Comodatul

Definiție

1
 Comodatul, se bucură de o definiție legală prevăzută de art. 2146 Cod
Civil, fiind contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant,
remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numită comodatar, pentru a
se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp. Astfel,
acest tip de contract nu poate avea ca obiect decât bunuri nefungibile,
acestea urmând a fi restituite în natură, în individualitatea lor la termenul
stabilit de parțile contractante. Cu toate acestea, potrivit art. 543 alin. (3)
Cod Civil, „prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat
ca nefungibil”. Prin urmare, pot forma obiectul contractului de comodat şi
bunuri fungibile prin natura lor, dar pe care părţile le privesc ca nefungibile
prin actul juridic încheiat.1

Caractere juridice

Comodatul face parte din categoria contractelor reale, deoarece ,

pentru validitatea sa, pe langă acordul de vointă al parților, este necesară și
tradițiunea lucrului care formează obiectul comodatului 2. Așadar, predarea
este o condiție a încheierii contractului și nu o obligație izvorată din acesta.
Obligaţia de restituire nu se poate naşte câtă vreme lucrul nu a fost efectiv
predat. Există o excepție de la această condiție a predării bunului, mai exact
cazul în care obiectul comodatului se află deja în detenția viitorului
comodatar, în această situație, contractul se încheie doar în urma acordului
de voințe.
Comodatul este acel contract real prin care se naște un drept de
creanță. Dreptul care rezultă dintr-un astfel de contract este un drept de
folosință, neavând nicio legatură cu dreptul de folosință ca dezmembrământ
al dreptului de proprietate. Dintr-un astfel de contract rezultă un drept
personal similar cu dreptul de folosință născut dintr-un contract de închiriere,
diferența fiind dată de caracterul gratuit al comodatului. Potrivit Art. 551 Cod
1
F.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei - Noul Cod Civil - Comentariu pe
articole, ed. C.H. Beck. București, p. 1652.
2
F. Motiu, Contracte speciale, ed. Universul Juridic, 2012, Bucuresti, p. 281.

2
Civil- Dreptul de folosință(real) îl regăsim doar în cadrul proprietății publice,
în contracte de atribuire a acestui drept în favoarea unor beneficiari care pot
fi societăți comericiale, instituții cu un obiectiv social, sportiv, religios.
În cadrul contractelor de comodat regăsim un drept personal, iar nu
unul real. Dacă mergem pe dihotomia drept real-drept de creanță, atunci
comodatul ar implica un drept de creanță. Astfel, afirmația mai sus
menționată se explică prin faptul că dreptul de creanță presupune existența
unui creditor și a unui debitor implicând , totodată, obligații pecuniare.
Fagăduința de a împrumuta un lucru cu titlu de comodat nu valorează
împrumut. În acest caz, riscurile lucrului împrumutat nu privesc pe
comodatar decat în urma tradării lucrului în mâinile acestuia. În această
situație putem vorbi doar de promisiunea unilaterală de a împrumuta,
promisiune care dă nastere unor obligații de a face, comodatul neputându-
3
se naște decât prin predarea bunului împrumutat.
Potrivit unei opinii din doctrină4, promisiunea de comodat, se incheie
prin simplul acord de voință al părților, fiind supusă regulilor de drept comun,
iar nu regulilor contractului real, din care se naște obligația de a încheia în
viitor un împrumut de folosință.
Comodatul este, totodată, un contract unilateral. Astfel, din momentul
încheierii lui, se nasc obligații doar în sarcina comodatarului. Este posibil, ca
pe parcursul executării contractului, să se nască obligații și în sarcina
comodantului, dar aceste obligații au izvorul în cauze extracontractuale cum
ar fi îmbogățirea fără justă cauză, delictul civil sau gestiunea de afaceri.
Potrivit unei opinii din doctrină5, acest caracter este deficitar deoarece,
dreptul de folosință transmis este unul de creanță, care în mod esențial
implică un creditor si un debitor. Întrebarea care se pune este cum ar putea
comodatarul să exercite dreptul de folosință gratuită asupra bunului fară un
debitor care să-i asigure această folosință, în aceleași condiții ca și la în
3
T. Prescure, Curs de Contracte Civile, ed. Hamangiu, 2012, Bucuresti, p. 250.
4
A-D. Moise, Cateva observatii referitoare la comodat, RRDP nr. 1/2012, ed. Universul Juridic,
2012, Bucuresti, p. 163.
5
A-D. Moise, Cateva observatii referitoare la comodat, RRDP nr. 1/2012, ed. Universul Juridic,
2012, Bucuresti, p. 155.

3
cadrul contractului de locațiune. În cazul în care un comodant este obligat
să asigure folosința bunului, se vorbește despre un contract sinalgmatic. Tot
în acest sens, poate fi menționată ideea potrivit căreia reglementările
Codului Civil de la 1864 cu privire la sancțiunea neexecutării sau executării
necorespunzatoare priveau rezilierea, deoarece contractul este unul cu
executare succesivă. În Noul Cod Civil, discuția nu mai are sens, deoarece,
caracterul sinalagmatic al contractului nu mai este determinant pentru
incidența acestei sancțiuni, domeniul de aplicare al rezoluțiunii și al rezilierii
având o incidență mai largă. În opinia aceluiași autor, regăsim analiza art.
1171, în sensul că un contract este sinalagmatic atunci când obligațiile
născute din el sunt reciproce și interdependente. În acest caz comodatul
îndeplinește cerințele pentru a fi considerat un contract bilateral- obligația
de a asigura folosința, respectiv cea de a restitui bunul au același izvor și
sunt asumate de părți una în considerarea celeilalte.
Comodatul este un contract cu titlu gratuit, esența acestui tip de
contract fiind caracterul gratuit. Acest caracter rezultă din prevederile art.
2146, care prevede că “împrumutul de folosință este contractul cu titlu
gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil
celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu
obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.” . În cazul în care s-ar stipula un
preț pentru folosința lucrului împrumutat, contractul ar deveni unul de
locațiune. Totuși, dacă după încheierea contractului, comodatarul dă
comodantului o remunerație, acesta rămâne unul cu titlu gratuit,
neschimbându-și caracterul.
Încheierea contractului de comodat nu are ca și consecință diminuarea
activului patrimonial al comodantului. În practică, există un numar mic de
contracte încheiate care au ca și cauză intenția pură de a procura un avantaj
celeilalte părti fără a fi vreo șansă de caștig pentru dispunător. De exemplu,
în cazul în care o persoană fizică , asociat al unei societăți comerciale,
încheie un contract de comodat, având ca obiect un imobil pentru a fi folosit
ca și sediu social pentru activitatea societății. Intenția în acest caz este

4
aceea de a procura societății comerciale un avantaj în sensul desfașurării
activității lucrative. Analizând o altă speță în care, o societate industrială
încheie un contract de comodat pentru o hala pentru 10 ani, putem constata
că prin acest act societatea ar risca să fie trasă la răspundere. Aceasta prin
scopul ei, prevăzut de leg e de a face acte comerciale, de a obtine profit.
Conchidem că, doar în anumite situații o societate comercială poate face un
act de donație, astfel că va trebui să fie analizată cauza donației într-un
asemenea contract.

Comodatul implică, totodată, o pierdere din partea comodantului

deoarece, acesta din urmă, se dispenesează de bun pentru o perioadă de
timp, indiferent de durata acelei perioade, timp în care bunul nu se mai află
în posesia sa.
Dacă comodatul este constitut pe o perioadă mai mare de 3 ani ,
comodantul va pierde beneificiul nerealizat, pentru că această folosință
poate fi evaluată în bani. În cazul în contractul care are ca obiect o folosință
gratuită mai mare de 3 ani, atunci nu mai îl puteam califica ca un un act
dezinteresat.
Potrivit unei opinii din doctrină6, în calificarea unei operațiuni ca fiind
act juridic cu titlu gratuit, trebuie să ne raportăm strict la rațiunile acelui act
iar nu la rațiuni conexe, autorul făcând referire la speța în care profesionistul
gratifică și speră ca beneficiarul, neforțat, să adopte o anumită atitudine
care să conducă la operațiuni cu titlu gratuit, din punct de vedere
managerial.
Contractul de comodat este un contract netranslativ de proprietate,
conferind comodatarului numai dreptul de a folosi lucrul dat în comodat, cu
obligația de a-l restitui proprietarului-comodant. Cu alte cuvinte, comodatul
este un contract translativ de folosinţă deoarece prin încheierea lui nu se

6
A-D. Moise, Cateva observatii referitoare la comodat, RRDP nr. 1/2012, ed. Universul Juridic,
2012, Bucuresti, p. 159.

5
constituie un drept real în favoarea comodatarului, comodantul rămânând
proprietarul lucrului,iar comodatarul dobândind doar detenţiunea lucrului.
Comodatul este considerat un act de administrare, prin încheierea lui
urmărindu-se o normală punere în valoare a bunului împrumutat.
Art. 641 alin. 4, Cod Civil statuează “Orice acte juridice de dispoziţie cu
privire la bunul comun, actele de folosinţă cu titlu gratuit, cesiunile de
venituri imobiliare şi locaţiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani,
precum şi actele care urmăresc exclusiv înfrumuseţarea bunului nu se pot
încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu
gratuit va fi considerat act de dispoziţie.” Pe parcursul stagiului practic am
observat faptul că, în cazul comodatului ce are ca obiect un bun mobil(ex.
Un autoturism), este necesar consimțământul ambilor coproprietari la
încheierea unui asemenea act notarial. Întrebarea care se pune este dacă
sub prevederile Codului Civil, comodatul devine un act de dispoziție în toate
cazurile.
O parte din doctrină 7 susține că această situație este o excepție de la
calificarea ca fiind un act administrativ, aplicându-se doar materiei
coproprietății. Potrivit art. 345 alin. 2 “ fiecare soţ poate încheia singur acte
de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile
comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.”. Astfel, în baza
acestui articol, un soț poate încheia singur contracte de comodat ce au ca
obiect bunuri proprietate comună, indiferent de valoare lor, celalalt soț, în
cazul unor prejudicii, putând să solicite daune interese (Alin.4.) . Cu toate
acestea, practica notarială impune consimțămantul ambilor soți la încheierea
contractului de comodat ce are ca obiect un bun ce se găsește în
comunitatea legală de bunuri.
Titlul executoriu

7
A-D. Moise, Cateva observatii referitoare la comodat, RRDP nr. 1/2012, ed. Universul Juridic,
2012, Bucuresti, p. 161.

6
 Art. 2157 Cod Civil stautueaza urmatoarele “ (1) În ceea ce
priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă
autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie
titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul
comodatarului sau prin expirarea termenului.
(2) Dacă nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de
comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu se prevede
întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuinţarea prevăzută
are un caracter permanent.” Ce se poate întâmpla în alte ipoteze în care se
impune restitutirea bunului, cum ar fi cazul unei denunțări unilaterale?
Potrivit unei opinii din doctrină, un contract de comodat este titlu executoriu
doar în situațiile limitativ prevazute de lege, aceste cazuri fiind strict legate
de regelementări normative exprese (încetarea prin deces sau cererea
comodantului în lipsa stipulării unui termen) sau de convenția
părților(termenul asupra căruia s-au pus de acord părțile).
În cazul contractului de comodat, constituie titlu executoriu acel înscris
sub semnătură privată, care a dobândit dată certă în oricare dintre
modalităţile prevăzute de lege sau încheiat în formă autentică, nefiind
impusă condiţia înregistrării la organele fiscal(spre deosebire de contractual
de închiriere), dat fiind caracterul gratuit al contractului.

Condiții de validitate

Comodatul, fiind un act de administrare, pentru a putea fi valabil , atât

comodantul cât si comodatarul trebuie să aibă capacitatea de a efectua acte
de administrare. Aceasta implică faptul ca comodantul nu trebuie să fie
proprietarul bunului, putând fi un uzufructuar sau locatar. 8 Comodatarul, nu
poate împrumuta lucrul ce face obiectul comodatului decat dacă s-a stipulat
astfel în contractul de comodat.

8
Art. 2147 Cod Civil- Dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are
dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.

7
 O speță care pune semne de întrebare este aceea în care un minor,
care a moștenit în întregime un imobil, încheie un contract de comodat pe o
durata de 10 ani cu privire la acel imobil. Având în vedere faptul că
comodatul este un act de administrare, atunci actul poate fi încheiat de
minor fară ocrotitorii lui legali. Cu toate acestea, din punctul nostru de
vedere, nu e posibil ca un minor sa incheie un astfel de act pe o durata de 10
ani deoarece acesta este un act de dispoziție, depășind capacitatea de
exercițiu de care se bucură un minor. Calificarea contractului de comodat ca
fiind un act de dispoziție decurge din faptul că este un act cu titlu gratuit.
Obiectul contractului îl poate constitui atat un bun mobil cât și un bun
imobil, sub condiția, ca să nu se distrugă prin întrebuințare, astfel că doar
bunurile nefungibile și neconsumptibile sunt valide a se încadra în limitele
obiectului. În cazul în care, o suprafață locativă este obiect al unui contract
de comodat, se aplică dispozițiile imperative din legislația locativă.9
În ceea ce privește cauza și consimțământul contractului de comodat,
pentru valabilitatea acesteia, se cer a fi întrunite condițiile generale prevăute
în dreptul comun.
Efectele contractului de comodat

Obligațiile comodatarului sunt următoarele

- Obligația de a conserva lucrul împrumutat
- Obligația de a folosi bunul- în temeiul unui comodat, aceasta este o
obligație scripate in rem, adică opozabilă terților similară obligației
derivând dintr-un contract de închiriere. Terțul achizitor al unui
imobil grevat de un comodat, va fi obligat să respecte comodatul,
dacă comodatul a devenit public și prin urmare, opozabil. Dacă
comodatul e înscris în Cartea Funciară, atunci terțul achizitor va
trebui să respecte acest contract.
- Obligatia de a folosi lucrul împrumutat conform destinației sale
- Obligația de a suporta cheltuielile de folosință ale lucrului
- Obligația de a restitui lucrul
- Obligația de a suporta riscul pierii fortuite a lucrului împrumutat
9
F. Motiu, Contracte speciale, ed. Universul Juridic, 2012, Bucuresti, p. 281.

8
 Obligatiile comodantului prevăzute de lege sunt următoarele
- Obligația de restituire a cheltuielilor de conservare
- Obligația de reparare a prejudiciilor cauzate comodatarului.

Cauze de încetare

- Prin executarea contractului- raporturile contractuale înceatează

prin restituirea lucrului la termenul stabilit în contract, după
satisfacerea trebuințelor comodatarului sau la cererea
comodantului.
- Prin rezilierea contractului- comodantul poate cere rezoluțiunea
contractului în cazul nerespectării obligațiilor de către comodatar
- Prin moartea comodatarului- acest mod de încetare a contractului
se regăsește doar în situația în care contractul s-a încheiat intuitu
personae, în caz contrar, obligațiile comodatarului trecând asupra
succesorilor în drepturi.
Notarea contractului de comodat în Cartea Funciară
Întrebarea care se pune este dacă comodatul, obiectul acestei lucrări
poate fi notat în Cartea Funciară. Art. 903 Cod Civil reglementează actele
sau faptele care pot fi notate în Cartea Funciară.
Art. 1281 Cod Civil reglementează opozabilitatea efectelor contractelor.
Aceste reglementări nu au în vedere obligațiile derivând din anumite
contracte speciale, ci se aplică tuturor contractelor.
Legislația în vigoare prevede că un contract produce efecte numai între
părți dacă prin lege nu se prevede altfel. Totodată, comodatul valabil
încheiat este opozabil terților, aceștia neputând aduce atingere drepturilor și
obligaților născute din contract. Astfel, având în vedere prevederile anterior
enunțate, contractul de comodat este opozabil terților. Analizând și art. 20
Cod Civil, care se referă la efectele publicității în general, conchidem că
publicitatea asigură opozabilitatea dreptului actului, faptului, dreptului
precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității.

9
 Art. 903 Cod Civil statuează acte sau fapte care pot fi notate în cartea
funciară, mai exact în teza finală a acestui articol se spune de orice alte
fapte sau raporturi juridice care au legatură cu imobilul și care sunt
prevazute în acest scop de lege. Acest text este deficitar deoarece se referă
doar la acte care sunt prevăzute de lege. Astfel, spre deosebire de contractul
de închiriere care este supus publicității.
De lege ferenda, acest articol ar putea reglementa toate cazurile care
conduc la publicitate și nu sunt prevăzute expres de lege. Dacă publicitatea
este reglementată în mod expres în altă parte, atunci ne prevalăm de acel
text legal. Ne puteam prevala de textul din cadrul art. 903 Cod Civil doar în

cazul în care nu sunt prevăzute texte cu privire la publicitatea în altă parte,

acest articol fiind un drept comun în materia notării în cartea funciară.

Necesitatea publicității și ca urmare a opozabilității comodatului, mai ales

atunci când are ca obiect bunuri imobile, este cu atat mai necesară cu cât trebuie
protejate interesele terților de bună-credință care se încred în conținutul Carții
Funciare și care ar putea achiziționa un bun imobil grevat de un contract de
comodat, incheiat pe o perioadă foarte lungă de timp, fără ca acești terți să aibă
cunostință.

10