în fund, două case: în dreapta, casa lui Hetacles;

în stînga, cea a lui Pluton. Prin dreapta, intră

pe scenă Dionysos, şi sclavul său, Xanthias.
Bionysos are în picioare coturni 1 şi poartă o haină
femeiască, de culoare galbenă; peste haină, a
îmbrăcat o piele de leu. Are în mînă o m*ăciucă.
Xanthias, călare pe un măgar, duce pe umăr un
băţ gros cu crăcăna, de care atîrnă bagajul stăpî-
nului...

XANTHIAS

Să-ţi spun, stăpîne, vorbe folosite

I<a teatru, ca să rîdă privitorii?

DIONYSOS

Spune orice, dar nu „sînt copleşit"...

Căci supără prea mult astfel de v o r b e !

XANTHIAS

£ Ce vorbe nu-ţi mai plac?

DIONYSOS

„Sînt toropit"...

1
încălţăminte înaltă purtată de actorii tragici (n.t.).

221
 XANTHIAS
Să merg pe jos, din greu, iar el pe sus,
Atunci să-ţi spun ceva hazliu de tot?
Fără povară, fără osteneală...
DIONYSOS
XANTHIAS
Curaj! Pe Zeus... 25 Nu duc nimic?
XANTHIAS
DIONYSOS
Ce să nu mai spun?
Duci tu? Doar mergi călare...
DIONYSOS
XANTHIAS
Că de nu-ţi muţi povara... te apucă...
Şi, totuşi, d u c . . .
XANTHIAS
DIONYSOS
Nici să nu spun că de nu-s uşurat,
Dar cum?
10 De sarcina din spate, scap un... duh?
DIONYSOS XANTHIAS

O, nu ! Căci mi-ar fi greaţă... Aş vărsa ! Nu mă spetesc?

XANTHIAS
Dece-s silit să duc povara asta, DIONYSOS

Cînd nu pot spune-o vorbă, ca Phrynicos , 1

Tot greul îl apasă pe măgar...
Ca Lycis, sau ca Aneipsias, XANTHIAS
15 Atunci cînd duc poveri, în comedii?
Dar nu duc, oare, sarcina pe umăr?
DIONYSOS
DIONYSOS
Poftim ! Dar nu acum ! Cînd sînt la teatru,
Şi-aud astfel de vorbe, pîn-ce ies, Cum poţi să spui c-o duci, cînd el o duce?
îmbătrîncsc cu cel puţin un an...
XANTHIAS
XANTHIAS 30 O fi, dar îmi sfarm umărul sub e a ! . . .
De trei ori te deplîng, o ceafa mea !
DIONYSOS
20 Că duci poveri, dar drept să rîzi nu ai...
Dacă măgarul nu ţi-i de folos,
DIONYSOS
Aburcă-ţi-1 în spate şi du-1 tu...
O! E-un dezmăţ şi o obrăznicie,
Ca eu, feciorul Polobocului, XANTHIAS

O, cum de n-am luptat şi eu pe Mare 1 ,

1
Phrynicos, poet comic atenian, din secolul alV-lea l.e.a.,
contemporan cu Lycis şi Aneipsias, toţi trei rivali ai lui AMs- 1
Sclavii care au luptat în bătălia navală de la Arginuse, din
tofan (n.t.). anul 4 0 5 l.e. n., a u dobindit libertatea (n.t.).

222 223
 Că mi te-aş face-ndată să boceşti! DIONYSOS

DIONYSOS Poftim încoace, minunatule...

35 Netrebnice, coboară1 Am ajuns,
HERACLES
La uşa unde trebuia să fiu!
45 Mă stric de rîs, cînd văd c-ai pus o blană
(Bate la uşă şi strigă.) '
De leu deasupra hainei de şofran!
Băiete, hei, băiete, băietele! Ce vrei? Ce-i cu măciuca şi coturnii?
(Heracles vine să deschidă.) Şi încotro?
HERACLES
DIONYSOS
Dar cine bate-n uşă, năvălind
Ca un centaur? De dragul lui Clisten

(Deschide uşa, şi rămîne uimit la vederea Eu m-am suit 1 ...

lui Dionysos.)
HERACLES
Ce e? Şi-apoi?
DIONYSOS DIONYSOS
(către Xanthias)
Am dat la fund
Hei, băiete! 50 Vreo treisprezece nave inamice...

XANTHIAS HERACLES
40 Ce-i?
Voi?
DIONYSOS
DIONYSOS
N-ai văzut nimic?
D a , îţi j u r !
XANTHIAS
XANTHIAS
Dar ce să văd?
(aparte)
DIONYSOS
Atunci mă deşteptasem...
S-a speriat...
DIONYSOS
XANTHIAS

Nu fi nebun! Şi cum stăteam pe vas şi răsfoiam,

Pe Andromeda 2 , nu ştiu cum m-a prins,
HERACLES
Un dor nespus... î ţ i poţi închipui!
Mă jur
1
Chiar pe Demetra! Nu mai pot de rîs! Echivoc obscen (n.t.).
•• 2 Una din tragediile lui Euripide, din care nu ni s-au păstrat
Degeaba îmi muşc buza, că tot r î d !
decît cîteva fragmente (n.t.).

224 15 — Arlstofan — Teatru 225

 Te-a prins, vreodată, dorul după terci,
HERACLES
Chiar din senin?
55 Un dor? Cam cît de mare?
HERACLES
DIONYSOS
De zece mii de o r i !
Cam c î t . . . Molon 1 ..
DIONYSOS
HERACLES
Ai înţeles, sau să mai stăruiesc?
De o femeie?
- HERACLES
DIONYSOS 65 De terci să nu mai spui, te-am înţeles...
Nu!
DIONYSOS
HERACLES Aşa mi-i dor şi de Euripide... t

Băiat?
HERACLES
DIONYSOS Dar cum aşa? Cu toate că e mort?
De l o c . . .
DIONYSOS

Nu-i om pe lume să mă-nduplece,

HERACLES
Bărbat? Să nu mă duc să-1 caut...

HERACLES
DIONYSOS
Ehei ! In infern?

DIONYSOS
HERACLES
70 O, d a ! Pe z e i ! Şi poate şi mai j o s !
A i . . . fost cu Cleisthenes?
DIONYSOS HERACLES

Nu-ţi bate j o c de mine, frăţioare! Dar pentru ce?

Aşa mă arde-un dor... şi aşa îmi vine.
DIONYSOS
HERACLES Çat un poet destoinic,
60 Ce dor, măi frăţioare? Căci unii au murit, cei v i i sînt pleavă...
DIONYSOS
HERACLES
Cum să-ţi spun...? 1
Dar Iofon , nu e viu?
Voi încerca aşa, pe ocolite...
1
Fiul lui Sofocle, compunea tragedii, ajutat de tatăl său
1
Molon, personaj al lui Euripide, era foarte înalt şi voinic (n.t.).
(n.t.).

227
15*
226
 DIONYSOS

El ne-a rămas!
De nu mă-nşel, e singurul poet (aparte)
75 Mai bun, dar nu ştiu ce-i de capul lui... ...Grăiesc de-ai lor...
De mine nici o v o r b ă ! Mi-am tocit,
HERACLES
Doar, umărul...
Dacă-i aşa, de ce Euripide?
HERACLES
De ce nu-1 iai pe Sofocle cu tine?
N-aveţi atîţia tineri
DIONYSOS 90 Care-1 întrec chiar pe Euripide
O n u ! întîi să mi-1 încerc pe Iofon, în trăncăneală? Oare ei nu scriu
Să-1 văd cît poate fără taică-:sa! Şi astăzi, zeci de mii de tragedii,
80 Euripide e descurcăreţ; Uşor?
Cînd m-o vedea, va încerca să fugă; DIONYSOS
Pe cînd Sofocle-i mulţumit oriunde.
Gunoi de struguri! B î l b î i ţ i !
HERACLES Duşmani ai Artei sfinte! Ţipete
95 De rîndunici! O, istoviţi curînd!
Dar Agathon, pe unde-i?
Pîngăritori ai tragediei! O,
DIONYSOS Pierit-au cîntăreţii plini de forţă,
M-a lăsat... Care stimau cuvîntul potrivit!
Era poet vestit, iubit...
HERACLES
HERACLES Dar cum spun cei-de azi?
Dar unde-i? DIONYSOS

DIONYSOS Să-ţi dau o p i l d ă ,

100 De siluire a cuvântului:
85 E l , stă la masa fericiţilor...
„Eter, căsuţa zeilor"... „ A l vremii
HERACLES Picior"... „ O , mintea n-a voit să jure,
Dar Xenoclés? Ci limba jură-n ciuda inimii..."
HERACLES
DIONYSOS
Şi-ţi place cum scriu ei?
Pe Zeus ! De-ar plesni !
DIONYSOS
HERACLES
înnebunesc!
Pythângelos e viu? HERACLES
I (I.S O, cîte nerozii! D a , ai dreptate!
228

?29
 DIONYSOS
DIONYSOS Dasă... Mă înăbuş... !
Nu te-oploşi în mintea mea ! N-ai casă?
HERACLES
HERACLES
Mai este-o c a l e ; scurtă, dar bătută...
Ce lucruri grele şi îngrozitoare... Prin cupă...
DIONYSOS
DIONYSOS
Cum să mînînc mă-nvaţă!
Prin otravă de cucută?
XANTHIAS
HERACLES

Nu le pasă. 125 Da...

D e mine.
DIONYSOS
DIONYSOS
Prea te-ngheaţă... prea te-nţepeneşte.
Ştii de ce-s aşa-mbrăcat?
Leit ca t i n e ! Spune-mi, unde-ai mas, HERACLES

0 Cînd ai purces să ni-1 aduci pe Cerber? Vrei, poate, cale cu prăpastie?...

O, vreau să aflu birturi şi fîntîni,
DIONYSOS
Răscruci şi brutării, cetăţi şi porturi,
O, nu, căci nu mă prea pricep la mers...
Şi case de plăceri şi de dormit,
Şi hanuri cu puţină mîncărime HERACLES
5 De ploşniţe... Coboară-n piaţa Oalelor...
XANTHIAS DIONYSOS
De mine nu le pasă... E i , şi?
HERACLES HERACLES
O, te încumeţi să te duci la Hades? Te urcă-n turnul cel mai 'nalt...
DIONYSOS
DIONYSOS
N i c i vorbă! Hai, îndreaptă-mă, s-ajung
Şi-apoi?
Cît mai curînd chiar în adîncul lui,
Pe-un drum nici prea călduţ, dar nici prea HERACLES

HERACLES 130 Cînd vei vedea semnalul torţelor,

0 Alege-ţi-1 pe cel dintîi; începe Şi privitorii vor striga: „ P o r n i ţ i ! " —
De lîngă-un scăunel... de sub un ştreang... Porneşte-o...
Hai, spînzură-te...
231
230
 DIONYSOS

încotro? HERACLEâ

M5 Vei întîlni noroaie şi mocirle,

HERACLES
Cu capu-n j o s ! . . .
DIONYSOS
Aş pierde două strachine de creier...
Nu vreau pe calea asta...
în care zac toţi cei ce-şi bat părinţii,
Cei c e , iubind un tînăr, nu-1 plătesc,
Toţi cei ce jură strîmb şi toţi acei
Ce nu dau cinste legii ospeţiei...
DIONYSOS

HERACLES 150 Pe z e i ! Dar unde-s cei ce ştiu piriha

Lui Cineslas 1 ? Unde-s toţi acei
Dar atunci...
Ce ni l-au plagiat pe Morsimos 2 ...?
DIONYSOS
HERACLES
Mă duc pe unde-ai mers şi tu la Cerber...
Deodată, auzi-vei flaute,
HERACLES Dulce-adiind; şi prin lumina mîndră,
Dar drumu-i lung şi este-o apă mare, 155 Femei, bărbaţi, vor trece în alaiuri,
Şi fără fund... Bătînd din palme, prin dumbrăvi de mirt...
DIONYSOS DIONYSOS

Şi cum se poate trece? Şi cine-s?

HERACLES HERACLES

E-un moşneguţ luntraş, cu-o luntre mică, Ei cunosc misterele...

Şi-ţi va lua, drept plată, doi bănuţi... XANTHIAS

Ce, sînt măgar, să duc poveri, cînd alţii

DIONYSOS
Sînt fericiţi? Arunc povara jos...
O, ce putere au bănuţii! Spune-mi:
(Se pregăteşte să pună sarcina jos.)
Cum au ajuns şi-acolo?
HERACLES
HERACLES
160 Ei îţi v o r spune tot ce-i vrea să afli,
Cu Teseu... Căci locuiesc în preajma drumului,
O să-ntîlneşti dihănii groaznice, Spre porţile palatului lui Pluton!
Şi mii de şerpi...
Cu bine, frate!
DIONYSOS (Intră (n casă.)

încerci să mă-nspăimînţi... 1
Cineslas, poet ditirambic şl muzician fără talent, a introdu»
Dar nu mă poţi clinti din hotărîre! piriha, un dans al armelor, originar din Creta (n.t.).
• Morsimos, poet tragic, ridiculizat de Ariitofan (n.t.).

232
233
 DIONYSOS MORTUL
(către cei care-l duc)
Umblă sănătos!
Căraţi-vă...
(Către sclav.)

Apucă iarăşi sarcina! R i d i c - o ! . . . DIONYSOS

Arţagul lasă-1, hai să ne-nvoim...

XANTHIAS
165 Nici n-a atins pămîntul... MORTUL
175 î m i pui în palmă două drăhmuşoare?
DIONYSOS
DIONYSOS
Repede!
Una jum'ate...
XANTHIAS
MORTUL
Năimeşte unul care-i dus acuma
Nu, mai bine v i u ! . . . 1
I,a cimitir! Căci are-acelaşi drum...
XANTHIAS
DIONYSOS
Se ţine ţanţoş... dar se va c ă i . . .
Dar dacă nu găsesc?...
Merg eu...
XANTHIAS
DIONYSOS
Merg eu... Ce bun şi cumsecade eşti!
DIONYSOS Să mergem, deci, la luntre...

O, bine, CHARON
Căci tocmai văd un mort în drum spre groapă! H o p ! Spre ţărm...
1 7 0 De tine-i vorba, mortule! Te-ntreb:
î m i duci la Hades sarcina aceasta? XANTHIAS
9

1 8 0 Ce-i asta, oare?

MORTUL
Cam cît îmi dai? DIONYSOS

Balta despre care

DIONYSOS
Mi-a spus Heracles! Se zăreşte-o luntre...
Ei, cît...
XANTHYAS
MORTUL
Pe Poseidonl şi iată-1 şi pe Charon...
Dă-mi două drahme... 1
Mortul spune în glumă că ar dori maicurîndsă învie, decît
DIONYSOS să primească, tocmai pe dos de cum se exprimă un om viu. „Mai
Pe Z e u s ! E prea mult... bine mort!" (n.t.).

234 235
 XANTHIAS
DIONYSOS
195 Şi unde-aştept?
B i n ' te-am găsit! şi te salut, o, Charon!...
CHARON
CHARON

O, cine, de la griji şi supărări, La piatra „Uscăciunii".

1 8 5 Soseşte în cîmpiile Uitării, M-ai înţeles?
1
La Tainaron, unde se tund măgarii ... XANTHIAS
La Cerberi şi la ciori?
Te-am înţeles prea bine...
DIONYSOS Vai, oare ce-o să-mi iasă înainte 1 ?...
Eu... (Porneşte.)

CHARON CHARON
Haide, suie, Mai trece careva? Grăbiţi-vă!
Pe undeva, mai repede... T u , stai la v î s l ă ! Dar ce faci?
DIONYSOS
DIONYSOS
Dar crezi,
Ce fac?
Că poţi ajunge-ntr-adevăr, la ciori?
200 La vîslă stau, precum mi-ai poruncit.
CHARON

190 O! Pentru tine, d a ! Hai, urcă-te!... CHARON

DIONYSOS Aici, burdăhănosule...

Hai, sus, băiete! DIONYSOS
CHARON întocmai...
N u , pe sclav nu-1 duc, —
CHARON
Pe pielea lui de n-a luptat pe Mare...
La treabă nu pui mîna?
XANTHIAS
DIONYSOS
O, n-am luptat, căci sînt bolnav de o c h i . . .
Ba o pun...
CHARON

Atunci, poftim şi ocoleşte lacul... CHARON

1 N-o fă pe prostul, hai propteşte-te,

Lethe, cîmpia şi rîul „Uitării", era la marginea infernului.
„Unde tunzi măgarii", expresie proverbială pentru a indica un Şi trage vîsla, zdravăn...
loc inexistent, deoarece măgarii nu se tund. După credinţa
I Fiind superstiţioşi, unii greci socoteau că nu le merge bine,
grecilor, intrarea în infern se afla în apropiere de capulTainaron,
dacă le iese înainte un eunuc sau o maimuţă (n.t.).
în Laconia, în partea de sud a Peloponesului (n.t.).

237
236
 DIONYSOS
S-avîntă cu oale sfinţite 1 ,
' . M I î n preajma templului m e u !
Cum aşa?
Brechechechex, coax, c o a x . . .
205 Nu sînt deprins cu vîsla şi cu marea,
Căci nu-s din Salamina... DIONYSOS

A început a mă durea, la... noadă,

CHARON
La capătul spinării: coax, c o a x . . .
Uşurel,
C-o să auzi cîntări... BROAŞTELE

DIONYSOS
Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .

Cine-o să cînte? DIONYSOS

CHARON
2 25 Iar vouă, de nimica nu vă pasă...

O, nişte broaşte... nişte „lebede"... BROAŞTELE

DIONYSOS
Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .

Comandă, deci măsura... DIONYSOS

O, de-aţi plesni cu tot coax-ul vostru!

CHARON
Atîta ştiţi şi v o i : coax, c o a x . . .
Oop! O p ! Oop!
(în timp ce barca înaintează, se aude corul broaş­ BROAŞTELE
te lor.) De bună seamă, că tu ştii mai multe,
BROAŞTELE
230 Dar noi le sîntem dragi şi muzelor
Brechechechex, brechechecliex, c o a x . . . Cu lirele măiestre, şi lui Pan,
210
Brechechechex, brechechechex, c o a x . . . Cu-a lui tilinci, cu mersul lui de ţap... —
Vlăstare din bălţi şi fîntîni, Şi pînă şi Apollo-i bucuros,
Plăcutele noastre cîntări Căci el, cînd cîntă, lira-şi sprijină
Să le zicem cu strigătul imnului, coax, coax... 2 35 Pe trestia ce-o îngrăşăm în b ă l ţ i !
215 Prin care slăvit-am în L y m n a i 1 Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .
Pe Dionysos fiul lui Zeus, DIONYSOS
Pe plaiul Nyseion 2 , Iar eu sînt numai bătături la mîini,
în ziua cînd mulţimea băută, Şi dosul tot mi-i asudat de muncă!
De mă mai p l e c , va glăsui şi el...
1
Lymnai, adică Bălţile, un cartier al Atenei, unde se afla un
templu închinat lui Dionysos (n.t.). 1
Ziua oalelor se sărbătorea în luna februarie, şi mulţimea
* Nyseion, munte din Tracia, unde s-a născut şi a crescut
oferea zeului oale cu legume (n.t.).
Dionysos (n.t.).

239
238
 BROAŞTELE DIONYSOS

2 4 0 Brechechechex, brechechechex, c o a x . . . Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .

Aflaţi că nu mă biruiţi cu asta...
DIONYSOS

T ă c e ţ i o dată, muzicantelor! BROAŞTELE

N i c i tu pe n o i , oricum ai încerca...
BROAŞTELE
Ba, dimpotrivă, v o m cînta mai tare! DIONYSOS

Ne veselim în zilele cu soare, Nici v o i pe mine, n u ! O, niciodată!

Prin trestiişuri şi prin papură, 20 5 Căci dacă»i să mă puneţi la-ncercare,
245 De-a pururi îmbătate de cîntare... V o i tot striga, şi zile-ntregi la rînd!
Mereu ne ameţim de scufundare! Vă v o i răpune, t o t strigînd „ c o a x . . .
Cînd zvîrle Zeus p l o i l e piezişe, Brechechechex, brechechechex, c o a x . . . "
Ne scufundăm cîntînd altă cîntare, însă ştiam c-o să-ncetaţi o dată!
în iureşuri ca veselele danturi,
CHARON
250 Şi cresc bulbuci în ropotele p l o i i . . .
(către Dionysos)
DIONYSOS
270 Destul! Aşază vîslele frumos!
Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .
Coboară! scoate banii...
O, de la v o i cu-atîta mă aleg...
DIONYSOS
BROAŞTELE
Doi oboli...
G r o z a v ! Dar suferim atît de mult...
Hei, Xanthias, dar unde-i Xanthias?
DIONYSOS
XANTHIAS
Iar eu o v o i păţi cu mult mai rău,
Aici...
255 Şi v o i crăpa, trăgînd mereu la vîslă...
DIONYSOS
BROAŞTELE
Hai, v i n o !
Brechechechex, brechechechex, c o a x . . .
XANTHIAS
DIONYSOS
Bine te-am găsit...
Orăcăiţi cît vreţi, puţin îmi pasă!
DIONYSOS
BROAŞTELE
Cum e, pe unde-ai fost?
Ei bine, de-i aşa, v o m t o t striga,
Mereu, p î n ' ne-or plesni grumazurile, XANTHIAS

260 V o m t o t striga, din zori şi pînă-n z o r i ! . N ă m o l şi beznă...

240 241
io
 DIONYSOS
XANTHIAS
275 Văzut-ai ucigaşii şi sperjurii,
Nu...
De care ne-a vorbit Héraclès?
E înainte...
XANTHIAS DIONYSOS
Tu? Treci în faţa mea...
DIONYSOS
XANTHIAS
Eu? D a ! Pe Poséidon !
Pe Z e u s ! V ă d acum o fiară mare...
(Se întoarce către spectatori.)
DIONYSOS
îi văd şi-acuma...-
Ce facem? 2» o Cum e?

XANTHIAS XANTHIAS

înainte ! — Aşa e bine ! . . . Grozavă! Şi se t o t preface

Căci sînt dihănii înspăimîntătoare, Cînd bou încornorat, cînd în catîr,
280 Cum ne spunea şi el... Şi cînd femeie mîndră...

DIONYSOS DIONYSOS

Se va c ă i ! Vreau s-o v ă d . . .
S-a lăudat, voind să mă-nspăimînte !
XANTHIAS
Mă pizmuia, ştiindu-mă viteaz !
Dar nu mai e f e m e i e — a c u m e cîine...
Mai rar găseşti lăudăroşi ca el...
Eu unul, vreau să mă-ntîlnesc cu monştrii, DIONYSOS
2 8 5 Să văd în drumul meu ceva de soi... O fi Enipusa ?
1

XANTHIAS XANTHIAS
Pe Zeus ! Parc-aud ceva... Faţa parcă-i arde...
DIONYSOS
DIONYSOS
(speria t)
295 Dar are-un şold de b r o n z ? . . .
Cum, unde?
XANTHIAS
XANTHIAS
O! Pe Poseidon!...
în urmă!...
Iar celălalt, din balegă de vacă...
DIONYSOS
1
în credinţa fantastică a grecilor, Empusa era un monstru
Treci, atunci în spate...
multiform care sugea sîngele oamenilor (n.t.).

242
243
10*
 DÎONYSOS
XANTHIAS
O, zei, dar unde să m-ascund?
Pe Zeus!.
XANTHIAS
DIONYSOS
Dar eu?
Mai jur-o dată...
DÎONYSOS
XANTHIAS
(fuge spre preotul lui Bacchus, care priveşte din
primulrînd de bănci) Jur!
Dacă mă scapi, ne ducem la banchet... DIONYSOS

XANTHIAS Mai jură...

Sîntem pierduţi, o, Heracles, stăpîne! XANTHIAS

DÎONYSOS Jur...'
300 Nu mă striga pe nume, omule... DIONYSOS

XANTHIAS O, am albit de cîte am v ă z u t !

Dionysos, atunci... XANTHIAS
(arătînd spre haina lui Dionysos)
DÎONYSOS
Iar haina ta, de frică, s-a-nroşit...
Şi mai puţin...
DIONYSOS
XANTHIAS
:tio O, cîte grozăvii pe capul m e u !
F i i tare, hai... o, pe aici, stăpîne...
Pe care zei să-i învinovăţesc?
DIONYSOS
XANTHIAS
Dar ce s-aude?
„Căsuţa din eter..." „Piciorul vremii"*...
XANTHIAS (Dinăuntru se aude un cîntec de flaut.)
Nu mai e nimic...
Ascultă...
Putem grăi acum ca H e g e l o c h : 1
DIONYSOS
3 0 5 „Scăpat din valuri văd... o nevăstuică..
Empusa nu mai e... Ce s-ascult?

DIONYSOS 1
Se vede aici misticismul numărului trei, în credinţa că
O juri? Jurămîntul trebuia pronunţat de trei ori (n.t.).

1
* Xanthias repetă chiar cuvintele lui Euripide, pe care
Actorul Hegelochos pronunţase greşit un cuvînt dintr-un
Dionysos le credea admirabile în versul I O O , urmărind să arate
vers al lui Euripide, spunînd galen „nevăstuică", în loc de «tăpînului că nenorocirile i se trăgeau din partea lui Euripide
gdlen „vreme frumoasă" (n.t.). fl a frazeologiei lui (n.t.).

244
, 245
 XANTHIAS
înspre părtaşii thiasului sfînt 1 ,
N-auzi? Ce scutură pe fruntea ta cununi
DIONYSOS 330 De mirt, atît de nesecat în rod !
Anume?... Hei, bate-o la pămînt, cu îndrăzneală,
în danţ v i o i şi p l i n de nebunie,
XANTHIAS
în danţ din toată inima, în danţ,
Cîntări de flaut... Preasfînt! O, saltă, saltă-n cinstea celor

DIONYSOS
335 Ce-ţi sînt părtaşi de-a pururi cuvioşi...

D a . . . miros de torţe, XANTHIAS

315 Ce răspîndese în jur adînci mistere...
O, fiică a Demetrei, cît de dulce
Să ne ascundem şi să ascultăm...
Miroase-acum friptura de purcel...
CORUL INIŢIAŢILOR
DIONYSOS
Iacchos, 6, I a c c h o s !
F i i liniştit, de vrei să mai apuci,
Iacchos, 6, Iacchos 1
Poate, şi-o bucăţică de cîrnaţ...
XANTHIAS
CORUL INIŢIAŢILOR
Aceştia sînt, precum ne-a spus Herâcles,
340 Deşteaptă-te! Căci a venit cu torţe,
320 Cei ce-au pătruns adîncul tainelor,
Aprinse-n mîini, o stea strălucitoare,
Şi cîntă „ I a c c h o s " , ca şi pe la n o i . . . 1
Şi fîlfîie în noaptea ce-o s l ă v i m !
DIONYSOS Iacchos, o , I a c c h o s !
Aşa socot şi e u ! Cred că e b i n e Sînt pajiştile pline de făclii...
Să stăm şi să aflăm mai desluşit... 345 îngenuncheaţi cu toţi, bătrînilor!
Uitaţi în noaptea asta grijile!
CORUL INIŢIAŢILOR
Urtaţi de-ai voştri ani atît de lungi!
O, Iacchos, tu, o, preaslăvitule, U i t a ţ i de cele petrecute vremuri,
325 Avîntă-te din tainicul locaş, De dragul sărbătorii de a c u m !
Iacchos, 6, Iacchos, 350 Hai, ieşi în frunte, şi ridică facla
Avîntă-te pe pajişti, dănţuind, în mîini, să lumineze cît mai tare
Spre cîmpul ud de rouă şi-nflorit,
1
Iacchos era numele geniului personificînd cortegiul dio­
nisiac. Acesta pornea în ziua de 19 boedromion (septembrie), 1
Thiasul era o.asociaţie religioasă, care sărbătorea sacrificiul
din piaţa Atenei, spre Eleusis, unde ajungea seara, cu torţele în cinstea lui Bacchus şi străbătea drumul cu cîntări şi danturi
aprinse (n.t.). vesele (n.t.).

246 247
 i .1 ilra la o parte retorii ce fură simbria
Şi fii o fericită călăuză, poeţilor,
Feciorilor ce cîntă-n coruri... fiindcă sînt b i c i u i ţ i la serbările b a h i c e !
CONDUCĂTORUL CORULUI I,i spun! De trei ori le spun, tuturora:
"~ (în veşmînt de preot) 8rt iasă din coruri! Iar v o i , pregătiţi-vă cîntecul,
355 Să se dea la o parte, să trecem, păstreze $1 veghea de noapte, după străbunele datini...
pioasă tăcere,
T o ţ i cei ce nu ne-nţeleg, şi n-au gînduri curate, ^ CORUL

T o ţ i cei ce nu au văzut, şi în danturi nu au slăvit, Veniţi v o i cei cu inimile tari,

misterele mîndrelor muze, — Pe plaiurile pururi înflorite,
Să se dea la o parte t o ţ i cei ce nu s-au pătruns de Şi bateţi-mi pămîtul cu piciorul
bahicul stih, folosit în rîsete glumind, în chiote !
1
de Cratinos-mîncătorul de tauri , A c u m , am îmbiat destul la masă!...
Să se dea la o parte, t o ţ i cei ce nu ştiu să spună Şi te îndemn: deci, hai, ridică-te,
vorba de duh, la vreme prielnică, Dă slavă cu-al tău glas aşa de cald,
360 T o ţ i cei ce nu risipesc răscoala vicleană, înspre folosul 111
" Cîntînd-o pe zeiţa Libertăţii 1 !
cetăţii, Ea ne dă ştire că de-acum în v e c i
Ci mînia aţîţă şi o aprind, urmărind cîştig pentru
Ni-i patria scăpată de nevoi,
dînşii:
Cu toate că nu vrea T h o r y c i o n . . .
Sau, cînd sînt stăpîni pe cetăţi, în v r e m i de
restrişte, iau daruri, CONDUCĂTORUL CORULUI
Trădînd fortăreţele şi flote, scoţînd mărfuri oprite Vreau alte rugi, vreau alte cîntări, vreau chiote,
Piei pentru nave, pînzeturi, răşină, precum din vreau slavă mai multă,
Egina T h o r y c i o n 2 , |M î n cinstea zeiţei Demetra, împărăteasa belşugului...
365 Blestematul vameş, ducîndu-le la Epidaur 3 pe Mare...
v CORUL
Să se dea la o parte t o ţ i cei ce-i ajută pe duşmani cu
bani, să-şi înalţe corăbii! O, v i n o , v i n o lîngă noi, Demetra,
Se rînduiesc, degeaba, în coruri, să cînte, căci spurcă Stăpînă a orgiilor preasfinte,
statuia Hecatei*! Şi corul nostru nu mai aibă grijă,
1
Cratinos, poet comic atenian din secolul al V-lea î.e.n., Că n-o să împlinească ziua asta,
11,11
rival al lui Aristofan. Epitetul „mîncătorul de tauri" aparţinea Cu bine, numa-n cîntece şi danturi...
lui Dionysos şi deci făcea cinste lui Cratinos (n.t.). H a i să glumim din toată inima,
* Thorycion percepea taxa de douăzeci la sută asupra măr­
Să spunem noutăţi, să dănţuim,
furilor importate sau exportate (n.t.).
8
Epidauros, oraş şi port pe coasta de răsărit a Peloponezului
(n. t.). Demetra, zeiţa eliberării din iarnă şi întuneric (n.t.).
4
Hecate, zeiţa vrăjitoriei şi a infernului (n.t.).
249
248
 Rîzînd cu toată gura; şi pe urma
Acasă să ne-ntoarcem, în triumf,
395 î m p o d o b i ţ i cu panglici şi cununi...
CONDUCĂTORUL CORULUI
Ridicaţi cîntare preafrumosului zeu
chemare
Soţului nostru de cale şi danturi...
CORUL
O, v i n o , v i n o lîngă noi, o, Iacchos,
Slăvitule, maestru al cîntării
400 Acestei zile bune, închinate!
O, v i n o spre altarele D e m e t r e i !
Arată-ne acum că p o ţ i străbate,
Păşind uşor, o cale şi mai l u n g ă !
O, v i n o , t u , amic al danţului!
405 Vrînd să m a i rîd de toate lipsurile,
Eu mi-am făcut bucăţi sandala veche,
Şi zdreanţă de pe m i n e ! Am aflat
Un m i j l o c , să glumim, să dănţuim,
De capul nostru şi nepedepsiţi, —
410 O, v i n o , vino lîngă noi, o, Iacchos...
Privind în lături, am văzut deodată,
Cum dănţuia, între feciori, o fată!
Şi i-am văzut prin gura straiului
Cum sînu-i se zbătea, i se zbătea...
415 O , vino, vino lîngă noi, o , I a c c h o s !
XANTHIAS
Dar par-că eu nu-s bun dănţuitor,
Să sar şi eu cu ea...
DIONYSOS
O, d-apoi eu...
250
CORUL
Voi vreţi, de bună seamă, să glumim
Cu toţi, de Archedem: la şapte ani,
4 20 El nu avea fratrie şi fratori1.
şi daţi-î A c u m , e demagogul morţilor
De sus 2 şi capul răutăţilor...
Precum se spune, fiul lui Clistene 3
îşi sfîşia obrajii la morminte,
425 Şi îşi smulgea t o ţ i perii de la noadă,
Cu p u m n i i se bătea în p i e p t ; gemea,
Şi-1 tot striga la dînsul pe Sebinos,
Feciorul cel născut în Anaflist...
Iar Callias 4 , feciorul lui H i p p o c i n ,
430 Ar fi-mbrăcat o vulvă-n loc de blană
De leu... şi-aşa ar fi luptat pe Mare...
DIONYSOS
Sîntem stăini, abia sosiţi aici...
Puteţi, vă rog, să-mi spuneţi încotro e
Sălaşul unui zeu ce-i zice P l u t o n ? . . .
CONDUCĂTORUL CORULUI
435 O, nu ai mult de mers, străinule!
N i c i nu mai întreba; fiindcă eşti
Chiar dinaintea locuinţei lui...
1
Archedemos, poreclit „Urdurosul", era pe atunci şeful
partidului democrat. Nu avea cetăţenia ateniană în clipa în care
a-a născut, după şapte ani nu fusese încă admis într-o fratrie,
şi nu avea fratori, adică tovarăşi de fratrie. (Pratria era grupul
social intermediar între trib şi gintă) (n.t.).
2
Pentru cei din infern, muritorii din lumea noastră erau
„morţii de sus" (n.t.).
3
Piui lui Clistene era un desfrînat. Avea raporturi obscene
cu Sebinos, prietenul său (n.t.).
4
Callias era bogat, dar depravat; şi-arisipitavereaşia murit
sărac (n.t.).
251
 în cinste, fără să jignim pe nimeni,
DIONYSOS
60 N i c i pe străini şi nici pe cetăţeni!

(către Xanthias) (Corul sc aşază în rînditri, în partea dreaptă;

Dionysos şi Xanthias se apropie de uşa lui Pluton,
Băiete! Hei, înşfacă sarcina!
aflată în stînga.)
XANTHIAS
DIONYSOS
(înfuriat)
O, c u m să bat? O, c u m obişnuiesc
Mereu îmi pomeneşti de sarcină,
Să bată-n uşă oamenii pe-aici?...
,440 Precum corintienii de Corinthos 1 !
XANTHIAS
CONDUCĂTORUL CORULUI
Nu pierde v r e m e a ! B a t e ! Nu eşti tu
Vă îndreptaţi acum spre locul sfînt Herâcle şi la chip şi la isprăvi?...
Al zînei, în dumbrava înflorită,
DIONYSOS
Şi dănţuiţi, părtaşi ai sărbătorii
(bătînd în uşă)
Prea preţuite-n ochii zeilor!
465 Băiete!
445 Nainte merg şi duc făclia sfîntă,
Şi mă urmează fete şi femei, EAC
Ce se vor da priveghiului de noapte, Cine-i?
Şi astfel preamărind-o pe D e m e t r a !
DIONYSOS

CORUL H&racle v o i n i c u l . . .

Să mergem în livezile-nflorite, EAC

450 Pe unde tradafirii cresc, belşuguri!
Să ne jucăm în toată voia noastră,
în corul cel frumos o r î n d u i t !
Veniţi, căci ne-nsoţesc în mîndra cale,
2
î n v e c i preafericitele M o i r e . . .
455 Şi, să se afle: de-i atîta soare
Şi-atîta veselie de lumină,
E numai pentru n o i ! Căci ne-am pătruns
De sfintele mistere şi trăim
1
Cuvinte proverbiale, adresate celor ce
aceleaşi vorbe. Coriutienii aveau totdeauna pe buze numele
strămoşului lor legendar, Corinthos, fiul lui Zeus (n.t.).
* Moirele, zeiţele destinului, cunoscute de poporul romîn
cu numele de Ursitoarele (n.t.).
Neruşinat, nenorocit, o, vai
De pielea t a ! Cînd ai mai fost pe-aici,
L-ai prins pe J^erbgrLde grumaz, luîndu-1
Chiar de sub ochii m e i ! D a T s-a sfîrşit!
470 Cuprinsu-te-a şi stînca Styxului,
Şi malul Aheronului! Auzi
Cum v i n acum, ca fulgerele, cîinii
Cocitului^? Ehidna-vipera,
O să-ţi mănînce măruntaiele
repetau mereu 4 75 Cu suta ei de c a p e t e ! Murena
1
Heracle coborîse în infernspre a-1 elibera pe Teseu (n.t.).
* Styxul, Aheronul şi Cocitul, rîuri din infern (n.t.).
253

252
 Cea din Tartes 1 plămînii ţi-i va suge!
XANTHIAS
Rărunchii p l i n i de sînge, maţele,
Cel mai fricos eşti, între zei şi o a m e n i ! . . .
De-or sfîşia titrasice g o r g o n e 2 !
3
„Alerg cit p o t să le aduc spre t i n e . . . " DIONYSOS
Doar ţi-am cerut buretele! Fricos?
XANTHIAS
(către Dionysos, care s-a lăsat pe vine) Un altul nici atît n-ar fi-ndrăznit...

480 Dar ce-i? XANTHIAS

DIONYSOS
Aşa-i..
4
Na ! M-am scăpat.! Deci, cheamă z e u l . . . DIONYSOS
Ar fi căzut cu nasul în...
XANTHIAS
)0 Dar eu m-am ridicat şi m-am şi şters...
Te faci de rîs! Ridică-te mai iute,
Să nu te vadă vreun străin!... XANTHIAS

DIONYSOS O, ce c u r a j ! Pe z e i !

Leşin! DIONYSOS
O, pune-mi peste inimă-un burete...
Te cred şi eu...
XANTHIAS Nu ţi-a fost teamă, cînd l-ai auzit,
Poftim, lipeşte r ţi-l! Şi cînd ameninţa?
(Dionysos se şterge.)
XANTHIAS
O, zei de aur!
N i c i nu-mi păsa!
4 8 5 Acolo-ţi este inima?
DIONYSOS
DIONYSOS
De eşti viteaz şi hotarît, cum spui,
De frică
)5 Şi dacă nu te temi, să ne schimbăm
Mi s-a lăsat ceva mai jos, în maţe...
înfăţişările! Hai, dă-mi m ă c i u c a !
1
» îmbracă b l a n a ! Eu îţi duc p o v a r a . . .
Tartesos, localitate pe coasta de sud-vest a Spaniei (n.t.).
* Se credea că gorgonele locuiau în Libia. Tithras era un mic
XANTHIAS
ţinut din Atica (n.t.).
8
Vers luat din Euripide,cu intenţia de a-şi bate joc de stilul O, cum sa nu te-ascult? Dă-mi iute b l a n a !
lui tragic (n.t.). (După ce şi-a schimbat îmbrăcămintea.)
Grozav H e r â c l e ! Iată-1 pe Xanthias...
4
Parodia formulei sacre, care se pronunţă după libaţiuni:
„ A m golit vasul! Cheamă în ajutor zeul" (n.t.). io Vedea-vei de-s fricos, sau „ i n i m o s " . . .

254
255
 XANTHIAS
DIONYSOS
Ce spui? Se află şi dănţuitoare?...
O, eşti ca ticălosul din M e l i t a 1 !
Dar ian să-mi urc pe umăr sarcina... SCLAVA

Şi-s tinerele, proaspăt pieptănate!

(Din casa Persefonei iese o sclavă.)
H a i ! . . . Bucătarul se gătea să scoată,
SCLAVA 520 D i n vatră, peştele... s-a adus masa...
(către Xanthias-Heracle)
XANTHIAS
O, scumpule Heracle, ai venit? î n t î i te du, şi la dănţuitoare
P o f t i m ! Aflînd că vii, stăpîna noastră Le spune că primesc din partea m e a !
5 0 6 Şi p î i n i a c o p t , şi-a pus două-trei oale (Sclava intră tn casă. — Către Dionysos.)
De mazăre pisată, ca să fiarbă! Băiete.-nfaşcă lucruşoarele!
A fript un bou întreg şi-a pregătit
TJrmează-mă...
Plăcinte şi c o l a c i ! D e c i , hai, p o f t i m !
DIONYSOS
XANTHIAS
Dar stai p u ţ i n ! Ascultă...
O, mulţumesc! 525 Doar am glumit cînd te-am făcut Heracle!
Nu-ţi bate j o c de mine, Xânthias,
SCLAVA
Doar am glumit! O, ia-ţi şi-ţi du povara...
Pe-Apollo! Cum să pleci,
510 Cînd ea ţi-a fript şi păsări şi ţi-a dres XANTHIAS

Mîncări atît de bune? Strecurat-a, Cum asta? Ce? Chiar vrei să-mi iei, îndată;
în cupe, vinul cel mai bun din l u m e ! T o t ce mi-ai dat?
O, hai... DIONYSOS

XANTHIAS Nu-ndată! Ci acum...

5 3 0 Dezbracă blana...
Drăguţ din partea ta...
XANTHIAS
SCLAVA
Nu mă las... şi-i chem
Glumeşti, Pe zei, în ajutor...
Dar nu te las! De dragul tău adus-am
DIONYSOS
515 Şi-o cîntăreaţă! Şi-i frumoasă foc
Pe care zei?
Şi sînt şi două-trei dănţuitoare...
Ce, eşti nebun? Te socoteşti purces
1
D i n Âlcmena 1 , tu, muritor şi sclav?
Callias, dintr-un mic ţinut din Atica, Melita, îmbrăcase
costumul lui Heracle, în timpul bătăliei de la Arginuse, din 1
Alcmena, mama lui Heracle (n.t.).
anul 4 0 6 î.e.n. (n.t.).

17 — Arlstofan 257
256
 XANTHIAS
F i i liniştit! Ia-ţi t o t ! Să nu dea zeii, A DOUA HANGIŢĂ
535 Să ceri vreodată ajutorul m e u . . . Pe Zeus! El e...
(îi înapoiază blana de leu şi măciuca; îşi ia sarcina.)
XANTHIAS

CORUL (aparte)

Afle de la mine, acel A păţit-o rău!...

Ce e deştept şi e harnic,
PRIMA HANGIŢĂ
Şi mult călătoreşte pe mări:
Şi carne fiartă, douăzeci de porţii
Să se plece, spre partea ferită,
A jumătate de o b o l . . .
540 Să nu stea tot pe-un l o c ,
Nemişcat ca statuia! XANTHIAS

Isteţul s-aşază (aparte)

Totdeauna unde-i mai m o a l e , Plătească!

1
Ca Taramenes...
PRIMA H A N G I Ţ Ă

DIONYSOS Şi usturoi, cît lumea...

545 Dar oare nu m-aş veseli mai zdravăn, DIONYSOS

De m-aş uita, cum sclavul meu, Xanthias,
Nu bîrfi,
Crăceşte-n faţă-mi o dănţuitoare
5(to Femeie! Ce tot spui?
Trîntită pe covoare de Milet?
Privind, mi-aş mîngîia scuhj1ţa_şciilăj,_ PRIMA HANGIŢĂ
550 Să v i n la rînd! Dar el mi-ar cere oala, N-o să mă-nşeli...
Şi mi-ar izbi un zdravăn pumn în gură, Ţi-ai pus coturni, dar te-am recunoscut!
Să-mi sară dinţii cei din faţă, toţi. N-am pomenit de peştele sărat...
(Se arată o hangiţă; scoate un ţipăt de mirare.)
A DOUA HANGIŢĂ
PRIMA HANGIŢĂ
Pe z e i ! Şi nici de brînza proaspătă,
(arătînd spre Dionysos)
Ce ne-a mîncat-o cu burduf cu t o t . . .
Platano, hei, Platano, vino-ncoace!
Nemernicu-a mai fost la han la noi, PRIMA HANGIŢĂ

5 5 5 Şi ne-a mîncat vr-o şaisprezece p î i n i . . . 505 Şi cînd a fost la plată, m-a privit
1
Pieziş şi-a prins să ragă ca o fiară...
Taramenes, conducătorul atenian, cunoscut prin abilitatea
lui (n.t.). XANTHIAS

Numai aşa se poartă, pretutindeni!

258

259
17*
 • •
B!3'JOTECA
1 INSTITUTUL POLITEHNIC
PRIMA HANGIŢĂl ORAŞUL S1AL1N
PRIMA HANGIŢĂ Mă duc să-i spun lui C l e o n ! ş i ' chiar astăzi
Credeam c-a-nebunit, cînd şi-a tras spada! îl va chema la el la judecată...

A DOUA HANGIŢĂ (Hangiţele ies.)

Pe z e i ! O, vai de tine... DIONYSOS

De nu-mi eşti drag, să m o r ca un mişel...
PRIMA HANGIŢĂ
XANTHIAS
Ne-am ascuns, O, ştiu ce gînduri a i ! Degeaba, însă,
570 De frică-ntr-un ungher, iar el a şters-o, 585 Căci nu mai vreau să fiu Herafle...
Luîndu-ne şi rogojinile...
DIONYSOS
XANTHIAS Taci,
D a , t o t isprăvi de-a lui... O, dragul meu X a n t h i a s !

XANTHIAS
PRIMA HANGIŢĂ
E u , fecior
Ce-i de făcut?
Âlcmenei? Sînt doar sclav şi muritor...
Te du şi-1 cheamă pe Cleon 1 patronul...
DIONYSOS
A DOUA HANGIŢĂ
Eşti supărat şi ai dreptate! Ştiu,
Iar t u , pe H i p e r b o l , patronul meu...
Dar chiar bătut, nu-ţi v o i m a i cere b l a n a !
PRIMA HANGIŢĂ 5t»o Să-mi piară soaţa, pruncii, şi-Arhidem

5 75 Să-1 h ă c u i m ! Gîtlej fără de fund Puchiosul...^»

Şi blestemat! O, cum ţi-aş m a i zdrobi XANTHIAS

Măselele ce ne-au tocat mîncarea!
H a i ! î m i place c u m t e juri...
XANTHIAS
CORUL.
E u , te-aş zvîrli în fundul unei rîpi... ' E vremea să fii iar flăcău,

A DOUA HANGIŢĂ
Căci iar îmbrăcat-ai mantaua!
încruntă-te, grozăveşte-te,
Eu i-aş tăia cu secera gîtlejul
505 F i i leit zeul
580 Ce ne-a-nghiţit întreaga tocătură...
Ce-1 înfăţişezi...
1 Iar dacă-i rosti vorbe ieftine,
Fiind străine la Atena, cele două hangiţe aveau in chip
obligatoriu cîte un patron. Cleon şi Hyperbolos, patroniipo- Şi simţim că ţi-i frică,
porului cit fuseseră în viaţă, erau patroni şi în infern (n.t.).
261
260
 Te silim să duci iar în spinare,
600 Povara...
XANTHIAS
Cu adevăr grăiţi, voi, oameni buni, DIONYSOS
într-adevăr, şi eu gîndesc la fel! Respingător!
Mărturisesc: de-oi nimeri-o b i n e ,
XANTHIAS
T o t o să-mi ieie blana înapoi...
îţi jur! Să mor dac-am mai fost pe-aici,
605 Dar mi se pare că-i mai p o t r i v i t ,
Sau de-am furat măcar un fir de păr!
Să fiu mai dîrz de-acuma înainte,
Spre a-ţi dovedi că sînt un om de treabă,
Şi mult mai aspru la căutătură...
O, iată sclavul m e u : cît vrei descoasă-1 1 ,
Dar parc-am auzit ceva la uşă...
| 0 Şi de-mi găseşti vreo vină, p o t să m o r . . .
(Intră Eac, însoţit de doi sclavi.)
EAC
BAC
Cum să-1 descos?
H o ţ u l de cîini... legaţi-1 repede,
610 Să-1 pedepsesc... Grăbiţi-vă... XANTHIAS

DIONYSOS Pune-1 la scări, în cuie,

Jupoaie-1... frînge-i osul... biciuieşte-1...
E rău...
Pe cărămizi fierbinţi aşază-1... Toarnă-i
XANTHIAS
Oţet în nări... şi oricum mai pofteşti,
La c o r b i !
•25 Dar să nu-1 baţi c u . . . ceapă şi cu p r a z !
(Ridicind măciuca.)
EAC
Nu vă atingeţi...
O, bun c u v î n t ! Şi dacă-1 schilodesc
EAC
Cumva-n bătaie, te despăgubesc...
Vrei să lupţi?
XANTHIAS
(Îşi strigă luptătorii dinăuntru.)
A! Nu-i n e v o i e ! Ia-1 şi schingiuieşte-1...
Ditylas, Sceblyas şi Pardocas 1 ,
Veniţi, veniţi, şi înfruntaţi străinul... EAC

(Sclavii aleargă, îi iau lui Xanthias măciuca Acum, în faţa ta, s-auzi şi tu...
din mînă.)
(Către Dionysos.)
DIONYSOS
180 Dă-ţi jos povara! Gata! Nu cumva,
D e c i , şi bătut, şi păgubit de bani...
Să spui m i n c i u n i ! . . .
615 Grozav...
1
Tortura era interzisă pentru cetăţenii liberi. Numai sclavii
1
Nume de arcaşi barbari, care păzeau oraşul Atena (n.t.). chemaţi ca martori puteau fi torturaţi, spre a spune adevărul
(n.t.).]
i 262
263
 DIONYSOS
Să nu mă schingiuieşti!
Bine...
Sînt zeu nemuritor! De nu te-astîmperi,
Şi lasă, dacă v o i scînci măcar.
î ţ i faci un rău cu mîna ta...
EAC
EAC
Dar te-am lovit?
Ce spui...?
XANTHIAS
DIONYSOS
O, nu, pe cît îmi pare!
Nemuritor sînt şi-s purces din Z e u s !
EAC
Sînt D i o n y s o s ! El e-un sclav... o

EAC Mai na-ţi şi ţie una...

(către Xanthias) (îl loveşte.)

Auzi? DIONYSOS

XANTHIAS Hai, croieşte...

Cu-atît mai mult, e bun de ars cu biciul, EAC
Căci de e zeu, nu va simţi n i m i c . . . ()50 Ţi-am dat...
DIONYSOS DIONYSOS
De ce nu mi te-ar bate şi pe t i n e , Dar nici n-am strănutat măcar..
De vreme ce te lauzi că eşti z e u ? . . . EAC
XANTHIAS Mai na-ţi acum şi ţie încă una...
(către Eac)
(îl loveşte pe Xanthias.)
Dacă-i pe-atît, prea b i n e ! H a i , î n c e p e !
XANTHIAS
S-o d o v e d i că nu e zeu acela
Care va plînge sau va tremura... Hai, arde-mă o dată! V a i !
EAC
EAC
(către Xanthias) Te vaieţi?
Te doare?
N i m i c de zis! E ş t i un bărbat de s o i !
Cuminte v o r b ă ! Dezbrăcati-vă... XANTHIAS
Nul Ci mă gîndeam cam cînd
XANTHIAS
E prăznuit Heracle-n D i o m e i a . . .
Dar cum ne v e i descoase, cu dreptate?
1
Dlomeiele erau o sărbătoare în cinstea luiHeracle, prăz-
EAC
IIII II rt din cinci în cinci ani, în ţinutul Diomei, aproape de Atena
Uşor: lui una... ţie una...

264 265
 EAC
UHO Ce-i asta? Să-1 m a i bat pe celălalt...
55 Evlavios bărbat!
DIONYSOS
(îl loveşte pe Dionysos.)
(ţiptnd)
DIONYSOS
A p o l l o , tu, din Delos şi din P y t h o . . . 1
Vai m i e !
XANTHIAS
EAC
îl d o a r e ! Nu-1 auzi?
Ce-i?
DIONYSOS
DIONYSOS P e mine? N u !
Văd cavaleri... Mi-am amintit de-un iamb de H i p p o n a x ! a . . .

EAC XANTHIAS

Verşi lacrimi? Nu scapi cu-atît! Atinge-1 pe sub c o a s t e !

EAC
DIONYSOS
6 0 5 Pe Z e u s ! N u ! Să-ntoarcă pîntecele...
Pute-a ceapă...
(îl loveşte peste pîntece.)
EAC DIONYSOS
Nu-ţi pasă de nimic? Pe z e i !

DIONYSOS XANTHIAS

într-adevăr... D a , 1-a durut!...

DIONYSOS
EAC
„Stăpîne peste
Să-1 mai descos, atunci, pe celălalt...
Egeicul adînc, apărătorul
XANTHIAS Albastrei m ă r i . . . " 3
Vai! EAC
Eu nu mai sînt în stare,
EAC
Să aflu care dintre v o i e z e u !
Ce-i?
1
Apollo era născut în Delos şi avea untemplu la Delfi
XANTHIAS (n.t.).
(ridicînd piciorul) • Hipponax, poet grec din sec. VI î.e.n. (n.t.).
1
fragment din Laocoon de Sofocle (n.t.).
Un s p i n ! Te rog, hai şi mi-1 scoate.
267
266
o Intraţi, stăpînul să vă cerceteze,
1
Şi Persefona , căci şi ei sînt zei... spun: t o ţ i cetăţenii să aibă drepturi; unii
I'. n II ii luptară numai o dată şi-au ajuns
DIONYSOS 1
hm sclavi, stăpîni, deodată, la fel ca p l a t e e n i i !
Cu drept grăieşti! O, cum nu te-ai gîndit • ml Iunie, toate, însă, v-o spun: e ruşinos!
La asta înainte de bătaie? \ i laud, căci e totul ce-aţi săvîrşit mai bun,
(Dionysos şi Xanthias intră înăuntru.) In i . mai sînt ş i alţii c e a u luptat p e Mare
CORUL I u-atîtea ori, alături de v o i , ei şi părinţii,
i . tot din neamul vostru; deci ştergeţi-le vina,
O, muză, îndreaptă-te către sfintele coruri,
• urmaţi cu ura voastră, c-aveţi destulă m i n t e !
Dînd farmec şi cîntului m e u !
Din foţi semenii noştri să facem nişte rude,
Priveşte spre marea mulţime de oameni,
Puţi aibă-aceleaşi drepturi, c î ţ i au luptat alături!
în care mii de daruri zac ascunse,
2 Hf-om fi trufaşi şi mîndri, azi, cînd cetatea noastră
R î v n i n d o cinstire, mai mult decît C l e o f o n ! !
li află bîntuită de-a mărilor mînie,
Căci pe buzele lui de flecar, ciripeşte
' i viitori vor spune c-am fost nişte nemernici...
stîngaci rîndunica
D i n T r a c i a ; aşezată pe-o floare străină, CORUL
Ea murmură-un cîntec de jale, ca privighetoarea Văd limpede năravul şi viaţa unui o m !
Dar Cleofon va pieri, o r i c u m ! Cît mai curînd, D i n t o ţ i c î ţ i au o baie şi-o leacă de leşie
Va avea cerutul număr de v o t u r i . . . Cu-amestec de cenuşă şi lut din C i m o l o s 2 ,
Cligenes închircitul, e cel mai t i c ă l o s !
CONDUCĂTORUL CORULUI
Dar mult nu va petrece pe locurile noastre!
Preasfîntul cor vă deie poveţe b u n e ! Astfel A şi simţit el asta şi n-are linişte:
E drept să vă îndemne: cinstiţi t o ţ i cetăţenii, De va fi prins o dată, şi beat, şi fără băţ,
Pe t o ţ i deopotrivă, şi izgoniţi teroarea! Va fi lăsat de-ai noştri, în drum, în pielea g o a l ă !
Chiar de-a greşit vreunul, din vina lui Phrynichos 3 ,
CONDUCĂTORUL CORULUI
Lăsaţi să-şi spună păsul; în faţa judecăţii
O, n-aţi băgat de seamă şi v o i cum statul nostru
Să poată să-şi îndrepte greşeala din t r e c u t !
î nvîrte cetăţenii, ca banii vechi şi noi?
1
" Persefona, soţia lui Pluton, stăpînul Infernului (n.t.).
1
1 Sclavii care au luat parte la lupta navală de la Arginuse
Cleofon, demagog de origine tracă, fusese dat în judecată
pentru uzurparea titlului de cetăţean atenian. A fost condamnat « I I lo.st făcuţi cetăţeni atenieni, asemenea plateenilor care

la moarte (n.t.). luptaseră împotriva perşilor în timpul războaielor medice

* Phrynichos, poet comic atenian, contribuise la instaurarea (n.t.).
conducerii oligarhice a „celor p^tru sute", care tocmai fuseseră " Cligenes se împotrivea tratativelor depace, şi sprijinea
înlăturaţi (n.t.). politica lui Clefon. Cimolos, o mică insulă din Ciclade, avea
o piatră calcaroasă, bogată în sodă (n.t.).

268
269
 SCLAVUL

Cînd îmi blestem, în ascuns, stăpînul,

Bănuţii de-altădată, aşa frumoşi şi mîndri,
Mă simt în corul fericiţilor...
7 1 5 Lucraţi aşa de bine, şi-aşa curaţi la sunet,
Că-i preţuiesc şi grecii, şi-i preţuiesc barbarii,— XANTHIAS
N-au căutare! însă în schimb, au căutare 7 40 Dar cînd primeşti p o t o p de lovituri,
T o t cei de bronz, cu chipuri p o c i t e ! Şi aşa, Şi ieşi, scîncind, pe uşă?...
Pe cetăţenii noştri de neam, şi cumpăniţi,
SCLAVUL
7 2 0 Frumoşi la trup şi suflet, cinstiţi, şi drepţi din fire,
Chiar şi-atunci.
Desăvîrşiţi prin coruri, palestre şi prin arte,
îi ponegrim într-una... Cel căutat e bronzul: XANTHIAS
Roşcaţi, răi şi nevrednici, sămînţă de străini, Dar cînd urzeşti pe-ascuns?
Şi pripăşiţi, pe care cetatea, altădată,
SCLAVUL
7 2 5 N-ar fi primit să-i fie nici victime pe rug...
Nu mă pricep..
D e c i , v o i , lipsiţi de minte, schimbati-vă! Cei vrednici
Să aibă căutare! De-ţi îndrepta ceva, XANTHIAS

Slăviţi veţi fi! Iar altfel, „o să culegeţi hulă, O, Zeus, scut al sclavilor! Şi tu
După ispravă bună"... cum spun şi înţelepţii... Asculţi la uşi?...
(Iese din casă Xanihias, însoţit de un sclav al
SCLAVUL
lui Pluton.)
O, da, şi-s fericit..
SCLAVUL LUI PLUTON
73 0 Pe Zeus cel p u t e r n i c ! Că bun om XANTHIAS
Mai e stăpînul t ă u . . . !
7 45 Dar cînd bîrfeşti stăpînii, c u m te simţi?
XANTHIAS
D a , bun e... Ştie SCLAVUL
Să bea şi să se culce cu muieri... Atunci, pe z e i ! m ă . . . scap, de fericire!
SCLAVUL
XANTHIAS
Nu te-a bătut, deşi ţi-a dovedit,
întinde-mi, frăţioare, mîna dreaptă,
Că eşti un sclav şi nicidecum stăpîn...
Să te sărut! îmbrăţişează-mă!
XANTHIAS
. . . D e b i c i ne ocrotească Z e u s ! Oare
7 35 De mă bătea, ce-ar fi păţit...
750 Ce ţipete şi-njurături s-aud?
SCLAVUL
SCLAVUL
î m i place
Isprava ta, căci şi eu sînt la fel... Eschil, se ceartă cu E u r i p i d e . . .
XANTHIAS
Da?
271
270
 XANTHIAS
Destui în H a d e s ! Ascultîndu-i ei
O! .
Cuvintele întoarse şi sucite,
SCLAVUL Tocmai pe dos, — s-au minunat, spunînd
Printre morţi e o grozavă zarvă, *90 Că-i cel mai b u n ! El s-a umflat în pene,
Şi-o nemaipomenită răzmeriţă!... Şi s-a urcat pe tronul lui Eschil.

XANTHIAS XANTHIAS
D i n ce pricină? Şi cum? Nu l-au gonit pînă la urmă?

SCLAVUL SCLAVUL
După obicei, O, nu, pe Z e u s ! Căci striga p o p o r u l :
7 55 Acel ce stăpîneşte cel mai bine „Aleagă-se, din doi, cine-i mai bun,
Un meşteşug de seamă şi cu rost 7 7 5 î n meşteşug..."
Ia l o c la masă-n Prytaneu şi stă
Pe-un tron, chiar lîngă Pluton... XANTHIAS

E i , răii şi pungaşii?...
XANTHIAS

înţeleg.. SCLAVUL

Da, e i ! Ţ i p a u , că s-auzea la ceruri...

SCLAVUL
Iar cînd soseşte altul, mai dibaci XANTHIAS

760 Ca el, e nevoit să-i deie locul... Dar cum, Eschil n-avea apărători?

XANTHIAS SCLAVUL
Dar ce 1-a scos din fire pe Eschil?... (arătînd spre spectatori)

Cum vezi, cei buni sînt puţintei şi-aici...

SCLAVUL
O, el? stătea pe tronul tragediei, XANTHIAS
Drept cel mai bun... Şi ce-o să facă Pluton? Ce gîndeşte?

XANTHIAS SCLAVUL
Şi cine stă acum? 780 Să-i lase chiar acum, să se întreacă
SCLAVUL D i n meşteşug, apoi va judeca...
Cînd a venit aici Euripide, XANTHIAS
765 S-a dus pe la borfaşi, pe la pungaşi,
Dar cum de n-a rîvnit şi Sofocle,
Da paricizi şi s p ă r g ă t o r i — c ă c i sînt
Un loc la tron?

272
273
 SCLAVUL

Pe Z e u s ! El n-a vrut..
Cum a sosit, văzîndu-1 pe Eschil,
7 8 5 L-a sărutat şi dreapta i-a întins-o,
Pe tronul lui lăsîndu-1... Dar acum,
El vrea, precum mi-a spus şi Clidemides 1
Iyîngă Eschil să lupte; de-o ieşi
Biruitor Euripide,-atunci, XANTHIAS

7 9 0 îl va-nfrunta în meşteşug, Sofocle... Judecătorii

i lui' vor fi?
XANTHIAS
SCLAVUL
Şi cînd va fi aceasta?
Cam greu, că-i secetă
SCLAVUL l'< pricepuţi! Eschil cu-atenienii
ţ Chiar îndată... Nu sc-mpăca...
Se v o r lupta grozav şi c r u n t ! V o r pune XANTHIAS
A muzelor putere pe balanţă...
Poate erau prea mulţi
XANTHIAS hingaşi şi spărgători... »
Vor pune în balanţă tragedia, SCLAVUL
795 Cu tot cu lipsuri? Spunea Eschil
I'.'i u-are rost să se măsoare geniul!
SCLAVUL
I, au pus arbitru pe stăpînul tău,
V o r avea echere,
I Aci se pricepe. Să intrăm, c ă c i , ştii,
Şi rigle, să măsoare stihul... Forme
NIO St ăpîni grăbiţi... e rost de ciomăgeală...
Cu patru laturi...
CORUL
XANTHIAS
('. i (.'ii o să-şi înfrîngă mînia poetul cu glasul de trăsnet,
Toarnă cărămizi?
Cînd va vedea c u m vrăjmaşul tare de gură, apucat
SCLAVUL de ura năprasnică,
...şi diametre! Vrea Euripide îşi ascuţeşte colţii şi îşi roteşte în toate părţile
Să cerceteze tragediile, Ochii p l i n i de v ă p ă i !
8 00 Cuvînt după cuvînt... 1
Aprigă bătălie va fi, în fulgerare de coifuri,
între stihurile cu aripi şi peneturi, şi între falsele
1
Un necunoscut (n.t.). dulcegării, —
Cînd omul Daltei mărunte va sta să înfrunte poetul
274
275
IN»
 Cu minte scăpărătoare şi înaripate c u v i n t e ! O, tu „ C o p i l al zînei ţărăneşti" ,
1

Părul poetului, lăsat pe umeri ca o coamă bogată, Tu mă bîrfeşti? Tu care-aduni n i m i c u r i , ^

820 Se va zbîrli, îşi va încrunta în grozavă mînie sprîn- Şi-n scenă-aduci milogi şi flenduroşi? ^
cenele, mo O să-ţi astup eu gura n-avea grijă...
Şi scrîşnind va zvîrli cuvinte bătute în bolduri,
DIONYSOS
Smulte din piept, pe rînd, ca răsufletul unui uriaş...
Nu-ţi încălzi plămînii de m î n i e 2 !
Şi iar, cel tare de gură, măsurătorul de v o r b e ,
Subţiraticul, se va desfăşura, îşi va pune-n mişcare ESCHIL

frîiele urii, Aduceţi, sclavi, un miel cu lînă neagră, 3

8 2 5 Va rupe în patru fiecare cuvînt, urmărind să zdrobească Căci iată, izbucneşte uraganul...
p r i n nimicuri subtile
ESCHIL
Truda grea a p l ă m i n i l o r . . .
Adunător de m o n o d i i cretane,
(Intră în scenă Euripide, Dionysos, şi Eschil.)
• 45 Ai dus pe scenă nunţi nelegiuite, ^
EURIPIDE Şi nunţi o p r i t e ! . . . bC
(către Dionysos)
DIONYSOS
N u , nu mă las de t r o n ! Mă dojeneşti? Preacinstit Eschil,
Eu cred că sînt mai meşter ca Eschil... Opreşte-te! Iar t u , Euripide,
Cuminte fii, sub grindina aceasta,
DIONYSOS
Să nu-ţi lovească tîmpla vreun cuvînt
O, de ce taci, Eschil? N-auzi ce spune? 850 Mai greu şi să-ţi mai scoată un Telef*...
Eschil, lasă mînia ! Cumpătare !
EURIPIDE
Nu răbufni ca un stejar în flăcări,
830 î n t î i , s-o grozăvi, ne va-nşela,
Căci nu vă stă frumos să vă sfădiţi
Cum ne-a-nşelat cu tragediile... Mai rău ca vînzătoarele de p î i n e !

DIONYSOS EURIPIDE

T u , om c i u d a t ! Prea multe vorbe mari... 855 Pe Zeus, Meleagru şi P e l e u !

1
Parodia unui vers din Euripide, cu înlocuirea cuvîn
EURIPIDE
„inuritim" prin „ţărănesc", spre a sugera originea umilă
O, îl cunosc, căci l-am pătruns de mult... lîuripide (n.t.).
1
E un înfumurat, moară stricată, Imitaţie a stilului lui Euripide (n.t.).
835 ' Zeilor din infern li se jertfeau victime negre (n.t.).
Neputincios, flecar neîntrecut,
* Telephos, numele uneia din tragediile iui Euripide (n.t.).
Meşter de vorbe, cu eroi prea cruzi!
277
276
 Ş i p e E o l ! Şi-ndeosebi p e T e l e f 1 !
O, vreau să m u ş c ! H a i , muşcă-mă, prin stihuri,
lulruntînd loviturile grele şi meşteşugitele v o r b e !
Ce-s nervul tragediilor! Sînt g a t a !
\ c n iţ i să le vedeţi straşnic ia buzelor, pricepute s-arunce
DIONYSOS Muri vorbe, sau frînturi de stihuri mărunte!
Ce ai de gînd, Eschil? Nu spui nimic? I,npta cea mare dintre talente, — î n c e p e !
DIONYSOS
ESCHIL
(către cei doi poeţi)
8 60 N-aş vrea să mă măsor cu el aici,
Căci lupta-i neegală... Kugaţi-vă'nainte de-a începe...
ESCHIL
DIONYSOS
Kcinetra, hrana sufletului meu,
Cum aşa?
• M i t M.ii vrednic fă-mă de misterul t ă u !
ESCHIL DIONYSOS
Sînt mort, dar poezia mea e vie ! (către Euripide)
A lui s-a stins cu e l ! Aşa că are Hai, dă şi tu p r i n o s . . .
Ce recita... Şi totuşi v o m lupta,
EURIPIDE
8 6 5 D e hotărăşti aşa...
O, mulţumire!
DIONYSOS Eu am alţi zei cărora mă închin...
Un sclav s-aducă
DIONYSOS
T ă m î i e şi cărbuni! Vreau să mă r o g !
Ai zeii tăi? De cînd?
Să-mi fie mintea limpede c î n d j u d e c
Acest război de vorbe iscusite... EURIPIDE

(Către cor.)
Precum îţi spun...
Iar v o i cîntaţi în cinstea muzelor... DIONYSOS

Atunci, pofteşte, roagă-te la ei...

CORUL
EURIPIDE
870 O , v o i nouă muze, neprihănite fecioare, ale lui
H H S Văzduh, cîrmuitor a l limbii mele,
Zeus copile! T u , hrana m e a ! O, tu, Pricepere,
Uitaţi-vă c u m iscusitele minţi V o i nări cu miros ascuţit, slujiţi-mi
A l e poeţilor, făuritori ai gîndirii, Să-nfrunt duşmanul...
Sînt aşa de nepricepute cînd s-avîntă în luptă,
CORUL
1
Dintre piesele lui Euripide, Aristofan ridiculiza îndeosebi Vrem să v-ascultăm, •
tragedia Telephos (n.t.).
O, voi bărbaţi d e s t o i n i c i ! Pe ce cale
HO A vorbelor vrăjmaşe, v e ţ i porni?
278
279
 EURIPIDE
Vi-s limbile în furii! Piepturile
Erai un prost...
Vi-s pline de-ndrăzneală; minţile
Amînduror sînt v i i şi-nflăcărate... DIONYSOS
D e c i , aşteptăm cuvintele de spirit, Ce urmărea Eschil?
8 9 5 Cu grijă şlefuite, şi lucrate, D i n ce pricini masca el figuranţii?
Cu cea m a i fină daltă! Aşteptăm
Şi vorbe grele, cu putere smulte EURIPIDE
D i n rădăcini! Să se împrăştie 5 D i n şmecherie ! Bieţii privitori
în valuri mari, noianuri de p o e m e . . . T o t aşteptau... şi t o t tăcea N i o b e . . .

CONDUCĂTORUL CORULUI
DIONYSOS
900 Rostiţi-vă, deci, vorbele alese,
O, blestematul! Cum m-a prins în vrajă!.
Nu aiureli, ca oamenii de rînd...
(Către Eschil.)
EURIPIDE
De ce te t o t frămînţi?
Cît despre arta mea şi despre mine,
Vă v o i grăi la u r m ă ! Vreau s-arăt EURIPIDE
Că el e-un şarlatan! A încălţat Fiindcă ştie
905 Doar proşti, crescuţi la şcoala lui P h r y n i c o s 1 ! C-o să-1 dărîm! T o t flecărind, zvîrlea
Masca, în chip de-Achile sau Niobe, o Vreo zece vorbe sprîncenate, mari
Doar nişte figuranţi de tragedie, Cît b o u l , încîlcite şi pompoase,
Ce nu suflau o vorbă... Drept la mijlocul dramei...
DIONYSOS
ESCHIL
O, aşa e...
O...
EURIPIDE

Iar corul lăbărţa vreo patru rînduri DIONYSOS

910 De cîntece, şi ei tăceau... tăceau... Să t a c i !
DIONYSOS
EURIPIDE
Eu le gustam şi le iubeam tăcerea
Mai mult ca vorbăriile de astăzi... ...şi nici o vorbă clară...

1
Phrynichos din Atena a fost un poet tragic, care 1-a precedat DIONYSOS
cu puţin pe Eschil. A reprezentat în anul 496 î.e.n. tragedia (către Eschil)
Luarea Miletului, iar în 476 Fenicienele. A murit probabil în Nu scrîşni!
Sicilia (n.t.).

281
280
 Am pus şi sosuri scoase de prin cărţi
EURIPIDE 940 Şi, pe deasupra, pe Cephisophon... 1
...ci doar Scamandri 1 , metereze, pajuri N-am spus o r i c e ! N-am încurcat cuprinsul!
Actorul prim ieşea oricînd pe scenă,
925 Pe scuturi ferecate-n b r o n z ; şi vorbe
Spunînd a tragediei obîrşie...
Greu de-nţeles...
DIONYSOS
(pentru sine)
DIONYSOS
Pe z e i ! O, chiar şi eu Mai bine, decît obîrşia ta...
„ U n timp lung, lung, stătut-am treaz, în n o a p t e " 8 EURIPIDE
3
V o i n d să ştiu ce-i „Cal-cocoşul" galben ... 94 5 Puneam vigoare, chiar din primul stih!
La fel de mult vorbeau: femeia, sclavul,
ESCHIX La fel stăpînul, baba, sau fecioara...
Ce ignorant! Emblema unei nave...
• ESCHIL

DIONYSOS
Nu trebuiai ucis pentru-ndrăzneală?

930 D e c i , nu Eryx, feciorul lui Philoxen? EURIPIDE

Pe z e i ! Făceam o faptă democrată!
EURIPIDE DIONYSOS

Ce căutau în tragedii cocoşii? (încet, către Eschil)

950 N i m i c nu-ţi foloseşte, orice-ai spune...
ESCHllv EURIPIDE
Dar tu, duşman al zeilor, cu ce (arătînd spre spectatori)

Ne-ai procopsit? I-am învăţat să-şi mişte limba...

ESCHIL
EURIPIDE
Cred...
N-am cai-cocoşi, ţapi-cerbi,
De ce nu-i învăţai cum să... plesneşti?
Ca pe covoarele persane! Ci
EURIPIDE
935 Luîndu-ţi moştenire tragedia,
Eu i-am deprins cu vorbe delicate,
Am vrut s-o scutur de lăudăroşi
Cum să măsoare stihul, cu echerul,
Şi vorbe mari! Am subţiat-o! Pus-am
în ea şi stihuri mici, şi... păstîrnac! 95 5 Să cugete, să vadă răul, sau
Să-1 uneltească...
1
Scamandru, rîu din Troia, pomenit întîi de Homer (n.t.).
1
•Parodia unui vers din Euripide, Hippolytos, 375 (n.t.). Cephisophon era prietenul şi colaboratorul lui Euripide,
8
în original Hippalectryon, o pasăre fantastică (n.t.). Nu ne-au rămas de la el decît cîteva frînturi (n.t.).
4
Un necunoscut (n.t.).

283
282
 ESCHIL
O, te c r e d ! DIONYSOS
Pe z e i ! Pînă mai ieri, t o ţ i cetăţenii
EURIPIDE
A m pus Atenieni, cînd se-ntorceau acasă
în scenă, întîmplări folositoare, [ UNII Stăteau năuci, cu gurile căscate,
Şi cunoscute; oamenii puteau Prostiţi ca nişte ţînci, stăteau ca muţii!
Să cerceteze; nu am vorbe mari Azi, însă, c u m se-ntorc, prind a ţipa
960
Sau pripăşite; n-am Cicnoşi şi M e m m o n i 1 , l,a sclavi: „ A ţ i auzit? Hai, daţi-mi o a l a ! "
Cu c l o p o ţ e i la h a m ; de-ar fi să judeci „Cine a mîncat iar capul de scrumbie?"
După discipoli, t o ţ i ai lui sînt Manes, t HMK „Să iasă hoţul care mi-a furat,
Pharmis şi Megenet, t o ţ i trîmbiţaşi Acum un an, o strachină? Şi unde
Cu lănci şi cu mustăţi, făloşi, că p i n i i Mi-i usturoiul cel de ieri? O, care
965 De rîs se-ndoaie! Mie-mi sînt discipoli * Mi-a-nfulecat şi azi măslinele?"...
Doar Clitophon şi Teramen-Frumosul...
CORUL
DIONYSOS „Priveşte-n jur, strălucitorule
A . . . el? Cînd crezi că-i m o r t , a şi-nviat! li A h i l e ! " 1 Hai, grăieşte, o, Eschil!
Se vede că-i din Ceos, nu d i n C h i o s 2 . . . Grăieşte! însă să-ţi struneşti mînia,
EURIPIDE
Ca să n-ajungi dincolo de măslini! 2 ...
Ţi s-au adus învinuiri grozave!
Astfel de gînduri şi de simţăminte, Ia seama, deci, tu, om cu suflet bun,
(arătînd spre spectatori) I |M O, pune frîu mîniei în răspuns!
970 Le-am strecurat oricînd în suflete, Acuma strînge pînzele! Şi lasă
Punînd în tragedie judecată, Doar pînzele de sus! A p o i , desfă-le,
I m b o l d spre cercetare; de aceea, Puţin cîte puţin, încet, încet,
A z i p o t pătrunde toate lucrurile, La vînt uşor, şi fără de opriri...
Şi m a i cu seamă, îşi gospodăresc
CONDUCĂTORUL CORULUI
975 Ş i casele m a i bine; de-i întrebi:
l UIXl lvşti cel dintîi elen ce a clădit cuvinte înălţătoare
„ C u m merge? U n d e e cutare l u c r u ? " ,
Ca monumentele... Tu ai împodobit al tragediilor
E i îţi răspund c u t o ţ i „ g o s p o d ă r e ş t e " . . .
grai!
1
Nume de eroi de tragedie (n.t.). 1
Primul vers din tragedia Mirmidonii de Eschil (n.t.).
2 La jocul de zaruri, „din Chios" se numea o lovitură fericită,
2 Cîmpul [de alergări de la Atena, avea ca limită un şir de
iar „din Ceos" una nefericită.^Thermenes era originar din insula
măslini. Alergătorii aveau poruncă ^ă n-o depăşească. Cuvintele
Ceos (n.t.).
„a trece dincolo de măslin" deveniseră proverbiale şi însemnau
„u depăşi limita, a întrece măsura" (n.t.).
264
20S
 F i i , deci, bărbat, şi dă-ne apă limpede ca a
izvoarelor...
ESCHIL
Mîhnit mă aflu de-ntîlnirea asta!
î m i ard rărunchii! Dar o să răspund,
1 0 0 5 Să nu se spună că-s nepriceput...
(Către Euripide.)
De ce admiră oamenii poeţii?...
EURIPIDE
Ce vorbe mari! Dar oare nu poeţii
îi fac pe cetăţeni să fie buni?
ESCHIL
Dar ce pedeapsă ţi s-ar cuveni,
1010 Cînd tu îi faci doar ticăloşi?...
DIONYSOS
O, moartea!
ESCHIL
î ţ i spun, o, D i o n y s o s ! I-am lăsat
Viteji, de patru coţi de-nalţi, buni platnici
Ai dărilor; nu pierde-vreme; nu
Sofişti şi măscărici! Ai mei respiră
1 0 1 5 Doar suliţe şi căşti, penaje albe,
Pulpare, coifuri; pieptul lor era
Acoperit în şapte piei de scuturi...
EURIPIDE
Iar mă pisezi cu căştile, o, Z e u s !
DIONYSOS
Hai, nu mai fi semeţ şi supărat...
1020 Cum ai putut să-i faci viteji şi buni?
286
m scris o tragedie...
DIONYSOS
F i , şi, care-i?
ESCHIL
„Cei şapte contra Thebei"... Toţi bărbaţii,
Se-nflăcărau, rîvnind şi ei să lupte...
DIONYSOS
I-ai oţelit prin ea pe cei din Theba,
1025 în contra noastră! Deci, să-ţi iai pedeapsa!
(Se preface că-l loveşte.)
ESCHIL
Vă amintiţi d e . . . Perşii... Vă-ndemnam
Să biruiţi vrăjmaşii! însă, v o i . . .
DIONYSOS
Mă fermecase moartea lui Darius,
în tragedia Perşii... însă corul
1030 A prins să ţipe şi bătea din palme...
ESCHIL
...Căci au poeţii datorii măreţe!
Vă amintiţi, cei vechi şi mari... Orfeu
Ne-a învăţat misterele; oprit-a
Vărsările de sînge; iar Museu
1 0 3 5 Oracole şi leacuri; Hesiod
Munca la c î m p . . . Ne-a dat Homer cel sfînt
învăţături spre cinste şi mărire,
Despre curaj şi despre armele
Vitejilor...
DIONYSOS
Dar n-a deprins nimic,
1 0 4 0 De la Homer, stîngaciul Pantacles!
287
 Mergînd într-un alai, mai ieri, — întîi
Şi-a înnodat pe sub bărbie coiful,
Apoi voia penajul să i-1 pună!... Poetul e dator, în toate cele,
Să nu aducă-n scenă pilde rele!
ESCHIL
Copiilor le înfloreşte mintea
Dar au deprins viteji, cum e Ivamachos 1 ! Prin dascăli iscusiţi; iar cei maturi
1 0 4 5 înflăcărat de-a lui isprăvi, creat-am, 1 0 6 5 îşi făuresc virtuţile prin arte!
Eroi, cum sînt Patrocles şi Teucros, Datori sîntem să spunem adevărul!
Zis „inimă de leu"... Să fie pildă
EURIPIDE
De eroism, să fie cetăţenii
Dar e cinstit, ca-n loc să grăieşti simplu,
Doar la un pas de trîmbiţe... N-am Fedre,
Ca oamenii, rosteşti cuvinte mari,
1 0 5 0 Nici Stenoboi, şi nici îndrăgostite!...
Cît munţii Dycabet şi cît Parnasul?
EURIPIDE
ESCHID
D a , căci n-aveai nimic din Afrodita...
1070 Nu-i trebuiesc, gîndirii geniale,
ESCHIL
Să aibă forme mari, monumentale?
Nici n-aş fi vrut! Pe-ai tăi ea i-a strivit... O, prometeii vor pieri curînd,
Pe tine te-a şi d o b o r î t ! Purtîndu-i ca pe oamenii de r î n d !
DIONYSOS Iar tu i-ai pîngărit!...
Aşa e...
EURIPIDE
Căci tot ce spunem rău despre femei
S-o dovedeşti!
1 0 5 5 Se-ntoarce împotriva noastră!
ESCHIL
EURIPIDE
1075 Ai îmbrăcat în zdrenţe regii, vrînd,
Dar
Să-i faci de plîns...
Cu ce-a greşit, cetăţii, Stenoboia?
i EURIPIDE
ESCHIL
Şi ce e rău în asta?
N-au îndemnat Bellerefonţii tăi,
Femei din neamuri mari, aleşi bărbaţi, ESCHIL
Să bea otravă, cînd păcătuiau?
Vrea vr-un bogat să fie trierarh 1 ?
EURIPIDE Se-mbracă-n zdrenţe, spun că pier de foame.

1060 Dar nu-i adevărat ce-am spus în Fedra}... 1

Trierarhul era cetăţean bogat, obligat să contribuie cu averea

1
lui la echiparea unei corăbii cu trei rînduri de vîsle, numită
General atenian din sec. V. l.e.n. (n.t.).
„trieră" (n.t.).

288
19 — Arlstofan 289
 DIONYSOS
O, mint de zvîntă! Pe sub zdrenţe-şi pun
1080 Tunici de lînă... şi să-i vezi prin pieţe,
La... pescuit...
ESCHIL
.. .şi-s tari de gură! Astfel
Ni s-au golit palestrele; cei tineri
S-au istovit; crîcnesc toţi marinarii...
Pe timpul meu ştiau să ceară pîine,
1085 Să strige „rypapai"... 1
DIONYSOS
...şi să se-mpută
în gura lopătarului din fund...
Spurcau pe cei de-alături; dezbrăcau,
Pe cetăţeni; acum răspund obraznic...
ESCHIL
Dar cîte rele n-a mai săvîrşit!
1090 A zugrăvit codoaşe şi femei
Născînd în temple, sau culcîndu-se,
Cu fraţii l o r ! De-aceea statu-i plin,
De măscărici, de scribi, ce linguşesc
Mulţimea, înşelînd-o fără milă...
1095 Cine mai ştie cum se duce torţa?
DIONYSOS , EURIPIDE
O, da, pe Z e u s ! Eu am rîs grozav
La sărbătorile Panatenee...
Grozav mai gîfîia un om micuţ,
Grăsuţ, plecat, cam palid!—rămînea
1100 în urmă, chinuindu-se grozav;
Iar cei din Tîrgul Oalelor stăteau
1
îndemn colectiv al marinarilor de pe o corabie, spre a
croniza mişcările vîslelor (n.t.).
290
La porţi şi-1 tot loveau în pîntece,
în şold, în coaste şi în d o s ! Sătul
De-atîtea palme, acel o m ,
08 în torţă şi-a suflat şi a tulit-o...
CORUL
vSînt lucruri de seamă! Şi zarvă multă! Se iscă
Luptă cruntă, şi greu e să ştii dinainte
Cine va lovi mai năprasnic, cine va putea să întoarcă
Loviturile, cu un pumn şi mai greu...
Mi Ce-i, deci, nemişcarea aceasta? De ce bateţi î n l o c ?
Sînt multe căi de luptă şi şiretlicuri destule!
Spuneţi tot, şi-n sprijin, şi împotrivă,
Spuneţi şi înfruntati-vă; hai, daţi pe faţă,
Socoteli mai vechi şi mai n o i ; aveţi însă grijă
15 Să spuneţi lucruri bune şi înţelepte... *
Vă gîndiţi poate că privitorii,
N-or să priceapă gingăşia măiestritelor vorbe?
O, nu vă temeţi! Azi, nu mai e chiar aşa...
Toţi au fost odată oşteni, toţi au o carte,
să-nveţe calea cea dreaptă!
«o Minunaţi sînt la fire şi-s şlefuiţi! O nu vă
temeţi! înfruntaţi orice vorbă
Căci privitorii sînt înţelepţi...
(către Eschil)
îutîi, să-ţi judecăm prologurile,
Căci toate ţi le ştiu cam încîlcite!
DIONYSOS
Şi ce prolog vei cerceta?
EURIPIDE
. . . O , multe...
 EURIPIDE
(Către Eschil.)

1125 Recită-mi-1 pe cel din Orestia. Dar a greşit grozav, de la-nceput...

ESCHIL
DIONYSOS
O, ce nimicuri spui...
Să-1 auzim! Tăcere! Hai, recită...
EURIPIDE
ESCHIL Puţin îmi pasă
(recitind)
ESCHIL
„ O , paznic al puterii părinteşti,
Subpămîntene Hermes, fii părtaş Dar ce-am greşit?...
în luptă, şi mîntuitorul m e u !
EURIPIDE
1 1 3 0 Mă-ntorc acasă, vin în ţara mea"...
Recită înc-o dată.
DIONYSOS

(către Euripide) ESCHIL

Găseşti nepotriviri? „ O , paznic al puterii părinteşti,

Subpămîntene Hermes, fii părtaş
EURIPIDE]
în luptă, şi mîntuitorul meu,
D a , o duzină...
Mă-ntorc acasă, vin în ţara mea..."
DIONYSOS
EURIPIDE

Dar sînt doar patru stihuri... Nu se plîngea Orestes pe mormîntul

Răpusului părinte?
EURIPIDE

Fiecare
ESCHIL
Este greşit în douăzeci de locuri...
Chiar aşa...
DIONYSOS
EURIPIDE
(către Eschil)
Dar tatăl lui Orestes nu murise,
Te sfătuiesc să t a c i ; se va vădi
De mîna unei tîrfe, încurcat
1135 Că iambi din patru stihuri nu-s de-ajuns
în viclenia ei? Cum mai poţi spune
ESCHIL Că Hermes îl păzea?

Să tac, în faţa lui? ESCHIL

Dar care Hermes?

DIONYSOS
E vorba de „Ajutătorul"... El
Ascultă-mă!

293
292
1150 Doar îl păzea! I-a spus „subpămîntean", ESCHIL
Căci moştenise, zeul, cinstea asta, 1165 Dar nu-i acelaşi lucru, om smintit!
Prin tatăl său... Cuvîntul e, la locul potrivit...

EURIPIDE EURIPIDE

Dar a greşit grozav! Dar cum aşa? Ce înţelegi prin asta?

Avînd el cinstea asta, de la tatăl... ESCHIL

DIONYSOS Acasă, vine cel ce are-o ţară,

...înseamnă că a siluit morminte, Din vremurile v e c h i ! Iar surghiunitul
1 1 5 5 Cu voia tatălui... 1 1 7 0 Se-ntoarce-n ţara sa.

DIONYSOS
ESCHIL
Nu înţeleg!...
O, bei un vin,
Cu iz de p o l o b o c . . . EURIPIDE

Orestes nu s-a-ntors în patrie,

DIONYSOS
Ci a venit pe-ascuns! Iar stăpînirea
R e c i t ă ! Lasă...
Nici nu ştia...
. ESCHIL
DIONYSOS
„Subpămîntene Hermes, fii părtaş
Tot nu pricep nimic...
în luptă, şi mîntuitorul meul
Mă-ntorc acasă, vin în ţara m e a ! " . . . EURIPIDE
(către Eschil)
EURIPIDE La altele să trecem...
1160 Eschil, deşteptul! Spune-acelaşi lucru,
DIONYSOS
De două ori...
Hai, E s c h i l !
DIONYSOS (Către Euripide.)
Poţi dovedi aceasta? 1 1 7 5 Tu, stai la pîndă...

EURIPIDE ESCHIL
Cînd spui, „mă-ntorc..." şi „ v i n " , nu e totuna? „ E u , de pe mormînt,
Pe tata-1 strig, s-audă, să m-asculte"...
DIONYSOS

E, cum ai spune vreunui vecin, EURIPIDE

„Să-mi împrumuţi «copaia» ta —«covată»..." „S-audă"... „să m-asculte"...? Nu-i totuna?.

294 295
 ESCHIL Ca să nu crească să-şi ucidă tatăl!
S-a dus apoi pîn'la Polyb, tîrîndu-şi
Doar el vorbea eu m o r ţ i i ! Daeă-i strigi,
Picioarele umflate; s-a-nsurat
Chiar de trei ori, n-ajută la n i m i c 1 !
Cu o bătrînă, chiar cu maică-sa;
1 1 8 0 Hai, vin la rînd prologurile tale!...*
1200 Şi a orbit...
EURIPIDE
DIONYSOS
Dac-o să afli vorbe de prisos, Mai fericit era
în ele, să mă scuipi drept în faţă! S-ajungă cap de oşti 1 , ca Erastnid...

DIONYSOS EURIPIDE

Deci, hai, începe! Am prilej s-ascult, Aiurea... Ştiu să-mi fac prologurile...
Puternicia vorbelor din stihuri! ESCHIL-

EURIPIDE
Eu n-o să-ţi spulber vorbă după vorbă,
Ci am să-ţi năruiesc prologurile
1185 „Era Oedip destul de fericit,
1205 C-un ulcioraş, din voia z e i l o r !
La început..."
EURIPIDE
DIONYSOS
C-un ulcioraş? Prologurile?
O, nu, pe z e i ! Era,
ESCHIL
Din naştere, un om nenorocit,
Da!
Din leagăn, înainte de-a vedea
La orice scrii, se poate-adăuga,
Lumina zilei; îi menise- A p o l l o
în iambi, „blăniţă", „ulcioraş", ori „ s a c " ;
1 1 9 0 Că-şi va ucide tatăl; cum putea
Voi dovedi-o...
Să fie fericit, la început?
EURIPIDE
EURIPIDE
Să mi-o dovedeşti...
„Şi-apoi, ajuns-a cel mai urgisit..."
ESCHIL
ESCHIL
1 2 1 0 Ţi-o dovedesc îndată...
N u ! Urgisit a fost necontenit! DIONYSOS
Şi cum? A fost lăsat, abia născut, (către Euripide)
1195 în frigul iernii, într-un vas de lut, Hai, recită...
1
1
Erasinides, unul dintre generalii atenienl condamnaţi şi
Cei morţi în ţară străină sau dispăruţi, erau strigaţi de trei
iiecutaţi după lupta de la Arginuse (n.t.).
ori pe nume (n.t.).

296 297
 EURIPIDB
(recitind)
Ce-i?
„Cum spune zvonul cel mai larg, Egiptos
DIONYSOS
Plutea pe mări, cu cincizeci de feciori,
Hai, pînzele
Şi-n Argos..."
Să ni le strîngem! Văd că ulcioraşul
ESCHIL, O să mai sufle mult...
. . . A pierdut un ulcioraş! EURIPIDE
Nu, pe Demetra!
DIONYSOS
îi va sări din mină, chiar acum...
De ce ulcior vorbeşti? Te vei căi...
DIONYSOS
i (Către Euripide.)

1215 Mai spune-i un prolog, să-1 mai vedem... Hai, spune, dar ia seama: ulcioraşul...

EURIPIDE
EURIPIDE
J230 „Şi părăsind Sidonul, Agenor,
„ î n mină c-un toiag, şi-n piei de cerb,
într-un alai de torţe, pe Parnas, Fiul lui Cadmos..."

Dionys..." ESCHIL,

...Pierde-un ulcioraş...
ESCHIL
DIONYSOS
. . . A pierdut un ulcioraş!
Euripide, cumpără-i ulciorul,
DIONYSOS
Să nu-ţi mai strice iar prologurile...
N a ! iarăşi ne-a atins cu ulcioraşul...
EURIPIDE
EURIPIDE Să-i cumpăr, eu, ulciorul?
1220 Dar acestui prolog, nu va putea
DIONYSOS
Să-i lege-un ulcioraş: „Nu-i om să fie
Ar fi bine...
în toate fericit: căci ori se naşte
Cu stare şi trăieşte-n sărăcie, EURIPIDE
Ori e de jos, dar..." 1235 O, nicidecum! Mai am de spus prologuri
La care n-o să poată să-1 lipească...
ESCHIL
„Sosind Pelops, cu iuţii telegari,
...pierde-un ulcioraş!
în Pisa..."
DIONYSOS ESCHIL,
1 2 2 5 Euripide! . . . A pierdut un ulcioraş...

298 299
 DIONYSOS Se poate să-1 afle-n scădere,
A nimerit-o iar, cu ulcioraşul! Pe el, pe poetul ce a zămislit
1240 Plăteşte-1 cu o r i c î t ! Deşi cu un luoo Cea mai luminoasă comoară
Obol îţi cumperi unul mai de s o i ! De cînturi?
Nedumerit mă întreb,
EURIPIDE
Cum o să-1 poată păli în inimă,
Pe Zeus! î n c ă n u ! Mai am prologuri...
Pe-acest stăpîn al
„ P e c î m p , Oineu..."
1265 Poemului bachic?
ESCHIL
îngrijorat mă aflu de soarta lui 1 ...
...Pierdea un ulcioraş
EURIPIDE
EURIPIDE
Cîntări-minune! Veţi vedea-n curînd,
Dar rabdă pîn'la capăt! „Oineu,
Cum mi le-oi strînge într-un singur cînt...
1245 Jertfind cîndva, pe cîmpuri, după rod,
Din spice..." DIONYSOS

ESCH1L Am grijă eu să număr pietrele...

. . . A pierdut un ulcioraş!
EURIPIDE
DIONYSOS (dinlăuntru însoţit de un cîntec de flaut)
în timpul jertfei? Cine 1-a furat?
1270 De ce nu vii, ftianule Ahile?
EURIPIDE Ne macină ucigătoarea trudă!
Mai lasă-1, dragul meu, să văd ce spune: O, o, de ce nu vii să ne ajuţi?
„Iar Zeus, cum am zis, cu adevăr..." Pe Hermes, moşul nostru, îl cinstim,
DIONYSOS N o i , cei din jurul bălţii! Trudă, o!
1275 O, o, de ce nu vii să ne ajuţi?
125 0 Va spune; „A pierdut un ulcioraş!"
O, ţi se potriveşte la prologuri, DIONYSOS
Ca un negel deasupra ochilor!
Acum ai două trude, o, Eschil...
Dar, pe toţi zeii, treci la melodii...
.EURIPIDE
EURIPIDE

V o i dovedi că el nu se pricepe, „Aheul cel mai falnic! Tu, fecior

1255 La melodii, căci toate-i sînt la fel! Al lui Atreu, stăpîn peste mulţimi,
De ce nu vii, să ne ajuţi, o, trudă?..."
CORUL

îngrijorat mă aflu în inima mea, 1

Versurile acestea sîat considerate de unii editori ca apocrife
De tot ce se-ntîmplă... (li l ) .

300 301
 DIONYSOS 1800 Neruşinate, care mişună-n văzduh;
(pune pe cîntar a treia pietricică) Toflâtotrât, toflâtotrât;
1280 Esch.il, aceasta e a tşeia „trudă"... E partea care-nclină spre Aiax,
Toflâtotrât, toflâtotrât...
EURIPIDE
„Se pregătesc melissonomele 1 , DIONYSOS

Să ne deschidă templul Artemidei! Dar ce-i „Toflâtotrât"? L-ai auzit

De ce nu v i i să ne ajuţi, o, trudă?... 1305 La Maraton 1 , sau ai cules cîntarea
Celui ce scoate apă din fîntînă?
DIONYSOS
(punind alte pietricele) ESCHIL

Stăpîne Z e u s ! Ce potop de trude! La loc frumos, ce-am strîns din loc frumos !
1 2 8 5 Mă duc la baie, căci mi s-au umflat Să nu ne spună c-am cules şi eu
Rărunchii, ca un foi, de-atîtea trude... Aceeaşi preasfinţită pajişte CrR.&Ql
1810 A muzelor, cu P h r y n i c o s i ^ j ^ m ^
EURIPIDE
De la femei pierdute şi din arii
N u ! Mai întîi ascultă altă stanţă,
De flaute din Caria, din stihuri
Un cîntec însoţit de o ghitară!
De la ospeţe date de Melet,
DIONYSOS Din bocete, din danturi... Aşteptaţi!
H a i , pîn'la capăt! însă fără „ t r u d e " ! i 11 5 Vă rog, o, daţi-mi lira ! Dar la ce?
Arată-te, bătînd din castaniete,
EURIPIDE
2
Ţie-ţi c î n t ă m ! Arată-te, o, muză,
1290 „ D o i regi , cu două tronuri, ai aheilor,
A lui Euripide...
Şi-ai tineretului elin,
(Vine o cîntăreaţă goală.)
Toflâtotrât, toflâtotrât,
DIONYSOS
Trimit un sfinx, o javră de căţea,
Stăpîna zilelor fără noroc, Nu-i din Lesbos... 2
1 2 9 5 Toflâtotrât, toflâtotrât, ESCHIL,
Cu lance şi cu braţ răzbunător; 3
Pe voi vă cînt, o, alcyoni ! Strigaţi
Această pasăre năprasnică, [820 Pe largul necuprins al mărilor!
Toflâtotrât, toflâtotrât,
1
Eschil a luat parte la lupta de la Maraton, din anul
Pregăteşte lupta cu căţelele
I I , împotriva perşilor. Se pare că refrenul Flatotral era obişnuit
1
Numele unor preotese care adorau divinităţi feminine (n.ti cîntecul de muncă, la scoaterea apei din fîntînă (n.t.).
2
Această „stanţă lirică" este alcătuită din versuri de p r o | • Muza din Lesbos era inspiratoarea vechii poezii a lui
nienţă deosebită, rînduite după un anumit ritm, darăf fpandru, care 1-a influenţat pe Eschil (n.t.).
legătură între ele (n.t.). • Păsări de mare (n.t.).

302 303
 Muiaţi-vă în val aripile, Atît despre cîntări... Acuma, vreau,
De rouă umezite... V o i , păianjenilor, Să-ţi cercetez şi monodiile...
Vă toarceţi firul pînzei, în unghere, 1340 n
A N o p ţ i i beznă-ntunecată, o !
1
Şi-1 su-su-ciţi în cînturi de suveici... Ce vis năprasnic îmi trimiţi, venind
1325 Delfin, vrăjit de muzica de flaute, Pe căile lui Hades, cel lipsit
H a i , saltă-te, avîntă-te din valuri Vederii noastre, suflet fără suflet,
Spre prorele cu ciocuri azurii, Copil al Nopţii negre, ce-nspăimîntă,
Mişcînd destine şi oracolele ...
2
1345 C u ^ l lui veşmînt întunecat, de mort,
E bucuria vieţii înflorite! Şi ochi care ucid, ca nişte gheare!
1330 Ciorchin care-ntăreşte după m u n c ă ! Aprindeţi, sclave, lampa! Şi luaţi,
Copilule, cuprinde-mă în braţe! Apă din rîu, în vase! încălziţi-o,
Să spăl şi să înlătur de pe mine
(Către Dionysos.)
1350 Dumnezeiescul visl
Vezi tu, acest p i c i o r 3 de stih? Spun adevărul, zeu al mărilor!
V o i cei din casă, o, priviţi minunea:
DIONYSOS
îl văd... Această Glyce mi-a furat cocoşul,
Şi a fugit! V o i , nimfelor din munţi,
ESCHIL
1355 Şi tu, Mania 1 , alergaţi s-o prindeţi...
Şi îl vezi bine? Vezi, eu, nefericita, mă găseam
DIONYSOS Da treburile mele, su^sucind
Da, îl văd prea bine... în mînă fusul plin cu tort de in,
Să fac un ghem, să-1 duc, să-1 vînd apoi
ESCHID
(către Euripide)
1360 în piaţă, dimineaţă...
Iar ea s-a stins, în aer, a zburat
Făcînd astfel de versuri, cum cutezi
Pe vîrf de aripioare, ca un fulg,
1335 Să te apuci să-mi judeci cînturile?
Şi mi-a lăsat durere şi suspin...
Mişti din cîntări, în douăspre'ce feluri,
Vărsat-am lacrimi, lacrimi am vărsat,
Precum C3Tene*-şi mişcă şoldurile!
1365 D i n ochii mei, o, eu, nefericita!
1
Silabele repetate se împart pe mai multe note ale melodiei
1
cîntate (n.t.). Eschil parodiază stilul lui Euripide. Subiectul banal con­
2
Textul este obscur în chip intenţionat ţn.t.). trastează cu forma pretenţioasă în care este îmbrăcat. O femeie
* Eschil critică folosirea neregulată a anapestului, format sărmană toarce spre a-şi vinde produsul muncii. Adoarme şi
din două silabe scurte şi una lungă (n.t.). visează un vis urît. Cîndse deşteaptă, bagă de seamă că o vecină
* Eschil critică diversitatea metrelor lui Euripide, asemu. i-a furat cocoşul. Ea o strigă în ajutor pe sclava Mania, şi pe
indu-le cu procedeele rafinate ale curtezanei Cyrene (n.t.). arcaşii cretani (n.t.).

304 20
 ESCHIL şl E U R I P I D E
Cretanilor, ai Idei fii, veniţi-mi (apropiindu-se)
în ajutor cu arcurile! Haideţi, Poftim...
• Mişcaţi-vă! înconjuraţi-i casa!
Dictynno, preafrumoaso Artemis, DIONYSOS

1 3 7 0 Porniţi în grabă, cu căţelele, 1390 Şi apucaţi-le! Dar să tăceţi,

Şi cercetaţi-i casa, colţ cu c o l ţ ! Cînd o să auziţi că spun eu „ c u c u " . . .
Iar tu, Hecate, fiică a lui Zeus, ESCHIL şi E U R I P I D E
Aprinde două torţe! Luminează-mi!
Le-am apucat...
Mă duc şi eu la Glyce, s-o descos..."
DIONYSOS
DIONYSOS
I Hai, la cîntar cu stihul...
1375 M-am săturat de cîntece...
EURIPIDE
ESCHIL
„Ce bine-ar mai fi fost, de nu zbura,
Şi e u !
Pe Mare, nava Argo..."
Aş vrea acum să-1 duc lîngă cîntar,
Căci numai el ne poate măsura ESCHIL
Mai bine poezia, cumpănind „lîngă rîul
Cît e de greu cuvîntul ce-1 rostim... 1395 Spercheidos, cu plaiuri şi păşuni..."
DIONYSOS DIONYSOS
1380 Deci, haideţi! Mă siliţi să cîntăresc
Zic „cucu"...
Ca brînza, iscusinţa de p o e ţ i !
ESCHIL şi E U R I P I D E
(Sclavii aduc un cîntar mare. Eschil şiEuripide
se aşază de o parte şi de alta a balanţei.) Am tăcut...

CORUL DIONYSOS

Sînt vrednici amîndoi! Cum se pîndesc! O, mult mai greu,

O, ce prilej ciudat şi nou avem Apasă-n jos al lui...
Să ne mirăm din toată inima, (Arătînd spre Eschil.)
1385 Cum nici n-am fi-ndrăznit să n e g î n d i m . . . EURIPIDE
De mi-ar fi spus vreun om una ca asta,
D i n ce pricină?
Pe drum, nicicînd eu nu l-aş fi crezut,
I-aş fi răspuns că a grăit în d o d i i . . . DIONYSOS *
La fel c-un vrednic negustor de lînă,
DIONYSOS
Ce-şi udă marfa, t o t aşa şi el
Poftiţi, mai lîngă talgere...

307
306 20*
 1400 A pus un rîu... Al tău e prea uşor,
DIONYSOS
E ca un fulg...
Uşoară ca un fulg
EURIPIDE E-nduplecarea! Pune altceva,
Să spună alte versuri... Puternic şi măreţ... în cumpănă,

EURIPIDE
DIONYSOS
Deci, apucaţi de talgere... Dar unde pot găsi?

DIONYSOS
ESCHIL şi E U R I P I D E
Am să-ţi spun eu:
Poftim... „Ahile, zarul aruncînd, a scos
DIONYSOS 1415 Mereu, tot asul..." însă, să sfîrşim!
(către Euripide)
începe... EURIPIDE
„Măciuca grea ca fierul apucînd,
EURIPIDE Cu mîna dreaptă..."
„Are-nduplecarea loc
ESCHIL
1405 Mai sfînt decît cuvîntul?"...
„Stau rostogolite,
ESCHIL Car peste car, trup peste trup..."
DIONYSOS
„Numai Moartea
Nu cere daruri, dintre zei..." (către Euripide)

Te-ai ars
DIONYSOS
EURIPIDE
Zic „ c u c u ! " Dar...
ESCHIL şi E U R I P I D E DIONYSOS
Dar, iată, am tăcut... Două care şi cu două trupuri!
1 4 2 0 Nu le-ar urni, egipţieni o sută...
DIONYSOS
(arălînd spre Eschil) ESCHIL

N a ! T o t Eschil! Să nu mă mai înfrunte stih cu stih, v

Căci a pus Moartea, răul cel mai greu... Ci să s-aşeze pe cîntar el însuşi,
Cu cărţile, cu pruncii, cu nevasta,
EURIPIDE
Şi cu Cephisophon! Eu v o i rosti,
Iar eu înduplecarea! Stihul meu
1425 Ca să sfîrşim, doar încă două versuri...
1410 E foarte bun...
(Sclavii dau cintarul la o parte. Vine Pluton.)

308 309
 DIONYSOS
V o i , ce gîndiţi despre Alcibiade?
Mi-s prieteni scumpi, şi nu-i pot judeca...
EURIPIDE
vŞi nu aş vrea să-1 supăr pe nici unul,
Ce o m ! în slujba ţării abia mişcă,
Căci unu-i înţelept, celalt mi-i drag... Dar cum aleargă spre nenorocire!
PLUTON 1445 Da, lui folos... iar patriei ponos...
Doar ţi-ai fost pus în gînd, venind aici... DIONYSOS
1 4 3 0 î ţ i aminteşti?
Prea b i n e ! Pe Poseidon!
DIONYSOS (Către Eschil.)

Ce-ar trebui să fac? Tu ce crezi?

PLUTON ESCHIL

Pe cel ales îl poţi lua cu tine, Să nu hrănim în stat un pui de leu,

Să nu te plîngi că ai venit degeaba... Căci v o m juca-ntr-o zi pe placul lui...
DIONYSOS
DIONYSOS
O, cum să hotărăsc, părinte Z e u s . . .
O, fericire, P l u t o n ! Ascultaţi:
14 50 Unul mi-a dat un sfat atît de-adînc,
Am fost venit pentr-un poet...
Iar celălalt o vorbă clară! Cum
EURIPIDE Să ne scăpăm cetatea de nevoi?
Cum asta? EURIPIDE
DIONYSOS Lui Cleocrit 1 să-1 puneţi ca aripi
(către Eschil şi Euripide) Pe Cineslas! Piară amîndoi,
1435 Vi-i liberă cetatea! N-are coruri... 1455 î n vîntul mării...
D e c i , care dintre v o i va da un sfat
DIONYSOS
Mai bun, Cetăţii, pe acela-1 iau...
Să-i tot v e z i ! De ce?
întîi, ce credeţi de Alcibiade... '
EURIPIDE
Căci naşte în dureri cetatea noastră...
Merg cu oţet la luptele navale,
EURIPIDE
Şi-1 toarnă-n ochii inamicului...
1 4 4 0 Ce spune, ea, Cetatea?
Dar ştiu un mijloc...
DIONYSOS DIONYSOS

Despre dînsul? Spune-ni-1 şi nouă...

„I-i drag şi îl urăşte... însă-1 v r e a . . . " 1 1
Cleocrit era un cetăţean amator de plăceri senzuale,
1
Vers luat din Păzitorii poetului Ion din Chios (n.t.). Cinesias un poet slăbănog şi antipatic (n.t.).

31p 311
 EURIPIDE
1475 Căruia nu-i e potrivit, pe umeri
Cînd e d» necrezut ceva crezut,
Sumanul, nici mantaua?
1460 Cînd credem că-i crezut...
DIONYSOS
DIONYSOS
Dă-ne-un sfat,
Cum? Nu-nţeleg.
D a c ă doreşti să te întorci iar sus!
O, nu grăi aşa a d î n c ! Mai clar...
ESCHIL
EURIPIDE
Eu aş grăi-n Atena, nu aici...
De nu ne-am mai încrede-n cetăţenii
în care ne încredem, şi de nu DIONYSOS

I-am folosi pe cei ce-i folosim, Trimite-i, de aici, cuvîntul b u n !

1465 Am fi scăpaţi! Ne merge prost acum,
Dar am scăpa de-am face dimpotrivă...
1480
DIONYSOS
Prea bine, Palamed 1 ! O, ce idei!
Cin' le-a aflat? Cephisophon, sau tu?
ESCHIL
Să socotească gliile vrăjmaşe
Şi pe-ale lor, totuna! Flotele
Să fie doar izvoare de cîştiguri,
Cu ale lor foloase şi ponoase...

EURIPIDE DIONYSOS

Chiar e u ! Cephisophon e cu oţetul... î a r bogăţia să n-o-nghită doar

1 4 8 5 Judecătorii...
DIONYSOS
(către Eschil) PLUTON

1470 Dar tu? Gata eşti?

^ ESCHIL DIONYSOS

Cetatea noastră-i foloseşte, Sînt gata...

Pe cetăţenii buni, sau pe cei răi?... „Să-1 iai pe cel ce inima mi-1 vrea" 1 ...

DIONYSOS EURIPIDE

O, pe cei răi! Pe ceilalţi, îi urăşte... Doar ai jurat în faţa zeilor,

Să mă trimiţi acasă, sus; alege...
ESCHIL
Alcibiade, n u ! î i foloseşte DIONYSOS

Doar de n e v o i e ! Cum să scapi un stat D a , am jurat, dar... îl aleg pe e l . . .

1
Tipul omului ingenios prin excelenţă (n.t.). 1
Parodie a stilului tragic (n.t.).

312 313
 EURIPIDE

1490 Ce faci, nelegiuitule? 1500 O ştim, din multe fapte,

Că-i fericit bărbatul
DIONYSOS
Cu minte ageră!
Ce fac? O, iată-1 pe acesta!
îl socotesc biruitor în luptă ! A judecat temeinic,
1505 Şi se va-ntoarce-acasă!
EURIPIDE
De-nţelepciunea lui,
Mi te mai uiţi în ochi? O, ce ocară... S-o folosi cetatea,
\
Şi rudele şi-amicii...
DIONYSOS
Să nu mai flecărim,
„Ocară, spui? Dar ce cred privitorii?" 1 1510 Alături de Socrate,
EURIPIDE Din arta tragediei
Deci, mort mă laşi, nenorocitule? Gonind vorba cu tîlc
Şi harul muzelor...
DIONYSOS Se ştie! Doar smintiţii
1495 „Dar cine ştie de nu-i viaţa moarte, 1515 îşi pierd zadarnic timpul,
Suflarea hrană, somnul blană-ntinsă..." Cu vorbe prefăcute...

(Vin din nou pe scenă Pluton, Dionysos si Eschil.)

PLUTON

A c u m , poftiţi la mine... PLUTON

Cu bine, du-te-n lume, o, Eschile,

DIONYSOS
Şi scapă-ne cetatea de nevoi,
Dar la ce? Cu sfaturi b u n e ! Cearcă şi-i îndreaptă,
1 5 2 0 Pe cei lipsiţi de minte, căci sînt mulţi...
PLUTON
(li dă o sabie.)
Să ospătaţi un p i c , ca de plecare...
Poftim, s-o duci, s-o dai lui Cleofon... 1
DIONYSOS
(li dă funii de spînzurătoare.)
Pe Zeus! Bine z i c i ! O, cu plăcere...
Pe-acestea, strîngătorilor de dări,
(Intri tn palatul lui Pluton.)
Şi lui Myrmex, şi lui Nicomachos...
1
Parodia unui vers din tragedia Aiolos de Euripide (n.t.).
8
Citat din Euripide. Ideea din primul vers se întîlneşte des ' l li'ofon, Myrmex, Nic6machos şi Archenoinos, demagogi
în tragediile lui (n.t.). •Uillcnl aproape necunoscuţi ( n . t . ) .

314 315
 (li întinde o cupă cu otravă.) i < i.iţii daţi-i cuget curat, izvor de fapte măreţe!
Numai aşa v o m pune un capăt suferinţelor noastre
Iar pe-aceasta, lui Archenomos,
amare,
1525 Şi să le spui să vină repede,
fll încordările grele-n război! Cleofon, şi toţi cei ca
Da mine, fără preget! De nu vin dînsul,
în grabă, pe A p o l l o ! am să-i ard, l,n|>le-se, dacă mai vor, pe ogoarele patriei lor... 1
Cu fierul înroşit, ş-apoi îi leg,
De mîini şi de picioare, la un loc
1530 Cu Adimant 1 , fiul lui Deucolof —,
Şi-o să-i trimit îndată sub pămînt...

ESCHIL
6^3
V o i face-ntocmai! însă tu să dai,
în paza lui Sofocle tronul meu,
Să mi-1 păstreze, de mai v i n cîndva
1535 Pe-aci! Eu pe Sofocle îl socot,
După talent, al doilea-ntre p o e ţ i !
Să-ţi aminteşti, să nu mi-1 laşi nicicînd,
Pe-acest Euripide, pe acest
Viclean şi mincinos, şi măscărici,
1540 Să stea pe tronul meu, nici chiar cu sila...

PLUTON
(către cor)
Iar v o i , acuma, luminaţi-i calea,
Cu sfintele făclii şi însoţiţi-1,
Şi să răsune, ca un semn de cinste,
Cîntările şi cîntecele lui...
(Se înjghebează un alai spre a-l însoţi pe Eschil.)

CONDUCĂTORUL CORULUI

1545 V o i , zei de sub g l i e ! Daţi-i mai întîi o cărare uşoară,

Poetului ce merge şi urcă spre tărîmul luminii!
« Cleofon, partizanul războiului, era originar din Tracia
1
Prieten al lui Alcibiade şi confrate de arme (n.t.). (n.t.).

316