderni şi
superioritatea occidentalilor.
Teza lui Said a ridicat problema esenŃială a orientării politice pe care o ascunde
orice reprezentare a Celuilalt. De obicei, aceste relatări nu sunt inocente sau „neutre”
∗
Acest studiu fost realizat în cadrul proiectului PN-II-ID-PCE-2011-3-0081, finanŃat de CNCS –UEFISCDI.
1 Edward W. Said, Orientalism. ConcepŃiile occidentale despre Orient, Timişoara, Amarcord, 2001.
255
din punct de vedere ideologic. În spatele lor se ascund interesele celor care vorbesc
despre Celălalt, interese care sunt promovate fie deliberat, fie independent de voinŃa
sau opiniile personale ale unui anumit autor. Fatalmente, discursul cultural britanic
referitor la Egipt, de exemplu, are menirea ultimă de a consolida şi a reproduce
dominaŃia britanică în această zonă, chiar dacă este vorba despre despre cercetările
erudite ale unui arheolog animat de cele mai bune intenŃii.
Ideile provocatoare ale lui Said au stârnit însă numeroase controverse. Una dintre
replicile bine argumentate îi aparŃine lui James Carrier2. Dacă Orientul descris de
occidentali nu este decât o simplă creaŃie imaginară a acestora, care simplifică şi
omogenizează nişte realităŃi mult mai complexe, oare nu acelaşi lucru se poate spune şi
despre Occidentul malefic incriminat de Said? Nu este şi el rodul unei simplificări şi
reificări nepermise, situaŃie în care se poate vorbi nu numai despre „orientalism”, ci şi
despre un „occidentalism”? Oare nu este şi acesta tot un discurs ideologic, destinat, în
cazul de faŃă, să exprime frustrările şi resentimentele nejustificate ale celor pe care istoria
i-a aruncat în afara sferei de prosperitate euro-atlantice?
Ca urmare, şi Vestul poate fi esenŃializat. În această optică, nici Occidentul, aşa
cum este el reprezentat în marile discursuri culturale, nu există ca atare, ci a fost
„inventat”, în sensul în care a fost fabricat şi Orientul supus „orientalizării”. Cu alte
cuvinte, nu se poate vorbi despre o esenŃă anistorică, imuabilă şi naturală a
Occidentului, care să codifice un presupus specific al acestuia. Viziunea teleologică
potrivit căreia ar exista un „ADN cultural”, care explică, deopotrivă, şi libertăŃile
oraşelor medievale, şi democraŃia modernă sau economia de piaŃă, este greşită3. În
realitate, nici „Occidentul” nu este altceva decât un ansamblu de realităŃi eterogene şi
identităŃi hibride (omogenizate doar în imaginar), este supus schimbărilor, este
reprezentat mental şi construit social, potrivit unor scopuri ideologice, cu aportul
decisiv al elitelor politice şi intelectuale.
Indiferent dacă suntem de acord cu ideea că Occidentul şi Orientul sunt doar
nişte figuri ale imaginaŃiei sau, dimpotrivă, le considerăm nişte concepte pertinente, cu o
acoperire consistentă în realitate – observăm că mai toate reprezentările de această
natură, toate marile „geografii simbolice” ale modernităŃii au ca reper şi punct de
plecare Occidentul4, mai exact spaŃiul Europei occidentale. Acest perimetru geografic
limitat nu se identifică doar cu centrul iradiant al civilizaŃiei, ci şi cu însuşi continentul
european. Cuvântul „Europa” devine astfel un sinonim pentru civilizaŃie, progres şi
bunăstare, un model ideal al normalităŃii (şi în acelaşi timp un reper pentru stabilirea
inferiorităŃii de fapt a celorlalŃi), pentru întregul mapamond. În secolul al XX-lea, când
Statele Unite vor dobândi capacitatea de a juca acelaşi rol (sau chiar vor depăşi
Europa, sub raport politic, economic ori militar), această împrejurare va fi integrată cu
2 James G. Carrier (ed.), Occidentalism. Images of the West, Oxford, Clarendon Press, 1995.
3 În acest sens, Spania „Secolului de Aur”, la fel ca şi cea post-franchistă, este considerată o parte a
Occidentului şi i se poate rataşa cu uşurinŃă o îndelungată istorie justificativă care să susŃină acest lucru. Dar
„Spania nevertebrată” a secolelor XVIII-XIX, portretizată de Ortega y Gasset sau de istoricul polonez
Joachim Lelewel, nu avea oare mai multe în comun cu Balcanii, Polonia sau alte periferii europene, decât cu
Germania ori Marea Britanie?
4 Vezi Gérard Leclerc, Mondializarea culturală. CivilizaŃiile puse la încercare, Chişinău, Editura ŞtiinŃa, 2003; Sophie
Bessis, Occidentul şi ceilalŃi. Istoria unei supremaŃii, Bucureşti, Editura Runa, 2004; Roger Scruton, Vestul şi restul.
Globalizarea şi ameninŃarea teroristă, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004.
256
SORIN MITU, GEOGRAFII SIMBOLICE DE FRONTIERĂ
uşurinŃă în logica „europenistă”, pentru că America de Nord nu va fi considerată

altceva decât o prelungire de peste mări a aceleiaşi civilizaŃii europene.
Dar dacă Europa este totuna cu „Occidentul”, iar Occidentul este buricul lumii,
rezultă că geografiile simbolice cele mai semnificative se vor naşte în proximitatea
acestei Europe occidentale şi prin delimitare faŃă de ea. Aşa au apărut „Europa de
Est”, „Europa Centrală” şi „Balcanii”, reprezentări rezultate din ciocnirea imaginativă
a Occidentului cu vecinii săi cei mai apropiaŃi. Nu întâmplător, aceste teritorii mai
mult sau mai puŃin imaginare au furnizat şi materia primă pentru o literatură ştiinŃifică
extrem de interesantă, din ansamblul căreia se detaşează lucrările semnate de Larry
Wolff, Maria Todorova sau Vesna Goldsworthy5. În acest punct, am ajuns şi la
subiectul propriu-zis al articolului de faŃă, adică la geografiile simbolice de frontieră.
Întâlnirea cu aceşti „străini din vecinătate” are câteva trăsături care o deosebesc
profund de alte experienŃe ale alterităŃii. Orientul exotic, civilizaŃiile asiatice ori
tărâmurile îndepărtate unde hălăduiau diferite categorii de „sălbatici”, de altă rasă sau
religie, le ofereau europenilor nişte repere radicale ale alterităŃii. În schimb, Ńinuturile
situate la răsărit de Niemen, Elba, Leitha sau Istria, locuite de greci, maghiari,
polonezi, ruşi sau români, erau populate de nişte „CeilalŃi” care puteau fi socotiŃi de
occidentali „noi” sau „ei” în acelaşi timp, prin religie, geografie sau istorie. Principala
caracteristică a acestor regiuni era dată de caracterul lor hibrid, „gri”, de frontieră,
amestec impur între mizeria şi dezordinea orientală a prezentului, pe de o parte, şi
amintirea sau promisiunea unui timp mai bun şi mai civilizat, pe de altă parte.
Zonele respective erau interesante pentru apuseni, atât sub raport practic, cât şi
într-un sens simbolic, datorită capacităŃii lor potenŃiale de a se „occidentaliza”, adică
de a reveni cu relativă uşurinŃă la condiŃia lor de odinioară, de a-şi redescoperi
adevărata esenŃă, alterată datorită unor vitregii ale istoriei. Grecii au obligaŃia să reînvie
virtuŃile străvechilor elini; românii, în calitate de urmaşi ai Romei, trebuie să se apropie
de fraŃii lor din ginta latină şi să facă jocul politic al FranŃei; ungurii, cehii şi polonezii
au capacitatea să se alăture din nou Apusului, la fel ca în timpurile de glorie ale Evului
Mediu, după ce au fost sechestraŃi de imperiile despotice ale Răsăritului; iar ruşii ar
putea, eventual, să declanşeze ei revoluŃia marxistă, pe care proletariatul german
revizionist întârzie să o pună în operă… Ca urmare, toate aceste popoare au de
îndeplinit o misiune alături de Occident, şi nu în afara acestuia, chiar dacă
împrejurările de astăzi par să le fi aruncat pe o altă longitudine culturală.
Acest joc al contrastelor, această continuă pendulare a zonelor respective între
Occident şi Orient, între măreŃia trecutului şi decăderea prezentului, între identitate şi
alteritate – face tot farmecul acestor locuri şi explică interesul special al occidentalilor
pentru această parte a lumii, dorinŃa lor aparte de a cunoaşte şi de a explora amintitele
teritorii. Iar dacă punem problema în termenii lui Said, dacă explicăm relaŃia dintre
Occident şi proximităŃile sale europene în cadrul unor raporturi de putere, atunci
observăm că Estul Europei reprezintă o zonă extrem de atrăgătoare, unde dominaŃia
poate fi impusă şi menŃinută mai uşor decât în alte regiuni de pe mapamond, deoarece
5 Inventing Eastern Europe (1994), Imagining the Balkans (1997), Inventing Ruritania (1998) – toate traduse şi în limba
română. La noi se remarcă interesul pentru Europa Centrală promovat de grupul de studiu „A Treia
Europă”, precum şi o serie de lucrări individuale dedicate geografiilor simbolice „răsăritene”, cum sunt cele
semnate de Carmen Andraş, Sorin Antohi, Corin Braga, Mihaela Grancea ori Mircea Muthu.
257
aici Occidentul cucereşte şi îşi apropriază ceea ce, într-un fel, este deja al său. Balcanicii
sau esticii sunt, în acelaşi timp, „sălbaticii” şi străinii destul de primitivi pe care trebuie să
îi cucerim, dar şi „fraŃii” noştri pe care trebuie să îi eliberăm de sub jugul turcilor sau al
ruşilor, să îi ridicăm din întuneric la lumina civilizaŃiei, să îi integrăm în NATO ori în
Uniunea Europeană. Şi ce poate fi mai reconfortant sub aspect psihologic, pentru
vindecarea conştiinŃei vinovate a unui imperiu modern şi democratic, decât să fii convins
că săvârşeşti un act de caritate exact atunci când îŃi promovezi interesele egoiste, că
militezi pentru o cauză nobilă, pentru salvarea şi civilizarea unor rude mai sărace, în
acelaşi timp în care îŃi extinzi triumfal propria sferă de influenŃă, în sens politic,
economic sau cultural?
Ca urmare, interesul Occidentului faŃă de problemele Europei Răsăritene nu
trebuie pus doar pe seama unor motive pragmatice, economice, politice sau militare.
Începând cu secolul al XVIII-lea, Răsăritul atrage atenŃia tuturor acelor naŃiuni ale
Europei care se pretind „civilizate” în primul rând pentru că el oferă un element de
contrast, un reper al alterităŃii, aflat la îndemână. Cultura iluministă occidentală poate
să îşi contureze mai precis propria identitate, poate să definească mai exact ce este
„civilizaŃia”, „progresul” sau „RaŃiunea” delimitându-se de Răsărit. Studierea Estului
de către cărturarii sau călătorii secolului al XVIII-lea are, aşadar, şi un rol pedagogic,
acela de a evidenŃia o dată în plus superioritatea civilizaŃiei iluministe occidentale.
Faptul că Europa de Est era „descoperită” tocmai atunci când Occidentul însuşi îşi
definea vocaŃia universală arată că occidentalii aveau într-adevăr nevoie de acest
„sparing partner” imaginar, în procesul lor de afirmare la scară mondială. Mai târziu, la
sfârşitul secolului al XIX-lea (ca şi în cel următor), când pozitivismul va duce la extrem
pretenŃia culturii occidentale de a reprezenta apogeul dezvoltării umanităŃii, lumea
colonială pare a lua locul Estului european, ca figură principală a alterităŃii, menită să
pună în evidenŃă superioritatea izbitoare a civilizaŃiei Occidentului6.
Europa de Est nu a fost însă reprezentată, în primul rând, ca un teritoriu al
„sălbăticiei” şi al lipsei totale de civilizaŃie, destinat să evidenŃieze printr-un contrast
absolut superioritatea valorilor propovăduite de filosofii iluminişti, pentru că acest rol
putea fi interpretat mult mai bine de Orient, de Africa, de populaŃiile „primitive”.
Fiind o zonă de tranziŃie între lumea civilizată şi cea „barbară”, Estul a constituit, în
primul rând, un excelent teren de încercare pentru o serie de experimente care aveau
menirea să valideze îndreptăŃirea supremă a civilizaŃiei occidentale. Estul a fost
perimetrul unde putea fi testată cu succes capacitatea de difuzare la scară universală a
civilizaŃiei occidentale, deoarece aici modelul respectiv era acceptat cu cea mai mare
uşurinŃă.
Uneori, occidentalii ajung să creadă că Europa Răsăriteană poate adăposti chiar
anumite experienŃe mai interesante decât cele desfăşurate în Occident, datorită
caracterului „proaspăt” şi genuin al zonei respective. Aşa se explică interesul lui
Voltaire, Diderot sau Rousseau faŃă de reformele Ecaterinei a II-a ori faŃă de
constituŃia Poloniei7; convingerea liberalilor francezi de dinainte de 1848 că răsăritenii
(ruşi, polonezi, români) vor declanşa acea revoluŃie regeneratoare de care Occidentul
6 Vezi Simona Corlan-Ioan, Inventarea Africii Negre, Cluj, Editura Dacia, 2001.
7 Larry Wolff, Inventarea Europei de Est, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, p. 259-373.
258
SORIN MITU, GEOGRAFII SIMBOLICE DE FRONTIERĂ
„obosit” nu mai era capabil8; sau chiar teza leninistă privitoare la izbucnirea revoluŃiei
proletare mondiale, care urma să se aprindă tocmai în Rusia înapoiată, şi nu în Ńările
industrializate din Apus, aşa după cum pretindea ortodoxia marxistă. Europa de Est
devenea astfel un poligon de încercare pentru acele experimente inspirate de ideile
occidentale care nu puteau prinde viaŃă la ele acasă, ci doar pe acest semi-continent
imaginar al utopiilor moderate.
Această imagine era întreŃinută din ambele părŃi. Estul însuşi se autoreprezenta,
cu insistenŃă, ca o zonă în care civilizaŃia Occidentului se poate răspândi cu succes.
Aici se putea împlini cel mai bine vocaŃia „misionară” a civilizaŃiei occidentale, aici se
puteau exersa toate impulsurile sale tutelare, aici putea fi satisfăcută nevoia psihologică
de a-l ocroti pe cel slab, de a fi generos şi de a te simŃi bine datorită generozităŃii sale.
Auto-culpabilizările occidentalilor, frecventele acuzaŃii de egoism şi de suficienŃă
puteau fi dezamorsate în Est, prin exerciŃiul reconfortant al ajutorării fraŃilor năpăstuiŃi
din Răsărit.
Avatarurile acestui model de reprezentare născut în Europa iluministă au avut o
influenŃă majoră asupra istoriei tuturor regiunilor aflate la răsărit de „Edenul”
occidental. Întâlnirile simbolice de la frontiera civilizaŃiei apusene au dat naştere unei
constelaŃii de semi-continente imaginare, dintre care cele mai cunoscute sunt Europa
Centrală, Europa Răsăriteană şi Balcanii. Deşi, la prima vedere, aceste denumiri fac
trimitere la nişte entităŃi geografice foarte concrete, care pot fi identificate cu uşurinŃă
pe teren, în realitate, mizele principale care se ascund în spatele denumirilor respective
sunt de natură ideologică, istorică sau politică. Toate aceste regiuni se caracterizează
printr-o „geometrie variabilă”9, toate sunt impregnate de sensuri, valorizări şi conotaŃii
dintre cele mai diverse, ceea ce evidenŃiază foarte bine caracterul lor „meta-geografic”,
de vectori ai unor ideologii şi interese geopolitice.
Geografiile simbolice de frontieră sunt, în cele din urmă, nişte figuri obligatorii ale
imaginaŃiei cartografice, pentru orice civilizaŃie cu pretenŃii hegemonice şi aculturante.
Ele au menirea de a umple golul dintre noi şi ceilalŃi, de a îmblânzi alteritatea, de a face
necunoscutul mai suportabil. În concluzie, principala lor funcŃie topografică este aceea
de punte de trecere între două extreme construite cultural.
8 Catherine Durandin, Révolution à la française ou à la russe. Polonais, Roumaines et Russes au XIXe siècle, Paris, P. U. F.,
1989.
9 Formula a fost lansată de Jacques Le Rider, Mitteleuropa, Iaşi, Editura Polirom, 1997, p. 15-18.
259
Imaginea maghiarilor la românii ardeleni
în contextul revoluŃiei de la 1848–1849
Nicoleta Hegedüs
Ideea de revoluŃie la maghiari

RevoluŃia de la 1848–1849 a reprezentat un eveniment deosebit de important în
istoriografia maghiară, dar şi în cea română, stârnind deseori controverse între cele
două istoriografii. Interpretările românilor ardeleni şi ale maghiarilor asupra revoluŃiei
sunt în multe locuri diferite, ceea ce este până la un anumit punct un lucru firesc,
întrucât, cu toate că principiile abstracte în numele cărora se pornesc revoluŃiile sunt
aceleaşi, libertate, egalitate, fraternitate, înŃelesul practic dat acestor termeni diferă în
funcŃie de aspiraŃiile politice şi naŃionale specifice celor două tabere. Acest lucru este
valabil mai ales prin faptul că românii şi maghiarii au luptat în tabere opuse şi influenŃa
deseori inconştientă a naŃionalismului determină iscarea unor polemici menite să
demonstreze parŃialitatea celuilalt pentru a conferi mai multă legitimitate propriei teorii
subiective.
Dacă pentru maghiari, evenimentele din 1848–1849 au reprezentat punctul
culminant al luptei pentru independenŃă, în viziunea istoricilor români ardeleni din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, revoluŃia maghiară a avut mai mult caracterul
unei insurecŃii, a unei rebeliuni împotriva puterii legitime, care era dinastia de
Habsburg. Iar propria revoluŃie a fost purtată pentru autonomia Transilvaniei, reforme
sociale şi drepturi politice naŃionale, dar în contextul reafirmării fidelităŃii pentru Casa
de Habsburg. Pentru maghiari, duşmanul era stăpânirea austriacă, însă pentru românii
speriaŃi de măsurile maghiarizatoare luate de dieta Ungariei în deceniile premergătoare
revoluŃiei, precum şi de programul revoluŃionar maghiar, care prevedea uniunea
Transilvaniei cu Ungaria fără a garanta drepturi naŃionale pentru nemaghiari,
„duşmanul” erau înşişi maghiarii. De aceea, drama trăită de maghiarii care au luptat
pentru independenŃă chiar şi atunci când deznodământul revoluŃiei se întrevedea a fi în
mod sigur nefavorbil lor, nu îi impresionează pe români.
Scânteia revoluŃiei a fost aprinsă la Paris, unde lupta pentru lărgirea cadrului
democratic a degenerat în violente conflicte de stradă, iar, după cum scria BariŃ, „acel
metod al Parisului de a-şi câştiga, ori şi numai asigura libertatea a fost apoi imitat şi în
alte Ńări, după gradul deşteptăciunei şi al temperamentului popoarelor”1. Maghiarii au
înŃeles că s-a ivit contextul european favorabil pentru afirmarea programului lor
naŃional. Vestea revoluŃiei din FranŃa găsise spiritele deja încinse în Ungaria, cuprinse
de o revoltă mocnindă, întrucât maghiarii erau nemulŃumiŃi de politica absolutistă
1 George BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani în urmă, vol. II, Sibiu, Tipografia W. Kraftt,
1890, p. 9.
260
NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI...
austriacă „toată mulŃimea descendenŃilor din curuŃii vechi ai lui Tökölyi şi ai lui
Francisc Rákóczi, o partidă mare şi vigoroasă, care trăia şi se nutrea din tradiŃiunile
propagate dintr-o generaŃiune în alta cu mare pietate”2. Partida liberală şi democratică
maghiară, cea care la izbucnirea revoluŃiei franceze reprezenta „opoziŃiunea liberală”
din dieta întrunită la Bratislava şi care a orchestrat revoluŃia maghiară, condusă fiind de
Kossuth, cerea reforme radicale, dar BariŃ îl atenŃionează pe cititor că termenul de
„opoziŃiune liberală”, „să se înŃeleagă numai în sensul unguresc, cu totul relativ, iară nu
aşa cum era el înŃeles în alte Ńări şi la alte popoare”3. Prin urmare, liberalismul maghiar
este unul fals, el nu corespunde principiilor liberalismului clasic, întrucât este unul
puternic impregnat de naŃionalism. Pentru românii ardeleni care îşi simŃeau
naŃionalitatea în pericol, drepturile şi libertăŃile civile nu valorau mai nimic dacă nu le
puteau exercita ca români în cadrul statului ungar.
Programul revoluŃiei maghiare formulat în 12 puncte şi adoptat de către dietă
prevedea, printre altele, minister unguresc responsabil, funcŃia de putere executivă
supremă pentru palatin în lipsa împăratului, întrunirea anuală a dietei, desfiinŃarea
iobăgiei, limba maghiară ca limbă oficială în Ńările Coroanei ungare, libertatea presei şi
desfiinŃarea cenzurii, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Programul prevedea o
autonomie largă pentru Ungaria, dar în opinia lui BariŃ punctele prin care se
consolidează autonomia au fost menite să pregătească desprinderea totală a Ungariei
de Austria, mai ales în condiŃiile în care Kossuth devenise acum cunoscut „nu numai
ca orator înfocat, ci şi agitator şi adversar neîmpăcat al aristocraŃiei conservative, de
care fusese maltratat şi tiranit”, dar şi „urâtoriu al dinastiei”4. Programul revoluŃionar
fusese adoptat de dietă concomitent cu mişcările de stradă de la Pesta, organizate de
tinerii intelectuali în frunte cu poetul Petıfi.
Împăratul Ferdinand al V-lea sancŃionează în aprilie 1848 cererile maghiarilor,
bolnav şi timorat fiind, şi închide dieta, după ce confirmase primul cabinet de miniştri
unguresc în frunte cu Battyányi Lajos. Aceasta a fost, în opinia lui Nicolae Cristea, o
victorie uriaşă a maghiarilor, care obŃinuseră o autonomie incredibil de largă, dar trufia
imensă i-a împiedicat pe aceştia să profite de marele succes. Continuarea ostilităŃilor
după sancŃionarea de către împărat a revendicărilor revoluŃionare, dar şi lipsa unei
politici cu adevărat liberale şi democratice prin care să atragă naŃionalităŃile de partea
lor reprezintă o dovadă a nepriceperii politice a maghiarilor5.
Atitudinea românilor faŃă de izbucnirea mişcărilor revoluŃionare de la Pesta şi faŃă
de programul maghiar a fost una indecisă, BariŃ mărturisind că el însuşi a fost pentru o
clipă atras de caracterul democratic al majorităŃii punctelor revoluŃionare. De aceea, la
început românii nu au fost în mod deschis împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria6.
Indecizia de la început a fost repede abandonată însă, la Adunarea de la Blaj, din 3/15
mai 1848 românii prezentând programul lor revoluŃionar propriu, în care se pronunŃă
fideli dinastiei de Habsburg şi categoric împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria,
aceasta reprezentând principalul motiv al dezbinării dintre români şi maghari7.
2 Ibidem, p. 11.
3 Ibidem, p. 18-25.
4 Ibidem.
5 Nicolae Cristea, La Ńintă. MeditaŃiune politică, Sibiu, Editura Ases. Cons. Sibiu (Inst. Tip. T. Liviu Albini), 1895, p. 17.
6 T. V. PăcăŃian, Cartea de aur sau luptele politico-naŃionale ale românilor de sub coroana ungară, Sibiu, 1901, vol. I, p. 237.
7 Liviu Maior, 1848-1849: români şi unguri în revoluŃie, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 28-29.
261
Maghiarii au fost influenŃaŃi în viziunea lor despre revoluŃie de aceleaşi principii

„franceze”, au luptat în numele libertăŃii, dar, în condiŃiile istorico-politice specifice
Imperiului Habsburgic, programul lor revoluŃionar, pe lângă latura socială şi
democratică, a cuprins şi o latură naŃională. Românii ardeleni îi învinuiesc pe maghiari
de a fi combinat ideile revoluŃionare nobile cu naŃionalismul maghiar şi de a fi ignorat
aspiraŃiile politice ale naŃionalităŃilor nemaghiare. Egoismul şi trufia naŃională sunt
responsabile pentru înŃelesul deformat dat de către maghiari egalităŃii, libertăŃii şi
fraternităŃii. Acestora li se adaugă şi dispreŃul faŃă de nemaghiari, pe care maghiarii nu
îi cred capabili de o acŃiune politică proprie în vederea apărării naŃionalităŃii lor. Ei
cred că dacă românii protestează în faŃa tendinŃelor de maghiarizare, o fac nu datorită
pornirii lăuntrice, ci agitaŃiilor ruseşti, austriece sau săseşti.
RevoluŃia „dezlănŃuită”
RevoluŃia de la 1848–1849, după cum aprecia Liviu Maior, „a deschis o rană greu
vindecabilă în ceea ce priveşte relaŃiile dintre români şi maghiari”8. Acest fapt se
datorează lungului şir de violenŃe comise de ambele părŃi.
După sancŃionarea de către împărat a cerinŃelor maghiarilor în aprilie 1848, primul
guvern responsabil maghiar în frune cu Battyányi Lajos îşi începu activitatea. În noul
guvern revoluŃionar, Széchenyi era ministrul comunicaŃiilor, Eötvös József era ministrul
cultelor şi instrucŃiunii publice, Kossuth – ministru al finanŃelor, Deák Ferenc – ministrul
justiŃiei. Guvernul a luat măsuri care să pună bazele dezvoltării economice şi culturale,
a desfiinŃat iobăgia, a limitat privilegiile nobilimii, asigurând însă poziŃia sa dominantă
şi condiŃiile existenŃei sale economice9. Kossuth a avut, desigur, un rol mult mai bogat
decât cel sugerat, la prima vedere, de funcŃia sa oficială. Noul guvern s-a confruntat
încă de la început cu rezistenŃa armată a croaŃilor şi a sârbilor din Ungaria.
Pentru BariŃ, regimul revoluŃionar maghiar era asemănător dictaturii iacobine din
1791–1795, Kossuth şi colaboratorii săi devenind „tirani în numele libertăŃii”10.
Atanasie Şandor comentează urmările sancŃionării cererilor revoluŃionare
maghiare de către împărat. Odată ce au văzut autonomia largă pe care au primit-o,
inclusiv minister propriu responsabil, maghiarii şi-au permis libertăŃi „indecente”,
„puterea ungurilor ridicătoare urma în Ńară în semn de bucurie purtarea simbolului
naŃional maghiar numit cocardă. Atunci deodată şterseră ungurii şi loteriile, şterseră de
pe sărărie şi peste culoarea neagră-galbenă împărătească, şterseră pajura vopsind pe tot
locul culoarea naŃională maghiară, roşu, alb, verde, îndatorind pe toŃi următorii, ori de
ce naŃiune şi religiune, a ridica steag naŃional maghiar pe la turnurile bisericilor...”.
NaŃiunilor conlocuitoare care au cerut şi ele drepturi naŃionale, Kossuth le-a răspuns
că nu cunoaşte în Ungaria altă naŃiune în afara celei maghiare şi că pentru toŃi
locuitorii sunt garantate drepturile liberale11. Ura maghiarilor faŃă de culorile galben-
negre habsburgice primeşte dimensiuni absurde în relatarea lui Andrei Şaguna care,
8 Ibidem, p. 408.
9 Paul Ledvai, Ungurii: timp de un mileniu învingători în înfrângeri, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, p. 236.
10 George BariŃiu, op. cit., p. 54.
11 Atanasie Şandor, „Studiu asupra evenimentelor de peste munŃi din anii 1848-49, cu nararea celor întâmplate
în părŃile Aradului”, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1988, p. 90
262
aflându-se la Pesta în perioada iunie-octombrie 1848, a avut multe de suferit din partea
unor „capete exaltate ungureşti” pentru că a cumpărat catifea neagră pentru un
epitrafir şi omofor arhieresc şi pentru căptuşeală mătase galbenă şi borturi de aur.
Toate acestea predându-le unui croitor, „a ieşit veste la Pesta că eu fac pentru
generalul Jellacici o mantauă neagră-galbenă. Vestea aceasta falsă şi schimonosită s-a
lăŃit în tot oraşul, pentru care multe neplăceri am avut până când mi-am succes a
desluji treaba”12.
BariŃ a făcut parte din delegaŃia însărcinată de către Adunarea de la Blaj să
înainteze PetiŃia NaŃională dietei de la Cluj. DelegaŃia intră la sfârştul lunii mai în
capitala Transilvaniei şi găseşte piaŃa „îmbrăcată în sute de tricolori înscrise cu Unió şi
altele cu Unió vagy halál... Aşa dară terorismul cel golan şi cel mai neruşinat ne căzu în
ochi îndată la prima intrare în capitala Ńării”13.
Dieta a fost deschisă de generalul austriac Puchner, şef al trupelor din
Transilvania. Pentru prima dată, ca semn al schimbărilor aduse de revoluŃie, mesajul
tronului este rostit în limba maghiară. Generalul Puchner nu vorbea această limbă, de
aceea cuvântarea a avut loc într-o maghiară cam stâlcită, dar, cu toate acestea, a stârnit
aplauze furtunoase în sală, ceea ce îl determină pe BariŃ să afirme că „acei vreo 200 de
români care erau şi ei martori ai acelei scene puteau să înveŃe foarte mult dintr-însa ce
însemnează a fi un public întreg fanatizat de limba şi naŃionalitatea sa”14. Patriotismul
maghiar merită să fie admirat şi considerat exemplar, cu toate că el duce, în opinia
românilor ardeleni, la şovinism.
BariŃ priveşte problema uniunii ca expresie a fanatismului revoluŃionar, întrucât
tinerii înflăcăraŃi, dar şi unii dintre cei mai în vârstă nu au conştientizat că acest act
înseamnă moartea Transilvaniei şi este deosebit de periculos pentru naŃionalităŃile
nemaghiare de aici, care riscă să îşi piardă însăşi fiinŃa lor naŃională în faŃa maghiarizării
forŃate, predicată de radicalii maghiari. Ursitorii uniunii sunt aceeaşi aristocraŃi de o
trufie nemărginită, care cred că au dreptul să calce în picioare celelalte naŃionalităŃi şi să
decidă soarta Ńării în numele lor, fără să le asculte opŃiunile.
După votarea uniunii, au avut loc alegeri pentru dieta Ungariei, pe baza unei legi
electorale care menŃine un cens încă foarte ridicat şi care era şi mai restrictivă în
Transilvania15. Atanasie Şandor vorbeşte despre eforturile depuse de ungurii din
Transilvania în vederea împiedicării alegerii de deputaŃi de altă naŃionalitate chiar şi în
locurile unde populaŃia era majoritar nemaghiară. Astfel, un alegător maghiar alegea de
mai multe ori sau îi minŃeau pe români că scopul real al conscrierilor pentru alegerea
de deputaŃi era ca cei conscrişi să fie înrolaŃi în armată sau să fie constrânşi să plătească
dări îndoite şi întreite, uneori se foloseau chiar de ameninŃarea cu arme, cu bătăi etc.
Aşa înŃelegeau maghiarii asigurarea de drepturi civile pentru toŃi locuitorii Ungariei16.
Maghiarii nu au ezitat să profite de situaŃia delicată în care se afla Imperiul
Habsburgic în primăvara anului 1848 şi s-au bucurat fără reŃineri de marea autonomie
obŃinută: „Ungurii pentru clătinarea bilanŃului în guvernare prin Kossuth ocazionată,
12 Andrei Şaguna, „Memorii”, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică,
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 165-171.
13 George BariŃiu, op. cit., p. 136.
14 Ibidem, p. 146-147.
15 Despre desfăşurarea acestor alegeri vezi Liviu Maior, op. cit., p. 145-166.
16 Atanasie Şandor, op. cit., p. 82-83.
263
lăudându-se că aceia au urmat fără un pic de vărsare de sânge, se bucurau şi mai că-şi
ieşeau din fire câştigând naŃiunea maghiară astfel de glorioasă mărime. Toate altele
naŃiuni, afară de ovrei, nu simpatizau cu aceste înnoituri având mare frică de urmări
rele pentru dânsele...”17. Maghiarii au trecut la înarmare şi la crearea de gărzi naŃionale
pentru a-şi putea apăra realizările faŃă de toŃi contestatarii, dar mulŃi lideri ai
nemaghiarilor par a fi dibuit adevăratul scop al înarmării, obŃinerea independenŃei.
Chiar şi în această primă fază a revoluŃiei, memorialiştii menŃionează cruzimile
săvârşite de maghiari asupra românilor. Astfel, Atanasie Şandor relatează în memoriile
sale modul în care maghiarii i-au tratat pe români după Adunarea de la Blaj. Pe lângă
faptul că scriau în gazete numai injurii şi hule la adresa românilor, „trimiteau pe secuii
lor ca tirani asupra românilor, dând cu adevărat dovezi destule că sunt rămăşiŃe de
barbari, iar că grozăviile ce făceau cu românii, bătrâni, tineri, bărbăŃi, muieri, fete,
prunci în public şi pe ascuns, trec omului peste toată putinŃa de a şi le putea înşira”. În
dietă, unii deputaŃi români au avut curajul să ridice vocea împotriva tiraniilor la care
sunt supuşi românii, mai ales în Transilvania. „Ungurii aroganŃi, umflaŃi în mărimea sa,
nu dădeau auz acestor plânsori, căci ce făceau secuii şi alŃi maghiari era de după voinŃa
lor, ca să se înfrice românii”18. Ioan Ciurileanu, fost tribun în armata lui Avram Iancu,
vorbeşte şi el despre persecutarea românilor participanŃi la „marea adunare”: „au
înfiinŃat tribunale marŃiale în toate districtele şi fără nicio vină spânzurau pe românii
care luaseră parte la adunarea din Câmpul LibertăŃii din Blaj şi mai cu seamă pe toŃi ce
ştiau cât de puŃină carte, începând cu băieŃii de şcoală de la 15 ani în sus. În Cluj nu
trecea zi în care să nu fie spânzurat câte un român”19. ViolenŃele comise de maghiari în
timpul revoluŃiei reprezintă unul dintre principalele elemente ale discursului memorialistic
românesc din Transilvania referitor la revoluŃie.
O dată cu izbucnirea conflictului armat deschis dintre maghiari şi austrieci, în
toamna anului 1848, revoluŃia maghiară se transformă în luptă pentru independenŃă.
Maghiarii au cerut de la împărat aprobarea înfiinŃării de noi trupe pentru a face faŃă
sârbilor şi mai ales croaŃilor, care s-au ridicat cu arme împotriva revoluŃiei maghiare.
Împăratul refuză, stârnind nemulŃumirea maghiarilor şi prin repunerea în funcŃie a
generalului Jellacici, degradat înainte în urma cererii ministrului de război ungar.
Palatinul Iosif demisionează şi părăseşte Ungaria, iar generalul Lamberg este numit şef
al trupelor de aici, fără ca guvernul maghiar să-şi dea acordul. El este ucis pe podul
dintre Buda şi Pesta, în timp ce se îndrepta cu trăsura spre dieta ungară din Pesta
pentru a-şi prezenta numirea. Uciderea generalului Lamberg este prezentată de către
istoricii români ardeleni ca o nouă dovadă a fanatismului revoluŃionar.
BariŃ arată că toate aceste măsuri autoritare ale împăratului i-au ofensat pe
revoluŃionarii radicali maghiari, întrucât „numai orbul nu putea vedea” că încă de la
începutul revoluŃiei, scopul lor secret era obŃinerea independenŃei depline. Ceea ce a
urmat este comparabil, potrivit lui BariŃ, cu evenimentele din FranŃa anilor 1792–1793.
Palatinul fugar Iosif, precum şi generalul Lamberg sunt numiŃi de Kossuth şi acoliŃii
săi trădători de patrie. „CâŃiva oratori şi mai presus de tot Ludovic Kossuth, se ştiură
17 Ibidem, p. 86.
18 Ibidem, p. 89-91.
19 Ioan Ciurileanu, Fragmente istorice din anii 1848-1849, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, Memorialistica revoluŃiei de
la 1848 în Transilvania, p. 216.
264
folosi de ocaziune spre a înfuria spiritele şi a le prepara pentru atrocităŃile sălbatice,

prin care se înfige stigma infamiei pe fruntea unui popor. Anume din cuvintele unor
deputaŃi a lipsit numai ca să zică limpede: mergeŃi şi-l înjungheaŃi sau îl împuşcaŃi”20.
Astfel, Kossuth şi alŃi radicali sunt făcuŃi direct responsabili pentru linşarea generalului
Lamberg. Secuiul Kolosi György a intrat în Camera DeputaŃilor cu sabia plină de
sângele generalului în mână. La văzul acestei grozăvii, pe cei mai mulŃi deputaŃi „îi
apucară fiorii reci şi frica de urmările cele mai tragice, care apoi au şi venit ...”. Contele
Széchenyi şi-a pierdut minŃile şi s-a aruncat în Dunăre, iar după ce fu scos, a avut o
nouă tentativă de sinucidere, iar baronul Wesselényi, „acel om care în toată viaŃa sa
propagase la tinerime numai ură şi nesupunere, nemaicrezându-se nici el însuşi sigur
de viaŃa sa în Budapesta cu Kossuth şi cu ceilalŃi revoluŃionari ...”, a luat calea
exilului21. Guvernul revoluŃionar a demisionat şi, întocmai ca în FranŃa, Camera
DeputaŃilor nu a aşteptat formarea unuia nou, ci a numit un Comitet de Apărare a
Patriei, în frunte cu Kossuth22.
Desele paralele făcute între revoluŃia maghiară şi faza radicală a revoluŃiei franceze
demonstrează convigerea lui BariŃ în ceea ce privişte caracterul radical al mişcării
maghiarilor, care, la fel ca Robespierre şi acoliŃii săi, au înŃeles să scalde principiile
libertăŃii şi egalităŃii în sânge şi să comită în numele acestor idei mari cele mai crude
atrocităŃi. RevoluŃia maghiară este comparabilă cu „marea” revoluŃie franceză din
1789–1795 numai în ceea ce priveşte violenŃa şi denaturarea principiilor de bază, ceea
ce derivă din obiceiul maghiarilor de a imprima un caracter „maghiar” celor mai multe
principii şi valori general umane.
O dată cu izbucnirea conflictului armat deschis între Viena şi maghiari, românii
decid să lupte alături de austrieci împotriva maghiarilor. Memorialiştii români ai
revoluŃiei imortalizează lungul şir al violenŃelor, frica şi fuga din faŃa adversarilor,
dramele trăite de cei care şi-au pierdut membrii ai familiei, locuinŃele jefuite şi arse etc.
În acest context, imaginea maghiarului ca duşman nu putea fi decât una negativă.
Maghiarii dau dovadă de „terorism varvaricesc”23, sunt „beŃi de sânge omenesc”,
au „... mâini varvare şi inimi mai varvare ca strămoşii lor hunii...”. „Gemea Ardealul de
la o confine la alta de temerea zbiciului lui Dumnezeu, care ardea şi nimicea ca turcii şi
tătarii orice le sta în cale şi de această temere debuia să tremurăm şi noi pe la Deva ca
ceia ce stam în calea tempestăŃii fără de cel mai micuŃ scut”24. Maghiarii prădau „mai
ceva ca turcii”25. Referirile la originea barbară a maghiarilor, la strămoşii huni sunt
foarte dese în memorialistică. ViolenŃa, „sălbăticia” sunt caracteristici moştenite de
maghiari de la strămoşii lor huni, cei mai sălbatici dintre barbari. Maghiarii sunt
comparabili prin jafurile lor chiar cu turcii şi tătarii. În contextul violenŃelor revoluŃiei,
stereotipul originii hunice, tradusă prin sălbăticie, este prezent cu o insistenŃă
deosebită. ViolenŃele românilor sunt menŃionate şi ele, dar îşi găsesc de fiecare dată
20 George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 223-224.

21 Ibidem.
22 Ibidem.
23 Petru Moldovan, „În anul 1848”, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică,
p. 95-113.
24 Sava Popovici Săvoiu, „Memorii”, în N. Bocşan, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 173-268.
25 Ştefan Branea, „Cronica evenimentelor din anii 1848-1849, scrisă de protopopul greco-ortodox Ştefan Branea
din comuna Maierău”, în N. Bocşan, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 273.
265
justificarea în dreptul de replică la atrocităŃile maghiarilor. ViolenŃa maghiarilor este

uneori pusă în antiteză cu bunătatea şi altruismul românilor. Astfel, Petru Moldovan,
după ce relatează omorurile şi jafurile ce le comiseră maghiarii la intrarea în Zarand,
subliniază că românii, atunci când au luat prizonieri pe maghiarii din Brad, nu fuseseră
„cu aşa inimă tirană” să-i omoare pe aceştia26.
BariŃ vorbeşte şi el despre „...setea de sânge românesc şi terorismul plebei
vagabunde conduse de aristocraŃi ca Bethlen, Gyarmathi şi alŃi câŃiva imitatori ai lui
Marat, Danton, Robbespierre, St. Just...”27.
În contextul evocării violenŃelor revoluŃiei, din relatările istoricilor şi
memorialiştilor se desprinde un portret negativ al secuilor. Principala lor trăsătură este
„sălbăticia”, ameninŃarea cu secuii este suficientă pentru a-i îngrozi pe români. BariŃ
subliniază că acel Kolosi care l-a ucis pe generalul Lamberg era secui. Adunarea
secuilor de la Agyagfalva, din 15 octombrie 1848 este pusă în opoziŃie cu Adunarea
românilor de la Blaj. Pe când românii s-au reîntors paşnic la casele lor după adunare,
secuii, întărâtaŃi de trimisul lui Kossuth, Berzenczei Ladislaus, s-au constituit în brigăzi
şi au devastat şi jefuit câteva sate româneşti, inclusiv Reghinul, iar după jaf, o parte din
ei, în loc să-şi continue angajamentul militar, s-au întors cu prăzile acasă28. Secuii se
pricep la omoruri, jafuri şi arderi, dar dau dovadă de laşitate în condiŃiile în care le sunt
solicitate calităŃi militare29. Ioan RaŃiu relatează comportamentul barbar al secuilor în
Turda. Pe lângă sălbăticie, secuii sunt caracterizaŃi şi prin gândire greoaie. RaŃiu îi
compară cu „fiarele”30. De altfel, BariŃ arată că acel complicat sistem de organizare a
mişcării revoluŃionare secrete conceput de Kossuth în exilul său din Londra în anii ce
au urmat revoluŃiei (cu membrii mişcării împărŃiŃi în an, luni, săptămâni, zile, ore,
minute, secunde) a fost deconspirat în Transilvania de către guvernatorul
Schwarzenberg tot cu ajutorul secuilor, care, „pe lângă ce le place să audă şi să spună
monstruozităŃi, apoi dânşii erau mult mai simpli decât să înŃeleagă o sistemă atât de
complicată pentru ei”31.
La 11 septembrie 1848, generalul Jellacici a pornit cu trupe ce purtau culorile
galben-negre ale Habsburgilor pentru a cuceri Pesta. În octombrie, au avut loc la
Viena noi tulburări stradale, iar ministrul de război Latour este ucis. Mişcarea
revoluŃionară este înecată în sânge de către trupele conduse de generalul
Windischgrätz, în condiŃiile în care austriecii recapătă controlul în Italia de Nord. La 2
decembrie, împăratul Ferdinand renunŃă la tron în favoarea nepotului său, Franz
Joseph, pe care maghiarii refuză să îl recunoască drept rege al lor. Astfel, în decembrie,
trupele austriece, al căror comandant suprem era Windischgrätz, atacă Ungaria din
toate părŃile. În ianuarie 1849, Pesta este ocupată şi Kossuth, împreună cu o serie de
deputaŃi şi funcŃionari, fuge la DebreŃin32.
În septembrie-octombrie 1848, după ce comandantul trupelor din Transilvania,
generalul Puchner, ordonă dezarmarea maghiarilor şi nesupunerea faŃă de ministerul
26 Petru Moldovan, op. cit., p. 102.

27 George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 263.
28 Ibidem, p. 281.
29 Atanasie Şandor, op. cit., p. 100-122.
30 Ioan RaŃiu, „Însemnări”, în N. Bocşan, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 din Transilvania, p. 174-177.
32 Paul Lendvai, op. cit., p. 240-245.
266
ungar, războiul civil izbucneşte şi aici. Trupele imperiale obŃin victoria de la Târgu
Mureş şi ocupă Clujul, dar, după opinia lui BariŃ, au făcut o imensă greşeală staŃionând
aici, maghiarii primind astfel răgaz să se replieze şi să aştepte venirea trupelor conduse
de Iosif Bem în ajutor, acesta reuşind să recucerească până în martie 1849 aproape
toată Transilvania. În aceeaşi lună, trupele austriece şi cele ruseşti chemate în ajutor de
împăratul Franz Joseph, se retrag în Muntenia, iar maghiarii, numiŃi de BariŃ
insurgenŃi, preiau conducerea Transilvaniei33. Este semnificativ modul în care descrie
BariŃ stăpânirea de patru luni a insurgenŃilor asupra Ardealului : „Parola lui Bem a fost
amnistia, a lui Csányi34 graŃia suverană, dictată de o trufie cum ar fi fost a Romei
omnipotente în epoca lui Sulla, ori din a Triumviratului. Parola insurgenŃilor din
Transilvania fusese de la început exterminarea sau încai micşorarea numărului
românilor până la o sumă minimă. Cu excepŃiune de MunŃii Apuseni, poporul
românesc întreg era dezarmat. A omorî oameni nearmaŃi, nejudecaŃi, neconvinşi de
vreo crimă capitală, numai prin statariu în 12 ore, şi nici chiar cu statariu, ci la
moment, în casă, în curte, în câmp, la drum, în piaŃa publică, este o crimă înfierată ca
infamă de către toate popoarele civilizate, antice şi moderne, crimă de bandiŃi
poltroni”35. Maghiarii, prin persecuŃiile şi atrocităŃile comise asupra românilor, au dat
dovadă, şi în opinia lui BariŃ, de supravieŃuirea unor rămăşiŃe barbare în modul lor de a
fi. Bem, deşi adversar al românilor, este stimat pentru vitejia şi mai ales pentru
umanitatea cu care a declarat amnistia după reocuparea Transilvaniei. Comisarul
maghiar Csányi în schimb, a hotărât să-i pedepsească pe români în mod barbar, prin
tribunalele de sânge.
În prima parte a memoriilor sale referitoare la revoluŃie, Alexandru Roman
precizează motivele pentru care românii au fost împotriva maghiarilor în timpul
revoluŃiei: cruzimea acestora, torturile şi jafurile secuilor, politica duplicitară a
guvernului maghiar care urmărea de fapt despoierea românilor de toate drepturile,
abuzurile proprietarilor de pământ asupra iobagilor, excluderea românilor de la luarea
hotărârilor privitoare şi la soarta lor36. BariŃ precizează că românii au decis să ridice
armele împotriva revoluŃiei maghiare nu pentru că îi urau pe aceştia, românilor le erau
duşmani doar unii dintre maghiari, şi anume marii proprietari de pământ, precum şi cei
care deŃineau frâiele politice ale Ńării, căci „... propriul popor unguresc rural din
comitate, peste tot pe unde locuiau amestecaŃi sau învecinaŃi cu românii, s-au avut bine
unul cu altul totdeauna, chiar şi până în acestea zile de criză; iară orăşenii maghiari cu
familii, oricât să fi fost fanatizaŃi de către aşa-numita inteligenŃie a lor, vedeau bine că
ei fără concursul românilor în toate înŃelesurile vieŃii fizice nici câte o lună de zile nu
pot să subziste pe la oraşe, aşa un război civil pentru dânşii era o ruină sigură. Numai
aristocraŃia era poporului nostru românesc nesuferită, însă şi aceea cu multe
excepŃiuni. Proletariatul cărturarilor maghiari şi mare mulŃime de existenŃă catilinarie
cu averi risipite, aceştia au fost elementul cel mai blestemat al războiului”37. De altfel,

34 Ladislau Csányi a fost comisarul revoluŃionar trimis de Kossuth în Transilvania după recucerirea acesteia de
către maghiari.
36 Alexandru Roman, „Reprivire scurtă la lupta dintre români şi maghiari sub decursul revoluŃiunii dintre anii
1848-1849”, în N. Bocşan, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 184-188.
267
românilor „fumurile aristocratice nu le-ar fi făcut nicio durere de cap”, căci ele au
exista şi încă mai există şi în FranŃa, Anglia, Prusia, nu numai în Ungaria. Îi deranjează
însă că „aristocraŃia maghiară se cramponează în privilegiile ei feudale şi se crede
stăpân atotputernic asupra pământului şi oamenilor” şi îi denigrează pe români în cele
mai urâte feluri (tâlhari, criminali, hoŃi, „popor venetic”, „adunătură din alte Ńări”)38.
DispreŃul arătat de maghiari faŃă de români este, şi în opinia lui Grigorie Moldovan,
una dintre cauzele pentru care românii au fost la 1848 împotriva maghiarilor.
Filomaghiar fiind, Grigorie Moldovan este de părere că maghiarii au dreptate atunci
când îi consideră pe români trădători de patrie prin conduita lor de la 1848, dar
subliniază, totodată, că acest comportament se justifică prin atitudinea dispreŃuitoare
pe care maghiarii au manifestat-o de secole la adresa românilor. Maghiarii au făcut o
mare greşeală tactică atunci când nu au ştiut să-şi apropie naŃionalităŃile nemaghiare
din Ungaria şi să-i câştige de partea lor printr-o politică mai înŃeleaptă39.
ExistenŃa unor relaŃii cordiale între românii şi maghiarii din satele în care trăiau
amestecaŃi chiar şi în timpul revoluŃiei este afirmată şi în memorialistică. Astfel, după
cum reiese din amintirile Mariei Sutu, care locuia în Şard (în apropiere de Târgu
Mureş), secuii au dat dovadă de „nemilos vandalism” atunci când se aflau în trecere
prin acest sat şi au schingiuit şi măcelărit cumplit câŃiva tribuni şi preoŃi români în
centrul Oşorheiului. Dar în satul Şard, locuit de secui şi români, s-au protejat reciproc
unii pe alŃii, când în faŃa maghiarilor şi secuilor, când în faŃa românilor şi ruşilor40.
Altă cauză pentru care românii şi maghiarii au fost adversari la 1848 este
antidinasticismul maghiarilor, care primeşte uneori dimensiuni absurde. Astfel, preotul
Ioan Dragomir povesteşte în memoriile sale referitoare la revoluŃie despre
admonestarea cantorului său, care a îndrăznit să pomenească în cântarea sa pe
Împăratul, măcar că era vorba de Împăratul Ceresc41.
Vasile Mangra, într-o lucrare scrisă în 1918 şi menită să demonstreze colaborarea
dintre maghiari şi românii ardeleni în diverse momente de-a lungul istoriei, arată că nu
toŃi românii au fost împotriva maghiarilor la 1848, căci cei din Ungaria au fost de
partea lui Kossuth, numai românii din Transilvania au ridicat armele împotriva lui42. Şi
Grigorie Moldovan face diferenŃa între românii din Transilvania şi cei din părŃile
ungurene în ceea ce priveşte atitudinea lor faŃă de maghiari. Românii din părŃile
ungurene nu sunt atât de vehemenŃi împotriva maghiarilor, dar nici dispreŃul
maghiarilor faŃă de români nu este la fel de manifest ca în Transilvania43. Papiu Ilarian
arăta că, în Crişana, marea majoritate a inteligenŃei româneşti s-a lăsat ungurită, iar în
zona Timişului, numai Eftimie Murgu s-a opus ungurismului înainte de 184844.
RevoluŃia maghiară culminează cu proclamarea independenŃei Ungariei, la 14
aprilie 1849, după ce constituŃia octroată din martie 1849 lua Ungariei vechile ei
drepturi şi îi refuza pretenŃiile asupra CroaŃiei-Slavoniei, DalmaŃei şi Transilvaniei.
38 Ibidem, p. 64-67.
39 Moldován Gergely, Magyarok, Románok, Kolozsvár, 1894, p. 8-10.
40 Gr. Maior, „Amintiri din revoluŃiunea anului 1848 în Transilvania narate de Maria Sutu”, în N. Bocşan, V.
Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 431-442.
41 Ioan Dragomir, „Însemnări”, în N. Bocşan, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 139-145.
42 Vasile Mangra, Magyarok és románok, Nagyszeben, 1918, p. 14.
43 Moldován, Gergely, op. cit., p. 33.
44 Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor în Dacia Superioară, Viena, 1852,. vol. II, p. 128-129.
268
Maghiarii detronaseră dinastia „cu mult entuziasm şi mare însufleŃire patriotică, dar cu
slab rezultat practic”45. Legea prin care se proclamă independenŃa este votată de dieta
naŃională, iar Kossuth este numit guvernator al Ungariei. Ştefan Branea condamnă
modul în care maghiarii s-au dezlănŃuit acum fără nicio jenă în răspândirea de injurii la
adresa dinastiei şi în declaraŃii duşmănoase la adresa naŃionalităŃilor nemaghiare din
Ungaria: „acum era lumea ungurească, magyar köztársaság”, „acum ca republicani şi-au
pus pe Kossuth Lajos dictator prezident al Republicii. Să fi văzut şi auzit câte cântece,
că împăratul e bitang, că mumă-sa e curvă. Câte cuvinte şi cântece să piară toate naŃiile
şi numai cea maghiară să rămână”46.
Tot în aprilie 1849 au început negocierile între maghiari şi românii din MunŃii
Apuseni, conduşi de Avram Iancu. Negocierile au fost iniŃiate de Kossuth, care l-a
trimis pe deputatul român Ioan Dragoş pentru a negocia cu fruntaşii românilor din
munŃi condiŃiile păcii. După o consfătuire între prefecŃi (la care Axente s-a declarat de
la început împotriva tratativelor pentru că nu avea încredere în maghiari), se hotăreşte
acceptarea negocierilor. Cele două părŃi se întâlnesc la Mihăileni. Dragoş aduce la
cunoştinŃa românilor detronarea dinastiei şi proclamarea independenŃei şi cere de la ei,
în numele guvernatorului Kossuth, să depună armele. Românii cer un armistiŃiu care
să le permită să delibereze asupra propunerii maghiarilor. Dragoş pleacă la DebreŃin
pentru a cere de la Kossuth împuternicirea de a încheia armistiŃiul şi pentru a preciza
condiŃiile acestuia. Pe 3 mai, Dragoş se întoarce la Abrud cu condiŃiile păcii. În 5 mai,
la Câmpeni, se Ńine o adunare în care Dragoş aduce la cunoştinŃa românilor condiŃiile
păcii, dar nu reuşeşte să impresioneze poporul. Dar deja în 6 mai ajunge la Abrud
ştirea că Hatvani se îndreaptă cu armata spre această localitate. Iancu îşi manifestă
nedumerirea, dar Dragoş jură că nu a ştiut nimic despre aceste planuri ale maghiarilor.
La auzul apropierii trupelor maghiare conduse de Hatvani, Iancu pleacă cu soldaŃii săi
la Câmpeni, dar prefecŃii Dobra şi Buteanu rămân în Abrud şi cad prizonieri
maghiarilor. Românii reuşesc să respingă două atacuri ale maghiarilor, care sunt nevoiŃi
să se retragă din munŃi cu pierderi semnificative47. Acest episod este prezentat de
românii ardeleni ca o nouă dovadă a caracterului dublicitar al lui Kossuth, care nu a
ezitat să recurgă la o înşelăciune atât de crudă. Alexandru Roman caracterizează acest
episod drept „crâncenă înşelăciune”, „perfidie neauzită”48. Românii au avut neplăcuta
ocazie de a se convinge o dată în plus de „perfidia maghiară”49. Deputatul român
Dragoş este disculpat, în general fiind acceptat faptul că nu a ştiut într-adevăr despre
planurile secrete ale maghiarilor. Cu toate acestea a fost ucis cu cruzime de către
românii din munŃi. Pentru români a devenit clar că planul lui Kossuth a fost, încă de la
început, acela de a recurge la o înşelăciune pentru al învinge pe Iancu, întrucât nu a
reuşit să îi supună pe românii din munŃi prin luptă dreaptă.
Kossuth a dat dovadă de politică duplicitară încă la începutul revoluŃiei, când, în
încercarea de a preveni opoziŃia croaŃilor faŃă de revoluŃia maghiară, a promis
recunoaşterea naŃionalităŃii croate, după ce cu câŃiva ani înainte declarase cu trufie în
45 T. V. PăcăŃian, op. cit., vol. I, p. 549

46 Ştefan Branea, op. cit., p. 284-285.
47 T.V. PăcăŃian, op. cit., vol. I, p. 571-578.
48 Al. Roman, op. cit., p. 192-193.
49 George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 526 şi urm.
269
dietă că nu recunoaşte existenŃa unei CroaŃii pe harta Ungariei. Însă, Kossuth nu a

reuşit să-i păcălească pe croaŃi, cum nu a reuşit să-i înşele nici pe români50.
Kossuth este, pentru românii ardeleni, cea mai importantă personalitate a revo-
luŃiei maghiare. Pe măsură ce revoluŃia se radicalizează, el este numit „dictator”51,
„Înaltul împărat oficial”52. SusŃinătorii lui Kossuth sunt numiŃi „ultrişti”53, „maghiari
exaltaŃi”54. El rămâne simbolul radicalismului revoluŃiei, al antidinasticismului dar şi al
şovinismului maghiar. Kossuth şi oamenii săi sunt comparabili, în opinia lui BariŃ, cu
iacobinii francezi care au rămas în istorie prin denaturarea principiilor atât de
generoase ale revoluŃiei franceze. Şi pentru Alexandru Roman, maghiarii care i-au
denigrat pe români imediat după revoluŃie, erau demagogi pe lângă care „Robespierre
şi alŃi neoameni pierd din renume”55.
În iulie 1849, generalii Paskievici, Haynau şi Jellacici i-au împresurat pe maghiari
din toate părŃile, silindu-i să se retragă în sud-estul Ńării. Trupele austro-ruseşti au
reînceput ofensiva şi în Transilvania. După două mari bătălii pierdute de maghiari la
Szeged şi la Timişoara, Kossuth ia drumul exilului, folosindu-se de paşapoarte false,
după ce i-a transmis întreaga putere generalului Görgey56. Acesta s-a predat generalului
rus Paskievici în 13 august 1849, la Şiria, lângă Arad.
În ceea ce priveşte atitudinea maghiarilor în faŃa ruşilor, memorialiştii români au
păreri contradictorii. Unii vorbesc despre laşitatea cu care fugeau din faŃa trupelor ruse
(„Ungurii politicoşi/Au fost atunci şi fricoşi”57), alŃii vorbesc despre bravura lor58.
Exemple de mândrie şi patriotism se înregistrează printre maghiari şi în momentul
tragic al înfrângerii. Nevoit să se predea ruşilor, un husar maghiar preferă să se
împuşte, ignorându-şi colegii care îşi predau armele59. Unii maghiari refuză să creadă
că lupta se sfârşise şi, împinşi de mândria naŃională, dar şi de disperare, plăsmuiesc
scenarii fantastice despre reîntoarcerea lui Kossuth, care va schimba din nou mersul
lucrurilor în favoarea maghiarilor. Asemenea „fantasmagorii” nu pot fi privite decât cu
ironie de către români: „Superbia sau mândria cea cumplită a fraŃilor maghiari îşi
ajunsă culmea mai ales după ce căzură Budapesta la rebeli şi cu cât se apropiară finea
lor, cu atât erau mai înfuriaŃi şi sălbatici ... . Era în ajunul căderii, muscalii şi moŃii după
uşă şi totuşi ei nu scădea nici pe un moment din mândria cea cumplită a lor. Căzură ca
vai de ei, fiind constrânşi a capitula şi totuşi mai avură curaj a se făli cu turcii şi tătarii
visaŃi că le vine într-ajutor şi că Bem merge înaintea lor ca să le lumineze planul cum să
bată pe ruşi, pe austrieci, pe români şi pe croato-sârbi, să blocheze cetăŃile sau să le ia
cu asalt şi în acest chip să facă o Ungarie Mare pân la Marea Neagră şi întâlnindu-se cu
polonii şi fiind ajutaŃi la competarea regatului maghiar, să le dea revanşă la întemeierea
50 Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 26.

51 Sava Popovici Săvoiu, op. cit., p. 233, 242.
52 Ioan Dragomir, op. cit., p. 140.
53 Atanasie Şandor, op. cit., p. 125.
54 Partenie Gruescu, „Evenimentele anului 1848 şi 1849 prin Ńinutul Făgetului”, în N. Bocşan, V. Leu, Memorialistica
revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 138-151.
55 Al. Roman, op. cit., p. 193.
56 Paul Lendvai, op. cit., pp. 249-250.
57 Nestor Socaciu, „Epistolă a necazurilor şi istoria timpurilor trecute”, în N. Bocşan, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei
de la 1848 în Transilvania, p. 204.
58 Sava Popovici Săvoiu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 247.
59 Ibidem, p. 249.
270
regatului polon, iară pe muscali să-i alunge din Europa, ca să mai Ńină şi ei pe vreo
câteva secoli inspecŃiunea în Siberia. O mie şi una de nopŃi era o bagatelă în confront
cu imaginaŃiunile cele cumplite ale ungurilor, mai înainte exaltaŃi, iară acum
disperaŃi”60.
Înfrângerea maghiarilor pare a fi la BariŃ singurul deznodământ posibil pentru
revoluŃie, umilinŃa în faŃa ruşilor fiind o pedeapsă dreaptă pentru maghiarii care au fost
atât de trufaşi încât să creadă că au dreptul şi puterea necesară pentru a modifica harta
Europei: „Într-adevăr Ungaria fu trântită la picioarele împăratului Rusiei... Ungurii au
fost umiliŃi în înŃeles european aşa precum o mai păŃiseră şi precum se poate prea uşor
ca să o mai păŃea de câte ori îşi vor mai aroga ei dreptul şi puterea de a schimba vreo
parte esenŃială din sistema staturilor Europei şi în cazul dat de a răsturna o monarhie a
cărei existenŃia o afla necesară cele mai de frunte staturi din această parte a lumii”61.
Urmările revoluŃiei
Represiunile austriecilor după înfrângerea maghiarilor au fost dure. Generalul
Haynau, însărcinat să pună în practică aceste represiuni, a înfiinŃat în Ungaria şi
Transilvania tribunale de sânge care au condamnat la moarte şi la închisoare numeroşi
patrioŃi civili şi militari. Se apreciază că circa două mii de oameni au fost judecaŃi,
dintre care circa cinci sute de ofiŃeri ai armatei (dintre care 24 de generali).
Aproximativ 40 de ofiŃeri au fost executaŃi, iar închisorile au fost supraaglomerate cu
deŃinuŃii politici62.
BariŃ consideră aceste pedepse cumplite dar necesare, dată fiind violenŃa
deosebită a revoluŃionarilor: „Fioroase sunt sentinŃele de moarte şi mai tot aşa
producătoare de doliu cele care dictează închisori pe serii de ani; dară când vei pune în
cealaltă cumpănă morŃile atâtor zeci de mii dintre fiii patriei traşi la măcel prin o
partidă care se bucurase de toate bunătăŃile Ńării şi provocase vărsare de sânge mai
mult numai de îmbuibată, din trufie şi ambiŃiune deşartă, atunci eşti silit să numeşti
chiar fără voie necesitatea represaliilor mai ales când răzbunarea ajunge pe autorii
vărsărilor de sânge, anume pe cei din Ungaria, cari nu avuseră nicio trebuinŃă de a se
scula în contra dinastiei, nici a lucra pentru spargerea monarhiei de la care dânşii
avuseră toate bunătăŃile pământeşti. Nemesis i-a ajuns”63. RevoluŃia maghiarilor a fost,
în opinia lui BariŃ, o înşiruire de violenŃe cumplite comise în mod inutil de maghiarii
trufaşi şi egoişti, care nu s-au mulŃumit cu numeroasele privilegii de care se bucurau în
cadrul Imperiului Habsburgic. BariŃ pare aici foarte conservator, dar el condamnă
revoluŃia maghiară pentru că o identifică cu violenŃele comise, cu abuzurile şi
persecutările la care şi el însuşi fusese supus ca participant. BariŃ, după cum reiese din
alte scrieri ale sale, a privit, ca, de altfel majoritatea intelectualilor români, cu
bunăvoinŃă ideea de revoluŃie, sub influenŃa ideologiei romantice. RevoluŃia a fost
percepută şi ca un context favorabil pentru afirmarea luptei pentru drepturi naŃionale.
60 Ibidem, p. 253-254.
62 Paul Lendvai, op. cit., p. 251-252.
271
Dar BariŃ condamnă în mod consecvent violenŃele comise în numele principiilor

generoase ale revoluŃiei64.
RevoluŃia maghiarilor era pentru românii din Transilvania una ilegitimă, ei îi
numesc pe revoluŃionari „insurgenŃi”, „rebeli”. În acest context românii se erijează în
apărători ai ordinii existente, Avram Iancu fiind printre cei foarte puŃini care au numit
acŃiunea românilor revoluŃie65. Ioan Ciurileanu, fost tribun, dezamăgit fiind de
tratamentul la care au fost supuşi românii de către autorităŃile austriece după revoluŃie,
arăta în memoriile sale că este un neadevăr faptul că românii transilvăneni au fost
reacŃionari în revoluŃie şi unelte ale Vienei. Ei au luptat pentru libertate şi drepturi,
care erau ameninŃate de maghiari. S-a întâmplat că Viena a fost şi ea duşmanul
maghiarilor, de aceea românii s-au aliat cu ea66.
De altfel, în opinia românilor transilvăneni, maghiarii au văzut în revoluŃie prilejul
de a-şi pune în practică planul refacerii Ungariei Sfântului Ştefan şi al maghiarizării
celorlalte naŃionalităŃi conlocuitoare. Ei nu au făcut altceva decât să „îngrozească
lumea cu sobociagul lor” şi „pe baza acestui sobociag ruinară Ńara şi ce nu putură
prinde să-l acheŃe sau să-l împuşte, îl adusă la sapă de lemn, pricepând d-lor
szobociagul într-acolo a nimici totul ce nu-i maghiar, adecă a ucide, a jefui şi după ce
au prădat tot ce aflară în sat sau în oraş să le dea flăcărilor...”67. Maghiarii au comis în
numele libertăŃii fapte inumane, de aceea „libertatea maghiară” a devenit teribilă
pentru români.
BilanŃul revoluŃiei a fost unul trist atât pentru maghiari, cât şi pentru români: zeci
de mii de morŃi, sute de locuinŃe arse. Dar urmările sunt vizibile şi în planul
mentalităŃilor, al modului în care românii şi maghiarii se raportează unii la alŃii. Este
semnificativă opinia lui BariŃ care, atunci când vorbeşte despre eşecul încercărilor de
împăcare iniŃiate în vara anului 1849 de Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac, arată că
scopul celor doi români a fost unul frumos, dar „a lui realizare absolut imposibilă.
Ranele atât cele vechi cât şi cele mai noi afund înfipte în corpul nostru naŃional şi în
sufletele noastre erau fără seamăn mai arzătoare şi mai dureroase decât să poată fi
ascultate vorbele de împăciuire”68.
În conturarea imaginii maghiarilor la românii ardeleni la 1848 contribuie elemente
ale imaginilor anterioare, dar se întrevede şi influenŃa ideologiei romantice, precum şi
angajarea politică a celor care produc imaginea. Dar factorul determinant rămâne
amintirea ororilor revoluŃiei, rana provocată de ele atât românilor, cât şi maghiarilor
fiind una adâncă şi greu vindecabilă.
64 Vezi studiul introductiv intitulat „RevoluŃie şi revoluŃionar la românii din Transilvania în 1848-1849”, în
Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 12-59.
65 Ibidem.
66 Ioan Ciurileanu, op. cit., p. 240-241.
67 Sava Popovici Săvoiu, op. cit., p. 253.
68 George BariŃiu, op. cit, vol. II, p. 642.
272
RevoluŃia de la 1848, moment de răscruce
în percepŃia românilor de către maghiari.
Unele consideraŃii
Valer Rus
Anii de după revoluŃie au fost marcaŃi de apariŃia unei întregi literaturi dedicate
special evenimentelor de atunci. Dintre aceste lucrări, Cartea Neagră a baronului
Kemény István a fost cea cu cel mai mare impact public, şi cu siguranŃă cea mai neagră
filă din istoria relaŃiei româno-maghiare din secolul al XIX-lea1.
Acest veritabil bestiar al violenŃelor româneşti îndreptate împotriva comunităŃii
maghiare a creat senzaŃie în epocă2, şi inclusiv până astăzi unii dintre istoricii români
simŃind nevoia să găsească justificări la acele prezentări de fapte, tendenŃioase sau nu3.
Descrierea violenŃelor din zona comitatului Albei de Sus, pe atunci, aproximativ
zona judeŃelor Alba şi Cluj de azi, este făcută în mod evident cu tuşe groase. Editorul
maghiar din epocă, Papp Miklós, anunŃa prevenitor cititorii: „Istoricilor care iau în
mână aceste date le vor fi aduse bune servicii. Criticii oricum trebuie să fie
circumspecŃi, dacă preiau fără discernământ acestea. În Történeti Lapok este exact locul
potrivit pentru aceste amintiri. Mâna care alege dintre aceste să fie raŃională, mai
important ca cele extrase din ele să fie adevărate în orice direcŃie”4.
Dintre autorii maghiari care s-au aplecat asupra subiectului fierbinte al revoluŃiei
de la 1848 vom analiza aici mai detaliat lucrările lui Szilágy Sándor, Kemény Gábor,
Vargyas Endre, Szentkatolnai Bakk Endre şi Jókai Mór.
În anul 1851 apărea lucrarea coordonată de Szilágy Sándor dedicată în întregime
Aiudului5. ConŃinând mai multe lucrări literare, volumul debutează cu articolul privitor
la 1848 al redactorului: „Erdély gyásznapjaiból” (Din zilele îndoliate ale Ardealului)6.
După ce face un lung studiu despre trecutul istoric al Aiudului, Szilágy ajunge la
momentul anului 1848. Într-o notă de subsol el face precizarea: „Distrugerea Aiudului
care urmează în paginile următoare sunt făcute după descrierea unui martor ocular”.
1 Kemény István, „Cartea Neagră. Amintirile din 1848-1849 ale baronului Kemény István”, în Történeti Lapok,
III, nr. 48-53.
2 George BariŃiu s-a simŃit obligat să reacŃioneze la respectivele acuzaŃii în a sa Istorie a Transilvaniei pe 200 de ani în
urmă, dând o replică viguroasă la cifrele statistice prezentate de Kemény, opunând propriile liste cu români morŃi
din timpul revoluŃiei, asezonate cu descrieri similare celor prezentate de baronul maghiar; la fel a făcut şi unul
dintre cei direct vizaŃi, Axente Sever, în opera sa Respuns la Cartea Neagră (A Fekete Könyv), scrisă de br. Ştefan Kemény
jun. 1849, şi publicată de Hentaler Jozsef în numerii 121-131 din Mai 1895 a lui Magyarorszag din Budapesta, Braşov,
Tipografia A. Mureşianu, 1897.
3 Vezi capitolul semnat de Gelu NeamŃu din Istoria României. Transilvania, Cluj-Napoca, Editura George BariŃiu,
1997.
4 Kemény István, op. cit., p. 697.
5 Szilágy Sándor (szerk.), Nagy Enyedi Album, Buda-Pest, kiadja Lukács László, 1851.
6 Ibidem, p. 1-37
273
RecurenŃa acestui „martor ocular” ne duce cu gândul la autorul manifestului privitor la

distrugerea Aiudului, document important pentru acele evenimente.
Evenimentele de la Aiud sunt precedate invariabil de acelaşi prim jaf al colecŃiilor
liceului reformat, eveniment care a avut loc încă în anul 1848, şi care este reluat
adeseori de publiciştii maghiari pentru a scote în evidenŃă lipsa de înŃelegere a
românilor faŃă de valorile culturale (maghiare şi universale): „Oraşul era într-o mare
îngrijorare din 1 noiembrie 1848. În împrejurimile sale erau staŃionate trei tabere
valahe. Una era condusă de Axente la Ciumbrud, alta de Iancu la Cricău, şi a treia era
condusă de Prodan la Muşina, ultimul amintit era preot valah în acel sat. Pe 8
noiembrie la aflarea veştii că vin valahii mulŃi aiudeni au intrat în panică. În a treia zi,
pe 10 noiembrie, a intrat în oraş Iancu, care cu aceea ocazie a salvat pe mulŃi, cu toate
că valahii au jefuit de bani şi bogăŃii colecŃia de numismatică a liceului reformat,
biblioteca şi muzeul l-au jefuit parŃial (…)”7.
Descrierea evenimentelor urmează acelaşi fir cronologic, în care se insistă pe
perfidia românilor care nu îşi respectă cuvântul dat de a nu intra în oraş: „Zvonuri
despre invadarea oraşului au apărut de mai multe ori în acel ianuarie. Dar în 8 ianuarie,
într-o zi de luni, nenorocirea s-a petrecut. În ziua spusă, Axente şi Prodan însoŃiŃi de
mai mulŃi căpitani s-au dus în Aiud, şi i-au anunŃat pe comandantul oraşului, Stank, şi
pe secretarul Horváth István, că vor intra cu 9.000 de oameni în oraş, şi pentru cazarea
şi hrănirea cărora trebuie să se gândească. Locuitorii îngrijoraŃi s-au rugat de
conducătorii valahi să ierte oraşul de suportarea trupelor, prezidentul minoriŃilor s-a
dus la ei îmbrăcat în hainele sfinte şi cât se poate de sărbătoresc, dar sălbaticii valahi
i-au dat peste cap cu rugăminŃile lor, şi neascultând nici jeluirile orăşenilor, abia spre
seară – dar cum viitorul a arătat-o cu cele mai negre gânduri ascunse – le-au promis, să
nu îşi ducă taberele în oraş, şi coloneii au permis să anunŃe public, că nu vor campa cu
tabăra (în oraş). Şi aşa aiudenii, crezând destul de neîngrijoraŃi în cuvântul tâlharilor
valahi, şi-au pus capetele la odihnă. Dar la ce tulburătoare, groaznică veste au trebuit
să se trezească! Seara, după ora 11, cele două tabere valahe au năvălit în oraş din mai
multe direcŃii, şi au început să incendieze casele, să tragă prin ferestre şi să asasineze
locuitorii care fuseseră treziŃi din somn şi începuseră să alerge pentru salvarea lor.
Aceştia au început să alerge cu disperare în suflete printre împuşcături de arme,
strigăte de jale, horcăituri de moarte, încă împleticiŃi de somnul din care fuseseră treziŃi
de gălăgie. Zgomote de case incendiate, gălăgie, şi urletele celor care alergau disperaŃi
în toate direcŃiile! Aproape toată străzile oraşului erau luminate de incendii. La lumina
flăcărilor, a zăpezii şi a lunii pline puteau fi văzuŃi bărbaŃi şi femei fără haine, copii care
plângeau după mamele lor, sau după ajutor, se puteau vedea mulŃimi de oameni
strigând după ajutor, luptând cu flăcările, fierul sau gloanŃele mortale”8.
Descrierea plastică a violenŃelor care au urmat scot în evidenŃă aceeaşi idee
postrevoluŃionară, şi anume că românii au fost inamicii nemiloşi ai maghiarilor: „Veşti
care îŃi îngheŃau sângele în vene! MulŃimea sălbăticită nu cunoştea, nu acorda milă.
Nici pentru vârstă, nici pentru neam, nici pentru nimic nu era atenŃie. Bătrânii precum
tinerii, părintele precum copilul, bărbat înarmat sau domnişoare fără apărare,
indiferent de ce făcuseră aceia, criminalii furioşi îi masacrau fără milă. Cum totul se
7 Ibidem, p. 33.
8 Ibidem, p. 33-34.
274
VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR...
înroşise de la flăcări, sângele de om vărsat mai tare aŃâŃau violenŃa oamenilor înarmaŃi,
ca şi cum ar fi venit direct din iad cei care stăteau în calea celor care încercau să se
scape, sau să fugă din faŃa ambuscadei. Un căpitan retras din armata imperială,
îmbrăcat în hainele sale de gală, sau pe preotul luteran îmbrăcat în hainele sale de
slujbă, aşa i-au tăiat. Pe tatăl care se ruga între copiii săi, i-au ucis pe cei dragi pe
braŃele sale. Pe cei ascunşi în biserica catolică, în ciuda faptului că preotul a ieşit în
calea mulŃimii înfuriate, au împuşcat numeroşi oameni, printre aceia pe un călugăr l-au
ucis chiar lângă altar, şi împuşcând sfintele chipuri aşa strigau, că nici Dumnezeu nu îi
va putea scăpa pe maghiari. Apoi, neputând aprinde sfânta biserică amintită mai sus,
au dus în podul bisericii lemne de foc, au pus pe ele mai multe cadavre, şi apoi punând
paie pe ele aşa le-au dat foc, încât flăcările au ars complet acoperişul bisericii”9.
Ideea distrugerii complete a oraşului revine adeseori, dublată de relatarea tragediei
refugiaŃilor, toate datorate românilor: „În acea noapte îngrozitoare – a cărei grozăvie
stiloul este incapabil să o descrie – zăpada de pe stradă şi-a pierdut albeŃea din cauza
sângelui, şi străzile lipsite de oameni au fost umplute cu cadavre. Pe 9 ianuarie
dimineaŃa, oraşul care cu o zi înainte era plin de viaŃă şi de mişcare, s-a transformat
într-un cimitir cu ruine dărâmate, moarte şi distrugere, în care puştile criminale şi
flăcările sălbatice puteau să îşi continue sălbăticia. Nu a fost niciun ajutor. Cui i-a reuşit
să evadeze – aşa trezit din somn fiind – aproape complet dezbrăcaŃi, desculŃ prin frigul
groaznic, au încercat să se salveze în satele din drumul spre Turda, sau s-au refugiat în
păduri”10.
Pentru a întări violenŃa imaginilor pe care le-au declanşat românii în percepŃia
maghiară, sunt reluate detalii (aproape obscene), specifice războiului: „Dar ce să
descriem mai departe nenorocirea? (…) Doar câteva cuvinte să îmi mai permiteŃi în
încheiere, şi să amintesc oamenii mai însemnaŃi ucişi de valahi la Aiud. În Strada
Maghiară i-au despicat burta căpitanului imperial retras Horvát László, şi corpul
abandonat în faŃa casei sale a fost mâncat de câini. Avocatul László, care – cu averea sa
îngropată în grădină – de 1000 florini a încercat să se salveze, după ce i-au dat cuvântul
că îl salvează l-au lovit foarte tare. Pe comerciantul Zakariás Imre l-au înjunghiat la
biserica catolică, după ce mai înainte i-au tăiat degetele, după ce nu a putut să îşi dea
jos de frică inelele cu pecete din aur. I-au ucis apoi pe preoŃii reformaŃi Török
Ferencz, Borbereki Sándor, consilierul municipal Czinege István, pe amândoi în strada
Maghiară şi pe Sándor Rachel, soŃia lui Zsigmond Elek, pe al cărei copil sugaci aşa l-au
înŃepat, că copilul s-a lipit de ea. Pe solgăbirăul din PeŃelca Kovács Sándor prima dată
i-audat 60 de lovituri la burtă, şi apoi l-au înjunghiat pe stradă. Pe strada Varczagás l-au
ars pe avocatul Török Dániel, iar pe casierul Réti Károly l-au tăiat în bucăŃi. Pe strada
Szentkirály au răposat avocatul Vida Bálint, avocatul Néthosi, maestrul imperial Baki
László, şi proprietarul din Lopadea Română, Szegedi Ferencz, împreună cu fiul său,
cărora le-a promis salvarea gunoiul de Prodan pentru 200 de florini, şi după ce le-a luat
banii i-a tăiat şi pe ei; proprietarul din Sâncraiu Brencsán Károly, preotul reformat de
94 de ani din Ciumbrud ,Miskolczi Ferencz, împreună cu fiul său cu acelaşi nume, şi
avocatul Lengyel György împreună cu promiŃătorul său fiu Albert, în strada Tót pe
proprietarul Nagy József. În piaŃă pe farmacistul Veres Mihály, cu fii Lajos şi Mihály şi,
9 Ibidem, p. 34.
10 Ibidem, p. 35.
275
în sfârşit, pe proprietarul din LeorinŃ, Vajna László. În afară de aceştia numeroşi

meseriaşi şi cetăŃeni paşnici şi-au pierdut vieŃile în acele zile groaznice. În dreptul
gardului Bisericii Reformate şi a Consiliului Reformat se află un cimitir, în care îşi
odihnesc rămăşiŃele cei asasinaŃi cu această ocazie, în jur de 400 de aiudeni”11.
O altă lucrare dedicată tragedie aiudene este redactată de aristocratul maghiar
Kemény Gábor, şi datează din anul 186312. După ce recunoaşte că inspiraŃia pentru
descrierea evenimentelor provine de la Kemény István (autorul CărŃii Negre)13, îi şi
mulŃumeşte aceluia pentru ajutor. Apoi îşi justifică demersul din punct de vedere
istoriografic, tocmai pentru a arăta influenŃa nemijlocită a acestor nenorociri istorice în
mersul istoriei: „În această lucrare14 autorul se ocupă cu drag de acele legi generale,
care conduc până la final istoria, care au stat la fondarea statelor şi a naŃiunilor, care
îndreptăŃesc prezentul lor, şi le pregătesc viitorul; dar nu obişnuiau scriitorii, editorii
sau arhivarii de istorie să se ocupe de părŃi incendiare”15.
Autorul se situează printre publiciştii maghiari care neagă latura revoluŃionară a
acŃiunilor româneşti de la 1848–1849, considerându-le în schimb un veritabil război
civil: „Totul s-a distrus dintr-o dată, ca şi când ar fi fost lovit de trăznet: valahii au
lovit: cu ucideri, incendieri şi distrugeri. Într-adevăr sălbatic lucru este războiul; mai
groaznic este războiul civil; dar şi acesta din urmă este doar lucru pe jumătate în
comparaŃie cu un război civil interetnic. Acesta din urmă a fost întâmplarea noastră”16.
Într-o epocă în care cultura maghiară îşi consolidează noile teorii cu privire la
ascendenŃa şi caracteristicile românilor, portretul următor nu surprinde prin nimic: „Să
mai spunem câteva cuvinte despre valahi. Aceştia se pretind a fi urmaşii romanilor.
Îmi pare rău, că nu au putut găsi destule urme dovezi pentru aceasta, ca să mă poată
convinge şi pe mine de această ascendenŃă ilustră. Cu mare plăcere aş saluta la
concetăŃenii mei valahi pe urmaşii bărbaŃilor practici şi curajoşi romani. (…) Numărul
lor, aşa mi se pare, chiar ei îl exagerează. În Ardeal ar putea fi în jur de 1.100.000. În
orice caz din punct de vedere numeric sunt mai mulŃi decât orice rasă din Ardeal luată
separat; deoarece acolo mai pot fi în jur de 7–800.000 de maghiari şi secui, şi abia daca
mai sunt 200.000 de saşi. Valahii locuiesc în locurile cele mai înalte; acele locuri pe care
noi, creştinii, încă nu le-am ocupat. Locurile din munŃi sunt aproape toate ocupate de
valahi, cu excepŃia cunoscutelor mine. Aşa se vede, că s-au înfruptat. Mai nou s-au
aşezat şi în părŃile Banatului şi în câmpia Dunării. Locuiesc înghesuiŃi pe pământul
saşilor şi al maghiarilor. Pe pământul săsesc nu au aproape niciun drept. Pe pământul
maghiar aceia care erau nobili, au fost trataŃi cam la fel ca nobilii maghiari; în vreme ce
cei care nu erau nobili au devenit (iobagi) urbariali, fiind trataŃi cu aceleaşi drepturi şi
obligaŃii la fel ca şi urbarialii maghiari. Majoritatea însă nu aveau drepturi politice; şi
valahilor mult timp nu le putea fi schimbat statutul urbarial. (…) Este totuşi o
anomalie ciudată, cum naŃiunea care se ridică mai repede o tăgăduieşte încontinuu pe
11 Ibidem, p. 36-37.
12 Kemény Gábor, Nagy-Enyednek és vidékének veszedelme 1848-49ben. Történeti vázlat, Pest, Osterlamm Károly,
1863.
13 Ibidem, p. XV.
14 Este vorba de Köváry László, Erdély története 1848-49-ben, 1861 (vezi supra). Kemény se arată nemulŃumit de
limitarea descrierii violenŃelor româneşti anti-maghiare, şi le completează cu propria sa lucrare.
15 Kemény G., op. cit., p. III.
16 Ibidem, p. 2-3.
276
cea care rămâne inferioară! Şi care poate fi rezultatul? … Plângerea continuă a celor
înapoiaŃi! Este uşor de văzut, că valahii înainte de ‘48 nu aveau domni, nici clasă de
mijloc. Aproape toŃi locuiau în sate în preajma oraşelor, acolo unde nu trăiau izolaŃi în
vârful munŃilor. ComerŃ, industrie aproape deloc nu aveau în economia lor, doar puŃin
minerit, comerŃ cu animale, în afara oieritului. În clasa honoratio, mai demult – iarăşi
vorbesc numai de trecut – aproape că nu aveau pe nimeni. Cu arta, ştiinŃa, nu mulŃi se
ocupau. Singura şcoală ceva mai mărişoară era la Blaj, care oricum nu acoperea
necesităŃile. Singura clasă mai cultă le era popimea. Din sursă neîndoielnică pot să
afirm, că încă nu aşa demult, era un popă neunit care nu ştia nici să scrie nici să
citească. CredinŃa majorităŃii este, aşa cum se spune circa 600.000, ortodoxă. Aşa i se şi
spunea: era doar o religie tolerată. Acei dintre valahi care şi-au schimbat religia, s-au
unit cu biserica catolică, aceia prin legile din secolul al XVIII-lea au fost socotiŃi
printre religiile recepte”17.
Şi continuă în aceeaşi manieră Kemény: „Luând în considerare toate acestea, uşor
se poate vedea câte motive neplăcute aveau valahii să se confrunte cu ceilalŃi
concetăŃeni, în mod special cu maghiarii şi în mod cert cu nobilii maghiari, cu domnii
şi cu cei care erau în preajma lor. Mai ales că valahii, ca neam, nu era recunoscut, la fel
ca celelalte trei. Religia nu le era decât parŃial recunoscută, parte erau doar toleraŃi.
Neamul valah, ca rasă, nu s-a constituit din motive politice şi sociale; şi religia a stat
printre motivele cele mai de bază. Poporul valah era în marea lui masă urbarial;
stăpânii lor erau în mare parte maghiari. Valahii erau în cea mai mare parte săraci; între
maghiari destui erau întreprinzători. Valahii aproape toŃi erau Ńărani rurali, popor de
păstori, a căror Ńintă superioară erau micile oraşe din provincie. Dacă undeva a fost
vreun pretext ca să răscoale pe oprimaŃi împotriva oprimatorilor; religia umilită
împotriva umilitorilor; pe sărac împotriva bogatului; pe slujitor împotriva stăpânului;
pe omul obişnuit împotriva domnului; pe superstiŃios împotriva celui cu vederi
luminate: fără excepŃiile de mai sus nu se puteau răscula valahii la 1848; dar la 1848
chiar şi fără aceste excepŃii puteau fi manipulaŃi valahii prin minciună”18.
RevoluŃia română este aneantizată în câteva fraze, acŃiunile liderilor politici
români fiind interpretate mai degrabă ca un preludiu la violenŃele anti-maghiare care
au urmat: „Între valahi au început să se arate semnele certe ale agitaŃiei (…) Continuu
veneau-plecau la şedinŃe la Blaj; se adunau şi din nou se împrăştiau. Din ei nu se putea
alcătui o gardă naŃională regulată: erau prea lipsiŃi de educaŃie, era greu să înveŃe
exerciŃiile militare; erau şi prea săraci, ca să se poată aproviziona cu cele necesare; prea
puŃină oameni cu educaŃie, conducători militari, cu care să poată alcătui un corp
ofiŃeresc; dar ceva adunări populare totuşi au putut organiza. Au găsit şi câŃiva
instructori din rândul regimentelor grănicereşti; acolo au mai venit şi ofiŃeri retraşi din
armata imperială, deşi au venit şi de la Sibiu din armata regulată. Aceştia au consiliat şi
mai târziu pe intelectuali. Au primit puşti, dar nu foarte multe, nici nu erau multe, din
depozitele militare; cea mai mare parte erau înarmaŃi cu lăncii”19.
Capitolul despre distrugerea Zlatnei până la venirea lui Iancu şi a lui Balint este
preluat în întregime din Cartea Neagră, iar atmosfera din Aiud înainte de fatidica
17 Ibidem, p. 24-25.
18 Ibidem, p. 26.
19 Ibidem, p. 39-40.
277
noapte de 8 spre 9 ianuarie 1849 este una terifiantă (românii având un rol nefericit la
aceasta): „De câteva ori s-au auzit voci îngrozite: vin valahii! Atunci, îndeosebi între
copii, bogaŃi şi femei, aproape imposibil era să se Ńină ordinea. Fiecare îşi grăbea
familia, şi încerca să îşi salveze averea în locuri sigure, înalte. Unii se îndreptau spre
casa comitatului; alŃii la biserica reformată, mai ales între zidurile micuŃe ale acesteia,
care se văd şi azi, şi care înconjoară de secole biserica; au fost unii care preferau să se
refugieze la colegiul reformat”20.
Spre deosebire de alŃi publicişti maghiari, Kemény pretinde că nu intră în
amănunte în descrierea teribilei nopŃi pentru a nu deranja pe cititor: „Atât doar vreau
să consemnez în general, că mulŃimea dezordonată, din cauza muncii şi a alcoolului,
mai degrabă sălbăticită, de români cu minŃile rătăcite, au umblat toată noaptea pe străzi
şi prin curŃi. O parte dintre ei distrugea, jefuia, dacă avea ce, aprindea, fărâmiŃa, arunca
cu pietre, schingiuia şi ucidea; şi apoi pleca mai departe. MulŃi nici nu intrau în camere –
distrugeau şi trăgeau cu armele pe ferestre – şi stăteau deoparte”21.
Kemény îl acuză pe Köváry că trece sub tăcere rolul lui Axente Sever în
distrugerea Aiudului, disculpându-l chiar prin delocalizarea acestuia în afara oraşului în
fatidica noapte. Îl acuză de poziŃie proaustriacă, această speculaŃie trebuie coroborată
evident cu perioada tulbure a anilor Dietei de la Sibiu, în care în comunitatea maghiară
cea mai gravă acuză adusă era cea de partizanat austriac.
Descriind distrugerea Abrudului de către români, face un portret românilor din
zonă, unul care este clasic în cultura maghiară din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea:
„Casele constau în lemne dintr-o bucată, acoperite cu paie, cu chirpici, în afară se văd
nişte ferestruici, în care mocanul cu familia sa, şi adeseori cu caprele, vitele, porcii s.a.
locuiesc înghesuiŃi împreună, dacă într-adevăr poate fi numită cameră acea încăpere
mică, întunecoasă, murdară şi plină de fum; avutul său constă de obicei în mai mult
sau mai puŃin porumb, fân, oi – care le Ńin pe vârfurile înalte neumblate, din care cauză
rar le aduc acasă păstorii, alte animale, rar vite. Cei mai avuŃi posedă vite şi cai. Pe
aceia îi slujesc primii în schimbul laptelui, jintiŃei şi a celorlalte produse din lapte, în
mod special atât de apreciata brânză; din lână îşi prepară un postav dur, pe care îl
poartă fără diferenŃă şi bărbaŃii şi femeile; din pielea oilor îşi fac cuşme (bărbaŃii) şi
bunde. Coboară de pe înălŃimi cu caii lor, şi îşi transportă astfel ceea ce pot vinde adică
coşuri, paie, brânză s. a; şi îşi aduc înapoi din zonele din împrejurimi cele necesare dar
mai ales cereale, porumb, pentru ca din acela să facă atât de îndrăgita mămăligă (pâine
din făină de porumb fiartă), pentru ca să îşi mai îndulcească traiul. Natural, aşa stând
lucrurile, de la ei altfel de industrii, afaceri, nici nu poate fi vorba, decât păstoritul,
mersul la fân şi mica industrie de casă pe bază de lemn; nu că s-ar putea face cine ştie
ce altceva mai rentabil, în întinderile lor şi în satele care unele sunt chiar mai răsărite,
dar totuşi le-au lipsit oamenii cu îndemânare şi civilizaŃie. (…)”. Şi continuă Kemény:
„Aşa se vede că nu doar natura, dar şi înapoierea culturală a localităŃilor şi a lor
personală, i-a făcut pe aceştia să îi atace pe nefericiŃii maghiari”22.
Portretul lui Iancu este unul de asemenea schiŃat în aceeaşi manieră uşor
romantică şi favorabilă, el fiind de departe cel mai pozitiv (dar şi controversat) român
20 Ibidem, p. 118.
21 Ibidem, p. 160.
22 Ibidem, p. 210-211.
278
al anilor 1848–1849: „Am amintit deja, că din punctul meu de vedere, Iancu nu a fost
aşa de sălbatic, precum numeroşi alŃi conducători valahi: oraşul în mod deosebit nu l-a
atacat, a mers mai departe; se putea dacă ar mai fi fost printre conducătorii valahi, unii
la fel, care cu uşurinŃă în comportament, ar fi putut salva Abrudul”23.
Kemény încheie prevenitor: „Sper ca niciodată asemenea lucruri să nu se mai
întâmple; îndeosebi aceea, ca să se verse sângele concetăŃenilor. Se poate ca toate răz-
boaiele civile să ulcereze până la desfinŃarea statelor, şi să biruiască acele caracteristici,
care să pregătească seminŃele unor suferinŃe ulterioare. Poate că totuşi 48–49 să fi fost
ultimul!”24
Poate una dintre cele mai virulente şi acuzatoare diatribe din cultura maghiară la
adresa românilor cu privire la rolul şi locul lor în revoluŃia de la 1848–1849 aparŃine lui
Vargyas Endre25. Acesta26 i-a considerat vinovaŃi pe români de-a se fi lăsat manipulaŃi
de austrieci şi saşi împotriva maghiarilor, mai ales în ceea ce priveşte elita lor politică:
„ReacŃiunea – intrigantă – precum şarpele adormit, dormea un somn scurt, şi nu după
mult timp s-a trezit cu putere, şi şi-a arătat capul dintre munŃii Ardealului. Abia ce s-au
stins făcliile de bucurie populară, că s-au şi arătat în sate flăcările îngrijorătoare ale
incendiilor în noapte. Deşi între timp conducerea de la Viena a mulŃumit ministerului
de la Budapesta, agitatorii valahilor, cărora le plăcea să pescuiască în ape tulburi au
început să îi aŃâŃe cu putere pe semenii lor. Avram Iancu, aşa numitul rege al munŃilor,
care se pretindea a fi profetul poporului, apoi Cipariu, Micaş, Laurian, Alexandru
Papiu, BărnuŃiu şi alŃi bărbaŃi valahi umblau din sat în sat, şi cu vorbe agitatoare îi
provocau împotriva noastră pe cei din popor. Poporul valah, care din cauza greutăŃilor
sarcinilor urbariale oricum s-ar fi implicat, au fost uşor de răsculat; şi agitatorii pe acest
fond favorabil au putut să se folosească cum trebuie de ei. I-au câştigat şi pe popi de
partea lor, şi atâta mai aşteptau în fiecare zi, scânteia crimei. Îşi pregăteau şi lănciile, şi
cu cât erau mai multe gata, cu atât se trezea între conducătorii agitatorilor acea idee, ca
din ruinele maghiarimii masacrate trebuie să răsară ca pasărea Phoenix o Românie din
cenuşă”27.
Teoria conspiraŃiei anti-maghiare are în principiu cam aceeaşi actori: „Agitatorii
s-au folosit de totul în această privinŃă. Au certat conducerea maghiară, au făcut fapte
insolente, doar ca să îi provoace împotriva poporului valah. Nu îi credeŃi pe maghiari,
vorbeau ei poporului, domnii nu vă vor decât pieirea, şi vor să vă aducă din nou pe
cap urbariile. Şi poporul valah credea pe agitatori. (…) Apoi arestarea şi spânzurarea
mai multor agitatori doar a sporit agitaŃia. Într-o zi au fost aduşi în faŃa tribunalului
marŃial un anume Baternai şi un anume Simonics. Au fost însemnate mărturiile celor
doi. Au povestit în ce mod se intenŃionează alcătuirea României în Ardeal, cum v-a fi
împărŃită în prefecturi, fiecare cu câte un prefect, şi sub aceşti prefecŃi vor fi tribuni. Şi
acest Baternai fusese numit prefect. (…) L-au prins şi pe Iancu, regele munŃilor, dar
23 Ibidem, p. 215.
24 Ibidem, p 251.
25 Vargyas Endre, Magyar szabadságharcz története 1848-1849-ben. A magyar nép számára, Budapest, Kiadja Mehner
Vilmos, 1879.
26 Consilier regal, s-a născut în 3 decembrie 1842 la Kapuvár, comitatul Sopron. Şi-a făcut studiile gimnaziale la
Gyor, iar cele superioare de drept la Pesta. Dintre lucrările sale mai importante amintim: Magyarok története,
Györ, 1877; Gyõr város, Györ, 1887. A fost autor al mai multor manuale şcolare.
27 Ibidem, p. 326-327.
279
Vay, speriat de ameninŃările concetăŃenilor lui Iancu, l-a eliberat. A fost păcat. Opera
lui Iancu doar de acum încolo a fost mai bine pusă în practică”28.
Inclusiv marile adunări populare româneşti sunt suspectate de a fi avut un rol
important în organizarea purificării etnice: „Au fost în afară de aceasta adunare (de la
Blaj) şi altele secrete, în care asta s-a hotărât printre altele: Să îi lichidăm pe maghiari,
au fost vocile majorităŃii. (…) Şi nu după mult timp a început groaznicul măcel, care
nu a mai fost văzut din timpul răscoalei lui Horea. Micul Ardeal s-a transformat într-o
baie de sânge. Valahii răzbunători au început să atace provincia cu săbiile, ucigând,
distrugând, incendiind şi pustiind”29.
Asociind comentariile sale şi cu imagini, Vargyas face în mod facil comparaŃia
între români şi mongoli: „Fărădelegile îngrozitoare au pus în umbră chiar şi secolele lui
Tamerlan”30.
Dintre toŃi autorii maghiari consultaŃi de noi, Vargyas se apropie cel mai tare de
modelul keményan folosit în „Cartea Neagră”, de aceea descrierile violenŃelor
româneşti sunt şocante: „ÎŃi îngheaŃă sângele în vine şi să citeşti doar. Valahii, care s-au
jurat să îi omoare pe toŃi maghiarii de peste patru ani, toate localităŃile le-au pustiit. În
comitatul Târnavei i-au pus unul peste celălalt pe tată, mamă şi copiii şi aşa i-au
despicat. Erau la ordinea zilei tăierea de nasuri, mâini, picioare, degete, urechi şi sâni
de femeie. Altora le-au rupt de pe ei şi le-au umplut gurile cu acelea. Pe dealul
Dombai, în împrejurimile Blajului, fiind prins un refugiat, picioarele şi mâinile i le-au
tăiat de la trunchi, apoi l-au îngropat până la gât, şi i-au pus pază, ca să nu îl scoată,
până nu moare în chinuri”31.
Alocând cel mai mare spaŃiu incidenelor de la Zlatna, publicistul maghiar îi acuză
pe români că ar fi premeditat recurgerea la violenŃă: „În cronica de sânge a Ardealului
măcelui de la Zlatna este unul dintre cele mai groaznice. Zlatna era un oraş drăguŃ de
mineri, aşezat într-un peisaj de poveste pe malul Ampoiului. Valahilor le dureau de
mult dinŃii din cauza acestui oraş gospodar, care îi provoca cu bunăstarea lui”32.
Abuzând de descrierea plastică a violenŃei, portretul românilor din timpul
distrugerii Zlatnei este unul înfricoşător: „Într-un final a lovit şi Zlatna ora distrugerii.
Într-o noapte s-au aprins pe dealurile învecinate focurile paznicilor. Iancu îşi trăia clipa
de glorie. Huh! Vin valahii! Vin moŃii! Strigau îngroziŃi oamenii din Zlatna. Şi în ziua
următoare, între Ńipete îngrozitoare, au năvălit precum şoimii de pe dealurile din
împrejurimi asupra oraşului lipsit de apărare. Locuitorii degeaba ar fi încercat să se
împotrivească hoardelor sălbatice. Nu mult după aceea întreg oraşul plutea într-o mare
de flăcări. Oamenii fugeau, se refugiau, încotro vedeau cu ochii. Valahii încercau să îi
prindă. O parte au murit în măcelul refugiaŃilor. Femeile şi copii umpleau văzduhul cu
strigătele lor disperate. Aproape 1200 de oameni au reuşit să scape. Valahii însă i-au
căutat prin toate colŃurile, şi năvăleau peste ei răzbunători când îi găseau. I-au ucis în
modul cel mai neomenos pe bărbaŃii şi femeile de acolo. I-au împuns, tăiat, lovit acolo
unde apucau. Dintre femei pe multe le-au tăiat până la păr. Pe domnişoare le-au ucis în
28 Ibidem, p. 327.
29 Ibidem, p. 328.
30 Ibidem, p. 328-329.
31 Ibidem, p. 329.
32 Ibidem, p. 329-330.
280
ascunzişurile lor. Pe multe dintre ele le-au dezbrăcat în mod neruşinat, şi le-au tăiat
sânii, iar capetele le-au înfipt în pari. Drumul Ńării l-au umplut cu sute de cadavre de
femei şi de copii”33.
Concentrându-se pe campaniile militare ale lui Bem din Transilvania din anul
1849, Vargyas nu ezită să asocieze evenimentele revoluŃionare cu prezentul său
dominat de fantoma ameninŃătoare a dacoromânismului incriminat la români: „Cu
lănciile pregătite şi cu cât erau mai multe, cu atât mai puternică era acea idee, ca pe
ruinele maghiarimii asasinate să sprijine crearea unei puternice Dacoromânii. Şi au fost
tâlhării criminale şi pustiiri. Oraşele au fost pustiite, satele depopulate, iar locuitorii
căzuŃi. Partida românească şi-a dus trista luptă”34.
Nu în ultimul rând menŃionăm aici lucrarea lui Szentkatolnai Bakk Endre35 din
anul 188036, descriind evenimentele revoluŃionare din perspectiva maghiarilor din
sudul Transilvaniei.
Făcând şi el apel la principiile „ştiinŃifice” specifice istoriei, Szentkatolnai îşi
previne lectorii cu privire la violenŃa relatărilor sale: „Sunt câteva imagini triste în
lucrarea mea, care readuc aminte de groaznice momente din trecut; care vor supăra pe
câŃiva dintre voi (cititorii): dar acea nimeni să nu mi-o ia în nume de rău, că am
publicat-o, aşa cum trebuie să o facă un istoric! … apoi să nu scrie muza Clio ceva,
care priveşte din păcate pe cineva, care este trist de aceea!?”37
MenŃionând rolul presupus al lui Iancu în aŃâŃarea sentimentelor românilor
împotriva maghiarilor („Şi Iancu a început să Ńină adunări la Câmpeni şi printre
darabane i-a anunŃat pe târgoveŃi că secuii s-au ridicat împotriva valahilor, şi cine nu
vrea să moară, să îşi ascută lancea”38.), istoricul ironizează amatorismul gărzilor
naŃionale româneşti de la Ocna Sibiului, dar reia şi teza poziŃiei proimperiale a
românilor: „Garda naŃională românească era destul de dezordonată, nu prea era o
gardă naŃională organizată. În 19 septembrie avea 4–500 de oameni, mai târziu 700.
Au început să imite cu bâte mişcările soldaŃilor şi ale armelor; până în august au fost în
cele mai paşnice relaŃii cu maghiarii; dar în august, odată cu adunarea de la Orlat: a
început şi aici spiritul antimaghiar. Au început să spună: Acum ştim, ce vor maghiarii;
şi noi vom lua armele; apoi vom vedea, care va fi mai tare; noi suntem mai mulŃi ... şi
împăratul Ńine cu noi! nu ne va opri nimic!”39
Şi Szentkatolnai face apel la aşa-zisa incapacitatea scriitorului de a descrie
grozăviile pe care le ştia, e drept, din auzite: „Unde este stiloul, care să descrie acele
situaŃii groaznice, care s-au întâmplat atunci!? Satele maghiare au ajuns să trăiască cele
mai îngrijorătoare zile şi nopŃi; ici şi colo, putea vedea oricine câte o curte, un sat, sau
chiar oraş aprins; curgeau râuri de sânge ale celor ucişi … Drumurile erau pline de
refugiaŃi dezbrăcaŃi, pe care păşeau familii desprinse de locurile lor. Bătăi de darabane,
33 Ibidem, p. 330.
34 Ibidem, p. 684.
35 Pleban în Ocna Sibiului, s-a născut la 11 octombrie 1841 la Szent Katolna, în comitatul Trei Scaune. Şi-a
făcut studiile la Alba Iulia şi la Oradea. Dintre lucrările sale amintim: Oláhláposbányai bányafınök, Kutschersfeld
Ignácznak emléke. Kolozsvár, 1873, Búcsúbeszéd, Cluj, 1875, A Bak és Jancsó család története, Budapesta, 1883.
36 Szentkatolnai Bakk Endre, Az 1848-49-iki szabadságharcz allati események vizaknán, Budapest, 1880, A „Hunyadi
Mátyás” Intézet nyomása.
37 Ibidem, p. 4.
38 Ibidem, p. 34.
39 Ibidem, p. 40.
281
sunete de clopot îi însoŃeau pe drum. Zgomote, şi lumina curŃilor aprinse aprindeau

nopŃile. Mama pe copil, copilul pe tată îl căuta; dar nu îl găsea. Şi chiar dacă îl găsea,
doar mort îl găsea, căzut în propriul sânge, măcelărit fără milă!…”40.
ViolenŃele din comitatul Albei de Sus migrează repede, publicistul maghiar
remarcând că „abia dacă mai era vreo comunitate – în care nu doar proprietarii
maghiari, dar şi funcŃionari, şi aparŃinătorii de curŃi, indiferent de numele celor pentru
care lucrau, să se afle în siguranŃă; cine nu a întârziat, s-a refugiat în oraş; acei, care în
fuga lor au ajuns ultimii, au încercat să se apere, dar au fost ucişi de mulŃimea sălbatică
fără milă; cei capitulaŃi sau care cereau îndurare erau duşi între lăncii spre Blaj. Tristul
joc, drama nemiloasă şi sângeroasă a început la Ocna de ziua lui Gál, zi pe care şi azi
poporul şi-o aduce aminte cu teamă şi groază”41.
Dând exemple la fel ca şi ceilalŃi confraŃi ai săi din cultura maghiară („Pe 13
octombrie proprietarul Gyárfás Elek a fost prins de românii răsculaŃi, şi până l-au târât
de la Sâncel la Blaj, l-au ucis. La Roşia Săsească l-au ucis pe Dobay Zsigmond, pe fata
sa au batjocorit-o în cel mai inuman chip, i-au jefuit curtea şi au aprins-o, care a ars
apoi toată noaptea”42.), Szentkatolnai reia istorii binecunoscute din scrierea lui
Kemény István (Sângătin etc.) Apoi, probabil spre mirarea lectorilor maghiari din
epocă, autorul recunoaşte că la Ocna Sibiului nu a avut loc niciun incident violent, aici
toate meritele revenindu-i de drept prefectului Ioan Moldovan43. Ba mai mult, atunci
când Ńăranii din Sângătin au venit să îi „ajute” pe cei din Ocna Sibiului la dezarmarea
gărzii maghiare, acelaşi Moldovan le-a cumpărat neintervenŃia cu „pălincă şi pâine”.
Cu toate acestea, atmosfera din Ocna după dezarmarea gărzii era una specifică
războiului civil, de teroare: „Românii umblau pe stradă în grupuri mari, şi când treceau
pe lângă maghiari aşa le spuneau: No, în noaptea asta, vă facem sfârşitul. A venit
hotărâre de la Blaj, că vă terminăm etc…”44.
Un alt exemplu al impresiei create de români asupra maghiarilor în timpul şi mai
ales după încetarea evenimentelor revoluŃionare este oferit de Kovács Samu45. Acesta,
în lucrarea sa memorialistică dedicată perioadei anilor 1830–185046, fără ca să intre în
detalii despre români în revoluŃie, relatează totuşi despre modul de organizare al
marşului militar, după ce pleacă trupele româneşti din Dej: „Între îngrijorare şi
nesiguranŃă a venit deasupra oraşului zorile zilei de 13 decembrie. Atunci, la ora 9 a
plecat mai departe mulŃimea, şi după încă o jumătate de oră a apucat pe drumul care
duce spre Jibou, aliniaŃi pe trei rânduri, în timp ce tribunii şi prefecŃii care mergeau pe
40 Ibidem, p. 67.
41 Ibidem, p. 67.
42 Ibidem, p. 67-68.
43 Ibidem, p. 75.
44 Ibidem, p. 96.
45 Preot refomat, s-a născut în 19 iunie 1810 la Dej, comitatul Solnoc-Dăbâca. A absolvit filosofia şi teologia la
colegiul reformat din Cluj. A activat la Budapesta, Viena şi în estul Germaniei (Berlin). A participat activ la
evenimentele revoluŃiei de la 1848, stabilindu-se la Dej spre sfârşitul vieŃii. Aici a înfiinŃat şi o tipografie. A
murit în 24 septembrie 1893. Dintre lucrările sale amintim: Egyházi beszédek. Kolozsvár, 1852, Gyakorlati
magyar nyelvtan a németek számára, a magyar nyelv szelleme szerint párhuzamban a német nyelv sajátságaival, 1856, A
pályáját megfutott keresztény. Emlékbeszéd Telegdi Róth Pál felett, 1861, Az erõs férfiú. Emlékbeszéd orvos Tokai Pál fölött.
Szamosujvár, 1868.
46 Kovács Samu, Visszaemlékezések 1830-1850, Deésen, Eperjesy István Könyvárus Bizománya, 1887.
282
lângă coloană călare sau pe jos, verificau din când în când coloana, spunându-le: tri-cu
tri!”47. Aici este sugerată absenŃa organizării militare în cadrul trupei româneşti.
Un alt scriitor maghiar celebru din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost
Jókai Mór48. În afara mai cunoscutelor sale lucrări interpretate în cheie imagologică de
Melinda Mitu, vom menŃiona aici însemnările sale de călătorie din anii 1853, 1856 şi
1876, publicate în epocă în Délibáb, Magyarország és Erdély képekben şi Vasárnapi Ujság, şi
republicate la Oradea în anul 192549.
Reluând tema clasică a distrugerii Aiudului, iată descrierea romanŃată a situaŃiei:
„BinŃinŃi (azi Aurel Vlaicu), 16 mai, 1853. (…) Şi acum închideŃi ochii draga mea rudă:
în faŃa ta se află imaginea Aiudului! Aiudul a fost în trecut un oraş bogat şi înfloritor,
avea aproape 12.000 de locuitori şi aceia toŃi erau oameni fericiŃi. Aici se afla cel mai
înfloritor colegiu reformat din Ardeal, care era renumit pentru biblioteca sa fără
pereche şi pentru colecŃia sa de antichităŃi, dar mai cunoscut era pentru spiritele sale
luminate, care şi-au căpătat cultura ştiinŃifică, aici a fost capitala comitatensă şi capitala
culturală; aici şi-a găsit pentru prima oară înŃelepciunea orice idee frumoasă şi nobilă.
Acum – în locul tuturor acestora se află o grămadă de schelete de case incendiate şi
fiecare casă are câte o istorie groaznică, care tulbură şi la auzire şi la povestire. PoŃi să
îŃi imaginezi că nu pot să descriu culorile acelea, sufletul meu se teme să îşi
reamintească. Nouă zecimi din case zac în ruine, şi cel puŃin jumătate din ele nu mai au
proprietari, care să revină să le reconstruiască; cei care au revenit acasă, mulŃi stau în
case neacoperite, aciuiŃi între ruine, sau s-au mutat în ce a mai rămas din pivniŃe; Ici-
colo se mai vede câte o casă reconstruită din nou. Acoperişul colegiului a rămas,
pentru că elementul distructiv nu i-a făcut faŃă; mândra bibliotecă, bogata colecŃie de
antichităŃi, ce s-a ales de ele? ne răspund la aceasta zidurile înegrite de fum. Pe
ferestrele casei comitatului au crescut buruieni de un stat de om, curtea este plină de
iarbă; bisericile sunt fără orgi, icoanele din altare distruse … Doborât, m-am întors la
han, imaginile pe care le-am văzut sunt de coşmar. Oriunde mi-am aruncat privirea,
aceeaşi nenorocire, în alte şi alte ipostaze; (…)”50.
Chiar şi descrierea (altădată idilicelor case româneşti) este făcută în tuşe groase,
sub certa influenŃă a celebrului Kemény István, autorul infamantei „CărŃi Negre”: „Nu
am rezistat să rămân aici peste noapte, trebuia să merg oriunde, ca să nu fiu aici, între
timp ajungând la amabilul baron Kemény István; cu el am stat până târziu în noapte la
domeniul său din vecinătate, de la Ciumbrud. Şi aici a fost scena distrugerii, la fel ca
toate împrejurimile. Majoritatea proprietarilor din Ardeal sunt acum în acea situaŃie,
precum coloniştii americani: de la prima împrejmuire de tabără până la ultimul cui a
trebuit refăcut totul. (…) Mai departe drumul ne-a dus tot prin sate româneşti.
Frumoase locuri, demne de pana poetului; patru bârne bătute în pământ, acelea prinse
47 Ibidem, p. 144.
48 Doctor în filosofie şi scriitor, Jókai s-a născut la 18 februarie 1825 la Komárom. A fost cel mai mare scriitor
maghiar din secolul al XIX-lea. Din vasta sa operă menŃionăm aici: Hangok a vihar után. Pest, 1852, Erdély
aranykora. Regény. Pest, 1852, Török világ Magyarországon. Regény. Pest, 1853, Egy magyar Nábob. Regény. Pest,
1853–54, Erdélyi képek. Novellák. Pest, 1854, A magyar nemzet története. Pest, 1854, Szomorú napok. Regény. Pest,
1856, A régi jó táblabirák. Regény. Pest, 1856 etc.
49 Tabéry Géza, Icze Ernö (coord.), Jókai Erdélyben. A legnagyobb magyar regényiró születésénk Századik forduló évében,
Oradea Mare, Sonnenfeld Adolf Részvénytársaság Grafikai Müintézetében, 1925.
50 Ibidem, p. 130.
283
cu scânduri, acoperite cu chirpici, pe acelea urcate nişte căpiŃe mari de fân, în care este
lăsată o gaură, pe unde să iasă fumul din bucătărie. Aşa arată pe dinafară drăguŃele lor
case, ca şi cum ar fuma con amore; străzile nu au o regulă, cine vrea să îşi facă o casă o
face acolo unde îşi poate împlânta mai uşor parii, casele sunt întoarse una spre cealaltă
cu spatele sau cu părŃile laterale; peste tot mizerie idilică şi lene ideală”51.
51 Ibidem, p. 132.
284
Identitatea naŃională în opera lui Valeriu Branişte
Sanda LuminiŃa Ignat-Coman
Articolul de faŃă îşi propune să prezinte coordonatele generale ale identităŃii

naŃionale a românilor ardeleni aşa cum se desprind acestea din opera lui Valeriu
Branişte. În opera sa conŃinând o varietate de genuri (memorialistică, corespondenŃă,
scrieri istorice şi literare), Branişte prezintă o configuraŃie a elementelor identitare
pornind de la eul său existenŃial şi experienŃa personală, aceea a cetăŃeanului socializat
în realitatea politică a Transilvaniei dualiste. Tocmai de aceea, în lista elementelor
identitare pe care o prezintă primează cele care Ńin de pitoresc (psihologie, tradiŃii şi
obiceiuri sau gastronomie) în timp ce elementele de factură clasică apar tratate mai
sumar (referirile la istorie sau geografie sunt cvasiabsente). Pornind de la sursele
menŃionate, în ansamblu, opera scrisă, şi exceptând bogata sa activitate jurnalistică,
care face notă distinctă, prezint blazonul identitar al românilor ardeleni şi emblemele
identitare aşa cum apar configurate în sursele menŃionate.
Valeriu Branişte s-a remarcat ca un important gazetar român, apărător al cauzei
naŃionale. Născut la Cincu-Mare, judeŃul Braşov, este primul fiu al Mariei Vlad şi a lui
Moise Branişte. Studiile primare le va face la Cincu-Mare, Sighişoara şi Sălişte iar
studiile liceale la Sibiu. Îşi completează apoi educaŃia urmând cursurile FacultăŃii de
Litere şi Filozofie din Budapesta (1887–1891) pe care le va finaliza cu un doctorat şi o
teză despre Andrei Mureşianu, lucrare publicată în 1891 în limba maghiară. După
absolvirea studiilor va activa ca profesor pentru o perioadă scurtă de timp pentru a
îmbrăŃişa apoi, pentru întreaga viaŃă, cariera de jurnalist1.
Activitatea sa pentru cauza naŃională în domeniul politic şi cultural începe
devreme şi-i însoŃeşte toate etapele. Încă din anii studenŃiei a activat ca membru al
SocietăŃii Petru Maior şi a publicat o foaie umoristică Roza cu ghimpi, număr unic. A
participat de asemenea la redactarea Replicii, semnată de Aurel C. Popovici. În timpul
celor doi ani de profesorat la Braşov, a colaborat la diferite publicaŃii (Transilvania sau
Tribuna). In anul 1893, a raspuns primei chemări a gazetăriei atunci când, în urma
întemniŃării mai multor redactori de la Tribuna, Ioan RaŃiu îl va convoca. Părăsind
catedra, va prelua conducerea Tribunei, consacrându-se jurnalisticii. În conflict cu
Eugen Brote, va părăsi Tribuna şi va pleca la Timişoara unde va înfiinŃa la 1 ianuarie
1894, împreună cu Cornel Diaconovich cotidianul Dreptatea şi Foaie de duminică
activând aici până în martie 18952. In anul 1897 răspunde celei de-a doua chemări,
venind de data aceasta din Bucovina, din partea deputatului George Popovici şi
cavalerului Iancu Flondor şi pleacă la CernăuŃi unde va înfiinŃa ziarul Patria. Se va
* Aceasta cercetare a fost finanŃată de CNCSIS în cadrul grantului de cercetare PD. nr. 403/2010. O versiune
preliminara a acestui articol a fost prezentata la simpozionul SpaŃiile AlterităŃii, Lugoj, ediŃia 2008.
1 Valeriu Branişte, Jurnal, Timişoara, Editura de Vest, 2005, p. 7-8.
2 Ibidem, p. 8.
285
reîntoarce la Braşov în 1900, când va da curs invitaŃiei fruntaşilor bănăŃeni şi va fonda

la Lugoj ziarul Drapelul al cărui proprietar-editor va fi până la 19193.
În toate articolele sale, Branişte a militat pentru drepturile politice, culturale sau
de orice altă natură ale românilor ardeleni. Deşi considera pasivismul drept o bună
atitudine în context, în materie de opŃiuni politice poate fi considerat drept moderat,
adoptând după 1905 activismul (votat ca tactică în conferinŃa de la Sibiu a Partidului
NaŃional Român). Cu toate acestea a fost ferm devotat PNR-ului şi cauzei naŃionale.
Acest devotament îl va costa ani buni de temniŃă, în tradiŃia apărătorilor de atunci ai
cauzei naŃionale dar şi perioade de clandestinitate4.
Bogata sa activitate jurnalistică în slujba destinului naŃiunii este însoŃită de
activitate atât pe plan cultural, fiind prezent la toate manifestările culturale ale
poporului român, cât şi pe plan politic, fiind candidat la alegerile dietale (va fi însă
înfrânt de fiecare dată).
Personalitate complexă, combatant activ pentru drepturile compatrioŃilor săi,
Valeriu Branişte rămâne o figură emblematică între luptătorii pentru existenŃa şi
identitatea naŃională.
În întreaga sa operă, Branişte tratează probleme de viaŃă şi pitoresc, pătrunzând în
interioritatea epocii în care a trăit. Temele cotidiene care au vizat mai degrabă
mentalităŃile sau cultura în ansamblul ei se constituie ca manieră de ilustrare a
specificului. Branişte trasează astfel reperele esenŃiale ale identităŃii românilor ardeleni
pe care le circumscrie propriei experienŃe. Premisa şi convingerea sa totodată este
aceea că esenŃa identităŃii constă în păstrarea specificului naŃional prin luptă continuă.
Psihologia românului ardelean

Având ca subiect cei trei milioane de compatrioŃi ai săi şi fără a fi obsedat de
referinŃele la alteritate Branişte trasează structura psihologică specifică a românului
ardelean şi particularităŃile naŃionale ale acestuia. Fără a generaliza, prezintă trăsăturile
relevante pe care le atribuie unei populaŃii regionale sau alteia construind specificul
naŃional sub forma unui puzzel. Relevând unitatea în diversitate, prezintă fenotipul,
relativ sumar, iar trăsăturile de caracter apar fie explicit, fie doar sugerate prin situaŃii
concrete de viaŃă. O notă distinctivă este o anumită (auto)ironie, prezentarea unor
trăsături ca pozitive atunci când este evidentă valorizarea lor generală negativă.
Fenotipul, frumuseŃea femeilor românce (în special din Banat) este o trăsătură
bine subliniată de Branişte. Fără a prezenta contururi şi detalii, frumuseŃea româncelor
e considerată o caracteristică distinctivă. Dacă femeile erau frumoase, bărbaŃii făceau şi
ei bune figuri. Ceea ce îi profilează pe bărbaŃi, în viziunea lui Branişte, este alura lor
impozantă5.
Branişte inventariază alături de portretul fizic şi trăsăturile de caracter relevante
pentru destinul naŃiunii şi devenirea ei. SubstanŃa caracterului românesc este, în opinia
sa, puterea românului ardelean de a nu se lăsa învins, caracteristică esenŃială care asigură
destinul luminos al naŃiunii, proiectat în viitor. Astfel, românii sunt „un neam distinct,
3 Ibidem, p. 9-12.
4 Ibidem, p. 9.
5 Idem, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane şi autobiografice), Bucureşti, Editura Minerva, 1972, p. 226.
286
SANDA LUMINIȚA IGNAT-COMAN, IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN OPERA LUI VALERIU BRANIȘTE
amar lovit de soartă dar vrednic de un viitor mai demn”6. Ardelenii constituie o
populaŃie „harnică şi deşteaptă” (trăsături atribuite în special populaŃiilor din regiunile
puternic româneşti din zona Miercurea sau Sebeş), fiind ilustrată astfel atitudinea faŃă
de muncă precum şi potenŃialul lor7.
Pe fondul acesta, se suprapun o sumă de trăsături negative. Sunt inventariate o
serie de defecte care îi caracterizează pe românii ardeleni, în încercarea de a contura un
portret autentic, obiectiv. Chiar dacă arată că doar în aparenŃă românii sunt un popor
„inconştient şi nepăsător”, Branişte vorbeşte despre superficialitate, umilinŃă servilă,
încăpăŃânare (valorizată pozitiv uneori, ca tenacitate, în funcŃie de context)8.
EsenŃa pozitivă a psihologiei românului este optimismul său exprimat şi într-un
binecunoscut proverb care nu este doar o simplă formulă retorică „în tot răul este şi
un bine”9. Această reală filozofie de viaŃă a poporului este extrem de valoroasă într-un
context atât de ostil. Suplimentar, Branişte prezintă şi isteŃimea înnăscută a românului10,
„mintea ageră”, capacitatea de a ieşi bine din situaŃii dificile şi vorbeşte despre „nemărginita
bună-credinŃă a poporului român”11. Însă, ceea ce asigură unicitatea şi totodată nemurirea
poporului este „capacitatea de a se regenera, de a renaşte din cenuşă precum pasărea
Phoenix”12.
Ilustrând anumite trăsături prin fapte concrete de viaŃă, Branişte le prezintă sub
forma unor (auto)ironii. Astfel vorbeşte despre „discreŃia românului, răsplata românească”
sau „superficialitatea faŃă de trecut care nu serveşte drept parabolă”.
Un clişeu binecunoscut şi un mare defect totodată este considerată indiscreŃia
românului pe care Branişte o prezintă ca atare dar apreciază că nu e atât de extinsă,
caracterizând numai o anumită parte a populaŃiei. Ilustrarea acestei trăsături se face
prin intermediul unui episod din perioada detenŃiei. Episodul îl are ca protagonist pe
unul dintre profesorii din închisoare (doctorul Barcianu) care se ocupa de studii cu
microscopul, context în care a observat că în bălării creştea tutun, cultivat, probabil, de
unul dintre colegii din închisoare. A spus „în mare secret” colegului său de celulă care,
tot „în mare secret” a dus informaŃia mai departe, aşa încât, a ajuns la sergent, iar a
doua zi nu mai era nici urmă de tutun13. Dincolo de dimensiunea comică, episodul
lămureşte felul în care se divulgau „cele mai intime secrete” ca şi lipsa fidelităŃii faŃă de
cuvântul dat. Vorbind despre răsplata românească, Branişte aduce în discuŃie propria
sa experienŃă, aceea a luptei pentru cauza naŃională răsplătită cu închisoarea14. In fine,
superficialitatea şi lipsa memoriei ca parabolă e concentrată în formula: „şi se mai zice
că românul Ńine minte! Ba, dă uitării tare repede şi ceea ce n-ar fi permis niciodată să
uite”, aluzie la incapacitatea lui de a învăŃa din trecut15.
Profilul psihologic al românului ardelean, în viziunea lui Branişte, are drept
coordonate esenŃiale optimismul, stoicismul şi puterea de a dăinui în ciuda greutăŃilor.
6 Ibidem, p. 261.
7 Ibidem, p. 119.
8 Ibidem
9 Idem, Oameni, fapte, întâmplări, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, p. 271.
10 Ibidem, p. 82.
11 Ibidem, p. 103, 112.
12 Ibidem, p. 112.
13 Ibidem, p. 270-271.
14 Idem, CorespondenŃa 1895-1901, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 204.
15 Idem, Amintiri..., p. 17.
287
Trecând în revistă şi clişeele sau stereotipurile negative, relevă caracterul parŃial al

acestora, cu argumente, pentru a-i înfăŃişa pe românii ardeleni aşa cum i-a cunoscut,
oferind un tablou veridic şi obiectiv. EsenŃa psihologiei românului ardelean, în
viziunea lui Branişte, este una pozitivă.
CondiŃia materială şi modul de trai

Sărăcia este expresia concretă a felului foarte modest de a fi al românilor ardeleni.
Reperele condiŃiei materiale şi ale modului de trai sunt pretenŃiile foarte scăzute şi
standardele minimale. ImplicaŃia majoră a săracei a fost înstrăinarea ca mod de absolvire
de acest stigmat.
Sentimentele cu privire la destin ale românilor ardeleni se exprimau pregnant şi în
felul de trai, marcat de ritmurile anotimpurilor, ale credinŃelor, superstiŃiilor şi chiar de
religie. Astfel, „meniul” varia, indicatoarele majore fiind posturile de peste an care
impuneau restricŃii alimentare.Ca şi caracteristici generale Branişte relevă faptul că
toate alimentele consumate se produceau în casă şi ideea că alimentaŃia avea ca bază
legumele, carnea fiind consumată extrem de rar. Atunci când era consumată, carnea
provenea în mod neapărat fie de la păsările din curte, fie de la porcul crescut în
gospodărie şi tăiat de Crăciun. Se consuma aşadar carne de pasăre, carne afumată,
pastramă şi mai ales slănină. Cu privire la acest ultim aliment, consumat mai frecvent,
e menŃionat şi un obicei, mai mult o superstiŃie, respectată în majoritatea familiilor,
respectiv restricŃia de a începe slănina din sare care trebuia consumată doar după
primul fulger de primăvară16.
Nu doar alimentele se produceau în casă ci majoritatea lucrurilor de care era nevoie.
Branişte menŃionează şi „săul din maŃ de oaie şi fitilul pentru opaiŃ” folosite pentru
iluminat. De asemenea tortul şi pânza pentru haine, însă, o parte din haine, care apoi
se moşteneau, erau cumpărate. FuncŃionalitatea banului ca şi puterea lui în societate
erau, prin urmare, extrem de reduse. Banii se foloseau doar pentru vite şi pământ,
valori indicatoare ale situatiei materiale. Banii erau, în schimb, economisiŃi, aşa cum
arată Branişte, creând imaginea unui român ardelean prevăzător, marcat de un exces
de precauŃie. „Bani albi pentru zile negre” este o formulă care dăinuie şi astăzi şi în
care se concentrează adevărata orientare a românului ardelean în această privinŃă17.
Relevant pentru existenŃa şi aspiraŃiile lor era de asemenea felul în care apărea
organizată viaŃa copiilor. Începând cu vârsta de doisprezece ani, aceştia plecau la slujit
pentru a-şi asigura zestrea. Fetele, integrate ca slujnice în familiile de saşi, învăŃau şi
exersau toate atribuŃiile lor viitoare. În plus, îşi adunau zestrea (o vacă de fătat şi o
pereche de juninci, unelte şi mobile trebuitoare). Era cazul fetelor de la Ńară care
slujeau la saşi. BăieŃii intrau şi ei ca „pocănici” (băiat de bici) iar după primul an erau
răsplătiŃi simbolic. Plata creştea însă an de an pentru ca la însurătoare să aibă o pereche
de boi şi unelte de economie18.
Mobilitatea socială şi accederea în alte categorii, superioare, se făcea prin diverse
modalităŃi una dintre ele fiind luarea în arendă a pământului de la saşi, după însurătoare.
16 Ibidem, p. 11.
17 Ibidem, p. 37.
18 Ibidem, p. 12-13.
288
Pământul se lucra cu ajutorul boilor la care se adăuga şi zestrea nevestei. Astfel, tânărul
ajungea „să se împroprietărească pe sine însuşi”19 şi îşi modifica astfel şi rangul social.
Schimbarea categoriei sociale era posibilă, în cazul fetei, tot prin căsătorie.
Branişte vorbeşte de acele fete de Ńăran, domnişoarele, crescute prin pensioane, care
deveneau „partide bune” şi se înstrăinau.
Cu o condiŃie materială modestă şi un mod de trai marcat de ritmuri ancestrale,
românul ardelean are ca notă distinctivă simplitatea, repere de gândire magică şi un fel
foarte precaut de a fi.
Imaginea de sine sub dimensiunea populară: folclor, tradiŃii şi obiceiuri

Branişte reconstituie tradiŃiile şi obiceiurile ca şi cunoaştere de sine a societăŃii
ardeleneşti. Temă importantă a identităŃii, esenŃă a specificului, componenta dată de
tradiŃii şi obiceiuri se constituie ca una dintre notele distinctive ale naŃionalităŃii. In
opera lui Valeriu Branişte, tema se regăseşte tratată atât prin prisma experienŃei personale
şi a memoriei, cât şi din punct de vedere ştiinŃific, având ca bază o documentaŃie
foarte serioasă. Acesta este fundamentul pe care inventariază muzica şi dansul la
români în secolul al XVII-lea sau obiceiul paparudelor, în diversele sale variante.
Despre muzică şi dans, Branişte consideră ca sunt foarte relevante pentru identitate:
„dacă vrei să cunoşti firea poporului, n-ai decât să-i asculŃi muzica şi să-i observi dansul.
In acestea se manifestă toate intimităŃile sufletului poporului”20. Mai mult, calitatea
artelor a fost aceea de a scoate poporul din anonimat: „E propriu psihologiei poporului
român că viaŃa artistică a poporului a dus primele ştiri la tron despre existenŃa acestui
popor”21. Supunându-se unor exigenŃe teoretice, Branişte prezintă în întreaga broşură
numită Muzica şi dansul la români „un mănunchi” din cele mai vechi urme ale muzicii şi
dansului acestora.
Dar dincolo de istoricul muzicii sau dansului, Branişte personalizează spaŃiul prin
descrierea dansurilor contemporane lui. Dintre acestea, foarte reprezentativ pentru
sălişteni, comunitate căreia i-a aparŃinut este învârtita, dans descris cu lux de amănunte.
Învârtita este un dans popular specific ardelenesc. Dansul acesta, conform lui Branişte,
nu Ńinea de deprinderi dobâdite prin exersare ci era ceva foarte natural, aproape înnăscut.
Exprimând foarte bine specificul comunităŃii amintite, dansul consacra dominaŃia femeilor
(formula de joc era două femei şi un bărbat)22.
Romana, un dans importat, „creaŃie a epocii de înviorare a Dietei din 1863–1865
din Sibiu” era un fel de dans de salon. Cei care-l executau corect erau tot săliştenii cărora
Branişte le creează imaginea unor foarte buni dansatori.
Suplimentar, Branişte prezintă portul popular specific al românilor ardeleni, marcă a
identităŃii etnoculturale. Unul dintre cele mai frumoase porturi, portul femeiesc se
distingea prin eleganŃa lui simplă şi prin elemente de stil. Compus din mai multe piese
putea fi asociat cu ideea de curăŃenie şi sănătate. Sub unghi coloristic aceeaşi armonie.
Predominau nonculorile, albul „curat” şi negrul „lucitor” iar broderiile aveau fir
19 Ibidem, p. 13.
20 Idem, Muzică şi dansuri la români în veacurile XVI şi XVII . ConferinŃă cetită la Adunarea Generală a „SocietăŃii pentru
crearea unui fond de teatru român”, Ńinută la 12(28) August 1908 în OraviŃa- montană, p. 3.
21 Ibidem, p. 6.
289
galben, de aur23. Costumul popular e prezentat ca un element ostentativ de identitate

iar dansurile descrise, aşezate pe ambianŃa vieŃii, reînvie gesturile primordiale şi spiritul
ritualic festiv.
Românii ardeleni nu-şi organizau destinul spontan ci alternând sărbătorile creştine
cu cele necreştine, sacrul şi profanul. Multe dintre obiceiurile pe care le practicau erau
legate de acestea iar anumite sărbători din calendar erau tipice pentru ei. Este cazul
sărbătorii Sfintei Parschiva, considerată patronul naŃiei româneşti. Cea mai importantă
sărbătoare după Crăciun şi Paşte, sărbătoarea Sfintei Paraschiva era un prilej pentru
mixtura tradiŃiilor creştine cu cele păgâne24. Pentru Sărbătoarea Crăciunului este descris
obiceiul colindului, foarte cunoscut, dăinuind până astăzi, practicat individual sau în
grup şi recompensat cu daruri. Alternativele la colind erau mersul cu steaua sau ca
magi cu Irod şi cu viflaimul.
O sumă de obiceiuri, foarte caracteristice pentru zonă, trădează credinŃele arhaice
ale poporului. Sunt superstiŃii invadate de pitoresc, asociate şi ele anumitor anotimpuri
şi sărbători. De exemplu la Sfântul Gheorghe se aprindeau focurile pe dealuri,
chiuindu-se în versuri întâmplările din sat. Sau, la Sânziene se făceau cununi din flori
galbene ce purtau acest nume, aruncându-se pe acoperiş, fetele întrebând de noroc.
Este o viziune ce trimite la credinŃele animiste ale oamenilor timpului. La fel de
pitoresc este şi obiceiul de primăvară conform căruia trebuiau puse la case şi mai ales
la grajduri, frunze de leuştean ca sa nu „ia ielele laptele de vaci” iar fetele puneau
frunzele după ureche ca să le crească frumos părul. Este o concepŃie stranie, o mostră
din gândirea magică populară25. Între obiceiuri, Branişte îl distinge pe acela al
paparudelor ca fiind foarte caracteristic şi deplânge estomparea lui. În viaŃa cotidiană
acest obicei funcŃiona la fel, era aproape o magie, în condiŃiile în care alimenta în mod
real speranŃele oamenilor. Această datină foarte veche, a cărei primă menŃiune s-a
făcut în Descriptio Moldaviae de către Cantemir, aşa după cum arată Branişte, era legată
de marea sărbătoare a Învierii, pentru că se practica în a treia joi după Paşti. In esenŃă,
obiceiul acesta se reducea la invocarea ploii printr-un ritual arhaic, cu un nucleu
comun dar care cunoştea variaŃii în funcŃie de zone, fiind extrem de riguros respectat26.
Toate datinile şi obiceiurile descrise de Branişte se constituie ca „părŃi esenŃiale ale
exerciŃiului religios”27.
Comportament în plan public

1. ViaŃa religioasă
Pentru românii ardeleni religia nu a constituit un domeniu al exceselor nici în
viaŃa publică, nici în cea privată. Aceasta este o trăsătură esenŃială, iar o alta este
componenta sa tradiŃională, strânsa conexiune dintre religie şi superstiŃii.
În viaŃa românilor ardeleni, religia se manifesta prin importanŃa acordată practicilor
legate de superstiŃii, a amestecului dintre sacru şi profan. ModeraŃia era totuşi cuvântul
de ordine, în viziunea lui Branişte, iar relaŃia cu Divinitatea sau Biserica difuze: „Sub
23 Ibidem, p. 69.
24 Idem, Pagini resleŃe, Lugoj, Editura Autorului, 1910, p. 3.
25 Ibidem, p. 77.
26 Ibidem, p. 98-122.
27 Ibidem, p. 78.
290
raport religios suntem noi românii un amestec ciudat. În noi trăieşte încă viu cultul
păgân în forma de superstiŃii îmbrăcate în «ceremonialul creştinesc». Noi nu suntem
nici bigoŃi dar nici indiferenŃi faŃă de biserică, pe care o iubim şi pentru care ne jertfim
tocmai pentru că este a noastră”28.
Conform lui Branişte, identitatea religioasă a românilor ardeleni se exprima în cele
două confesiuni dominante, cea ortodoxă şi cea greco-catolică. Insă, această pluralitate
confesională era estompată de solidaritatea determinată de etnie. Pentru românii
ardeleni, primordială era, în orice situaŃie, calitatea lor etnică. Religia şi naŃionalitatea
apar foarte clar delimitate iar accentul cade întotdeauna pe naŃionalitate în viziunea lui
Branişte: „...în cele bisericeşti am fost fiecare la Biserica sa, iar în politică am fost una:
români”29. Solidaritatea determinată de etnic creează o coeziune perfectă care sparge
barierele din plan confesional: „poporul nostru trăieşte în frăŃească bună înŃelegere. Şi
pe multe sate am văzut cu bucurie că şi preoŃii trăiesc frăŃeşte între sine, ajutându-se
unul pe altul...am văzut cum în lipsa preotului oriental, făcea slujba preotul unit”30.
Vorbind despre religie şi Biserică, Branişte nu trece cu vederea nici chestiunea
oprimării, Biserica fiind un bastion al românismului.
De asemenea, Branişte semnalează rolurile extrem de importante jucate în plan
religios şi naŃional de Inochentie Klein sau de mitropolitul Andrei Şaguna. Fără a
insista asupra episodului Unirii religioase, aminteşte de acest act pe care îl consideră
mai degrabă unul politic şi nu religios31.
Conform lui Branişte, românii ardeleni se relevă în religie ca superstiŃioşi şi difuz
introspectivi. Solidaritatea determinată de etnic creează imaginea unei unităŃi perfecte
care depăşeşte pluralitatea confesională. Etnia surclasează confesiunea în viziunea sa.
2.ViaŃa culturală
Expresie a individualităŃii naŃionale, cultura capătă preeminenŃă într-un context
ostil fiind esenŃa vieŃii naŃionale, punctul ei de pornire. Oferind o panoramă asupra
culturii în epoca sa dintr-o dublă calitate, aceea a participantului activ la viaŃa culturală
şi aceea a cetăŃeanului simplu, Branişte insistă asupra rolului asociaŃiilor culturale (în
mod special asupra rolului AsociaŃiei pentru literatura şi cultura poporului român) punctând
importanŃa educaŃiei şi a limbii.
Între asociaŃiile şi reuniunile care au jucat un rol important în viaŃa culturală
Branişte distinge AsociaŃia pentru literatura şi cultura poporului român, Reuniunea română de
lectură şi Reuniunea română de cântări, cele în cadrul cărora a activat. Trecând în revistă
realizările majore ale AsociaŃiei pentru literatura şi cultura poporului român, Branişte
relevă şi o altă funcŃie a ei, secundară, aceea de a socializa. Toate întrunirile (baluri,
conferinŃe) erau de fapt mari evenimente naŃionale32. Dosarul realizărilor acestei
asociaŃiuni cuprindea crearea Muzeului NaŃional şi a unor instrumente precum
Enciclopedia şi DicŃionarul topografic33.
28 Ibidem, p. 68.
29 Idem, Scrisoare către alegători scrisă din însărcinarea comitetului judeŃean din Caraş-Severin al Partidului NaŃional Român,
Lugoj, Tipografia Iosif Sidon, f. a., p. 18.
30 Ibidem, p. 19.
32 Idem, Oameni, fapte.., p. 214.
33 Idem, De la Blaj la Alba Iulia. Articole politice, Timişoara, Editura Facla, 1980, p. 160.
291
Reuniunea română de cultură (sau Casina română) avea un rol mai redus, fiind o
organizaŃie mai degrabă locală, reunindu-i pe intelectualii din Lugoj. Manifestându-se
prin conferinŃe pe diverse teme, fie de literatură, fie de istorie sau sociologie, avea un
rol important pe plan cultural local. Manifestările din cadrul ei au fost suspendate
odată cu războiul34.
Un altfel de rol avea, conform lui Branişte, Reuniunea română de cântări, însă
implicaŃiile erau tot culturale: organizarea de concerte pentru distinşi cântăreŃi sosiŃi la
Lugoj. Destinul său a fost legat de această reuniune timp de patru ani, cât a funcŃionat
ca preşedinte35.
Pentru orice cultură, limba e un factor esenŃial. Limba ca semn distinctiv al
naŃionalităŃii era adesea supusă agresiunii în contextul ostil al Monarhiei dualiste.
Conform lui Branişte familia era oaza în care ea trebuia cultivată, constituindu-se în
promisiune a perpetuării ei36. Limba, arată Branişte, a supravieŃuit şi în doine şi cântece
bătrâneşti, aşadar în liric şi muzică37. Analizând limba sub unghiul unităŃii relevă
precaritatea acesteia şi diferenŃele care existau între limba vorbită în Transilvania şi cea
din Regat. Sarcina de uniformizare revenea, în opinia sa, AsociaŃiei pentru literatura şi
cultura poporului român.
Prin intermediul propriei experienŃe, Branişte vorbeşte şi despre cosmopolitismul
inerent epocii, ca şi despre efectele sale, iar ca rezultat principal menŃionează formarea
unui „om fără limbă”. Limba este factorul care face diferenŃa între naŃii şi elementul
care determină apartenenŃa şi specificul: „…vorbind o limbă proprie ca purtătoare a
cugetării şi simŃirii poporului căruia îi aparŃii tocmai prin aceasta limbă”38.
În privinŃa învăŃământului, parte integrantă a culturii, Branişte deplânge atât lipsa
sau insuficienŃa şcolilor cât şi efectele nefaste ale Legii Appony asupra acestora sau lipsa
învăŃătorilor şi a unei pedagogii româneşti eficiente. In acest context relevă rolul
personalităŃii lui Şaguna în înfiinŃarea sau reorganizarea şcolilor ca şi activitatea lui de
„propagandă” şi convingere a părinŃilor de a-şi da copiii la şcoală în spiritul ideii de
luminare a poporului39.
Concluzii
Valeriu Branişte rămâne una dintre cele mai importante personalităŃi ale timpului
său, consacrat fiind atât de activitatea în domeniul jurnalistic cât şi de activitatea în
domeniul cultural şi politic. Rămâne una dintre figurile dominante ale luptei naŃionale
prin pârghiile pe care le-a deŃinut ca o figură de frunte a Banatului şi a Transilvaniei, ca
şi gazetar, ca om preocupat de realităŃile timpului său. De fiecare dată, Branişte a
militat pentru drepturile românilor ardeleni pe care în permanenŃă i-a îndemnat să
lupte pentru existenŃa lor naŃională. A tratat cu realism, obiectivitate şi consecvenŃă
toate problemele cu care erau confruntaŃi compatrioŃii săi, transformându-le în
34 Idem, Amintiri..., p. 442-443.

35 Ibidem, p. 444.
36 Idem, Pagini..., p. 88
37 Idem, Tabla de la Lugoj, Lugoj, 1903, p. 71.
38 Idem, Amintiri..., p. 107
39 Idem, De la Blaj la Alba..., p. 113.
292
subiecte de presă, contribuind la popularizarea cauzei românilor prin intermediul

gazetelor pe care le-a condus sau la care a activat.
În materie de opŃiuni politice Branişte a adoptat pe rând, în funcŃie de context,
ambele tactici: va considera pasivismul cea mai buna opŃiune până în 1905, atunci când
va îmbraŃişa activismul, adoptat ca şi curent oficial de către PNR. In general, este
considerat drept un PNR-ist convins.
Nota distinctivă a imaginii de sine a românilor ardeleni, aşa cum apare conturată
în opera cu caracter istoric şi literar a lui Branişte, este dimensiunea sa pitorească.
Relevând psihologia etnică, credinŃele şi obiceiurile sau modul de trai, Branişte relevă
un „suflet pitoresc”, ale cărui elemente mai puŃin vizibile sunt aduse la suprafaŃă cu
fineŃe şi profunzime. Relevând specificitatea românilor ardeleni în mijlocul cărora a
trăit şi pe care i-a cunoscut ca şi felul lor particular de a fi, Branişte încearcă să-i
prezinte corect, cu calităŃi sau defecte, într-un portret obiectiv.
Discursul despre identitate al lui Valeriu Branişte, aşa cum se desprinde din opera
scrisă, nu este „atins” de contextul politic sau idelogic al epocii. A urmărit în
permanenŃă ca un fir roşu adevărul, indiferent de situaŃie. Memoria şi propria
experienŃă relevă faptele de viaŃă şi pitoresc aşa cum au fost reŃinute şi trăite. Doar în
impresionanta sa operă jurnalistică, Branişte insistă asupra aspectelor politice şi
tratează elementele clasice ale identităŃii (sărbătorile naŃionale, eroii naŃionali,
evenimentele politice) în special la momente aniversare sau comemorative. Contextul
politic este, în opera sa scrisă, doar un aspect al contigentului care determină reacŃii şi
care devine important din acest punct de vedere. În schimb, datele despre psihologia
românului ardelean, despre condiŃia materială şi modul de trai, despre foclor dar şi
despre viaŃa religioasă şi culturală sunt consistente având ca bază realitatea trăită şi
cunoscută.
Dincolo de pitoresc, în viziunea lui Branişte esenŃa identităŃii rezidă în păstrarea
specificului naŃional prin luptă continuă. Aceasta este esenŃa oricărui discurs despre
identitate în contextul atât de complicat al secolului al XIX-lea, în Transilvania.
Branişte se înscrie astfel în lunga serie a autorilor care vorbesc despre o identitate
risorgimentală.
293
„Spune-mi ce mănânci ca să-Ńi spun cine eşti”.
Moravuri din bucătăria nobiliară clujeană
în secolul al XIX-lea
Csapo Emoke
Filosoful grec Epicur recomanda semenilor ca înainte de a se preocupa de ceea ce

vor pune pe masă, să caute companii care să li se alăture în savurarea bucatelor.
Moravurile („la noblesse oblige”) dar şi trăsăturile înnăscute sau dobândite
(ospitalitate, sociabilitate, viaŃa boemă) nu îngăduiau aristocraŃiei să renunŃe la vreuna
din cele două posibilităŃi. Deşi ruinarea financiară în multe cazuri e mai mult decât
evidentă, aparenŃele trebuiau salvate. Studiul îşi propune să valorifice materiale inedite
de arhivă, cărŃi de bucate contemporane aparŃinând doamnelor cu sânge albastru,
literatura de epocă, descrierile unor călători străini într-un potpourri cu arome
îmbietoare emanate de bucătăriile palatelor nobiliare din Clujul celei de-a doua
jumătăŃi a secolului al XIX-lea. Pe lângă degustarea imaginară a unor produse fine, de
lux şi a unor preparate specifice bucătăriei nobiliare, vom avea posibilitatea de a
surpinde gesturi, tradiŃii, obiceiuri dar şi „tendinŃe” ale vremii, totul într-un înveliş
crocant al csárdásului unguresc, auxiliarul de nelipsit de la orice petrecere.
De-a lungul secolului al XIX-lea atitudinea faŃă de tot ceea ce presupune bucătărie
şi alimentaŃie a cunoscut o oscilaŃie sinuoasă în rândul aristocraŃiei clujene, modificări
ce au fost impuse de raportarea variată la tradiŃia autohtonă şi la influenŃele străine
venite din spaŃiul francez, german şi britanic. FluctuaŃiile sunt observabile nu doar în
ceea ce priveşte denumirea preparatelor, compoziŃia, ci şi regulile nescrise ale alcătuirii
meniului, servirii mesei, totul pe fundalul unei vieŃii duse între preceptele stricte,
aristocratice, modelate adesea şi de cursul mai mult sau mai puŃin favorabil al vieŃii.
Lupta pentru păstrarea aparenŃelor nu se explică doar prin „adorarea lui Epicur”1 ci şi
prin transmiterea unor îndatoriri presupuse de poziŃia socială.
În timpul vizitei sale din anii 1860 prin Cluj, Charles Boner rămâne plăcut
impresionat de tot ceea ce însemna primirea unui musafir, fie el şi de pe meleaguri
străine: „În toate relaŃiile cu nobilimea maghiară este sesizabil că deviza la noblesse oblige
nu este uitată. Preocupat de dorinŃele şi planurile tale, acestea sunt efectuate cu atâta
naturaleŃe şi cu o plăcere evidentă a lui, cel care face aranjamentele, încât eşti incapabil
de a simŃi vreo jenă pentru deranjul pe care l-ai provocat... felul în care dorinŃa este
îndeplinită de el arată că ceea ce face el pentru tine nu este o favoare ci arată ca un
lucru de la sine înŃeles2”. Dacă în unele cazuri comportamentul brav al gazdei reuşeşte
să ascundă semnele declinului, în altele, urme ale unor vremuri îmbelşugate sunt etalate
1 Gyula Nyári, A magyar aristocratia, Pest, Emich Gusztáv könyvnyomdája, 1856, p. 14.
2 Charles Boner, Transylvania. Its products and its people, Londra, Longmans, Green, Reader and Dyer, 1865,
p. 444.
294
CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE EŞTI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA...
cu ostentaŃia unui om inconştient de situaŃia ridicolă: argintăria de pe masă străluceşte în

discordanŃă cu conul de umbră în care se ascunde tapiŃeria ruptă a scaunului.
În anul 1912, baroneasa Wass Ottilia îşi achiziŃiona o lucrare apărută la
Budapesta, pentru noi o dovadă preŃioasă a unor schimbări fundamentale în
perceperea sarcinilor culinare şi în reevaluarea rolului de gospodină al aristocratelor. În
introducere, autoarea plasează ambiŃia mulŃumirii oaspeŃilor cu preparate „originale,
nobile, rafinate”, între preocupările de bază ale oricărei doamne, mulŃumirea fiind cu
atât mai mare cu cât se face cumpătat şi cu conştiinciozitate, ambele limitând
eventualele neplăceri financiare3. Intitulată Bucătăria aristocrată (Úri konyha), lucrarea îşi
propunea să instruiască gospodinele din înalta societate în împărŃirea şi economisirea
sumei destinate aprovizionării, în efectuarea unor cumpărături avantajoase şi
cumpătate paralel cu iniŃierea în organizarea unor mese ce să aducă aprecieri pozitive
din partea familiei şi a apropiaŃilor. łinerea unor jurnale de bucătărie, cunoaşterea
criteriilor în alegerea produselor de calitate, dar acceptabile ca preŃ, prepararea în casă
a unor conserve sau bucate sunt în contrapondere cu bogăŃia meniurilor oferite
precum exemple. Cu alte cuvinte doamnele învăŃau cum să obŃină mult investind puŃin
dar cu mai mult efort personal şi creativitate.
Mare parte a tinerei generaŃii îşi cheltuia energia, dar mai ales averea, pe exerciŃii
fizice, vânătoare, cai, arme de aceea prefera viaŃa în mijlocul naturii, de pe moşii, unde
reşedinŃele familiilor erau deschise tuturor prietenilor din zonă: „ei intră aici ca la
hotel; la ceas de odihnă sosesc pe neaşteptate cinci sau şase vizitatori şi nimeni nu se
miră. Cei ai casei pun tacâmuri suplimentare şi asta-i tot. Este vechea tradiŃie care
continuă. Altădată, mai mult decât azi, fiecare nobil avea masa deschisă, toŃi seniorii
aflaŃi în călătorie şi opriŃi la castel cu alaiul, oameni şi vite rămâneau atât cât doreau4.”
Fondul familial Bethlen Iktár păstrează o mărturie în acest sens din 1836 ce cuprinde
însemnarea detaliată a tuturor ce au sosit neplanificat şi evidenŃa alimentelor
consumate de aceştia şi servitorii lor: pâine, vin pentru masa notabililor, pentru
servitori, tărie, carne de vită, de pasăre şi ouă, dovadă că ospitalitatea se aştepta a fi
întoarsă cândva5. Acest fenomen al „musafirului” rămâne o prezenŃă vie inclusiv la
cumpăna dintre veacuri: la fiecare casă a vreunei familii mai de seamă musafirul se
contopea luni în şir cu viaŃa acesteia, nu pentru că i se adresase vreo invitaŃie ci din
simpul fapt că a ajuns acolo şi a rămas atâta vreme cât i-a poftit inima, fără vreo
remarcă sugestivă din partea gazdelor „fără voie”. Musafir nu devenea nimeni, trebuia
să se nască pentru aşa ceva. În afară de calitatea de oaspete „dacă trebuia călărea, dacă
se dorea juca tenis, cu fetele din casă dansa, pe băieŃi îi învăŃa să joace cărŃi şi dincolo
de toate acestea: bea. Niciodată nu era prost dispus6.” Dacă după o şedere de 6–8 luni
cineva îl întreba din întâmplare despre intenŃiile sale din viitorul apropiat, putea
considera gestul o ofensă adusă persoanei sale într-un mod intenŃionat.
Erau cazuri în care selectarea comesenilor devenea dificilă din cauza unor diferende
politice dar mai ales datorită diferenŃei de rang şi provenienŃă. Una dintre aceste
3 DirecŃia JudeŃeană Cluj a Arhivelor NaŃionale (in continuare DJCJAN), Fond personal Wass Ottilia, dosar
334/1771-1922, fila 138.
4 Raymond Recouly, Le pays magyar, Paris, Félix Alcan, 1903, p. 69.
5 DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 50/ 1836, fila 1-6.
6 Margit Bethlen, Erdélyi történetek, Budapest, Stádium sajtóvállalat RT, 1941, p. 60-61.
295
persoane a fost contele Béldy Ferencz, mai întâi prefectul Clujului, apoi al comitatului
Târnava Mică, care în ciuda tuturor principiilor care au proclamat „egalitatea, libertatea,
fraternitatea” la '48, împărŃea colegii şi subordonaŃii din viaŃa comitatului în două tabere:
cu cine avea plăcerea să se aşeze la masă şi cu cine nu. Când în urma şedinŃelor îi invita la
mesele copioase date în cinstea evenimentului, proceda în felul următor: „Domnii sunt
aşteptaŃi cu plăcere, pentru restul li s-a pus masa la restaurant7”.
Lupta continuă de a păstra aparenŃele naşte compasiunea călătorului străin care de
îndată observă mândria şi ostentaŃia, puternic marcate de orientalism. Deşi „vechea
ordine s-a schimbat” şi o „uniformitate” (înŃeleasă precum lipsa petrecerilor zgomo-
toase, semn al pauperizării) ameninŃă viaŃa mondenă, unii se mai luptă cu inevitabilul:
„În casele nobililor bătrâni dai peste o serie de incompatibilităŃi. De exemplu contele
T. are un mare alai de servitori – cinci bucătari abia sunt în stare să servească la masa
de oaspeŃi, aşa de numeroşi sunt musafirii... o adevărată expoziŃie de servitori, la masă
apărând în costume superbe, iar cealaltă dimineaŃa desculŃi8.
Nu doar bucătăria aristocrată este lăudată ci şi modul în care stăpâna casei se
preocupă de pregătirea şi servirea mesei, un rol nepotrivit de exemplu pentru o
englezoaică din înalta societate care îşi angajează servitori pentru treburile casnice.
PoziŃia sa de gospodină se împleteşte armonios cu cea de soŃie devotată care
contribuie la renumele familiei prin asigurarea unei şederi plăcute oricărui oaspete:
„Sunt bucătărese excelente, supraveghează, dacă ele nu fac, toate felurile de mâncare,
iar dacă sunt musafiri chiar servesc, aşteaptă după fiecare şi poate chiar nu se aşază pe
toată durata mesei”9. În acest efort fetele tinere îşi susŃin mama, fiecare având un rol
bine trasat în îndeplinirea sarcinilor impuse de ospitalitate, totul făcându-se fără vreun
efort vizibil, sau urmă de afectare. Cel mai frecvent ele nu iau loc la masă, preferând să
consume bucatele într-o altă încăpere, de unde revin doar pentru a participa la
discuŃiile de după masă. SituaŃia se schimbă cu prilejul meselor luate în familie, sub
patronajul unui membru mai în vârstă, care astfel contribuie la consolidarea clanului,
dar cultivă şi obiceiuri devenite amintiri dragi ale copilăriei, care îi vin în minte printre
altele şi contesei Bethlen Margit: „Niciodată nu am fost mai puŃini de 20, dar mai
mulŃi tare des”10. În capul mesei întinse în salonul castelului de la Beclean stătea
străbunica, tronând peste generaŃiile dispuse în funcŃie de vârstă, la celălalt capăt al
mesei fiind cei mai mici, nepoŃii şi strănepoŃii.
ReŃetele autohtone, sau cele de peste hotare, mai mult sau mai puŃin adaptate
ingredientelor locale erau duse la desăvârşire de bucătari, în castelele şi reşedinŃele mai
mari, sau de bucătărese în gospodăriile mai reduse ale aristocraŃiei. Pentru garantarea
unei serviri ireproşabile, la petrecerile organizate cu ocazia carnavalului sau sezonului
de vânătoare, se împrumutau servitori de la alte case, care veneau încărcaŃi cu
argintărie cu tot. Contesa Kornis Gabriella îşi aminteşte cu nostalgie cum în zilele
obişnuite ale săptămânii se găteau feluri obişnuite, dar dacă sosea un musafir neaştep-
tat, în cel mai scurt timp erau aşezate pe masă cele mai rafinate bucate. Siropurile de
fructe nu erau cunoscute, apa minerală sau cea proaspăt scoasă din fântână se aşeza pe
7 Domokos Barcsay, „Történetek erdélyi nagy úrakról”, în Kolozsvári Friss Újság, 1904, nr. 48.
8 Andrew Crosse, Round about the Carpathians, Edinburgh, W. Blackwood, 1878, p. 303.
9 W.B. Forster Bovill, Hungary and the hungarians, Londra, Methuen &Co, 1908, p. 89.
10 Margit Bethlen, op. cit., p. 57.
296
masă în sticle de cristal. În schimb îngheŃata se bucura de mare trecere: după

amestecarea ingredientelor, recipientul se aşeza într-un butoi în care se pusese în
prealabil gheaŃă sărată11.
Bucătăria tradiŃională rămâne o notă caracteristică a familiilor din provincie sau a
celor mai conservatoare, călătorul francez sau german obişnuit cu delicatese revenind
întotdeauna în Ńara sa natală cu stomacul stricat de la preparatele unsuroase, piperate,
de la sosurile acrişoare şi pe bază de smântână. Clujul era considerat de-a dreptul
oraşul smântânii, căci începând de la supă, sosul fripturilor, salate şi până la vestita
varză de la Cluj totul era îmbogăŃit cu aceasta. La polul opus se situau meniurile
extravagante practicate de familiile cu stare, la banchete şi restaurante, o combinaŃie a
produselor tradiŃionale cu influenŃele franceze şi engleze. Pastele, aluaturile făinoase
omniprezente, pentru care unele gospodine adoptă numele german de Koch sau Kuchen,
fără corespondent în franceză, se îmbină cu Roastbeef-ul şi Beefsteak-ul englezilor,
denumiri preponderente comparativ cu filet-ul francez. În schimb influenŃa franceză
este evidentă în utilizarea etapelor mesei, termenii potage, hors d’œuvres, poisson, relevés,
entreés, rôti, entremets, rămânând un mister pentru mare parte a gurmanzilor maghiari 12.
În anul 1895, cu ocazia renovării hotelului New York de către soŃia baronului Horváth
Ödön şi a preluării sale de noii chiriaşi, crema societăŃii clujene îşi dă întâlnire la o
petrecere desfăşurată în restaurantul locaŃiei. Meniul se compune din 30 de feluri de
mâncare la care se adaugă diversele produse de patiserie, cafea şi opt tipuri de băuturi
alcoolice fine: caviar, somon, homari şi languste, „jambon de York”, „paté de
Strassbourg”, aspic de foie gras, galantină din carne de pasăre, friptură de vânat,
pentru a aminti doar pe cele mai fine13. Multe surse arhivistice păstrează vie amintirea
unor călătorii exotice sau reŃete primite de la cei de peste graniŃă, autorul folosind de
regulă denumiri care sugerează originea preparatelor. Un registru cu meniuri şi reŃete
din fondul familial Mikó-Rhédey cuprinde însemnări referitoare de exemplu la
păstrarea untului în jurul Košice, a pregătirii dulceŃurilor orientale, tortului „á la
Provence”, papanaşilor elveŃieni, plăcintei din Tirol, sărăŃelelor din Sopron, rahatului
din Smyrna, în timp ce alte denumiri, deja familiare, erau folosite ca atare: haché,
tartare sauce, pudding, mayonnaise, roulade, muffin sau koch14.
Pentru a reconstitui meniurile familiilor nobiliare clujene sarcina cercetătorului se
rezumă doar la inventarierea listelor de bucate întocmite cu rigurozitate de multe
doamne. Iată de exemplu meniul contesei Bethlen Kata din 10 ianuarie, 1856, unul
bogat, căci nu trebuie uitat că este vremea balurilor, ce impune abundenŃă, veselie,
împărŃite cu musafirii sau apropiaŃii din familie15:
Prânz: Supă cremă de Ńelină Cină: Friptură rece
Suflé de parmezan Napolitane cu spumă de lapte
Carne de vacă cu garnitură
Friptură de clapon, salată
Gogoşi de carnaval
11 Gabriella Kornis, Elıdök és utódok Erdélyi fınemesek a XX században, Budapesta, Editura Unikornis, 2002, p.
27-31.
12 „Az étkezésrıl, în Kelet”, nr. 147, 1881.
13 Erdélyi Napló, nr. 72, 1895.
14 DJCJAN, Fond Familial Mikó-Rhédey, dosar VIII. 23/ 1868-1869, fila 126-161.
15 DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 670/ 1845-1861, fila 385.
297
Cazinoul aristocrat, pe lângă menirea de-a asigura petrecerea timpului liber pentru
o anumită parte a societăŃii clujene, organiza în saloanele sale şi cele mai cu pompă
nunŃi, ale căror meniuri au rămas cunoscute prin publicarea lor în presa locală. De
exemplu, cu ocazia căsătoriei dintre contesa Béldy Margit şi contele Teleky Géza, la
„déjeuner” s-au servit următoarele feluri:
Consommé en tasse
Perche froid, sauce Ravigot
Selle de chevreuil, sauce Madeira
Chapon de Styrie, salade, compote
Bombe Marguerite, Friandises, Fruits
Se poate deduce uşor de ce meniul este în limba franceză, preparatele sunt la origine
tot franceze: consomé servit în ceaşcă şi uşor gelatinos din cauza consistenŃei sale date
de cărnurile fierte la foc încet, şalău fiert cu sos Ravigot (un tip de maioneză, dar
îmbogăŃit cu mai multe tipuri de verdeŃuri), vânat în sos pe bază de vin, clapon asortat
cu compot sau salată în funcŃie de preferinŃe şi desigur desertul16. Inclusiv termenul
adoptat pentru desemnarea evenimentului trimite cu gândul la civilizaŃia franceză, cu
care s-au familiarizat pe filieră budapestană, „déjeuner” fiind considerat o masă uşoară,
lejeră, cu un accent pus pe legume, care venea mai degrabă să sensibilizeze decât să
astâmpere o foame de lup.
De regulă fiecare gospodină trebuia să aibă o specialitate a casei, însă unele
preparate deveneau atât de populare încât era de neiertat dacă lipseau de la vreo masă
festivă. Este cazul „dindon á la Richelieu”, friptură rece de curcan, umplut cu tot felul
de bunătăŃuri tocate mărunt, precum ciuperci şi ficat de gâscă. Acest preparat era şi
cartea de vizită a baronesei Wesselényi Pepi (Polyxenia) care în cinstea virtuozului
clujean, Boér Gergely, organizează o cină solemnă la care invită toate doamnele
iubitoare, dar mai ales cunoscătoare de muzică clasică. AtracŃia cinei trebuiau să fie
curcanul năzdrăvan, preparat chiar de baroneasă, cunoscută pentru abilităŃile sale de
gospodină desăvârşită, dar şi acest mic Paganini al oraşului, care spre marea
surprindere a gazdei sale refuză să guste preparatul pe motiv că nu este suficient de
bun pentru nasul lui. Urmarea se poate deduce: baroneasa a leşinat la auzul unei astfel
de blasfemii, mai ales că artistul a folosit cele mai colorate vorbe posibile17. Nu de
aceeaşi ruşine a avut parte una din personajele romanului cu puternic iz memorialistic
al baronului Bánffy Miklós, contesa Laczók. Aceasta din urmă păstrează cu străşnicie
reŃeta misterioasă a preparării ştiucii, servită în toată splendoarea sa, cu piele,
înotătoare, dar fără vreo urmă de oase. Unei asemenea delicatese i se cuvine o servire
pe măsură: „Servitorii au adus primul fel. Bătrânul Kádár János a adus platoul cel mai
mare, pe care două ştiuci grase îşi căscau ochii de peşte, fierŃi până au devenit albi,
platou dus în jurul mesei gâfâind, cu ochii mânioşi, făcând semn din când în când şi cu
bărbia celor trei servitori de împrumut, care au început să servească din puncte diferite
ale mesei. În spatele fiecăruia călca câte o fată de casă cu sosiera, iar în spatele lui
16 „Fıúri nászünnepély”, în Újság, 1911, nr. 203. Acest meniu poate fi considerat un uşor aperitv pentru
„déjeuner” de la nunta contelui Bethlen cu Bánffy Marien unde meniul reunea „céléri clair en tasse” (supă
cremă de Ńelină), „filets du perche de Balaton americaine” (şalău), „cotelettes de veau á la strassbourgerie,
sauce perigord” (cotlet cu sos Perigord), „asperges en branches, sauce Mousseline” (sparanghel), „faisan rôti”
(fazan). La final s-a servit şampanie G. H. Mumm. Vezi „Fıúri nász”, în idem, 1913, nr. 5.
17 Margit Bethlen, op. cit., p. 73-74.
298
Kádár, Ferkó, lacheul ucenic”18. După ce au servit îngheŃata, torturile, ce puteau concura
cu turnul Babel, platourile mixte de fructe (denumite plastic „giardinetto”), pelteaua de
gutui şi dulceŃurile din pahare mici, domnii se regrupează în fumoar, în jurul
lichiorurilor şi tăriei de casă, în timp ce doamnele urmează gazda în salonul ei, nu de
alta dar masa din încăpere este demontată pentru a face loc dansului. La miezul nopŃii
se întinde din nou masa, astă dată pentru servirea unui bufet rece: păstrăvi, brădioare,
şuncă de casă, friptură de căprioară, dar mai ales un sortiment variat de pateuri din
iepure şi bibilică, nelipsitele torturi, compoturi, prăjituri şi cele mai savuroase dulciuri.
Nu putea lipsi şampania şi vinul de două sortimente diferite. La capătul mesei, pentru
prima dată de când contesa îşi serbează ziua onomastică (acŃiunea se petrece în anul
1913): „stă un samovar mare de aramă, din care fetele Laczók servesc ceaiul. Este o
inovaŃie, căci cu moda engleză trebuie Ńinut pasul”19. Ceaiul, fie că era servit cu rom,
fie cu lămâie, a reuşit cu greu să câştige simpatia aristocraŃiei clujene, mai ales că nu
putea să concureze cu gustul cafelei cu frişcă, servită la orele dimineŃii cu un corn
proaspăt, sau după masă, celor veniŃi în vizită, lângă mici pateuri cu unt sau icre negre.
Din aceeaşi sursă aflăm că licoarea neagră se servea în pahare înalte şi nu în ceşti, cum
ne-am fi gândit.
Literatura păstrează multe din aspectele societăŃii nobiliare, care cu greu s-ar putea
reconstitui din documentele provenite din rândurile lor. Spectatorii din afara lumii lor
delimitează net ceea ce este preluat de ce este autohton, poartă măsura bunului simŃ şi
adaugă părerea sinceră asupra celor observate. În anii '30 atracŃia exercitată de
civilizaŃia britanică declanşase o anglomanie extinsă asupra tuturor domeniilor vieŃii,
cu atât mai puŃin asupra bucătăriei. Aceasta este şi tema unui roman publicat la Cluj în
1836. Familia baronului Zenyéri angajează un nou bucătar „Caramanialis”, iar în
cinstea debutului operei sale creatoare organizează un şir de mese, la care cunoscuŃii
erau mereu bine primiŃi. Aveau cel mai bun „Château Lafitte” şi „paté froid”. Nici
contesa Rosenberg nu se lasă mai prejos: printre preparatele consumate în casa dânsei
regăsim limba marinată, salata italiană, „laitances de carpes”, „escallopes de saumon”
sau „fricassé de caret”, adică broască Ńestoasă, toate stropite cu vinuri de Bordeaux20.
Cu toate că presa vremii abundă în reclame dedicate băuturilor fine, de import,
consumul lor nu pare să se fi generalizat în mediul intim al familiei, aşa cum observă
H. Ellen Browning: „Porto şi sherry sunt necunoscute precum băuturi. Tokay
înlocuieşte Madeira şi o băutură gustoasă numită «le petit bleu» este popular între
aristocraŃii care au vizitat Parisul. Constă din şampanie, «sângele turcilor» (cum este
numit vinul roşu de Buda) şi gheaŃă zdrobită. Cele mai gustate lichioruri utilizate în
fumoar după prânz sau cină sunt Chartreuse verde, coniac şi şampanie”21.
O veche zicală susŃine că prinŃii şi femeile frumoase trebuie să ia masa în
singurătate şi nu în public, căci primii şi-ar pierde din prestigiu, iar cele din urmă din
puterea atracŃiei, toate acestea datorită felului de-a mânca, care le-ar dezvălui inevitabil
latura umană. Cu cât arta culinară şi manierele de la masă devin mai rafinate cu atât
18 Miklós Bánffy, Megszámláltattál, Kolozsvár, Editura Polis, 2002, p. 46.

19 Ibidem, p. 53.
20 Lázár Horváth, Az elbujdosott vagy egy tél a fıvárosban, Volumul I, Cluj Napoca, Tilsch és fia, 1836, p. 97, 139-
140, 255-256.
21 H. E. Browning, A girl's wanderings in Hungary, Londra, Longmans, Green & Co, 1897, p. 77.
299
mai mult se diferenŃiază subiecŃii în cauză de celelalte categorii sociale, iar momentul
luării mesei devine o sursă inepuizabilă de satisfacŃii şi plăceri. De cadrul optim se
ocupă, pe parcursul secolului din ce în ce mai multe cărŃi de bunele maniere dar şi
reviste de specialitate care pentru o atmosferă plăcută recomandau cel mult zece
oaspeŃi, un număr mai mare îngreunând servirea şi comunicarea. Comesenii trebuiau
aranjaŃi de regulă în funcŃie de etichetă, dar şi de experienŃă, căci adesea personalităŃi
total diferite puteau întreŃine atmosfera într-un mod miraculos. Bunele maniere cereau
ca în capul mesei să se aşeze gazda, alături de-o parte şi alta de cele mai importante
doamne ale serii, iar în celălalt capăt al mesei soŃia sa şi cei mai distinşi doi domni22.
În timpurile mai vechi „chinul” aranjării mesei echivala cu cel al pregătirii pentru
un bal, aşezarea tacâmurilor, paharelor şi a obiectelor de decor fiind făcute de către
doamnele casei. În centru se opta pentru un corp strălucitor care să atragă toate
privirile, un suport cu flori sau fructe, de dimensiuni apreciabile. Acestea erau
încadrate de vaze uriaşe, fructiere sau coşuri din argint. În faŃa fiecărei farfurii erau
aşezate atâtea pahare câte tipuri de băuturi se serveau şi mai multe rânduri de tacâmuri,
de mărimi diferite, peste care trona şervetul împachetat în formă de con. La începutul
secolului al XX-lea, simplitatea devenea cuvântul de ordine, iar aglomeraŃia de pe
suprafaŃa mesei dispare, tacâmuri şi pahare noi fiind aduse în momentul schimbării
unui fel de mâncare sau tip de băutură23.
Înainte de adoptarea modei englezeşti toate familiile elevate utilizau separat
furculiŃa şi cuŃitul, în sensul că mai întâi se foloseau ambele dar pe urmă cuŃitul se
abandona, iar furculiŃa trecea în mâna dreapta. După imitarea largă a tendinŃei, cele
două instrumente au fost folosite concomitent, lipsa de exerciŃiu putând duce şi la
gesturi regretabile, precum recuperarea ultimelor picături de sos cu ajutorul cuŃitului,
folosit pe post de lingură24. Cu unele mici excepŃii, bătrâneŃe sau boală, se permitea
renunŃarea la cuŃit dar niciodată lăsat pe marginea farfuriei ci pe un suport special de
lângă. Acesta se folosea doar pentru tăierea cărnurilor şi niciodată pentru alte produse,
de genul cartofi, crochete, budinci, pentru care era indicată mânuirea furculiŃei.
Peştele era consumat doar cu ajutorul furculiŃei şi nu datorită efortului presupus
de dezmembrare ci simplului motiv că metalul instrumentului de tăiat putea
împrumuta un gust neplăcut cărnii, mai ales dacă era preparată cu oŃet. Regula nu era
valabilă pentru tacâmul de argint25. Spre deosebire de moda americană, care trecea cu
vederea lăsarea de resturi în farfurie, manierele nobililor maghiari impuneau inclusiv
copiilor servirea doar cu atât cât puteau consuma o dată. În farfurie trebuiau să rămână
doar oasele, pielea sau sâmburii de la fructe26. Atingerea directă cu mâna se permitea în
cazul pâinii, racilor, lămâii, stridiilor, sparanghelului, anghinării şi fructelor.
Diferit de capriciile din insula britanică, pe meleagurile noastre se regăseşte
limpezirea mâinilor şi a gurii într-o încăpere alăturată şi nu în cea în care se servea
masa. Câteodată se alegea calea de mijloc, adică un bol cu apă parfumată era trecut pe
la fiecare doar pentru limpezirea vârfului degetelor, dar nu şi a mâinii. ExistenŃa unui
22 „Az evés mővészete”, în Háztartás, 1901, 1, 10 august.

23 „Új divatok”, în idem, 1901, 20 iunie.
24 „Az evésrıl”, în idem, 1898, 1 martie.
25 „Az evésrıl”, în Ellenzék, 1898, nr. 297.
26 „Hogyan együnk”, în idem, 1896, nr. 282-283.
300
astfel de obicei este dovedită de trecerea pe lista obiectelor predate personalului din
reşedinŃa sa de la Cluj de către Bethlen Domokos în anul 1866 a şase recipiente de
sticlă folosite pentru clătirea gurii27.
Folosirea unor semne în timpul mesei, ca de exemplu aşezarea în cruce sau
alăturarea pe partea dreaptă a tacâmurilor au devenit la final de secol nişte gesturi
gratuite, căci acum a intrat în modă servirea pentru a doua oară cu un fel de mâncare a
celor prezenŃi. În ceea ce priveşte folosirea condimentelor, pe masă se aşezau doar
sare, piper şi boia, servitorul fiind cel care oferea muştarul, uleiul, oŃetul, zahărul
pudră, folosirea cărora nu era recomandată căci era un gest ce atenta la calităŃile de
bucătăreasă pricepută ale gazdei. Scobitoarea era un tabu în timpul mesei.
O sursă inegalabilă pentru urmărirea schimbărilor în ce priveşte folosirea
tacâmurilor, paharelor şi serviciilor de porŃelan este inventarierea listelor de bunuri
făcute în casele nobiliare în secolul al XIX-lea, liste din ce în ce mai puŃin pretenŃioase
din a doua jumătate a veacului. Se subînŃelege că toate tacâmurile şi vasele folosite
pentru servire erau exclusiv din argint, în timp ce paharele şi sticlele în care se turnau
vinurile sau apa, erau de cristal. Este cazul unui inventar din anul 1847, aparŃinând
familiei Bethlen în care toate obiectele de bucătărie sunt puse pe liste separate, cele de
porŃelan, sticlă, aramă şi fier, separat fiind aşezată marfa excepŃională, adusă de la
Viena, precum şi cea învechită. O prezenŃă aparte sunt bolurile pentru supă şi compot,
cupele pentru îngheŃată, castronul pentru sosuri, paharele de apă cu capac de argint,
cilindrii de apă minerală, cutia cilindrică pentru îngheŃată, prăjitorul de napolitane şi
„kürtös kalács”, toate descrise în amănuntele ce privesc culoarea, forma, modelul sau
utilitatea28. La inventarul făcut în casa din Cluj a lui Bethlen Kata, soŃia lui Bánffy
Miklós, în anul 1845, sunt trecute toate tipurile de tacâmuri din argint, cu sau fără
iniŃialele posesorilor, mergând de la seturi de cuŃite, furculiŃe, linguri şi linguriŃe până la
suportul de ou moale, sare şi piper, oŃet şi ulei, muştar, lumânare până la sticle cu
mâner, gură şi fund de argint sau lingura de argint folosită pentru scoaterea măduvei
din oase29.
În primul deceniu al secolului al XIX-lea „service á la française”, adică aşezarea
tuturor felurilor de mâncare pe masă era singurul mod de prezentare a preparatelor nu
doar în saloanele aristocraŃiei clujene ci şi în restul oraşelor europene. Membrilor
marilor familii le-a revenit întâietatea în aşezarea pe scaune, în ocuparea locurilor
vizibile şi accesibile de la masă, în servire, în alegerea bucatelor cele mai bune, în
gustare şi chiar în toasturile făcute comesenilor. O carte de bunele maniere publicată la
Oradea în 1806 tratează subiectul delicat al relaŃionării cu clasa aristocrată, printre
altele şi la masă: cel care începe proporŃionarea fripturii (rol ce i se cuvinea gazdei sau
persoanei care a primit încuviinŃarea gazdei) trebuie să cunoască fiecare comesean în
parte, pentru a-i oferi bucatele cele mai savuroase „după rang şi merit”. Dacă în
schimb se practică autoservirea, fiecare trebuie să îşi aştepte rândul, şi în acest caz
apartenenŃa socială fiind cea care condiŃionează ordinea şi bucata aleasă. În niciun caz
27 DJCJAN, Fond familial Bethlen de Iktár, dosar 245/1826-1866, fila 102. Obiceiul se păstrează şi la începutul
secolului al XX-lea, ideea de a clăti gura cu ape aromate şi de a limpezi vârful degetelor după masă fiind
dezbătută în cărŃile dedicate bunelor maniere.Vezi în acest sens Janka Szabóné Nogáll, Házi kincsek. Hasznos
ismeretek tára, ediŃia a II-a, Budapest, Hornyánszky Ny.,1903, p. 131.
28 DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 971/1847, fila 1-7.
29 DJCJAN, Fond menŃionat, dosar 245/1827-1875, fila 36.
301
toastul închinat unui nobil nu putea fi iniŃiat de un subordonat al său. Trebuia să se

aştepte invitaŃia, adică urarea rostită de primul, pentru ca aceasta să fie întoarsă, la
momentul potrivit, adică atunci când persoana în cauză nu consuma mâncarea sau
băutura din faŃa sa30.
Conform modei lansate de cărŃile dedicate gospodinelor din anii 1830, doar la
micul dejun se permitea aşezarea tuturor bucatelor direct pe masă şi asta înainte de
venirea oaspeŃilor. În schimb la prânz supa era aşezată în farfurii de către servitor,
stăpâna casei instruindu-l în prealabil pe cine să servească mai întâi. Tot acum se
recomanda purtarea tăvilor cu legume, paste, a fierturilor cu sos la fiecare musafir, gest
ce se putea încheia trist pentru rochia vreunei doamne, semn că mâncarea era
porŃionată tot de către servitori. Friptura era servită direct feliată, o noutate pentru
aceşti ani, fiind recomandate două tăvi, una către cei din dreapta, cealaltă pentru
stânga, care treceau din mână în mână. Principiul de bază era păstrarea simetriei de pe
masă, ori de câte ori se lua un recipient, acesta trebuia pus înapoi chiar şi gol doar
pentru a nu strica armonia31. Întâietatea impusă de rang şi merit se păstrează în
continuare, cu menŃiunea că femeile tind să se bucure de aceeaşi importanŃă, indiferent
dacă fac, sau nu, parte din „lumea bună ”: ele merită ce este mai bun, atât în servire cât
şi în preparate. PrescripŃiile pierd cu timpul din intensitate: căutarea intenŃionată a
părŃilor mai bune din friptură, scormonirea pe platou sau în vas devin gesturi
grosolane care nu se iartă nimănui. Fiecare trebuie să se mulŃumească cu bucata cea
mai apropiată de farfurie32. Consumarea în exces a celor servite, trădarea unui apetit
excesiv, nu se cuvenea, cum nu era indicată nici servirea de două ori din acelaşi produs
în cercurile mondene.
Modul de servire a mesei la sfârşitul secolului al XIX-lea pare a fi în general tipul
„service à la russe”, desigur adaptată condiŃiilor locale şi cu o serie de lacune: „unul,
două buchete plasate în imense vase chinezeşti, cu gura largă împodobesc mereu masa,
stând aproape de fructieră şi uriaşele solniŃe. Nici una dintre felurile de mâncare nu se
pune pe masă; tot ce se poate tăia se feliază în bucătărie şi se dă mai departe de către
servitorul ce stă în picioare. Supa este servită de către majordom înainte să anunŃe
cina, iar meniurile sunt rar sau niciodată utilizate în casa familiei”33.
Contesa Bánffy Irma, soŃia lui Bánffy György de Losoncz, a adoptat ordinea luării
mesei după un tipic ce combina stilul francez cu cel englez. Ziua începea cu micul
dejun cu furculiŃa, continua cu prânzul şi se încheia cu ceaiul. Spre deosebire de
breakfast-ul englezilor care se consuma dimineaŃa în familie, francezii în trecut
preferau un mic dejun luat individual în intimitatea dormitorului, urmat la ora 11 de un
30 Pál Takács, A mostani tisztesség megadásnak régulái a mellyek által e világon ki-ki boldogabb lehet, e mellett az emberek
megesmérésére való bizonyos oktatás, Nagy-Várad, tipărit la Gottlieb, 1806, p. 71-78.
31 József Némethy, Az ifju házi asszony a toiletje elıtt, Pest, Hartleben K. Adolf, 1830, p. 156-157.
32 A' díszes társalkodó vagyis világba termett ember: igen hasznos és szükséges kézikönyv minden nemüek és ranguak számára,
Pest, Kilián György,1843, p. 54-55.
33 H. E. Browning, op. cit., p. 77. DiferenŃa în servire era dată de gestul ce semnifica „suficient”: mulŃumirea
efortului, dacă cel ce proporŃiona mâncarea era gazda, sau dacă era vorba de un servitor, se dădea din cap, se
schiŃa un gest cu mâna stângă sau cu două degete prin care îl înştiinŃa că poate să ducă mai departe tava.
Károly Sasku, Illendıségtan, vagyis A mívelt és jó erkölcső magaviselet szabályai: toldalékul életre hasznos tanúságok
győjteménye, Pest, Heckenast, 1854, p. 211-212.
302
„déjeuner á la fourchette34”. Dacă la sfârşitul secolului al XVII-lea prânzul avea loc la

ora 11, cina la ora 19, în anul 1860 Kıváry László remarca un raport inversat al
intervalelor orare şi anume orele 12–13 pentru prânz şi 20–21 pentru cină, practică
mult mai des întâlnită în această preioadă decât cea amintită mai sus35.
În memoriile sale, pictorul Barabás Miklós consemnează referiri la mesele luate
alternativ la două familii nobiliare, Wesselényi şi Rhédey, semnificative pentru durata şi
ora desfăşurării: „Dacă vroiam să muncesc mai mult dimineaŃa, alegeam baroneasa
Wesselényi, căci acolo nu întârziam nici dacă era ora patru după masa, aşa de mult se
prelungea prânzul. Dacă doream să pictez şi după masa, atunci intram la contele
Rhédey (Ádám), doar că trebuia să mă grăbesc să ajung înainte de ora unu. Căci
contele prânzea cu o punctualitate atât de pedantă încât se pornea către salon exact la
astă oră, iar atunci supa trebuia să fie în farfurii. Aici felurile erau aduse cu rapiditate şi
într-o jumătate de oră şi terminam”36.”
Ordinea felurilor de mâncare atrage atenŃia lui Forster Bovill care observă în
meniul familiei vizitate atât produse autohtone, desemnate cu o terminologie străină
cât şi altele de factură occidentală. DimineaŃa se oferea cafea cu pâine; la prânz o supă
de legume, cu fidea sau paste solide făcute în casă (nudli sau strudel), carne preparată cu
sos şi paprika, prăjeli sau păsări de curte urmate de budincă, totul încheindu-se cu
friptură şi salată. Vinurile i se păreau „năvalnice”, cu un conŃinut ridicat de alcool, iar
altele mai degrabă ordinare, cazul unui spirtos foarte neplăcut, „zwetchgen”, preparat
din prune şi care se consuma înainte de masă (fără îndoială este vorba de tărie). Cina
pare a fi o reluare a prânzului37. La o naŃiune cunoscută pentru apetitul larg şi la care
concepŃia vegetariană nu ar avea vreo şansă, sfaturile privind luarea mesei par a avea
un dublu efect, nu doar didactic ci şi moralizator prin care se ia în derâdere
comportamentul observat de către ziarişti la banchetele publice ale nobilimii.
„Consolarea” omului înfometat trebuia să fie supa, felul întâi meritând a fi sorbit încet,
în linişte, fără toasturi şi având funcŃia principală de a deschide apetitul. Cel care are un
altfel de comportament ar deveni dovada clară că nu merită un loc de cinste între cei ai
mesei, nefiindu-i foame. „Regele ospeŃelor” era friptura consistentă, cu un aspect
provocator, demnă de a fi savurată fără grabă, în compania unor anecdote, relatarea
cărora se putea face doar în acest moment potrivit38.
În calendarul editat pe anul 1850 de către Tilsch János regăsim un studiu
interesant despre percepŃia contemporanilor vis-á-vis de importanŃa fiecărui fel al
meniului. Supele erau socotite plictisitoare de aceea se recomanda să se consume cât
mai puŃin, lăsând loc cărnii fierte şi servite cu castraveŃi muraŃi sau hrean, sosurile
preparate din fructe neavând efectul corespunzător asupra simŃurilor. Specific
bucătăriei ardelene erau fierturile cu sos, cea mai apreciată fiind din cartofi, comparativ
cu inutilitatea celei din gulii, morcovi sau varză. Acest fel se putea înlocui cu budincă,
preluată de la englezi, sau cu preparatele la cuptor („tálbafıtt”, coapte/fierte în acelaşi
34 DJCJAN, Fond familial Bánffy, dosar 1398/1870-1871. Pentru mai multe informaŃii referitoare la modelul
francez vezi şi Jean Louis Flandrin, L’ordre des mets, Paris, Odile Jacob, 2002, p. 207-209.
35 László Kıváry, A magyar családi s közéleti viseletek és szokások a nemzeti fejedelmek korából, Kolozsvár, Stein János,
1860, p. 60.
36 László Kézdi Kovács, Barabás Miklós emlékiratai, Budapest, Franklin Társulat, 1902, p. 70.
37 W. B. Forster Bovill, op. cit., p. 93-94.
38 „Lakmározásról”, în Ellenzék, nr. 28, 1904.
303
vas). Toate aceste figurează precum garnituri la friptură, combinaŃie în care salata este
un adaos inutil. Timpul cel mai mult trebuia dedicat desertului, la care se recomandau
discuŃiile lungi, de folos pentru a etala vastele cunoştinŃe, dar şi un moment prielnic
pentru a ne concentra asupra variatelor tipuri de vinuri aromate39.
La polul opus proprietăŃilor sale revigorante şi energizante, cafeaua figura în
secolul al XIX-lea mai degrabă ca un deliciu, un produs la modă despre care se ştia că
se consumă după masa îmbelşugată; nu în zadar după ce bea obişnuita cafea delicioasă,
H. Ellen Browning se întinde pentru un pui de somn. Dincolo de forma sa clasică,
gusturile rafinate ale vremii cunoşteau mai multe variante ale ei, cazul contesei R. care
în ciuda vârstei sale înaintate (83 de ani) pare pasionată de toate păcatele secolului:
„După masa noastră de două ceasuri şi după ce am fumat, bătrâna contesă m-a dus la
o plimbare, sub lămâii din parc unde am servit o cafea cu gheaŃă, în timp ce o bandă
de Ńigani îşi recita obişnuita muzică plăcută”40. Cafeaua îşi face apariŃia doar după
prânz şi cină, de obicei în varianta sa „tare” şi servită într-o ceaşcă mică. Pentru a
„aşeza” cafeaua urmează o porŃie de lichior, sorbită „în numele digestiei”, nişte
ritualuri cu care însăşi britanica excentrică se vede nevoită a se obişnui pentru a atenua
efectele unei mese copioase, la al cărei gând se ruşinează atunci când priveşte în
retrospectivă de pe meleagurile natale, încercată de o puternică nostalgie.
Atât cafeaua cât şi tutunul sunt alungate din sufragerie, fiind incompatibile cu
prezenŃa resturilor de mâncare, dar mai ales penrtu că erau considerate delicii ce
trebuiau savurate în tihnă, la locul potrivit. O anecdotă din viaŃa contelui Wesselényi
Ferencz are ca subiect central tocmai această problemă a tutunului şi nu numai. Aflat
la un prânz alături de alŃi membrii de seamă ai aristocraŃiei, contele a fost deranjat de
un avocat localnic, care mult prea încântat de victoria ideii de egalitate după momentul
'48 a îndrăznit să se posteze în faŃa lui Wesselényi şi să îl provoace la discuŃie. Iritat de
atitudinea deplasată, dar şi de tema discuŃiei, contele i-a scos pipa din gură cu o
lovitură puternică, atrăgându-i atenŃia: „Dacă este egalitate, atunci să fie egalitate. Dar
asta începe acolo, că dacă eu mănânc supă, şi dumneata să mănânci supă, dacă eu
fumez şi dumneata să fumezi, dar nu se cuvine ca în timp ce eu mănânc dumneata
să-mi pufăi sub nas”41. PrezenŃa obligatorie a cafelei, mai ales cu lapte şi zahăr se
considera în general un moft al femeilor, pe care în cele din urmă l-au adoptat şi
bărbaŃii, la insistenŃele acestora de a le reda buna dispoziŃie. De pe o poziŃie strict
masculină se putea recomanda deci persoanelor inactive abandonarea micului dejun
copios, urmat de cafea şi combinarea unei mese frugale cu mai multe pahare de apă42.
Una din plăcerile cele mai mari ale aristocraŃiei, în viziunea călătorilor, şi evident
strâns legată de obiceiurile culinare, era muzica Ńigănească, fie că era vorba de carnaval
fie de o petrecere privată. Cei mai pasionaŃi şi melomanii incurabili transformau
desfătarea în nebunie, pe urmă în ruinare, căci lăutarii mai pricepuŃi erau răsplătiŃi doar
în aur în castelele opulente ale trecutului. Nobilii se invitau între ei la masă, urmată de
beŃii copioase: „La un semn al amfitrionului soseşte banda de Ńigani. Dansează şi beau
toată noaptea: intoxicaŃia cu vin se amestecă cu cea de sunete şi sub această dublă
39 „Atyai jó tanácsok”, în Kolozsvári Naptár1851-re, Kolozsvár, Tilsch János, p. 51-54.

40 H. E. Browning, op. cit., p. 60.
41 Domokos Barcsay, op. cit.
42 A kávé, mint reggeli, în Erdélyi képes kis naptár1872-ik szıkı évre, Kolozsvár, Stein János, p. 53-56.
304
acŃiune stă mai mult sau mai puŃin toată lumea...”43. Banda este prezentă oriunde se ia
o masă sau se pregăteşte o mică reuniune: în sala de bal, la iarba verde a maialişurilor,
la culesul viei, sub umbra răcoroasă a pădurii, la cursele de la Jucu, sau sub geamul
vreunei domnişoare căreia i se dedică o serenadă. Legătura dintre ei şi tabăra masculină
devine cu atât mai profundă cu cât ceasul este mai înaintat, când sticlele de şampanie
s-au golit una după alta, adevărata petrecere continuând după plecarea doamnelor şi
domnişoarelor de la faŃa locului. Muzica pare mai frumoasă, iar capul trupei se
metamorfozează dintr-o dată: nu doar că fiecăruia îi cunoaşte piesa preferată dar ştie
când, cui şi ce cântec a dedicat la vreo serenadă persoana în cauză. Melodiile lente,
întrerupte din când în când de un ritm vioi, par cronici ale unor amoruri apuse: „Cu o
aluzie şireată în ochii bulbucaŃi, privea cu insistenŃă pe cel căruia îi suna melodia şi de
cel pe care proteja, se apropia, şi îi cânta un pianissimo la urechi, asemănător
zumzăitului de ŃânŃar”44.
La una din primele ospeŃe la care a fost invitat John Paget, în timpul şederii sale la
Cluj, a făcut cunoştinŃă cu adevărata muzică ungurească, în forma sa originală,
interpretată cu atâta pasiune şi intensitate încât părea că nu vor să îşi cruŃe nici
plămânii, nici braŃele în favoarea atmosferei şi gazdelor. „Trupa era una din cele mai
bune din Ńară şi se compunea din nu mai puŃin de 20 sau 30 de membrii, din care
fiecare era îmbrăcat în uniforme de husari, cu toŃii arătând foarte bine. CâŃiva, dacă
existau, cunoşteau notele şi executau multe piese dificile cu acurateŃe remarcabilă”45.
Pasiunea lor este direct proporŃională şi cu mărimea pungii gazdei lor: nu în zadar
când ajunge să se cazeze la pensiunea oraşului, Paget primeşte cu bucurie serenada
dată în cinstea sa, bucurie încheiată apoteotic cu o stare agasantă, când realizează că
acceptă să plece doar în urma răsplătirii efortului şi bunăvoinŃei.
La sfârşitul secolului al XIX-lea unele voci susŃin deja că operaŃiunea de preparare
a bucatelor a devenit o adevărată ştiinŃă, ce presupune din partea gospodinei nu doar
executarea automată a unor indicaŃii din reŃete ci şi cunoaşterea unor proprietăŃi ale
produselor şi implicaŃiile proceselor de prelucrare asupra ingredientelor, scopul fiind
„păstrarea sănătăŃii printr-o alimentaŃie corectă şi obŃinerea de satisfacŃii prin păstrarea
gustului rafinat”46. CorespondenŃe inedite sunt legate între ce, cum se consumă şi
aspectul fizic, personalitatea individului. Exagerările de orice fel se doresc a fi evitate,
căci asemenea unei alimentaŃii plină de carenŃe şi cea marcată de surplusuri dăunează
sănătăŃii. PretenŃiile care nu pot duce decât la lux, au deturnat prepararea alimentelor
de la scopul primar, în urma degenerării bolnăvicioase a gustului în delicatese şi pentru
satisfacerea căreia se folosesc toate aromele într-o combinaŃie greu de digerat47.
Lucrările destinate publicului larg, gen calendare, publică numeroase texte cu
referire la criticile aduse unor obiceiuri proaste în servirea mesei, în care personaje
aparŃinând clasei aristocratice reprezintă modelul, exemplul negativ. Încă din anul 1853
se recomanda întreruperea mesei în momentul saturaŃiei, evitarea grabei, dulciurilor,
preparatelor nesănătoase sau prea calde, supelor şi bucatelor cu mult prea mult sos
43 Raymond Recouly, op. cit., p. 70.

44 Miklós Bánffy, op. cit., p. 248.
45 John Paget, Hungary and Transylvania. With remarks on their condition, social, political and economical, ediŃia a II-a,
Londra, John Murray, 1850, p. 400.
46 „A konyha jelentısége és története”, în Háztartás. A magyar háziasszony közlönye, 1896, 1 decembrie.
47 Á. Kardos, „A konyha és a mővelıdés”, în Háztartás. A magyar háziasszony közlönye, 1895, 1 aprilie.
305
care ar deranja stomacul. Pentru că nu se cuvenea lăcomia la masă, în cazul femeilor se

accepta luarea a câte patru mese zilnic, în timp ce bărbaŃii se mulŃumeau cu cel mult
trei, toate având loc la ore potrivite şi nu seara cum procedează doar cercurile înalte48.
Această inegalitate se poate explica şi în idealul feminin cultivat în această epocă, care
ilustra o fiinŃă delicată, cu tenul alb ferit de razele soarelui, cu mâini şi picioare
minuscule, dar înainte de toate cu forme rubiconde. Schimbări radicale se produc abia
din anii '90, când sub influenŃa secesiunii vieneze, moda feminină înlătură vechile linii
în favoarea unei siluete mlădioase, efect obŃinut nu cu ajutorul corsajului ci al mişcării.
Renasc sau se adoptă vechi sporturi specifice aristocraŃiei: patinajul, echitaŃia, tenisul,
toate îngăduite şi pentru fiicele Evei, spre deosebire de soŃii lor care mai puteau
adăuga vânătoarea şi scrima. Dietele şi regimul de slăbit se aflau la început de secol
XX încă în faşă: pe lângă evitarea preparatelor grase, gelatinoase, a pastelor şi vinurilor
se indicau cele uscate, condimentate, a salatelor, fructelor acre, limonadelor, cafelei
negre asociate cu duşuri de apă sărată, masarea zonelor cele mai afectate de îngrăşare
cu carbonat de potasiu dizolvat în alcool, iod sau folosirea tratamentelor pe bază de
electricitate49.
Alături de influenŃele străine, a căror imitare poate părea mult prea tentantă în
încercarea de a se delimita categoric de restul societăŃii, lumea gastronomică şi
manierele „moştenite” oferă un colorit aparte celor mai intime momente ale marilor
familii, care spre surprinderea străinilor sunt împărŃite cu musafirii, chiar şi neaşteptaŃi.
BeŃiile, apetitul larg, spiritul vesel şi petrecăreŃ par a fi clişee perpetuate de către
călătorii străini, în timp ce criticii autohtoni îşi ascund nemulŃumirea în pledoarii fără
de sfârşit aduse împotriva luxului şi alimentaŃiei nesănătoase, care pun în pericol însăşi
identitatea naŃională prin imitarea largă a Occidentului. Salvarea aparenŃelor,
camuflarea adevărului, comportamentul ales şi manierat devin în aceste condiŃii simple
mijloace de autoapărare.
Schimbarea radicală în bucătărie se petrece în ultimele decenii ale secolului, când
se fac paşi importanŃi în nivelarea dintre lumea aristocrată şi restul claselor sociale.
Preparatele tind să rămână aceleaşi, ceea ce diferă sunt denumirile, descrierea reŃetelor,
condimentele şi nu în ultimul rând prezentarea produselor. Şi în acest proces
schimbările s-au produs de sus în jos, asemenea celorlalte compartimente ale vieŃii
sociale. Multe din obiceiurile încetăŃenite s-au menŃinut până în zilele de azi, cum ar fi
interdicŃia purtării unor discuŃii despre politică în timpul mesei, în timp ce altele s-au
pierdut în negura timpului, asemenea frecventării restaurantului de către femei.
48 Egészség szabályok, în Kolozsvári Naptár1853-ra, Kolozsvár, Tilsch János, p. 48-49.

49 Janka Wohl, A nıi szépség fenntartásának, ápolásának és növelésének titkai, Budapest, Athenaeum RT, 1884, p. 30-31.
306
A fi evreu în Bucureşti la sfârşitul războiului (1944–1945).
Câteva ipostaze memorialistice
Maria Ghitta
Într-un volum de studii recent apărut, zece istorici italieni îşi asumă, fiecare în
parte, exerciŃiul de a face o demonstraŃie despre cum se poate utiliza câte un tip de
sursă istorică (epigrafică, iconografică, electronică etc.), în tentativa de a răspunde
întrebărilor: „Cum se studiază istoria? Cum se povesteşte ea”? Coordonatorul
volumului îşi rezervă capitolul consacrat sursei „diaristice”1, iar sursa nu e alta decât
Jurnalul Annei Franck, revenit, la mijlocul anului 2009, în atenŃia publică. La 12 iunie,
în acel an, se împlineau 80 de ani de la naşterea autoarei. Cu două zile înainte de acea
aniversare, Memorialul Holocaustului de la Washington a primit o vizită cu totul
neobişnuită: un domn în etate (89 de ani) a pătruns în muzeu şi a început să tragă.
Cercetări ulterioare au arătat că Von Brunn, autorul crimei (a ucis pe unul dintre
paznici) era un negaŃionist al Holocaustului şi avea o problemă particulară cu Jurnalul
Annei Franck, pe care-l cataloga drept o „făcătură”, un fals. Documentul mai avusese
parte de contestări, filologi şi istorici se pronunŃaseră asupra „straturilor”sale, dar
gestul de la Washington ieşise din cadrul oricărui tip de dezbatere. Să fie tâlcul acestei
grave şi nefericite întîmplări tocmai acela al consacrării importanŃei sursei „jurnaliere”,
a memorialisticii2, în general, în studierea şi redarea istoriei Holocaustului şi a oricărui
alt moment istoric important? Despre scrierea Annei Franck s-a spus că este cartea-
simbol a Shoah-ului, dar şi expresia unei fiinŃe vii, palpitante, o fată, deopotrivă,
normală şi excepŃională. Să fie apoi aceasta a doua întrebare la care scrierea
memorialistică să ne facă să reflectăm: în ce măsură trăirea şi experienŃa personală pot
comunica o dramă, o tragedie colectivă?
E semnificativ de amintit, în context, exemplul Jurnalului lui Mihail Sebastian,
publicat în România la mijlocul anilor ‘90. Dincolo de numeroasele discuŃii ce s-au
iscat în jurul său, documentul rămâne, probabil, cel mai eficient comunicator al
situaŃiei evreilor din preajma şi din timpul războiului, izbutind ceea ce cărŃile şi studiile
de istorie dedicate subiectului au reuşit mai puŃin: să pătrundă în conştiinŃa publică3.
1 Sergio Luzzato, „Cara Kitty. Una fonte diaristica”, în vol. Prima lezione di metodo storico (a cura di Sergio
Luzzato), Roma-Bari, Editura Laterza, 2010, p. 143-161.
2 În spaŃiul literaturii române se utilizează termenul de memorialistică atât cu sensul strict de memorii, cât şi în
sensul larg, ce include memoriile propriu-zise, dar şi jurnalul. A se vedea, Silvian Iosifescu, Literatura de
frontieră, ediŃia a IIa, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1971, p. 70-71.
3 Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, prefaŃă şi note de Leon Volovici, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996.
Amploarea receptării Jurnalului este indicată de existenŃa a două volume ce-i sunt consacrate, editate de
Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2001 şi de Geo Şerban, Sebastian sub
vremi, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 1998.
307
„De ce” şi „la ce” sunt bune asemenea scrieri pentru studierea Holocaustului au
răspuns, printre alŃii, A. Wieviorka, R. Hilberg sau S. Friedländer4. Memoriile sau
jurnalele nu se substituie reconstituirii istorice propriu-zise, nu înlocuiesc alte tipuri de
surse, considerate a fi mai obiective; reuşesc însă, în multe cazuri, să ne aducă tocmai
umanitatea din trecut. De cele mai multe ori stârnesc polemici şi emoŃii, dar această
situaŃie nu interzice cercetătorului confruntarea cu alte surse, nici posibilitatea de a
face distincŃii între cantitatea de istorie, biografie şi autobiografie pe care le conŃin.
Trecerea de la jurnal la memorii impune precauŃii suplimentare în privinŃa
„obiectivităŃii”5.
În ceea ce ne priveşte, nu urmărim să refacem „istoria” pe baza celor relatate de
sursele memorialistice alese, ci să vedem tocmai cum ea, istoria, intersectează biografia,
ocupând apoi un rol important în autobiografie. „Se vede că în afara istoriei nu-mi pot
rememora viaŃa”6, constata Ion Ianoşi, în propria tentativă memorialistică. Foarte
probabil, în enunŃul de mai sus se regăsesc toŃi cei care întreprind încercări similare.
Vom încerca deci să ascultăm şi să întrebăm ce spun jurnalul şi memoriile a trei
bărbaŃi evrei despre situaŃia lor şi a comunităŃilor lor în perioadele ce premerg şi
urmează punctului de cotitură care a fost 23 august 1944, data la care România iese din
tabăra Germaniei pentru a se alătura forŃelor aliate. Cum percep sau cum îşi amintesc
cele trei personaje evenimentele din vara-toamna acelui an şi ce semnificaŃie au ele în
biografia lor şi a comunităŃii lor? Fiecare dintre ei se afla la acea vreme în Bucureşti, la
vârste, poziŃii sociale şi experienŃe de viaŃă diferite. Aveau în comun încercările la care
îi supuseseră anii războiului, legislaŃia şi măsurile antisemite, o reconsiderare a propriei
identităŃi evreieşti sub constrângeri dintre cele mai dure. O eventuală răsturnare de
situaŃie nu putea fi decât dorită şi aşteptată. Măsura şi felul în care ea, odată produsă, le
afectează opŃiunile şi viaŃa, iată ce încercăm să aflăm.
În 1944, Arnold Schwefelberg avea 48 de ani, era un respectat tată de familie, de
formaŃie avocat (meserie pe care, desigur, la acea dată nu o putea profesa); era unul
dintre liderii importanŃi ai comunităŃii evreieşti din România, aflându-se printre puŃinii
membri ai secretului „Sfat evreiesc” ce a funcŃionat „în urma desfiinŃării FederaŃiei
ComunităŃilor EvreieşŃi şi înfiinŃării Centralei Evreilor din România, aceasta ca organ
al guvernului, deci nu pentru evrei, ci mai curând contra lor” (exprimarea îi aparŃine).
Un sfat secret din care făceau parte doar cinci persoane, între care liderul laic şi cel
religios ai evreilor evreilor din România. Schwefelberg se afla deci în cel mai restrîns
cerc al ComunităŃii. El fusese, de asemenea, numit în fruntea Comisiei de ajutorare
înfiinŃată după rebeliunea legionară, comisie care avea să-şi prelungească şi să-şi
extindă activitatea. Schwefelberg se găsea între cei aproximativ 100 de „ostatici” evrei
din timpul războiului, precum şi între evreii încetăŃeniŃi încă în timpul serviciului
militar pe frontul Primului Război Mondial7. Editorul memorilor sale, Leon Volovici,
ni-l prezintă drept „un intelectual modern, cu studii solide în România şi în Occident,
4 O analiză aplicată pe această temă la Edward Kanterian, „Subiectivitate şi obiectivitate în Jurnalul lui Mihail
Ssebastian”, în Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii, ediŃie îngrijită de Leon Volovici, Cluj-Napoca, Biblioteca
Apostrof, 2009, p. 255-276.
5 Vezi dezbaterea problematicii la S. Iosifescu, Literatura de frontieră, p. 69-168.
6 Ion Ianoşi, Secolul nostru cel de toate zilele, Bucureşti, Cartea Românească, 1980, p. 15
7 Leon Volovici, „PrefaŃă” la Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, Bucureşti, Editura
Hasefer, 2000, p. 10
308
MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)...
emencipat şi, în bună măsură, detaşat de tradiŃia evreiască, pe care, însă, o cunoştea
temeinic (...) cu simpatii sioniste mai curînd sentimentale decît programatice şi
adoptînd o formă moderată de militantism evreiesc”. „Cînd îşi scrie memoriile, în anii
60, cu un epilog în 1973, Schwefelberg e un om copleşit de melancolie, cu regretul de
a nu fi avut curajul emigrării în Israel”8. În cuprinsul memoriilor va mărturisi, la un
moment dat, că nu a luat o asemenea decizie gândindu-se mai ales la copii, cărora
plecarea le-ar „fi făcut rău”, copiii fiind altfel bine integraŃi în societatea românească
postbelică. Una dintre fiicele lui Schwefelberg era poeta Veronica Porumbacu,
ilegalistă încă din timpul războiului.
În mod semnificativ, Schwefelberg îşi numeşte notaŃiile „autobiografie”, le dă un
titlul (cel sub care au apărut: ViaŃa unui intelectual evreu din România), deşi crede că
„bineînŃeles, aceste pagini nu urmează să devină publice”. Iată-l exprimându-şi
motivaŃia şi rostul sperat al „amintirilor” sale: „Începînd această autobiografie, mă
întreb înainte de toate ce scop are ceea ce mă apuc să scriu. Întrebarea e cu totul
justificată, pentru că, bineînŃeles, aceste pagini nu urmează să devină publice şi-mi pun
întrebarea dacă vor ajunge să fie citite măcar de copiii mei şi de copiii lor. Cu toate
acestea simt mai mult ca oricînd nevoia de a mă confesa pe această cale; de a mă
despovăra de reflexiunile ce s-au strîns în mine de-a lungul anilor, ca rezultat al
experienŃei, ale cărei urmări le simt eu, şi mă tem să nu le simtă tot mai mult şi cei care
vin după mine. Este pentru mine un fel de datorie de conştiinŃă de a fixa în scris
învăŃămintele ce se pot trage din experienŃa mea (care nu este personală, în sens de
excepŃională, ci din contră, tipică, numai unele detalii, de fapt, sînt personale). Îmi fac
iluzia – copilărească, desigur – că aceste învăŃăminte ar putea servi cuiva, sau că, cel
puŃin, ar reprezenta un document despre istoria tristă a generaŃiei mele” (...) „De aceea
îmi propun să insist în notele mele autobiografice asupra acelor puncte din viaŃa mea,
care – ipotetic – ar putea prezenta interes general, pentru că poartă în ele oglindirea,
într-un caz individual, a unor, destine mai mult sau mai puŃin generale”. „Însemnările
mele au deci un scop utilitar (cel puŃin eu îmi închipui că ar putea fi utile); prin urmare
nici nu am intenŃia – necum pretenŃia sau posibilitatea – de a face operă literară”9. Nici
nu se putea o mai clară exprimare şi pregătire a cititorului pentru un tip de aşteptare.
Scrierea lui Schwefelberg despre anii războiului seamănă cu o îmbunătăŃită dare
de seamă asupra activităŃii sale din acea perioadă: participant la tot mai disperatele
activităŃi ale şefilor laici şi religioşi ai comunităŃii evreieşti de salvare a ceea ce se putea
salva din vieŃile evreilor din România sau chiar a vieŃii evreilor din România; memorii,
intervenŃii, negocieri, tranzacŃii cu autorităŃile sau cu alte personaje. După toate
probabilităŃile (fostul) avocat a păstrat o parte din documentele la care a avut acces, a
făcut notiŃe pe marginea unora dintre ele sau a evenimentelor la care a fost martor sau
participant. Există situaŃii în care face trimitere explicită la faptul de a-şi fi notat
anumite lucruri în „carnetul său de avocat” (deformaŃie profesională), sau altele în care
ne trimite la documente ce-i pot confirma sau completa spusele („trebuie să se afle
acum în arhiva ComunităŃii” etc.). Alteori admite, despre un detaliu sau un nume, că
pur şi simplu nu şi le aminteşte, dar că-şi aminteşte foarte bine „situaŃia”.
8 Ibidem, p. 16.
9 A. Schwefelberg, Amintirile, p. 20-21.
309
Aflăm din aceste memorii despre modificările intervenite la „finele anului 1943” în
componenŃa Sfatului evreiesc: el devine un sfat evreiesc „lărgit” prin cooptarea
reprezentanŃilor sioniştilor şi a social-democraŃilor. Încep contactele şi cu emisarul
partidului comunist, pictorul Maxy. „În acest Sfat Evreiesc lărgit s-au luat diverse
hotărîri importante, în legătură cu frontul unit de rezistenŃă. Doctorul Filderman a avut
audienŃe (secrete) la regina Elena şi la regele Mihai şi a discutat acolo momentul propice
pentru începerea rezistenŃei pe faŃă a insurecŃiei armate, precum şi alte demersuri externe
(la aliaŃii occidentali – în favoarea României –, acestea aveau să-i aducă doctorului
Filderman o nouă arestare, în 1945); demersuri la guvern pentru încetarea strângerii
contribuŃiei excepŃionale, pentru permiterea coborârii evreilor în adăposturile contra
bombardamentelor aeriene; mai târziu, pentru luarea unor măsuri de apărare a populaŃiei
evreieşti, în cazul retragerii nemŃilor, adică contra deportării de ultimă oră etc”10.
Comunitatea şi Ńara se pregăteau pentru schimbările ce aveau să urmeze şi pentru
pericolele ce le puteau însoŃi: „Aşa am ajuns la istorica zi de 23 August”, notează
memorialistul. Sfatul evreiesc nu mai e clandestin, FederaŃia ComunităŃilor Evreieşti îşi
reia existenŃa pe baza vechii legi a cultelor, dar după modelul politic al vremii – cu
reprezentanŃi în guvern ai celor patru partide – se crease un Consiliu general evreiesc
şi apoi FederaŃia care reunea acum mai multe curente politice laice şi organizaŃii
religioase („oricît de bizar era, ca în conducerea comunităŃii de cult să intre
reprezentanŃii a două partide politice atee” – comentează Schwefelberg). La acea dată
mai erau în Ńară misiunile militare americană şi engleză şi, bineînŃeles, cea sovietică
(rămasă mult după februarie 1948, când celelalte s-au retras). „Nu se putea încă şti care
va fi viitoarea înfăŃişare politică a statului român. Treptat comuniştii căpătau însă tot
mai mare influenŃă. Dar în ce priveşte sectorul evreiesc, socotit foarte util la început,
când alŃi antifascişti sau nefascişti nu erau, părea că i se va lăsa măcar atâta autonomie
naŃională, câtă avea să se lase nemŃilor şi ungurilor”11. Curând însă, „asupra relaŃiilor
dintre noul regim şi sectorul evreiesc am avut prilej să mă lămuresc din mai multe
adevărate ciocniri, cărora a trebuit să le fac faŃă chiar personal”. La comisia evreiască
de ajutorare se ajunge la o adevărată invadare a sediului de către mase de solicitanŃi
trimişi şi încurajaŃi de comunişti. Lui Schwefelberg i se întîmplă însă „un lucru şi mai
grav”: este atacat acasă, în timp ce lua masa, de către un comando de „tineri evrei în
uniformă militară, cu cască, pe motocicletă, mai mulŃi cu pistoale şi chiar cu mitaliere
în mîini”. I se cere să predea fondurile Comisiei de ajutorare şi bijuteriile soŃiei, şi asta
în timp ce „copiii şi nepoŃii mei făceau de gardă în grupe de tineret înarmat la sediul
C.C. al P.C.R şi în alte părŃi”12.
Asemenea întâmplări şi mersul general al lucrurilor îl fac pe Schwefelberg un om
tot mai sceptic. RenunŃă la preşedinŃia Comisiei, refuză să intre în Consiliul General
Evreiesc, apoi în FederaŃia nou înfiinŃată: „nu eram membru în nici o organizaŃie
evreiască şi nu doream să intru în vreuna (...) aceasta a fost prima mea îndepărtare de
activitatea publică generală, care invada din ceas în ceas mai mult sectorul evreiesc”.
Tot astfel refuză să facă parte, ca vice-preşedinte, din Comisia interimară a Baroului,
ce urma să fie numită de Ministerul JustiŃiei. Iată argumentele acestui refuz: „ 1.) nu
10 Ibidem, p. 139-140.
11 Ibidem, p. 145-146.
12 Ibidem, p. 148-149.
310
doresc să fiu numit la conducerea corpului avocaŃilor, căci nu aş putea reprezenta pe

avocat, ci Ministerul care m-ar numi, iar eu nu înŃeleg să lucrez decât pe bază de alegeri
democratice; 2.) prima lucrare ce avea să se facă la barou va fi <epurarea> de fascişti,
de aceea cred că în conducerea baroului nu e bine să fie evrei, care au fost victimele
fasciştilor şi deci sunt incompatibile ca judectori ai acelora; 3.) în general, cred că evreii
nu trebuie să apară drept conducători de stat”13.
Contrazicându-se cu cei din jur pe astfel de teme şi pe altele ce Ńineau de
actualitatea zilei, Schwefelberg rămâne la părerea sa, păstrând atitudinea de rezervă la
adresa noilor guvernanŃi. Educat şi format în altă lume, nu-şi poate depăşi „condiŃia
burgheză” şi valorile ei. „De multe ori am reflectat cine avea dreptate dintre noi. Cred
că evenimentele mi-au dat mie dreptate”.
Totuşi, Schwefelberg nu se va retrage din orice activitate publică. De la sfârşitul
anului 1944 face parte din secŃiunea locală a Comitetului Mondial Evreiesc, participă în
1946 la ConferinŃa de Pace, reface AsociaŃia titraŃilor evrei, „Unirea”, participă la
dezbaterea „internă” evreiască (articole, broşuri) etc. Când evocă însă marele moment
(23 August) nu este nici pe departe între entuziaştii schimbării „revoluŃionare”, deşi
„generaŃia următoare” a familiei sale era bine integrată şi reprezentată în societate. Noua
orânduire avea să-l aresteze şi să-l ancheteze în 1952 sub învinuirea de activitate sionistă.
Mihail Sebastian avea 37 de ani în 1944 şi o solidă, deja, carieră de scriitor
(romancier, dramaturg, publicist). Era chiar ceea ce s-ar putea numi o (fostă?) vedetă a
vieŃii culturale bucureştene. El îşi începe Jurnalul14 în 1937, la scurt timp de la izgonirea
sa din paradisul iluzoriu al „Casei Cuvântul”15 (expresia îi aparŃine), după lovitura
încasată prin prefaŃa pe care mentorul său, Nae Ionescu, o făcuse romanului De două
mii de ani16. Numeroaselor atacuri la care a fost apoi supus din toate părŃile (ideologice
şi culturale), Sebastian le răspunde în Cum am devenit huligan (1935). Jurnalul îi devine, în
consecinŃa tuturor acestor întâmplări, un fel de refugiu şi avea să conŃină, după cum
observă editorul său de peste ani, Leon Volovici, mai multe „jurnale”: unul intim şi
unul evreiesc, unul de creaŃie, unul politic şi intelectual. „FeŃele” acestea se arată pe
rând, se întrepătrund câteodată, dar dau mai mereu impresia de autenticitate. Spre
deosebire de memoriile prelucrate încă o dată de limitele memoriei, de emotivităŃi
schimbătoare în timp, de tendinŃa de a te prezenta şi a prezenta lucrurile într-un
anume fel posterităŃii, generaŃiilor următoare, jurnalul, inclusiv cel de faŃă, are avantajul
„prizei directe”. Scrierea lui Sebastian beneficiază apoi de talentul şi meşteşugul
scriitorului, capabile să însufleŃească lumea pe care o descrie17.
13 Ibidem, p. 150-151.
14 După toate probabilităŃile, acesta nu era primul, în ordine cronologică, jurnal al lui Sebastian. A se vedea, în
acest sens, şi Ion Vartic, „Singur, ca Iosif Hechter”, în Apostrof, XXII, nr. 2, 2011, p. 15. ExistenŃa unui jurnal
al aceluiaşi, din anii 1930-1931, e confirmată de Leon Volovici, „Insula lui Sebastian”, în vol. Mihail Sebastian.
Dilemele identităŃii, p. 220.
15 Pentru această problematică, vezi Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian, Iaşi,
Polirom, 2009.
16 PrefaŃa lui Nae Ionescu era, în esenŃă, antisemită, respingând întreaga construcŃie identitară a romanului şi,
implicit, a autorului, care-şi propunea: „să realizez în viaŃa mea individuală acordul valorilor iudaice şi cel al
valorilor româneşti”. A se vedea, Mihail Sebastian, De două mii de ani, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000.
Despre problema identitară a lui Sebastian, vezi mai recentele studii semnate de Paul Cornea, Michael
Finkenthal, Moshe Idel, Camelia Crăciun, Lya Beniamin, în vol. Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii.
17 Jurnalul lui Sebastian a fost citit la fel de bine ca operă literară, nu numai ca document de epocă. Vezi, spre
exemplu, Virgil Duda, „Jurnalul lui Mihail Sebastian, o capodoperă”, în vol. Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii,
311
Anul 1944 începe în Jurnalul lui Sebastian abia pe 8 aprilie. Faptul era contrar
obiceiului de a marca sfârşitul şi începutul de an. Dacă însemnarea de sfârşit de an
există, aceea de început s-a lăsat aşteptată. Oboseala tot mai mare adunată în anii
războiului, lipsurile, umilinŃele coborâseră tot mai mult în paginile jurnalului. O tăcere
mai lungă provocase doar căderea Parisului (iunie 1941). După consemnarea acelui
eveniment, Sebastian va reveni la jurnal peste mai bine de şase luni. Până la începutul
anului 1944, el pierduse nu doar prieteni, ci şi dreptul de a profesa ca avocat, slujba de
la FundaŃiile Regale, dreptul de semnătură ca scriitor, dar şi radioul şi bicicleta, şi lista e
departe de a fi completă. Fusese, în schimb, obligat să „doneze” lenjerie şi să cureŃe
zăpada. Într-o însemnare din septembrie 1941 se descrie pe sine ca fiind „un om care
merge, zi de zi, ceas de ceas, cu gîndul morŃii lîngă el, în el”18. La final de an 1943
principala realizare de consemnat era aceea că „suntem încă vii”. „Orice bilanŃ
personal se pierde în umbra războiului. Întîi e teribila lui prezenŃă. Pe urmă abia,
undeva, departe, uitaŃi de noi înşine, suntem noi, cu viaŃa noastră diminuată, ştearsă,
letargică, aşteptînd trezirea din somn, învierea”19.
Trecând peste posibilele interpretări pe care ultimul cuvânt din citatul precedent
le va fi putut stârni printre exegeŃii săi, să observăm că Sebastian trăia, practic, după
ritmurile războiului. An după an îi înregistrase evoluŃiile de pe frontul de Vest şi de pe
cel de Est, însoŃindu-le cu propriile comentarii „strategice”. Radioul, presa, zvonurile îi
alimentau temerile, angoasele şi câteodată speranŃele. În multe din deciziile luate în
Ńară (de guvernarea Antonescu) intuia sau recunoştea urmările celor petrecute în
mişcările războiului european. Înregistrându-le pe acestea din urmă anticipa ce s-ar
putea întâmpla apoi „cu noi”. Acel război care-l secătuise şi exasperase, făcându-l chiar
să se întrebe dacă va mai putea fi scriitor la sfârşitul lui20, avea să-i pătrundă în cele din
urmă în curte şi în casă. Aşa a ajuns să inaugureze caietul anului 1944, de altfel ultimul
pe care îl va mai scrie. Evenimentul care-l readuce pe Sebastian la Jurnal, care-l scoate
din letargie, era legat, bineînŃeles, de război. „Patru zile după bombardament oraşul era
încă în plină nebunie. Buimăceala din primele clipe s-a transformat în panică. Toată
lumea fuge sau vrea să fugă (...) Jumătate din oraş n-are lumină. Apă nu e. Caloriferele
nu funcŃionează (...) Într-o oră (şi nu cred că bombardamentul propriu-zis a durat o
oră), un oraş cu un milion de locuitori a fost paralizat în cele mai simple funcŃiuni de
viaŃă. Numărul morŃilor nu se cunoaşte21”. Sebastian devine de-acum tot mai mult un
cronicar al acestei noi angoase revărsate asupra Bucureştiului: bombardamentele. Le
înregistrează durata şi efectele, modificările orare, topografia. Îşi dezvăluie ataşamentul
pentru acest oraş răvăşit, lovit, răscolit, ce-şi petrece primăvara „în miros de liliac şi de
fum”, care-şi etalează ziua zonele devastate, în cioburi şi praf, pentru a arăta seara
p. 235-246. E de remarcat, în context, că un alt jurnal, aparŃinând medicului şi scriitorului Emil Dorian, Jurnal
din vremuri de prigoană 1937-1944, Bucureşti, Editura Hasefer, 1996, apărut în acelaşi an cu cel al lui Sebastian şi
acoperind, practic, aceeaşi perioadă de timp, a trecut, prin comparaŃie, aproape neobservat de mediile literare.
DiferenŃa de receptare nu se explică însă exclusiv prin „cantitatea” de talent literar investită în cele două
jurnale. Personajele care le populează au contribuit şi ele la soarta acestora.
18 M. Sebastian, Jurnal, p. 391
19 Ibidem, p. 538
20 În însemnarea din 17 iulie 1941, aflând cam în acelaşi timp despre cum îl „fixase” Călinescu în Istoria literaturii
ce stătea să apară şi despre pogromul de la Iaşi, Sebastian se întreba: „Voi mai fi scriitor după război? Voi mai
putea? Mă voi lecui vreodată de atâta dezgust acumulat în aceşti groaznici, bestiali ani?”: Jurnal, p. 359.
21 Ibidem, p. 539.
312
pustiu şi cenuşiu. Anxietatea pluteşte în aer, unii cunoscuŃi mor sub bombe, alŃii
părăsesc oraşul.
În atmosfera în care „suntem prea obosiŃi pentru a ne bucura”, veştile bune încep
totuşi să vină, amestecate încă în teamă, în spaimă: Roma e ocupată de aliaŃi, are loc
debarcarea în Normandia, Londra e în flăcări, Rusia, Finlanda, Polonia, Estonia,
Moldova, Turcia, Bulgaria, FranŃa... Semnele de exclamare răsar peste tot în pagină,
urmând frontul de la vest la est şi invers. Tensiunea devine palpabilă cu fiecare zi, iar
însemnarea din 21 august 1944 rezumă foarte bine amestecul de teamă şi speranŃă
ajuns aproape de paroxism. „Războiul vine spre noi. Nu războiul care ne apasă de
cinci ani, ca o dramă morală: războiul fizic. Mari răsturnări se pot întâmpla la fiecare
ceas, la fiecare minut. Din nou intrăm cu viaŃa noastră, cu pielea noastră în joc. Totul e
posibil – şi nimic nu e uşor. RezistenŃa militară înseamnă (oricît de repede s-ar
desfăşura operaŃiile) distrugere, poate evacuare silită, poate foamete. Capitulare
înseamnă (cine ştie!) lovitură germană de represiune, gen Italia de Nord. Şi într-un caz,
şi în celălalt un pogrom redevine oricnd posibil. În orice caz, s-a terminat cu liniştea
relativă de pînă acum. Intrăm în centrul focului”22.
Deznodământul avea să vină după numai două zile, dar tornada evenimentelor îl
va absorbi pe autor, care revine în jurnal abia pe 29 august:
„Cum să încep? De unde să încep?
Ruşii sunt în Bucureşti.
Parisul e liber
Casa din Antim, distrusă de bombe (...)
Sunt mii de lucruri de spus. Poate mâine, poate poimâine. Acum nu mă simt în
stare. Vreau să dorm. De miercuri până sâmbătă seara n-am dormit o secundă”23.
Totuşi, din relatarea cvasi-telegrafică asupra acelor clipe aflăm că Sebastian şi-a
petrecut noaptea istorică „de delir”, în care Antonescu a fost răsturnat „în cinci
minute”, în compania lui Pătrăşcanu şi a lui Belu Zilber, că a scris pentru România
liberă, ziarul care trebuia să apară în zori, şi că s-a ajuns curând în oraş, de la Ńipetele de
bucurie la cele de spaimă, odată cu bombardamentele germane de a doua zi. Sebastian
nu numai că e prezent în mijlocul evenimentelor (Pătrăşcanu era omul-cheie al
comuniştilor în răsturnarea lui Antonescu), dar transmite, prin intermediul jurnalului,
întreaga frenezie a acelor ore. Aproape că se simte respiraŃia celui care trăieşte prin
jurnal preŃ de câteva zile, jurnal căruia îi încredinŃează informaŃii şi impresii spre a nu
le pierde şi, poate, spre a le folosi mai târziu într-o carte. Momentele sunt memorabile,
copleşitoare, demne de a fi reŃinute. E (într-un fel) sfârşitul războiului şi schimbare de
regim (şi ce schimbare de regim avea să se dovedească a fi!).
Aşa cum se întâmplă în astfel de situaŃii, e mult entuziasm dar şi multă confuzie:
la cei din jur, dar şi la autorul de jurnal. Sebastian constată că „e o îmbulzeală teribilă
(de ordin moral) pretutindeni. Toată lumea se pregăteşte să ocupe poziŃii, să valorifice
titluri, să stabilească drepturi”. Crede, în context, că pentru sine „cel mai bun lucru pe
care-l am de făcut” e de „a scrie într-o zi o carte”. Cât priveşte trupele sovietice
proaspăt intrate în capitală, îi provoacă sentimente şi judecăŃi contradictorii. Defilarea
tancurilor pe Bulevardul Carol îi pare „un spectacol grandios”, incidentele cu soldaŃii
22 Ibidem, p. 555.
23 Ibidem, p. 556.
313
ruşi „care violează femei” sau „pradă magazine” şi caută mereu ceasornice i se par ca
făcând parte din regulile de război, „normale”, „chiar juste”. „Nu e drept ca România
să scape prea uşor. La urma urmelor, Bucureştiul ăsta îmbelşugat, frivol e o provocare
pentru o armată care vine dintr-o Ńară pustiită”24. În schimb, ordonanŃa ce prevede
interzicerea circulaŃiei după ora 9 seara şi depunerea aparatelor de radio par să-l facă
mai precaut pe Sebastian, amintindu-i de vremuri ce tocmai păreau încheiate: „Nu e
un semn prea limpede de libertate – şi lumea va pricepe greu. Dar dacă poate fi o
lecŃie pentru români, care s-au exersat 4 ani cu prădarea evreilor, nu strică”25.
În devălmăşia morală din preajmă, cu propriul pachet de iritări, răni nevindecate
şi probleme dintre cele mai practice la purtător (nu avea o locuinŃă, după bombardarea
casei din Antim), Sebastian încearcă, pe cât posibil, să-şi facă ordine în viaŃă. Se retrage
grăbit, felicitându-se, de la România liberă, după numai câteva zile, de îndată „după
năvala lui Graur şi a bandei lui”, constatând că „imbecilitatea îndoctrinată e mai greu
de suportat decât imbecilitatea pură şi simplă”. I se pare o mascaradă constituirea
„sindicatului scriitorilor evrei”, din care refuză să facă parte, după cum refuză să fie
reprimit în Societatatea Scriitorilor (din care scriitorii evrei fuseseră excluşi). InvitaŃiei
de a reveni în postul de redactor la Revista FundaŃiilor (de unde fusese dat afară din
aceeaşi pricină – era evreu) îşi propune de asemenea să-i reziste: „Mă simt incapabil să
mai scriu acolo”.
Concluzia acestor câteva săptămâni consumate între urletul eliberator şi
neplăcerea provocată de constatarea tendinŃei generale de re-aşezare a lucrurilor fără
prea multe scrupule (ca şi cum nimic sau mare lucru nu s-ar fi întâmplat) se aşterne pe
hârtie la 16 septembrie. Atunci pare să fi avut Sebastian, în sfârşit, răgazul de a-şi
decanta propriile emoŃii şi de a-şi limpezi gândurile: „Nu sunt dispus să am decepŃii.
Nu-mi recunosc un asemenea drept. NemŃii şi hitlerismul au crăpat. E de ajuns. Am
ştiut todeauna, până în adâncul inimii, că aş fi murit bucuros, ca să grăbesc măcar cu o
fracŃiune de milimetru prăbuşirea Germaniei. Germania e prăbuşită – şi eu trăiesc. Mai
mult ce pot cere? AtâŃia oameni au murit, fără să vadă cu ochii lor căderea bestiei! Noi,
care suntem încă vii, am avut aceste imens noroc. Mai departe? Nu ştiu. Mai departe
începe viaŃa. Un fel de viaŃă care trebuie trăită”26.
Sebastian nu avea să apuce prea mult din acea viaŃă. La 29 mai 1945 el moare
într-un accident. „Cartea” i-a supravieŃuit însă şi s-a dovedit a fi tocmai Jurnalul său.
Serge (Ştrul Herş, în documentele şcolare ale timpului) Moscovici era în 1944 un
tânăr de numai 19 ani. Avea să devină, în câteva decenii, unul din cei mai importanŃi
psihologi sociali din Europa, cu o impresionantă carieră academică în FranŃa, dar nu
numai. Născut la Brăila, Moscovici a avut în prima parte a vieŃii un traseu existenŃial
„accidentat”, greu de descris şi de înŃeles, după cum singur o spune. În anii copilăriei
şi-a urmat familia în periplu prin oraşe din Moldova şi din Basarabia (tatăl se ocupa cu
comerŃul de cereale), pentru a se stabili în anii adolescenŃei la Bucureşti, unde trăieşte
experienŃa terifiantă a măsurilor antievreieşti din perioada războiului. Ajunge chiar
într-un detaşament de muncă forŃată (pe un şantier), urmând în paralel studii, ba la
Şcoala Profesională „Ciocanul”, ba la Liceul evreiesc.
24 Ibidem, p. 557-559.
25 Ibidem, p. 560.
26 Ibidem, p. 564
314
Scrierea sa confesivă se cheamă Cronica anilor risipiŃi27 – un titlu în sine sugestiv –

şi este, în primul rând, o încercare de „recuperare”, de „reluare în posesie” a unei părŃi
importante a propriei vieŃi, o viaŃă de dinaintea celei actuale şi având atât de puŃine în
comun cu ea. Într-un anume fel e aici şi o tentativă de a explica celor din Vest ce
înseamnă Estul, pe baza „unei existenŃe ce s-a desfăşurat într-o manieră insolită”, chiar
dacă „vesticii” sunt în primul rând „cei pe care îi iubesc”, prietenii şi apropiaŃii. „Anii
risipiŃi” (care prin confesiune re-intră în posesie) sunt aceia trăiŃi în România, cei
dinaintea Parisului, locul unde Moscovici, după multe „ocoluri”, avea „să-şi găsească,
în fine, locul”. Acei ani „pierduŃi” ascund suferinŃa profundă a unui copil crescut fără
mamă (părinŃii s-au despărŃit iar el a rămas în grija tatălui), mai mult în absenŃa tatălui,
un copil lăsat adesea în grija rudelor şi trecut prin teribila experienŃă a mamei vitrege.
În anii războiului „singura şi adevărata sa familie” avea să fie „tanti Ana”, mătuşa care
îi poartă într-adevăr de grijă. Acestui problematic mediu familial avea să i se adauge, în
timp, o dată cu primii ani de liceu la GalaŃi şi apoi în perioada bucureşteană, experienŃa
antisemitismului28. Iată motive suficiente să facă dificilă comunicarea vieŃii anterioare,
celor din jur, o viaŃă „prea insolită ca să le pot vorbi despre ea celor pe care-i iubesc,
celor apropiaŃi sau prietenilor, altminteri decît prin aluzii. Am vrut să o limpezesc,
pentru ca ei să o poată întrezări fără a mai fi nevoie să le-o explic (...) ViaŃa aceea, cel
puŃin în partea ei cea mai semnificativă, mi-a devenit, o dată cu trecerea timpului,
străină. Şi, în comparaŃie cu a lor, foarte stranie”. Declanşarea întregului proces de
anamneză avea să ducă la o revelaŃie. „Tot ce trăisem în timpul exilului nu fusese defel
dat uitării, aşa cum crezusem”29.
Scrierea autobiografică devine, în acest caz, un complex exerciŃiu psihologic
pentru sine, pentru cei din jur (apropiaŃi) aflaŃi cu toŃii încă în viaŃă. Nu e o
întreprindere pentru posteritate. „Nu vă aşteptaŃi să citiŃi nişte memorii”, suntem chiar
avertizaŃi în preambul, ci un „protocol al evenimentelor de dinaintea venirii mele la
Paris”. Numai că acest „protocol” e un text complex, în egală măsură roman
autobiografic, cronică socială şi de familie, meditaŃie avizată asupra unor evenimente
sau procese istorice trăite şi re-explicate mai profund de psihologul social30. Un
exemplu, în legătură cu cele petrecute în primii ani de liceu: „conştiinŃa, pînă atunci
unitară, despre mine ca persoană, despre noi ca grup, s-a scindat. A suferit sciziunea
dintre cele două suflete, două credinŃe, două forŃe, a evreului şi a românului care
trebuia să fiu în acelaşi timp. Să te simŃi discriminat nu înseamnă să te simŃi umilit sau
exclus, ci să fii tăiat în două. Tot răul trebuie căutat aici31.
Cronica e scrisă în cea mai mare parte la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, dar
beneficiază de „straturi” precedente de însemnări, unele datând din anii ’70, în urma
27 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiŃi (Povestire autobiografică), traducere de Magda Jeanrenaud, Iaşi, Polirom,
1999.
28 „Şi tot pe străzile GalaŃiului am întîlnit pentru prima oară antisemitismul. Nu se putea trăi în România fără să
ştii că există (...) În Basarabia, formam aproape un sfert din populaŃie şi nu îndurasem insulte sau atacuri. Prin
urmare, nu cunoşteam persecuŃiile decît din auzite (...) Cel mai umilitor nu era să fii agresat sau să o iei la
fugă, ci să fii insultat cu <jidanilor>, <l-aŃi ucis pe Isus Cristos> şi alte injurii învăŃate la şcoală sau auzite în
familie”: Ibidem, p. 86-87.
29 Ibidem, p. 5.
30 Serge Moscovici evocă anii săi „româneşti” şi în cuprinsul unei cărŃi de dialoguri cu Adrian Neculau, Urmele
timpului. Iluzii româneşti, confirmări europene, Iaşi, Polirom, 2002, p. 27-67.
31 Cronica, p. 88.
315
unei şederi mai îndelungate la Ierusalim, iar altele (în parte pierdute) sunt „din vremea
războiului inuman”. E de presupus deci că memoria ce pare să fi reŃinut cu multe
nuanŃe cele petrecute în vara 1944 să fi fost sprijinită şi de asemenea însemnări scrise.
Şi pentru Moscovici „vara aceea” pare să fi fost una cu totul specială. LocuŃiunea
ca atare revine în text, în mai multe registre, pentru a sublinia situaŃia. Vara a fost
specială pentru lume şi Ńară, căci mersul războiului s-a schimbat decisiv în favoarea
aliaŃilor, făcând-o cu atât mai importantă pentru grupul de prieteni, tineri din
Bucureşti, ce aşteptau o schimbare a propriilor sorŃi: „în vara aceea realitatea a muşcat
din nou din mine. AliaŃii debarcaseră pe coastele normande şi fiecare înălŃa în propria
inimă cîte un mic drapel tricolor. Sub calmul oficial se putea ghici o anume agitaŃie.
Toată lumea bănuia că situaŃia militară era disperată şi că rezistenŃa pe linia Focşani-
GalaŃi unde era cît pe ce să fim trimişi, era imposibilă. La sfîrşitul lunii iunie, plutea
ceva în aerul lumii politice. Cele patru partide din opoziŃie, printre care şi cel din care
făceam eu parte se coalizaseră într-un Bloc Democratic. PuŃin cîte puŃin, speranŃa
îngropată în toŃi în acei ani ai ruşinii a început să renască”. „A fost şi ultima vară,
pentru multă vreme, în care m-am putut dărui doar îndeletnicirii de a trăi”32.
Referirea din urmă se face la un grup de prieteni, pe care Moscovici îi numeşte cu
tandreŃe „I Vitelloni” (după filmul lui Fellini), prieteni cu care împărtăşea în epocă
descoperirea vieŃii în moduri dintre cele mai riscante; un grup de amici care se
maturizaseră prea repede şi nutreau „dorinŃa de a fi la fel cu ceilalŃi tineri”, ce nu
trecuseră prin încercările îndurate de ei. Începeau de acum să-şi facă planuri de viitor,
imaginîndu-şi ce vor face cînd vor fi liberi şi găsind plecarea din Ńară ca pe cea mai
probabilă opŃiune: „cum să-Ńi construieşti viaŃa într-o Ńară ce ne-a expus la atîta rea-
voinŃă şi ură?” se întreba unul dintre ei. „Eu unul mă gîndeam să rămîn (...) şi eram
aproape fericit anticipînd marele fior al unei revoluŃii la care aveam să iau parte”33.
Moscovici era în „vara aceea” un tânăr comunist care aştepta cu nerăbdare
răsturnările revoluŃionare la care spera, nutrind „o mare admiraŃie pentru mareşalii şi
generalii lui Stalin”, care, după greşelile de început, conduceau cum trebuie războiul.
El trăieşte lunile şi săptămânile de dinainte de august cu sentimentul că „numai aici nu
se întîmplă nimic”, în comparaŃie cu cele petrecute în FranŃa, Serbia, Polonia sau Italia.
Frenezia specifică vârstei îl face să trăiască sub impresia că lucrurile merg mereu prea
încet. „Aşa încît surpriza a fost totală cînd, în seara zilei de 23 august, regele a
proclamat armistiŃiul cu ruşii şi a anunŃat arestarea dictatorului”34.
Memoria psihologului reŃine „euforia generală” urmată repede de spaima
provocată de bombardamentele germane şi de o posibilă revenire a acestora, câteva
zile de timp suspendat, trăit în adăpostruri, alături de iubită. Şi tot de atunci, experienŃa
extatică trăită la vederea trupelor sovietice ce intrau în oraş, cu adăugarea: „mă
simŃeam salvat, nu însă şi eliberat”. Momentul închidea totuşi un întreg capitol de viaŃă
personală, dar şi comunitară, era o tragere de cortină peste o perioadă de nerepetat.
„SimŃeam că aşezăm anul 1944 în arhivele trecutului, ca să nu ne mai întoarcem la el.
Este singurul lucru de care-mi amintesc din ziua de după petrecere, zi Ńesută din
32 Ibidem, p. 237, 235.

33 Ibidem, p. 227.
34 Ibidem, p. 239.
316
confidenŃe, din singurătate şi din tristeŃea de nevindecat care creşte pe ruinele anilor
irosiŃi”35.
În perioada ce a urmat, tânărul Moscovici îşi dă (în condiŃii excepŃionale)
bacalaureatul (după un scurt stagiu într-o uzină), se înscrie la mai multe facultăŃi
(sociologie, drept, inginerie), pentru a nu termina niciuna. „În realitate aveam alte
preocupări”. În aproximativ acelaşi timp se implică intens în activitatea tineretului
sionist din România, străbătând oraşe şi localităŃi în care susŃine această cauză, după
cum îndeplineşte sarcini pe linie de partid. Avea să fie infiltrat pe lângă Partidul Social
Democrat, în care comuniştii nu păreau să aibă încredere. Din vara anului 1945
datează dorinŃa de a pleca. Dacă pentru unul sau altul dintre prietenii săi punctul de
destinaŃie era Palestina sau Parisul, Moscovici alege...Moscova: „Acolo aveam să
studiez, înconjurat de plămăditorii viitorului, în epicentrul revoluŃiei”. Scop în care
„m-am dus la ambasada sovietică, am completat un chestionar detaliat pentru viză”36.
Ceva s-a întâmplat însă şi, până la urmă, acest plan avea să fie deturnat.
Entuziastul schimbărilor revoluŃionare a dobândit în scurt timp certitudinea „că ceva
nu este în regulă”. Constata cum lupta împotriva fascismului se transforma în lupta
pentru „a-i colora pe fascişti în roşu şi a-i recupera”, că Ńara se afla pe mâinile unui
general sovietic, sinistrul procuror din procesele de la Moscova, Vişinski, că un tot mai
grotesc cult al lui Stalin devenea atotcuprinzător. „Comunismul devenise o armată,
aproape o biserică”. „Garda de Fier voia să-i elimine pe evrei, comuniştii voiau să
elimine calitatea lor de evrei” (Aluzie la schimbările de nume prin care trec activiştii de
partid în epocă)37. Constatări ca aceasta dar şi întâmplări cu caracter mai personal au
contribuit, în final, la schimbarea destinaŃiei pentru viitor38. În 1947 Serge Moscovici
se stabileşte la Paris, unde-şi construieşte o carieră academică, devenind, dintr-unul
care-şi propunea să revoluŃioneze societatea, unul care o observă şi încearcă să o
explice.
Cele trei tipuri de scrieri confesive, variante de literatură a mărturisirilor, ne-au
dat, în cele din urmă, şi trei tipuri de posibile destine la întâlnirea cu istoria şi cu
spectaculoasele ei răsturnări. Aşteptată şi dorită de toŃi cei trei bărbaŃi, ziua de 23
august 1944 le-a adus tuturor (chiar dacă pentru scurtă vreme) eliberarea. Cele ce au
urmat au însemnat posibile răspunsuri la provocările istoriei şi ale vieŃii: o acomodare
regretată, dar şi o coliziune cu regimul pe tema sionismului (cazul Schwefelberg), o
moarte, pentru Sebastian şi o plecare din Ńară pentru tânărul comunist. Aceste situaŃii
n-au epuizat însă, nici pe departe, posibilele destine ale evreilor din România la
momentele de răscruce.
35 Ibidem, p. 253.
36 Ibidem, p. 270
37 Ibidem, p. 263, 267.
38 Când mă refer la astfel de întâmplări am în vedere, de exemplu, reacŃia la proiectul intitulat (probabil)
GeneraŃia ’44, o revistă de cultură şi un manifest de generaŃie ale grupului de prieteni supravieŃuitori ai
războiului. Revista, care a avut, se pare, ca titlu sintagma DA, s-a bucurat, după cum îşi aminteşte Moscovici,
de un „neaşteptat succes”, fiind bine primită în diverse medii literare şi jurnalistice. Cu o excepŃie: organul de
presă al Partidului Comunist a găsit-o cu totul inacceptabilă, decadentă etc.
317
Între libertate şi constrângere.
Statutul presei săseşti din Transilvania
în primul deceniu al dualismului
Nicolae Teşculă
Presa în epoca modernă a fost unul dintre principalele mijloace de comunicare,

un element care a permis informarea unui public cult şi tot mai avid de cunoaştere cu
ştiri şi veşti variate, de la starea politică a zilei, la evenimentele internaŃionale, de la
aspectele economice la situaŃia vieŃii cotidiene din diversele oraşe.
PrezenŃa ziarelor, a revistelor explică gradul de dezvoltare al sistemului de
comunicare din epocă, pentru această perioadă este un mijloc apropiat, accesibil şi
nemijlocit de comunicare, care determină, la fel ca şi scrisorile, un dialog între diverşi
oameni1.
Pentru anii ’60 ai secolului al XIX-lea, presa de limbă germană din Transilvania
creşte în importanŃă atât prin numărul publicaŃiilor apărute cât şi prin intermediul
conŃinutului articolelor, al temelor dezbătute, al implicării politice şi de ce nu a rolului
tot mai crescând pe care foile social politice săseşti le au asupra societăŃii ardelene în
general şi a intelighenŃiei săseşti în special.
Acum este perioada în care ziaristica joacă un rol de mobilizare politică, mai ales
că după diploma din martie şi patenta din octombrie 1860 vechiul sistem politic
neoabsolutist este înlocuit cu epoca liberală. Acest lucru a însemnat pentru cuvântul
scris eliberarea de sub legiile cenzurii, cuvântul scris prin presă fiind unul tot mai
important.
Dacă ar fi să analizăm legistaŃia presei în perioada anilor ’60 observăm faptul că
pentru spaŃiul ardelean vechea ordonanŃă asupra presei din iulie 1852 nu este eliminată
de facto, ea rămâne din punct de vedere juridic în vigoare până în anul 1867, când
noile autorităŃi de la Pesta vor repune pe tapet legea asupra presei din 1848.
Istoricii austrieci afirmă, că deşi pentru partea vestică a imperiului a fost elaborată
o nouă lege asupra presei în 1862, aceasta nu a fost aplicată în Ungaria şi Transilvania
şi practic vechea ordonanŃa asupra presei din 1852 nu a mai fost utilizată2.
De altfel, din legea asupra presei a anului 1862 s-au aplicat în partea estică a
imperiului doar unele articole. Unul dinte ele era legat de obŃinerea autorizaŃiei de
fondare a unui ziar, care era condiŃionată de nivelul de educaŃie al editorului, de
1 Hans-Christof Kraus, „Zeitungen, Zeischriften, Flugblätter, Pamphlete”, în Aufriß der historischen Wissenschaften,
herausgegeben Michael Maurer, Bd. 4; Quellen, Stuttgart 2002, p. 373.
2 Thomas Olechowski „I Pressewesen und öffentliche Meinung. A. Das Preßerecht in der Habsburgermonarchie”, in
Die Habsburgermonarhie 1848-1918. Band VIII, Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft. 2 Teilband, Die Presse
als Factor der politischen Mobilisierung, Verlag der Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien 2006,
p. 1520.
318
NICOLAE TEȘCULĂ, ÎNTRE LIBERTATE ȘI CONSTRÂNGERE...
moralitatea sa. Aveai dreptul de a activa în presă după vârsta de 24 de ani şi trebuia
plătită o cauŃiune pentru apariŃia publicaŃiei3.
La 17 februarie 1867 vechea constituŃie maghiară din perioada revoluŃiei este repusă
în drept şi cu această ocazie şi legea GA XVIII/1848 care stipula drepturile şi libertăŃiile
asupra presei intră în vigoare în Ungaria, Transilvania, zona militară şi în oraşul Fiume4.
Legea arăta încă din preambul faptul că cenzura preventivă era eliminată „pentru
totdeauna”, însă existau o serie de reguli care trebuiau să fie aplicate. Se arăta de pilldă
că fiecare tipăritură trebuia să aibă menŃionat numele şi locul de domiciliu al editorului
şi al tipografului. Era menŃionată de asemenea şi necesitatea unei obilgaŃii de cauŃiune
pentru apariŃia unei publicaŃii periodice, care varia în funcŃie de localitate. Astfel, era
stabilită o cauŃiune de 4000 de guldeni pentru ziarele şi revistele apărute în capitală şi
de 2000 de guldeni pentru restul Ńării. Tipograful era obligat să trimită două exemplare
pentru autorităŃi şi un exemplar pentru muzeul naŃional5.
Tot în lege se stabilea că: „oricine poate să-şi exprime părerile liber prin interme-
diul presei”, însă au fost aplicate o serie de măsuri coercitive asupra modului de
distribuŃie, care nu putea fi făcut la colŃ de stradă6.
În cazul apariŃiei unei publicaŃii periodice cu caracter politic era absolută nevoie
de un anunŃ care să ofere date asupra propietarului, a editorului, redactorului
responsabil şi a tipografului. Şi în acest caz exista o cauŃiune care varia în funcŃie de
tiraj de la 500 la 10.000 de guldeni. Un număr dintr-o ediŃie trebuia dat autorităŃii
locale. Amenziile se aplicau dacă se aducea atingere autorităŃii statului, a constiuŃiei şi a
formei Pragmaticei SancŃiuni. De asemenea se aplicau amenzi celor care aduceau atingere
liniştii religioase, persoanei regelui, se tulbura liniştea publică sau se leza autoritatea
statului, funcŃionarii lui sau persoanele private7.
În pragul inaugurării dualismului, deputaŃii aleşi în Parlamentul maghiar la 12
aprilie 1866 au considerat că pe lângă conceperea legislaŃiei civile, penale şi de comerŃ
trebuiau reglementate şi problemele în domeniul presei. În cele din urmă nu se va
ajunge la nici o hotărâre şi guvernul Andrássy a fost nevoit să folosească legea din
1848. Astfel, pe 28 februarie 1867 s-a adoptat legea XVIII din 1848, fără alineatul cu
privire la ordinul de jurământ8.
Tot în acest an, la 17 mai 1867, ministrul justiŃiei Boldizsár Horvát a dat o nouă
formulă asupra ordonanŃei presei, care în contradicŃie cu ordonanŃa lui Deák din 1848,
unde stipula ca rolul de primă instanŃă, curtea de juraŃi locală era Tabla Regală.
Se observă aici o centralizare şi cu aceasta o tendinŃă de maghiarizare a actelor de
judecată asupra presei, deoarece curŃile de justiŃie erau în teritoriu maghiar. O a doua
desosebire faŃă de ordonanŃa lui Deák era înlăturarea juriului de acuzare ca şi numirea
procurorului de stat, a judecătorilor şi a juraŃilor, care acorda guvernării o posibilitate
de influenŃare9.
3 Buzinkay Geza, Kis magyar sajtótõrténet, Budapest, Haza és Haladás Alaptivány, 1993, p. 34.
4 Thomas Olechowski, op. cit., p. 1521.
5 Ibidem, p. 1517.
6 Révés T. Mihaly, A sajtoszabadság érvénysülése Magyarországon 1867-1875, Budapest, Akadémiai Kiadó1986, p. 35.
8 Révés T. Mihaly, op. cit., p. 23.
319
Practic, acum se eliminau tribunalele locale, pentru Transilvania această ordonan-

Ńă stabilind ca Tabla Regească de la Târgu Mureş era singura instituŃie abilitată să
judece delictele de presă. Modificarea duce la nemulŃumirea minorităŃiilor din Ungaria,
deoarece majoritatea în rândul juraŃiilor era reprezentată de etnici maghiari10.
IntervenŃia statului asupra modului în care era scrisă presa se va manifesta în
această perioadă doar prin intermendiul legii asupra timbrului de ziar în 1868 şi a legii
meseriilor din 27 februarie 1872, care avea rolul de a influienŃa cercurile din jurul
presei şi a cărŃii. Şi această stare de fapt se va menŃine până în anul 1878, când
deputatul Károly Csemegi va impune o nouă legislaŃie care va aduce multe procese de
presă în deceniul următor11.
Se poate spune că aceşti 9 ani au reprezentat maximum de libertate pentru presa
politică din Ungaria, deoarece doar 13 ziare maghiare au fost acŃionate în instanŃă, iar
5 au fost considerate nevinovate, iar în cazul ziarelor naŃionalităŃiilor au existat 15
procese din care 7 s-au încheiat cu victoria ziarelor12.
De altfel, după cum am văzut în domeniul presei ceea ce domină în a doua
jumătate a deceniului 7 şi începutul deceniului 8 este provizoratul. Se spune că asupra
părŃii de est şi de sud a Ungariei au existat concomitent nu mai puŃin de cinci
reglementări în domeniu. De pildă autonomia internă a CroaŃiei, Sloveniei şi DalmaŃiei
a adus cu sine o lege diferită în ceea ce priveşte presa. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în
zona oraşului Fiume, unde relaŃiile în domeniu au fost stipulate de legea din 1852. În
Banat va funcŃiona până în 1873 o ordonanŃă a ministerului justiŃiei, iar în Ardeal s-au
păstrat reglementăriile din ordonanŃa austriacă a anului 1852 până în 187113.
Acest lucru a determinat în mod esenŃial după cum afirma Révés T. Mihály
Ńinerea în frâu a presei transilvănene. Era astfel, de la sine înŃeles că în Parlamentul
pestan au existat o serie de interpelări cu privire la urgentarea votării unei noi legi
pentru Transilvania. În acest sens într-o interpelare, deputatul sas Josef Gull afirma că
primarul din Sibiu a început să ameninŃe un ziar de limbă germană că va fi confiscat.
Tot acum Tisza László, de la aceeaşi tribună arăta că ziarele ardelene poartă cătuşele
cenzurii preventive, iar din tipografie nu iese nici un ziar fără ca şeful autorităŃii locale
să nu le conspecteze şi să autorizeze distribuirea. Acelaşi deputat acuză faptul că au
fost confiscate unele dintre ediŃiile unor ziare14.
În opoziŃie cu aceste intervenŃii, Francisc Deák, arăta că în Ardeal nu există
libertate în domeniul presei scrise, deoarece ea putea deveni un mijloc de dezbinare
între diferitele naŃionalităŃi existente aici. La această idee va subscrie şi Ministerul
JustiŃiei, care afirma într-o adresă că impunerea libertăŃii presei în Transilvania nu este
încă oportună. Târziu la 14 mai 1871 guvernul a adoptat o ordonanŃă asupra presei,
care a reglementat în spritul legislaŃiei maghiare relaŃiile de presă însă a lăsat o serie de
lacune. Acum este momentul când legislaŃia maghiară asupra presei din 1867 se aplică
în Ardeal şi a funcŃionat până în 1878 la adoptarea legi lui Csemegi15.
10 Buzinkay Geza, op.cit., p.36.

12 Buzinkay Geza, op. cit, p. 39.
13 Révés T. Mihaly, op. cit. p. 51-52.
14 Ibidem, p. 53.
15 Ibidem, p. 54.
320
Din această scurtă analiză asupra legislaŃiei presei în deceniile 7–8 ale secolului al
XIX-lea observăm că asupra Transilvaniei ordonanŃa austriacă din perioada
neoabsolutistă s-a răsfrânt pe termen lung asupra presei, până în anul 1871.
Elementele sale draconice s-au aplicat însă până la începutul anului 1860, când
observăm cel puŃin la nivelul presei social politice săseşti o liberalizare a modului în
care era scrisă presa, a modalităŃii de abordare a problemelor spinoase cu care se
confrunta societatea transilvăneană în general şi naŃiunea săsească în special. Dacă
pentru perioada neoabsolutistă predilecŃia redactorilor, datorită legiilor cenzurii era
aceea de a informa publicul cititor cu ştiri externe, acum găsim în paginile ziarelor
abordări variate ale programelor politice, luări de poziŃie cu privire la anumite
probleme ale comunităŃii germane din Ardeal, atitudini faŃă de proiectele celorlalte
naŃiuni ardelene, care ne arată faptul că legea presei din 1852 se aplica doar de facto şi
exista o libertate asupra modului în care era scrisă presa.
Pe de altă parte, după cum am văzut guvernul de la Pesta a nu a fost interesat în
primii ani după realizarea pactului dualist, de instaurarea unei noi legislaŃii asupra
cuvântului scris în Ardeal. Păstrarea vechii legislaŃii austriece avea rolul de a fi o
adevărată sabie a lui Damocles asupra redactorilor ziarelor. Un anume articol întrăzneŃ
putea fi orcând oprit sau sancŃionat sever.
La toate acestea am mai adăuga dorinŃa guvernului de a păstra liniştea în Ardeal,
unde opoziŃia românilor şi a saşilor faŃă de Ausgleich era înăbuşită prin păstrarea
legislaŃiei autoritare, guvernarea axându-şi atenŃia spre alte domenii în vederea
uniformizării legislative şi doar atunci când a simŃit nevoia a intervenit.
În anii ’60-’70 ai secolului XIX, au loc evoluŃii la nivel politic. Întreaga mişcare
naŃională a saşilor, românilor, maghiarilor se manifestă modern prin intermediul
partidelor politice. ViaŃa agitată din acest deceniu a determinat luări de poziŃie din
partea naŃionalităŃiilor cu privire la viitorul monarhiei, acum elita intelectuală se va
grupa în diverse partide, prin intermediul cărora va acŃiona într-un sens sau altul.
La nivelul saşilor ardeleni, această perioadă determină apariŃia grupărilor politice.
Ceea ce caracterizează viaŃa politică a saşilor în acestă perioadă este lipsa de unitate în
privinŃa programului naŃional, a modalităŃii de realizare a năzuinŃelor naŃionale.
DiferenŃele de opinie se vor manifesta plenar după inaugurarea dualismului, când la
nivel politic vor apare două grupări.
Pe de o parte avem de a face cu o grupare din jurul funcŃionărimii şi a
reprezentanŃilor bisericii evanghelice, care aveau ca şi românii o politică pasivă, de
boicotare a Parlamentului. Îşi găseau sprijinul în Universitatea saxonă, în corpul
comunităŃilor şi în ierarhia bisericească. Ei militau de asemenea pentru apartenenŃa la
marea naŃiune germană prin studiile AsociaŃiei pentru cunoaşterea Transilvaniei (Verein für
siebenbürgische Landeskunde). Această grupare era condusă episcopul Georg Daniel Teutsch
şi va primi numele de „bătrânii saşi”.
Gruparea activistă, vedea în participarea la lucrările Parlamentului pestan şi
colaborarea cu guvernul o şansă pentru idealurile naŃionale. Această grupare avea
printre membri, cercul comercianŃilor şi al manufacturierilor din Braşov, care doreau
deschiderea de pieŃe de desfacere în secuime şi cluburile lor erau în jurul asociaŃilor
muzicale, sportive şi de vânătoare. Gruparea era condusă de istoricul sighişorean Carl
321
Fabritius şi în opoziŃie cu cealaltă grupare se vor numi „tinerii saşi” . Cele două grupări
se vor uni abia în anul 1872 prin adoptarea unui program politic la Mediaş16.
Presa devine angrenată politic, o portavoce a grupărilor politice, e mediul favorit
prin care programele, opiniile politice sunt comunicate. Jurnalele sunt instrumentele
prin care se realizează propaganda politică sau după caz propaganda de război. Este
epoca în care istoricul prin presă poate să îşi facă o idee cu privire la realele forŃe de
putere, la imaginea de sine a unora sau la înŃelegerea celuilalt17.
Presa politică săsească cunoaşte acum o diversificare a conŃinutului articolelor, a
rubricaturii, a aşezării în pagină, tot mai multe informaŃii, luări de poziŃie fiind
integrate în conŃinutul ziarelor. De asemenea avem de a face şi cu o creştere a
numărului ziarelor, dar şi al localităŃilor de apariŃie. Putem spune acum, că presa
săsească din Ardeal face trecerea de la un jurnalism amator, a unui grup pasionat, la un
jurnalism profesionst cu redacŃii şi o organizare bine pusă la punct.
Avem de a face cu referinŃe diverse ale autoritatiilor asupra presei în funcŃie de
modul în care ziarele săseşti reuşeau să se oficializeze, adică să promoveze politica
guvernamentală. Pentru a-şi putea promova ideile politice, guvernul de la Pesta va
finanŃa o serie de pubicaŃii cu scopul de a promova ideile politice ale Tinerilor saşi, aliaŃii
lor de guvenare. Primul ziar finanŃat va fi Siebenbürgische Blätter, care va apărea la Sibiu
între 1867–1872 în tipografia lui Johann Filtsch. Foaia va promova o politică agresivă
la adresa adversarilor politici. Prin atitudinea combativă şi polemică îl putem integra în
categoria ziarelor tabloide de azi, urmărind senzaŃionalul şi atacul dur la concurenŃă.
Unificarea celor două grupări politice în 1872 va face ca apariŃia sa să fie oprită.
La acesta am mai adăuga prima publicaŃie periodică sighişoreană, Das Sächsische
Volksblatt, ieşită în tiparniŃa lui Friedrich Kramer. Ziarul va apare o dată pe săptămână
în primele 10 luni ale anului 1869. El va reprezenta interesele Tinerilor saşi, şi va activa
doar în perioada campaniei electorale. După atingerea obiectivelor politice prin
votarea reprezentanŃiilor Tinerilor saşi în Parlamentul maghiar îşi va înceta apariŃia18.
Mai existau de asemenea o serie de publicaŃii considerate cuminŃi care nu puteau
să provoace mare vâlvă. Pe de o parte la Braşov apărea în acestă perioadă Kronstädter
Zeitung, cu un format şi o redacŃie foarte bine organizată. Ziarul va promova ideile
liberalismului economic şi de multe ori va fi acuzat că sprijină interesele Tinerilor saşi,
deşi acest lucru nu este recunoscut de către redacŃie. Practic, ziarul prin ideiile
liberalismului economic continuă tradiŃia existentă în tiparniŃa lui Johann Gött din
perioada anterioară revoluŃiei de la 1848.
Un alt ziar era Hermannstädter Zeitung, apărut în anul 1861, sub redacŃia lui
Heinrich Schmidt. În primii doi ani de existenŃă se va implica în problemele de interes
general ale saşilor ardeleni. În 1863 va fi contopit cu Siebenbüger Bote şi îşi va pierde
incisivitatea devenind un ziar de informare cu un caracter general.
16 Konrad Gündisch Siebenbürgen und de Siebenbürgen Sachsen. Studienbuchereihe der Stiftung Ostdeutschen
Kulturrat. Band 8 Langen Müller, München, 1998, p. 145-147; Friedrich Gottas, „Vereine, Parteien und
Interessenverbände der Ungarländischen Deutschen”, in Die Habsburgermonarhie 1848-1918. Band VIII:
Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft 1. Teilband: Vereine, Parteien unt Interessenverbände als Träger der politischen
Participation, Herausgegeben Helmut Rumpler und Peter Urbanisch, Wien, Verlag der Österreichischen
Akademie für Wissenschaften, 2006, p. 1233-1236.
17 Hans Christoph Kraus, op. cit. p. 385.
18 Nicolae Teşculă, „Presa săsească sighişoreană 1869–1900”, în Revista BistriŃei, XIX, 2005, p. 252.
322
Tot în această perioadă mai apăreau o serie de săptămânale la Orăştie şi BistriŃa,

care însă fiind opera mediului profesoral, al clericilor şi întreprinzătorilor, care nu
urmăreau de cele mai multe ori vreun câştig de pe urma micului lor act jurnalistic şi de
cele mai multe ori, banii din abonamente şi vânzări le ajungeau probabil doar pentru
finanŃarea tipăririi unui nou număr.
Nu acelaşi lucru se poate spune de Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, condus de
Franz Gebbel şi apărut în tiparniŃa lui Johann Dortleff din Sibiu la 1868. Ideea apariŃia
lui Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, apare în corespondenŃa dintre secretarul
consistoriului general al Bisericii Evanghelice, Franz Gebbel şi Georg Daniel Teutsch,
pe atunci preot în Agnita şi mai apoi episcop al Bisericii Evanchelice C. A. din Ardeal.
Într-o scrisoare din octombrie 1866 se vorbea despre necesitatea apariŃiei la Sibiu a
unui săptămânal care să se înscrie în aria largă a ziarelor şi revistelor săseşti. Din
punctul de vedere al conŃinutului urmăreau să se prezinte ştirile importante ale
săptămâni şi informaŃii în domeniul economic şi politic. Gebbel, Teutsch şi cercul lor
de prieteni reprezentau interesele bătrânilor saşi19.
Practic el este singurul ziar de opoziŃie al saşilor ardeleni şi aici găsim si singurele
luări de poziŃie cu privire la legislaŃia asupra presei din anul 1871. Într-un atricol
intitulat Pressenovellen din anul 1871 avem câteva luări de poziŃie cu privire la ordonanŃa
ministerială cu privire la presă: „Mâna liberă a ministerului este o mână goală, acest
lucru l-am aflat pentru paguba noastră din nou în (…) ordonanŃa ministerială publicată
cu referire la procedura juridică de judecată pentru delictele de presă, care s-a iniŃiat şi
în Transilvania şi s-a modificat hotărârea ordonanŃei presei din anul 1852. Chiar
trebuie să recunoaştem că această modificare are drept scop o îmbunătăŃire, încă nu
este nevoie să se uite că exact în acelaşi domeniu tratat, în care reacŃiunea politică a
anilor cincizeci, ca fiecare altă perioadă de reacŃiune a fost concepută (ordonanŃa n. n.)
cu băgare de seamă”. Continuă să acuze sistemul neoabsolutist, care a introdus un
sistem poliŃienesc în domeniul presei, ceea ce a dus la un fapt hilar ca la: „…editarea
unei tipărituri periodice prin concesionarea autorităŃii poliŃieneşti şi subjugarea (presei
n. n.) la capricile acesteia”20.
Se opreşte asupra ordonaŃei din 1871, unde acuză o serie de aspecte cu privire la
modul în care sunt stipulate o serie de contravenŃii cum ar fi menŃinerea cauŃiunii
pentru editarea unui ziar: „Rămân mai departe paragrafele referitoare la amenziile
generale ale anului 1852 (...), care întrebuinŃate de către presă va cădea o sabie a lui
Damokles asupra fiecărui ziar”21.
Este criticat apoi modul în care s-a organizat sistemul necesar pentru judecarea
delictelor de presă. După cum am arătat, cu această ocazie s-a stabilit ca Tabla
Regească din Târgu Mureş să fie singura instanŃă abilitată în Transilvania pentru
judecarea delictelor de presă. Acest lucru nu era considerat normal de către redacŃia
ziarului, care arăta că este nevoie de mai multe tribunale şi pentru micile amenzi se
putea ca: „...prima instanŃă considerăm a fi exercitată de curŃiile muncipale”, iar pentru
19 Wilhelm Bruckner, Vom „ Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” zur „ Südostdeutschen Tageszeitung”. Siebenjahrzehnte

deutscher Tagepresse in Siebenbürgen”, Inaugural-Dissertation zur Erlangerung des Doktorgrades der Philosophischen
Fakultät der Ludwig Maximilian Universität zu München, 1944, p. 5-6.
20 Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, 1871, nr. 30, den 26. Juli, p. 466.
21 Ibidem.
323
delicte grave să existe mai multe curŃi de juraŃi la Sibiu, Cluj şi Târgu Mureş. Observăm
aici, elemente care Ńin de o anumită teamă, teama ca la un proces o curte de juraŃi
compusă exclusiv din maghiari va condamna fără menajamente un ziar săsesc de
opoziŃie aşa cum este Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, dar mai bine să lăsăm textul să
vorbească: „... de ce să se formeze o contradicŃie în reprezentarea a trei curŃi de juraŃi,
faŃă de una comandată pentru Transilvania? De ce să dăm curŃii de juraŃi de la Sibiu o
aşa mare importanŃă? Să-l tratăm (...) doar ca un tribunal care să-şi aibă locul într-un
oraş săsesc? O indicare strâmtorată a obiectivului acestei proceduri a curŃiilor de juraŃi
a dat răspunsul”. Practic prin Tabla Regească de la Tg. Mureş, elementul identitar
săsesc nu se poate exprima pentru că aici juraŃii: „...singuri exclusiv din reprezentanŃii
comunităŃii târgumureşene sunt aleşi (...) de unde vor fi comandaŃi exclusiv din
locuitorii maghari de acolo!” Era practic Tabla Regească de la Tg. Mureş locul în care
se manifesta alteritatea: „....de unde vor fi comandaŃi exclusiv (juraŃii n.n.) din
locuitorii maghiari de acolo! De aceasta < întreaga societate>, ci numai o concepŃie
străină, adesea un element îndeajuns de duşman este reprezentat de juraŃi (...) Presa
noastră nu va fi judecată de elementul său popular şi publicul cititor al presei noastre
este deschis la discuŃii juridice, nu opinia publică sub care presa germană şi română
apare să o pună pe aceasta la judecată, ci de oameni de care nu se atinge, a căror
năzuinŃe sunt străine Ńelului lor”22.
Găsim practic aici elemente care demonstrază o inechitate, deoarece minorităŃiile
în general si saşii în special nu sunt reprezentaŃi, o temere că în acest mediu
judecătoresc elemente străine uşor de manipulat vor distruge la comandă un ziar de
opoziŃie deoarece juraŃii: „... nu cunosc în cele mai multe cazuri limba germană şi
română şi de la această bază sunt condiŃionaŃi de a amendarea unei tipărituri de
cunoaşterea limbilor acesteia. De aici este opoziŃia la noua ordonanŃă a ministerului
pentru ridicarea unei curŃi de juraŃi la Tg. Mureş şi (dorinŃa de realizare n.n.) în afară
de curtea de juraŃi din Tg. Mureş a unei la Cluj şi a încă uneia în Sibiu, care să păşească
în viaŃa publică sub steagul fiecărei opinii publice teritoriale”23.
În această scurtă analiză asupra vieŃii publicistice săseşti la nivelul primului
deceniu al dualismului observăm un dublu standard acordat de oficialităŃi asupra foilor
săseşti. Pe de o parte avem de a face cu ziare oficioase şi finanŃate la nivel înalt de
către guvern Siebenbürgische Blätter si Das Sächsiche Volksblatt, apoi cu altele „cuminŃi”
datorită unei atitidini liberale tradiŃionale, cum ar fi cazul lui Kronstädter Zeitung şi a unui
ziar de opoziŃie ca Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, care se temea de noile reglementări
în domeniul presei, care puteau să ducă de la constrângeri până la interzicerea apariŃiei
ziarului.
Este momentul în care se defineşte clar alteritatea în paginile acestui ziar. Dacă
până acum străinul era văzut a fi românul şi maghiarul, acum alteritatea se manifestă în
jurul cercurilor guvernamentale, a forurilor de decizie maghiară. Românul deşi era
străin era un aliat, un coleg de suferinŃă în lupta pentru drepturi politice.
22 Idem, nr. 31, den 2. August 1971, p. 483.

23 Ibidem.
324
O polemică a presei culturale
din Transilvania începutului de secol XX:
episodul două culturi
Andreea Dăncilă
Transilvania culturală a începutului de secol XX reprezintă o scenă puternic

animată de polemicile generate şi consumate preponderent în rândurile gazetelor,
însoŃite mai mereu de o gravitate şi încrâncenare proprie mai degrabă spaŃiului politic.
O topografie publicistică a perioadei semnalate menită să înregistreze episoadele
polemice ale acestei prese culturale constituie, fără îndoială, o piesă esenŃială pentru
orice analiză care încearcă să surprindă orizontul ideatic al epocii.
Un astfel de moment important în sondarea acestuia avea să se consume în anul
1908, în paginile celei mai cunoscute revistei culturale a românilor transilvăneni,
Luceafărul, prin articolul apărut sub semnătura lui Octavian Tăslăunau şi intitulat Două
culturi – cultura domnilor şi cultura Ńăranilor. Ideile enunŃate atunci vor genera o polemică
desfăşurată pe aproape o jumătate de an, depăşind graniŃele Transilvaniei şi implicând
actori reprezentativi cultural de la Bucureşti sau Iaşi. Deşi dezbateriile s-au purtat şi în
jurul unor chestiuni de ideologie şi teorii politice, rândurile de mai jos îşi propun să
surprindă nu atât această latură, cât mai ales să insiste asupra modului în care se
articulează în proiectul lui Octavian Tăslăuanu rolul elitei culturale precum şi disputele
pe care asumarea noului statut al acesteia le generează. Prin urmare, se va urmări
modul în care acest articol acŃionează asemeni unui test turnesol aplicat scenei
culturale româneşti, grupând şi regrupând actanŃii, reacŃia declanşată de acesta
devenind esenŃială pentru configurarea câmpului intelectual românesc de la acea dată.
Octavian Tăslăuanu, iniŃiatorul dezbaterii, nu era, în momentul în care îşi asuma
ideile articolului, nicidecum un personaj rătăcit pe scena culturală transilvăneană care
să îşi permită luxul hazardării în exerciŃii de sofisme sau care să vehiculeze idei şoc
pentru a-şi crea un nume. Autorul articolului, era un absolvent al FacultăŃii de
Filologie de la Bucureşti şi fusese numit în martie 1902, graŃie unor recomandări venite
din partea lui Ion Bianu, Ilarie Chendi şi a altor ardeleni stabiliŃi la Bucureşti, secretar
al Consulatului Român de la Budapesta1. Din corespondenŃa pe care Octavian
1 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond personal Octavian Tăslăuanu, T 21. Transilvăneanul Octavian
Tăslăuanu va solicita acest post Ministerului Afacerilor Străine în 3 decembrie 1901, iar după deliberări, la 30
martie 1902 Ionel Brătianu (pe atunci Ministru interimar al Afacerilor Străine) îl propune regelui Carol. Prin Înalt
Decret Regal, nr. 1260, la 1 aprilie 1902, Tăslăuanu este numit secretar consular şi depune jurământul: „Jur credinŃă
Regelui, supunere ConstituŃiunei şi legilor poporului român, Jur de a păstra cu sfinŃenie secretul lucrărilor şi
îndatoririlor ce mi se vor încredinŃa în serviciul Ministerului Afacerilor Străine”. Deşi după 1905, sunt numeroase
cererile de concediu, de absenŃă de la locul de muncă, sau scutiri în vederea unor călătorii în Transilvania, perioada
reprezentând anii în care Octavian Tăslăuanu este tot mai implicat în proiecte culturale majore, totuşi, prezenŃa
acestuia în cadrul consulatului de la Budapesta este privită drept o piesă importantă pentru aparatul diplomatic
român. Când în 1906, Ion Lahovary aprecia, obosit de veşnicele absenŃe de la post ale lui Octavian Tăslăunau, că
nu mai e nevoie de serviciile acestuia şi propunea un înlocuitor, consulul Victor Cuciureanu răspundea că nu e
dispus să renunŃe la serviciile sale şi că acesta e „autorizat a lucra la acest Consulat general ca ataşat neretribuit”.
325
Tăslăuanu o poartă de la Budapesta cu Ion Bianu, dar şi cu alŃi bărbaŃi influenŃi de la

Bucureşti, reise că acesta îndeplinea, pe lângă obligaŃiile sale de secretar al consulului
Victor Cuciureanu şi rolul de informator al situaŃiei din Ungaria pentru lumea
românească din Regat. Într-o scrisoare adresată „singurului său protector”, Ion Bianu,
Octavian Tăslăuanu îşi justifica astfel rolul său la Budapesta: „Pe lângă cestiunile
politice, economice şi culturale ale Statului Ungar cari şi astăzi sunt defectuos studiate
şi comunicate-ar trebui ca Guvernul Român să fie exact informat asupra celor mai
amănunŃite cestiuni cari preocupă pe Românii de aici şi cari prin firea lor nu pot fi
indiferente bărbaŃilor politici de la Bucureşti” 2.
Cum unul din dezideratele declarate în scrisorile trimise lui Ion Bianu era
stabilirea unor legături cu intelectualitatea din Transilvania „pentru a înŃelege mai bine
unele chestiuni”3, înfiinŃarea în 1902 a revistei studenŃilor români de la Budapesta va
constitui prilejul perfect. Octavian Tăslăuanu pătrunde uşor în redacŃia Luceafărului,
iniŃial ca şi corector al unor texte scrise într-o greoaie limbă română, apoi ca proprietar
şi redactor principal. Prietenia cu Octavian Goga şi vizibilitatea crescândă a revistei îl
vor propulsa rapid în fotoliul secretarului administrativ al ASTREI, motiv pentru care
sediul revistei se va muta la Sibiu în anul 1906.
Această acoladă biografică a fost necesară pentru introducerea în decorurile
polemicii, justificând totodată „atenŃia” deosebită de care s-a bucurat autorul
articolului în cauză în mediile culturale româneşti.
Două culturi debuta cu o constatare sumbră: unitatea culturală a românilor a ajuns
doar o lozincă suprautilizată, a cărei semnificaŃie se pierde în discursurile triumfaliste
ale elitei urbane. Dezvoltând chestiunea, Octavian Tăslăuanu preciza: „unitatea cultu-
rală” e apanajul clasei culte, iar din această perspectivă, ea se reduce la circulaŃia bunuri-
lor culturale româneşti, prin presă, literatură, mişcări artistice şi ştiinŃifice, în toate terito-
riile locuite de români. Prin urmare, masa oamenilor simpli nici n-ar putea vreodată să
fie conştientă de realizarea mult clamatei unităŃi, atâta timp cât susŃinătorii săi cei mai
fervenŃi, cărturarii, trăiesc la mii de ani lumină de priorităŃile lumii satului: „În realitate
iată în ce ar consta această unitate. Câteva mii, să zicem chiar un million din cele
douăsprezece milioane de Români, câŃi afirmăm că suntem, am trăi într-o deplină
armonie sufletească. PoeŃii acestui milion armonizat, ar mai scrie câteva hori de unire,
câteva ode de preamărire; „fruntaşii” neamului ar avea prilejuri mai dese să benchetuias-
că şi să vorbească în numele neamului românesc – iar unsprezece milioane de Români,
habar n-ar avea că neamul pe care dânşii îl alcătuiesc, a ajuns la vârsta fericită a unităŃii
culturale”4. Critica lui Octavian Tăslăuanu încearca astfel să sugereze, în note tranşante,
epuizarea unui discurs consacrat şi blocarea proiectului unităŃii culturale în frazeologie.
Redactorul Luceafărului mai avansa şi ideea, considerată de critici un adevărat
kamikaze cultural românesc, conform căreia unitatea culturală reprezintă o „dorinŃă-
indiferent de ce determinată” a unor pături sociale. De aici şi până la a susŃine teza
intereselor materiale care stau la baza oricărei culturi sociale şi prin ea a cataloga
întreaga clasă cultă drept „exploatatoare” nu a mai fost decât un pas. Întreg articolul
cunoaşte o gradaŃie a limbajului dinamitard: clasa cultă e la început un grup manipulant
de idealuri, devine apoi pătură socială, sfârşind apoteotic în formula exploatatorie.
2 Biblioteca Academiei Române Bucureşti (în continuare BAR), Fond Ion Bianu, S 16(2)⁄DXI, 3 ⁄16 mai 1904.
3 Ibidem.
4 O. C. Tăslăuanu, „Două culturi”, în Luceafărul, VII, 1908, nr 4, p. 59.
326
ANDREEA DĂNCILĂ, O POLEMICĂ A PRESEI CULTURALE DIN TRANSILVANIA…
„Unitatea culturală” devine, spune Octavian Tăslăuanu, chiar şi numai la nivel

discursiv inoperantă atâta timp cât „clasele” culte din cele trei provincii româneşti sunt
dependente de interesele „claselor” stăpânitoare din statele respective: „în realitate
vedem că atât la noi, cât şi în Bucovina (de Basarabia nici nu mai vorbim) clasele
cărturăreşti se simt, sufleteşte, mai aproape de cultura maghiară şi germană, decât de cea
românească”5. Concluzia finală, anticipată încă din titlu: „neamul nostru ca oricare alt
neam are două culturi: cea a clasei stăpânite şi a clasei stăpânitoare”. Faptul este
simptomatic, crede autorul pentru întreaga Europă, cu precizarea totuşi, ca acolo situaŃia
se prezintă atât de critic, încât „doar teoretic se mai poate vorbi de o cultură naŃională”.
Plecând de la definiŃia: „cultura înseamnă depăşirea stării naturale prin formarea şi
folosirea puterilor morale şi spirituale”, Tăslăuanu va disocia o cultură materială şi una
spirituală, urmărind însă aceeaşi axă maniheistă a exploataŃilor şi exploatatorilor.
Explicând forma culturii materiale, Tăslăuanu nu-şi putea refuza imaginea mirifică a
paradisului „triburilor primitive”, care pare a fi modelul său de societate. Urmează apoi o
virulentă critică a ideii de stat, văzută ca expresie a „intereselor domnilor”, creată să
susŃină „clasa de lefegii” (sunt incluşi aici de la funcŃionari până la învăŃători şi oameni de
cultură): „Muncitorii de la Ńară, rămaşi fără pământ, se adună la oraşe, unde îşi vând
puterea de muncă, pentru ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele şi să fructifice
capitalurile mari şi mici ale domnilor. Vedem, prin urmare, că organizarea neamurilor în
state, în forma de azi, e cerută mai mult de interesele domnilor. De ei şi pentru ei sunt
făcute formele de guvernare”6.
În ce priveşte cultura spirituală şi aici delimitările continuă: domnii şi Ńăranii se
deosebesc prin limbă, artă, cultură religioasă, cunoştiinŃe diferite. Prin urmare, există
cultura internaŃională a domnilor „tot mai hrăpăreaŃă şi mai doritoare să adune cât mai
mult pentru urmaşii în domnie” şi cultura naŃională a Ńăranilor. De cultură naŃională
unitară s-ar putea vorbi doar în condiŃiile în care „clasa bogaŃilor s-ar desfiinŃa” şi astfel
„deosebirile însuşirilor intelectuale nu ar servi de bază pentru diferenŃierea socială între
stăpâni şi stăpâniŃi, ci numai pentru o împărŃire dreaptă a muncii colective”. Întrucât
„cultura domnilor noştri e străină” concluziile finale ale articolului sunt deosebit de
tranşante: „unitatea culturală e, deci o ficŃiune cărturărească la care noi nu avem nici
un motiv să ne închinăm. Peste tot orice fel de legătură cu România nu poate aduce
mult bine pe seama Ńărănimii noastre”7.
În aceste tonalităŃi încheia Octavian Tăslăuanu articolul care avea să fie repede
catalogat de reprezentanŃi ai elitei culturale drept „demagogie criminală”, „rătăcire
primejdioasă”, „trădare naŃională”, deschizând astfel pentru aproape o jumătate de an
„cazul Tăslăuanu”. Din primul moment a şocat faptul că articolul apărea într-o revistă
a cărei miză fusese definită încă de la primul număr „cultura naŃională” şi care a făcut
tot timpul impresia unei publicaŃii intens racordate la priorităŃile culturale ale Vechiului
Regat, mai ales prin numeroşii săi colaboratori recrutaŃi de la Bucureşti sau Iaşi.
ToŃi cei care vor alege să răspundă articolului vor susŃine la unison, faptul că
acesta reprezintă o primă propagare de la acest nivel înalt a unor idei de sorginte
ostentativ marxistă, cu profunde şi grave repercursiuni pentru mediul cultural româ-
nesc transilvănean.
5 Ibidem, p. 60.
6 Ibidem, p. 62.
7 Ibidem, p. 63.
327
Cu toate aceste acuze, trebuie menŃinută o ipoteză onestă de analiză a fondului

ideatic al articolului: Octavian Tăslăuanu porneşte în argumentaŃia sa de la nişte
„spaime culturale” denunŃate frecvent de către cărturarii transilvăneni încă de la
sfârşitul secolului al XIX-lea. Obsesia „îndepărtării de popor” va deveni motivul
preferat al oricărui demers discursiv asumat de tânăra generaŃie culturală grupată în
jurul Luceafărului. Această elită transilvăneană a începutului de secol XX este una
profund interogativă în ce priveşte propria-i partitură, de un didacticism obsedant,
propriu de fapt oricărui proiect naŃional, insistentă în a-şi conştientiza „misia sacră”
care îi e rezervată şi care se traduce în formula propusă de Liviu MaliŃa: „pentru
literatul ardelean antebelic a fi scriitor însemna a fi util neamului”8.
Deşi catalogat la unison drept socialist-anarhist, unele din ideile vehiculate de
Octavian Tăslăuanu în acest articol (cele referitoare la depărtarea intelectualilor de
popor, la problema imitaŃiilor externe, a luptei dintre două clase diferite cultural) pot fi
regăsibile şi la alŃi cărturari ai momentului (Nicolae Iorga, Constantin Dobrogeanu
Gherea, Constantin Stere, Titu Maiorescu) sau la oameni politici (D. A. Sturdza, Spiru
Haret), redactorul Luceafărului precizând, de câte ori va fi cazul, că sursele sale de
inspiraŃie nu au venit din literatura marxistă, ci din semnalele trase de vocile mai sus
menŃionate şi din realităŃile imediate ale Transilvaniei. Fără îndoială chestiunile legate
de „datoriile uitate”, de „misia sacră” a intelectualior, de blocajul de comunicare între
domni şi Ńărani, devin teme mult mai intens articulate în discursul cărturarilor
transilvăneni la începutul secolului, favorizate şi de perspectivele neoactivismului,
participarea la luptele electorale forŃând comunicarea directă cu lumea satului şi
aducând tot mai insistent discursul cultural în apropierea politicului.
„Meritul” lui Tăslăuanu este acela de a fi reunit într-o alchimie periculoasă toate
punctele de vedere amintite şi de a le prezenta într-o formulă receptată ca violentă
pentru societatea transilvăneană.
Atras de ideile poporaniste vehiculate de C. Stere şi G. Ibrăileanu, artizanii revistei
ViaŃa românească, Octavian Tăslăuanu exagerează în culpabilizarea intelectualilor de la
oraş, resimŃiŃi ca tagmă străină de corpul naŃiunii. InterogaŃiile sale devin astfel
periculos de insinuante: „Clasa aceasta de domni care mereu vorbeşte în numele popo-
rului, există ea spre binele sau spre paguba înaintării şi întăririi clasei Ńărăneşti? Are
poporul nostru nevoie de o clasă de domni care se îmbogăŃeşte şi se întăreşte din
sudoarea feŃei Ńărăneşti?”9. Acest articol-rechizitoriu se încheie retoric, anunŃând soluŃia
la derapajele înregistrate de societatea transilvăneană: angajarea generaŃiei tinere într-un
proiect curajos: „conducerea luptei desinteresate împotriva culturii străine a domnilor”.
Imaginea intelectualului în viziunea lui Octavian Tăslăuanu, este una a manipulan-
tului cu idei, a parazitului social hrănit de munca Ńăranului, a insului trăind în metafizici
reci, complet absent de la dialogul cu masa, a alienatului de cultura în care s-a născut la
chemările căreia nu mai poate rezona, a subordonatului de politic (în sensul confiscării
oricărei reacŃii morale din partea sa prin jocul intereselor materiale).
Redactorul Luceafărului realiza astfel o dezvrăjire dureroasă a unui statut receptat
ca sacrosanct până atunci, cel al intelectualului, postura autorului fiind aceea a unui
incomod iconoclast cultural. Replicile nu vor întarzia să apară şi vor fi de o virulenŃă
cel puŃin egală cu cea din articolul Două culturi.
8 L. MaliŃa, Eu, scriitorul, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1998, p. 44.

9 O. Tăslăuanu, „Două culturi…”, p. 64.
328
De departe cel mai redutabil adversar al ideilor emise de redactorul Luceafărului avea
să fie Aurel C. Popovici. Sesizând „ispita politică” ce-l bântuie pe autor, acesta va intui
strategia care a stat la baza conceperii lui, aceea de a muta lupta de supravieŃuire culturală
de pe teren româno-maghiar pe teren româno-român10. Trebuie remarcat în acest sens,
faptul că noua generaŃie grupată în jurul lui Octavian Goga va folosi altfel de strategii
combative în articolele de presă, axate mai ales pe depistarea şi numirea „duşmanului
intern” al societăŃii transilvănene. Centrul frustrărilor şi al blamărilor sub raport cultural
se va muta de la Budapesta la realităŃile interne ale Transilvaniei. Procedeul va necesita o
creştere în dozaj a spiritului critic, un exerciŃiu al protestării constante.
Plecând de la nişte observaŃii foarte populare în acel moment despre cărturărimea
depărtată de popor, redactorul Luceafărului, opina Aurel C.Popovici, greşeşte atunci când
încearcă să aplice grila marxistă realităŃilor transilvănene (păcatul capital al articolului nu
constă în sesizarea înstrăinării cărturarilor de Ńărani, cât în identificarea primei categorii în
termenii clasei exploatatorii „ceea ce e bun în ideile sale nu-i nou, iar ceea ce e nou e
dezastruos”11). Apropierea ideilor de coloratură ‘anarhisto-marxistă’ se face, opinează A.
C. Popovici pe filieră occidentală şi mai ales prin cercurile „socialiste” de la Budapesta,
de acest lucru fiind responsabilă şi o presă periculoasă prin permisivitatea sa „demagogia
cea mai sistematică se face azi prin presă”12. Punând sub semnul întrebării realizările
culturale ale lui Octavian Tăslăuanu („Ńărănist de cănŃălarie”, „acest străin în clasa
oamenilor culŃi”, „cel îmbrăcat în cele mai străine zdrenŃe culturale ale lumii”, „un om
care nu a însemnat şi nu însemnează nimic nici în politica, nici în literature noastră”), A.
C. Popovici avertiza asupra riscului major al acestui articol: dacă una dintre funcŃiile
intelectualului constă în conferirea unei dimensiuni axiologice societăŃii, „îndată ce
asemenea idei subversive intră în conştiinŃa publică-mulŃimea în orice moment îşi poate
relua înfăŃişarea din timpurile primitive”13. De altfel, reacŃiile nu vor întârzia să apară în
Transilvania: când Aurel Lazăr va merge în mijlocul Ńăranilor să Ńină o prelegere populară
este huiduit şi tratat cu neîncredere, apostrofat cu expresii ce lasă să poată fi uşor sesizate
influenŃele articolului Două culturi, concluziona A. C. Popovici14.
Criticilor venite din partea acestuia li se vor alătura cele din partea profesorului
Nicolae Bălan, care va cataloga, în rândurile publicaŃiei pe care o conducea, Revista
Teologică, ideile articolului lui Octavian Tăslăuanu drept „simptoame de regretabilă
deviare de la tradiŃiile noastre culturale de până acum”15. Reprezentantul elitei cultural-
ecleziastice va reacŃiona la părăsirea fondul ideatic autohton, reperul de clasificare al
argumentaŃiilor articolului fiind raportul acestora cu tradiŃia culturală.
Pentru Ion Radu, de la Convorbiri literare, apariŃia „defecŃiunii Tăslăuanu” este
favorizată de un întreg context: victoria socialiştilor în alegerile vieneze, agitaŃia
socialistă la unguri, dar şi de valul de tatonări socialiste din România (prezente încă de
la sfârşitul secolului al XIX-lea)16.
RedacŃia Telegrafului român sugera că Octavian Tăslăuanu nu mai are „probitatea
morală” să mai fie secretarul ASTREI, cerând acestui for cultural reanalizarea
10 A. C. Popovici, „Demagogie criminală”, în Convorbiri literare, 1908, p. 297.

11 Idem, „Cazul Tăslăuanu”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 21, p. 436.
12 Idem, „Patriotism şi demagogie”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 17, p. 340.
13 Ibidem, p. 341.
14 Idem, „Idei disolvante”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 20, p. 401.
15 N. Bălan, „Un curent primejdios”, în Revista Teologică, 1908, nr. 3, p. 128.
16 I. Radu, „Cazul Tăslăuanu”, în Convorbiri literare, iunie 1908, p. 605.
329
statutului său în cadrul AsociaŃiunii. MotivaŃia celor de la „oficiosul Bisericii

Ortodoxe” este relevantă pentru optica asupra intelectualului, care trebuia să fie validat
şi apreciat în limitele unei morale publice. Logica acestora, simptomatică de altfel la
nivelul întregului peisaj transilvănean, este următoarea: dacă intelectualul este un
emitent de valori, atunci redactorul Luceafărului se face vinovat „moraliceşte” de
vehicularea unora nocive pentru societatea transilvăneană.
Pentru Unirea de la Blaj, articolul lui Tăslăuanu era un caz tipic de „sibianism”, „ma-
ladie gravă” ce se manifesta prin promovarea unor idei „obraznice”. În subsidiar se poate
intui amprenta confesionalului care gira sau nu o idee, constituindu-se încă, pentru un seg-
ment al câmpului cultural-confesional în filtru de receptare al proiectelor intelectualilor.
Cu toate aceste critici evocate mai sus se vor găsi şi susŃinători, mai ales din
redacŃia VieŃii româneşti. Revista lui Constantin Stere, chiar dacă la început va fi destul
de rezervată în prezentarea articolului Două culturi („articol plin de curaj de cele mai
bune intenŃii şi de căteva vederi juste, dar, cultura domnilor, oricum ar fi ea privită, e
necesară pentru păstrarea neamului căci, când lipsesc toate celelalte condiŃi ea rămâne
singurul obstacol de care se poate împiedica acŃiunea de deznaŃionalizare a neamurilor
ce stăpânesc pe Români”17) pe parcurs, pe măsură ce criticii lui Octavian Tăslăuanu
deveneau mai furibunzi, se va erija în apărător al acestuia. „Datoria pentru popor” era
doar un punct fundamental în proiectul poporanist prezentat de revista ieşeană,
antagonismul între cărturari şi popor fiind asumat încă din articolul program al
acesteia: „Între clasele de sus şi popor e o prăpastie adâncă, care, la noi desparte
aprope două naŃii. Clasele de sus se ating numai de cultura apuseană, de care poporul
nu se atinge şi pe care, din lipsă de contact cu poporul românesc, clasele de sus n-o
asimilează, ceea ce e totuna cu a spune că o caricaturizează”18. Poporanismul lui Stere
fundamenta astfel un lupta dintre clase delimitate de criterii culturale, nu sociale19.
Şocat de ideile vehiculate de discipolul său, Ion Bianu îi va cere la numai câteva zile
de la publicarea articolului lămuriri. Iată justificările lui Octavian Tăslăuanu în schimbul
epistolar prilejuit de această dezbatere: „Când am scris articolul mi-am dat seama că o să
întâmpine desaprobări, o să facă chiar şi sânge rău. […] Ştiam că nu o să mă aprobaŃi,
fiindcă e cu neputinŃă ca un suflet să rupă cu credinŃele şi tradiŃiile în cari a crescut şi pe
cari le-a profesat o viaŃă întreagă. Şi mie, care fac parte din altă generaŃie mi-a fost greu
să dărâm tot ce am ce-am clădit până acuma, mi-a fost greu, Dle Bianu să-mi smulg din
suflet idealurile frumoase pentru realizarea cărora am luptat cât mi-au permis puterile.
Eu care am trăit, până a veni la Sibiu în cel mai curat şi cinstit idealism, a trebuit să sufăr
o sguduire sufletească văzându-mă aici, în faŃa realităŃii, observând zi de zi, cum este
viaŃa reală şi cum credeam eu că e. […] Dle Bianu, să nu credeŃi că eu nu m-am gândit
mult şi bine înainte de a scrie ce-am scris[…] În articolul Două culturi eu pun numai
problema dacă diferenŃierea în forma ei de astăzi a poporului nostru din Ardeal e spre
bine sau spre paguba poporului. Am afirmat că e spre paguba poporului nostru,
înŃelegând sub popor pe Ńărani. […] intenŃiunile mele nu sunt nici socialiste, nici
anarhiste. Socialist şi anarhist! […] N-am citit încă nici o operă socialistă sau anarchistă,
dar voiu citi de acum încolo, dacă Dvoastră spuneŃi că m-apropiu de vederile lor.
Părerile mele sunt izvorâte nu din teorii, ci din observaŃia realităŃii: aşa e viaŃa reală în
17 „Revista revistelor”, în ViaŃa românească, 1908, nr. 112, p. 336.

18 „Către cititori”, în ViaŃa românească, 1906, nr. 1, p. 1.
19 Dumitru Micu, Poporanismul şi ”ViaŃa Românească”, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1961, p. 125.
330
Ardeal şi România cum o zugrăvesc eu, aşa palid, în articolul „Două culturi”. Dacă aş fi
romancier, n-aş sta o clipă la îndoială să scriu Madame Bovary a târguşoarelor ardelene.
Dvoastră pretindeŃi că eu sunt antinaŃionalist şi mă ameninŃaŃi că veŃi lua măsuri de
apărare. Vă declar că sunt mai naŃionalist decât toŃi naŃionaliştii de până acum şi că nici o
măsură de apărare nu mă va abate de la calea mea; voi suporta orice lovitură şi mă aştept
la multe, în nădejdea că voi reuşi să scap Ńărănimea de aici din ghiarele unor naŃionalişti
mincinoşi, sau dacă nu voi reuşi voi cădea având conştiinŃa împăcată c-am luptat cinstit
şi c-am căzut cu fruntea senină, împlinindu-mi datoria de om şi de Român”20.
Gestul său, deşi considerat de unii colegi de breaslă o „inconştienŃă criminală” era
de fapt, după cum rezultă din scrisorile sale, un act intens premeditat şi asumat cu
toate riscurile sale. În spatele acestei polemici stătea totuşi un redactor strateg
redutabil: după consumarea conflictului, Tăslăuanu îi mărturisea lui Ion Bianu că a
forŃat intenŃionat „forma răspicată” a articolului său pentru a declanşa dezbateri21. Este
evident faptul că în spatele convingerilor sale acŃionează şi o abilă campanie de
marketing de presă, experimente de acest tip fiind frecvent abordate de redacŃia
Luceafărului. De această dată însă, costurile acestui soi de exerciŃii demistificatoare
aveau să fie neaşteptat de dure şi categorice.
Atitudinea lui Octavian Goga, celălalt redactor de la Luceafărul a fost şi ea una
destul de ambiguă în condiŃiile în care acesta era „garantul literar” al revistei, somat de
personalităŃi culturale din România să se justifice. SituaŃia lui devine una destul de
incomodă atunci când Titu Maiorescu îi trimite înapoi abonamentul revistei în semn
de protest la adresa articolului. În scrisoarea pe care Octavian Goga i-o trimite imediat
acestuia se simte o delimitare fermă de ideile lui Tăslăuanu: „Nu am avut nicio ştire
despre publicarea acestui articol, pe care îl dezaprob cu toată hotărârea şi-l socotesc în
toate nepotrivit cu împrejurările noastre. Nu sunt solidar cu nici un cuvânt din aceste
pagini care m-au surprins şi m-au supărat. Deosebindu-mă deci fundamental de acele
păreri,după cum voi declara şi în publicitate, sunt ferm decis a mă retrage de la această
revistă înfiinŃată de mine, dacă nu voi reuşi a o pune în timpul cel mai apropiat sub
conducerea unui comitet de redacŃie [ ...]” 22.
Titu Maiorescu nu pierdea ocazia să-l mustre şi personal pe secretarul adminis-
trativ al ASTREI pentru această neinspirată ieşire publică. În apărarea sa, Tăslăuanu va
invoca „libertatea cugetării” cu care l-a obişnuit profesorul său bucureştean şi îi va cere
ca articolul său să fie contrazis argumentat23.
Public, în scris, Octavian Goga nu se va dezice de fondul articolului colegului său
redactor, aşa cum de altfel va proceda şi Ioan Lupaş. Din contră, la câteva luni distanŃă,
Octavian Goga va scrie în paginile Luceafărului un articol Adevărul menit să mai tempe-
reze vociferările la adresa colegului său. Strategia de disculpare a lui Tăslăuanu consta în
minimalizarea mizei articolului acestuia şi în recunoaşterea unor exagerări de formă care
au compromis articolul în ochii publicului. Profitând de acest prilej, Goga va explica şi el,
20 BAR, Manuscrise, S16 DXI, 24 februarie 1908.

21 BAR, S 18 ⁄ DXI. Încă de la înfiinŃare, revista a realizat cât de importante erau pentru creşterea vizibilităŃii
sale disputele culturale, atent premeditate: „pentru accentuarea unei mişcări ca a noastre erau necesare
polemicile” (Octavian Tăslăuanu, Octavian Goga-Amintiri, Bucureşti, Editura Bucovina, 1936, p. 54). Au fost
deosebit de savuroase cele cu protagonişti ca Sextil Puşcariu, Ulpiu Traian Mihaiu, Aurel C. Popovici,
Octavian Goga, Octavian Tăslăuanu, Vasile Goldiş, Marin S. Râmniceanu, Cornel Diaconovich, Nicolae
Iorga, Garabet Ibrăileanu sau cu revistele ViaŃa românească, Sămănătorul, Revista Teologică, Lupta.
22 Gheorghe Bodea, O. Goga – O viaŃă, un destin, vol. I, Cluj-Napoca, Limes, 2005, p. 141.
23 BAR, Manuscrise, S27 (2) ⁄ XVIII, 14⁄ 27 februarie 1908.
331
istoric, modul în care s-a produs mult clamata „depărtare de popor”. Până la momentul
’48 a existat o unitate „totală” între cărturari şi Ńărănime. RevoluŃia înregistrează o primă
falie, în sensul producerii „cărturarului conducător”, element cu pretenŃii de reprezenta-
tivitate şi charismă, desprins din masa Ńărănească. Ruptura se va adânci tot mai mult prin
fenomenul studiilor în străinătate, vinovate de „compromiterea legăturii de intimitate
sufletească a generaŃiei de la ’48 cu masele poporului”24. În aceste condiŃii, tinerei generaŃii
de intelectuali îi revenea sarcina refacerii legăturii cu poporul în acord cu „adevăratele
trebuinŃe ale neamului”, astfel încât „să apropie şi să orânduie mulŃimea, să unească
toate îndemnurile de luptă, să înfiripeze o oştire stăpânită deopotrivă de puterea
unei idei”25. Portretul scriitorului militant al începutului de secol era deja conturat…
Campania de discreditare a Luceafărului a fost atât de agresivă, încât Octavian
Goga, deşi iniŃial se hotărâse să se retragă din redacŃie, la sugestia lui Ilarie Chendi,
alege să pună revista sub direcŃiunea unui comitet condus de el, din care mai făceau
parte Lucian Borcia şi Octavian Tăslăunau. Din acest moment tot ce se va publica în
revistă va trebui avizat în prealabil de toŃi membrii comitetului.
Imaginea lui Octavian Tăslăuanu, chiar dacă serios afectată după acest articol, îşi
va găsi reparaŃia curând, mai ales datorită programelor de culturalizare pe care acesta le
pregăteşte în cadrul ASTREI.
Se sfârşea astfel o dezbatere care avertiza asupra liniilor de precauŃie pe care
trebuia să le aibă în considerare cărturarul transilvănean atunci când propunea soluŃii
de reformare societală. Chestiunea conducătorilor naŃiei rămânea în continuare un
subiect tabu, care risca să arunce Transilvania într-o gravă criză de autoritate.
Polemica mai funcŃiona totodată şi ca pretext pentru ieşirea în scenă a tinerei
generaŃii, care încerca să-şi valideze proiectul şi să-şi teoretizeze statutul scriitorului
angajat, programat să-şi exerseze continuu tonul critic în interiorul cetăŃii. Departe de
a fi dorit numai un artificiu publicistic, autorul articolului va încerca să accentueze în
paginile Luceafărului tot mai insistent miza sa: concentrarea asupra problemelor lumii
rurale, care trebuia întărită economic şi cultural26.
Liviu Maior27 şi Zigu Ornea28 au descris episodul Două culturi ca pe o etapă
importantă în detaşarea tot mai vizibilă a tinerei generaŃii de conducătorii titraŃi ai
Partidului NaŃional Român şi în consolidarea „oŃelismului” de mai târziu. Momentul
mai era de asemenea semnificativ pentru complicatele intersecŃii ale etajelor politic,
social şi cultural prezente în peisajul transilvănean.
Cazul Tăslăuanu devine astfel deosebit de ofertant pentru orice analiză care îşi
propune să sondeze partitura antebelică a intelectualului român, antrenat în soluŃii la
scară largă, reinventând cu insistenŃă pledoarii asupra felului în care ar trebui să
funcŃioneze cultura naŃională.
Momentul Două culturi reprezintă un episod important în consolidarea unei culturi
a polemicii în presa transilvăneană, dezvoltat ulterior printr-o serie de noi permutări
conflictuale ale aceleiaşi teme disputate mai ales între participanŃii: A. C. Popovici,
Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Nicolae Bălan, Nicolae Iorga, Titu Maio-
rescu, Constantin Stere, Ion Scurtu.
24 O. Goga, „Adevărul”, în Luceafărul, 1908, nr. 11-12, p. 291.

25 Ibidem, p. 292.
26 O. Tăslăuanu, „Cronică”, în Luceafărul, VII, 1908, nr. 6, p. 133.
27 Liviu Maior, Mişcarea naŃională românească din Transilvania 1900-1914, Cluj-Napoca, Dacia, 1986, p. 162-164.
28 Zigu Ornea, Sămănătorismul, Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române, 1998, p. 250.
332
Mitologizarea haiducului în filmul românesc,
particularitate a discursului cultural
din perioada regimului comunist1
Mihaela Grancea
De vreo câŃiva ani, în România, posturile comerciale de televiziune prezintă în

exces, „filmele cu haiduci”, - numai „filmele româneşti cu haiduci” - pe cele realizate
în deceniile şase şi nouă ale secolului trecut, filme devenite expresii ale culturii
populare postcomuniste. Evident, politicile acestor televiziuni sunt determinate de mai
multe raŃiuni: redifuzarea acestor pelicule cinematografice comportă cheltuieli reduse
cu plata drepturilor de autor, exploatează nevoile colective de dreptate socială şi
certitudini identitare, valorifică apetitul contemporan pentru temele discursurilor
despre istorie care interpretează prin clişee romantice evul mediu şi premodernitatea,
precum şi coloratura specifică filmului de aventuri; se mizează, în fine, pe
popularitatea de care se bucură - din romantism şi până în epoca noastră -
personalităŃile rebele aflate în conflict deschis şi violent cu sistemul. Astfel şi astăzi,
haiducii sunt, în imaginarul colectiv românesc, reinventaŃi ca imagini ale individului
care sfidează şi provoacă, în numele unei comunităŃi, sistemul opresiv. Această
preferinŃă pare a fi o formă populară, pasivă, de critică vizavi de politica elitelor
postcomuniste, elite frecvent acuzate în discursul din media de devalizarea Ńării, de
corupŃie extremă. Acum sunt preferate filmele româneşi, în timp ce în perioada
relaxării relative a comunismului românesc se vizionau, pe postul naŃional de
televiziune (TVR), îndeosebi filmele despre Vestul Sălbatic şi cooproducŃiile istorice
ale deceniilor şase şi şapte. Discursul naŃionalist şi protocronist specific şi filmului de
gen din deceniul nouă suplineşte, în imaginarul colectiv, lipsa de reactivare a
imaginarelor escatologice. Haiducii Pintea şi Iancu Jianu, personalităŃi de altfel
panteonice, au devenit în epoca naŃional-comunismul personajele unor filme care îi
transformă pe vestiŃii haiduci în eroi salvatori şi eponimi. Astfel, deşi în istoria reală,
ultimul dintre haiducii menŃionaŃi a murit din cauze naturale, în filmul Iancu Jianu,
haiducul (1981), eroul moare sacrificial, într-o imagine emblematică, cu cămaşa albă
(frecvent amintită în folclor ca şi „cămaşă a morŃii”) înflorată de rana provocată de
glontele căpitanului de poteră; cu zâmbetul revelaŃiei pe chip, eroul continuă să îi
îndemne pe Ńăranii adunaŃi în jurul său să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru
„izbăvire”, adică pentru emancipare socială şi naŃională2.
1 Acest studiu este aprofundarea articolului Mitologizarea haiducului în filmul românesc. Fenomen vechi si nou, articol
apărut în Cultura, 2011, nr. 339, p. 28-29.
2 Dacă după 1989, cinematografia românească este dominată obsesiv de temele trecutului recent şi de
problematica derivelor tranziŃiei postcomuniste, oferind doar două filme de gen – Doi haiduci şi o crâşmăriŃă (regia:
Mircea George Cornea; 1993) şi Terente, regele bălŃilor (regia : Andrei Blaier;1995) – în alte cinematografii se
realizează producŃii filmice care menŃin echilibrul între mitos şi biografia reală a „nelegiuitului” (vezi La véritable
histoire de Juraj Jánošík and Tomáš Uhorčík / Pravdivá história o Jurajovi Jánošíkovi a Tomášovi Uhorčíkovi (sk) / Prawdziwa
333
Filmul despre haiduci, film care mixează genurile, mai ales în deceniile opt şi nouă
ale secolului XX (dramă istorică, film de aventuri, western autohton), a cunoscut
câteva etape de evoluŃie datorate : evoluŃiilor radicale ale istoriei României în secolul
XX, ideologizării discursului naraŃiunii filmice din perspectiva nevoii de legitimare a
naŃional-comunismului, nevoii de desfacere a producŃiei de film românesc pe piaŃa
externă a difuzării. Metamorfozele postbelice ale cinematografiei mondiale, precum şi
evoluŃia gustului artistic al consumatorului de cultură român au avut şi ele un rol
semnificativ în debutul postbelic şi apoi în realizarea unei tradiŃii vizavi de producŃia
de filme cu haiduci.
În perioada interbelică, filmele, puŃine la număr, au dezvoltat dimensiunea
romantic-tradiŃională a haiducului3, dimensiune perpetuată prin valorificarea modernă
a baladelor haiduceşti, prin publicarea de literatură de ficŃiune, literatură agreeată în
toate mediile sociale. A două decadă a filmului cu această problematică se impune
printr-un ciclu de filme cu tematică prioritar socială, mă refer la filmele realizate în a
doua parte a deceniul şapte din secolul trecut.
historia Janosika i Uhorcika (pl ; regizori: Agnieszka Holland, Kasia Adamik; actor: Václav Jiráček, cooproducŃie
solovaco-polonezo-ceho-maghiară, 2009) ; deşi conservă dimensiunea epopeică şi chiar lirică a tradiŃiei filmului
mitologizant, acestă cooproducŃie debutează cu episodul întâmplării nedramatice care determină traiectoria
personajului (în acest nou film despre Jánošík, existenŃa haiducească a acestuia e mai puŃin spectaculoasă decât în
producŃiile cinematografice care în anii regimurilor comuniste i-au dat o aură legendară conformă cu o aşa-zisă
percepŃie populară (tradiŃia, consecventă, remodelează şi redimensionează factologia după scenariul consacrat de
naraŃiunea populară, iar sfârşitul eroului, conform aceleaşi logici implacabile a imaginarului popular, este atroce).
3 Haiducul ca expresie a justiŃiei populare a fost şi în literatura românească un produs al romantismului. Astfel,
romanticii români precum şi cei occidentali şi central-europeni, determinaŃi fiind de stringenŃa construcŃiei
identităŃii românesti au statuat, în mod sincer şi fără culpa mistificării, folclorul ca pe o resursă şi rezervă de
identitate românească. Intelectualii paşoptişti (mai ales, Vasile Alecsandri si Alecu Russo) s-au transformat în
culegatori de folclor, au editat reviste (Dacia Literară, Albina, România literară) pentru a face cunoscute
axiologiile specifice culturii populare româneşti, dar şi pentru a realiza un sistem de solidarităŃi naŃionale
fondate pe ataşament faŃă de acest fond cultural comun, arhaic şi fără frontiere artificiale. Memoria populară
nu a reŃinut evenimente izolate sau personaje, ci imagini şi arhetipuri, proiectând episoade de istorie
nediferenŃiată, narând aceeaşi poveste istorică sau istorizată, propunând aceleaşi problematici, conflicte,
finaluri. Dincolo de această tradiŃie impusă de balada populară, fără îndoială, haducia, un brigandaj înnobilat
însemna, mai ales, sfidarea autorităŃii, a oricărei autorităŃi lumeşti, contestarea acesteia. Temele represiunii şi
episodul final confiscau, de cele mai multe ori, cel puŃin în „cântecul haiducesc” şi în unele filme haiduceşti,
discursul naŃiunii filmice. Consider însă, că la acest segment, cel puŃin filmele maghiare şi cooproducŃiile
central-europene despre haiduci excelează – vezi mai ales Szegénylegények (Sărmanii flăcăi, regia: Miklós Jancsó,
1966). În funcŃie de felul în care decurge, în plan ficŃional, aplicarea justiŃiei haiduceşti, precum şi moartea
personajului, haiducul sau/şi „nelegiuitul” este un erou sau...un antierou. Evident, şi capriciile memoriei
colective, pe lânga logica şi retoricile ei specifice, îşi spun cuvântul. Mai important este însă faptul că
banditismul, aşa cum a fost acesta perceput şi imaginat în creaŃia folclorică europeană şi americană, precum şi
în variantele ei culturale moderne (implicit cinematografice), era o formă de putere personală, o putere bazată
pe carismă. Este cazul haiducilor români Gligore Pintea, Amza ScorŃan, Ionică Tunsu, Iancu Jianu, Anghel
Şaptecai, Radu Anghel (vezi şi secvenŃele dedicate de regizorul Emil Loteanu în filmul Lautarii, film realizat în
1971, morŃii haiducului basarabean Radu Negostin, precum şi universului marginalilor din premodernitatea
est-europeană) sau haiduciilor unguri Rózsa Sándor care a fost, în altă epocă (mijlocul secolului XIX), la fel
de popular precum şi Jánošík (haiducul slovac de la începutul secolului XVIII); din mulŃimea de producŃii
cinematografice cu referire la Rózsa, cel mai cunoscut produs cinematografic, produs devenit şi sursă de
inspiraŃie (vezi influenŃe în La Révolte des Haîdouks, film serial din 1972, cooproducŃie FranŃa/România) a fost
serialul de televiziune Rózsa Sándor regizat de Szinetár Miklós în 1971; şi alŃi haiduci, dar şi tâlhari, chiar şi
hoŃi de cai precum Pisze Matyi şi Veszelka Bandi au fost prezentaŃi cu realism, chiar cu naturalism (despre ei,
vezi mai înainte menŃionatul Szegénylegények, şi Talpuk alatt fütyül a szél/The Wind Blows Under Your Feet, regia:
György Szomjas, 1976).
334
MIHAELA GRANCEA, MITOLOGIZAREA HAIDUCULUI ÎN FILMUL ROMÂNESC...
Filme din seria mai veche a haiducilor – Haiducii4, Răzbunarea haiducilor5 şi Răpirea
fecioarelor6 promovează discursul antifeudal, antifanariot/antitoman, insistă pe implicarea,
în calitate de actor principal, a Ńărănimii în lupta de clasă, haiducii fiind consideraŃi
factori legitimi ai afirmării identităŃii de clasă şi de popor. Eroii nu mor, sau dacă sunt
ucişi, noi ca spectatori nu asistăm la o astfel de scenă; astfel, realizatorii filmelor
încercau să inducă ideea că eroii sunt invincibili. Pentru a se feri de ambigiutăŃi şi
riscuri istoriografice, pentru primele „filme cu haiduci”, filme turnate in timpul
comunismului, au fost aleşi în calitate de eroi reprezentativi pentru lupta Ńărănimii
pentru emancipare socială şi naŃională, haiduci din epoca considerată atunci ca fiind
cea mai dificilă pentru istoria românilor; în istoriografia romantică şi apoi naŃionalistă
şi militantă interbelică, precum şi în istoriografia românească din primele două decenii
de regim comunist, domina „legenda neagră” a „secolului fanariot”; astfel, haiducii
care devin eroii primelor producŃii de gen, în deceniul şapte, sunt personaje de la
începutul secolului XIX, indivizi afirmaŃi într-un context istoric dramatic pentru românii
din spaŃiul ectracarpatic – vezi mesajul naratorului care la începutul filmului Răzbunarea
haiducilor (1968) defineşte perioada ca pe „[...]o pagină de istorie zbuciumată, iar Ńara
un pământ fără Lege, haiducii fiind apărători ai celor năpăstuiŃi, răzbunători ai
nedreptăŃilor şi umiliŃelor, Ńinând piept urgiei abătute asupra Satelor[...]”. Deşi maselor
(populare) le-a fost conferit, în discursul comunist despre istorie, un rol conducător, în
primele filme postbelice cu haiduci ele sunt doar o mulŃime amorfă, fundalul social
folclorizat şi pasiv al acŃiunii; în schimb, o dată cu naŃional-comunismul, mulŃimea
devine coparticipativă, ba mai mult, aceasta este aceea care îi impulsionează pe haiducii
şovăielnici; mulŃimea devine vindicativă, dar nu iraŃională.
Dacă primele filme postbelice rămâneşti cultivau un discurs politic propagandistic
şi autohtonizau tradiŃiile westernului clasic, regizorul maghiar Miklós Jancsó culegea
admiraŃia pentru pelicula sa Szegénylegények/The round-up, film nominalizat la Cannes
pentru „Palme d’Or”(1966)7. Cadrul acŃiunii din Szegénylegények este pusta ungară8.
După înfrângerea revoluŃiei de la 1848, autorităŃile imperiului habsburgic îi caută pe
partizanii lui Kossuth care, prin diverse forme, continuau rezistenŃa antiaustriacă
precum şi „loviturile” specifice modului de viaŃă anterior implicării în trupele
revoluŃionare; unii dintre revoluŃionari fuseseră înainte de 1848 haiduci (vezi Rózsa
Sándor şi Veszelka Bandi). Deşi regizorul nu se foloseşte de recuzita specifică filmului –
muzica, gestualitate largă, altercaŃii zgomotoase - ci doar de filmarea lentă, de sunete
naturale (Ńârâitul lăcustelor în miezul zilelor de secetă, cântecul ciocârliei în dimineŃele
aceloraşi zile), tăcerile îndelungate, dialogurile concentrate, presiunea exercitată asupra
victimelor şi spectatorilor este copleşitoare, acestea fiind la discreŃia imprevizibilului.
Permanenta oscilare a acŃiunii între mediul claustrofob al celulei deŃinutului, albul
4 regia: Dinu Cocea; actori principali: Ion Besoiu, Amza Pelea, Magda Barbu, Toma Caragiu; 1966.
5 regia: Dinu Cocea, actori principali: Emanoil PetruŃ, Magda Barbu, Toma Caragiu; 1968.
6 Aceeiaşi echipa de realizatori; 1968.
7 Dramă istorică, film alb-negru difuzat din 1966; regizor: Jancsó Miklós; scenarişti: Gyula Hernádi, Luca
Karall; operator: Tamás Somló; actori: János Görbe (în rolul trădătorului Gajdor), Zoltán Latinovits (în rolul
haiducului Veszelka).
8 Pelicula impunea un stil vizual unic definit prin mişcările lungi şi hipnotice ale unei camere de filmat care pare
că planează deasupra vastei puste maghiare, urmărind personajele conduse, la rândul lor, de capriciile unei
istorii potrivnice.
335
auster al încăperii de interogatoriu şi imaginea pustei nesfârşite exprimă vulnera-

bilitatea deŃinuŃilor, absenŃa speranŃei. Szegénylegények/The round-up poate fi considerat
un act cultural care comemora, indirect şi discret, revoluŃia anticomunistă din 1956,
impunându-se astfel şi ca manifestare a rezistenŃei prin cultură. Mai târziu, drama
istorică bulgară Kozijat Rog/Cornul de capră9, film care atinge tangenŃial şi tema haidu-
cească, surprinde prin aceeaşi concentrare a limbajului cinemtografic; Szegénylegények
devenise un produs cultural de referinŃă.
Filmul românesc cu problematică haiducească nu a realizat astfel de performanŃe.
Era, într-un fel firesc, deoarece regizorii „filmelor cu haiduci” au fost adepŃii viziunii
tradiŃionale despre haiduc, haiducie, duşman, străin, femeie. Dacă în westernul
american clasic, mitul justiŃiarului îl biruie pe cel al banditului, în filmul romanesc,
personajul aflat în afara legii epocii sale este justiŃiarul; acesta devenea astfel, şi prin
filmul artistic, expresia unui mecanism compensatoriu. Regizorii reiau imaginea
romantică (şi confortabilă) despre statutul haiducului şi pentru că panteonul românesc
în curs de reimaginare avea nevoie de material istoric relevant. Astfel, în filmul
românesc cu haiduci, vezi ciclul mai înainte menŃionat, acŃiunile haiducilor sunt
considerate drept demers social legitim.
În filmele celei de a treia decade, în filmele deceniului opt, în ciclul despre aventurile
haiducului Anghel Şaptecai, domină aventurile, euforia, intriga complicată şi condimen-
tată cu ingredidentele din filmele western şi din „filmele de capă şi spadă”. Eroul,
devenit acum un supererou, deşi este întotdeauna trădat de un „frate” (un haiduc pizmaş
din ceata sa de haiduci), prigonit de falsul erou şi/sau de duşman (în balade acesta este
turc, arnăut, Ńigan; în filme, duşmanul este unul colectiv -duşmanul de clasă şi forŃa sa
represivă, potera; în ciclul haiducesc Ńesut în jurul carismaticului Anghel Şaptecai,
duşmanii sunt personali: Mamulos, tătăl natural devenit agă, pictorul şi boierul fanariot
Ianuli, vodă Caragea, câŃiva haiduci din ceată) învinge orice obstacol. Minimalizarea duş-
manului e vizibilă şi în manieră în care curtea bucureşteană a domnului fanariot Caragea
e expresia kisch-ului, nu a sincretismului cultural; prezenŃa măscăriciul domnesc care se
sprijină în violoncel sau parodiază statutul de domn al Valahie, pare a confirma mimetis-
mul şi provincialismul cultural şi politic al fanarioŃilor. Haiducul Şaptecai, supereroul din
Haiducii lui Şaptecai10, Săptămâna nebunilor11 şi Zestrea domniŃei Ralu12 transformă materia
istorică în prilej pentru acŃiuni exotice. Domină aventura. Epicul zădărniceşte prilejul
reflecŃiei, prilejul de a prospecta natura interioară a personajului, crizele sale de
conştiinŃă, îndoiala, vizibile fiind doar paranoia domnitorului şi răzbunarea haiducească.
În filmele deceniului nouă se regăsesc autohtonizările româneşti ale tipologiilor
umane impuse de westernul anilor anteriori. În filmele româneşti, justiŃiarul solitar
apare odată cu personajul Mărgelatu din ciclul de filme mediocre – Drumul Oaselor13,
Trandafirul Galben14, Misterele Bucureştilor15, Colierul de turcoaze16, Masca de Argint17, Totul se
9 Regizor: Metodi Andonov; scenariu: Nikolai Haitov,1972.

10 Regia: Dinu Cocea; actori principali: Florin Piersic, Colea Răutu, Magda Barbu, Jean Constantin, Toma
Caragiu; 1970.
11 Vezi aceeaşi echipă; 1971.
12 Vezi aceeaşi echipă de realizatori, 1972.
13 Regia: Doru Năstase; actori principali: Florin Piersic, Magda Barbu; 1980.
14 Aceeaşi echipă de realizatori; 1982.
15 Aceeaşi echipă de realizatori; 1983.
336
MIHAELA GRANCEA, MITOLOGIZAREA HAIDUCULUI ÎN FILMUL ROMÂNESC...
plăteşte18 - care transformă principatele Valahia şi Moldova din perioada prepaşoptiştă

într-o placă turnantă a conjuraŃiilor şi a aventurilor rocamboleşti. Portertul fizic al
eroului din aceste filme este inspirat din experienŃele westernului american, mai puŃin
din tradiŃia populară. Mărgelatu’ (interpretat de actorul Florin Piersic) are un chip
aspru care degajă siguranŃă şi masculinitate, un mers particular, un mers aparent leneş,
dar arogant, legănat precum al călăreŃilor, o Ńinută vestimentară specifică şi austeră, un
limbaj al corpului greu de ghicit altfel (doar mâinile sunt mereu apropiate de corp,
mereu pregătite să smulgă pistolul). Mersul actorilor Gary Gooper, John Wayne,
Henry Fonda şi nu în ultimul rând cel al lui Clint Eastwood a fost imitat şi în filmele
româneşti de aventuri. Dacă în ciclul hiducesc din deceniul opt, haiducul Şaptecai
datorită coloraturii date de actorul Florin Piersic, este un erou vesel şi fără inhibiŃii,
mai degrabă o întrupare a lui Gruia al lui Novac, personaj popular mitologic, prin
Mărgelatu’, Florin Piersic îl copiază pe Clint Eastwood, pistolarul din For a Few Dollars
More (regia: Sergio Leone,1965), The Good, the Bad and the Ugly (regia: Sergio Leone;
1966), Joe Kidd (1972), High Plains Drifter (1973), The Outlaw Josey Wales (1976)19; Astfel,
Mărgelatu’ are privirea concentrată a acestuia, ubicuitatea, infatuarea, calmul
pistolarului taciturn (aici, confruntat cu forŃele oculte ale conservatorismului şi
contrarevoluŃiei); spre deosebire de personajele jucate de Clint Eastwood, Mărgelatu’
pare că îşi pierde caracterul de străin, dezvăluind în filmele mai înainte amintite,
indiciile unei biografii extravagante şi „universaliste” (dezertor din armată habsburgică,
eterist în tinereŃe, hoŃ de codru, puşcăriaş in Istanbul, hoŃ de cai, iubitor de femei şi
petreceri de tavernă, traficant de arme, mason), dar pe care o demontează în ultimul
film al seriei, în ultima secvenŃă a acestuia, cu o frază stupefiantă spusă prietenului
Buză de Iepure : „Vorbesc himere, ca să îmi mai treaca vremea”, frază care îl
retransformă într-un străin, în cetăŃean universal. Filmele cu Mărgelatu’ erau, alături de
bancuri şi de acceptarea tacită de către autorităŃile comuniste a vizionării ilicite a
programelor televiziune din Ńările vecine, supapa epocii.
Dacă în filmele despre haiducul Şaptecai sau căuzaşul Mărgelatu’ dominau
tensiunile şi euforiile specifice filmului de aventuri, cu ciclul de filme dedicate
haiducului Iancu Jianu, regizorul Dinu Cocea reia retorica filmului cu haiduci ca dramă
socială şi de război20. Din nou, şi în aceste producŃii cinematografice paranoia domină
mediile din Valahia, de la domnul fanariot la ispravnici. Zapciul Iancu din neamul
boiernaşilor Jieni credea în lege, deci în sistem, fiind tributar unui loialism de esenŃă
medievală; dar, abuzurile şi actele represive săvârşite de oamenii puterii, traiul parazitar
al elitelor sociale, îi provoacă un proces de conştiinŃă finalizat (dramatic) cu
metamorfozarea sa în haiduc. Cu ciclul filmic al Jianului se aplica şi „filmului cu
haiduci”, indicaŃiile noii politici culturale inagurate după Congresul al XI-lea al
Partidului Comunist Român. Astfel şi Iancu Jianu, în calitate de valoare patrimonială, a
fost integrat în producŃia culturală de masă care trebuia să prezinte existenŃa epopeică
a poporului român. Prin procesul de conştiinŃă, dar mai ales prin moartea sacrificială,
haiducul oltean devenea exponenŃial pentru discursul oficial despre Ńărănime, haiducie,
16 Regia : Gheorghe Vitanidis, aceiaşi actori principali; 1985.

17 Aceeaşi echipă de realizatori, acelaşi an.
18 Regia: Mircea Moldovan, aceiaşi actori principali; 1986.
19 Filmele amintite, mai ales acelea realizate în anii ’60, au rulat şi în cinematografele din România.
20 Vezi Iancu Jianul, zapciul şi Iancu Jianu, haiducul; 1980, respectiv, 1981.
337
luptă de clasă, patriotism. O metamorfoză asemănătoare suportă şi marele haiduc

maramureşan Gligor Pintea. Fostul ofiŃer austriac, aflând că familia i-a fost ucisă, fiind
impresionat şi de faptul că Ńăranul suporta cu mare dificultate dominaŃia feudală a
grofilor, precum şi rigorile fiscului austriac, îşi constituie o ceată cu care atacă castelele
feudalilor locali; dar, în film, nu se insistă pe proiectul social al lui Pintea, pe istoricul
vestitele lui lovituri haiduceşti căci avea o ceată de sute de oameni, ci pe intenŃia lui
Pintea de a strânge oaste şi de a participa, alături de curuŃi, la gonirea imperialilor, ca
mai apoi să aplice un plan identitar ambiguu – emanciparea românilor („slobozenia” –
un arhaism cu coloratură, dar şi cu ambiguităŃi semantice). Observăm cum ambii
haiduci, în calitate de actori ai epopeei naŃionale, devin „victimele” unei noi mitolo-
gizări. Folclorul, apoi literatura de ficŃiune, evaluările istoriografice instrumentalizate
politic erau deja responsabile de transformarea acestor personalităŃi în personaje
ficitive şi simbolice. Ori, aceste filme finalizează comanda politică, procesul de
sublimare, transformarea haiducilor în referinŃe mitologice, sacrificiale şi eponime. Şi
astăzi, opinia publică refuză analizele istoriografice lucide care nu afectează rolul lui
Pintea şi Iancu Jianu în istorie, ci dimpotrivă le fac demersurile - mai mult sau mai
puŃin problematice- credibile, fireşti în logica impenetrabilă a evenimentului istoric.
Filmul Dreptate în lanŃuri21, filmul despre haiducul Toader Pantelimon, în acest
context, constituie o excepŃie notabilă, filmul fiind o dramă complexă. Cenuşiul
existenŃei, neputinŃa împlinirii sociale, hilarul, cadrele sumare şi paradoxale care deşi
par atemporale sunt sugestive pentru discursul filmului (la începutul filmului camera se
apropie treptat, cadru cu cadru, de ceea ce însemna universul concentraŃionar - într-o
sală cu pereŃi coşcoviŃi, pe un pat de scânduri, cu lanŃuri la picioare stă apatic, aparent
mort, personajul principal, haiducul Toader Pantelimon, infractor acuzat de jaf,
tâlhărie şi instigare la rebeliune; temnicierii sunt nişte umbre, identitate având doar
haiducul şi personalul civil de la registratura penitenciarului). Eroul este un personaj
apăsat de procese de conştiinŃă, obsedat de facerea dreptăŃii sociale într-o lume urâŃită
de corupŃie. Astfel, filmul nu este biografia clasică a unui outlaw care este necruŃător cu
ciocoii (victimele sale preferate erau arendaşii de moşii) şi îi ajută pe cei sărmani, ci
devine o meditaŃie despre ideea de „dreptate înlănŃuită”.
În epoci de opresiune, genurile cinematografice preferate de public, filmele care
satisfăceau cel mai mult nevoia de evaziune, erau filmele poliŃiste şi cele de aventuri,
filme care totuşi conservau şi limbajul mitic nealterat de ideologiile totalitare22. Însă,
totodată, concentrarea - pe astfel de produse culturale care exploatau imaginarul
politic, teoriile conspiraŃiei şi promovau un mesaj naŃionalist-egalitarist (mai mult sau
mai puŃin subliminal) - avea ca efect şi maniheizarea percepŃiilor despre lumea din
extramuros. Imaginea străinului este predominant negativă; astfel de ficŃiuni culturale
cu statut de ancilar propagandistic exprimă ruperea dialogului cu Celălalt, unul dintre
obiectivele naŃional-comunismului românesc. Interesant este faptul că astăzi, acelaşi
gen de film, şi în special filmul cu haiduci, pare difuzat şi pentru a reimagina
identitatea românească afectată de tranziŃia postcomunistă.
21 Regia: Dan PiŃa; operator: Vlad Păunescu; muzica: Adrian Enescu; actori principali; Ovidiu-Iuliu Moldovan,
Claudiu BleonŃ, Petre Nicolae, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Vasile NiŃulescu; film alb-negru, 1983.
22 Vezi Jean-Marc Lafon, «Au-delà de l’écran : quelques films français et Vichy (1940-1944)», în Guerres mondiales
et conflits contemporains, 2001/4, nr. 204, p. 67-83; R. Chirat, Le cinéma français des années de guerre, Paris, Hatier, 1983.
338
Războiul ruso-austro-turc (1735–1739)
Andrei Pogăciaş
Preliminarii
Marea înfrângere suferită în faŃa Austriei în războiul din 1715–1718 i-a determinat
pe turci să intre în tratative cu Rusia, pentru reglementarea unor probleme. După ce
Poarta a mulŃumit în mod oficial Poloniei şi Rusiei pentru neutralitatea din războiul
anterior1, un prim tratat „de pace veşnică”, cu Rusia, în 17202, se referea printre altele,
la reglementarea situaŃiei din Polonia, încercându-se crearea unui soi de „condomi-
nium” ruso-turc asupra acestei Ńări. Chestiunea poloneză s-a complicat însă, având în
vedere interesele şi amestecul în această problemă şi a Austriei şi Prusiei. Un articol
privitor la chestiunile religioase reglementa regimul creştinilor ortodocşi ruşi în Imperiul
Otoman, după exemplul aranjamentelor puterilor catolice cu Poarta, în privinŃa vizitării
Locurilor Sfinte. Un prim efect al acestui articol a fost ofensiva tot mai susŃinută a
ortodocşilor de a obŃine din partea otomanilor controlul asupra acestor locuri. Treptat,
respectiva clauză se va transforma în cererea de „protectorat” a Rusiei asupra creştinilor
ortodocşi din Imperiul Otoman. O altă chestiune va tensiona relaŃiile dintre cele două
imperii, şi anume cea reprezentată de Persia, inamic „organic” al otomanilor. Petru cel
Mare a început campaniile sale orientale în 1722, neliniştind cercurile conducătoare de
la Istanbul, care priveau înglobarea la Rusia a teritoriilor musulmane ca un act de-a
dreptul ostil, sultanul fiind considerat suzeran şi protector al întregii lumi islamice.
Poarta s-a hotărât să intervină, sub pretextul sprijinirii populaŃiilor de rit sunnit împotriva
persanilor şiiŃi3. Rusia a încheiat un tratat de alianŃă cu şahul persan Tahmasp, la 12
septembrie 1723, îngrijorarea otomanilor sporind până într-acolo încât era luată în
calcul varianta de a declara război Rusiei4. Prin „medierea nedeclarată” a FranŃei, mai
exact a marchizului De Bonnac, s-a ajuns însă la aplanarea conflictului, concretizată în
tratatul turco-rus din 1724, prin care se împărŃeau teritoriile persane dintre Marea
Caspică şi Marea Neagră, Rusia obŃinând şi dreptul de a avea un reprezentant
permanent la Constantinopol. Rusia va încheia în 6 august 1726 un tratat de alianŃă cu
Austria, tratat ce cuprindea unele clauze speciale privind împărŃirea posesiunilor
otomane, cele două părŃi obligându-se să nu încheie pace separată cu Poarta şi să se
ajute reciproc în caz de nevoie, cu câte 30.000 de oameni5. Ca reacŃie la această alianŃă,
FranŃa se va apropia pentru moment de Anglia, încercînd să reînsufleŃească vechea
politică a „barierelor”, prin menŃinerea legăturilor cu Suedia, Polonia şi Imperiul
Otoman. După războiul de succesiune la tronul Poloniei (1733–1735), încheiat în
1 Ivan Părvev, Habsburgs and Ottomans between Vienna and Belgrade, New York, Columbia University Press, 1995, p. 193.
2 Semnat în noiembrie, la Constantinopol.
3 Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1976, p. 262.
4 Ibidem, p. 261.
5 Ivan Părvev, op. cit., p. 199.
339
favoarea Austriei şi Rusiei, relaŃiile dintre otomani şi ruşi se vor răci6. Trupele ruse au
rămas cantonate în Polonia, Petersburgul strîngînd legăturile şi cu partida persană
ostilă otomanilor, alianŃa cu Austria fiind reînnoită în 1737.
O altă zonă generatoare de tensiuni între ruşi şi otomani era regiunea din nordul
Mării Negre, unde Poarta încerca să-şi menŃină dominaŃia, concomitent cu extinderea
influenŃei sale asupra regiunii caucaziene, în timp ce Rusia depunea eforturi susŃinute
pentru asigurarea şi extinderea hotarelor ei sudice, în primul rînd prin izolarea tătarilor
de restul posesiunilor otomane. Obiectivul principal al Rusiei în această zonă era
accesul sigur şi larg la mare, care să fie totodată o poartă de influenŃare a Balcanilor.
Desfăşurarea războiului
Sub pretextul unei expediŃii tătare de mare anvergură pe litoralul nord-estic al
Mării Negre7 – diversiune antipersană folositoare Imperiului Otoman –, Rusia a
declarat un nou război, la 27 martie 1736, menit să pună capăt dominaŃiei turceşti pe
litoralul Mării Negre8. După atacul Rusiei asupra Crimeii9, Turcia i-a declarat la rândul
său război, la 28 mai 173610. Într-un memoriu al comandamentului militar rus către
Ńarina Ana Ivanovna, datat 14 aprilie 1736, scria că „este de cel mai înalt interes pentru
Maiestatea Sa să cucerească popoare a căror majoritate este de religie grecească”. Se
propunea anexarea Crimeii, transferarea populaŃiei tătare în Rusia, colonizarea
provinciei cu ruşi, opinându-se şi că, după ocuparea Moldovei şi łării Româneşti de
către armatele Ńariste, Bugeacul va cădea de la sine.
O parte a boierimii din Moldova, cu ştirea domnului Grigore II Ghica, secondaŃi
de boieri munteni, au negociat cu Rusia emanciparea łărilor Române, şi acceptarea
protecŃiei Ńarinei. Totodată, boierii munteni au avansat ideea reunificării Olteniei cu
Muntenia. IntenŃia PorŃii era ca trupele sale să fie masate în łările Române, pentru a
asigura o defensivă mai bună a Imperiului11. Aga de ieniceri a fost trimis la Bender
(Tighina) şi Hotin, la începutul lunii iulie, pentru a inspecta poziŃiile trupelor, la
sfârşitul lui iulie aflându-se deja la Brăila, unde aprovizionează oraşul, îl întăreşte, şi
lasă pentru pază 1000 de ieniceri din Muntenia. Marea problemă a turcilor a fost că
Imperiul nu era pregătit pentru război, nici material, nici mental, sperând ca luptele să
aibă loc oriunde12, în afară de łările Române.
Confruntările dintre ruşi şi otomani vor începe în zona Azovului13 şi Oceakovului,
Crimeea fiind devastată doi ani la rând, în 1736 şi 1737, ruşii neputându-se însă
6 Istoria românilor, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, vol. 6, p. 9.

7 La mijocul anului 1732, Persia a atacat Imperiul Otoman. Otomanii au trimis trupele tătare să atace Persia
prin Caucaz, pentru aceasta trebuind să treacă prin teritoriile ruseşti. Rusia a dorit să înceapă imediat războiul
cu turcii, dar, din cauza Războiului pentru Succesiune la Tronul Poloniei, a trebuit să-l amâne. ÎnfrînŃi de ruşi
în 1733, tătarii au încercat din nou să treacă înspre Persia prin Daghestan, în 1735. Otomanii au fost în cele
din urmă înfrînŃi în Persia, iar Rusia a profitat de moment.
8 Istoria militară a poporului român, vol. 3, Bucureşti, Editura Militară, 1986, p. 426.
9 În noiembrie 1735, 40.000 de oameni sub comanda generalului Mihail Ivanovici Leontiev.
10 A. D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra łărilor Române, Bucureşti, Editura Albatros,
1997, p. 38.
11 Angela Lisnic, Principatele dunărene în politica externă a marilor puteri în deceniile 2-3 ale secolului al XVIII-lea, Teză de
doctorat, Cluj-Napoca, 1995, p. 100
12 Crimeea sau Caucaz, zone mai uşor de apărat, datorită reliefului şi a problemelor ce ar fi apărut în logistica
armatei ruseşti.
13 Din 24 martie 1736, mareşalul Muennich începe bombardarea Azovului.
340
ANDREI POGĂCIAȘ, RĂZBOIUL RUSO-AUSTRO-TURC (1735-1739)
menŃine în peninsulă14. Zvonurile despre încheierea păcii circulau deja din august
1736, la puŃin timp după declanşarea ostilităŃilor, fără a se materializa. Au avut loc
tratative de pace la Babadag, în tabăra marelui vizir15, între ruşi şi turci, aici sosind şi
trimisul austriac, Talman, în ianuarie 1737. Acesta a cerut ca pacea de la Passarowitz,
din 1718, care expira peste 5 ani, să fie reîntărită şi prelungită. Turcii au admis în
principiu cererea, cu condiŃia ca, astfel, demnitatea şi interesele imperiului Otoman să
nu fie ştirbite în nici un fel. PărŃile au stabilit organizarea unui congres de pace, Poarta
cerând ca evacuarea Azovului de către ruşi să fie prevăzută în preliminariile de pace.
Turcii au mai propus ca preconizatul congres să fie Ńinut la Soroca, dar austriecii au
impus ca loc de negociere Nemirow, în Polonia16.
Congresul de la Nemirow s-a deschis la 16 august 1737 dar, din cauza
dificultăŃilor întâmpinate de părŃi în a ajunge la un compromis, se va întrerupe la 14
octombrie 1737. PoziŃiile părŃilor erau ireconciliabile. Astfel, condiŃiile de pace, pe care
Rusia urma să le susŃină, erau: alăturarea tuturor teritoriilor dintre Kuban şi Nistru la
Rusia, în afară de Crimeea; retrocedarea Azovului cu împrejurimile sale, şi restabilirea
hotarului între Azov şi Nipru, conform tratatului din 1700, rămânând în vigoare
cererea de a încorpora la Rusia stepa dintre Nipru şi Nistru, cu următoarea remarcă: în
cazul în care turcii vor fi învinşi în vreo bătălie, la cererile de mai sus să se adauge şi
pretenŃia de extindere a hotarelor Rusiei până la Dunăre, cu condiŃia ca Moldova şi
łara Românească să rămână state aparte, independente de Poartă, şi, fiind de aceeaşi
credinŃă, să se pună sub protecŃia Rusiei; anularea tuturor tratatelor cu Poarta;
recunoaşterea Rusiei ca Imperiu, de către otomani; libera navigaŃie a vaselor ruseşti pe
Marea Neagră, Bosfor, Marea Marmara, Marea Mediterană.
Cererile Austriei erau formulate astfel: turcii să cedeze Muntenia, de-a lungul
DâmboviŃei, până la OlteniŃa, sau cel puŃin până la Argeş, care se varsă în Dunăre tot
la OlteniŃa; (după unele surse, austriecii ar fi cerut şi Moldova); amnistie pentru toŃi
boierii şi locuitorii din łările Române care fugiseră pe teritoriul Austriei, pentru a se
putea întoarce la casele lor; cedarea teritoriului dintre Timoc şi Lom, cu cetăŃile Vidin,
Palanka, Niş şi teritoriul său17.
InstrucŃiunile negociatorilor turci erau următoarele: retrocedarea Azovului şi
Crimeii, până când trupele ruse nu s-au deplasat spre acestea şi nu le-au cucerit; toate
cererile băneşti din partea ruşilor să fie satisfăcute, fără nici o obiecŃie; pentru partea
turcă să se obŃină pe cât posibil o stare de pace. Negociatorii austrieci au primit
instrucŃiuni noi din partea cabinetului vienez. Ca urmare, ei au cerut o nouă măsurare a
graniŃei dintre cele două imperii; insulele de pe Dunăre, apropiate de malul stâng, să fie
cedate Vienei; permisiunea de a ridica unele cetăŃi în Oltenia, fără a construi alte tranşee.
Ca reacŃie la pretenŃiile ruşilor, austriecii le-au reproşat acestora că îi împiedică să
anexeze Principatele Române, în primul rând łara Românească. Pentru a nu se ajunge la
o ceartă între aliaŃi, aceştia au hotărât trecerea chestiunii sub tăcere, până la sfârşitul
războiului. Ruşii au propus totuşi un nou proiect de organizare a łărilor Române.
Negociatorii austriecii au ajuns la concluzia că pretenŃiile exagerate ale ruşilor vor duce la
14 Istoria românilor, p.11;

15 Marele Vizir a trimis scrisori regilor Angliei şi Olandei, prin care îi invita să medieze confictul.
16 łară teoretic neutră.
17 Angela Lisnic, op. cit., p. 102.
341
eşuarea negocierilor, şi l-au informat pe împăratul Carol al VI-lea că ruşii nu acceptă

pretenŃiile Austriei asupra łării Româneşti, fiindcă nu ar rezulta din proiectul comun din
173618. Negociatorii ruşi au cerut la 13 august ca hotarul dintre Rusia şi Imperiul
Otoman să fie Nistrul, Crimeea să rămână turcilor, dar Tamanul şi insulele Mării de
Azov să devină ruseşti. Austria, la rândul său, a cerut ca Vidinul, dacă rămâne turcesc, să
nu mai fie fortificat ca până atunci, şi a pretins despăgubiri de război. DelegaŃii turci au
cerut 40 de zile pentru a comunica marelui vizir şi sultanului cele discutate.
În aşteptarea răspunsului, delegaŃii austrieci şi ruşi au primit noi instrucŃiuni: Rusia
se pronunŃă pentru menŃinerea condiŃiilor iniŃiale de pace, dorind să-şi întărească
poziŃia la Azov, Oceakov, Kinburn, care erau deja ocupate; lasă chestiunea łărilor
Române deoparte pentru moment; pacea trebuie încheiată, şi în condiŃiile în care
Austria obŃinea o înŃelegere cu turcii pentru pretenŃiile sale, indiferent de prevederile
ei. Austria şi-a anunŃat delegaŃii să-şi modereze cererile şi să renunŃe la unele chestiuni,
pentru ca pacea să poată fi încheiată; să menŃină şi să apere hotarele deja stăpânite; în
problema Ńărilor Române, să aplice principiul status quo ante. După mai multe runde de
negocieri, în care nu s-a ajuns la nici un rezultat, delegaŃia turcă a dizolvat Congresul,
plecând din Nemirow. SituaŃia militară a turcilor era una promiŃătoare acum. Armatele
otomane erau instruite de un francez – marchizul Claude Alexandre de Bonneval19 –
convertit la Islam sub numele de Ahmed şi poreclit „Bonneval Paşa”, acesta
reformându-le şi modernizându-le după model european. Otomanii se mai bazau şi pe
curuŃii lui Iosif Rakoczi20, care operau pe Dunăre. După eşecul de la Nemirow, Austria şi
Rusia au încercat să atragă de partea lor Polonia, care a rămas însă neutră21, permiŃând
însă celor două imperii vecine să-şi treacă trupele prin teritoriul său. Rusia va oferi
Poloniei, ca „răsplată” pentru participarea la război, mai întâi întreaga Moldovă, apoi
ambele łări Române, sub garanŃie rusă. Turcia a respins şi oferta Poloniei de mediere,
încercând, la presiunile FranŃei, să insurecŃioneze întreaga Ungarie, fără succes însă.
După eşuarea tratativelor de la Nemirow, Poarta va apela la medierea FranŃei,
care îşi oferise deja bunele oficii22. ÎncurajaŃi şi de ultimele succese militare, turcii
cereau acum abrogarea prevederilor de la Passarowitz, şi revenirea la clauzele tratatului
de la Karlowitz. Ei insistau totodată să i se acorde lui Iosif Rakoczi domnia Ungariei şi
Transilvaniei, spre a se crea astfel un stat-tampon între Imperiul Semilunii şi cel
Habsburgic. Rakoczi va fi proclamat în ianuarie 1738 principe al Transilvaniei,
posibilitatea efectivă de a ocupa tronul acestui principat fiind însă nulă.
Concomitent cu pregătirea şi trimiterea delegaŃilor la Congres, Austria a ordonat
intrarea trupelor sale pe teritoriul Principatelor, declarând război otomanilor la 6 iunie
1737. łintele principale erau Vidin, Niş şi Bosnia23. Ofensiva austriacă a reuşit să ia
Nişul la 28 iulie24. În faŃa Vidinului, austriecii au înregistrat însă un eşec, astfel încât şi
18 Ibidem, p. 105;
19 Marchizul de Bonneval a ajuns la Constantinopol în 1732, refugiindu-se din Austria din cauza unor probleme
financiare cauzate de jocuri de noroc. Fost prieten apropiat al lui Eugeniu de Savoia, a participat alături de
acesta la campanii militare.
20 Fiul lui Francisc Rakoczi II, fost principe al Transilvaniei şi comandant al curuŃilor.
22 Mustafa Ali Mehmed, op. cit., p. 266.
342
trupele imperiale ce atinseseră Bucureştiul au fost nevoite să se retragă înspre

Târgovişte. łările Române fuseseră supuse la o contribuŃie de război, boierii
scindându-se în două partide, una pro-austriacă şi una fidelă domnului. Domnul
muntean Constantin Mavrocordat şi-a stabilit cartierul general la mănăstirea
Văcăreşti25, pregătind o contraofensivă pentru eliberarea Olteniei, cu trupe muntene şi
otomane. La sfârşitul lunii septembrie, trupele domneşti, sub comanda lui Ioan
Nicolae Mavrocordat, fratele domnului, împreună cu un detaşament otoman, îi atacă
pe austrieci în judeŃele Argeş şi Muscel, bazele lor de aprovizionare şi atac. La 18
octombrie, avangarda austriacă, formată din 5000 de husari unguri şi 300 germani, este
atacată şi nimicită la Piteşti, corpul principal austriac retrăgându-se în Oltenia,
convoaiele cu pradă fiind interceptate de români. În Moldova, trupele austriece,
subŃiate de cererile de efective pentru Vidin, au opus o rezistenŃă slabă. Grigore Ghica
a primit întăriri otomane, pe lângă trupele sale adunate în tabăra de la łuŃora,
alungîndu-i pe austrieci fără probleme26. La 18 noiembrie 1737, oastea munteană,
având aproximativ 10.000 de oameni, sub comanda marelui spătar Ioan Nicolae
Mavrocordat, împreună cu trupe turco-tătare, porneşte înspre Oltenia. Paşa de Vidin
profită de retragerea austriacă spre Orşova, alungă detaşamentul imperial de la CerneŃi
şi înfrânge lângă Craiova trupele colonelului Salhausen. O altă grupare imperială, de
aproximativ 10.000 de oameni, retrasă de la Craiova la Râmnicu Vâlcea, respinge
avangarda turco-tătară, de aproximativ 2000 de oameni, dar este înfrântă la rîndul ei de
către trupele muntene. În decembrie 1737, Oltenia se afla din nou sub administraŃie
munteană, łara Românească fiind reântregită27.
Luptele au continuat pe Dunăre, marina fluvială austriacă – de fapt, nave austriece
comandate de cavaleri de Malta – acoperind cu succes retragerea trupelor de uscat
spre vest28.
Anul 1738 a fost marcat de dificultăŃi, pentru austrieci şi ruşi deopotrivă.
Austriecii au avut mari probleme în zona Banatului şi pe Dunăre, iar ruşii au fost opriŃi
pe Nistru. Convorbirile austro-ruse, din martie 1738, au stabilit un plan de acŃiune
comun şi concomitent împotriva turcilor. Astfel, ruşii trebuiau să efectueze acŃiuni
ofensive puternice la Nistru şi în Crimeea, armata rusă de la Bug trebuind să ajungă cât
mai repede la Nistru. Totodată, austriecii au mai cerut ca, în trecerea sa prin teritoriile
poloneze, armata rusă să nu le cauzeze prejudicii. Otomanii pregăteau o nouă ofensivă
pentru anul 1738. Jegan Paşa, noul vizir, a adus şi a distribuit trupe la Bender, Hotin
etc. În mai, turcii au cucerit Orşova şi Cladova. În łara Românească, austriecii au fost
împiedicaŃi să treacă la sud de munŃi, fiind înfrânŃi la Cozia, rămăşiŃele trupelor
imperiale de aici fiind urmărite până la Câmpeni, iar în Moldova, domnul Grigore
Ghica a organizat apărarea graniŃei estice în Ńinuturile Soroca şi Orhei.
Înfrântă pe toate fronturile, Austria a cerut ajutor ruşilor, pentru a trimite 1500–
2000 de soldaŃi în Transilvania. În raportul lui Muennich către Ńarină, acesta respingea
o astfel de acŃiune, mareşalul rus opinând că „depinde de conjunctură şi de acŃiunile
inamicului”, ajutorul fiind imposibil de acordat din cauza mai multor motive: distanŃa
prea mare de parcurs pentru armată, lipsa magaziilor, epidemia din zonele vizate.
25 Cea mai mare mănăstire fortificată din sud-estul Europei.

26 Istoria militară a poporului român, vol. IV, p. 428.
27 Ibidem, p. 429.
28 Robert L. Dauber, Die Malteser Ordens-Marine im Tuerkenkrieg 1736-39 an der Donau, Viena, 2002 passim.
343
În 1738, ruşii şi-au oprit ofensiva la Nistru, acŃiunile majore având loc în Crimeea
şi în preajma Oceakovului29. Austria şi Rusia au încheiat o alianŃă cu Polonia, pentru
a-şi putea deplasa trupele prin această Ńară, în vederea înaintării spre sud în campaniile
următoare. Planul lui Muennich pentru 1739 avea ca direcŃie principală łările Române,
obiectivul imediat fiind atacarea Hotinului, iar ca obiectiv de perspectivă, după
circumstanŃe, campania pentru ocuparea efectivă a Crimeii.
La 26 mai, trupele ruse au plecat de la Kiev, înspre Moldova, pe trei coloane, cea
comandată de Muennich venind prin Polonia. Pentru apărarea Ńinuturilor CernăuŃi şi
Dorohoi, un corp de 5000 de moldoveni şi 500 de otomani au fost adunaŃi în tabăra
de lângă Galata. IniŃial, acŃiunile ruseşti s-au limitat la raiduri la vest de Nistru, pentru
rechiziŃii sau lovituri rapide, ca şi în cazul Sorocăi, unde oraşul a fost devastat,
garnizoana nimicită, magaziile de provizii şi târgul arse, cazacii responsabili de acestea
retrăgându-se apoi fără probleme în Polonia. O grupare rusă a atacat noaptea CernăuŃii
şi a nimicit garnizoana de aici. Alte trupe ruseşti au prădat Ńinutul CernăuŃilor, parŃial
cel al Sucevei, au distrus un detaşament românesc pe Prut şi s-au întors înapoi în
tabără cu pradă bogată.
Hotinul a capitulat la 31 august, după această dată ruşii începând trecerea Prutului,
şi făcând rechiziŃii în Ńinuturile Dorohoi, CernăuŃi, Hârlău, Suceava. La începutul lunii
septembrie, avangarda rusă a ajuns aproape de Iaşi, domnul Grigore Ghica fiind nevoit
să se retragă în sudul Moldovei, în locul său formându-se o căimăcămie. Feldmareşalul
rus Muennich s-a instalat în capitala Moldovei, comportându-se ca un adevărat domn al
Ńării. A ordonat să se traseze planul unei fortificaŃii poligonale în jurul oraşului, şi a
organizat garnizoana capitalei, formată din câteva regimente de infanterie şi husari, plus
„Corpul Valah” al lui Constantin Cantemir.
Printr-o convenŃie încheiată cu divanul Ńării, sub ameninŃarea cu jefuirea
Moldovei30, la 18 septembrie, Muennich a impus următoarele31: 1. moldovenii să fie
credincioşi „cu toată inima” Rusiei; 2. moldovenii să nu aibă legături cu inamicii
Rusiei; 3. boierii pribegi să se întoarcă într-un an, urmând a beneficia de amnistie; cei
ce nu se vor întoarce nu vor fi iertaŃi; 4. Moldova să întreŃină o armată de 20.000
oameni32, pentru pază şi ordine în aşezările Ńării; 5. Moldova să dea 3000 de salahori
anual pentru lucrul la cetăŃi; 6. Moldova să se îngrijească de spitalele armatei ruse; 7.
ofiŃerilor celor 20.000 să li se asigure toate cele de trebuinŃă; 8. nici un străin să nu
acceadă la dregătorii; 9. boierii şi slujitorii ce nu servesc în administraŃie să servească în
armată, şi să fie plătiŃi de stat, dar să şi plătească dări către stat; 10. 90 de pungi de bani
să fie înmânate lui Muennich „acum”; 11. 100 pungi de bani să fie date lui Muennich
„în toŃi anii”; 12. nimeni să nu se sustragă de la plata celor rânduite, în bani sau în
provizii, căci altfel „cu capul lor vor da samă”.
La mijlocul lunii septembrie, trupe ruseşti au început să coboare de-a lungul
Prutului şi Siretului înspre sudul Moldovei, pentru a supune şi această parte de Ńară, şi
a-l captura pe Ghica. Acesta, refugiat la GalaŃi împreună cu o parte a armatei sale, a
primit în ajutor trupe otomane, pornind la un contraatac împotriva ruşilor, înspre

30 Istoria militară a poporului român, vol. IV, p. 430.
31 A. D. Xenopol, op. cit., p. 43.
32 SoldaŃi ruşi.
344
nord, fiind anunŃat însă pe drum despre încheierea păcii. Domnul moldovean, inclusiv
trupele turceşti de sub comanda sa, au continuat însă marşul spre nord, ajungând la 24
octombrie la Iaşi, parŃial distrus de către ruşi înainte de a se retrage. În Muntenia,
trupele generalului rus KabniŃa au fost silite de către Constantin Mavrocordat să se
refugieze în Transilvania.
Turcia îşi mobilizase o bună parte a forŃelor împotriva Austriei, convinsă fiind că
aceasta nu va rezista mult pe plan militar, fapt care se va adeveri în cele din urmă.
Austria se afla, totodată, în faŃa unei crize dinastice, războiul pentru succesiune la
tronul Habsburgilor conturându-se tot mai mult, în condiŃiile în care SancŃiunea
Pragmatică avea toate şansele să nu fie recunoscută de casele regale şi imperiale ale
Europei. Totodată, otomanii vor întreŃine o corespondenŃă diplomatică intensă, mai
ales în a doua jumătate a războiului, atât cu oficialităŃi austriece, cât şi cu autorităŃi
ruse, încercând prin aceasta să provoace o ruptură între cei doi aliaŃi, şi să-i îndemne la
negocieri şi păci separate.
În data de 4 iulie, la Corni33, într-o vale străjuită de dealuri înalte, turcii au suferit
o înfrângere decisivă, artileria austriacă silindu-i să se retragă peste Dunăre34. ForŃele
otomane care au atacat din zona Cladova au reuşit însă să-i facă pe austrieci să
părăsească sudul Banatului, începând retragerea înspre vest35, presaŃi încontinuu de
otomani, care preiau iniŃiativa pe front.
La Grodska36, în 22 iulie, victoria otomană zdrobitoare a pecetluit soarta
războiului cu Austria37. Peste patru zile, otomanii erau în faŃa Belgradului, care s-a
predat după un asediu de şase săptămâni, la sfârşitul lunii august38.
Pacea de la Belgrad
La 18 septembrie 1739, la Belgrad, s-a semnat pacea care punea capăt acestui
război, confirmând înfrângerea Austriei şi o revenire a Turciei, pace mediată de FranŃa,
prin ambasadorul său la Constantinopol, Louis Saveur, marchiz de Villeneuve39. În
preambul se prezintă pe scurt părŃile intrate în conflict, şi „preaînălŃatul şi preaputer-
nicul principe Ludovic al XV-lea, regele preacredincios al FranŃei”, ca mediator
principal al păcii. Este amintit şi „preaînălŃatul comite de Neipperg, comandantul
suprem al armatelor maiestăŃii sale de sacră credinŃă catolică”, totodată guvernator
provizoriu, printre altele, a Banatului Timişoarei, investit cu depline puteri pentru
încheierea păcii. Mai sânt amintite discuŃiile avute de Neipperg, în tabăra turcească de
lângă Belgrad, în prezenŃa trimisului francez, cu marele vizir, Mehmed Paşa; cu Ali
Paşa, guvernatorul Bosniei, fost mare vizir, în acea clipă comandant suprem al
armatelor otomane; cu Ali Paşa, guvernatorul Rumeliei; cu Hassan-aga, comandantul
ienicerilor; şi cu o serie de guvernatori, comandanŃi militari şi alŃi înalŃi demnitari
otomani. GaranŃiile cerute de ambele părŃi pentru încheierea păcii au fost semnate în 1
septembrie, unele articole ale tratatului de pace fiind imediat date spre executare,
33 În Banat.
34 Nicolae Stoica de HaŃeg, Cronica Banatului, Timişoara, Editura Facla, 1981, p. 181.
35 Din zona Orşovei înspre Belgrad.
36 La sud de Dunăre şi la est de Belgrad.
38 Ibidem, p. 234.
39 RelaŃiile internaŃionale ale României în documente, Bucureşti, Editura Politică, 1980, p. 213 sq.
345
asupra celorlalte urmând a se discuta maxim 10 zile. După tratative s-a ajuns la
următoarele 23 de articole: Articolul I: Belgradul, „sau Alba Graeca numit”, ocupat în
1717 de austrieci, să fie evacuat de aceştia, zidurile să fie reparate, şi să fie retrocedat
otomanilor, împreună cu depozitele de armament, arsenalele, cazărmile şi celelalte
edificii publice sau private; fortificaŃiile construite de austrieci trebuie să fie dărâmate,
fiind menŃionate expres în tratat. Articolul II: fortăreaŃa Sabac va fi retrocedată
Turciei, în condiŃii similare Belgradului. Articolul III: Austria retrocedează Turciei
provincia Serbia, în graniŃele stabilite la Karlowitz. Articolul IV : Austria retrocedează
Turciei „toată Valahia austriacă”- Oltenia -, şi fortificaŃia de la Câineni40, construită de
austrieci, cu condiŃia ca aceasta să fie demantelată, cu interdicŃia de a fi reconstruită de
turci. Articolul V: cetatea Orşova, şi insula din faŃa acesteia, cu fortificaŃia insulară
Ada-Kaleh41, vor intra în componenŃa Turciei; Banatul Timişoarei va rămâne integral
în componenŃa Austriei, cu excepŃia unui mic teritoriu aflat în partea opusă insulei
Orşova, dându-i-se delimitările geografice; vor fi dărâmate întăriturile de la Mehadia şi
cele de lângă Dunăre şi Sava, fără a putea fi refăcute. Articolul VI: dispoziŃii privitoare
la retragerea trupelor celor două părŃi din teritoriile ce nu le mai aparŃin, şi ocuparea
noilor poziŃii. Articolul VII : dispoziŃii privitoare la folosirea râurilor de graniŃă,
navigaŃia pe acestea, luarea în stăpânire a insulelor ce se vor forma, şi libertatea de a
construi aşezări civile oriunde în preajma acestor râuri. Articolul VIII: amnistie
generală a ambelor părŃi faŃă de supuşii care au luptat în tabăra adversă, libertatea lor
de a se întoarce în locurile de unde au plecat, şi asigurarea proprietăŃii lor asupra
bunurilor pe care le-au deŃinut. Articolul IX: libertate religioasă pentru catolicii din
Imperiul Otoman. Articolul X: eliberarea prizonierilor de către ambele părŃi să se facă
în termen de 60 de zile de la semnarea tratatului, prin schimb şi răscumpărare,
evidenŃiindu-se şi modalităŃile prin care va avea loc răscumpărarea. Articolul XI:
libertatea exercitării comerŃului pentru negustorii austrieci, în toate provinciile
Imperiului Otoman, şi pedepsirea drastică a celor ce se ocupă cu pirateria. Articolul
XII: reglementează desfăşurarea comerŃului între Persia şi Austria, şi taxele ce trebuie
plătite de acei negustori ce vor trece prin teritoriile otomane. Articolul XIII: în termen
de o lună de la semnarea tratatului, se vor constitui comisii bilaterale care să stabilească
în teren noile graniŃe. Articolul XIV: graniŃele nou stabilite să fie inviolabile sub orice
formă. Articolul XV: în cazul în care vor apărea neînŃelegeri în regiunile de graniŃă, să
se întocmească imediat comisii bilaterale care să studieze cauzele acestor neînŃelegeri,
având obligaŃia de a le soluŃiona pe cale paşnică. Articolul XVI: sunt interzise
incursiunile, ocupaŃiile, atacurile de orice fel, devastările şi pustiirile peste graniŃele
imperiilor, astfel de acte urmând a fi pedepsite drastic de către autorităŃile competente,
acestea răspunzând chiar cu viaŃa în cazul neglijării acestor atribuŃii. Articolul XVII: în
cazul în care un nou conflict s-ar ivi între cele două imperii, supuşii acestora aflaŃi pe
teritoriul celuilalt să fie anunŃaŃi din timp, pentru a se refugia în teritoriile monarhului
lor. Articolul XVIII: pedepsirea haiducilor şi a celor care îi sprijină, precum şi a
autorităŃilor care nu îşi fac datoria de a-i prinde pe aceşti răufăcători. Articolul XIX:
nobilii unguri rebeli, refugiaŃi în Imperiul Otoman, să rămână acolo, dar departe de
graniŃe, familiile lor având permisiunea de a-i urma. Articolul XX: trimiterea de
40 Pe valea Oltului.
41 Literal, Ada-Kaleh înseamnă „Cetatea din Insulă”.
346
delegaŃi de către ambele părŃi în capitala celeilalte. Articolul XXI: chestiuni referitoare
la protocolul diplomatic, imunităŃile şi privilegiile ambasadorilor şi personalului din
jurul lor. Articolul XXII: ratificarea tratatului va avea loc în termen de 30 de zile de la
data semnării sale, sau chiar mai repede, de către trimisul special al împăratului austriac
la Poartă. Articolul XXIII: pacea instituită de tratat să dureze 27 de ani, cu posibilitatea
de a-l prelungi; toŃi supuşii celor doi împăraŃi au obligaŃia de a-l respecta, în caz
contrar urmând a fi aspru pedepsiŃi. Exemplarul turcesc, la fel ca la Passarowitz, a fost
scris în limba turcă, iar cel austriac, în limba latină.
În ceea ce priveşte tratatul ruso-turc42, Rusia renunŃa la toate cuceririle din Moldova
şi Bugeac; Azovul urma să fie dărâmat şi transformat într-un „terra nullis”; fiecare
parte avea voie să-şi construiască câte o cetate la locurile indicate în tratat – ruşii pe
Don, turcii pe râul Kuban; comerŃul era declarat liber, dar se interzicea construirea şi
navigarea navelor ruseşti în Marea de Azov şi Marea Neagră, în scopuri comerciale
putându-se folosi doar navele turceşti, „cu plata taxelor convenite pentru negustorii
altor state”; un alt articol cuprindea clauza referitoare la libertatea clerului rus de a
vizita Ierusalimul sau alte locuri sfinte, fără taxe şi cu garantarea siguranŃei pelerinilor
din partea autorităŃilor locale otomane.
Concluzii
Astfel, pacea de la Belgrad a marcat revenirea otomană în nord-vestul Balcanilor,
şi oprirea, pentru moment, a ofensivei celor două imperii creştine înspre peninsula
sud-dunăreană. S-a creat o stare de echilibru al puterilor în această zonă, stare care s-a
menŃinut până în a doua jumătate a secolului XVIII, şi datorită evenimentelor care au
avut loc în Europa – Războiul pentru Succesiune la Tronul Austriei (1740–1748) şi
Războiul de 7 Ani (1756–1763). Echilibrul nou creat îşi găsea un suport diplomatic
solid în garantarea păcii de la Belgrad de către FranŃa, interesată în menŃinerea
integrităŃii teritoriale a Imperiului Otoman, în vederea conservării şi dobândirii de
drepturi şi privilegii în Orient.
Războiul a evidenŃiat însă şi ruptura majoră dintre ruşi şi austrieci, aliaŃi din raŃiuni
conjuncturale, în fapt rivali în cursa pentru ocuparea łărilor Române. Rusia se
detaşase clar ca putere europeană de prim rang, fiind în stare să treacă la ofensivă atât
în Balcani, cât şi în Caucaz sau Europa Centrală. Armata sa şi corpul de ofiŃeri erau
disciplinaŃi şi organizaŃi, iar trupele uşoare de cavalerie recrutate din stepele asiatice îi
asigurau o mobilitate sporită. De cealaltă parte, Austria se împotmolise în lipsa banilor,
mediocritatea corpului de comandă, lipsa de viziune şi o poziŃie geopolitică de
neinvidiat. Cu toate că avea în continuare statutul de mare putere, Austria nu putea
rivaliza cu inamicii săi, ceea ce se va şi vedea în curând. Otomanii, înfrânŃi fără să fi
suferit însă pierderi teritoriale, rămâneau capabili de a livra surprize pe plan militar,
chiar dacă nu se puteau compara cu ruşii. Cu o poziŃie strategică bună, vulnerabili
totuşi în câteva zone, otomanii vor deveni „răsfăŃaŃii” diplomaŃiei europene, mai
interesată în blocarea Rusiei decât în alungarea Semilunei din Europa.
42 Mustafa Ali Mehmed, op. cit., p. 270.
347
ConvenŃia comercială franco-română (1893)
Ana-Maria Vele
Cu toate că România nu-şi dobândise independenŃa, încă din 1874 cele 3 puteri
„nordice”, Austro-Ungaria, Rusia şi Germania erau dispuse a încheia convenŃii co-
merciale direct cu aceasta, pentru a-şi menaja interesele economice care le incumbau.
O atitudine similară fusese promisă şi de alte Ńări ca Italia, Grecia şi Belgia. FranŃa nu
putea lipsi din cadrul acestui concert de state, motivându-şi poziŃia prin „sa tradition
de bienveillance politique à l’égard de la Roumanie”1, deşi în subsidiar interesele
economice căpătau accente deosebite.
RelaŃiile comerciale stabilite între România şi FranŃa erau dificil de reconstituit
din considerente subiective, respectiv sincopele rezultate din statisticile oficiale, care se
dovedeau a fi parŃiale, incerte şi neregulate. Ca atare, diplomaŃii francezi se rezumau la
utilizarea raŃionamentelor logice şi recurgeau la deducŃie ca procedeu de apreciere a
cantităŃii şi a valorii schimburilor româno-franceze. În anul 1868, exportul României în
FranŃa – constituit în genere din cereale -, s-a ridicat la o valoare de 14 610 169 franci
(în continuare „fr”), facil de verificat în statisticile franceze, însă importul României
din FranŃa a înregistrat o valoare inferioară de 10 549 333 fr. Des Michels preciza că
această valoare reprezenta doar schimbul direct, respectiv produsele franceze trimise
din FranŃa la GalaŃi şi Brăila, însă era net superioară în realitate, datorită transcrierii
mărfurilor franceze în actele vamale româneşti în contul altor state cum ar fi Austro-
Ungaria şi Turcia. Estimările înaintate de agentul francez s-au fundamentat pe
reflecŃiile directorului general al căilor ferate Guilloux2. Statisticile oficiale româneşti au
statuat o creştere de 50 % în decurs de 4 ani la importurile României din FranŃa, astfel
încât în anul 1872 valoarea acestora a fost de 15 632 000 fr, situându-se pe locul 4
după Austria (38 770 000 fr), Anglia (21 479 000 fr) şi Turcia (17 727 000 fr) şi urmată
de Germania (7 376 000 fr). Ceea ce a constituit o eroare de apreciere a politicii
comerciale austro-ungare, a fost racordarea căilor sale ferate cu cele româneşti. S-au
efectuat şi presiuni pentru ca acest procedeu să fie realizat cât mai repede cu putinŃă
din dorinŃa deschiderii unor noi debuşee comerciale în România, însă monarhia
dualistă s-a confruntat cu o situaŃie antagonică intereselor sale conform evaluărilor
franceze. Produsele franceze şi engleze nu mai utilizau calea navigabilă sosind pe la
gurile Dunării sau pe mare, ci au iniŃiat un nou itinerar – căile ferate austro-ungare –,
de aceea se impunea, în vederea evoluŃiei ascendente a schimburilor franceze,
obŃinerea unor condiŃii şi reglementări favorabile în contextul noilor convenŃii
1 Ministerul Afacerilor Externe (FranŃa), Centrul Arhivelor Diplomatice Nantes, (în continuare M. A. E. F.,
C. A. D. Nantes), Fond Ambasadă Viena, Carton 393, Analiză la depeşa lui Des Michels către Décazes, Bucureşti
13 octombrie 1874, nenumerotat.
2 Ibidem. Analiza depeşelor comerciale 2 şi 3 din 8 şi 9 noiembrie 1874 – Bucureşti.
348
ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893)
comerciale3. Printre produsele franceze importate de România în anul 1872 se

numărau: cafea (411 500 fr); medicamente (99 000 fr); rom (162 980 fr); vin (368 600
fr); ulei (186 600 fr); zahăr (2 472 321 fr); parfumuri (224 660 fr); stofe şi bumbac (2
000 595 fr); obiecte diverse din fier (999 965 fr); stofe din lână (1 425 687 fr)4.
În decada 1867–1877, articolele principale exportate de FranŃa erau reprezentate
de textile (25%) şi diverse produse din lână (16,6%). Acest interval de timp s-a
caracterizat printr-o augmentare simptomatică a exportului de jucării (117 milioane fr)
şi a articolelor din piele (115 milioane fr)5. După 1870, FranŃa a înregistrat un regres
semnificativ pe plan mondial, astfel încât dacă în perioada celui de-al doilea Imperiu
(anii ’60 ai sec. al XIX-lea) exporturile sale acopereau 2/5 din cele europene, 16,5%
din exporturile Ńărilor industrializate şi 12,8% a celor din lume, în ajunul primei
conflagraŃii mondiale, aceste procente au cunoscut o diminuare accentuată estimându-se
la 12,6%, 9,3% şi 7,2%. Aceste din urmă aprecieri au rezultat din exportarea unor
cantităŃi aproape constante la finele secolului al XIX-lea6. Conform unei teorii
elaborate de o sursă franceză, perioada înfloritoare a „Imperiului” lui Napoleon III s-a
datorat în mare măsură adaptării gândirii economice la circumstanŃe diferite. Napoleon
III însuşi – adept al inovaŃiilor tehnologice şi a dezvoltării comunicaŃiilor – a elaborat
3 lucrări cu conŃinut economic impregnate de idei pertinente L’analyse de la question des
sucres în care pleda pentru suprataxarea zahărului de provenienŃă străină şi prezenta
înclinaŃii spre aspecte protecŃioniste militând totodată şi pentru intervenŃia parŃială în
economie. Celelalte lucrări au fost intitulate L’extinction du pauperisme abordând
chestiunea şomajului în rândul muncitorilor şi Plaidoyer pour l’ouverture du canal de
Nicaragua7. După 1870 s-a revenit parŃial la principiile protecŃionismului, întrucât
articolul 11 al Tratatului de la Frankfurt era susceptibil a transforma clauza naŃiunii
celei mai favorizate pe termen nelimitat într-un „Sedan economic” conform unor
specialişti în economie şi a unor politicieni. Cu toate acestea chiar şi în 1881 „La
France demeure faiblement protectionniste”8. Asupra aspectului protecŃionist au
insistat şi liberalii marcând şi insistând pe exemplul dat de FranŃa în adoptarea acestei
strategii în vederea construirii şi dezvoltării propriei industrii9. Un apărător fervent al
protecŃionismului vamal s-a dovedit a fi economistul Dionisie Pop MarŃian, care
promova acest principiu deoarece era singura manieră în care industria naŃională se
putea apăra în faŃa concurenŃei asigurând astfel independenŃa economică a Ńării10.
„Liberul schimb” ca principiu consacrat în relaŃiile comerciale, era incriminat de
simptomele crizei generate în anii ’70 ai secolului al XIX-lea, ca urmare a invaziei
pieŃelor europene de către cerealele americane. Acest eveniment a dat tonul unei
depresiuni economice de durată11.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 François Caron, Histoire économique de la France (XIXe-XXe siècles), Paris, A. Colin, 1981, p. 97.
6 Ibidem, p.100.
7 Anthony Rowley, Évolution économique de la France du milieu du XIXe siècle à 1914, Paris, Société d'édition
d'enseignement supérieur, 1982, p. 108.
8 Ibidem, p. 390-391.
9 N. Clipa, Gh. Iacob, Idei şi fapte din istoria economică a României, Bacău, Editura Plumb, 1994, p. 68.
10 Ibidem, p. 95.
11 Radu Vasile, Drumuri şi etape ale modernizării, Bucureşti, Editura Albatros, 1987, p. 215.
349
Din statisticile oficiale, date succinte ale comerŃului exterior românesc cu FranŃa
pe anul 1874 au fost consemnate în conformitate cu aspectele ce urmează a fi
prezentate: principalele articole exportate în FranŃa – cereale (8 592 524 fr); seminŃe de
diverse sortimente şi dimensiuni (987 593 fr); produse animale (353 507 fr) -, în timp
ce mărfurile predilect importate din FranŃa constau din – fructe (752 566 fr); băuturi
(715 179 fr); articole de consum diverse (3 501 000); zahăr; Ńesături şi stofe de bumbac
(1 856 659 fr); de lână (1 495 240 fr); de mătase (1 028 419 fr). Fructele exotice şi
zahărul deŃineau o valoare medie anuală de 4,9 milioane fr în intervalul 1871–1875, în
timp ce în perioada 1876–1880 s-a diminuat până la 800 000 fr. În aceleaşi limite
temporale, cerealele importate de FranŃa au înregistrat o progresie semnificativă, de la
15 400 000 fr la 19 400 000 fr12.
Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti şi-a manifestat intenŃia de a supune
Parlamentului o lege care dispunea acordarea provizorie, pe o perioadă de 9 luni, a
tratamentului naŃiunii celei mai favorizate - adică tratamentul atribuit Austro-Ungariei -,
pentru Ńările care s-au declarat în favoarea negocierii unor tratate comerciale similare13.
Astfel, toate Ńările care s-au pronunŃat în prealabil în favoarea încheierii de convenŃii
comerciale cu România, aveau posibilitatea de a reclama aplicarea şi în cazul lor a
tarifelor anexate tratatului cu Austro-Ungaria, iar aceste puteri erau FranŃa, Germania,
Anglia, Italia, Grecia, Belgia. Negocieri cu FranŃa au fost antamate încă de la începutul
verii anului 1876, iar guvernul a aprobat ca pentru o perioadă de 9 luni produsele
franceze să beneficieze în România de principiul naŃiunii celei mai favorizate14.
Principiile convenŃiei comerciale româno-austro-ungare, semnate la Viena pe
10/22 iunie 187515 au fost acceptate de către FranŃa ca bază de negociere pentru
statuarea relaŃiilor comerciale româno-franceze. Lui Nicolae Ionescu, critic fervent al
convenŃiei cu Austro-Ungaria, Kogălniceanu i-a răspuns că aceasta reprezenta modelul
tratatelor de comerŃ ulterioare, iar avantajele obŃinute de la monarhia dualistă vor fi
valabile şi aplicate şi de către celelalte puteri. Revendicarea reciprocităŃii ca o condiŃie
sine qua non, apărea ca legitimă şi justă lui Ionescu, astfel încât produsele româneşti
urmau a se bucura şi ele de tratamentul naŃiunii celei mai favorizate în Ńările cu care
România încheia convenŃii comerciale, inclusiv FranŃa16. ConvenŃia – semnată de
Andrassy şi G. Costaforu –, urma a fi aplicabilă pe un termen de 10 ani cu începere
din 2 octombrie 1876, iar argumentele fundamentale în favoarea acesteia au fost
reciprocitatea şi treapta avansată de România în direcŃia independenŃei economice17.
12 DirecŃia JudeŃeană Cluj a Arhivelor NaŃionale (în continuare DJCJAN), ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27,
CorespondenŃă comercială (1876-august 1877), Bucureşti 15 septembrie 1877, cadrul 241; Georges Cioriceanu,
La Roumanie économiques et ses rapports avec l’étranger de 1860 à 1915, Paris, M. Giard, 1928, p. 166-167.
13 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 19, vol.40, Bucureşti 9 iulie 1876, Raindre (locŃiitor al lui Des Michels),
către ministrul afacerilor externe francez, cadrul 21.
14 Ibidem, Anexă la depeşa din 28 iulie 1876 – Bucureşti, cadrul 98.
15 Nicolae Corivan, RelaŃiile diplomatice ale Românie de la 1859 la 1877, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
1984, p. 281; Premise ale formării pieŃei economice unitare româneşti (Documente 1862-1914), Bucureşti, 1983, p. 133.
16 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe Bucureşti (în continuare A.M.A.E. Bucureşti), Fond Paris, Dosar 6,
CorespondenŃă şi rapoarte (1875-1876), Bucureşti 3/15 august 1876, N. Ionescu către agentul român de la
Paris, nenumerotat.
17 C. Botez, I. Saizu, AcŃiuni ale României după războiul de independenŃă („De la Plevna politică la Plevna economică”), Iaşi,
Editura Junimea, 1988, p. 33; RelaŃiile internaŃionale ale României în documente (1368-1900), Bucureşti, Editura
Politică, 1971, coordonatori Ion Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gh. Gheorghe – textul ConvenŃiei încheiate cu
Austro-Ungaria şi cu Rusia, p. 377-399.
350
În aceste circumstanŃe favorabile, atât Carol cât şi Ionescu au impus anumite

pretenŃii referitoare la locaŃia purtării negocierilor comerciale, dar şi la statutul
agentului român. Astfel, Callimahi-Catargi a fost substituit la Paris de către Ştefan
Şendrea, profesor la Universitatea din Iaşi, tocmai cu misiunea de a negocia. Carol şi-a
manifestat doleanŃa ca Parisul să constituie sediul negocierilor comerciale, iar
nominalizarea unui nou agent investit cu puteri extinse era necesară conform opiniei
lui Ionescu, întrucât agentului român la Paris nu-i puteau fi atribuite plenipotenŃe într-o
zi, iar în următoarea să nu-i mai fie recunoscut caracterul oficial. Agentul francez
Debains a concordat – în urma instrucŃiunilor primite –, cu solicitările guvernului
român, în privinŃa atribuirii de puteri extinse agentului român implicat în negocieri şi a
confirmat neabaterea de la stipulaŃiile Tratatului de la Paris în chestiunea etichetei,
întrucât acest agent era investit cu plenipotenŃe doar temporar pentru îndeplinirea unei
misiuni prescrise. Ministrul de externe – Décazes – nu intenŃiona statornicirea
caracterului definitiv al agenŃilor de la Paris18. Callimahi-Catargi nu se afla oricum în
graŃiile lui Ionescu, care, prin intermediul jurnalistului francez întreŃinut de subsidiile
sale, Frédéric Damé, îşi exprima sentimentele sale de aversiune personală împotriva
agentului român19. Nici Catargi nu făcea dovadă de sentimente mai bune criticând
misiunile „aussi nombreuses qu’extraordinaires” pe care guvernul român le trimitea în
strainătate subminând autoritatea agenŃilor români20. Prin această aluzie, făcea referire
cu predilecŃie la misiunea lui Rosetti la Paris. Sarcina atribuită lui Rosetti era din cele
mai complicate, existând câteva chestiuni stringente pe ordinea de zi, dar şi de o
importanŃă simptomatică. Acesta era investit cu plenipotenŃe în privinŃa tratării unei
eventuale convenŃii comerciale cu FranŃa, a contractării unui împrumut imperios
necesar, dată fiind penuria ce stăpânea trezoreria română, în contextul pregătirilor ce
se impuneau datorită agravării chestiunii orientale. Totodată, trebuia să acŃioneze în
vederea obŃinerii sprijinului cabinetului francez la Constantinopol în problematica
generată de nerespectarea neutralităŃii Dunării şi îşi propunea să dobândească garanŃii
în acest sens. Complexitatea misiunii lui Rosetti stârnea invidia lui Catargi al cărui
deziderat ardent era de a dispune el însuşi de plenipotenŃe, deoarece agentul României
la Paris nu era recunoscut de manieră oficială. Catargi nu a ştiut să profite de prezenŃa
lui Rosetti la Paris şi să-l secondeze în eforturile sale pentru a-i facilita realizarea
obiectivelor, ci s-a rezumat la înaintarea demisiei în pofida insistenŃelor ministrului
român de externe de a nu-şi părăsi postul asigurându-l de încrederea sa. „Il quitte
l’agence sans attendre même son successeur”21.
Ca urmare a negocierilor s-a ajuns la acceptarea de către partea românească ca pe
o perioadă de 9 luni, produsele franceze importate în România (cu predilecŃie vinurile
franceze, produsele alimentare şi cărbunele) să fie tratate în mod identic cu produsele
similare de provenienŃă austro-ungară. Deşi s-a aprobat aranjamentul, Brătianu,
ministru de finanŃe, a încercat să se sustragă concesiilor şi a întârziat informarea
vămilor asupra dispoziŃiilor negociate în privinŃa vinurilor franceze. Debains opina că
18 M. A. E. F., C. A. D. Nantes, Fond Ambasadă Viena, Carton 393, Analizele nr. 71 şi 75 din 19 şi 23 octombrie
1876 – Bucureşti, nenumerotat.
19 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27, CorespondenŃă comercială (1876-august 1877), Bucureşti 5 martie
1877, Debains către Decazés, cadrul 141.
20 Ibidem, Anexă la depeşa nr. 7 din 5 martie 1877, cadrul 145.
21 Ibidem, cadrul 147.
351
momentul părea oportun pentru ca FranŃa să încheie o convenŃie comercială cu

România pentru un număr redus de articole, preluând modelul celei încheiate de
aceasta cu Rusia (15/27 martie 1876). Modelul rus era superior din perspectivă
franceză dat fiind faptul că nu avea anexat nici un tarif special, iar în privinŃa chestiunii
evreieşti – conştient că românii nu vor face compromisuri -, recomanda o redactare
abilă a textului pentru că „jamais un juif français ne sera poursuivi ici à cause de sa
réligion”22.
Proiectul de convenŃie elaborat de agentul francez – în care a depus eforturi
susŃinute pe lângă miniştrii de externe (Ionescu) şi de finanŃe (Brătianu) pentru ca
produselor franceze să le fie garantat acelaşi tratament cu al celor provenite din
Austro-Ungaria –, a fost urmat de un contraproiect român. Cu toate acestea, FranŃa
nu considera că era oportun a încheia acum un tratat de comerŃ, ci se mulŃumea cu un
aranjament provizoriu consfinŃit printr-un schimb oficial de scrisori în care era
inserată stipulaŃia acordării mutuale al tratamentului naŃiunii celei mai favorizate23.
Dacă nu era reînnoit, aranjamentul provizoriu urma a expira pe 30 aprilie/12 mai
1877. Dezbateri intense s-au purtat în jurul subiecŃilor francezi de origine evreiască,
referitoare la restricŃiile sejurului şi stabilirii evreilor străini în România. Debains a
obŃinut eliminarea acestui punct sensibil din proiectul românesc, iar pentru textul
viitoarei convenŃii comerciale româno-franceze, Ionescu a acceptat formula „en tout se
qui concerne la résidence et l’établissement en Roumanie des sujets français (…), de
même que pour la résidence ou l’établissement des sujets roumains en France, le
gouvernement de la République Française et du prince Charles se reconnaissent
réciproquement le traitement de la nation la plus favorisé”24, ceea ce echivala cu
compromisul maximal pe care FranŃa îl putea obŃine de la guvernul român. Oricum
Brătianu şi Ionescu se arătau neliniştiŃi în privinŃa imposibilităŃii realizării unor distincŃii
clare între grupurile diferite de cetăŃeni francezi, aluzie directă la evrei, mai ales în
contextul în care chestiunea evreiască din România nu dobândise o soluŃie pertinentă.
Ionescu a fost constrâns de către colegii săi să renunŃe la un pasaj din proiectul
de declaraŃie, susceptibil a eluda aplicarea legilor româneşti referitoare la prohibiŃia
valabilă conform căreia, evreii nu aveau posibilitatea de a achiziŃiona imobile rurale sau
să întreŃină comerŃul cu băuturi alcoolice. În caz contrar, în virtutea tratatului încheiat
cu Austro-Ungaria, dispoziŃia ar implica şi evrei aflaŃi sub protecŃia sa, fapt
semnificativ din punct de vedere cantitativ. Fragmentul respectiv era elaborat astfel:
„Les français établis ou résidant temporairement en Roumanie y jouiront de tous les
droits et privilèges assurés aux roumains établis ou résidant temporairement en
France”25.
În contextul diferendului imposibil de aplanat survenit între Catargi şi Rosetti, al
cărei consecinŃă imediată a fost demisia agentului român de la Paris, Rosetti a preluat
22 Ibidem, Bucureşti 15 august 1876, Debains către Decazés, cadrele 35-37.

23 Ibidem, Bucureşti, 27 august 1876, cadrele 54-55.
24 Ibidem, Bucureşti 7 septembrie 1876, Debains către Decazés, cadrul 64 (În privinŃa rezidenŃei şi a stabilirii în
România a subiecŃilor francezi, dar şi a rezidenŃei şi a stabilirii în FranŃa a subiecŃilor români, guvernele
Republicii Franceze şi cel al prinŃului Carol îşi acordă reciproc tratamentul naŃiunii celei mai favorizate).
25 Ibidem, Bucureşti 13 septembrie 1876, Debains către Decazés, cadrele 73-74 (Francezii stabiliŃi sau rezidând
temporar în România vor beneficia de toate drepturile şi privilegiile asigurate românilor stabiliŃi sau rezidând
temporar în FranŃa).
352
geranŃa instituŃiei şi a continuat negocierile comerciale semnând la Paris - în calitate de

reprezentant oficial al României alături de ministrul de externe francez -, declaraŃia
regimului vamal provizoriu pe 6 noiembrie 187626. Prestigiul agenŃiei României de la
Paris nu a fost ştirbit în pofida argumentelor la care a recurs Catargi pentru a se
disculpa în faŃa opiniei publice.
O disensiune româno-franceză apare odată cu scrisoarea lui Ionescu de la
începutul anului 1877, care solicita un certificat de provenienŃă pentru produsele
franceze exportate din colonii (ex. cafea, orez, zahăr etc), în timp ce legislaŃia franceză
abrogase o astfel de măsură, considerând toate produsele exportate din porturile
FranŃei, de provenienŃă franceză27. Pentru aceste produse coloniale se impunea plata
unor taxe întrucât nu erau acceptate la vămile române ca produse de provenienŃă
franceză. Cu toate acestea, regimul comercial provizoriu româno-francez urma a fi
prelungit cu încă 9 luni după expirarea celui anterior la 1 mai 1877, demers realizat
printr-un schimb oficial de declaraŃii inserate într-un protocol28. S-au primit asigurări
că produsele coloniale franceze vor fi supuse aceluiaşi tratament care incumba
produsele similare de provenienŃă austro-ungară.
Debains constata în 1877 necesitatea imperativă de a relua negocierile în vederea
încheierii unei convenŃii comerciale cu România, întrucât a identificat un fapt
reprobabil ce prejudicia interesele franceze, respectiv produsele franceze erau contra-
făcute într-un mod flagrant în întreaga Ńară. A evidenŃiat strategia lui Kogălniceanu în
această privinŃă: „Il voudrait pouvoir rejétér sur nous la faute, s’il n’est pas donné suite
à la négociation”29. Debains prefera reînnoirea şi prelungirea regimului provizoriu
stabilit anterior, întrucât ar fi servit ca bază favorabilă unei convenŃii comerciale în
momentul în care aceasta va fi posibilă. El semnala necesitatea elaborării unei legi
pentru protejarea mărcii şi o considera inevitabilă. De asemenea, preciza că România
nu ajunsese în stadiul normal pentru negocieri – aserŃiune respinsă de Kogălniceanu -,
subliniind şi durata acestora cu Berlinul (respectiv 2 ani) fără a ajunge la un acord
concret30. Oricum refuzul FranŃei de a concorda la încheierea unui aranjament
comercial semnat cu România nu era de imaginat pentru partea românească. Debains
informa într-o notă încă din 16 noiembrie 1877 că s-a reuşit finalizarea negocierilor cu
Germania, rezultând o convenŃie comercială bilaterală. În aceste condiŃii şi Ńinând cont
de situaŃia internaŃională, reprezentantul diplomatic englez a primit instrucŃiuni
speciale de la Londra că nu era momentul pentru a intra în negocieri cu România şi l-a
incitat şi pe Debains să se ralieze la demersul său, încredinŃat fiind că guvernul român
nu va subscrie la înnoirea angajamentului provizoriu. Consulul general francez însă nu
concorda cu scenariul emis de omologul său englez şi semnala un interes deosebit în
nominalizarea unui comisar pentru a trata cu România, chiar dacă va utiliza o strategie
de tergiversare a negocierilor până la calmarea conflictului din Balcani. „L’Angleterre
est très mal vue ici: Notre commerce et nos très nombreux nationaux auront
26 Ibidem, Anexă la depeşa nr. 7 din 5 martie 1877, cadrul 147.

27 Ibidem, A 2-a anexă la depeşa nr. 4 din 6 februarie 1877, cadrul 133.
28 Ibidem, Bucureşti 27 aprilie 1877, cadrele 193-194.
29 Ibidem, Bucureşti 29 august 1877, cadrul 232.
30 Ibidem, Bucureşti 6 noiembrie 1877, Debains către Decazés, cadrele 264-265.
353
beaucoup à souffrir du parti qu’elle nous invite à prendre”31. Interesul comerŃului

francez se dovedea cu atât mai semnificativ cu cât ruşii, aflaŃi în România şi Bulgaria
preferau consumul de vin franŃuzesc şi astfel cererea era impresionantă. Calitatea
produselor franceze le recomandau de la sine dată fiind notorietatea de care se
bucurau.
Sincopele pe care le releva Debains în desfăşurarea schimburilor şi evoluŃia
comerŃului francez era hotărârea şi iniŃiativa redusă. Acestea erau îngreunate de
falsificările frecvente care se operau asupra vinurilor foarte apreciate de Champagne
„la maison Gubler et Wartanowicz de Bucarest (…) le principal entrepositaire des vins
de provenance austro-hongroise qui se vendent comme vins de Champagne”32. Un
proiect de lege referitor la mărcile de fabrică a fost aprobat de Camera DeputaŃilor la
propunerea Ministerului de FinanŃe în martie 1879, originat în numeroasele reclamaŃii
ale puterilor cu care România întreŃinea relaŃii comerciale33.
Capitala FranŃei era acceptată în principiu ca sediu al negocierilor româno-
franceze, iar comisarul reclamat de Debains urma a fi desemnat când părŃile
concordau asupra datei antamării acestora. Între timp FranŃa pretindea prorogarea
aranjamentului provizoriu convenit în 6 noiembrie 1876 şi apoi reînnoit pe 30
aprilie/12 mai 1877, propunere acceptată de România care a prelungit regimul vamal
stabilit anterior cu încă 3 luni prin votul legii din februarie 187834. Cum premisele
independenŃei române se arătau, guvernul nu se arăta dispus a prelungi aranjamentul
temporar dincolo de 1/13 mai 1878, ceea ce a alarmat Anglia care a decis trimiterea
unui înalt funcŃionar din Foreign Office însărcinat cu misiunea de a negocia. FranŃa -
prin vocea lui Waddington –, nu se declara favorabilă unei convenŃii comerciale
detaliate, însă seconda Anglia în doleanŃa de a iniŃia negocieri comerciale cu România
înainte de finele anului 187835.
Până în anul 1878 România încheiase convenŃii comerciale cu Austro-Ungaria,
Rusia, Germania, chiar şi cu Grecia (pe 6/18 aprilie 1878). Cu Italia şi ElveŃia fuseseră
semnate convenŃiile între plenipotenŃiarii nominalizaŃi de părŃi, dar aşteptau votul
favorabil al reprezentanŃei naŃionale. Nu existau însă tratate de comerŃ finalizate cu
FranŃa, Belgia, Anglia, Olanda, Serbia36. ConvenŃia comercială cu Anglia se va încheia
totuşi pe 24 martie 188037. Au existat totuşi surse care au dat asigurări asupra existenŃei
unei convenŃii comerciale româno-franceze până în 187838, aserŃiune eronată, nefiind
vorba decât de un aranjament comercial reînnoit la diverse intervale de timp. Această
afirmaŃie a inexistenŃei la 1878 a unei convenŃii comerciale româno-franceză a fost
31 Ibidem, Bucureşti 13 decembrie 1877, cadrul 297 (Anglia este foarte rău văzută aici: ComerŃul nostru şi
conaŃionalii noştri numeroşi ar avea foarte mult de suferit dacă ne-am solidariza cu punctul său de vedere).
32 Ibidem, Bucureşti 26 ianuarie 1878, cadrul 319 (Casa Gubler şi Wartanowicz din Bucureşti era principalul
antrepozit de vinuri de provenienŃă austro-ungară care se vând ca vinuri de Champagne).
33 Ibidem, Bucureşti 20 martie 1878, Bacourt către Waddington, cadrul 525.
34 Ibidem, Bucureşti 21 februarie 1878, cadrul 351.
35 Ibidem, Paris 23 aprilie 1878, Waddington către ambasadorul FranŃei la Londra, cadrele 411-412.
36 Ibidem, Anexă la depeşa politică nr.2 din 25 mai 1878, cadrele 439-442.
37 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 266.
38 Victor Axenciuc, Introducere în istoria economică a României, Bucureşti, Editura FundaŃiei „România de Mâine”,
1997, p. 137; Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor 4 regi (1866-1947), vol. I, Bucureşti, Editura Enciclopedică,
2004, p. 93.
354
confirmată de Georges Cioriceanu39, însă acesta a identificat semnarea unui asemenea

document fundamentat pe clauza naŃiunii celei mai favorizate în anul 188640. Şi această
teorie o infirmăm, deoarece din rapoartele diplomatice cercetate am concluzionat
faptul că şi pe 17/29 iunie 1886 a fost încheiat tot un aranjament comercial româno-
francez, prelungit ulterior până în anul 1893.
După recunoaşterea concertată a independenŃei României de către Germania,
Anglia şi FranŃa, Mihail Kogălniceanu a fost desemnat în funcŃia de trimis extraordinar
şi ministru plenipotenŃiar la Paris, iar una dintre sarcinile misiunii sale incipiente era
negocierea unui tratat de comerŃ cu FranŃa. Din totalul importurilor efectuate de
România în 1879 (valoarea cărora se ridica la 254 482 628 fr), FranŃa ocupa locul al
IV-lea (15 450 915 fr). Pe acelaşi loc se plasa şi în privinŃa exporturilor României, care
reprezentau o valoare de 238 650 000 fr (din care FranŃa – 17 775 037 fr)41. Anul
următor a însemnat o îmbunătăŃire a valorii schimburilor între România şi FranŃa,
astfel importurile din FranŃa se ridicau la 18 378 951 fr, în timp ce exporturile
României în FranŃa atingeau 27 758 906 fr. Printre articolele principale de import se
numărau: oŃelul (FranŃa – 1 971 999 fr; Germania – 1 959 798 fr; Anglia – 5 464 196
fr; Austro-Ungaria – 8 531 446 fr); zahărul (FranŃa – 1 711 016 fr; Germania – 57 363
fr; Austro-Ungaria – 3 664 978 fr); Ńesături de lână (FranŃa – 1 209 171 fr; Germania –
4 090 412 fr; Anglia – 4 962 413 fr; Austro-Ungaria – 10 591 489 fr)42.
Prelungirea aranjamentului provizoriu se efectua în mod succesiv, precizându-se
că ulterior datei de 1 iulie 1888, acesta să fie prorogat la fiecare 6 luni până la obŃinerea
unei convenŃii definitive. Acest document consfinŃit între FranŃa şi România garanta
taxele cele mai reduse înscrise în tarifele convenŃionale.
Termenul valabil al declaraŃiei mutuale efectuate pe 17/29 iunie 1886 în
chestiunea aranjamentului provizoriu franco-român urma a expira pe 28 iunie/10 iulie
1891, sub rezerva nedenunŃării anterioare43. Cauzele invocate de FranŃa pentru
perpetuarea regimului provizoriu erau generate de dificultatea situaŃiei României, Ńară
eminamente agricolă şi cu o industrie incipientă, astfel încât exceptând cerealele,
cornutele şi uneori vinul, aceasta era tributară străinătăŃii. Nu prezenta divesitate în
producŃie. De altfel, FranŃa considera inoportun a întocmi o convenŃie comercială cu
România până la finalizarea conflictului vamal cu Austro-Ungaria (iniŃiat în 1886),
mulŃumindu-se cu regimul provizoriu. Odată criza luând sfârşit, FranŃa vizualiza o
schimbare de strategie pentru ca România să fie satisfăcută şi interesele sale protejate.
ConvenŃia ulterioară cu Austro-Ungaria, fundamentată pe baze diferite „par un traité
stipulant des avantages réels pour l’importation des céréales et des bestiaux
roumains”44. În decada 1887–1896 circa 50% din exporturile industriale franceze în
39 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 266.

40 Ibidem, p. 267.
41 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27, CorespondenŃă comercială (1876-august 1877), Bucureşti 23 mai
1880, Ducros-Aubert (primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenŃiar al FranŃei în România) către
ministrul de externe al FranŃei, cadrele 587-588.
42 Ibidem, Bucureşti 27 octombrie 1881, Tablou general al comerŃului României pe anul 1880, cadrul 626.
43 Ibidem, Rola 263, Prelungirea aranjamentului comercial franco-român semnat de Coutouly şi Al. Lahovary pe
3 ianuarie 1890, cadrul 194.
44 Ibidem, Rola 82, Bucureşti 24 februarie 1888, 626-629.
355
Ńările cu care aceasta întreŃinea relaŃii comerciale intense erau reprezentate de Ńesături
de diverse tipuri şi materiale şi produse vestimentare45.
Reglementarea unor condiŃii precise inserate într-un tratat de comerŃ româno-
francez definitiv, era recomandată de evoluŃiile ascendente din cadrul schimburilor.
Astfel, importurile franceze în România au sporit conform datelor înscrise în
Monitorul Oficial. Dacă în intervalul cuprins între anii 1880–1884 acestea au fluctuat
între 18 şi 23 de milioane de franci (excepŃie a fost anul 1883 când valoarea înregistrată
a atins 36 milioane), iar în 1885 au cunoscut o diminuare accentuată la doar 14
milioane, după semnarea aranjamentului comercial modificat, augmentarea a fost
sesizată încă din anul următor încheierii acestuia. Valoarea importurilor pe anul 1887 a
fost estimată la 25 017 317 fr, iar pe anul 1888 la 28 078 984 fr46. Articolele franceze
care au fost favorizate cu predilecŃie de aranjamentul comercial din 1887 şi care
aproape că şi-au dublat valoarea faŃă de anul 1885 au fost: zahărul, produsele şi
Ńesăturile din lână, mătăsurile, mărfurile de piele. Cât despre importurile României în
FranŃa, după 1885 s-a identificat o modificare evidentă în privinŃa vinului românesc,
care anterior nu cunoscuse un comerŃ revelator. Alte articole exportate de România în
FranŃa au fost: grâul, secara, orzul, porumbul, legumele, produsele făinoase, lâna brută
şi anumite tipuri de lemn de construcŃie. Valoarea acestora s-a ridicat în anul 1888 la
18, 5 milioane franci47.
Negocierile româno-franceze extinse de-a lungul a aproximativ 2 decenii s-au
finalizat totuşi cu încheierea unei convenŃii comerciale pe data de 16/28 februarie
189348 semnată la Paris (conŃinea 16 articole), pe principiul naŃiunii celei mai favori-
zate. FranŃa asigura acest tratament naŃionalilor francezi în domenii extinse de activi-
tate, de la comerŃ şi industrie până la protecŃia proprietăŃii industriale şi literare49.
Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate era aplicat în virtutea reciprocităŃii şi în
privinŃa subiecŃilor, a navelor sau vapoarelor, a operaŃiunilor comerciale de import,
export şi tranzit50. Această dispoziŃie era precizată clar încă de la articolul 1: „Il y aura
pleine et entière liberté de commerce et de navigation entre les ressortissants des 2
pays”51. SemnificaŃia acestei prevederi în practică era asigurarea pentru articolele de
provenienŃă franceză care urmau a intra în România de beneficiul taxelor celor mai
reduse. FranŃa se bucura astfel şi de concesiile deja efectuate de România unei terŃe
puteri.
În acelaşi an 1893 România a mai încheiat o serie de alte convenŃii comerciale cu
mari puteri europene, respectiv ElveŃia (3 martie 1893), Anglia (16 august 1893),
Germania (octombrie 1893), Austro-Ungaria (3 decembrie 1893) şi Turcia (23
decembrie 1893)52.
45 Anthony Rowley, op. cit., p.381.

46 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 263, Bucureşti 25 aprilie 1890, Coutouly către Ribot, cadrul 197.
48 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 270, cu menŃiunea că această sursă a consemnat încheierea convenŃiei pe 22
februarie 1893.
49 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 59, Paris 20 aprilie 1906, cadrul 84.
50 Ibidem, Notă a lui Louis Renault în legătură cu recunoaşterea societăŃilor franceze în România, cadrul 164/3.
51 Ibidem, Anexă la procesul verbal al celei de-a 13-a şedinŃe din 19 februarie 1907, cadrul 229 (Va fi asigurată
libertatea absolută a comerŃului şi navigaŃiei între subiecŃii ambelor Ńări).
52 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 269-270.
356
Cu toate că s-au reglementat raporturile comerciale dintre România şi FranŃa, anul

următor (1894) a înregistrat conform statisticilor franceze o diminuare a exporturilor
de produse româneşti spre FranŃa, trecând de la o valoare estimată în 1893 la 47
milioane franci la 35 milioane în 1894. Principalele articole de export erau reprezentate
de cereale (în valoare de 27 de milioane franci din totalul de 35 milioane conform
statisticilor franceze, însă 8 milioane din 10, conform statisticilor româneşti) şi produse
oleaginoase (statistici franceze – 764 000 fr; statistici române – 51 000 fr). Alte
produse exportate spre FranŃa ar fi următoarele: legume uscate, lemn, fructe, alte
produse vegetale. DiferenŃa între statistici rezida din faptul că la ieşirea din Ńară, erau
înregistrate doar produsele cu destinaŃia declarată ca fiind FranŃa, de aceea cele
româneşti consemnau valori mult diminuate53.
Pentru ca problematicile de ordin comercial dintre România şi FranŃa să fie
eludate, s-a dispus semnarea unei noi convenŃii comerciale, care s-o substituie pe cea
încheiată la 16/28 februarie 1893. ConvenŃia de comerŃ şi navigaŃie între cele două
părŃi a fost încheiată tot la Paris pe 21 februarie/6 martie 1906, conŃinea tot 16 articole
şi fusese semnată de trimisul extraordinar şi ministru plenipotenŃiar al României în
FranŃa, Grigore Ghica, şi Stéphen Pichon, ministrul afacerilor externe francez.
StipulaŃiile sale erau structurate pe 5 părŃi similare altor convenŃii finalizate de
România cu alte Ńări:
- prevederi relative la stabilirea persoanelor într-un stat sau în celălalt,
exercitarea comerŃului, industriei, drepturi şi obligaŃii (art. 1–4)
- prevederi cu incidenŃă asupra tratamentului aplicat mărfurilor: import, export,
tranzit, taxe interioare (art. 5–8)
- dispoziŃii referitoare la intrarea şi ieşirea navelor din porturi, manevrele şi
operaŃiunile efectuate, taxele portuare (art. 9–14 şi declaraŃia anexă)
- referiri la aplicarea convenŃiei în Algeria, coloniile şi protectoratele franceze
(art. 15), data punerii în aplicare, durata sa, ratificarea şi denunŃarea (art. 16)54.
Până la cumpăna dintre secole, exporturile României în FranŃa constau în speŃă
din produse agricole, însă din 1903 un nou articol cunoaşte o ascensiune fulminantă,
respectiv petrolul. În privinŃa acestui produs, FranŃa a operat o concesie simptomatică
României în sensul că produsele petroliere distilate româneşti erau acceptate cu taxa
aferentă petrolului brut, ceea ce a determinat o prezenŃă mai accentuată a petrolului şi
a derivatelor sale de provenienŃă românească pe pieŃele franceze55. Camera deputaŃilor
a votat în unanimitate convenŃia cu FranŃa pe 22 martie 1907, cu o zi mai târziu
aceasta fiind ratificată de Senat. Era încheiată „sine die”, intra în vigoare la 10 zile
după schimbul de ratificări şi „demeurera éxécutoire jusqu’à l’expiration d’une année à
dater du jour où l’une des 2 parties cantractantes l’aura dénoncée”56.
FranŃa mai beneficia de unele privilegii concedate de România altor puteri cu care
aceasta a încheiat convenŃii comerciale în virtutea principiului naŃiunii celei mai
favorizate, însă fiecare putere şi-a negociat şi a obŃinut reduceri la articolele care
53 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 263, Mişcarea comercială în România (1894), cadrul 290.
54 Ibidem, România, vol. 15, Afaceri comerciale, RelaŃiile României cu FranŃa (februarie 1907-1914), cadrele 16 şi 40.
56 Ibidem, Anexă la procesul verbal din a 2-a şedinŃă din 11 iunie 1907, cadrul 95 (Va rămâne executorie până la
expirarea unui an din ziua în care una din cele 2 părŃi contractante l-ar denunŃa).
357
interesau propriul comerŃ de export în România. Astfel de convenŃii mai fuseseră

încheiate în 5 iunie 1906 cu Belgia (ratificată la 12 ianuarie 1907), cu Germania,
semnată pe 8 octombrie 1904 şi considerată ca adiŃională la tratatul comercial anterior,
cel din 189357, sau cu Bulgaria (semnată pe 20 noiembrie 1907 şi intrată în vigoare
începând cu 4/17 ianuarie 1908, Anglia (31 decembrie 1905), Austro-Ungaria (6 aprilie
1906)58. România încheiase şi cu Italia un Tratat de comerŃ, vamă şi navigaŃie,
document semnat la Bucureşti pe 25 noiembrie/5 decembrie 1906, după ce în
prealabil încheiase cu Italia ConvenŃia de comerŃ şi navigaŃie semnată la Roma (23
martie 1878), urmată de cea de la Bucureşti din 23 decembrie 189259.
Conform surselor statistice române, în decada 1901–1910 valoarea medie a
importurilor franceze în România era de 19 900 000 fr, în timp ce exporturile
româneşti cunoşteau o medie de 21 200 000 fr, iar în anii premergători primei
conflagraŃii mondiale importurile franceze de produse româneşti au înregistrat o
creştere considerabilă ajungând la o medie de 37 400 000 fr (1911–1914)60.
Schimburile comerciale externe ale României au fost influenŃate de două regimuri
distincte în intervalul de timp 1859–1916, unul caracterizat de principiul liberului
schimb (1859–1886), iar celălalt mai restrictiv prin intervenŃia statului, respectiv
protecŃionismul (1881–1916). Cu toate acestea atât exportul cât şi importul au
cunoscut o progresie simptomatică între 1860 şi 1913. Exporturile au crescut valoric
de la 116 milioane lei la 670 milioane, în timp ce importurile au înregistrat o mărire
similară însă inferioară ca şi cuantum, de la 63 de milioane la 590 de milioane lei61.

58 Ibidem, România, vol. 15, Afaceri comerciale, cadrul 128; Georges Cioriceanu, op. cit., p. 390.
59 Paula Cristina Gampe Crăciunescu, „Constantin Esarcu în misiune la Roma (1873-1876, 1879). Câteva date
din corespondenŃa diplomatică”, în Analele UniversităŃii Bucureşti (ŞtiinŃe politice), IX, 2007, p. 16.
60 Georges Cioriceanu, op.cit., p. 411-412.
61 Victor Axenciuc, op. cit., p. 177-178.
358
LISTA AUTORILOR
Carmen ALBERT, Universitatea „Eftimie Murgu” ReşiŃa

Mihaela BEDECEAN, Institutul de Istorie „George BariŃiu” Cluj-Napoca
Nicolae BOCŞAN, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Lavinia BUDA, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Claudiu CĂLIN, Arhiva Episcopiei Romano-Catolice Timişoara
Ion CÂRJA, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Diana COVACI, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Emoke CSAPO, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Andreea DĂNCILĂ, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Angela DUMITRESCU, Universitatea de Vest Timişoara
Ciprian GHIŞA, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Maria GHITTA, Academia Română – Centrul de Studii Transilvane Cluj-Napoca
Ovidiu GHITTA, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Mihaela GRANCEA, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu
Nicoleta HEGEDUS, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Rodica IANOŞ TOADERE, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Sanda LuminiŃa IGNAT-COMAN, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Ovidiu Emil IUDEAN, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Loránd L. MÁDLY, Institutul de Istorie „George BariŃiu” Cluj-Napoca
Sorin MITU, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Ionela MOSCOVICI, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Camil PETRESCU, Universitatea de Vest Timişoara
Andrei POGĂCIAŞ, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Iulia POP, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Valer RUS, Muzeul Memorial „Casa Mureşenilor” Braşov
Ana Victoria SIMA, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Valeria SOROŞTINEANU, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu
Nicolae TEŞCULĂ, Muzeul de Istorie Sighişoara
Ana-Maria VELE, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Pavel VESA, Institutul de Istorie Ecleziastică din Cluj-Napoca
Camelia Elena VULEA,Grupul Şcolar Grigore Moisil Deva

Identitate Alteritate 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Identitate Alteritate 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IDENTITATE ŞI ALTERITATE 5

STUDII DE ISTORIE POLITICĂ ŞI CULTURALĂ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© 2011 Editorii volumului. Toate drepturile rezervate.

PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ

2. Istoria bisericii şi a vieŃii religioase în secolele XVIII–XXI

IULIA MARIA POP, Reuniuni învăŃătoreşti în Episcopia greco-catolică de Lugoj

4. Din istoria Banatului în secolul XX

Publicarea prezentului volum nu este lipsită de o anume semnificaŃie aniversară: în urmă

Personalitatea lui Eftimie Murgu a fost comentată sau invocată în legătură cu

2 G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, p. 23-31.

În prima sa apariŃie publică, combaterea disertaŃiei lui Sava Tököly despre

6 I. D. Suciu, „Introducere”, p. 23.

Pentru a câşiga încrederea partizanilor şi a persuada comunităŃile din Banat să-l

împotriva legilor şi obiceiurilor Ńării”. Dreptul invocat de noii proprietari se întemeia

Invocând individualitatea Banatului, Murgu acredita ideea că acesta avea propria

instaurate în Banat după anexarea la Ungaria, ca nefiind adecvate fiinŃei naŃionale

18 Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, FT. 927; f. 37-39.

25 Idem, Murgu către Miescu, 17 septembrie 1843, f. 334-337.

28 E. Murgu către I. Miescu, 10 iulie 1844, Idem, f. 317-320.

Referatul înaintat de Sledinitzky împăratului despre „uneltirile răzvrătitoare” ale

32 I. D. Suciu, Tiberiu MoŃ, „Eftimie Murgu”, p. 1116-1117.

RevoluŃia de la 1848–1849, constituind evenimentul central şi cel mai important al

În toamna anului amintit, pe un fond general marcat de diferite speranŃe, a

naŃiunile şi religiile recepte, eforturile duse pentru înarticularea naŃiunii române au

11 George BariŃ, op. cit., p. 584.

Dacă din perspectiva mişcării naŃionale româneşti (şi nu numai) doleanŃele

14 Ibidem, p. 17; A. Springer, op. cit., p. 770.

Însă, speranŃele de început urmau să fie măturate nu numai prin nerealizarea

18 Vezi George BariŃ, op. cit., p. 609.

RelaŃiile diplomatice, constituind o componentă esenŃială a activităŃii politice a

să renunŃe la sprijinirea mişcării naŃionale româneşti din Transilvania, ceea ce I. C.

Ligii naŃionalităŃilor de a răsturna dualismul. Privitor la oamenii politici din România, se

11 Raport din Bucureşti, 12 martie 1898.

preşedintele congresului, a acuzat pe politicieni că arată simpatii naŃionale doar până

16 Bucureşti, 8 iunie 1901. HHStA, GesBuk, Ktn. 4.

Ovidiu Emil Iudean

Someşană, 5, 2006, p. 289-437.

decis ca la alegerile din anul 1896 să părăsească pasivitatea şi să numească un candidat

8 Tribuna, XVIII, 1901, nr. 68, 12/25 aprilie, p. 1.

Conducerea comitetului cercual al partidului liberal maghiar, reprezentat de

13 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 212, f. 65.

prevederile legii electorale maghiare. În comitatul BistriŃa-Năsăud existau doua cercuri

17 Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare…”, p. 17.

Prin prezentarea evenimentelor de natură politică desfăşurate în primii ani ai

La 29 decembrie 1784, cu câteva săptămâni înainte de a trece la cele veşnice,

din pădurea de la Chegea – proprietatea comitelui – lemnul necesar pentru cioplirea

mesajului trimis spre comitele de la Carei. Ea dă la iveală marea miză a proiectului pe

fost vizitaŃia canonică26, dovadă elocventă că acŃiona ca un ierarh inspirat din

ŞanŃa)37 –, înseamnă că aceştia ajunseseră să reprezinte la Sărăuad o majoritate

37 ANDJA, Fond Mitropolia Română Unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 134.

acuzaseră adepŃii lui Sofronie), ce promova inovaŃia, ruptura, încălcarea valorilor

46 Greta-Monica Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania, p. 71.

Satul Sărăuad la începutul deceniului 8 al secolului XVIII

51 I. Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, p. 13-25.

După închiderea şantierului de construcŃie a unei biserici, rolul sporit al parohiei

Dobândirea numelui de ctitor3 presupune două aspecte: pe de o parte construirea

După împodobirea prin „zugrăveală” pe dinăuntru, completează efortul ctitorial

75 Familia, XXXI, 1895, nr. 3, 15 ianuarie/27 ianuarie, p. 35.

au cumpărat PetcuŃ Iovan şi cu soŃia dumisale cu 16 florinŃi, pentru sufletul lui şi a

Calitatea de ctitor presupune, aşadar, pentru viaŃa bisericească a românilor din

Ana Victoria Sima

Filtisch (W. Krafft), 1869, p. 83.