METODE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ A

MATERIALELOR METALICE

Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu

Scopul lucrării
În lucrarea experimentală se vor măsura cu un instrument universal tensiunile electromotoare ale
fierului neprotejat şi ale Zn, Al, Cu suprapuse pe rând pe fier faţă de electrodul de referinţă Cu/CuSO 4.
Comparând semnele şi valorile potenţialului de electrod al fierului singular şi al fierului legat cu Zn, Al şi
Cu faţă de electrodul de referinţă, se vor pune în evidenţă ce metale pot fi utilizate ca anozi de sacrificiu.

Consideraţii teoretice
În ultimii ani în industria electronicã o problemã importantã este reprezentatã de coroziune. Aceasta
poate apãrea în timpul fabricãrii, transportului sau utilizãrii dispozitivelor electronice.
Printre factorii care determinã coroziunea dispozitivelor electronice se numãrã: umezeala datoratã
condensãri apei pe suprafaţa dispozitivelor, variaţiile de temperaturã între diferitele zone ale dispozitivelor,
vibraţiile mecanice sau stresul electric, poluanţii chimici din aer, microorganismele şi praful. Fluctuaţiile de
temperaturã şi umiditate afecteazã proprietãţile fizice şi chimice ale materialelor şi componentelor din care
sunt confecţionate dispozitivele electronice.
Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a proteja materialele
metalice de acţiunea agresivă a mediilor corozive.
Deşi există metale şi aliaje care prezintă o bună rezistenţă la coroziune, acestea sunt în general
scumpe. De aceea s-au stabilit diferite metode pentru a proteja impotriva coroziunii metalele uzuale, uşor
accesibile.
Cauzele coroziunii fiind variate şi metodele de protecţie sunt variate; ele se pot clasifica în câteva
categorii mari :
- Straturi protectoare .
- Înhibitori şi pasivatori
- Condiţionarea mediului coroziv
- Protecţia catodică

Straturile protectoare. Acestea sunt cele mai vechi şi mai aplicate metode de protecţie. După natura
lor, ele pot fi: metalice, anorganice şi organice.
a) Straturile metalice pot fi obţinute prin diferite procedee: galvanizare, metalizare, difuziune, cufundare în
metal topit, placare etc.
Galvanizarea - constă în depunerea unui strat prin electroliză. În general, pentru acoperirea fierului
se folosesc zincul, cromul şi plumbul.
Metalizarea - constă în aplicarea unui metal protector, în stare topită şi pulverizată pe suprafaţa de
protejat. Ea se face cu flacără oxiacetilenică în care se topeşte o sârmă din metalul ce trebuie depus,
pulverizarea fiind făcută cu aer comprimat.
 Difuziunea – constă în tratarea la temperaturã înaltã a suprafeţei unui metal cu un metal de protecţie;
la temperatura înaltã, la suprafaţa metalului se formează un strat protector alcătuit dintr-o soluţie solidă a
celor două metale.

Cufundarea în metal topit – se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care are punctul
de topire mai mic, metalele folosite sunt în general plumbul, staniul sau zincul.
Placarea - constă în presarea sau laminarea, la cald, a două metale diferite. Metalul care trebuie
placat se toarnă într-o formă căptuşită cu metalul protector, după care se laminează. Aderenţa stratului
protector la metalul de bază se face datorită forţelor mecanice şi datorită difuziunii.
b) Straturile anorganice sunt şi ele de diferite tipuri. Astfel, suprafaţa obiectului metalic se poate supune
unor tratamente chimice pentru obţinerea unei pelicule ce prezintă o bună rezistenţă la coroziune.
Oxidarea - constă în formarea pe suprafaţa metalică a unei pelicule din oxidul metalului, sub
acţiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creşte când metalul este supus unor tratamente speciale cu
oxidanţi puternici sau pe cale electrochimică.
Fosfatarea – constă în formarea pe suprafeţele obiectelor metalice a unei pelicule protectoare
formată din fosfatul metalului respectiv. Acesta se realizează prin introducerea metalului în soluţii acide de
fosfaţi de fier, de zinc sau de mangan.
c) Straturile organice formează un izolant între metal şi mediul coroziv. Ele trebuie să fie adezive, continue
şi impermeabile.
Înhibitori şi pasivatori. Înhibitorii sunt substanţe care, adăugate mediului coroziv, micşorează sau
chiar anulează viteza de coroziune. Nu există reguli generale asupra naturii înhibitorului. Pasivatorii
acţionează asupra metalului modificându-i potenţialul faţă de soluţia în care este introdus.
Condiţionarea mediului coroziv. Uneori coroziunea metalelor poate fi atenuată dacă se îndepărtează
componentele corozive din mediul cu care vine în contact metalul.
Protecţia catodică. O nouă metodă de protecţie contra coroziunii o reprezintă îndrumarea fluxului de
electroni în direcţia opusă aceleia în care are loc coroziunea metalului, prin crearea în mod artificial a unui
cuplu galvanic special.
Prin aplicarea metodelor moderne de protecţie împotriva coroziunii se economisesc anual mii de tone
de materiale metalice, care altfel ar fi distruse. De aceea, dezvoltarea tehnicii moderne pune în faţa
tehnicienilor şi a oamenilor de ştiinţă nu numai sarcina de îmbunătăţire a calităţiilor materialelor existente, ci
şi aceea de descoperire a celor mai eficiente mijloace de protecţie a acestora.

Principiul lucrǎrii
Coroziunea este un proces ireversibil de distrugere a metalelor sub actiunea diversilor factori
corozivi (aer, acizi, baze, gaze). Daca mediul este rau conducator de electricitate (gaze), se produce
coroziunea chimica, iar daca este bun conducator (electroliti) are loc coroziunea electrochimica a
metalelor.
Coroziunea se explica prin reactia dintre metal si agentul coroziv din mediu, reactie electrochimica
(de oxido-reducere), la care participa atat ioni cat si electroni. Ea are loc la interfata Me/mediu coroziv si
este spontana si ireversibila.
Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu este o metodă electro-chimică de protecţie împotriva
coroziunii ce se aplică la construcţiile metalice în contact cu solul, apa mărilor sau atmosfera (conducte de
oţel pentru transportul fluidelor, stâlpi metalici de susţinere, rezervoarele, cazanele, coloanele de extracţie,
cablurile etc).
Principiul metodei de protecţie catodică constă în modificarea potenţialului de coroziune al
sistemului metalic de protejat spre valori atât de negative încât coroziunea să nu mai poata avea loc. (pentru
definirea potenţialul de coroziune vezi referat 8 “Determinarea potenţialului de coroziune”)
Protecţia catodică cu anozi de sacrificiu se realizează practic prin fixarea pe suprafaţa metalică de
protejat a unor bare, plăci, benzi metalice speciale denumite anozi de sacrificiu, anozi solubili sau anozi
activi.
 Anozii de sacrificiu sunt alcătuiţi dintr-un metal sau aliaj cu potenţial de coroziune în mediul dat
mai negativ decât al metalului de protejat.
De exemplu: pentru protecţia sistemelor pe bază de Fe se folosesc Zn, Al, Mg şi aliajele lor.

Fig. 1 Ilustrarea modului de protecţie catodicã cu anozi de sacrificiu

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:

În medii acide:
Reacţii generale Exemplu
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH++ze- z/2 H2 (+) 2H+ + 2e- H2 Reacţie de depolarizare
(reducere)
M+ zH+  M+z + z/2 H2 Fe + 2H+ Fe+2 + H2 Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline:

Reacţii generale
Exemplu
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH2O+ze-zHO-+z/2H2 (+) 2H2O+2e-2HO-+ H2 Reacţie de reducere
M + zH2O M+z + zOH- + z/2 H2 Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2 Reacţie globală

Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de oxigen sunt:

În medii acide:
Reacţii generale Exemplu
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH++z/4 O2 +ze-  z/2H2O (+) 2H++1/2 O2 +2e-  H2O Reacţie de depolarizare
(reducere)
M + zH++z/4 O2  M+z + z/2H2O Fe+ 2H++1/2 O2  Fe+2 +2H2O Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline:

Reacţii generale Exemplu
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) z/2 H2O +z/4O2+ze- zHO- (+) H2O +1/2O2+2e- 2HO- Reacţie de depolarizare
(reducere)
M + z/2 H2O +z/4O2  M(OH)z Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2 Reacţie globală
 Eficienţa protecţiei catodice cu anozi de sacrificiu este asigurată de menţinerea constantă a
potenţialului de protecţie impus. Controlul protecţiei catodice se realizează prin măsurarea potenţialului de
coroziune (εcor) al sistemului metalic de protejat faţă de un electrod de referinţă prin intermediul unui
voltmetru electronic.

Aparatură şi substanţe: cuve cu soluţii de acid sulfuric (H2SO4), hidroxid de sodiu (NaOH) sau clorură
de sodiu (NaCl); Me (metale) - Zn, Al, Cu sau Fe; punte de sare (hârtie de filtru umezită în soluţie de KCl);
electrod de referinţă; voltmetru electronic.

Mod de lucru

 Înaintea experimentului, se curăţă plăcuţele metalice (electrozii) de Zn, Fe, Al, Cu cu hârtie
metalografică, apoi se spală cu apă de la robinet şi apoi cu apă distilată şi se usucă cu hârtie de filtru.
 Se alcătuiesc pilele galvanice de coroziune:

(-) Me1/mediu coroziv//electrod de referinţă (+)

(-) Me1+Me2 /mediu coroziv//electrod de referinţă (+),

unde: Me1 poate fi Zn sau Fe, iar Me2 este Zn, Al şi Cu succesiv; mediul coroziv poate fi: NaCl 1M,
NaOH 0.1M, sau H2SO4 0,1M.

Pilele galvanice de coroziune se realizează conform figurii 1.

 Metalul de protejat (Me1) şi/sau sistemul Me1+Me2 se imersează in mediul coroziv si

reprezinta polul negativ (anodul) al pilei galvanice de coroziune, unde are loc reactia de
oxidare. Iar polul pozitiv (catodul) al pilei galvanice de coroziune este alcatuit din electrodul
de referinta (Ag/AgCl, KCl sat.), unde are loc reactia de reducere cu depolarizare de hidrogen
sau oxigen, in functie de mediul coroziv.
 Electrodul de referinţă se conectează la borna pozitivǎ iar sistemul studiat se conecteazǎ la borna
negativǎ a voltmetrului electronic, astfel încât t.e.m. (Eexp) să fie pozitivă.
 Circuitul este închis prin intermediul punţii de sare, alcătuită din hârtie de filtru înmuiată în
întregime în soluţie de KCl sat.
 Pentru fiecare sistem studiat, se notează în Tabelul 1 valoarea tensiunii electromotoare - t.e.m.
(Eexp), indicată de afişajul electronic, când se consideră că a atins o valoare relativ constantă.
!! Plăcuţele metalice se spală cu apă distilată şi se usucă cu hârtie de filtru de fiecare dată când se
modifică mediul coroziv (se dau cu şmirghel doar la începutul experimentului), şi, de asemenea, se
foloseşte o nouă punte de sare (hârtie de filtru umezită în soluţie de KCl).

Figura 2. Pilă galvanică de coroziune cuplată la voltmetru electronic

Rezultate şi calcule:

 Se notează pentru fiecare pilă electrică indicată în tabelul de mai jos mărimea tensiunii
electromotoare, (Eexp), după două minute când se atinge o valoare relativ constantă;
 Se calculează potenţialul de electrod (εsistem metalic) al sistemelor studiate pe baza relaţiei:

Eexp = ε+ - ε - = ε electrod de referinta – ε sistem metalic = ε Ag/AgCl, KCl sat. – εsistem metalic
în care ε Ag/AgCl, KCl sat. = 0,266 [V], iar sistemul metalic este de exemplu: Fe, Fe+Zn, Fe+Al, Fe+Cu.

Deci εsistem metalic = 0,266 – Eexp < 0

 Rezultatele obţinute din măsurătorile experimentale şi din calcule se înscriu într-un tabel
conform modelului:
Observatii
Eexp e sistem metalic metal de protejat Zn,Al,Cu
Pila galvanica de coroziune
(V) (V) poate (nu poate) fi anod de
sacrificiu
(-)Fe/NaCl//AgCl/Ag (+) 0,395 -0.129 -
(-)Fe+Cu/NaCl// AgCl/Ag (+) e Fe + Cu  eFe
0,304 -0.038
 Cu nu este Anod de sacrificiu
(-)Fe+Zn/NaCl// AgCl/Ag (+) 0,852
(-)Fe+Al/NaCl// AgCl/Ag (+) 0,677
(-)Fe/H2SO4// AgCl/Ag (+) 0,466
(-)Fe+Cu/H2SO4// AgCl/Ag (+) 0,374
(-)Fe+Zn/H2SO4// AgCl/Ag (+) 0,737
(-)Fe+Al/H2SO4// AgCl/Ag (+) 0,512
(-)Fe/NaOH// AgCl/Ag (+) 0,672
(-)Fe+Cu/NaOH// AgCl/Ag (+) 0,392
(-)Fe+Zn/NaOH// AgCl/Ag (+) 0,796
(-)Fe+Al/NaOH// AgCl/Ag (+) 1,343

Dacă potenţialul sistemului metalic Fe + alt metal (Zn, Cu, Al) este mai negativ decât potenţialul Fe,
într-un mediu coroziv dat, atunci metalul cu care s-a asociat Fe este anod de sacrificiu. În caz contrar,
metalul de asociere nu este anod de sacrificiu.
Interpretarea rezultatelor:

În funcţie de valoarea potenţialului sistemului metalic (ε sistem) studiat se apreciază care metal (Me 2)
este cel mai bun protector pentru metalul de protejat (Me1), într-un mediu coroziv dat, pornind de la definiţia
anodului de sacrificiu.

Referatul va conţine obligatoriu calculele (cu precizarea uitãţilor de

mãsurã), tabelele de date completate şi rãspunsurile la întrebãri.

Întrebãri:
1. Enumeraţi câteva metode de protecţie anticorozivã.
2. Cum se realizezã protecţia catodică cu anozi de sacrificiu?
3. Ce sunt anozii de sacrificiu?
4. Cum se realizeazã controlul protecţiei catodice?
5. În urma mãsurãtorilor efectuate, ce metale pot fi anozi de sacrificiu?
6. În funcţie de valoarea potenţialului sistemului metalic (Fe + alt metal) care metal este cel mai bun
protector pentru Fe, într-un mediu coroziv dat?
7. Scrieţi reacţiile electrochimice pentru pilele menţionate de cãtre cadrul didactic