Personificare- procedeul artistic ce constă în atribuirea unor însuşiri omeneţti fiinţelor necuvântătoare,

lucrurilor sau fenomenelor naturii

Ex. : „Şi din capătul drumului, ţanţoş (...) venea un cocoş. << Îî! Scap de unul şi dau peste altul, îşi zise
cărăbuşul; ăsta mă-nghite! ...>>”
(Emil Gârleanu)
Comparaţia - este o figură de stil prin care se alătură doi termeni, cu scopul de a-l evidenţia pe primul;
aceştia pot denumi obiecte, fiinţe, persoane, acţiuni sau noţiuni abstracte.

Ex. : „Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.”
(Vasile Alecsandri)
Enumeraţia : este o figură de stil care constă în înşiruirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri
apropiate, pentru a accentua ideea exprimată.

Ex. : „Mai pasă de dă ochi cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu Văru Ion şi chiar cu Băieţii şi fetele din
sat.” (Ion Creangă)
Adjectivul
Epitet – procedeul artistic care exprimă însuşiri deosebite ale obiectelor prezentându-le într-o lumină
nouă.
Ex. : „Un framăt lin trecea din ram în ram...”
(Mihai Eminescu)
„Şi deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung
freamăt de frunze...”
(Mihai Eminescu)
Verbul
Personificare
Ex. : „Se întreabă trist izvorul:
Unde mi-i crăiasa oare?”
(Mihai Eminescu)
Repetiţia – este o figură de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, pentru
evidenţierea anumitor aspecte ale obiectelor sau ale acţiunilor prezentate.

Ex. : „Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...”

(Ion Creangă)
Epitete cu substantiv
 De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint (M. Eminescu)
Metafore cu substantiv
 Noaptea, dumbrava este o  împărăție  fermecată. (M. Sadoveanu)
 Deodată o suliță de foc străpungea perdeaua de arbori. (Alexandru Vlahuță)
 începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe(Mihail Sadoveanu)
 ochii tăi, topite stele a dimineții  (Mihai Eminescu)
 călătorul e minune (B. Șt. Delavrancea)
 vijelia răscula valurile, niște dealuri de marmură neagră  (B. Șt. Delavrancea)
Repetiții cu substantiv
 Au urmat apoi nopți și zile, zile și nopți și săptămâni de veghe arse de chin. (Al.
Odobescu)
 Pelin beau, pelin mănânc,
Seara pe pelin  mă culc (G. Dem. Teodorescu)
Comparații cu substantiv
 Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratec (M. Eminescu)
 M-am săturat de ei ca de mere pădurețe.(Ion Creangă)
 ca soarele strălucea
 ca un vis de tinerețe printre anii trecători (Vasile Alecsandri)
 ca un glas domol de clopot
 ca o săgeată fără țintă (Tudor Arghezi)
 ca un glob de aur luna strălucea (Dimitrie Bolintinianu)
 bătrânii era albi ca iarna(Emil Gârleanu)
Personificări cu substantiv
 Codrule cu râuri line, / Vreme trece vreme vine. – M. Eminescu
 Când rătăcind bătrâne, bătrâne codru / Ajung la sânul tău de tată (Octavian Goga)
 Cu grele răsuflete apele dorm (Octavian Goga)
 Merge vestea c-a sosit /  Craiul dimineților, /  Paznicul fânețelor. (D. Zamfirescu)
 Valurile râd și mână întunecoase lumea lor albastră (Mihai Eminescu)
Antiteze cu substantiv
 Mândră-i floarea de cireș, / Dar mai mândru-i Gheorghieș. (I. Zanne)
 Noi voi sicriu bogat, / Podoabe și flamuri (Mihai Eminescu)
 Ostaș purtând sabie grea / Curtean în mână c-o lalea (George Călinescu)
Hiperbole cu substantiv
 Crapii-n ele-s cât berbecii, / În pomi piersici cât dovlecii, / Pepenii de zahăr roșu / În
grâu,  spicul cât cocoșul
 și porni tătărimea / Ca frunza și ca iarba
 Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii (Mihai Eminescu)
 N-ai mâini de fier, ca fier să frângi / N-ai mâini de lacrimi, mări să plângi(George
Coșbuc)
Metonimii cu substantiv
 Pâinea fierul o rodește, / Tot cu fierul o păstrăm (C. Bolliac)
 Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus? (Mihai Eminescu)
Sinecdoce cu substantiv
 Frunza-n codru, cât învie, / Doină cânt, de voinicie (V. Alecsandri)