1

Noțiuni de teorie literară- figuri de stil - recapitulare

Procedee artistice – procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt
sau al unei construcţii gramaticale pentru a sugera imagini.
- orice schimbarea de înţeles făcută cu bună ştiinţă care scoate în
relief un gând, o impresie, o dorinţă, etc.

Comparaţia - figura de stil prin care se alătură doi termeni, cu scopul de a-l evidenţia
pe primul.
Acestea pot denumi obiecte, fiinţe, persoane, acţiuni sau noţiuni
abstracte.
Între cei doi termeni ai comparaţiei se stabileşte o relaţie de asemănare
marcată prin construcţii: ca, precum, cât, asemenea, la fel ca, etc.
„ Precum un râu de munte când gheata s-a topit / Se varsă peste
maluri…”(V. Alecsandri)

Exemple: a) „Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca

vântul în tulburarea sa.” ( I. Creangă)
b) „Să nu zică leahul c-a intrat într-o cetate românească ca într-o ţarină
pustie.” (C. Negruzzi)
c) „Şi ca nouri de aramă, şi ca ropotul de grindeni
Orizontu – ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni” ( M. Eminescu)
d) „Nalt cât casa/ Verde ca mătasea” ( folclor)
e) „Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi”. (V. Alecsandri)
„Căci pretutindeni murmurul l-auzi/
Asemeni unui tainic călăuz” .(D. Anghel)

Epitetul - figura de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau
ale acţiunilor, determinând un substantiv sau un verb.
Felul epitetelor:
- După partea de vorbire determinată:
a) epitet al substantivului: „ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă”(V.
Alecsandri)
„ Val de brumă argintie mi-a împodobit grădina” ( O. Goga)
b) epitet al verbului: „Codru-şi bate frunza lin”
„ Melancolic cornul sună” ( M. Eminescu)
„ Cu frâul pe coamă el fuge nebun”. (G. Coşbuc)

- După numărul de termeni din care este alcătuit:

a) simplu: „ Sub palida lumină apar misterios” ( V. Alecsandri)
 2

b) multiplu: „Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe cu jălire” ( V. Alecsandri)

„ Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare” (V. Alecsandri)
„ În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit” ( V. Alecsandri)

- După valoarea stilistică:

a) cromatic: „Luminile biruite, decolorate, palide, albe, ofilesc, descresc şi
dispar”( D. Anghel)
„ Pe câmpi un val de argintie ceaţă” (M. Eminescu)
b) personificator: „Codrii se zvârcoleau neputincioşi” (C. Hogaş)
„ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”. ( V. Alecsandri)
c) metaforic: „ Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi” ( M. Eminescu)
„ De treci codrii de aramă, de departe vezi albind” ( M. Eminescu)
„ La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale” ( M. Eminescu)

d) hiperbolizator: „Sălbatecul vodă e-n zale si-n fier

Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” (G. Coşbuc)
- După poziţie:
a) Postpus (după cuvântul determinat): „Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună” (G. Coşbuc)
„Valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde creţe” (C.
Hogaş)
b) Antepus(înaintea cuvântului determinat): „ Privesc focul, scump tovarăş, care
vesel pâlpâieşte”. (V. Alecsandri)
„ Blând îngânat de-al valurilor glas.” ( M. Eminescu)
„Căci pretutindeni murmurul l-auzi
Asemenea unui tainic călăuz” (D. Anghel)

Personificarea – figura de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor lucruri şi
unor fiinţe necuvântătoare.

Exemple: „Pâraiele umflate curg iute şopotind

Şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind” ( V. Alecsandri)
„ Văzduhul bubuieşte!... pământul dezmorţit
Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde” ( V. Alecsandri)
„ Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi privind la focul vesel care-n sobe străluceşte” ( V. Alecsandri)
„ El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.” ( V. Alecsandri)
 3

Metafora – figura de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt
sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese, cu scopul plasticizării imaginii.
- figura de stil prin care se înlocuieşte un termen obişnuit (propriu) prin altul
neobişnuit (figurat) pe baza unor asemănări între cei doi termeni.
- este o comparaţie prescurtată, deoarece lipseşte termenul cu care se face
comparaţia
Exemple: „ Mircea însuşi mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare” ( M. Eminescu)
„Numele Măriei Tale e destul tun” (C. Negruzzi)
„ Toată floarea cea vestită a întregului Apus” ( V. Alecsandri)
„ Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.” ( V. Alecsandri)
„Căci vorba-i e tunet, răsufletul ger
Şi vodă-i un munte.” (G. Coşbuc)

Enumeraţia – constă în însuşirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri apropiate
în context, urmărindu-se amplificarea ideii exprimate.

Exemple: „În sfârşit, venea duiumul oştii: trăsături, bagaje, pedestraşi, şleahtă
pospolită…”(C. Negruzzi)
„ Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.” ( M. Eminescu)
„ Munţii sloboziră…ploile, trăsnetele şi şuvoaiele.” (G.Galaction)
„ Zbierăt, raget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate
Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.” ( V. Alecsandri)
„Feţişoara lui/ Spuma laptelui;
Mustăcioara lui / Spicul grâului;
Perişorul lui / Pana corbului;
Ochişorii lui / Mura câmpului” (Mioriţa)

Repetiţia – constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, pentru a întări o
anumită idee, sau a evidenţia anumite aspecte ale obiectelor sau acţiunilor prezentate.
Exemplu: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.” ( V. Alecsandri)
„ Ard satele române! ard holdele-n câmpii! Ard codrii…”( V. Alecsandri)
"Stai, paşă, o vorba de aproape să-ţi spun …
Stai, paşă! Să piară azi unul dintre noi “ (G. Coşbuc)
“Cine-i ? strigă Tudor […]
Cine-i ? rânji bătrânul […]
Cine-i ? strigă înăbuşit Şoimaru” (M. Sadoveanu)
“Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete
Apostoli în odăjdii violete –
Oraşul tot e violet” (G. Bacovia)
 4

Aliteraţia - o repetiţie de tip special ce constă în repetarea unor consoane sau a unor
grupuri de consoane sau silabe initiale pentru obţinerea unui efect muzical sau
onomatopeic (armonie imitativă)

Exemple : “Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi redezlipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc “ ( V. Alecsandri)
“Crivăţul din meazănoapte vâjâie prin vijelie”
“Prin vulturi vântul viu vuia” – (G. Coşbuc)
“Şi zalele-i zuruie crunte” – (G. Coşbuc)
“Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie” (M. Eminescu)

Asonanţa – un procedeu artistic ce constă în repetarea aceleiaşi vocale accentuate ce

creează impresia de multiplicare şi acumulare.

Exemple: “Iată craiul socru mare “(M. Eminescu)

“O, dulce–al nopţii mele domn
De ce nu vii tu ? Vină ! “ (M. Eminescu)

Inversiunea – este un procedeu artistic care constă în schimbarea ordinii obişnuite a

cuvintelor intr-o propoziţie, cu scopul de a scoate în evidenţă un obiect, o însuşire, o
idee.

Exemple: “ În văzduh voios răsună clinchete de zugălăi” ( V. Alecsandri)

“Pe vodă-l zăreşte călare trecând ” (G. Coşbuc)
“Astfel ades eu nopţi intregi am mas
Blând îngânat de-al valurilor glas” (M. Eminescu)