COMPORTAMENTUL POST -IMPACT AL COMPOZITELOR

LAMINATE ARMATE CU FIBRE DIN GRAFIT ŞI STICLĂ

UTILIZATE ÎN INDUSTRIE

ID_187

INTRODUCERE
Încă de la apariţia lor compozitele au fost utilizate într-o mare varietate de aplicaţii datorită
performantelor deosebite pe care le au. Având modulul de elasticitate ridicat, rezistenţe la rupere
ridicate şi capabilităţi superioare de proiectare şi fabricaţie, materialele compozite au avantaje net
superioare comparativ cu materialele tradiţionale. Astfel, de exemplu, compozitele cu fibre din
grafit au caracteristici mecanice superioare materialelor monolitice cum ar fi oţelul sau aluminiul,
fiind foarte atractive pentru o serie de aplicaţii la care greutatea este o cerinţă critică.
Din păcate, compozitele de acest tip au un mecanism ineficient pentru absorbţia energiei
dată de impact, când încărcarea este normala la planul fibrelor, putând determina delaminări şi
fisurări ale matricei chiar la viteze mici de impact. În timp ce structurile metalice absorb energia de
impact prin deformări plastice, care nu afectează de obicei capacitatea portantă a structurii,
materialele compozite absorb energia printr-un mecanism complex de deteriorare şi propagare a
deteriorării. Aceste deteriorări interne, chiar şi în cazul când nu se văd cu ochiul liber pot reduce
semnificativ capacitatea portantă a structurii realizate din materiale compozite (cu până la 40-50%).
Deşi materialele compozite sunt folosite intr-o serie largă de aplicaţii, ele sunt utilizate cu prudenţă
în aplicaţii unde apar sarcini transversale, cum ar fi de exemplu, cele date de impactul transversal cu
viteză mică.
În general, deteriorările şi imperfecţiunile sunt inevitabile în structurile compozite. În acest
context, sunt utilizate concepte de proiectare a structurilor compozite care sa ţină cont de aceste
deteriorări, cum ar fi Toleranţa la deteriorare - Damage Tolerance şi Rezistenţa la deteriorare -
Damage Resistance. Rezistenţa la deteriorare este legată de capacitatea materialului de a minimiza
efectele deteriorărilor date de impact, în timp ce Toleranţa la deteriorare se referă la capacitatea
materialului de a-şi menţine proprietăţile şi după apariţia deteriorărilor în material, proprietăţi care
de obicei se numesc reziduale.
Una din dificultăţile legate de proprietăţile şi evaluarea compozitelor este, ironic, şi un
avantaj, şi anume, capacitatea de a permite utilizatorilor croirea proprietăţilor acestora pentru a se
potrivi cerinţelor proiectării. Există un număr imens de tipuri de fibre şi moduri de combinaţie,
răşini pentru matrice, aditivi, moduri de aşezare şi orientare a laminelor în laminat, posibilităţi de
fabricaţie (tratamente termice) şi de aceea este foarte dificil de a extrapola în funcţie de aceşti
parametri comportamentul compozitului pentru o anumită combinaţie a acestora.

MODURI DE DETERIORARE LA IMPACT

Deteriorările la impact sunt unanim recunoscute ca fiind printre cele mai severe forme de
deteriorare întâlnite în laminatele compozite. În timp ce, la impactul balistic aceste deteriorări sunt
vizibile, impactul cu viteză mică este, de obicei, responsabil pentru deteriorări care sunt dificil de
detectat cu ochiul liber - aşa numitele deteriorări BVID (Barely Visible Impact Damage), dar care
pot reduce dramatic capacitatea portantă a structurii.

1
 Efectul deteriorărilor la impact, în mod special asupra rezistenţei la compresiune este
cunoscut de mai mult de 15 ani în cazul structurilor aeronautice compozite. Modul de lucru
tradiţional, de a lua în calcul deteriorările la impact, este de a limita deformaţia specifică admisibilă
la compresiune la aproximativ 0.3%, în timp ce, materialul respectiv putea probabil suporta
deformaţii de ordinul a 0.8-1% (cel puţin), în condiţii de solicitare standard (umiditate şi
temperatură).
Testele executate pe epruvete au arătat reduceri semnificative ale rezistenţei reziduale de
compresiune (compression-after-impact strength CAI), putând ajunge la 70% pentru compozite cu
răşini termorigide şi mai puţin semnificative de obicei, pentru răşini termoplastice (fig.1).
Compozitele polimerice răspund la impact şi disipă energia cinetică a proiectilului într-un
mod diferit faţă de metale. Pentru cazul energiilor mici şi intermediare de impact, metalele absorb
energia cinetică a proiectilului prin deformaţii elastice şi plastice. Deformaţiile permanente care pot
apare în acest caz, determină o micşorare redusă a capacităţii portante. Pentru energii mari de
impact, poate avea loc perforarea sau ruperea structurii şi trecerea proiectilului prin structură poate
duce la ruperi neregulate, fisurare şi fragmentare în zona perforată. Deşi asemenea deteriorări vor
reduce capacitatea portantă a structurii, efectele acestora pot fi evaluate folosind principiile
mecanicii ruperii.
Pentru compozite, capacitatea de a înregistra deformaţii permanente este extrem de limitată,
energia fiind absorbită în mod frecvent prin crearea unor arii mari de delaminare, care conduc la
reducerea rezistenţei şi rigidităţii.
Este imposibil de evaluat severitatea deteriorărilor folosind principiile convenţionale ale
mecanicii ruperii datorită neomogenităţii şi anizotropiei materialului.
Înţelegerea dezvoltării deteriorării, a modurilor de cedare implicate precum şi variaţia
diferiţilor factori care afectează mărimea degradării au fost realizate prin studii
experimentale detaliate. Cunoaşterea proceselor de iniţiere şi de dezvoltare a deteriorării la
impact cât şi identificarea parametrilor care influenţează această deteriorare sunt necesare la
dezvoltarea modelelor matematice folosite pentru evaluarea deteriorării, pentru proiectarea
structurilor rezistente la impact şi pentru dezvoltarea unor sisteme de materiale îmbunătăţite.

Deteriorări la impactul cvasi-static

Pentru impactul care nu determină penetrarea completă a ţintei, experimentele au arătat că

deteriorările constau în delaminări, fisurarea matricei şi cedarea fibrelor (figurile 2-6).
Delaminările, adică dezlipirea laminelor adiacente prezintă cea mai mare importanţă, deoarece ele
reduc semnificativ rezistenţa laminatului. Studii experimentale detaliate au arătat că, delaminările
au loc numai la interfaţa dintre straturile cu orientări diferite ale fibrelor. Dacă două straturi
adiacente au aceeaşi orientare nu vor fi introduse delaminări la interfaţa dintre ele. Considerând, de
exemplu, un laminat solicitat la impact pe faţa superioară, cu laminele orientate pe direcţiile [0/45/-
45/0]s, s-a observat că delaminările înregistrate au forma unor alune, aşezate pe direcţia fibrelor
laminei inferioare. Matematic, delaminarea are forma unei lemniscate, o curbă descrisă de ecuaţia:

ρ 2 = r 2 cos 2θ . (1)

Liu [L3] a arătat că unul din factorii producerii delaminărilor se datorează "nepotrivirii"
rigidităţilor din laminele adiacente. Alţi cercetători [H5,C2,C3] au explicat apariţia delaminărilor,
ca fiind rezultatul stării tridimensionale de tensiune ce apare ca urmare a fisurării matricei şi
formării în acest mod, a unei muchii libere în interiorul laminatului. Efectul de muchie liberă a fost
evaluat de Pipes şi Pagano [C21,H5].

2
 Fig.1 Reducerea rezistenţei post-impact Fig.2 Fisurarea laminelor în zona de contact
a laminatului compozit la tracţiune şi datorită tensiunilor mari de contact.
compresiune [H8].

Fig.3 Schematizarea deteriorărilor Fig.4 Schematizarea deteriorărilor de tip BVID

produse la impactul cu viteză mică: A - produse la impactul cu viteză mică (secţiune
fisuri intra-laminare,B - delaminări, C- transversală): a - fisură intra-laminară,
ruperea fibrelor [H8]. b – delaminare [H8].

Fig.5 Fisuri intra-laminare datorate Fig.6 Apariţia delaminărilor între laminele

tensiunilor de contact . adiacente ca urmare a dezvoltării fisurilor
transversale.

Dacă forţa de contact generată la impact este suficient de mare, aceasta poate cauza fisurarea
matricei dinspre faţa superioară spre faţa inferioară, datorită tensiunilor de forfecare paralele cu
fibrele în fiecare lamină (fig.2). Pe măsură ce proiectilul deformează local structura, materialul
dinspre faţa superioară este comprimat progresiv, sarcina se redistribuie pe un diametru din ce în ce
mai mare rezultând propagarea fisurilor în celelalte lamine cu distanţe din ce în ce mai mari între
ele (fig. 5). Aceste fisuri se unesc în dreptul unghiului ascuţit ducând astfel la apariţia delaminărilor
prezentate schematic în fig. 6, 8. Tensiunile de forfecare din laminat vor fi maxime în dreptul
mijlocului plăcii şi s-a observat că, această regiune conţine cele mai mari delaminări, exceptând
3
cazul în care apar exfolieri pe faţa inferioară (spargeri ale matricei) datorate propagării undelor de
tensiune în timpul impactului.
La o masă de impact de formă sferică cu diametrul D , forţa de impact F , produce o zonă de
contact de rază r = (Dδ ) , unde penetrarea δ poate fi exprimată în funcţie de F şi de coeficientul
12

rigidităţii de contact κ c prin legea de contact a lui Hertz. Tensiunea de forfecare este presupusă a fi
uniform distribuită pe cilindrul de rază r şi înălţime h , cedarea are loc când această tensiune atinge
o valoare maximă admisă. Din aceste ipoteze forţa de iniţiere a deteriorării este dată de:

F = (2 πhτ max ) D3 4 κ c−1 2

32
(2)

Fig. 7a Tipuri de fisuri intra-laminare: Fig. 7b Modul de iniţiere şi dezvoltare al

a) fisuri datorate tensiunilor de forfecare; fisurilor şi forma acestora în funcţie de
b) fisuri datorate tensiunilor normale. rigiditatea laminatului.

Fig. 8a Distribuţia tridimensională a Fig. 8b Forma şi orientarea delaminărilor

deteriorărilor produse într-un produse la impact întru-un laminat
laminat cvasi-izotropic [H8]. cvasi-izotropic [H8].

32
care arată că F creşte cu h , iar rezultatele experimentale au verificat această tendinţă. Există alte
studii care contrazic observaţiile anterioare şi anume deteriorările introduse la impactul cvasi-static
sunt diferite de solicitarea statică [N2, N3].
După impact există multe fisuri ale matricei aranjate într-un model complicat care vor fi
foarte dificil de evaluat dar în general, nu este necesar acest lucru, deoarece fisurile din matrice nu

4
contribuie semnificativ la reducerea proprietăţilor reziduale ale laminatului. Oricum procesul de
deteriorare este iniţiat prin fisurarea matricei care apoi induce delaminări la interfaţa dintre straturi.

Fig. 10 Diagrama schematică a

Fig. 9 Diagrama schematizată a deteriorărilor. A+B - delaminările la
deteriorărilor în interfaţa 45/90, referinţa interfaţa 45/90; D,E - fisuri intra-laminare în
[H8]. laminele 45/90, [H8].

S-au observat două tipuri de fisuri ale matricei (figura 7a):

• fisuri de întindere (tracţiune),
• fisuri de forfecare.
Fisurile de întindere sunt introduse când tensiunile normale din planul transversal depăşesc
rezistenţa la tracţiune a laminei, fiind orientate perpendicular pe planul median. Fisurile de forfecare
sunt înclinate faţă de suprafaţa mediană ceea ce arată că tensiunile de forfecare transversale joacă
un rol semnificativ în formarea acestora. Acestea apar, în general, pentru laminatele groase fiind
create de tensiunile mari de contact.
La laminate groase fisurile în matrice sunt pentru început induse în primul strat solicitat
direct la impact de proiectil datorită tensiunilor mari de contact. Deteriorarea progresează dinspre
vârf în jos rezultând o deteriorare sub formă de brad (figura 7b). Pentru laminate subţiri, tensiunile
de încovoiere pe faţa inferioară a laminatului duc la apariţia fisurilor în matrice în stratul cel mai de
jos propagându-se apoi spre faţa superioară. Modelul fisurilor matricei, astfel rezultat, are forma
unui brad întors (figura 7b).
Există mai multe modele propuse pentru iniţierea delaminărilor:
¾ după Liu [L3], delaminările sunt rezultatul "nepotrivirii" rigidităţilor la încovoiere
între laminele adiacente,
¾ Modelul de deteriorare propus de Choi şi Chang [A4] este:
9 fisurarea matricei. Apariţia fisurilor intra-laminare în laminate cauzate de
impactul transversal constituie primul mod de deteriorare,
9 după apariţia fisurilor în matrice, în interiorul laminelor se formează
delaminările. La interfaţa dintre două lamine date, tensiunile inter-laminare
5
 de forfecare τ13 , tensiunile normale transversale σ 22 , de pe lamina inferioară
şi tensiunea inter-laminară de forfecare de pe lamina superioară τ 23
contribuie semnificativ la propagarea delaminărilor,
9 pot apare fisurări în continuare în alte lamine rezultând delaminări
suplimentare.

Fig. 11 Starea de tensiune în interiorul Fig. 12 Cedarea la impactul balistic:

laminei raportată la sistemul de referinţă a)forfecare, b) delaminare.
natural.

Analize de cedare
Cedarea catastrofală, completă a unei structuri compozite are loc rareori, la o încărcare
corespunzătoare primei cedări sau cedării iniţiale. De obicei, structura cedează complet datorită
propagării şi acumulării de cedări/ruperi locale, pe măsură ce încărcarea creşte. Cedarea iniţială a
unei lamine din structura compozită poate fi anticipată folosind un criteriu de rupere sau o teorie de
cedare a primului strat. Anticiparea/evaluarea cedărilor ulterioare necesită înţelegerea modurilor de
cedare şi propagare a deteriorării.
Deşi materialele compozite au înregistrat o creştere în utilizare, în ultimele două decade şi o creştere
spectaculoasă în aplicaţii ne-aeronautice în ultimii ani, la ora actuală încă nu a fost pusă la punct o
metodologie fiabilă pentru evaluarea completă a performanţelor structurii compozite, dincolo de
prima cedare localizată. În timp ce, cea mai mare parte a compozitelor înregistrează cedări/ruperi
fragile, având o margine de siguranţă redusă sau fără margine de siguranţă raportată la tensiunea de
curgere, cum au majoritatea metalelor, trebuie înţelese mecanismele de propagare ale ruperii fragile
şi concepute metode/modele fiabile pentru evaluarea acestor fenomene. De exemplu, structurile
compozite laminate pot înregistra ruperi/cedări locale sau deteriorări locale în condiţii de operare
normală, cum ar fi fisurarea matricei, ruperea fibrelor, dezlipirea fibrelor din matrice şi delaminări,
care contribuie la ruperea/cedarea catastrofală a acestora. Capacitatea de a evalua iniţierea şi
dezvoltarea unor asemenea degradări este esenţială pentru evaluarea performanţelor structurilor
compozite şi pentru dezvoltarea unei proiectări fiabile şi sigure, exploatând astfel, la maxim
avantajele oferite de materialele compozite. De aici, rezultă importanţa şi necesitatea unei
metodologii fiabile pentru evaluarea iniţierii şi propagării cedării în structuri compozite laminate.
Din acest motiv, în ultimii ani, dezvoltarea deteriorărilor în compozite laminate a căpătat o atenţie
deosebită din partea cercetătorilor.
Analiza deteriorărilor/cedărilor compozitului după ce a avut loc prima cedare se numeşte
analiză progresivă a deteriorării (sau analiză de cedare după cedarea primului strat).
Metodologia tipică de calcul a analizei progresive de cedare presupune existenţa a cinci elemente
cheie:

6
 ƒ existenţa unei capabilităţi de analiză neliniară de a stabili echilibrul;
ƒ procedură precisă de a recalcula tensiunile, necesară pentru a reevalua starea
de tensiune locală în lamină;
ƒ un criteriu de cedare capabil să determine cedările locale ale laminei şi
modurile de cedare;
ƒ un model de degradare/deteriorare al materialului, necesar pentru a evalua
propagarea cedărilor şi reestimarea proprietăţilor locale ale materialului;
ƒ procedură pentru a restabili echilibrul după modificarea proprietăţilor locale
ale laminei.
La fiecare încărcare este realizată o analiză neliniară până când este obţinută convergenţa
soluţiei, presupunând că în modelul materialului nu au loc modificări. Utilizând starea de echilibru,
se vor determina din soluţia analizei neliniare tensiunile din fiecare lamină. Aceste tensiuni vor fi
comparate cu tensiunile admisibile ale materialului şi folosite ulterior pentru a determina
cedarea/ruperea în concordanţă cu un anumit criteriu de rupere. Dacă este detectată ruperea/cedarea
unei lamine, proprietăţile laminei sunt schimbate în conformitate cu modelul de degradare al
materialului considerat.
Deoarece soluţia neliniară iniţială nu mai corespunde cu starea de echilibru iniţială,
echilibrul structurii trebuie restabilit utilizând proprietăţile laminei modificate, pentru lamina
deteriorată menţinând nivelul curent de încărcare. Acest proces iterativ, de obţinere a unei soluţii
neliniare a echilibrului, pentru fiecare timp la care modelul materialului este schimbat continuu, se
realizează până când nu se mai înregistrează cedări suplimentare ale laminei. Pasul de încărcare este
mărit incremental până când se înregistrează ruperea/cedarea completă/catastrofală a structurii.

MODELAREA RĂSPUNSULUI LA IMPACT

Au fost analizate modelele matematice, dezvoltate pentru studierea impactului, şi anume:
modelări prin conservarea energiei, modele elastice echivalente de tip masă-arc, modele
aproximative pentru impactul influenţat de unde şi modele complete. Vom prezenta doar câteva
rezultate obţinute în urma acestui studiu.

Modele cvasi-statice

Modele elastice echivalente masă-arc

Model elastic echivalent cu două grade de libertate

Cel mai complet model de tip masă-arc prezentat în literatura de specialitate este redat în fig.13 [A3-
5, A8], unde, K b , K s , K m , K c reprezintă rigidităţile de încovoiere, forfecare, membrană şi contact, κ m
coeficientul rigidităţii de membrană, κ c coeficientul rigidităţii de contact, M1 masa proiectilului şi m 2 e
masa efectivă a ţintei care participă la răspunsul dinamic, M 2 masa totală a ţintei. Ecuaţiile de mişcare în
acest caz se pot scrie sub forma:

⎧ M1&x&1 + ξ ⋅ F = 0,
⎨ 3
(3a)
⎩m 2 e &x& 2 + K bs x 2 + κ m x 2 − ξ ⋅ F = 0,

unde F reprezintă forţa de contact:

7
 F = κ c ⋅ (x1 − x 2 )3 / 2 , (3b)

iar
ξ = 1 , pentru x1 − x 2 ≥ 0 , (4a)

şi
ξ = 0 când, x 1 − x 2 < 0 , (4b)

(contactul încetează, F = 0 , în acest caz).

Fig. 13 Modelul echivalent masă-arc cu două grade

de libertate.

Dinamica sistemului descris de (3) şi (4) având condiţiile iniţiale:

&x&1 (0) = V ,

x 1 (0) = x 2 (0) = 0 ,

poate fi studiată numeric.

Rezolvarea sistemului de ecuaţii diferenţiale neliniare de ordinul doi s-a făcut cu metoda Runge-
Kutta 4(5) folosind programul MATLAB.
Sistemele elastice echivalente masă-arc sunt simple şi furnizează soluţii precise pentru cazurile de
impact întâlnite frecvent pe epruvete de mărime mică.

Modele pentru impactul influenţat de propagarea undelor

Această modelare a răspunsului dinamic este bazată pe analiza simplificată a impactului asupra
plăcii ortotrope infinite dată de Ollson (1992) [O1] şi este valabilă pentru plăci mari, astfel încât, undele de
deformaţie să nu atingă frontierele. În acest caz, se spune că impactul este influenţat de propagarea undelor.
Când durata contactului este mai mare decât timpul necesar ca undele de deformaţie să atingă frontierele şi
să fie reflectate spre punctul de impact cel puţin o dată, metoda nu poate fi utilizată. În acest caz, impactul
este influenţat de condiţiile de rezemare. În cazul impactului influenţat de unde, problema se reduce la
rezolvarea unei singure ecuaţii diferenţiale ordinare, cu un singur parametru adimensional, λ , numit
"parametru de inelasticitate", care determină distribuţia forţei de contact. Această abordare permite o
determinare foarte eficientă şi precisă a variaţiei forţei de contact.

8
 Fig.14 Variaţia forţei de contact adimensionale pentru diferite valori
ale parametrului de inelasticitate λ .

Penetrarea adimensională în zona de contact este modelată de o ecuaţie diferenţială neliniară de

forma:
d2 δ 3 1 / 2 dδ 3/2
2
+λ⋅ ⋅δ +δ = 0, (5)
dt 2 dt
λ = κc 2 / 5 V1 / 5M13 / 5 /[8 ρ ⋅ h ⋅ D* ] , (6)
unde D * este rigiditatea echivalentă la încovoiere a plăcii ortotrope:

A +1
D* = (D11D22 )1 2 , (7)
2
A = (D12 + 2D66 ) (D11D22 )1 2 .
dδ(0)
Pentru condiţii iniţiale δ(0) = 0, = 1 , ecuaţia a fost rezolvată numeric cu metoda Runge-
dt
Kutta 4(5) folosind programul MATLAB. Forţa de contact şi deplasările plăcii în punctul de impact sunt:
[
F = κc 2M13 V 6 ] 1/ 5 3 / 2
δ , (8)
t
MV 3/2
w( t ) = ∫δ dτ .
8 ρ ⋅ h ⋅ D* 0
Pentru plăci ortotrope, undele se propagă pe direcţii diferite cu viteze diferite şi frontul de undă va
avea o formă aproape eliptică, centrată în punctul de impact. Deplasările frontulului de undă pe axa Ox,
respectiv Oy sunt:
la = 2 π ⋅ (D11 I1)1 4 [2( A + 1)]1 / 8 t , (9)
lb = la / (D11 / D22 ) .
1/ 4

Validarea programului realizat a fost făcută analizând cinci cazuri de impact cu diferiţi parametri de
inelasticitate λ , cazuri care au fost studiate de Ollson [O1]. Rezultatele date de Ollson coincid cu cele
prezentate în figura 14.

9
 Modele complete

Un model complet [A4,A5,R4] este acela care ia în considerare în întregime dinamica

structurii, dinamica proiectilului şi deformaţiile locale în zona de contact. Depinzând de numărul de
moduri participante la răspuns, de geometria ţintei şi de condiţiile de contur, un model complet
poate avea multe grade de libertate şi deci poate fi laborios din punct de vedere al calculelor. Pentru
plăci dreptunghiulare, simplu rezemate pe contur există soluţii analitice pentru frecvenţele şi
modurile proprii de vibraţii, răspunsul tranzitoriu fiind exprimat în funcţie de aceste moduri. Se pot
include astfel toate modurile participante la răspuns. În acest fel, pentru acest caz simplu se poate
dezvolta un model complet pentru probleme de impact.
Primul model complet pentru bare izotrope, tratat analitic în literatura de specialitate a fost
dat de Timoshenko (1913) care a cuplat legea de contact a lui Hertz de mişcarea tranzitorie a barei
pentru a modela deformaţiile în zona de contact. Studiile au fost extinse de Karas (1939) la plăci
izotrope. Pentru alte geometrii sau condiţii de contur trebuie folosite metode variaţionale sau
metoda elementelor finite.

Teoria de placă Kirchhoff

În concordanţă cu teoria clasică de placă, pentru o placă laminată simetrică, fără cuplare încovoiere -
răsucire ( D16 = D26 = 0 ), ecuaţia de mişcare a plăcii solicitate de o forţă concentrată se poate scrie:
∂4w ∂4w ∂4w
D11 + 2(D12 + 2D66 ) + D22 4 + I1w && = F ( t ) , (10)
∂x 4 ∂x 2∂y 2 ∂y
unde D ij sunt rigidităţile la încovoiere, I1 = ρh , w este deplasarea transversală a plăcii. Pentru cazul unei
plăci simplu rezemate pe toate laturile, ecuaţia (10) şi condiţiile de contur sunt satisfăcute când deplasările
sunt dezvoltate în serie dublă. Pulsaţiile plăcii sunt:
1/ 2
⎡ 4 2 2 4⎤
2 D11 ⎛ m ⎞ ⎛m⎞ ⎛n⎞ ⎛n⎞
ω jk =π ⎢ ⎜ ⎟ +
2
(D12 + 2D 66 )⎜ ⎟ ⎜ ⎟ + D 22 ⎥ .
⎜ ⎟ (11)
⎢⎣ ρh ⎝ a ⎠ ρh ⎝ a ⎠ ⎝b⎠ ρh ⎝b⎠
⎥⎦
Se obţine deplasarea plăcii pentru cazul impactului în punctul ( x1, y1) :
∞ ∞
⎛ jπx ⎞ ⎛ kπy ⎞ ⎛ jπx 1 ⎞ ⎛ kπy 1 ⎞
t
4
w( x, y, t ) =
ρhab
∑ ∑ ∫ F( τ) sin⎜ ⎟ sin⎜ ⎟ sin⎜ ⎟ sin⎜ ⎟×
j=1,3,5 k =1,3,5 0 ⎝ a ⎠ ⎝ b ⎠ ⎝ a ⎠ ⎝ a ⎠
[ ]
sin ω jk ( t − τ)
. (12)
× dτ
ω jk
Deplasarea proiectilului, w 1 , este:
w1 = δ + w 2 , (13)
unde w 2 este deplasarea plăcii în punctul de impact.
Aceasta verifică ecuaţia:
M1w && 1 + F ( t ) = 0 , (14)
având condiţiile iniţiale w1( t =0 ) = 0, w
& 1( t =0 ) = V , de unde, prin integrare rezultă deplasarea proiectilului:

1 t
M1 0∫
w1 = V ⋅ t − F( τ)( t − τ)dτ . (15)

10
 Înlocuind ecuaţiile 12-14 se obţine o ecuaţie integrală neliniară care a fost rezolvată iterativ folosind
programul MATLAB. Pentru calculul integralelor a fost utilizată formula trapezelor. În cazul impactului în
centrul plăcii rezultă :
3/2
⎧⎪ 1 t 4 ∞ ∞ t
1 ⎫⎪
F( t ) = κ c ⎨V ⋅ t −
M1 0∫
F( τ )( t − τ )d τ − ∑
ρ ⋅ a ⋅ b ⋅ h j=1,3,5
∑ ∫ ω F( τ) sin[ω jk ( t − τ)]dτ⎬ .
⎪⎩ k =1,3,5 0 jk ⎪⎭

Modelarea coeficientului de restituire

Ciocnirea dintre corpuri este elasto-plastică chiar pentru viteze de mici de impact,
determinând în cazul corpurilor dure penetrări imperceptibile permanente pe suprafaţa de contact.
Relaţia forţă-penetrare este ireversibilă din clipa când lucrul mecanic dat de forţa de contact în
timpul compresiunii este parţial consumat de undele elastice, deformaţii plastice în zona de contact
şi frecare. Aceste moduri de dispersie a energiei cinetice iniţiale în timpul ciocnirii depind de viteza
relativă dintre corpuri în punctul de impact, de proprietăţile materialului şi de proprietăţile inerţiale
(care depind de configuraţia impactului şi condiţiile de rezemare ale structurii deformabile). Se
poate defini astfel, coeficientul de restituire pentru cazul impactului uni-dimensional dintre două
corpuri, aflate în mişcare de translaţie pură, ca fiind raportul vitezelor relative (cu semn schimbat)
dintre cele două corpuri la sfârşitul şi începutul ciocnirii. Acesta este o măsură a energiei de impact
pierdută din cauza surselor interne: unde elastice, deformaţii plastice şi frecări în zona de contact
[H9, S5]:
V
e= o, (16)
Vi
unde Vi este viteza relativă înainte de impact şi Vo este viteza relativă după impact, cu semn
schimbat. Considerând cazul impactului transversal (fără frecare), perfect elastic, coeficientul de
restituire va reprezenta în acest caz energia termică disipată în zona de contact (prin oscilaţii
aleatoare moleculare şi probabil alunecări microscopice între grăunţi pentru cazul materialelor
cristaline). Pentru o plajă limitată de viteze iniţiale de impact Vi (mici), coeficientul de restituire se
poate scrie sub forma:
e = 1 − αVi . (17)
Pentru oţel, bronz şi fildeş α este cuprins între 0.08 − 0.32 s / m dar ecuaţia liniară de mai sus nu
poate fi aplicată peste anumite limite ale vitezei iniţiale de impact, Vi, care depind de material şi de
geometria suprafeţelor aflate în contact.
În cazul materialelor materiale compozite α are valori mai mici. Pentru a considera energia
pierdută ireversibil la impact Hunt şi Crossley [H9] au modelat coeficientul de restituire cu un
model Kelvin-Voight (numit "pereche de impact") la care forţa de amortizare vâscoasă este dată de
relaţia:
3
Fd = λ 1δ 2 δ& , (18)
unde:
3
λ1 = ακ c . (19)
2
Parametrul α poate fi determinat experimental măsurând coeficientul de restituire pentru impactul
asupra laminatului sprijinit pe întreaga suprafaţă, pe un suport rigid. Legea de contact în acest caz
va fi dată de ecuaţia:
3 3
3
F( t ) = κc δ2 + α κc δ 2 δ& . (20)
2
11
Astfel ecuaţia de mişcare devine:

3 3
3
M1&δ& + ακ c δ 2 δ& + κ c δ 2 = 0 . (21)
2

Fig. 15 Modelarea coeficientului de restituire.

Ecuaţia (21) a fost rezolvată numeric cu metoda Runge-Kutta 4(5) folosind programul
MATLAB. Pentru a valida programul au fost analizate două exemple de impact realizate de Hunt şi
Crossley [H9]. Aceştia au studiat cazul impactului unui corp sferic din oţel (cu raza de 25.4mm), de
masă 0.453kg, asupra unei plăci rigide din oţel cu viteze iniţiale de 0.203m/s şi 0.406m/s
( α = 0.315 s / m , α = 0.629 s / m ). Coeficientul rigidităţii de contact a fost
κc = 3.4 ⋅ 1010 N / m3 2 . Rezultatele obţinute coincid cu cele date de Hunt şi Crossley (figurile 16
şi 17). Suplimentar au fost reprezentate variaţia forţei la impact (componenta totală şi elastică) în
funcţie de timp (figurile 18, 19).
Pentru a observa, în particular, comportamentul compozitelor au fost analizate alte două
exemple de impact a unei sfere de oţel asupra unui laminat compozit carbon/epoxy sprijinit pe un
suport rigid.

Fig.16. Variaţia forţei (componenta elastică şi Fig.17. Variaţia forţei (componenta elastică şi
totală) în momentul impactului în funcţie de totală) în momentul impactului în funcţie de
penetrarea în zona de contact (Hunt şi Crossley penetrarea în zona de contact (Hunt şi Crossley
[H9]). [H9]).

12
Fig.18. Variaţia forţei (componenta elastică şi Fig.19 Variaţia forţei (componenta elastică şi
totală) la impactul asupra unei plăci rigide totală) la impactul asupra unei plăci rigide (Hunt
(Hunt şi Crossley). şi Crossley).

Modelul Kelvin-Voight expus anterior a fost folosit şi de alţi cercetători în diferite variante
(liniare sau neliniare): Mahfuz ş.a. [R4], Aymerich ş.a.[A8].

Fig.20. Implementarea coeficientului de restituire Fig.21. Modelul îmbunătăţit masă-arc.

în modelul echivalent masă-arc.

Modelul echivalent masă-arc

La impactul laminatelor compozite cu proiectile dure, în timpul contactului energia cinetică

a proiectilului este disipată prin:
o deteriorări în zona de contact cum ar fi fisurarea matricei, ruperea fibrelor,
o deformaţii plastice sau vâscoase ale matricei,
o energie termică consumată de oscilaţiile aleatoare moleculare în zona de contact,
o energie acustică,
o şi frecare.
Există două variante de a modela energia consumată ireversibil în zona de contact:
Ž considerând legi de contact diferite pentru încărcare/descărcare, determinate experimental
(în cazul în care, deteriorările în zona de contact sunt semnificative),

13
 Ž folosind modelul lui Hunt şi Crossley pentru simularea contactului (prin interpretarea
coeficientului de restituire ca "amortizare" la impact), pentru cazul în care deteriorările matricei sau
fibrelor nu sunt evidente în punctul de contact iar deformaţiile permanente sunt mici.
Efectul deteriorărilor interne asupra răspunsului global pot fi considerate modificând
parametrii rigidităţii plăcii (termenii Kbs şi Km). Aymerich [A8] a realizat analize succesive folosind
metoda elementului finit pentru a evalua deteriorările din laminat şi a determina proprietăţile
laminatului (fig.21).

DISTRIBUŢIA TENSIUNILOR ÎN PLĂCI LAMINATE SOLICITATE

TRANSVERSAL LA SARCINI CONCENTRATE

Pentru analiza numerică, au fost considerate 3 cazuri de orientare a laminelor, la aceeaşi

placă laminată, cu acelaşi număr de lamine, solicitată de o forţă aplicată static, distribuită pe o zonă
mică, centrală a plăcii. Dimensiunile plăcii sunt de 150x100x2.1mm iar forţa aplicată este
F=1000N. Primele două cazuri au fost analizate experimental de Kaczmarek şi Maison, laminatul
având următoarea componenţă: cazul 1 [452,02,-452,02]s, cazul 2 [02,902,02,902]s iar cazul al treilea
a fost [0,45,-45,0,45,-45,0,45]s. Pentru analiza numerică a fost utilizat programul comercial de
element finit ANSYS. Placa a fost modelată cu elemente SHELL181.

Fig.23 Distribuţia coeficientului e (criteriul

Fig. 22 Modelul cu elemente finite, lui Hashin) în funcţie de numărul interfeţei
rezemarea şi încărcarea pentru placa laminare, pentru cele trei cazuri de calcul.
considerată.

Fig. 24 Distribuţia tensiunilor în ipoteza Fig. 25 Distribuţia tensiunilor în ipoteza

criteriului lui Hashin (rel. 3), cazul 3 de criteriului lui Hashin (relaţia 3), cazul 3 de
calcul, laminele 1-2. calcul, laminele 2-3.

14
 Fig. 26 Distribuţia tensiunilor în ipoteza Fig. 27 Aria maximă de delaminare ( e ≥ 1 )
criteriului lui Hashin (rel. 3), cazul 3 de determinată cu criteriul lui Hashin, pentru
calcul, laminele 3-4. cazul 1 de calcul (laminele 9-10).

Discretizarea plăcii a fost realizată mapat, rezultând un număr de 1600 elemente şi

aproximativ 1700 noduri. Analiza a fost realizată pentru cazul neliniar (plăci cu deplasări mari),
deplasarea transversală a plăcii fiind în acest caz de ordinul grosimii plăcii. Predicţia delaminărilor
a fost făcută cu ajutorul criteriului de cedare Hashin [7], [9], şi anume delaminările apar atunci când
e ≥ 1:
⎛ σ33 ⎞ ⎛⎜ τ13 + τ 223 ⎞
2 2
⎜ ⎟ +⎜ ⎟=e, (22)
⎝ Y ⎠ ⎝ S T ⎟⎠
2

unde, tensiunile sunt date în rapart cu sistemul de referinţă principal al fiecărei lamine iar ST
reprezintă rezistenţa la forfecare interlaminară. Poprietăţile materialului pentru o singură lamină (cu
o grosime de 0,125mm) şi rezistenţele acestuia sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1 Proprietăţile şi rezistenţele materialului utilizat pentru o singură lamină.

Proprietăţi de material
E11, GPA E22, GPA G12, GPA G23, GPA ν12 ν 23 ν13
140 10 5.7 3.849 0.3 0.48 0.3
Rezistenţele materialului (MPa)
X (MPa) X'(MPa) Y(MPa) Y'(MPa) S12(MPa) S23(MPa) ST
1780 -1730 55 -290 33 33 80

DETERMINAREA REZISTENŢEI LA IMPACT PRIN METODA

CĂDERII LIBERE

Primele teste de impact au fost realizate urmărind procedurile folosite la metale pe pendulul
Charpy sau Izod. Aceste metode de testare sunt mult mai potrivite pentru asigurarea calităţii
procesului tehnologic decât pentru evaluarea proprietăţilor materialului. În plus, compozitele sunt
folosite sub formă de plăci formate din lamine având o anumită orientare şi dispunere, fiind
imposibil de evaluat efectul acestora asupra răspunsului la impact folosind epruvete de tip Charpy
sau Izod.
Din acest motiv se folosesc în mod uzual teste de impact (instrumental) pe epruvete de tip
placă. Suplimentar, la aceste teste poate fi controlat nivelul deteriorărilor introduse putându-se
determina nivelul de prag al deteriorărilor nevizibile cu ochiul liber.
Pentru a mări viteza iniţială de impact unele dintre acestea au mecanisme de accelerare a
proiectilului [A4].

15
 Determinarea instrumentală a rezistenţei la şoc

Până nu demult, testul la impact se executa fără a determina măsurători suplimentare. De

exemplu, la încercarea standard (neinstrumentală) Charpy sau Izod singura variabilă măsurată este
energia totală necesară pentru a rupe o epruvetă crestată la încovoiere.
Energia absorbită Utot de epruvetă care se presupune egală cu energia potenţială mg(h0 − h f )
a pendulului este citită direct pe scara calibrată a pendulului. Nu sunt furnizate informaţii cum ar fi :
mărimea forţei, timpul de contact în cazul testului standard.
Testul de impact instrumental reprezintă o nouă metodă folosită pentru a determina
răspunsul materialului (curba forţă-deformaţie) la solicitări cu viteză mare de deformaţie. Sunt
utilizaţi senzori pentru măsurarea forţei montaţi în spatele percutorului fiind furnizate în acest caz
informaţii suplimentare cum ar fi: forţa maximă de contact, energia absorbită, durata de contact.
În cazul testului de cădere (impact) instrumental singura mărime măsurată ca o funcţie
continuă de timp este forţa de contact P(t ) (sau acceleraţia) care este exercitată de masa pendulului
asupra epruvetei. În acest caz pe epruvetă nu sunt montate mărci tensometrice, senzori sau alte
dispozitive suplimentare pentru măsurarea deplasării sau acceleraţiei. Săgeata epruvetei este
determinată în funcţie de timp, indirect, prin integrarea numerică a ecuaţiei de mişcare a
percutorului. Astfel, din ecuaţia de mişcare a percutorului se poate scrie:
P(t )
a(t ) = g − , (23)
M
unde M este masa proiectilului.
Considerând t = 0 timpul corespunzător iniţierii impactului, se integrează ecuaţia de două
ori în funcţie de timp rezultând:

v (t ) = v 0 +
t⎡ P t' ⎤ ' ()
∫⎢
0⎢
⎣
g −
M
⎥dt ,
⎥⎦
(24)

x (t ) = x 0 + ∫0 v (t )dt
t ' '
, (25)
unde condiţiile iniţiale sunt:
⎧v (t = 0 ) = v 0 ,
⎨ (26)
⎩x (t = 0 ) = 0.
Cât timp epruveta nu este perforată ori total ruptă, aceasta rămâne în contact cu percutorul şi
deci se poate scrie:
δ(t ) = x(t ) . (27)
Energia absorbită se poate calcula cu formula:
U(t ) = ∫ Pdx = ∫ P t ' v t ' dt ' .
s
0
t
0
()() (28)
Răspunsul tipic la impact pentru materiale fragile şi tenace este redat în figura 28. Aria
mărginită de aceste curbe reprezintă energia absorbită de epruvetă. Se observă că, deşi în cazul
materialelor fragile forţa dezvoltată este mare, deplasarea înregistrată la ruperea epruvetei este mică,
astfel încât, energia absorbită Utot este redusă.
De asemenea curbele prezintă salturi şi inflexiuni asociate cu apariţia deteriorărilor. Analiza
acestor date poate fi folosită pentru a determina forţa maximă, primele fisurări sau apariţia
neliniarităţilor.
Prin integrarea ariei de sub curba de încărcare (forţa-deplasare) până la valoarea maximă a
încărcării (sau a primei cedări) se poate obţine energia necesară realizării sau iniţierii deteriorării.
Raportul dintre energia necesară propagării deteriorărilor (E tot − Ei ) şi energia de iniţiere E i
se numeşte indice de tenacitate.

16
 Ep
D= , (29)
Ei
E i - energia de iniţiere a ruperii,
E p - energia de propagare a ruperii.

Valorile indicelui sunt D ≥ 0 . Valoarea zero arată că materialul are o comportare perfect
fragilă. Cu cât D este mai mare cu atât mai multă energie este folosită pentru propagarea
deteriorările comparativ cu energia care a cauzat iniţierea deteriorărilor. Trebuie subliniat că un
indice ridicat nu înseamnă un material cu o tenacitate absolută. În practică este necesar ca materialul
să înregistreze la rupere o energie de iniţiere ridicată cât şi o energie de propagare ridicată.

Fig.28 Curbele teoretice de răspuns ale materialului (forţă de impact - deplasare locală) pentru
cazul materialelor fragile şi tenace (curbele reale sunt mai puţin netede).

PROPRIETĂŢI REZIDUALE

Un dezavantaj major al materialelor compozite polimerice armate cu fibre este datorat

complexităţii şi multitudinii modurilor de cedare înregistrate. În plus, datorită neomogenităţii şi
anizotropiei compozitelor cât şi complexităţii modurilor de cedare/deteriorare este greu de evaluat
influenţa acestora asupra proprietăţilor reziduale. De asemenea, deteriorările nu sunt întotdeauna
vizibile cu ochiul liber putând afecta sever capacitatea portantă a structurii.

Fig. 29. Dispozitivul de compresiune post- Fig.30. Dispozitivul de compresiune post-impact

impact Boeing. NASA. (http://www.wyomingtestfixtures.com/)
(http://www.wyomingtestfixtures.com/)
17
 Din aceste motive studiul efectelor impactului şi anume a deteriorările introduse la impact
asupra proprietăţilor reziduale a primit o atenţie deosebită din partea specialiştilor. Studiul efectului
deteriorărilor asupra proprietăţilor reziduale se mai numeşte adesea şi studiul toleranţei la
deteriorare şi se referă la determinarea experimentală sau numerică a proprietăţilor reziduale a
structurilor deteriorate.
Susceptibilitatea la deteriorare a materialelor compozite a făcut ca, la proiectarea structurilor
tolerabile la deteriorare, inginerii să considere existenţa deteriorărilor până la/sau mai jos de pragul
de detectabilitate (TOD – Threshold of Detectability) pentru a asigura siguranţa structurii, chiar şi
în prezenţa unui anumit nivel al deteriorărilor nedetectabile. Astfel, cerinţele regulamentelor
americane (FAA – Federal Aviation Administration) privind comportamentul structurilor compozite
aeronautice impun ca, în prezenţa deteriorărilor nevizibile cu ochiul liber (BVID – Barely Visible
Impact Damage), structura să nu cedeze la sarcini ultime (DUL – Design Ultimate Load).

Testul de compresiune post impact (CAI-test)

În urma deteriorărilor introduse la impact, proprietatea cea mai afectată este rezistenţa la
compresiune. Acest fenomen se datorează apariţiei delaminărilor în zona solicitată la impact, care
afectează rigiditatea laminatului, ducând la pierderea locală a stabilităţii în zona delaminată în cazul
solicitării la compresiune.
Există mai multe metode propuse în literatura de specialitate pentru testul de compresiune
post impact (Compression after impact - CAI test). Diferenţele dintre metodele de testare sunt
legate de mărimea şi grosimea epruvetei şi de modul în care aceasta este testată iniţial la impact. În
timpul testului de compresiune epruveta este încastrată sau rezemată la capete şi rezemată lateral.
Rezemarea laterală a epruvetei are rolul de a preveni pierderea globală a stabilităţii epruvetei.
Cele mai des folosite dimensiuni pentru epruvete şi dispozitive CAI sunt conforme cu cele
date în standardele BOEING (Boeing specification - BSS 7260), AIRBUS (Airbus Industries Test
Method – AITM 1.00100) (aproape coincid, unul este în inch iar celălalt în mm) şi CRAG (propus
de RAE) [A4,K3,K4]. Dezavantajul metodelor Boeing şi Airbus este acela că folosesc epruvete
groase puţin folosite de alţi utilizatori. Totodată trebuie menţionat faptul că la ora actuală încă nu
există un standard ASTM (pe site-ul ASTM este un standard în lucru pentru acest scop). Sunt
prezentate în literatură mai multe modele de epruvete şi dispozitive de încercare pentru epruvete
subţiri [A4,K3,K4]. O prezentare sumară a dimensiunilor epruvetelor utilizate este dată în figura 31.

Fig. 31. Dimensiunile epruvetelor pentru diferite metode de testare: (a) Boeing, (b) AITM, (c)
CRAG şi (d) NASA.

18
BIBLIOGRAFIE (selectivă)

[A]
[A1] Abrate, S. –1994- Impact on lamineted composite materials, Applied Mechanics Reviews 47(11):517-
544,
[A2] Abrate, S. –2005- Impact on Composite Structures, Cambridge University Press,
[A3] Abrate, S. -2001- Modeling of impacts on composite structures, Composite Structure, Vol.51, pp.129-
138,
[A4] Alămoreanu, E., Chiriţă, R. –1997- Bare şi plăci din materiale compozite, Editura Tehnică,
[A5] Aslan, Z., Karakuzu, R., Okutan, B. -2003- The response of laminated composite plates under low-
velocity impact loading, Composite Structure, Vol.59, pp.119-127,
[A6] Aymerich, F.*, Orru, P., F., Priolo, P. – Prediction of the dynamic response of impacted composite
laminates, Dipartimento di Ingeneria Meccanica,
[B]
[B1] Boubakar, M., L., Trivaudey, F., Perreux, D., Vang, L. -2002- A meso-macro finite element modelling of
laminate structures, Part I: time-independent behaviour, Composite Structure, Vol.58, pp.271-286,
[C]
[C1] Cairns, D., S. Lagace, P. A. -1987- Thick composite plates subjected to lateral loading, Journal of
Applied Mechanics, Vol.54, pp.611-616,
[C2] Cairns, D., S., Lagace, P., A. -1989- Transient response of graphite/epoxy and kevlar/epoxy laminates
subjected to impact, AIAA Journal, Vol.27, No.1,
[C3] Cantwell, W., J., Morton, J. -1989- Comparison of the low and high velocity impact response of CFRP,
Composites, Vol.20, No.6,
[C4] Cantwell, W., J., Morton, J. -1991- The impact resistance of composite materials - a review,
Composites, Vol.22, No.5,
[C5] Caprino, G., Crivelli Visconti, I., Di, Ilio, A. -1984- Elastic behaviour of composite structures under low
velocity impact, Composites, Vol.15, No.3,
[C6] Carvalho, A., Soares, C., G. -1996- Dynamic response of rectangular plates of composite materials
subjected to impact loads, Composite Structure, Vol.34, pp.55-63,
[C7] Chandra, R., Singh, S., P., Gupta, K. -1999- Damping studies in fiber-reinforced composites – a review,
Composite Structure, Vol.46, pp.41-51,
[C8] Chen, J., Dawe, D., J., Wang, S. -2000- Nonlinear transient analysis of rectangular composite laminated
plates, Composite Structure, Vol.49, pp.129-139,
[C9] Chen, V., L., Wu, H., Y., T., Yeh, H., Y. -1993- A parametric study of residual strength and stiffness for
impact damaged composites, Composite Structure, Vol.25, pp.267-275,
[C10] Cheon, S., S., Lim., T., S., Lee, D., G. -1999- Impact energy absorption characteristics of glass fiber
hybrid composites, Composite Structure, Vol.46, pp.267-278,
[C11] Choi, H., Y., Downs, R., J., Chang, F., K. -1991- A new approach toward understanding damage
mechanism and mechanics of laminated composites due to low-velocity impact: Part I – Experiments, Journal of
Composite Materials, Vol.25, pp.992-1009,
[C12] Choi, I., H., Hong, C., S. -1994- New approach for simple prediction of impact force history on
composite laminates, AIAA Journal, Vol.32, No.10,
[C13] Chun, L., Lam, K., Y. -1998- Dynamic response of fully-clamped laminated composite plates subjected
to low-velocity impact of a mass, Int. J. Solids Stuctures, Vol.35(11), pp.963-979,
[C14] Cristescu, N., -1983- Mecanica materialelor compozite, Universitatea Bucureşti,
[C15] Cristoforou, A., P., Yigit, A., S. -1998- Characterization of impact in composite plates,
[C16] Constantin N., Găvan M., Camciuc A. – 2004 – Aspects Concerning mechanical Behaviour of Thick
Sandwiches, In: Proceed. of „The 10th Int. Symposium on Experimental Stress Analysis and Material Testing”, vol. 2,
21 oct. – 23 oct. 2004, „Lucian Blaga” Univ. of Sibiu, Rom. Tech. Science Academy, ISBN 973 – 651 – 918 – X, p. 3-
11 – 3-16,
[C17] Constantinescu D.M.. Sandu M., Bocăneală B. -2004 – Experimental evaluation of textile composites
strength for three- and four- point bending tests, In: Proceed. of „The 10th Int. Symposium on Experimental Stress

19
Analysis and Material Testing”, vol. 2, 21 oct. – 23 oct. 2004, „Lucian Blaga” Univ. of Sibiu, Rom. Tech. Science
Academy, ISBN 973 – 651 – 918 – X, p. 3-17 – 3-20,
[D]
[D1] Davies, G., A., O., Hitchings, D., Wang, J. -2000- Prediction of threshold impact energy for onset of
delamination in quasi-isotropic carbon/epoxy composite laminates under low-velocity impact, Composite Science and
Technology, Vol.60, pp.1-7,
[D2] Davies, G., A., O.*, Hitchings, D., Zhang, X., -2000- Damage Tolerance to Low Velocity Impact of
Laminated Composites, Meeting of the RTO Applied Vehicle technology Panel-Application of Damage Tolerance
Principles for Improved Airworthiness of Rotorcraft, Greece, 21-22 April, 1999,
[D3] Davies, G., A., O., Zhang, X., Zhou, G., Warson, S. -1994- Numerical modelling of impact damage,
Composites, Vol.25, No.5,
[D4] de Moura, M., F., S., F., Goncalves, J., P., M., Marques, A., T., de Castro, P., M., S., T. -2000-
Predictive of compressive strength of carbon-epoxy laminates containing delamination by using a mixed-mode damage
model, Composite Structure, Vol.50, pp.151-157,
[D5] Dogaru F., Dimitriu S., Curtu I., Rosu D. – 2004 – Experimental Investigation concerning force-
indentation relation due to low velocity impact in CFRP materials, International Conference “TRANS & MOTAUTO’
04”, 14-17 October 2004, Plovdiv, Bulgaria, Proceedings volume 1, Dynamics, Hardiness and reliability of
constructions, CAD/CAM/CAE, ISBN 954-9322-05-X, pp.103-105,
[D6] Dogaru F., Curtu I., Ciofoaia V., Repanovici A., Stanciu M. – 2005 – Aspects concerning the
influences of the damages due to low velocity impact of the compressive strength of the laminated plates – International
Conference on Materials Science and Engineering 24-26 February 2005, Braşov, ROMANIA, Transilvania University
of Braşov, Romanian Academy of Technical Sciences, pp.238,
[D7] Dogaru F., Curtu I., Repanovici Angela, Dogariu M. -2005- Analytical And Experimental Investigation
Concerning Response Of The CFRP Laminated Plates Due To Low Velocity Impact - lucrare trimisă şi acceptată la
9thInternational Research/Expert Conference “Trends in Development of Machinery and Associated Technology “ TMT
2005, Antalya, Turkey, 26-30 September, 2005,
[D8] Dogaru F., Curtu I., Ciofoaia V., Repanovici Angela, Roşu D. -2005- Experimental Investigation
Concerning Influences Of The Damage Due To Low Velocity Impact On The CAI Strength In CFRP Material – lucrare
trimisă şi acceptată la 9thInternational Research/Expert Conference “Trends in Development of Machinery and
Associated Technology “ TMT 2005, Antalya, Turkey, 26-30 September, 2005,
[F]
[F1] Fawcett, A., Trostle, J., Ward, S., -1997- 777 Empennage Certification Approach, 11th International
Conference on Composite Materials (ICCM-11), Australia, July 14-18,
[F2] Found, M., S., Howard, I., C., Paran, A., P. -1997- Size effects in thin CFRP panels subjected to impact,
Composite Structure, Vol.38, No. 1-4, pp.599-607,

[H]
[H1] Habib, F., A. -2001- A new method for evaluating the residual compression strength of composites after
impact, Composite Structure, Vol.53, pp.309-316,
[H2] Hamburger, L., Buzdugan, Gh. -1958- Teoria vibraţiilor şi aplicaţiile ei în teoria maşinilor, Editura
Tehnică,
[H3] Hashin, Z. -1980- Failure criteria for unidirectional fiber composites, Journal of Applied Mechanics,
Vol.47, pp.329-334,
[H4] Hashin, Z., Rosen,* Humphreys, E., A. Newton, C., Chaterjee, S. –1997- Fiber Composite Analysis and
Design: Composite Materials and Laminates, vol. 1, DOT/FAA/AR-95/29.I,
[H5] Highsmith, A., L. - 1993 – A Study of the Use of Contact Loading to Simulate Low Velocity Impact,
Final Report, NASA Grant No. NASA NCC8-23,
[H6] Hou, J., P., Petrinic, N., Ruiz, C. -2001- A delamination criterion for laminated composites under low-
velocity impact, Composite Science and Technology, Vol.60, pp.2069-2074,
[H7] Hull, D., Shi, Y.B. –1993- Damage mechanism characterization in composite damage tolerance
investigations, Composite Structures, 23, 99-120,
[H8] Hunt, K., H., Crossley, F., R., E. -1975- Coefficient of restitution interpreted as damping in
vibroimpact, Journal of Applied Mechanics, Vol.42, Series E, pp.440-445,
[K]

20
 [K1] Kaczmarek, H., Maison, S. -1994- Comparative ultrasonic analysis of damage in CFRP under static
indentation and low-velocity impact, Composite Science and Technology, Vol.51, pp.11-26,
[K2] *Kan, H., P., 1998, Enhanced Reliability Prediction Methodology for Impact Damaged Composite
Structures, DOT/FAA/AR-97/79,
[K3] Kim, J., K., Yu, T., X., (editors), -1998-, Impact Response and Dynamic Failure of Composite and
Laminate Materials, Part 1: Impact Damage and Ballistic Impact, Trans Tech Publications, Switzerland,
[K4] Kim, J., K., Yu, T., X., (editors), -1998-, Impact Response and Dynamic Failure of Composite and
Laminate Materials, Part 2: Strain-Rate Effect, Energy Absorption and Modeling, Trans Tech Publications,
Switzerland,
[L]
[L1] Lacy, T.E., Samarah, I.K., and Tomblin, J.S. –2002- Damage Resistance Characterization of Sandwich
Composites Using Response Surfaces, DOT/FAA/AR-01/71,
[L2] Lee, S., M., Cheon, J., S., Im, Y., T. -1999- Experimental and numerical study of the impact behavior of
SMC plates, Composite Structure, Vol.47, pp.551-561,
[L3] Liu, D. -1988- Impact-induced delamination – A view of bending stiffness mismatching, Journal of
Composite Materials, Vol.22, pp.674-691,
[L4] Liu, S. -1993- Delamination and matrix cracking of cross-ply laminates due to a spherical indenter,
Composite Structure, Vol.25, pp.257-265,
[L5] Lombardi, A., V. -2003- A meso-macro model for damage tolerance analysis of composite structures,
Composite Structure, Vol.59, pp.37-43,
[M]
[M1] Mili, F., Necib, B. -2001- Impact behavior of cross-ply laminated composite plates under low velocities,
Composite Structure, Vol.51, pp.237-244,
[N]
[N1] Naik, N., K., Meduri, S. -2001- Polymer-matrix composites subjected to low-velocity impact effect of
laminate configuration, Composite Science and Technology, Vol.61, pp.1429-1436.
[N2] Nesttles, A., T.,* Douglas, M. ,J., A. -2000- Comparison of Quasi-Static Indentation to Low-Velocity
Impact, NASA/TP-2000-210481,
[N3] Nesttles, A., T.,* Hodge, A. J. -1997- The Impact Response of Carbon/Epoxy Laminates, NASA/TM-97-
206317,
[N4] Nettles, A.,T.* -2001- Permeability Testing of Impacted Composite Laminates for Useon Reusable
Launch Vehicles, NASA/TM—2001–210799,
[O]
[O1] Olsson, R. -1992- Impact response of orthotropic composite plates predicted from a one-parameter
differential equation, AIAA Journal, Vol.30, No.6,
[O2] Ortega, R.,* Price, J., M., Fox, D. -2000- Degradation Factor Approach for Impacted Composite
Structural Assessment, NASA/TM—2000–210014,
[P]
[P1] Pascariu, I., ş.a., -1985- Elemente finite. Concepte-aplicaţii, Editura Militarã, Bucureşti,
[P2] Ponomariov, S.D., Biderman, V.L., Liharev, K.K., Makuşin, V.M., Malinin, M.M., -1960, 1963, 1964 -
Calculul de rezistenţã în construcţia de maşini, vol.I,II,III, Editura Tehnicã, Bucureşti,
[R]
[R1] Reddy, J., N. -1984- A simple higher-order theory for laminated composite plates, Journal of Applied
Mechanics, Vol.51, pp.745-752,
[R2] Reddy, J., N. -1993- An evaluation of equivalent-single-layer and layerwise theories of composite
laminates, Composite Structure, Vol.25, pp.21-35,
[R3] Reid, S., R., Zhou, G. -2000- Impact behaviour of fibre-reinforced composite materials and structures,
Woodhead Publishing Limited, Cambridge England,
[S]
[S1] Sankar, B., V. -1989- An integral equation for the problem of smooth indentation of orthotropic beams,
Int. J. Solids Stuctures, Vol.25(3), pp.327-337,
[S2] Schoeppner, G., A., Abrate, S. -2000- Delamination threshold loads for low velocity impact on
composite laminates, Composite Part A, Vol.31, pp.903-915,

21
 [S3] Shivakumar, K., N., Elber, W., Illg, W. -1985- Prediction of impact force and duration due to low-
velocity impact on circular composite laminates, Journal of Applied Mechanics, Vol.52, pp.674-680,
[S4] Shyr, T., W., Pan, Y., H. -2003- Impact resistance and damage characteristics of composite laminates,
Composite Structure, Vol.62, pp.193-203,
[S5] Soutis, C., Curtis, P., T. -1996- Prediction of the post-impact compressive strength of CFRP laminated
composites, Composite Science and Technology, Vol.56, pp.677-684,
[S6] Sun, C., T. -1977- An analytical method for evaluation of impact damage energy of laminated
composites, Composite Materials: Testing and Design (Forth Conference), ASTM STP 617, pp. 427-440,
[S7] Sun, C., T., Chattopadhyay, S. -1975- Dynamic response of anisotropic laminated plates under initial
stress to impact of a mass, Journal of Applied Mechanics, Vol.42, Series E, pp.693-698,
[S8] Sun, C., T., Huang, S., N. -1975- Traverse impact problems by higher order beam finite element,
Computers & Structures, Vol.5, pp.297-303,
[S9] Swanson, S. R. -1997- Introduction to Design and Analysis with Advanced Composite Materials, Pretice
Hall, Upper Saddle River, New Jersey 07458,

[T]
[T1] Tian, Z., Swanson, S., R. -1992- Residual tensile strength prediction on a ply-by-ply basis for laminates
containing impact damage, Journal of Composite Materials, Vol.26, pp.1193-1205,
[T2] Timoshenko, St.P., Woinowsky-Krieger, S. –1968- Teoria plãcilor plane şi curbe, Editura Tehnicã,
Bucureşti,
[T3] Tromblin, J., S.,* Raju, K., S., Liew, J.,, Smith, B., L. -2001- Impact Damage Characterization and
Damage Tolerance of Composite Sandwich Airframe Structures, DOT/FAA/AR-00/44,
[U]
[U1] Ushakov, A.,* Stewart, A., Mishulin, I., Pankov, A. –2002- Probabilistic Design of Damage Tolerant
Composite Aircraft Structures, DOT/FAA/AR-01/55,
[V]
[V1] Vasiliev, V.,V. -2000- Modern conceptions of plate theory, Composite Structure, Vol.48, pp.39-48,
[V2] Voinea, R., Voiculescu D., Ceauşu V. – 1975 – Mecanica, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti,
1975,
[V3] Voinea, R., Voiculescu, D., Simion, F.P. – 1989 - Introducere în mecanica solidului cu aplicaţii în
inginerie, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989.
[W]
[W1] Wang, C., Y., Yew, C., H. -1990- Impact damage in composite laminates, Computers & Structures,
Vol.37, No.6, pp.967-982,
[W2] Wang, C., Y., Yew, C., H.,-1990- Impact Damage in Composite Laminates, Computers & Structures,
37, pag. 967-982, 1990,
[W3] Wang, Y., Y., Lam, K., Y., Liu, G., R. -2000- The effect of rotary inertia on the dynamic response of
laminated composite plate, Composite Structure, Vol.48, pp.265-273,
[W4] Williams, V., K., Vaziri, R. –2001- Application of damage mechanics madel for predicting the impact
response of composite materials, Computers & Structures, 79, pag. 997-1011,
[W5] Wu, H., Y., T., Chang, F., K. -1987- Transient dynamic analysis of laminated composite plates
subjected to traverse impact, Computers & Structures, Vol.31, No.3, pp.453-466,
[W6] Wu, E., Shyu, K. -1993- Response of composite laminates to contact loads and relationship to low-
velocity impact, Journal of Composite Materials, Vol.27, pp.1443-1463,
[W7] Wu, E., Yen, Yen, C., S. -1994- The contact behavior between laminated composite plates and rigid
spheres, Journal of Applied Mechanics, Vol.61, pp.60-66,
[Y]
[Y1] Yigit, A.,S., Christoforou, A., P. -1995- On the impact between a rigid sphere and a thin composite
laminate supported by a rigid substrate, Composite Structure, Vol.25, pp.169-177,
[Z]
[Z1] Zhang, J., Y., Yu, T., X., Kim, J., K., Sui, G., X. -2000- Static indentation and impact behaviour of
reformed bamboo/aluminium laminated composites, Composite Structure, Vol.50, pp.207-216,

22
 [Z2] Zhou, G. -1995- Prediction of impact damage thresholds of glass fibre reinforced laminates, Composite
Structure, Vol.31, pp.185-193,
[Z3] Zhou, G. -1998- The use of experimentally-determined impact force as a damage resistance and
tolerance of composite structures, Composite Structure, Vol.42, pp.375-382,

Standarde:
SR EN 2562 – 2001 (MATERIALE PLASTICE ARMATE CU FIBRE DIN CARBON – Materiale stratificate
unidirecţionale – Încercarea la încovoiere pe o direcţie paralelă cu direcţia fibrelor),
STAS 5801-86 (ISO 179-1982) "Determinarea rezistenţei la şoc Charpy",
SR ISO 179-2 2002, “Determinarea proprietăţilor de şoc Charpy. Partea 2: Încercarea instrumentală la şoc”.
ASTM – D 5420 – 98a Standard Test Method for Impact Resistance of Flat, Rigid Plastic Specimen bz Means
of a Striker Impacted by a Falling Weight

23