Paralelă Riga Crypto și lapona Enigel

„Luceafărul” și „Riga Crypto și lapona Enigel” sunt două lucrări scrise în vremuri diferite de
către autori diferiți, dar care au o mulțime de puncte comune. În timp ce „Luceafărul”, de Mihai
Eminescu, a fost publicat pentru prima dată în anul 1883, „Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion
Barbu, a fost publicată patruzeci și șapte de ani mai târziu, în 1930, în volumul „Joc secund”.
Cea dintâi asemănare pe care o putem observa între cele două lucrări este legată de tema
acestora. Ambele abordează problematica iubirii imposibile dintre o ființă aparținând
unui univers superior și alta, căreia îi este imposibil să depășească propria condiție. Diferența
constă în formele pe care le iau aceste ființe (fata de împărat și luceafărul, „regele-ciupercă” și
lapona). În ambele opere, ființa care aparține lumii inferioare posedă un rang înalt în lumea sa, dar
aceasta nu este îndeajuns pentru a putea evada din constrângerile impuse de propriile limitări.
Discursul epic al poeziei barbiene se aseamănă cu „Luceafărul” eminescian prin prezența
unor elemente dramatice care se îmbină cu cele lirice. Astfel se creează povești de dragoste
neobișnuite ce amintesc de cântecele medievale spuse pe vremuri de menestreli (poeți și
muzicanți ambulanți din Evul Mediu). Ambele opere amintesc de basme datorită elementului epic,
prezent în cele două, prin narațiunea cu caracter alegoric. Eminescu s-a inspirat chiar din creațiile
trecutului, în special din cele populare, culegând doine, legende şi basme care și-au lăsat negreșit
amprenta asupra operelor sale. El a prelucrat și a versificat basmele culese modificându-le și
adaptându-le universului său poetic.
O diferență notabilă între cele două opere constă în curentul literar căruia îi aparțin
fiecare dintre ele. Astfel, în timp ce „Luceafărul” este o creație romantică, „Riga Crypto și
lapona Enigel” aparține modernismului. Stilurile sunt, deci, foarte diferite, datorită epocilor
în care poemele au fost scrise, precum și datorită stilurilor diferite ale autorilor. În timp ce
Eminescu a fost un reprezentant al romantismului târziu, Ion Barbu este amintit în literatura
română pentru originalitatea scriiturii sale. Barbu a unit literatura și matematica, despre care
considera că sunt foarte asemănătoare, în ciuda opiniei generale. Astfel, limbajul poetic barbian
este adesea încifrat, greu de înțeles la o primă vedere.
Pe de-o parte, „Luceafărul” reprezintă, în opinia criticii literare, o sinteză a creației
eminesciene, un poem filosofic, alegoric, mitic și folcloric, ce reunește genul epic cu cel
liric și dramatic. De asemenea, el înglobează o varietate de specii literare, precum: idila, pastelul,
elegia și meditația. Pe de altă parte, „Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem al
cunoașterii, având și el caracter alegoric, dar fiind încadrat în categoria baladei, a cântecului
de nuntă. Pe când Eminescu utilizează formula inițială a basmului, creând o atmosferă feerică de
poveste („A fost odată ca-n povești/ A fost ca niciodată”), în opera barbiană, poetul folosește
tehnica povestirii în ramă. Astfel, autorul include în contextul unei nunți adevărate („La spartul
nunții în cămară”) povestea unui menestrel („mai aburit ca vinul vechi”), despre o nuntă imaginară
(„Mult îndărătnic-menestrel,/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto,
regele-ciupearcă!”).
În „Riga Crypto și lapona Enigel”, prozodia este de tip modern, astfel încât versurile au măsură
variabilă, între cinci și nouă silabe, iar rima variază între rimă încrucișată, îmbrățișată și
monorimă. Strofele sunt de dimensiuni inegale, având între patru și șapte versuri. „Luceafărul”
respectă modelul clasic prozodic, cu nouăzeci și opt de catrene. Ritmul este iambic și se distinge
prin tonalitatea sa ascendentă. Acest tip de ritm este caracteristic mesajelor pesimiste, melancolice,
cu tentă de resemnare. Rima este încrucișată, iar măsura este de 7-8 silabe.
În concluzie, între „Luceafărul” și „Riga Crypto și lapona Enigel” există atât asemănări, cât și
diferențe. Cu toate acestea, asemănările sunt impresionante, având în vedere distanța temporală
dintre publicările celor două opere, precum și diferența notabilă dintre stilurile autorilor acestora.