COMPARAȚIA

Termenul de „comparație” provine din limba latină de la „comparatio” care înseamnă

„asemănare”, „împerechere”.
Comparația este o figură de stil de nivel sintactic în care doi termeni, aflați în
relație de asemănare, sunt puși în paralel, pentru a scoate în evidență caracteristicile
unuia dintre ei.
Primul termen –comparatul este descris și al doilea –comparantul- este folosit la
descriere.
În realizarea figurii de stil, există o alăturare a celor doi termeni, legați
prin: ca, astfel ca, la fel ca, întocmai ca, așa precum etc.
Originalitatea, care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în
operele literare, poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații, determinate de natura
termenilor care se compară:
a) un termen abstract cu altul concret („ Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri”- Mihai
Eminescu, „Trecut-au anii”)
b) un termen concret cu unul abstract („Soarele rotund și palid se prevede printre
nori/Ca un vis de tinerețe printre anii trecători”_Vasile Alecsandri, „Iarna”)
c) un termen abstract cu altul abstract ( „Anii tăi se par ca clipe/ Clipe dulci se par ca
veacuri”- Mihai Eminesci, ”O rămâi”)
d) un termen concret cu altul concret („Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jeratic”-
Mihai Eminescu- „ Călin file din poveste”)
Exemple:
 A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; (M. Eminescu – Călin)
 S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb. (M. Eminescu – Epigonii)
 Sufletul meu arde-n iubire ca para. (M. Eminescu – Sara pe deal)
 El privea la viitor cum ai privi în fundul unui lac liniștit și limpede ca
lacrima. (M. Eminescu – Sărmanul Dionis)
 În pâlnia muntelui iezerul netulburat
ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. (L. Blaga – Iezerul)
 Și e liniște pe dealuri
Ca-ntr-o mănăstire arsă. (G. Coșbuc – În miezul verii)
 Ostenit, din aripi bate
Ca un vis pribeag, un graur. (O. Goga – Sara)
 Pământul e de drumuri plin ca un nebun de zdrențe. (Ion Vinea)
 Luna zace-n omăt ca o beretă
și brazii toți o străjuiesc într-un picior. (Ion Vinea)
 Din tot corpul i s-a ridicat în privire o strălucire ca untdelemnul care se înalță
din fundul apei. (Camil Petrescu)
 Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. (V. Alecsandri – Iarna)
 Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri. (M. Eminescu – Trecut-au anii)
 În soare, spicele își țin la sân
Grăunțele ca niște prunci ce sug. (L. Blaga – Vara)
 Din alb iatac de foișor
Ieși Zamfira-n pas isteț,
Frumoasă ca un gând răzleț. (G. Coșbuc – Nunta Zamfirei)
 Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. (M. Eminescu – Epigonii)
 IMAGINI VIZUALE

Definiție

Imaginile vizuale sunt o reprezentare a realității prin intermediul simțului văzului, o

reflectare artistică, prin cuvinte cu valoare estetică, care se găsesc în textele literare.

Rolul acestor imagini vizuale este acela că-i creează cititorului impresii la nivel vizual,
contribuind astfel la introducerea acestuia în universul operei.

Exemple:

 „Ieșind din balta Craiovița,

Unde-a fost crai Craiovisin,
Văpaie, vezi plutind domnița
Mai argintată ca un crin.”
(Al. Macedonski - „Rondelul domniței”)
 „Într-un sfeșnic ard pe masă două lumânări de ceară,
Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară”
Octavian Goga - „De demult ”)

 Copacii par goi.

 Turmele-i urc, stele le scapără-n cale

 Luna pe cer trece-așa sfântă și clară

 Și osteniți oameni cu coasa-n spinare

 Vin de la câmp („Sara pe deal”- Mihai Eminescu