Politica de protecţie a consumatorului în U.E.

Scopul protecţiei consumatorilor în U.E. este acela de a garanta şi proteja drepturile consumatorilor in
relaţiile cu comercianţii.

Exista în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), precum şi în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene,articole ce fac referire la modul de protejarea a intereselor şi
drepturilor consumatorului: articolul 4 alin.(2) lit.(f) și articolele 12, 114 și 169 din TFUE, si articolul 38
din Carta drepturilor fundamentale ale U.E.

Cu privire la articolul 114 din TFUE este temeiul juridic pentru măsurile de armonizare care vizează
înființarea pieței interne. Acesta pune accentul pe obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție,
inclusiv de protecție a consumatorilor, și de a ține pasul cu noile evoluții întemeiate pe fapte științifice.

Articolul 169 din TFUE a introdus un temei juridic pentru o gamă completă de acțiuni la nivelul UE în
domeniul protecției consumatorilor. Acest articol prevede că „pentru a promova interesele
consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie la
protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea
dreptului acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor”. De asemenea,
articolul prevede acordarea unei atenții crescute intereselor consumatorilor în cadrul celorlalte politici
ale UE. În acest sens, articolul 169 consolidează articolul 114 și îi lărgește domeniul de acțiune dincolo de
piața unică, astfel încât să includă accesul la bunuri și servicii, accesul la instanțe, calitatea serviciilor
publice și anumite aspecte privind nutriția, alimentele, locuințele și politica de sănătate. Articolul
precizează, de asemenea, că măsurile UE nu trebuie să împiedice un stat membru să mențină sau să
introducă măsuri de protecție mai stricte, atât timp cât acestea sunt compatibile cu tratatele. În
consecință, politica de protecție a consumatorilor face parte din obiectivul strategic al UE de ameliorare
a calității vieții cetățenilor săi. În afară de acțiunile directe destinate protejării drepturilor, UE se asigură
că interesele consumatorilor sunt incluse în legislația UE din toate domeniile relevante de politici.

În conformitate cu articolul 12 din TFUE, cerințele din domeniul protecției consumatorilor trebuie
luate în considerare atunci când se definesc și se pun în aplicare celelalte politici și acțiuni ale UE.1
Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consolidează protecția
consumatorilor prevăzând că politicile UE trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a
consumatorilor.2

1
Tratatul privind funcţionarea U.E
2
Carta drepturilor fundamentale ale U.E
 Pentru asigurarea drepturilor consumatorilor pe plan intern cat si pe plan extern,exista Autoritatea
Nationala pentru protectia Consumatorilor (ANPC), este institutie publica si functioneaza ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in
coordonarea ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri.

Potrivit art. 3 din Hotararea Guvernului 700/2012,ANPC are urmatoarele principii,cele care au
legatura cu U.E sunt la litera a) si b) si anume participarea ANPC-ului impreuna cu alte organe ale
administratiei publice centrale si locale de specialitate cu atributii in domeniu si cu organismele
neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei in domeniul protectiei consumatorilor,
asigurand corelarea acesteia cu cea existenta in Uniunea Europeana 3 si asigura armonizarea cadrului
legislativ national cu reglementarile din Uniunea Europeana in domeniul protectiei consumatorilor 4

În data de 27 decembrie 2017, a fost publicat ȋn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul
(UE) 2017/2394 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea
legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului nr 2006/2004 care
se va aplica incepand cu data de 17 ianuarie 2020.

Acest nou regulament stabilește condițiile în care autoritățile competente desemnate de către statele
membre ca fiind responsabile cu asigurarea respectării legislației Uniunii Europene care protejează
interesele consumatorilor cooperează și își coordonează acțiunile între ele și cu Comisia, pentru a
garanta respectarea acestei legislații și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și
pentru a îmbunătăți protecția intereselor economice ale consumatorilor.

Noul Regulament va oferi competențe sporite autorităților naționale pentru o mai bună aplicare a
drepturilor consumatorilor. Printre principalele noi competenţe conferite se numără:

-dispunerea închiderii imediate, parţial sau definitiv, a site-urilor web care au recurs la
înșelătorii;

-Îndepărtarea conținutul unei interfețe online sau restricționarea accesului la aceasta sau
dispunerea afişării explicite a unui avertisment către consumatori în momentul accesării
interfeței online;

-dispunerea deciziei, către un furnizor de servicii de găzduire, de a înlătura, dezactiva sau

restricționa accesul la o interfață online sau după caz, către registrele de domenii sau
operatorilor de registre de a elimina un nume de domeniu complet calificat şi de a permite
autorității competente în cauză să îl înregistreze;

-impunerea, către oricare autoritate, organism sau agenție publică de la nivel naţional sau către
oricare persoană fizică sau juridică, a obligației de a pune la dispoziție orice informații, date sau
documente relevante, indiferent de format sau formă și indiferent de mediul pe care sunt
stocate sau de locul în care sunt stocate acestea, în scopul de a stabili dacă a avut sau are loc o
3
Hotararea nr 700/2012
4
Hotararea nr 700/2012,
https://anpc.ro/anpcftp/legislatie/120720/hg_700_organizarea_functionarea_anpc_120720.pdf
încălcare sancționată prin noul Regulament și pentru a stabili detaliile acestei încălcări, inclusiv
în scopul urmăririi fluxurilor financiare și de date, al stabilirii identității persoanelor implicate în
fluxurile financiare și de date, și al luării la cunoștință de informații privind conturile bancare și al
identificării proprietarilor de site-uri web;

-achiziționarea de bunuri sau servicii în scopuri de testare, dacă este necesar sub o altă
identitate (mistery shopping), inclusiv de a le inspecta și de a le observa, studia, dezasambla sau
testa în scopul de a detecta încălcări sancționate prin noul Regulament și de a obține mijloace
de probă.