Etică și integritate academică

INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN DOMENIUL

ELECTRIC – ANUL I

REALIZAT DE: Huszar Lorand Angel

 COPIATUL

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Copiatul se referă la un mod imoral de a atinge un obiectiv, cum ar fi înșelarea la un test,

examen etc. Copiatul este folosit în general pentru încălcarea regulilor pentru a obține un
beneficiu nedrept într-o situație competitivă. El este obținerea unei recompense pentru abilitate
prin mijloace necinstite. Această definiție clară va include în mod necesar acte de mită, nepotism
și orice situație în care indivizii primesc preferință folosind criterii neadecvate.

Copierea este duplicarea unei informații sau a unui artefact bazat pe o instanță a celei
informații sau artefact și nu folosirea procesului care l-a generat inițial. Cu forme analogice de
informații, copierea este posibilă doar la un grad limitat de precizie, care depinde de calitatea
echipamentului utilizat și de priceperea operatorului.

Internetul și youtube-ul este plin de metode în materie de copiat, iar elevii/ studenții
vorbesc între ei despre cum se copiază mai bine atunci când au un examen, deaorece nimeni nu se
mulțumește doar să promoveze un examen. Copierea apare atunci când un student încearcă să
obțină credite academice într-un mod care este necinstit, lipsit de respect, ireproșabil, nedemn de
încredere. Cele mai noi metode de copiat ce ajută persoanele la copiat sunt: microcasca wireless,
ochelarii de SSP-ist, cercei hands-free, pixul cu ultraviolete, opera giust, zgârieturile, cursurile
xeroxate, pixul de copiat etc.

După părerea mea cine zice că nu a copiat niciodată la un test/examen în viața lui ori e un
mincinos ori e o persoană foarte corectă. Eu, personal am copiat la multe teste în perioada
liceului, recunosc, deoarece poate nu aveam timp, ori nu îmi păsa așa mult de acel test și mă
bazam că pot copia și că pot promova acel test cu o notă bună, ceea ce s-a întâmplat de multe ori.
Am fost sesizat de multe ori de către profesori, dar niciodată prins, deoarece riscam o notă mică.

Motive erau multe...lenea fiind un mare dușman, dar erau și motive precum ieșitul cu
baieții în oraș, la fotbal eram tot timpul, sau treburile gospodărești de acasă. Din păcate câteodată
abuzam de copiat, iar la final când primeam notă mare, realizam că nu mi se cuvine, deoarece nu
am fost niciodată demn de asemenea notă.
Aveam un sentiment de vină față de colegi deoarece învățau și luau o notă mai mică decât
mine. Profesorii știau și ei că nu e o notă corectă față de ceilalți colegi care chiar învățau și nu
primeau o notă la fel de bună ca și a mea. Fiind foarte indulgenți și toleranți treceau cu vederea.

Copiam mult deoarece profesorii ne dădeau foile cu testul și se așezau la catedră fară să se
plimbe prin sala de clasă, ceea ce ne permitea nouă să ne inspirăm din caietele de curs sau
internet (de puține ori). Pentru toate astea exista și o strategie, mereu locurile din spate erau
ocupate de noi, cei care nu își dădeau așa mult interesul pentru școală sau cei la care le plăceau
mereu să vorbească sau să facă altceva în timpul orei.

Știind că urmează un test făceam planul dinainte, ori învățam, ori incercam să copiem. Nu
de fiecare dată copiam, erau situații când luam note mici împreună cu ceilalți colegi, deoarece nu
aveam inspirații. Cele mai grele momente era când profesorii ne cereau să golim masa de caiete,
cărți etc. Atunci apărea panica...ce ne facem?? Speriați fiind încercam oarecum să rezolvăm o
mică parte din acel test ca să nu dăm foaia goală, depindea de fiecare ce inspirație avea.

Eram copii, lipsiți de maturitate și tratam totul mediocru, dar din spiritul de turmă ne
întrebam în gând: Dacă toți copiază, noi de ce nu putem? De ce să nu iau și eu o notă de trecere?
Sunt mai fraier decât ei? De ce să învăț și să nu promovez când pot copia și promovez?... Erau
intrebări ce ne frământau... De multe ori mă intrebam care e motivul pentru care copiam și nu
învățam? Acest fenomen era explicabil, deoarece noi elevii eram interesați doar de câteva materii
(de obicei cele pentru bacalaureat) dacă vorbim despre perioada de liceu. Existau și colegi care
erau buni și munictori la toate disciplinele. La materiile pentru bacalaureat mă descurcam foarte
bine, deoarece trebuiau învățate și dacă nu voiam. Eram concentrat pe disciplinele de care aveam
nevoie pe viitor iar pe celelalte le ignoram, apelând la această formă de fraudare și anume
copiatul.

Odată ajuns la facultate după promovarea bacalaureatului, lucrurile se complică. Știam că

dacă vreau să promovez și să termin o facultate de rangul ingineriei nu mai puteam trece cu
vederea anumite materii, deaorece toate din câte am făcut erau foarte importante pentru pregătirea
profesională.

Fiind matur am realizat că nu mai merge treaba cu copaitul și că dacă vreau să termin
facultatea trebuie doar să învăț ca să pot promova. Ceea ce s-a și întâmplat. În acești 4 ani de
facultate am descoperit persoane noi, cu caracter frumos, de la care am primit multe sfaturi utile.
Încet încet am pus mâna pe carte și am muncit. Dacă în liceu tratam totul superficial, la faculate
s-a schimbat foaia, eram un singur lucru de făcut și anume să muncesc pentru a-mi îndeplini
visul, acela de a termina o faculate bună.
Primul an a fost mai greu, fiindcă era anul de acomodare. Ceilalți ani au trecut foarte
repede, mă descurcam destul de bine, chiar am primit și bursă de merit, datorită eforturilor depuse
în acel semestru (nu credeam vreodata că apot atinge acel nivel).

Știam că o notă de 7 luată pe merit valorează mai mult decât un 10 luat prin fraudă. Nu îți
folosește la nimic să termini o facultate cu nota 10 dacă nu ai habar de ceea ce ai făcut, de
exemplu când te angajezi nu te întreabă nimeni de notele din facultate, dar ești pus să arăți ce știi.
De obicei mulți tineri care termină o faculate cu note mari sunt respinși după interviul de
angajare, făcându-se de râs.

Din nefericire există și în ziua de azi profesori care ajută studenții sau elevii să promoveze
examenele prin fraudare, ceea ce este un lucru foarte rău, deoarece profită de pe urma copiilor,
îmbogățindu-se.

În concluzie, cosider fenomenul de “copiat” ca fiind unul dintre cele mai toxice pentru
adolescenți și care nu aduce niciun plus în existența lor, mai degrabă îngreunează viața lor.
Personal am mai multă încredere în cineva care termină o facultate cu o notă de 7 sau 8 la o
universitate serioasă decât în cineva care a luat 10 și nici măcar nu e meritul lui ci al profesorilor
care l-au ajutat în tot acești ani. Practica este soluția pentru care putem evalua competența sau
incompetanța studenților.
 BIBLIOGRAFIE:

1. https://www.inspectmun.ro/copiatul-ridicat-la-rang-de-arta/
2. https://www.definitions.net/definition/cheating
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Copying