Sunteți pe pagina 1din 15

This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.

com

Politica si fertilitate

Student: Dobos Maria


Specializarea: Administratie publica
Seria 1 Grupa 3 Anul 3

Fertilitatea este un fenomen demografic ce exprima frecventa producerii evenimentului


demografic numit nastere in cadrul populatiei expuse riscului acestui fenomen demografic, adica
in cadrul populatiei feminine de vârsta fertila 1 . Pentru o mai mare precizie in m asurarea
fertilitatii, este luata in considerare doar populatia feminina de vârsta fertila (15-49 de an).
Contingentul fertil cuprinde populatia masculina in limitele de vârsta 18-54 de ani si
populatia feminina in vârsta de 15-49 de ani2 .
Notiunea de ,,fertilitate” referitoare la natalitatea femeilor de vârsta fertila (15-49 ani)
comporta oarecare discutii. Fertilitatea este numita in limba engleza ,,fertility”, iar in limba
franceza, ,,fecondite” (fecunditate). Probabil ca denumirea franceza ar fi mai reala ea aratând
procreatia propriu- zisa.

1
L. Asandului, Elemente de demografie, ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi 2007, pag 146
2
C. Mihăescu, I. Hristache, V. Sora, Demografie şi statistică socială, ed. Economică, Bucureşti, pag. 138
1
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

Dezvoltarea morfo- fiziologica a organismului feminin are un rol mare in procreatie,


fertilitatea maxima situându-se intre 20 si 25 de ani, dupa care se produce o scadere lenta, dar
sigura.
Termenul de ,,fertilitate”, opus ,,sterilitatii”, are mai curând sensul aptitudinii sau
capacitatii de procreatie. Exista femei si barbati cu o sterilitate congenitala. In anumite conditii
patologice (boli venerice, etc.), dupa unele interventii chirurgicale impuse de anumite boli
ginecologice, sau dupa un numar frecvent de avorturi, se poate instala sterilitatea numita
secundara. Deci in studiul natalitatii trebuie avuta in vedere proportia de persoane sterile.
Numerosi autori s-au preocupat de stabilirea capacitatii maxime de procreatie sau
fertilitatii naturale ori fertilitatii nedirijate. Majoritatea autorilor considera ca, indiferent de
gradul dezvoltarii colectivitatii umane, totdeauna a existat o anumita tendinta precisa de limitare
a dimensiunii familiei, fie prin actiune de grup, fie prin actiune individuala.
Fertilitatea naturala este fertilitatea cuplurilor care nu folosesc mijloace de limitare a
nasterilor (contraceptive sau abortive), având un comportament demografic asa zis natural sau
primitiv.
Sterilitatea ar putea fi definita ca fiind incapacitatea fiziologica de a face copii3 . In acest
sens, facem distinctie intre sterilitatea totala (incapacitatea absoluta de a avea copii) si
sterilitatea partiala (incapacitatea de a avea inca un copil), sterilitate temporara si sterilitate
definitiva.
Factorii care influenteaza fertilitatea pot fi grupati in factori biologici, factori de
comportament sifactori socio-economici si culturali. Printre factorii biologici se numara
sterilitatea, „timpii morti” in care fecunditatea este nula, mortalitatea. Factorii de comportament
pot fi indirecti, care nu au ca scop reproducerea (de exemplu, vârsta la casatorie) si directi, care
vizeaza direct reproducerea (mijloacele anticonceptionale si intreruperea sarcinii). Intre factorii
socio-economici si culturali sunt de amintit urbanizarea, nivelul de trai corelat cu costul educatiei
copiilor, mobilitatea sociala, apartenenta religioasa.

Indicatori de apreciere ai fertilitatii

3
V. Trebici, Mică enciclopedie de demografie, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1975, pag. 255
2
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

Aprecierea fertilitatii se face cu ajutorul unui indicator general (rata generala a fertilitatii)
si a unor indicatori specifici.
Rata generala a fertilitatii:

RGF=

unde, Nvii reprezinta numarul nascutilor vii intr- un an;


- numarul mediu (la mijlocul anului) al populatiei feminine in limitele de
vârsta de 15-49 de ani.
Rate de fertilitate specifice pe vârste sau pe grupe de vârste
R =

unde - numarul de nascuti vii de femei la vârsta x


si - populatia feminina in vârsta de x ani.

In conformitate cu Recensamântul oficial din 1998 a Statelor Unite, se afirma ca rata


totala a fertilitatii (RTF) estimata sa fie in 1995-2000, la sau sub nivelul de 2.1 copii pe femeie in
61 de tari sau zone ale lumii (tabelul 1) – adica in 10 mai mult decât in 1990-1995. Populatia
totala a acelor 61 de tari (2,6 miliarde in 1998) se ridica la 44% din populatia globala.

Tabelul 1: Rata totala a fertilitatii (numarul mediu de copii nascuti de o femeie in periada
fertila) in tari cu fertilitate sub nivelel inlocuirii 4 :

4
Sursă: http://www.godsplanforlife.org/Planul%20lui%20Dumnezeu%20pentru%20Viata/Population/Fertility%20R
ates%20Romanian.htm
3
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

China 1.80
RTF in t r e 1 9 9 5 -2000
RTF in 1 9 9 5 -2000
2.10-1.80
1.75-1.50
Reunion 2.10
Australia 1.79
Sri Lanka 2.10
Republica Moldova 1.76
Islanda 2.10
Martinica 1.75
Fosta Republica
2.06 Thailanda 1.74
Iugoslava - Macedonia
Finlanda 1.73
Republica Democrata
2.05
Coreea Danemarca 1.72

Cipru 2.03 Anglia 1.72

Noua Zeelanda 2.01 Franta 1.71

S. U. A. 1.99 Armenia 1.70

Georgia 1.92 Singapore 1.68

Mauritius 1.91 Luxemburg 1.67

Irlanda 1.90 Republica Coreea 1.65

Guadalupe 1.90 Trinidad si Tobago 1.65

Malta 1.89 Suedia 1.57

Norvegia 1.85 Croatia 1.56

Iugoslavia 1.84 Belgia 1.55

4
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

Cuba 1.55 Federatia Rusa 1.34

Canada 1.55 China, Hong


1.32
Kong
Polonia 1.53
Germania 1.30
Danemarca 1.50
Estonia 1.28
Barbados 1.50
Grecia 1.28
R T F 1 9 9 5 -2000
Mai putin de 1.50 Slovenia 1.26

Elvetia 1.47 Latvia 1.25

Japonia 1.43 Bulgaria 1.23

Lituania 1.42 Italia 1.20

Austria 1.41 Cehia 1.19

Macau 1.40 România 1.17

Slovacia 1.39 Spania 1.15

Ucraina 1.38
Practic, in toate tarile cu regiuni mai
Ungaria 1.37
dezvoltate fertilitatea este semnificativ sub

Portugalia 1.37 nivelul inlocuirii generatiilor (RTF trebuie


sa fie aproximativ 2,1). In 20 dintre tarile
Belarusia 1.36 mai dezvoltate, RTF a ramas sub nivelul
inlocuirii pentru cel putin doua decade. In
Bosnia si
1.35 anii 1980-1990 fertilitatea a scazut sub
Hertegovina

5
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

nivelul de inlocuire in câteva tari cu regiuni mai putin dezvoltate, incluzând toate tarile din Asia
de Est (cu exceptia Mongoliei). Rapida tranzitie a fertilitatii in Asia de Sud- Est, in America
Latina si in Caraibe aduce un numar mai mare de tari dezvoltate aproape de acel prag (in mod
curent RTF este sub 3%, dar mai mare de 2.1%) si in scadere in 34 de tari cu o populatie totala
de 930 milioane de oameni.
In timp ce declinul fertilitatii constituie singura cauza a scaderii populatiei globale si
motivul principal de imbatranire a populatiei, impactul variaza pe tari si regiuni depinzând de
viteza si de adâncimea tranzitiei demografice. In conformitate cu media recensamântului din
1998, o foarte usoara crestere in Europa de Nord, in primul sfert al secolului XXI va fi urmata de
o scadere constanta in 2025-2050; oricum, regiunea va fi confruntata cu o scadere relativ mica a
populatiei (4%). Europa de Vest va incepe sa experimenteze consecintele scaderii populatiei mai
devreme si populatia in zona aceasta va scadea cu 6,5%. Populatia din sudul si estul Europei va
fi in scadere pe toata perioada proiectata intr-un ritm rapid. Pe la mijlocul secolului se asteapta sa
piarda 18 si respectiv 20% din populatia din 1998. Dimpotriva, populatia din Asia de Est,
America de Nord si Australia/Noua Zeelanda va creste respectiv cu 15, 29 si 39% pâna in 2050.
Printre cele 61 de tari cu fertilitate sub nivelul inlocuirii, 30 vor experimenta o scadere de 1% in
Iugoslavia, pâna la 35% in Estonia, in timp ce in 31 de tari populatia va continua sa creasca
datorita structurior populatiei lor tinere si imigrarii.
Se stie ca natalitatea populatiei, respectiv fertilitatea sunt influentate de un complex de
factori de natura biologica, economica, sociala, culturala, traditii etc, factori care se regasesc in
interdependenta si care au, uneori, o actiune contradictorie asupra natalitatii. Daca se cunosc
destul de bine factorii care influenteaza natalitatea, nu se cunosc in masura suficienta motivatiile
intime care determina cuplurile casatorite sa opteze pentru un numar mai mare sau mai mic de
descendenti .
Dificultatea formularii unor ipoteze corecte privind evolutia natalitatii provine din
dificultatea cuantificarii factorilor care actioneaza asupra fertilitatii, modelele factoriale
nereusind sa cuprinda intreaga complexitate a fenomenului.
In aceste conditii, la efectuarea proiectarilor este necesar sa se adopte „legi" de fertilitate
diferite, variantele de prognoza deosebindu-se, in general, prin prisma ipotezelor avansate in
legatura cu descendenta finala a unei femei. Studierea evolutiei din trecut si prezent a acestui

6
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

indicator si luarea in considerare a conditiilor socioeconomice existente si viitoare pot constitui


puncte de plecare in adoptarea scenariilor unei proiectari fiabile.
Tendintele de modernizare a societatii umane si mai cu seama procesul continuu de
emancipare si modernizare a femeilor au condus, printre altele, la cresterea timpului afectat
studiilor, specializarilor, perfectionarilorsi participarii acestora pe piata muncii, repercutându-se
puternic in planul fertilitatii feminine, respectiv in cel al reproducerii populatiei. Experienta
tarilor dezvoltate arata ca in viitorul apropiat descendenta medie va avea cu certitudine un nivel
sub cel necesar inlocuirii simple a generatiilor. Si in România evolutiile fertilitatii vorbesc de la
sine. Dupa mai mult de doua decenii de aplicare a politicii pronataliste fortate, rata totala de
fertilitate (nascuti la o femeie) varia in jurul unui nivel ce asigura numai inlocuirea exacta a
generatiilor (2,37 copii in 1988 si 2,19 in 1989). In anul abandonarii acestei politici (1990)
descendenta finala a coborât brusc la 1,83, fiind apropiata de cea din 1965 când avortul era
permis (1,90).
Scaderea accentuata a fertilitatii pâna in 1996 a condus la realizarea, in acest an, a unei
descendente nemaiintâlnite in istoria demografica a României, de 1,3 copii la o femeie, fiind
foarte departe de nivelul necesar unei inlocuiri simple a generatiilor (2,13 copii).
Ca reactie la contextul socioeconomic bulversat si negativ in planul standardului de viata,
tinerele generatii au inceput sa amâne nu numai intemeierea unei familii, ci si venirea pe lume a
copiilor. Tendinta clara a cuplurilor este de limitare a dimensiunii familiei. Dinamica numarului
de nascuti dupa rang arata o scadere mult mai mica la cei de rangul intâi, fata cu celelalte
ranguri. in perioada 1989-1996, de exemplu, la o scadere a numarului total al nascutilor vii de
aproape 40%, scaderea la rangul intâi era de numai 14%. De aici s-ar putea trage concluzia ca
declinul natalitatii a avut loc intr-o mica masura prin renuntarea la copii, principala strategie
demografica a tinerelor cupluri fiind cea de evitare a copiilor de rangul al 2- lea si peste. Dupa
cum aprecia V. Ghetau „Este greu de spus daca aceasta atitudine semnifica renuntarea la copilul
de rangul doi/trei sau amânarea deciziei asupra celui de-al doilea/treilea copil in familie. Faptul
ca numarul ideal de copii este apreciat de catre femei a fi 2,1 (indiferent de vârsta, nivel de
educatie sau statut socioeconomic) ar inclina spre a doua ipoteza.
Extrem de interesanta este evolutia fertilitatii din anii 1997 si 1998. Fara a se fi
inregistrat o cât de slaba redresare a activitatii economice si sociale, respectiv a nivelului de trai
al populatiei, natalitatea si-a revenit fata de anii precedenti. Cresterea cu 5.543 nascuti vii in

7
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

1997 fata de 1996 si cu 406 in 1998 fata de 1997 a fost rodul actiunii unor factori, in esenta,
psihologici, comportamentali, care tin de traditii, de religie etc. Cea mai mare crestere a ferti-
litatii specifice s-a inregistrat in mediul rural si, in general, la femeile apartinând unor grupe mai
mari de vârsta - 25-29 ani si 30-39 de ani - deci printr-un fenomen de recuperare a nasterilor
amânate.
Cu toate acestea, indicatorul conjunctural al fertilitatii, care estimeaza descendenta finala,
nu a crescut semnificativ, trecând numai usor peste 1,3 copii ce revin la o femeie.
Reactia pozitiva a natalitatii la alti factori decât cei economici si sociali ne indreptateste sa
anticipam un reviriment si mai consistent al acesteia in conditiile relansarii economice, ale
depasirii starii de criza economica si sociala, respectiv prin sporirea veniturilor populatiei si
promovarea unor masuri de politica familiala care sa preia o parte din costul economic al
cresterii copiilor.
Redresarea fertilitatii ca tendinta ferma este greu de apreciat temporal, atâta timp cât
aportul economicului se lasa foarte mult asteptat. Credem ca acesta va avea o influenta
hotarâtoare in revirimentul natalitatii, actiunea conjugata a celorlalti factori simtindu-se in anii
1997 si 1998. Cu toate acestea, in cea mai optimista viziune, revenirea la o descendenta care sa
fie macar apropiata de pragul inlocuirii simple a generatiilor nu credem ca s-ar putea produce
mai repede decât in al doilea deceniu al noului secol.

In prezent, abordarea conceptului de „fertilitate” trebuie facuta in contextul schimbarilor


ce au modificat societatea atât ca mentalitate cât si ca structura, un rol important in aceasta
analiza avându-l notiuni precum educarea segmentului tânar al societatii, uniunile informale sau
consensuale, egalitatea de sanse intre barbati si femei,familii reconstituite, planificare familiala.
Una dintre cele mai vizibile caracteristici ale comportamentului demografic modern este
scaderea natalitatii. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: intrarea femeilor in cadrul fortei de
munca; ajustarea numarului de copii la locuinta; cresterea nivelului de educatie al femeii;
cresterea costului copilului, a investitiei economice si emotionale in copii. (Costul copilului este
in crestere datorita invatamântului obligatoriu si a excluderii treptate a copiilor din forta de
munca).
Numarul ingrijorator de mare al avorturilor in tara noastra ne conduce la ideea unei
politici de incriminare a avorurilor. Nu se poate vorbi insa despre interzicerea totala a avortului,

8
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

datorita consecintelor dezastruoase asupra sanatatii fizice si psihice a femeii, asupra statutului
copilului nedorit, atâta timp cât tehnicile moderne de planning familial sunt raspândite mai ales
la categoriile favorizate.
Cresterea alarmanta a disolutiilor familiilor. Divorturile au efecte economice nefaste.
Familiile alcatuite din copii si un singur parinte au, in general, venituri mai mici si nu de putine
ori sunt amenintate de saracie. Divortul are de asemeni consecinte psihologice dramatice,
ducând, uneori, la comportamente deviante ale copiilor (in special in perioada pubertatii si
adolescentei).
Un rol benefic asupra evolutiei copiilor l-ar avea autoritatea parentala conjugata,
copilul nemaifiind incredintat unui singur parinte ci ambilor parinti (dupa divort). Societatea
contemporana a gasit mijloace de reducere a exceselor comportamentului demografic si familial
modern: terapia de familie, agentii si centre de consiliere si sprijin, agentii de planificare
familiala, tribunale specializate in mediere si probleme familiale.

In sensul strict al termenului, politica demografica este destinata sa controleze numarul


populatiei dintr-un anumit teritoriu, (tara sau pe plan mondial). In raport cu obiectivul fixat,
poate fi vorba de mentinerea numarului populatiei la valorile existente la un moment dat,
respectiv obtinerea unei cresteri sau descresteri a acestui numar. Prin urmare, avem de-a face cu
politici publice de interventie intr- un proces natural referitor la inmultirea populatiei si asupra
caruia exista conceptii foarte diferite. Aici isi au originea, de fapt, disputele asupra politicilor
demografice, asupra acceptarii intemeierii lor, respectiv asupra mijloacelor de interventie, daca
obiectivul enuntat este deja admis.
Dat fiind faptul ca o serie de alte politici publice (sociale, economice etc.) au anumite
efecte de natura demografica, pot aparea ambiguitati in delimitarea sferei politicilor demografice.
Anume, fie cuprinderea in sfera politicilor demografice a ansamblului actiunilor publice de
influenta, sau dimpotriva, sa se considere ca nu este necesara o politica demografica propriu- zisa,
ea fiind suplinita de celelalte.
Intemeierea politicilor de control al numarului populatei poate fi identificata in
necesitatea atingerii optimului demografic. Dupa cum este cunoscut, teoria optimului, respectiv
a minimului si maximului demografic, se refera la relatia dintre populatie si teritoriu (densitate,

9
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

intensitatea relatiilor sociale, diversitatea activitatilor sociale, economice si culturale etc.) si la


aceea dintre populatie si resurse (mijloace de subzistenta, supravietuire, dezvoltare).
In functie de situatia inregistrata la un moment dat, se poate, intr-adevar, constitui un
obiectiv de politica demografica in sensul celui expus anterior. Dezechilibrele puternice ale
acestor raporturi in tarile subdezvoltate sunt ingrijoratoare. Datele referitoare la ratele de crestere
a populatiei la nivel mondial si diferentiat pe tari conduc la astfel de concluzii. Pentru acest
motiv, exista o preocupare internationala de ajutorare a tarilor care doresc sa promoveze politici
de reducere a ratei fertilitatii. Se constata insa ca politicile respective (educatia privind
reproducerea, planificarea familiala, utilizarea contraceptivelor, sterilizarea), dupa zeci de ani de
interventie, nu au putut diminua rata cresterii populatiei in multe dintre tarile subdezvoltate.
Rezulta ca, singure, politicile demografice au mai putine sanse de a influenta un proces cu
determinari multiple.
Problema creterii demografice rapide a facut ca peste 80 de tari, sustinute de agentii
private si internationale, sa ia masuri stringente de control a natalitatii. Japonia, de exemplu a
initiat in 1948 un program de control al natalitatii prin legalizarea contraceptiei si avorturilor. In
zece ani rata natalitatii aproape s-a injumatatit. China, cu peste o cincime din populatia totalaa a
globului, insa doar 2% din suprafata arabila a lumii, a initiat politica de control demografic in
1950. Acum incurajeaza cuplurile sa se casatoresca mai tarziu si sa aiba un singur copil. Aceasta
politica a avut succes, mai ales in orase, si rata de crestere demografica din China a scazut de la
2,2% pa an in perioada 1965-80 la doar 1,4% in anii 1980-90. Aceasta politica are mai putin
succes in zonele rurale, unde este dificil de aplicat si unde taranii doresc sa aiba urmasi care sa-i
ajute la batranete.
India, unde populatia in 1991 era 844 milioane, a cautat si ea sa controleze natalitatea
deoarece rata anuala de crestere demografica a acestei tari era in anii 1980-90 2,1% mult mai
mare decat a Chinei. In 1960 guvernul a incurajat sterilizarea voluntara a barbatilor cu peste 4
copii si din anii 1970 s-a introdus sterilizarea obligatorie. In prezent India are 846 milioane
locuitori.
In unele tari in curs de dezvoltare multi se opun programelor de control al natalitatii. Unii
considera ideile ocidentale o forma a neo-colonialismului. In America Latina romano-catolicii s-
au opus metodelor artificiale de control al natalitatii sau avortului din motive religioase. Multi

10
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

musulmani prefera familiile mari, iar multe societati africane vad in rata crescuta a natalitatii
perpetuarea spiritelor stramosilor.
Familii mai mici
Planificarea voluntara nu presupune neaparat, in fiecare caz, familiile mai mici. Este insa
clar, din experienta tarilor dezvoltate, ca o data ce parintii isi dau seama ca sunt sanse mai mari
de supravietuire a copilului decat a decesului infantil, ei se hotarasc sa aiba mai putini copii.
Aceasta permite parintilor sa asigure copiilor o ingrijire mai buna, standarde de viata mai ridicate
si un nivel bun de educatie. Din aceast cauza, controlul demografic nu este legat doar de
controlul natalitatii, ci de un complex de factori diferiti printre care dezvoltarea economica,
masurile de protectie sociala.
Constientizarea cresterii demografice
In ciuda opozisiei fata de contolul natalitatii in tarile in curs de dezvoltare, multe guverne
recunosc urgenta problemelor lor sociale ti cauta programe de control a natalitatii eficiente. Ele
sustin ca altfel vor avea de infruntat declinul economic, o saracie crescanda distrugerea mediului.
Aceste guverne iau in serios spusele fostului presedinte american Lyndon Johnson care a declarat
o data ca o cheltuiala de 5$ pentru planificarea familiala era la fel eficienta ca 100$ cheltuiti
pentru a mari productia.

Politici familiale in cadrul UE


Politicile familiale au fost construite si s-au dezvoltat in conditii sociale si economice
diferite de la o tara la alta. Saracia familiilor cu multi copii a condus dupa 1930 la crearea
Caselor de alocatii familial in scopul de a asigura un minim de resurse familiilor cu multi copii.
In anii ce au urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial, modelul familiei bazat pe tatal, ca unic
aducator de venituri in familie, si mama, neremunerata, având in sarcina treburile gospodariei si
grija copiilor, s-a schimbat treptat in toate tarile europene. Dupa 1970, politicile familiale din
majoritatea statelor europene au trebuit sa faca fata unor serii de fenomene commune, cu
intensitati diferite de la tara la tara: schimbari in structura si evolutia comportamentului celulei
familial, atragerea femii pe piata muncii, cresterea fenomenului de saracie in familiile cu multi
copii. Obiectivele politicilior familiale dupa anii 1970 si masurile prevazute pentru protejarea
familiei cu copii au fost influentate de patru evenimente majore:

11
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

a) Schimbarile provocate ân structura si dinamica familiilor prin ratele scazute de


fecunditate, cresterea numarului de divorturi si de familii monoparentale, cresterea
coabitarilor si a nasterilor in afara casatoriilor, cresterea ratei de activitate a femeilot;
b) Vulnerabilitatea economic a familiilor, mai ales a familiilor cu copii, ca urmare a
cresterii somajului si a fenomenului de saracie in contextul recesiunii economice.
Acesta a stat la baza prestatiilor de tipul “ venitului minim”; cu toate acestea, in ciuda
nevoilor sociale crescânde, in perioada 1980-1990, numeroase tari si-au redus
prestatiile sociale catre familii datorita deficitelor bugetare;
c) Masurile de protectie social izvorâte din importanta crescânda a dimensiunii sociale
in cadrul UE. Recomandarile Consiliului privind convergenta obiectivelor si
politicilor de protectie social, adoptarea Cartei Sociale in 1989 si a Directivei din
1996 asupra concediului parental au antrenat statele europene in adoptarea unor
masuri adecvate;
d) Fenomenul de globalizare a economiei mondiale care impune necesitatea intaririi
protectiei sociale pentru lucratorii migransi si pentru familiile lor si contracararea
dumping- ului social.
Un fenomen ingrijorator este dat de numarul mare al avorturilor inregistrat in UE. In
fiecare zi, peste 3.385 de copii sunt avortati in cele 27 de state europene. O sarcina din cinci
sfârseste prin avort, pe primele locuri situându-se Franta, Regatul Unit, România, Italia,
Germania si Spania. Numirul mare al avorturilor constituie una din principlalele cause ale
mortalitatii in Europa.
Pentru a defini politicile familiale, au fost propuse mai definitii in functie de dimensiunile
si perspectiva abordarii conceptului. In sens restrâns, politicile familiale cuprind masurile de
ajutor financiar ce urmaresc a sustine familiile cu copii, precum si unele sevicii destinate in mod
special familiilor , precum serviciile de supraveghere a copiilor, publice sau subventionate.
Dupa Ann H. Gauhtier5 sunt definite ca ajutor financiar acordat familiilor, servicii si
avantaje pentru parintii care lucreaza, masuri legate de sanatate si educatie.
Asadar, nu exista un consens in ceea ce priveste obiectivele politicii familiale. Pentru a
distinge caracterul politicilor familiale, cercetatorii le-au clasificat in politici explicite si
implicite, dupa masurile pe care le impun.

5
Politicile familiale în ţările industrializate, Rev. Population nr. 2 din 2002

12
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

In functie de caracterul explicit al politicilor familiale, tarile pot fi clasate in trei


categorii: tari care practica o politica familiala explicita si globala(Franta, Norvegia, Ungaria,
Suedia), tari care practica o politica familiala explicita dar restrânsa (Germania, Austria,
Danemarca) si tari fara o politica demografica explicita (Marea Britanie, SUA, Canada).

Studiu de caz: politici de reducere a fertilitatii- China


Populatia Chinei a crescut ingrijorator in ultimii 50 ani si se estimeaza ca pâna in anul
2050 va creste cu inca 211 milioane.
Din 1950 când populatia Chinei era de 552 milioane, a ajuns la sfârsitul secolului XX la
1,24 miliarde, trecând prin urmatoarele faze: 1960-662 milioane, 1970-829 milioane 1980-987
milioane, 1990- l,14miliarde.
Astfel, la sfârsitul anilor '70, guvemul chinez a inceput un program de control al
nasterilor, continuat pâna in prezent. In 1970 au fost adoptate 3 legi importante in ceea ce
priveste planificarea familiala:
· casatoria tarzie (28 de ani pentru barbati-25 in zone rurale si 25, respectiv 23
de ani pentru femei);
· distantarea nasterilor (cel putin 4 ani)
· reducerea numarului de copii pe familie. Aceasta prevedea 2 copii pentru
familiile din mediul urban si 3 pentru cele din mediul rural. In 1979, acest nuaar a
fost limitat la un singur copil.
Aceasta strategie coercitiva a inclus avortul si sterilizarea fortata, amenzi si pedepse
pentru cuplurile care incalca legea. Familiile cu un copil erau susceptibile de a fi sterilizate.
Celor care se conformau li se ofereau subsidii financiare, precum si prioritate in ceea ce priveste
accesul la bunuri si servicii, promovarea la locul de munca precum si tratamentul medical gratuit
al copilului pe care il aveau atâta timp cât acesta era minor.
Ca urmare a acestor politici guvemamentale:
-rata cresterii populatiei a scazut cu 0,4 din 1990 pana in 1998, ajungand in 1998 la
1,07.
- rata fertilitatii a scazut de la 2,31 in 1990 la 2,12% in 1991, la 1,91 in 1994, l,80 in
l997si la 1.75 in l998.

13
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

-un fenomen ingrijorator aparut ca urmare a acestor politici este cresterea ratei de
masculinitate. Raportul de masculinitate era in 1998 de 117 barbati la 100 femei, lucru datorat
numeroaselor avorturi ale fetusilor de sex feminin.
-a crescut rata de migratie.
-densitatea populatiei a contin u a t s a creasca, nefiind influensata de politicile
demografice. In 1998 a ajuns la 1301oc/km2 .
Desi scaderea ratei fertilitatii in China este o necesitate, mijloacele prin care guvemul
chinez realizeaza acest lucru au fost aspru criticate, considerându-s e c a sunt violari ale
drepturilor omului. Apoi, anumite studii au demonstrat ca metodele coercitive utilizate de guvem
nu au dus decât la descresteri ale ratei de fertilitate pe termen scurt si au sugerat ca scaderea
numarului populatiei in China in anii '70 s-a datorat de fapt modificarilor in stilurile de viata,
modificari generate de urbanizare si industrializare.
Neajunsurilor metodelor coercitive de reducere a fertilitatii li s-au opus strategiile
deliberate pentru imbunatatirea conditiiilor economice. Exista mai multe dovezi ca cresterea
economica duce la aprobarea sociala a familiilor mai mici, care permit o mai mare libertate
pentru cei doi adulti si o crestere a calitatii educatiei oferite copiilor.
Apoi, dezvoltarea si folosirea noilor practici agricole a dus la o crestere substantiala a
productiei alimentare. Aceasta, impreuna cu politicile de imbunatatire a repartitiei resurselor,
constituie o alta strategie importanta in rezolvarea problemei cresterii populatiei.

In România, printre actele normative ce definesc directia adoptata in privinta politicii


demografice se numara: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.96/2003 privind protectia
maternitatii la locul de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de
Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in v e derea cresterii
copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 210/1999 – Legea concediului
paternal , Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu
modificarile si completarile ulterioare etc.

14
This watermark does not appear in the registered version - http://www.clicktoconvert.com

Bibliografie:
o Asandului L., Elemente de demografie, ed. Universitatii „Al. I. Cuza”, Iasi 2007
o MihaescuC., Hristache I., Sora V., Demografie si statistica sociala, ed.
Economica, Bucuresti
o http://www.onuinfo.ro/mass_media/comunicate_de_presa/424/
o http://www.unfpa.ro/presa/com_presa/fertilitateromaniadeclin/
o http://www.gov.ro/guvernul-va-implementa-incepand-din-2009-o-strategie-nationala-
privind-corectarea-tendintelor-demografice-ale-romaniei-potrivit-unui-
memorandum__l1a69401.html
o http://www.meipf.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=8&Itemid=9

15