P8: Campaniile de informare publică

Autorităţile publice (din administraţia publică centrală sau locală) recurg deseori la campaniile de
informare (şi educare) publică pentru a influenţa cogniţiile, atitudinile, opiniile sau conduita
cetăţenilor. Publicul-ţintă vizat de aceste campanii este foarte numeros; în multe situaţii, el coincide
cu întreaga societate.
Dintre nenumăratele companii de informare publică desfăşurate în România, pot fi amintite, spre
exemplificare, următoarele:
(a) Ministerul Afacerilor Externe (https://www.mae.ro/node/16698)
 Campanie de informare în vederea conștientizării de către cetățenii români a necesității de a
solicita, în timp util, eliberarea unor noi documente de călătorie, pe tot parcursul anului
calendaristic, nu doar în perioada de vară
 Campanie de informare a cetăţenilor care călătoresc în străinătate, în state cu diferite grade de
risc
 Campanie de informare cu privire la riscurile la care se expun cărăuşii şi deţinătorii de droguri
peste hotare
 Campanie de informare privind traficul de persoane pentru cetăţenii care doresc să muncească
în străinătate
(b) Banca Naţională a României (http://www.bnr.ro/Campanie-informare-1346.aspx)
 Campania de informare publică la nivel naţional cu privire la denominarea monedei
naţionale
(c) Direcţia de Sănătate Publică Iaşi (https://dspiasi.ro/campanie-de-informare-a-populatiei-privind-
sanatatea-orala/)
 Campanie de informare a populaţiei privind sănătatea orală
 Campanie de informare publică privind donarea de sânge
(http://www.radioiasi.ro/stiri/regional/de-astazi-la-iasi-incepe-campania-de-informare-publica-
privind-donarea-de-sange/)
(d) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
 Campanie de informare şi de educare publică în domeniul pregătirii pentru situaţii de
urgenţă “Vreau să previn!” (https://www.replicaonline.ro/campanie-de-informare-si-de-educare-
publica-in-domeniul-pregatirii-pentru-situatii-de-urgenta-vreau-sa-previn-178903/)
(e) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
 Campanie de informare și sensibilizare a opiniei publice “Viitorul îți aparține”, în scopul
informării tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, cu privire la situația actuală a pieței muncii

1
 și cerințele acesteia, alegerea corectă a profesiei și cunoașterea provocărilor specifice fiecărui
domeniu de activitate (http://www.anofm.md/news/2017/07/26)
Asemenea tuturor campaniilor de relaţii publice, campaniile de informare publică sunt planificate şi
implementate pe structura următorului plan de comunicare strategică:
1. Analiza situaţiei
2. Stabilirea scopurilor şi obiectivelor de comunicare
3. Identificarea şi segmentarea publicului-ţintă
4. Stabilirea bugetului
5. Stabilirea mixului de media
6. Construirea platformei de mesaje
7. Stabilirea calendarului de activităţi
8. Desfăşurarea activităţilor planificate
9. Evaluarea şi raportarea rezultatelor
Campaniile de informare publică pot viza cristalizarea, conservarea, neutralizarea şi schimbarea
opiniilor individuale sau colective. În cazul unor subiecte de interes prioritar pentru întreaga
societate, se încearcă modelarea opiniei publice.
CLARIFICĂRI TERMINOLOGICE
Public = un ansamblu de indivizi care au simţul comuniunii (sense of togetherness), adică
sentimentul apartenenţei la aceeaşi comunitate
Schimbările la nivelul publicului pot fi obţinute prin
 coerciţie
 cumpărare
 persuadare
Scimbarea prin persuadare implică influenţarea opiniilor individuale sau colective.
Opinie = expresia unei atitudini faţă de un subiect controversat
Oamenii invocă deseori fapte în sprijinul opiniilor profesate, însă nu-şi bazează decât arareori
opiniile pe un temei factual suficient. Oamenii îşi pot menţine opiniile eronate în ciuda existenţei
unor contradovezi empirice evidente.
Faptele sunt recunoscute sau ignorate. Opiniile sunt mai bine sau mai rău argumentate sau
justificate.
În legătură cu anumite subiecte, se formează opinii împărtăşite de imensa majoritate a societăţii.
Aceste opinii par să se bizuie pe asentimentul sau consensul întregii societăţi. În asemenea situaţii,
indivizii resimt presiunea psihologică a opiniei publice. Ei văd în opinia publică o agenţie socială
care aprobă, dezaprobă, voieşte, permite sau impune ceva la nivelul întregii societăţi.

2
Ca instanţă de control social, opinia publică modelează opiniile individuale şi, pe cale de
consecinţă, conduita socială a indivizilor. Spre exemplu, opinia publică din România aprobă forma
de guvernământ republicană, forma de organizare politică democrat-liberală, apartenenţa la UE şi
NATO, organizarea economie pe principiile pieţei libere, întreruperea sarcinilor prin avort etc. şi
dezaprobă cenzura, persecutarea minorităţilor, corupţia demnitarilor, federalizarea ţării etc. Evident,
există şi subiecte în cazul cărora opinia publică nu este cristalizată. (Ex. Cultivarea relaţiilor
economice cu ţările africane.)
Legile opiniei publice (cf. Scott Cutlip et al.)
1. Opinia publică este sensibilă la evenimentele importante.
(Operaţiunea “Mani-Pulite”, de la începutul anilor ’90, a schimbat opinia publică italiană faţă de
vechea clasă politică.)
2. Evenimentele dramatice pot duce opinia publică de la o extremă la alta.
(Din cauza scandalurilor de corupţie şi a crizei economice, opinia publică braziliană şi-a mutat
sprijinul de la populiştii de stânga Luiz Lula da Silva şi Dilma Rouseff la populistul de drepta Jair
Bolsonaro.)
3. Opinia publică este determinată mai curând de evenimente decât de cuvinte. Opinia publică este
influenţată de cuvinte doar când ele însele sunt tratate ca evenimente.
(Hillary Clinton a pierdut din voturile bărbaţilor albi slab educaţi comiţănd gafa de a-i eticheta drept
“white trash”.)
4. Declaraţiile verbale au impact dacă provin dintr-o sursă credibilă, iar opinia publică este slab
structurată/ cristalizată.
(Traian Băsescu a influenţat opinia publică înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009 folosind
laitmotivul “mogulii”.)
5. În general, opinia publică nu stabileşte urgenţele şi, în general, priorităţile, ci reacţionează la
evenimentele percepute ca urgente.
(Mişcarea “Moldova vrea autostradă” nu a reuşit să creeze sentimentul nevoii urgente de autostradă
între Iaşi şi Târgu-Mureş.)
6. Opiniile sunt adoptate şi împărtăşite numai dacă sunt concordante cu interesul personal.
(Libertarianismul are o bună justificare raţională, însă el contravine intereselor percepute ale
majorităţii populaţiei. De aceea, opiniile libertariene nu au şi nu pot avea ecou larg.)
7. Opiniile pot rămâne durabile numai dacă sunt bine ancorate în interese personale sau de grup şi
sunt confirmate de evenimentele curente.
(Victoriile puterilor Axei, au schimbat opinia publică românească faţă de vechii aliaţi francezi şi
englezi.)

3
8. Atunci când sunt în joc interese personale sau de grup puternice, opinia publică premerge
schimbările instituţionale.
(Aderarea opiniei publice româneşti la NATO şi Uniunea Europeană a precedat intrarea oficială în
cele două organisme euro-atlantice.)
9. Atunci când opinia publică este slab structurată sau divizată, politica faptului împlinit poate
orienta decisiv opinia publică într-o anumită direcţie.
(Dacă Parlamentul ar fi adoptat o lege a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex imediat după
eşecul referendumului privind familia, opinia publică românească putea fi orientată decisiv în
această direcţie. Adoptarea legii privind interzicerea fumatului în locurile publice a consolidat
opinia publică defavorabilă fumatului în locurile publice. Pe de altă parte, legea prohibiţiei din
Statele Unite (1919) nu a putut schimba opinia publică americană favorabilă consumului de alcool.
Legea a fost abrogată în 1933.)
10. În situaţii critice, opinia publică îşi măreşte sprijinul faţă de liderii în care are încredere şi
devine intolerantă cu liderii în care nu are încredere.
(Winston Churchill a beneficiat de sprijinul opiniei publice britanice în timpul celui de-al doilea
război mondial în ciuda înfrângerilor iniţiale. Donald Trump se confruntă cu o opinie publică ostilă
în ciuda succeselor politice şi economice înregistrate.)
11. Publicul îşi formează opinii mai uşor cu privire la scopuri decât cu privire la metode şi mijloace.
(În România, a existat un consens cu privire la intrarea în NATO şi UE, însă n-au fost cristalizate
opiniile cu privire la modul în care aceste obiective pot fi atinse.)
12. Opiniile sunt influenţate mai mult de dorinţe decât de informaţiile factuale.
(Dorinţa de prosperitate orbeşte publicul faţă de datele statistice care fac imposibilă satisfacerea
acesteia. “Vrem o ţară ca afară!” indică o dorinţă irealizabilă pe termen scurt.)
13. Climatul democratic şi noile tehnologii de comunicare oferă condiţii pentru cristalizarea opiniei
publice pe fundamente factuale solide.
(Electoratul românesc este din ce în ce mai puţin receptiv la mesajele populiste de stânga.)
Pe cât posibil, campaniile de informare publică trebuie planificate şi implementate în acord cu
aceste “legi” ale opiniei publice.