Partea a II-a

Capitolul XV ,,Despre boierimea moldovenească”

De unde se trage boierimea moldovenească?
Se zice că aceştia au fost soldaţi şi cetăţeni pe care Traian i-a strămutat în Dacia ca locuitori noi.
Alţii zic că Moldova ar fi fost un loc de scăpare pentru romanii surghiuniţi. Cu toate acestea, ne dăm
seama datorită limbi noastre, cea moldovenească, care se aseamănă extrem de mult cu cea romană,
care sunt strămoşii neamului nostru.
Se cunoaşte foarte bine că Dragoş-Vodă a pus în locurile cele mai de cinste şi în dregătorii
ale ,,treburilor politiceşti” şi ale oastei pe cei mai viteji şi credincioşi. Se ştie şi că în satele din
Moldova, s-au asezat ţărani goniţi din Ţara Leşească, iar satelor ridicate de aceştia li s-a dat numele
lor, fie că au luat satele ca semn al boieriei lor. Se mai ştie şi că atunci când ţările sârbilor şi
bulgarilor au fost nimicite de turci, multe din neamurile boiereşti au fugit în Moldova, care era locul
de scăpare al tuturor.
După aceea, de când s-a întâmplat să se trimită domni în Moldova de la Ţarigrad, aceştia îşi
cumpărau robi cherchezi şi abasieni şi după ce îşi arătau credinţa faţă de stăpân, îi puneau mai întâi
la slujbele curţii domneşti, iar pe urmă îi ridicau şi în rândul boierilor.
Astfel, înmulţindu-se boierimea prea mult, domnul a împarţit-o în câteva stări:
1. În cea dintâi s-au pus boierii din dregătoriile cele mai înalte ale ţării;
2. În starea a doua stau curtenii sau oamenii de la curte, care au moştenit un sat de la înaintaşii
lor;
3. În starea a treia intră călăraşii, care în schimbul moşiilor dăruite de domn, trebuie să îl
însoţească îtotdeauna la război pe propria cheltuială;
4. Cei din urmă sunt răzeşii, care sunt mai mult ţărani.
Pe acea vreme exista un obicei, conform căruia nu se dădea dregătorii oamenilor tineri până nu-
şi dovedeau credinţa în alte slujbe şi până nu ajungeau iscusiţi îndeletnicindu-se cu acele lucruri. De
aceea boierii, îndată ce fii lor treceau de vârsta copilăriei, îi dădeau să slujească pe la boierii din
starea întâi. După ce învăţau timp de 3 ani, boierii însuşi îi înfăţişa domnului ca să fie primiţi în
rândul cămăraşilor divanului cel mare, unde după un an îi schimbau în divanul cel mic şi de aici în
spătărieş. Dacă dovedea acolo că este cugetat şi cinstit, era primit printre slujitorii cămării mari.
După cîţiva ani, acesta ajungea postelnicel, iar apoi era pus şi la alte slujbe, fiind ridicat la starea a
treia a boierilor, iar după în starea cea dintâi. Dacă domnul vedea că unul are virtuţi deosebite, atunci
putea să-l ridice până la boieria cea mai înaltă.
Pe acea vreme, mulţi recurgeau la orice pentru a ajunge boieri cît mai repede, de aceea, printre
cârmuitori erau şi oameni de trufie, neptricepuţi, îndărătnici şi necinstiţi.

În ce chip boiereşte domnul pe boierii din Moldova?

În ajun de Sf. Vasile toţi boierii îşi lasă semnele boieriei în spătărie. A doua zi toţi boierii îl
petrec pe domn la utrenie. După ce se termină slujba, domnul îi dă postelnicului cel mare un toiag de
argint. Apoi tututror boierilor de starea înâi li se dau câte un toiag de aur, boierii de starea a doua
sunt îmbracaţi cu caftan de către postelnicul al doilea, iar pe cei de starea a treia îi întăreşte la
dregătoriile lor postelnicul al treilea. Iar a doua zi, fiecare boier îi mulţumeşte domnului, căruia îi
trimit daruri tot prin intermediul postelnicului.
 Cu toate că domnii pot să scoată din slujbă pe boierii vechi şi să pună oricând în locul lor pe
alţii noi, aceştia s-au obişnuit să schimbe dregătorii o dată pe an, de regulă la începutul anului.