Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt multe evenimente în viaţa noastră în care putem simţi emoţii ca teamă, anxietate,
cunoaşterea unor persoane noi, schimbarea şcolii şi a grupului de prieteni, lucrările, tezele şi
examenele.
Cum şcoala e mare parte din viaţă la această vârstă, lucrările, tezele şi examenele sunt la
ordinea zilei.
Examenul de bacalaureat este şi a fost privit întotdeauna ca unul important, de încheiere a şcolii
şi orientare către facultate. Bacalaureatul solicită prin cantitatea mare de informaţii care trebuie
asimilată, prin faptul că sunt multe probe într-un anumit interval de timp, prin aşteptările noastre şi ale
celorlalţi – părinţi, profesori, faţă de rezultate.
Este o perioadă mai grea pentru oricine, aşa că e bine să ştim, din start, ca teama de examene
este normală, firească.
Un pas important în controlul emoţiilor faţă de examene porneşte de la aceasta acceptare a
faptului ca poate să ne fie frică şi nu trebuie să negăm această teamă. A spune “mie nu îmi este teamă”,
cum poate auziţi la mulţi colegi, când, de fapt simţiţi ca vă este, nu reprezintă o soluţie.
Chiar nu este nici o ruşine în recunoaşterea sentimentului de teamă faţă de examen. Este ceva normal
şi nu se întâmplă numai unui singur adolescent, pentru că majoritatea simt acelaşi lucru.
Examenul de Bacalaureat este o perioadă de două săptămâni foarte stresantă și știm că fiecare
are propriul mod de a se comporta când vine vorba de situaţii stresante.
Genul “Nu am învățat nimic” - Auzi replica de câteva ori în timpul conversaţiilor dinaintea
examenului, începi să te gândeşti că nu prea are şanse să obţină o notă grozavă, iar după ce iese
din sală turuie vreo 5 minute despre ce a scris, informaţii din 2 manuale şi 3 culegeri.
Surprinzător, sau nu, reuşeşte să ia o notă destul de bună, chiar dacă iniţial se plângea că “nu ştie
nimic”.
Genul “Nu am dormit deloc, dar am parcurs toata materia de 3 ori”- Tipologia care te face
să te gândeşti că este obosit deja.
Genul “Tu ce ai învățat?” Nu există un răspuns corect pentru această întrebare,dacă îi spui ce
ai învăţat există riscul să fi bombardat cu o grămadă de informaţii pe care nu le-ai revizuit şi
începi să crezi că nu ai învăţat suficient.
Genul “Am tot arsenalul de pixuri la mine” - Când se aşează în bancă începe şi scoate 3
pixuri, 3 creioane, gumă de şters, echer, stilou, câteva rezerve, sugativă şi altele asemenea. Le
aşează metodic pe fiecare în parte, ca într-o strategie de atac, chiar dacă pe parcursul examenului
nu va folosi decât un pix sau stiloul.
Genul “Ce sunteți așa stresați?” - Elevul pus pe glume, relaxat, spre exasperarea celor care
îşi rod unghiile sau încearcă să mai repete ceva pe ultima sută de metri. Îţi dai seama că relaxarea
vine nu din faptul că este foarte stăpân pe ceea ce ştie, ci din faptul că nu îi pasă foarte mult ce se
întâmplă după examen.
Genul “Am citit un singur subiect, sper să pice ăsta!” - Merge pe principiul norocului şi nu
învață decât o parte din materie, pe care o consideră mai probabilă să pice la examen. Consideră
că e mai bine să stăpânească câteva subiecte foarte bine, chiar dacă asta înseamnă să şi să rişte o
notă foarte mică.
Genul ” Atât de stresat încât greșește la nume, prenume, inițiala tatălui” uneori neatenția
și stresul fac ca elevul să greșească lucruri simple care țin de datele de identificare, examenul la
care participă, proba…
Genul “Mai am nevoie de o foaie, va rog” - În timpul examenului nu-i remarci prezenţa decât
în momentul când auzi “Mai am nevoie de o foaie”. La ceva timp după, aceeaşi voce spune “Mai
am nevoie de o foaie”. Pentru cei mai puțin pregătiți vine și replica ”da ce scrie mă atât?”
Sursa: http://www.adolescenteen.ro/