Epopeea Jean Christophe, conceputa de Romain Rolland inca la sfarsitul secolului
al XIX-lea, a fost scrisa in cursul anilor 1904-1912. Romanul social prin excelenta, opera marelui scriitor tindea sa oglindeasca starile epocii respective, unde represiunea politica imprimase intregii vieti un caracter ostil maselor populare, folosind metode de inselaciune, coruptie etc., dezgustatoare pentru orice om onest. Jean-Christophe, artist de geniu care-si propunea sa revolutionize arta, este frapat de lipsa oricaror preocupari inalte la cei mai multi dintre artisti :”Totul este imbibat de spiritul prostitutiei calculate…”. Fara indoiala, izvorul, falsitatii acestei “arte” il constituie insusi mediul burghez in care se dezvolta ea, structura economico- sociala a orinduirii burgheze, in perioada ei de decadenta. Vorbim de perioada comunista, care imprimase societatii un caracter ostil. Până la vârsta de douăzeci de ani, eroul este prezentat în sânul familiei sale, locuitoare într-unul din anonimele burguri germane de pe malurile Rinului, încremenit în tradiţii patriarhale şi vasalităţi nobiliare. Contestarea vehementă a vechii ordini culturale îi atrage adversitatea oficialităţilor locale. Asemenea marilor artişti ai Renaşterii, tânărul muzician revoltat, expulzat din cetatea natală, îşi asumă un exil artistic peregrinând prin Franţa, Elveţia şi Italia. Era “epoca de pregatire si de acumulare inceata de forte de catre clasa noua, democratia contemporana”. Tabloul sumbru al societatii capitaliste in spiritual oamenilor dezgustati nu putea provoca decat indignare. Romanul lui Romain Rolland este in fond un protest impotriva unei lumi meschine, a unei lumi egoiste, fricoase, ticaloase, a unei lumi in care te sufoci :” Sa ne improspatam cu respiratia eroilor”, striga scriitorul, in “Viata lui Beethoven”(1903). Tradus in limba romana intre 1957-1958 de catre Oscar Lemnaru, acesta apare in 1969 in Bucuresti, in Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialista Romania, Editia a-III-a. Jean-Christophe e geniul luptand impotriva oranduirii bazate pe ticalosie si minciuna. De-alugul epopeei apare idea clara cum ca un geniu adevarat nu se poate ridica decat din mijlocul poporului. Ideea aceasta il va ajuta mai tarziu sa inteleaga rolul poporului in faurirea istoriei; adica in perioada Primului Razboi Mondial. In ianuarie 1917, il cunoaste pe Gorki, la Geneva. El se apropie mai mult de socialism, iar cand izbucnesc evenimentele revolutionare din Rusia anului 1917, el vede in rusi pe salvatorii omenirii: “Frati rusi! Voi ati sfarimat lanturile si dintr-o singura saritura ati ajuns din urma Franta revolutionara…fie ca exemplul vostru sa fie urmat de intraga lume, trezita de glasul vostru”. Prin urmare, protagonistul isi afirma admiratia fata de regimul totalitar communist, intr-o perioada de amploare si maxima prosperitate. Opera şi mesajele ei pacifiste au fost încoronate cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1915, R. Rolland devenind cunoscut românilor încă din anul 1913, când revista ieşeană „Viaţa românească” publică o recenzie a romanului Jean-Christophe. Receptarea textelor în proză şi în dramaturgie ale operei lui R. Rolland a cunoscut în România un drum sinuos. Tudor Vianu recunoaşte, în anul 1919, căprozatorul francez adusese ideea muzicală în literaturăşi că „într-o generaţie crescută în grija frumosului, pentru prima oară morala devine estetică”. R. Rolland nu mai este prezentat în presa noastră literară cu unanimă simpatie după 1930. Adeziunea lui entuziastă faţă de regimul sovietelor şi conferirea titlului de membru al Academiei de Ştiinţe din Leningrad sunt anunţate cu reţinere. Vasile Lovinescu îi schiţează un portret critic: „R. Rolland este o imagine desăvârşită a antiintelectualului, care înlocuieşte argumentele cu lacrimile, având o mentalitate îmbâcsită de vitalism ieftin”. E. Lovinescu reaminteşte forţa de persuasiune şi de emoţie a primelor romane, iar Vintilă Caftangioglu îl declară un comunist iluzionat a cărui concepţie de viaţă se descoperă în romanele Jean-Christophe şi Âme Enchantée.