Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSPECTORATUL GENERAL AL
POLIŢIEI ROMÂNE
Broşură pentru părinţi realizată în cadrul proiectului RO-0047 „Formare familială în abilităţi
educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri”
finanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European
Inspectoratul General al Poliţiei Române,
Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti, aprilie 2011
ISBN.............
Cea mai grea meserie este cea de părinte. Din clipa în care ne hotărâm să aducem pe lume un
copil, apar primele griji. Suntem suficient de pregătiţi? Nu va fi prea greu, prea copleşitor? Vom
reuşi să fim părinţi buni? Nimic nu este mai important pentru un copil decât să se simtă în
siguranţă. Iar acest sentiment nu îl capătă decât în familie, unde ar trebui să fie protejat fizic şi
emoţional. Dacă familia nu îl protejează, copilul se simte înstrăinat şi va căuta iubire şi
protecţie în altă parte. Pe acest fond apar comportamente deviante. Copilul începe să mintă, să
fure, să fumeze, să consume alcool sau droguri.
Modul în care ne purtăm, vorbim cu copiii, regulile pe care le stabilim şi consecvenţa cu care le
respectăm, timpul petrecut împreună sunt esenţiale! De aceea e atât de important să dăm
exemple bune, să fim modele pozitive pentru copii!
Copiii care învaţă de la părinţii lor despre pericolul consumului de alcool, tutun, medicamente
sau al altor substanţe dăunătoare sănătăţii, sunt mai puţin predispuşi să devină consumatori de
droguri decât cei care află din alte surse.
Pe parcursul programului „Eu şi copilul meu”, un program adresat părinţilor, vom învăţa cum să
găsim împreună cele mai bune modalităţi de comunicare şi relaţionare cu copiii.
Aşa cum probabil aţi remarcat, părinţii nu sunt singurele modele pe care copiii aleg să le
urmeze. În multe situaţii, copiii sunt influenţaţi de anturaj, de grupul de prieteni, luând uneori
decizii greşite. De multe ori, alegerile copiilor nu sunt pe placul nostru, şi astfel apar conflictele
în familie. La această vârstă, copiii sunt destul de sensibili atunci când încercăm să le interzicem
sau să le impunem anumite lucruri. Dacă îi vom încuraja să vorbească oricând despre propriile lor
temeri şi sentimente, dacă le vom oferi afecţiune şi sprijin, îi vom ajuta să fie mai încrezători în
propriile lor decizii.
Programul „Eu şi copilul meu” ne propune, pe parcursul celor 9 activităţi, alternative de
comunicare şi relaţionare cu copiii, astfel încât aceştia să poată lua decizii responsabile şi să
adopte un stil de viaţă sănătos.
Succesul copiilor noştri depinde de noi!
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să ne cunoaştem;
Ø Să stabilim împreună regulile de grup;
Ø Să ne familiarizăm cu activităţile proiectului „EU ŞI COPILUL MEU”;
Ø Să semnăm acordul de parteneriat.
1. Să facem cunoştinţă
2. Nevoile copilului meu
3. Ce fel de părinte sunt
4. Cum comunicăm eficient cu copiii
5. Cum controlăm conflictele din familie
6. Cum stabilim reguli şi pedepse
7. Cum supraveghem anturajul copilului
8. Cum afectează familia consumul de tutun, alcool şi droguri
?Acord de parteneriat
Încheiat în data de _________________între consilier şcolar ______________________, în calitate
de aplicant al proiectului „Eu şi copilul meu” în şcoala_________________ din
localitatea_________________ judeţul_____________________ şi ______________ în calitate de
părinte al copilului _______________________________, din clasa ____, şcoala______________
localitatea ________________, judeţul ___________________.
Obligaţiile părţilor:
1. Obligaţiile consilierului şcolar
1.1. Să organizeze cele 9 activităţi din cadrul proiectului „Eu şi copilul meu”, conform
standardelor impuse de proiect;
1.2. Să furnizeze informaţiile şi materialele specifice proiectului tuturor părinţilor participanţi;
1.3. Să ofere sprijin şi consiliere părinţilor în relaţia cu copilul;
1.4. Să respecte calendarul activităţilor, întocmit împreună cu părinţii;
1.5. Să stabilească, de comun acord cu părinţii, regulile de desfăşurare a activităţilor.
2. Obligaţiile părintelui
2.1. Să participe la toate întâlnirile conform calendarului de activităţi;
2.2. Să realizeze temele pentru acasă după fiecare întâlnire;
Argument
„Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă
ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează cu adevărat este
ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat....”
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să înţelegem particularităţile de vârstă specifice preadolescenţei;
Ø Să înţelegem rolul familiei în educaţia copiilor, în formarea deprinderilor de viaţă;
Ø Să înţelegem importanţa legăturilor afective puternice dintre părinţi şi copii;
Ø Să identificăm problemele de comportament ale copiilor.
Argument
Uneori părinţii sunt foarte severi (interzic multe lucruri copilului, fără să explice de ce, aplică
pedepse severe),alteori sunt foarte toleranţi (totul îi este permis copilului fără a i se cere nimic
în schimb) sau sunt inconsecvenţi în educaţia copilului, trecând de la o extremă la alta. În aceste
condiţii, copiii sunt nesiguri, confuzi, fiind mai uşor tentaţi să găsească relaxare şi rezolvarea
problemelor cu părinţii în consumul de tutun, alcool sau droguri.
Existenţa regulilor familiale de comportament clare şi stabile, reprezintă în schimb factori
familiali de protecţie, faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să descoperim ce stiluri educative pot avea părinţii;
Ø Să înţelegem care este rolul părinţilor în educaţia copiilor;
Ø Să aflăm ce este şi cum să reformulăm comportamentul problematic al copilului;
Ø Să învăţăm cum să acţionăm pentru a schimba comportamentul problematic al copilului.
În funcţie de răspunsul dat, vă veţi regăsi în una din caracterizările de mai jos:
1. Părintele autoritar (Domnul sau Doamna Perfecţiune). Controlează tot timpul copilul, fără a-
l sprijini suficient, îl sancţionează, îl critică şi îl ceartă pentru orice greşeală, oricât de mică.
Vrea să ajungă cineva în viaţă, aşa că nu trebuie să-i iasă din cuvânt. Copilul trebuie să respecte
tot ce a stabilit părintele că altfel e pedepsit aspru. Prin centrarea excesivă a părintelui pe reguli
şi norme, acest stil parental conferă părintelui o falsă impresie de confort şi siguranţă.
Copilul este timid, fricos, nu are iniţiativă, nu prea ştie să comunice cu ceilalţi. Îi este frică de
eşec, îi e teamă să nu dezamăgească şi trăieşte cu convingerea că ar fi putut să facă lucrurile mai
bine. Dacă e criticat permanent, copilul va greşi, va eşua şi nu va avea încredere în propriile
forţe, simţindu-se mai slab, mai nepregătit decât ceilalţi copii.
Relaţia dintre părinte şi copil este unidirecţională, ca un drum cu sens unic!
2. Părintele hiperprotectiv (Cloşca). Oferă copilului sprijin în toate situaţiile, chiar şi când ar
trebui să-l lase să se descurce singur. Răsfaţă exagerat copilul, este posesiv şi exagerat de
implicat în viaţa acestuia. Îi este foarte frică de un pericol care s-ar putea să apară în orice
moment în care copilul nu e supravegheat. De multe ori este nehotărât, neştiind care e cea mai
bună decizie pentru copilul său. De obicei mama are acest rol, influenţând dezvoltarea
armonioasă a personalităţii copilului.
Copilul va deveni tot mai dependent de adulţii din jur, mai fricos când va fi confruntat cu situaţii
şi experienţe noi şi mai puţin dornic să facă ceva singur. Dacă e lăsat să-şi asume responsabilităţi,
va fi incapabil să devină un adult responsabil, va avea o slabă încredere în forţele proprii şi în
ceilalţi.
Relaţia dintre părinte şi copil este controlată numai de părinte!
3. Părintele inconsecvent (Cănuţă om sucit). Când controlează excesiv copilul, când îl lasă de
capul lui, acum îl ceartă şi îl pedepseşte, iar după 5 minute îi pare rău că l-a certat şi îl iartă.
Copilul este foarte stresat, este confuz şi se teme în permanenţă că va greşi. Copilul se
adaptează cu greu şi confundă deseori realitatea cu fantezia.
Relaţia dintre părinte şi copil este foarte fragilă, ca un drum cu suişuri şi coborâşuri.
4. Părintele dezinteresat, indiferent. Nu controlează copilul şi nici nu-l protejează. Oricum
copilul se descurcă şi singur.
Copilul ia singur decizii, nu ştie cum să îşi controleze comportamentul, are un autocontrol slab,
poate avea probleme de sănătate.
Relaţia dintre părinte şi copil este inexistentă, fiecare face ce vrea!
Broşură pentru părinţi realizată în cadrul proiectului
RO-0047 „Formare familială în abilităţi educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool şi droguri”
finanţat prin Mecanismul Financiar al SEE
12
5. Părintele democrat. Controlează suficient copilul fixând reguli clare, sprijină copilul şi îl
încurajează să fie independent, discută acţiunile cu copilul.
Copilul ştie să se descurce singur, are deprinderi sociale, este încrezător în forţele proprii, este
responsabil.
Relaţia dintre părinte şi copil este stabilă şi bine sudată!
2.
3.
Argument
Comunicarea şi interacţiunea deficitară între părinţi şi copii reprezintă factori familiali de risc, în
timp ce comunicarea şi interacţiunea bună între părinţi şi copii, relaţiile apropiate, deschise şi
afectuoase din familie sunt factorii familiali de protecţie faţă de consumul de tutun, alcool şi
droguri.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să descoperim temele de discuţie cu copiii şi dificultăţile întâlnite;
Ø Să înţelegem care sunt modalităţile ineficiente de comunicare;
Ø Să exersăm alternative, forme şi căi eficiente de comunicare cu copilul.
Argument
În relaţiile dintre părinţi şi copii apar frecvent conflicte. Cele mai frecvente şi mai intense
apar când părinţii controlează comportamentul copiilor, iar copiii încearcă să scape de sub
control. Acest aspect atinge un punct maxim la adolescenţi.
Este foarte important să reducem conflictele în familie (între părinţi, între copii, între părinţi şi
copii), atât în intensitate cât şi ca număr. În cazul în care conflictele apar zilnic sau sunt foarte
intense, pot afecta într-un mod negativ relaţiile din familie. Comunicarea se deteriorează, iar
copiii nu mai apelează la sprijinul părinţilor atunci când au dificultăţi.
Relaţia dintre părinţi este de asemenea un model de comportament pentru copii. Dacă părinţii
se ceartă mereu, nu se înţeleg şi nu îşi controlează furia, există o probabilitate mai mare ca şi
copiii să imite aceste modele de comportamente conflictuale ca: bătăi, absenţe la şcoală,
randament şcolar scăzut, toţi aceştia fiind factori de risc, în timp ce relaţiile apropiate,
afectuoase dintre părinţi şi copii sunt factori de protecţie ce previn consumul de tutun, alcool
şi droguri.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să înţelegem ce este un conflict;
Ø Să descoperim cauzele care duc la apariţia conflictelor;
Ø Să învăţăm şi să exersăm cum să aplanăm conflictele.
Cauzele conflictului
Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar o trăieşte acum. Este ceva
normal, chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaşte acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu
mă cert cu nimeni, nu am niciun conflict, nu am nicio problemă cu ceilalţi...”, dar vedem
comportamentul, care contrazice această afirmaţie. De asemenea, avem prieteni, membrii ai
familiei, vecini, care mereu sunt în conflict cu cineva, şi, la fel de bine, sunt persoane pe care nu
le-am văzut să se certe vreodată. Uneori altcineva a început cearta, iar alteori aţi provocat-o,
dar de fiecare dată v-aţi implicat.
Dar ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru
care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict? Ce anume poate duce la apariţia unui
conflict sau chiar poate provoca un conflict?
„Ferestrele conflictului”
Analizaţi conflictul nu numai din perspectiva personală, ci şi din perspectiva celeilalte persoane
implicate.
Argument
Atunci când stabilim reguli şi modele de comportament clare şi coerente, oferim copiilor
protecţie împotriva consumului de tutun, alcool sau droguri. În schimb, o educaţie foarte
severă sau inconsecventă, reprezintă un factor de risc pentru consumul de droguri şi alte
comportamente problematice, datorită faptului că generează conflict, distanţează părinţii de
copii şi împiedică supravegherea comportamentului.
Noi, părinţii, preferăm să impunem anumite reguli şi sancţiuni din obişnuinţă, chiar dacă
funcţionează sau nu, cu toate că observăm că acestea provoacă opoziţia sau revolta copilului şi,
adesea, ele sunt încălcate sau ocolite. Din acest motiv, copilul nu trebuie să fie un spectator
pasiv al încercărilor de educare ale părinţilor, ci un actor activ şi responsabil, care nu doar
respectă regulile de teama sancţiunilor, ci contribuie la instituirea acestora (reguli şi sancţiuni),
înţelegându-le şi asumându-şi-le.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să înţelegem rolul regulilor în comportamentul copiilor;
Ø Să exersăm cum să stabilim reguli de comportament copiilor;
Ø Să ne familiarizăm cu modalităţi eficiente de comunicare a regulilor de comportament;
Ø Să conştientizăm necesitatea aplicării de consecinţe (recompense, pedepse) adecvate
comportamentului copiilor.
Argument
Supravegherea copilului permite părinţilor să-i cunoască mai bine comportamentul. De
asemenea, copilul trebuie să ştie că părinţii se interesează de el şi sunt preocupaţi de locul unde
se află şi ce face de-a lungul zilei acasă, la şcoală (în clasă şi în curtea şcolii, cum învaţă, dacă
îşi face temele, dacă chiuleşte de la şcoală), la activităţile extraşcolare (cultural-artistice,
sportiv-turistice, tehnico-ştiinţifice, în cluburi şi palate ale copiilor, cluburi sportive şcolare,
şcoli de artă, after-school etc.), în timpul liber (unde merge şi cu cine, ce anturaj are, ce
comportament au prietenii săi etc.). Lipsa de supraveghere a copilului este un factor de risc
pentru consumul de tutun, alcool şi droguri.
Preadolescenţii pot aluneca uşor către ceea ce grupul de prieteni consideră că este mai
potrivit. Îndoiala îi poate face vulnerabili faţă de „rezolvarea imediată a problemei” pe care ei
cred că le-o oferă ţigările, alcoolul sau drogurile.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să înţelegem cum poate fi influenţat copilul de anturaj;
Ø Să învăţăm cum să supraveghem comportamentul copilului.
Argument
Traiul într-un mediu social în care se consumă frecvent tutun, alcool sau chiar droguri, anturajul
de consumatori, absenteismul, chiulul sau chiar abandonul şcolar, dezinteresul părinţilor faţă de
educaţia copiilor sau exemplul negativ pe care îl dau părinţii, influenţează semnificativ
consumul de tutun, alcool şi droguri ilicite de către copii.
Dimpotrivă, dezaprobarea familiei faţă de consumul de tutun, alcool şi droguri, exemplul pozitiv
al părinţilor, prin abţinerea de a consuma alcool şi de a fuma în faţa copiilor, reprezintă factori
familiali de protecţie care ţin copilul departe de aceste obiceiuri.
¯Obiectivele activităţii
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să înţelegem de ce e necesar să stabilim reguli clare cu privire la consumul de tutun, alcool
şi droguri;
Ø Să identificăm factorii de risc şi de protecţie referitori la consumul de tutun, alcool şi
alte droguri.
Argument
Scopul acestei activităţi constă în crearea unui cadru care să faciliteze socializarea copiilor şi
adulţilor. Participanţii la proiect au ocazia să discute, într-un cadru nonformal (curtea şcolii, sala
festivă, sala de sport, casa de cultură sau alte locaţii din comunitate, cadru natural), ceea ce s-a
întâmplat pe parcursul proiectului, cum au evoluat ei ca persoane şi, mai ales, care au fost
urmările în relaţia cu copiii lor.
¯Obiectivele Activităţii 9
Pentru astăzi ne propunem:
Ø Să organizăm o activitate recreativă comună la care vor lua parte toţi cei implicaţi în
proiect: părinţi, copii şi consilierul şcolar;
Ø Să petrecem un timp de calitate împreună, copii şi părinţi, în care adulţii pot pune în
aplicare ceea ce au învăţat pe parcursul proiectului.
Festivitatea de premiere a absolvenţilor
Iată-ne la finalul acestui program! Suntem gata de absolvire! Suntem mai pregătiţi să facem fa ă
provocărilor copiilor noştri? Poate că mai avem multe de învăţat şi, cu siguranţă, copiii ne vor
oferi de azi înainte multe provocări, dar şi multe bucurii.
Am învăţat împreună că este foarte important să comunicăm cu copiii, să avem o relaţie deschisă
cu ei, bazată pe încredere, sprijin, dar şi control. Am trăit împreună o experienţă comună care
ne-a transformat într-un grup. Am învăţat să ne susţinem unii pe alţii, să ne împărtăşim unii
altora a teptările. Am învăţat unii de la alţii. Am discutat mai timid la început, poate mai aprins
uneori, am fost furioşi sau trişti, dar ne-am şi simţit bine împreună.
Este important să rămânem uniţi şi să ne păstrăm bunul obicei de a ne întâlni în cadrul acestui
grup, dacă nu săptămânal, cel puţin o dată pe lună. Dacă prin participarea la acest proiect am
urmat „o cale” şi ne-am propus „să devenim părinţi mai buni”, pentru a „forma copii mai buni”,
experienţa acumulată pe drumul spre sufletul copiilor o putem transmite mai departe şi altor
părinţi. Meseria de părinte nu este uşoară, mulţi întâmpină greutăţi şi nu ştiu cum să le facă faţă.
Suportul şi ajutorul venit din partea participanţilor la acest proiect poate fi determinant.
Programul nostru se încheie aici, dar sperăm că amintirea clipelor petrecute împreună, pe
parcursul celor 9 activităţi, ne vor face de fiecare dată să zâmbim...
ABRAHAM P.; Cicu G; Podaru D.; Moldovan A.M. – Prevenire şi consiliere antidrog – Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor (2004).
BACUS A., „Cum să aveţi autoritate în faţa copilului”, Editura Teora, Bucureşti 2009.
BOTIS Adina, Tarău Anca, 2004, Disciplinarea pozitivă sau Cum să disciplinezi fără să răneşti,
Editura ASCR, Cluj-Napoca
BURSUC, Bogdana, Popescu, Alina, 2006, Managementul clasei (Ghid pentru profesori şi învăţători-
în cadrul proiectului „Cum ar trebui profesorii să prevină problemele de comportament ale
elevilor-training: „Programul de formare pentru profesori privind managementul comportamental
al elevilor”, finanţat de către UNICEF România şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate - din
fonduri primite de la Fundaţia pentru o Societate Deschisă), Bucureşti
CAMPBELL, Ross (2001). Copiii noştri şi drogurile, Curtea veche, Bucureşti.
CĂRĂUŞ D., Lungu V., „Şedinţele cu părinţii Eficiente şi antrenante”, Editura ARC, Chişinău, 2008
GAUDET, Etiene;(2006). Drogurile şi adolescenţa. Editura Minerva, Bucureşti.
LARRIBA, Jaume, DURAN, Antoni M., SUELVES, Josep M. Protego -Formare familială în abilităţi
educative pentru prevenirea drogodependenţelor Bucureşti, Agenţia Naţională Antidrog (2005)
MILLER, R.William, Rolnick Stephen (2002) – Interviul Motivaţional. Pregătirea pentru schimbare
MITROFAN Iolanda şi colaboratorii (2001) Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului
RĂŞCANU Ruxandra, Alcool şi droguri:"virtuţi" şi capcane pentru tineri, Ed. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2004
RĂŞCANU Ruxandra, Zivari Maria, Psihologie şi psihopatologie în dependenţa de drog, Ed. Ars
Docendi, Bucureşti, 2002
RODRIGUEZ, J.A.G. Dr. – Copilul meu, drogurile şi eu - Editura Ministerului de Interne, (2002).
SCOTT P. Sells, 2007, Adolescenţii scăpaţi de sub control, Editura Humanitas, Bucureşti.
SHAPIRO S., SKINULIS K., - Cum devenim părinţi mai buni, Editura Humanitas, Bucureşti 2008.