DICŢIONARELE CORESI

DICŢIONARUL
EXPLICATIV
AL LIMBII ROMÂNE
PENTRU ELEVI

1
2
 DICŢIONARELE CORESI

Aura Brais

DICŢIONARUL
EXPLICATIV
AL LIMBII ROMÂNE
PENTRU ELEVI

Editura CORESI

3
 Coperta: Alexandra Poenaru

© Editura CORESI
Editura CORESI este marcă înregistrată a S. C. CORESI SRL,
J 40/527/1991.
Toate drepturile rezervate.

Adresa: Editura CORESI, CP 1–477,

Bucureşti 014700
Strada Constantin Sandu-Aldea,
Nr. 36, Sect. 1
Tel./fax: 021-224 3955, 021-224 2754
URL: http://www.coresi.net/
E-mail: coresi@coresi.net

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BRAIS, AURA
Dicţionarul explicativ al limbii române pentru
elevi / Aura Brais. - Ed. a 6-a, rev. - Bucureşti : Editura
Coresi, 2008
ISBN 978-973-608-879-7

81’374.8=135.1

Printed in Romania

ISBN 978-973-608-879-7

4
 PREFAŢĂ

Prezentul dicţionar se adresează tuturor elevilor

care doresc să-şi completeze sau să-şi verifice cu-
noştinţele de vocabular.
Bogăţia vocabularului limbii române a făcut
extrem de dificilă alegerea celor 5.000 de cuvinte
incluse în dicţionarul de faţă, motiv pentru care s-a
folosit drept criteriu de selecţie prezenţa cuvintelor
în manualele şcolare sau frecvenţa lor în vorbire.
În consecinţă, au fost incluse atât cuvinte ce fac
parte din vocabularul fundamental al limbii române,
cât şi noţiuni de bază din domeniul geografiei, bio-
logiei, istoriei, fizicii, matematicii etc.
Procesul permanent de modernizare şi de
îmbogăţire a limbii române a făcut necesară intro-
ducerea unor termeni neologici cu o largă răspân-
dire în vorbirea curentă.
Scopul prezentului dicţionar explicativ nu a fost
doar definirea propriu-zisă a cuvintelor, ci şi pre-
zentarea diferitelor sensuri ale acestora, ţinând cont
de frecvenţa cu care sunt utilizate în scris şi în vor-
bire.
nire a cuvintelor au fost consultate următoarele

5
 Acestora le sunt alăturate diverse expresii şi
locuţiuni specifice limbii române, care ajută la o mai
bună înţelegere a cuvântului explicat.
Prezentarea cuvintelor este însoţită de indicaţii
gramaticale referitoare la natura părţii de vorbire,
redate prin prescurtări şi incluse în lista de
abrevieri.
Pentru o precisă definire a cuvintelor au fost
consultate următoarele surse bibliografice:
Dicţionarul explicativ al limbii române,
ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996;
Dicţionarul limbii române literare contem-
porane, vol I, II, III, IV, Editura Academiei R. P. R.,
1955;
Dicţionarul limbii române moderne, Editura
Academiei R. P. R., 1958;
Luiza Seche, Mircea Seche, Dicţionar de
sinonime al limbii române, Ediţia a II-a, revizuită
şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1997;
Enciclopedie şcolară, Editura „Cartea şcolii
2000“, 1998.
Dicţionarul de faţă sperăm să se dovedească un
instrument util şi uşor de mânuit, stimulând inte-
resul elevilor în studiul limbii şi al culturii române.

Autoarea

Pentru o precisă defi

6
Îndrumări pentru folosirea dicţionarului

• Cuvântul-titlu este tipărit cu litere aldine.

• Categoria morfologică este redată cu litere cursive.
• Cratima (-) înlocuieşte partea stabilă a cuvântului,
comună tuturor formelor derivate.
• Indicaţiile gramaticale sau cele de domeniu sunt
redate prin prescurtări, incluse în Lista de abrevieri.
• Prepoziţiile, conjuncţiile, formele verbale cerute de
anumite categorii gramaticale sunt tipărite cu aldine
pentru a fi puse în evidenţă.
• Antonimul unui cuvânt, atunci când este precizat,
este redat cu litere aldine.
Ex. trist, -ă, trişti, -e adj. (în opoziţie cu vesel).
• Când aceluiaşi cuvânt îi corespund două categorii
gramaticale, prescurtările respective sunt despărţite prin
virgulă.
Ex: aborigen, -ă, aborigeni, -e adj., s. m. şi f.
• Cifrele romane delimitează valorile gramaticale ale
unui cuvânt-titlu.
• Cifrele arabe delimitează diferitele sensuri ale cu-
vântului-titlu.
• Sinonimele se despart între ele cu virgulă când
sunt sinonime foarte apropiate şi cu punct şi virgulă când
sunt sinonime mai depărtate.
• Cifra pusă la unele cuvinte-titlu sau la unele cu-
vinte din definiţii indică numărul de ordine al omonimelor
(toc1)
• Existenţa unei expresii este semnalată prin pre-
scurtarea Expr.: scrisă cu aldine, iar expresia propriu-
zisă este redată cu litere cursive.

7
 Lista de abrevieri

adj. = adjectiv interj. = interjecţie

adv. = adverb invar. = invariabil
agric. = agricultură loc. = locuţiune
anat. = anatomie m. = masculin
arit. = aritmetică mat. = matematică
art. = articol med. = medicină
biol. = biologie n. = neutru
chim. = chimie pl. = plural
conj. = conjuncţie prep. = prepoziţie
expr. = expresie pron. = pronume
f. = feminin s. = substantiv
fig. = figurat şt. nat. = ştiinţe
fiz. = fizică naturale
geogr. = geografie vb. = verb
impers. = impersonal zool. = zoologie

8

A
abajur, abajururi s. n.
acoperitoare de me-
tal, de sticlă, de hâr-
tie, mătase etc. care
fereşte ochii de lumi-
na unei lămpi sau în-
dreaptă razele într-o
anumită direcţie.
abandona vb. 1. a pă-
răsi pe cineva; a
renunţa la ceva. 2. a
renunţa la continua-
rea participării la o
întrecere sportivă.
abanos, abanoşi s. m.
arbore exotic cu lem-
nul negru, greu şi
durabil.
abate, abaţi s. m. titlu
dat preoţilor catolici
sau stareţului unei
mănăstiri de călugări
catolici.
abatere, abateri s. f.
1. îndepărtare de la
drumul iniţial. 2. în-
călcare a unui princi-
9
piu, a unei reguli. 3.
eroare, greşeală.
abătut,-ă, abătuţi, -te
adj. trist, îndurerat,
posac, descurajat.
abdica vb. a renunţa la
tron.
abdomen, abdomene
s. n. parte a corpului,
între torace şi bazin,
în care se găsesc sto-
macul, ficatul, pancre-
asul, splina, rinichii şi
intestinele; pântece,
burtă.
abecedar, abecedare
s. n. manual elemen-
tar pentru învăţarea
scrisului şi a cititului.
aberant, -ă, aberanţi,
-te adj. care se înde-
părtează de la tipul
normal sau corect; ne-
săbuit, absurd, greşit.
abil, -ă, abili, -e adj.
care este îndemâna-
tic, iscusit, priceput.
abis, abisuri s. n. pră-
pastie adâncă, ge-
nune, hău.
abject, -ă, abjecţi, -te
adj. care inspiră dis-
preţ; mizerabil, mişel,
netrebnic.
abnegaţie s. f. devota-
ment dus până la sa-
crificiu; renunţare,
sacrificiu voluntar.
aboli vb. 1. a anula în
mod oficial o lege. 2.
a desfiinţa o insti-
tuţie.
abonament, abona-
mente s. n. acord
prin care, în schim-
bul unei sume, o per-
soană obţine pe o a-
numită perioadă drep-
tul de a folosi anumite
servicii publice.
aborda vb. 1. (despre
nave) a acosta la ţărm;
a ţărmui. 2. a începe o
discuţie; a trata o pro-
blemă.
aborigen, -ă, abori-
geni, -e adj., s. m. şi
f. băştinaş, indigen;
autohton.
abrevia vb. a prescurta
10
(în scris sau în vor-
bire) un cuvânt sau
un titlu.
abroga vb. a anula o
lege, o dispoziţie ofici-
ală; a aboli; a des-
fiinţa.
abrupt, -ă, abrupţi,
-te adj. (despre po-
vârnişuri, prăpăstii)
cu panta repede, greu
accesibil; accidentat,
pieziş, râpos.
absent, -ă, absenţi,
-te adj. 1. care nu e
de faţă, care lipseşte.
2. (fig.) care nu e a-
tent la ceea ce se pe-
trece în jurul lui; dis-
trat, neatent, împrăş-
tiat, căscat.
absolvent, -ă, absol-
venţi, -te s. m. şi f.
persoană care a ter-
minat un ciclu sau o
formă de învăţământ.
absorbi vb. 1. (despre
substanţe, materii) a
suge, a înghiţi. 2.
(fig.) a captiva, a o-
cupa, a preocupa.
absurd, -ă, absurzi,
-de adj. care se opune
gândirii logice; con-
trar bunului simţ; i-
logic.
abţine vb. a se stăpâni,
a se reţine, a se în-
frâna (de la...).
abundenţă s. f. can-
titate mare, belşug,
bogăţie; • din abun-
denţă = din belşug,
din plin.
abur, aburi s. m. 1.
vapori de apă. 2.
ceaţă rară. 3. suflare
uşoară a vântului.
abuza vb. 1. a folosi ce-
va în mod exagerat.
2. a comite o nedrep-
tate profitând de o
situaţie, de un titlu
sau de o putere.
ac, ace s. n. obiect mic
de oţel, subţire, ascu-
ţit la un capăt şi pre-
văzut la celălalt cu o
gaură prin care trece
aţa. Expr.: a umbla
ca pe ace = a umbla
11
încet şi cu mare grijă;
a scăpa ca prin ure-
chile acului = a scăpa
cu mare greutate; a
căuta acul în carul cu
fân = a căuta ceva
imposibil de găsit.
acadea, acadele s. f.
bomboană preparată
din zahăr topit.
academie, academii
s. f. 1. înaltă insti-
tuţie culturală ce
reuneşte pe cei mai
de seamă savanţi şi
artişti. 2. şcoală de
învăţământ superior.
acalmie s. f. 1. potolire
sau încetare momen-
tană a vântului. 2.
(fig.) răstimp de liniş-
te în cadrul unei pe-
rioade frământate.
acapara vb. a pune stă-
pânire (în mod necin-
stit) pe...; a-şi însuşi
totul pentru sine în
dauna altora.
acasă adv. casa în care
locuieşti.
acatist, acatiste s. n.
rugăciune bisericeas-
că. Expr.: a da aca-
tiste = a pune preotul
să rostească rugă-
ciuni.
accede vb. a avea ac-
ces, a ajunge la ceva,
undeva.
accelera vb. a iuţi, a
grăbi o mişcare, o ac-
ţiune; a zori.
accepta vb. a primi, a
consimţi la..., a se
învoi la...
acces, accese s. n. 1.
posibilitatea de a pă-
trunde, drept de a
ajunge până într-un
loc sau până la o
persoană. 2. izbuc-
nire violentă (şi trecă-
toare) a unei stări
sufleteşti.
accident, accidente
s. n. eveniment nepre-
văzut care întrerupe
cursul normal al lu-
crurilor, provocând
uneori distrugeri, ră-
niri sau chiar moartea.
12
accidental, -ă, acci-
dentali, -e adj. 1.
întâmplător; inciden-
tal. 2. neesenţial.
acerb, -ă, acerbi, -e
adj. necruţător, în-
verşunat, aspru.
achita vb. 1. a declara
printr-o hotărâre ju-
decătorească că per-
soana trimisă în ju-
decată este nevinova-
tă. 2. a plăti. 3. a o-
morî, a ucide.
achiziţiona vb. a pro-
cura produse sau
materiale.
aciua vb. a-şi găsi adă-
post (refugiu) undeva
sau pe la cineva.
aclama vb. a saluta, a
aproba, a-şi manifes-
ta entuziasmul prin
aclamaţii.
aclimatiza vb. 1. (de-
spre animale sau
plante) a (se) adapta,
a (se) acomoda la un
nou climat. 2. (despre
oameni) a se obişnui
cu noi condiţii de viaţă.
acnee s. f. boală de pie-
le caracterizată prin
apariţia pe obraz sau
pe spate a unor co-
şuri, care adesea su-
purează.
acolit, -ă, acoliţi, -te
s. m. şi f. persoană care
urmează îndeaproape
ideile cuiva.
acomoda vb. a se de-
prinde cu noi condiţii
de viaţă, de muncă
etc.; a se obişnui, a se
adapta.
acompania vb. 1. a sus-
ţine o melodie prin-
tr-un acompaniament
muzical. 2. a întovă-
răşi, a însoţi pe cine-
va.
acoperi vb. 1. a înveli.
2. (mil.) a apăra, a
proteja. 3. a ascunde,
a tăinui. 4. (sport) a
străbate o distanţă.
5. (despre clădiri) a
pune acoperişul.
acoperiş, acoperişuri
s. n. partea de dea-
13
supra care acoperă şi
protejează o clădire
împotriva fenomene-
lor atmosferice dău-
nătoare.
acorda vb. 1. a oferi (cu
grijă, cu bunăvoinţă);
a da, a atribui. 2. a
realiza acordul gra-
matical. 3. a regla un
instrument muzical.
acordeon, acordeoane
s. n. instrument mu-
zical portabil cu bur-
duf, claviatură şi bu-
toane.
acosta vb. 1. a apropia
o navă de o altă navă,
de ţărm, de chei. 2.
(fig.) a opri pe cineva
pe drum şi a i se a-
dresa în mod supă-
rător.
acrobat, -ă, acrobaţi,
-te s. m. şi f. gimnast
care execută exerciţii
de echilibristică.
acronic, -ă, acronici,
-ce adj. fără legătură
cu timpul; atemporal.
acropolă, acropole s.
f. citadelă în oraşele
din vechea Grecie,
aşezată pe o înălţime
şi adăpostind princi-
palele edificii publice.
acrostih, acrostihuri
s. n. poezie sau strofă
în care literele iniţiale
ale versurilor alcă-
tuiesc un cuvânt sau
o propoziţie.
acroşa vb. 1. a atârna, a
agăţa, a prinde. 2.
(sport) a opri, a inter-
cepta mingea în aer.
act, acte s. n. docu-
ment emis de o au-
toritate, prin care se
atestă un fapt, o obli-
gaţie, o învoială sau
care reprezintă o în-
cheiere, o concluzie.
Expr.: a face un act
de dreptate = a recu-
noaşte meritele sau
drepturile cuiva; a
face act de prezenţă =
a apărea undeva pen-
tru scurt timp, din
datorie sau din poli-
14
teţe.
activ, -ă, activi, -e adj.
1. (despre oameni)
care participă la o ac-
ţiune; harnic, vred-
nic. 2. (despre voca-
bular) care este folosit
în mod frecvent în
vorbire.
actor, actori s. m. ar-
tist care interpretează
roluri în piese de tea-
tru, în filme.
actual, -ă, actuali, -e
adj. care există sau
se petrece în prezent,
în momentul de faţă;
de actualitate, la or-
dinea zilei.
acţiona vb. 1. a lucra, a
întreprinde o acţiune,
o faptă. 2. a influenţa
asupra cuiva sau a
ceva; a avea efect. 3.
a pune în mişcare, a
face să funcţioneze.
acuarelă, acuarele s.
f. vopsea solidă care,
subţiată cu apă, se
întrebuinţează în pic-
tură.
acum adv. 1. în prezent,
în momentul de faţă.
Expr.: acu-i acu = a
sosit momentul hotă-
râtor. 2. îndată, ime-
diat, numaidecât. 3.
înainte cu.
acumula vb. a aduna,
a strânge, a înmaga-
zina.
acurateţe s. f. grijă
deosebită, atenţie ma-
re, exactitate în rea-
lizarea unui lucru.
acut, -ă, acuţi, -te adj.
1. ascuţit, pătrun-
zător. 2. (despre boli)
cu evoluţie rapidă.
acuza vb. 1. a învinui,
a învinovăţi. 2. a ară-
ta, a vădi, a mani-
festa.
acvariu, acvarii s. n.
vas sau bazin de
sticlă cu apă, în care
se ţin plante sau ani-
male acvatice în con-
diţii asemănătoare cu
cele din natură.
acvilă, acvile s. f. pa-
săre răpitoare de zi,
15
mare, cu ciocul drept
şi încovoiat la vârf, cu
gheare puternice şi
cu aripi lungi şi as-
cuţite; vultur.
adapta vb. 1. a trans-
forma, a modifica pen-
tru a corespunde a-
numitor cerinţe. 2. a
se obişnui cu ceva, a
se acomoda.
adăpa vb. a da de băut
unui animal; a bea
apă.
adăposti vb. 1. a pune,
a ţine la adăpost. 2. a
se aşeza, a se ascun-
de într-un loc ferit; a
se refugia; a se pri-
păşi.
adăuga vb. 1. a mai
pune peste..., a da în
plus; a spune sau a
scrie ceva în conti-
nuare sau în comple-
tare. 2. a (se) alătura,
a (se) alipi, a (se) re-
uni.
ademeni vb. a atrage, a
ispiti, a momi, a tenta
pe cineva, de obicei
 cu vorbe înşelătoare;
a înşela pe cineva.
adept, -ă, adepţi, -te
adj., s. m. şi f. per-
soană care aderă la
convingerile cuiva; ca-
re împărtăşeşte ideile,
teoriile acestuia.
adera vb. 1. a deveni a-
deptul unui partid, al
unei mişcări, al unei
acţiuni etc. 2. a se
ţine strâns lipit de
ceva. 3. (despre state)
a deveni parte la un
tratat.
adesea adv. de multe
ori, în repetate rân-
duri; adeseori, des.
adeveri vb. a (se) con-
firma, a (se) susţine;
a (se) dovedi ca ade-
vărat.
adeverinţă, adeverin-
ţe s. f. dovadă scrisă
de recunoaştere a
unui fapt, unui drept.
adia vb. (despre vânt) a
sufla lin, uşor.
adio interj. rămas bun,
rămâi cu bine. Expr.:
16
a-şi lua adio de la
ceva = a socoti ceva
ca pierdut pentru tot-
deauna.
adjectiv, adjective s.
n. parte de vorbire
flexibilă care arată o
însuşire a unui obiect
sau a unei fiinţe, şi
determină numele a-
cestora, acordân-
du–se cu ele în gen,
număr şi caz.
adjudeca vb. a atribui
un bun scos la licita-
ţie persoanei care
oferă preţul cel mai
mare.
administra vb. 1. a
conduce, a cârmui o
întreprindere, o insti-
tuţie. 2. a da unui
bolnav un medica-
ment.
admira vb. a privi ceva
sau pe cineva cu un
sentiment de încân-
tare, de stimă etc.
admite vb. 1. a primi
ca bun, a considera
ca adevărat. 2. a fi de
 acord cu ceva; a îngă-
dui, a permite. 3. a
accepta un candidat.
admonesta vb. a mus-
tra cu severitate; a
dojeni aspru.
adolescenţă s. f. pe-
rioadă a vieţii omului
cuprinsă între vârsta
pubertăţii şi cea a-
dultă, în care se rea-
lizează maturizarea
funcţiunilor fizice şi
psihice ale organis-
mului.
adopta vb. 1. a înfia un
copil. 2. a-şi însuşi
felul de a vedea sau
de a se comporta al
cuiva; a accepta o
părere, o metodă. 3. a
accepta ceva în urma
unui vot.
adora vb. 1. a iubi pe
cineva. 2. a slăvi (o
divinitate); a venera,
a diviniza.
adresa vb. a spune, a
vorbi cu cineva.
adresă, adrese s. f.
date care indică do-
17
miciliul unei persoa-
ne sau al unei insti-
tuţii. Expr.: (a spune,
a vorbi ceva) la
adresa cuiva = (a
spune, a vorbi ceva)
cu privire la cineva; a
greşi adresa = a ni-
meri în alt loc sau la
altă persoană decât
cea căutată.
aduce vb. 1. a lua cu
sine un lucru şi a
veni cu el la cineva
sau undeva. 2. a pro-
duce, a crea, a da
naştere. 3. a face să
ajungă într-o anumită
stare, într-o anumită
direcţie. Expr.: a a-
duce la realitate = a
face (pe cineva) să
înţeleagă o anumită
situaţie; a aduce la
sapă de lemn = a să-
răci pe cineva; a adu-
ce pe brazdă = a a-
duce pe cineva pe
calea cea dreaptă.
adulmeca vb. 1. (de-
spre animale) a simţi
 sau a descoperi, cu
ajutorul mirosului,
prezenţa unui animal,
a omului, a hranei. 2.
(fig., despre oameni) a
da de urmă, a desco-
peri.
adult, -ă, adulţi, -te
adj., s. m. şi f. persoa-
nă aflată în perioada
de la 17-18 ani până
la 50 de ani.
aduna vb. a strânge la
un loc ceea ce se află
risipit, împrăştiat, răs-
pândit.
adventism s. n. nume-
le unei doctrine religi-
oase practicate de o
sectă creştină care
predică „a doua ve-
nire“ apropiată a lui
Cristos.
adverb, adverbe s. n.
parte de vorbire în
general neflexibilă,
care determină sen-
sul unui verb, al unui
adjectiv sau al unui
alt adverb, arătând
18
locul, timpul, modul,
cauza sau scopul.
adversar, -ă, adver-
sari, -e s. m. şi f.
persoană care luptă
împotriva alteia sau
împotriva unei idei;
potrivnic, rival.
adversitate, adversi-
tăţi s. f. situaţie grea,
dificultate cu care
cineva are de luptat.
advon, advonuri s. n.
tinda dinăuntru a
unei biserici.
aerisi vb. a lăsa să pă-
trundă aer proaspăt
într-o încăpere; a ex-
pune la aer (îmbră-
cămintea, aşternutul
patului etc.).
afabil, -ă, afabili, -e
adj. (despre oameni
sau manifestările lor)
politicos, binevoitor.
afară adv. dincolo de li-
mitele unui spaţiu în-
chis; în exterior.
Expr.: a da afară = a
alunga pe cineva; afa-
 ră de = cu excepţia
a...; din cale-afară =
neobişnuit de, foarte.
afecţiune, afecţiuni
s. f. 1. dragoste faţă
de cineva; ataşament,
căldură. 2. boală.
afin, afini s. m. arbust
scund, cu flori albe-
verzui sau roşiatice,
care creşte prin pă-
durile muntoase.
afirma vb. 1. a susţine
(cu tărie), a declara
(în mod ferm). 2. a se
remarca, a ieşi în e-
videnţă.
afla vb. 1. a lua cunoş-
tinţă despre ceva; a
primi noutăţi, infor-
maţii, veşti despre ce-
va. 2. a găsi, a des-
coperi (întâmplător).
3. a fi, a se găsi (în-
tr-un loc, într-o situ-
aţie etc.).
afluent, afluenţi s.
m. nume dat unei ape
curgătoare secunda-
re, considerată în ra-
port cu apa curgă-
19
toare mai mare în
care se varsă.
afluenţă, afluenţe s.
f. 1. mulţime de oa-
meni; îmbulzeală, nă-
vală. 2. cantitate mare
de produse; belşug;
abundenţă.
afon, -ă, afoni, -e adj.,
s. m. şi f. persoană
care nu poate cânta
corect, care nu are
voce.
aforism, aforisme s. n.
cugetare care redă un
adevăr sau o părere
cu privire la viaţă;
sentinţă; maximă.
afront, afronturi s.
n. jignire, insultă,
ofensă adusă cuiva în
public.
afuma vb. a expune un
aliment la fum, cu
scopul de a-l con-
serva.
agale adv. fără grabă;
domol.
agasa vb. a enerva, a
plictisi pe cineva.
agă, agi s. m. ofiţer
(comandant) în
armata otomană.
agăţa vb. 1. a atârna, a
suspenda (ceva) de
un cârlig, de un cui
etc; a anina; (despre
ţesături) a se rupe. 2.
a se apuca, a se
prinde de ceva sau de
cineva.
agendă, agende s. f.
carnet cu foi în care
se fac notări.
ager, -ă, ageri, -e adj.
1. iute în mişcări;
sprinten. 2. isteţ, deş-
tept. 3. tăios, ascuţit.
agheasmă s. f. apă
sfinţită după ritualul
bisericesc.
agita vb. 1. a mişca re-
pede încoace şi în-
colo; a clătina. 2. (de-
spre oameni) a fi ne-
linştit, a se frământa.
aglomera vb. a se
strânge la un loc în
număr mare, a se
aduna grămadă; a se
20
îngrămădi, a se în-
ghesui.
agonie, agonii s. f. 1.
stare a organismului
care precedă moar-
tea. 2. (fig.) nelinişte
puternică, zbucium.
agonisi vb. a strânge, a
pune deoparte; a eco-
nomisi.
agramat, -ă, agra-
maţi, -te adj., s. m.
şi f. persoană care
face greşeli elemen-
tare de limbă; incult,
ignorant.
agrava vb. a se face, a
deveni mai grav; a se
înrăutăţi.
agrea vb. a vedea cu
ochi buni, a primi cu
plăcere; a simpatiza.
agresiune, agresiuni
s. f. atac împotriva
unei persoane sau a
unui stat.
agresiv, -ă, agresivi,
-ve adj. (despre oa-
meni şi despre mani-
festările lor) care cau-
 tă prilej de ceartă; pro-
vocator, violent, bru-
tal.
aguridă, aguride s. f.
strugure necopt, foar-
te acru.
aici adv. în acest loc,
apropiat de vorbitor.
Expr.: aci-i aci = a-
cum e momentul ho-
tărâtor; cât pe-aci
(sau cât p-aci) = a-
proape să..., gata să.
aidoma adv. la fel, ca
şi; identic.
aievea adv., adj. I. (adv.)
1. în realitate; cu ade-
vărat, într-adevăr. 2.
limpede, clar. II.
(adj.) real, concret.
aiurit, -ă, aiuriţi, -te
adj., s. m. şi f. om
zăpăcit, zănatic.
ajun, ajunuri s. n. zi
care precedă un eve-
niment important.
Expr.: în ajun = cu o
zi înainte.
ajunge vb. 1. a sosi (la
destinaţie sau într-un
anumit punct). Expr.:
21
a ajunge la mal (sau
la liman) = a răzbi
prin greutăţi; a-i a-
junge cuţitul la os = a
fi într-o situaţie dis-
perată. 2. a prinde
din urmă o fiinţă sau
un vehicul în miş-
care. 3. (despre arme,
lovituri etc.) a nimeri,
a lovi. 4. a se întinde
până la..., a atinge.
Expr.: a nu-i ajunge
(cuiva) cu prăjina la
nas = a fi ţinut la
distanţă de cineva în-
fumurat. 5. (despre
preţuri) a atinge un
nivel, a se ridica până
la... 6. a deveni, a se
face. Expr.: a ajunge
rău = a decădea, a se
compromite; a ajunge
bine = a reuşi, a iz-
buti; a ajunge pe dru-
muri = a rămâne fără
sprijin, a sărăci; a
ajunge la sapă de
lemn = a se sărăci.
ajuta vb. 1. a da cuiva
ajutor, sprijin. 2. a fi
 de folos, a sluji.
Expr.: (Mai) de Doam-
ne-ajută = (mai) de
seamă, de oarecare
valoare.
alai, alaiuri s. n. mul-
ţime de oameni care
însoţeşte o ceremo-
nie, o persoană im-
portantă.
alarma vb. a se ne-
linişti, a se speria, a
se îngrijora; a da a-
larma (la ameninţa-
rea unei primejdii).
albină, albine s. f. in-
sectă zburătoare al
cărei abdomen este
prevăzut cu un ac
veninos şi care tră-
ieşte în roiuri organi-
zate, producând miere
şi ceară.
album, albume s. n.
caiet cu foile dintr-o
hârtie specială, în
care se păstrează fo-
tografii, ilustrate,
mărci poştale etc.
alcătui vb. 1. a face, a
construi, a întocmi.
22
2. a forma împreună,
a construi.
alee, alei s. f. drum
într-un parc, într-o
pădure sau într-o
grădină, aşternut cu
nisip şi mărginit de
arbori sau de flori.
alege vb. 1. a prefera
pe cineva sau ceva. 2.
a desemna prin vot; a
vota.
alegorie, alegorii s. f.
procedeu artistic con-
stând în exprimarea
unei idei abstracte
prin mijloace concrete.
alerga vb. a merge re-
pede; a goni, a fugi.
alergie, alergii s. f.
reacţie a organismu-
lui sub acţiunea unor
microbi sau a unor
substanţe străine.
alerta vb. a alarma.
alfabet, alfabete s. n.
totalitatea literelor,
aşezate într-o anu-
mită ordine.
alianţă, alianţe s. f.
legătură, înţelegere
 între două sau mai
multe grupuri în ve-
derea realizării unui
scop comun.
aliment, alimente s.
n. orice produs care
serveşte ca hrană.
alina vb. a (se) potoli, a
(se) uşura; a (se) do-
moli; a (se) linişti.
alineat, alineate s. n.
rând într-un text
scris, care începe mai
la dreapta decât cele-
lalte, pentru a marca
schimbarea ideii.
alinia vb. a (se) aşeza
în linie dreaptă.
alinta vb. 1. a dez-
mierda, a mângâia. 2.
a (se) răsfăţa.
alipi vb. a (se) lipi; a (se)
alătura, a (se) ataşa.
almanah, almanahuri
s. n. 1. calendar care
cuprinde informaţii
din diferite domenii.
2. publicaţie perio-
dică (de obicei anua-
lă) cuprinzând arti-
23
cole dintr-un anumit
domeniu de activitate
(ştiinţă, tehnică, lite-
ratură, artă).
alpin, -ă, alpini, -e
adj. care aparţine sau
care este specific mun-
ţilor.
altar, altare s. n. parte
a bisericii, despărţită
de naos prin catape-
teasmă, în care se
oficiază liturghia.
altera vb. a se strica, a
se descompune.
altercaţie, altercaţii
s. f. schimb violent de
cuvinte; ceartă.
altitudine, altitudini
s. f. înălţimea unui
punct de pe supra-
faţa pământului con-
siderată în raport cu
nivelul mării.
altiţă, altiţe s. f. bro-
derie lată aşezată pe
partea de sus a mâ-
necilor.
aluat, aluaturi s. n.
pastă obţinută din
 făină amestecată cu
apă din care se pre-
pară pâine, prăjituri
etc.
alun, aluni s. m. ar-
bust cu frunze ro-
tunde şi păroase şi
fructe comestibile.
aluneca vb. 1. (despre
fiinţă) a-şi pierde e-
chilibrul, călcând pe
o suprafaţă lucioasă.
2. (despre obiecte) a
se deplasa de la locul
unde era aşezat, fi-
xat, susţinut.
alunga vb. a sili pe
cineva să părăsească
un loc; a goni; a în-
depărta.
alungi vb. a (se) mări
în lungime, a (se)
lungi, a se întinde
(subţiindu-se).
aluniş, alunişuri s. n.
pădurice, desiş de
aluni.
alură s. f. fel de a se
mişca; mers, umblet;
înfăţişare.
24
aluzie, aluzii s. f.
cuvânt, frază prin
care se face referire la
o persoană, la o situ-
aţie, la o idee, fără a o
exprima direct.
amabil, -ă, amabili,
-e adj. prietenos,
binevoitor, politicos.
amarnic, -ă, amarnici,
-ce adj. de neîndurat,
grozav, cumplit.
amator, -oare, ama-
tori, -oare s. m. şi f.
1. persoană căreia îi
place ceva, care face
pasiune pentru ceva.
2. persoană care se
ocupă cu o meserie
(cu o disciplină, cu o
artă) fără a avea o
pregătire profesiona-
lă.
amăgi vb. 1. a (se) în-
şela. 2. a ispiti, a fer-
meca.
amărât, -ă, amărâţi,
-te adj. 1. mâhnit, ne-
căjit. 2. chinuit, trist.
3. sărac, nenorocit.
amâna vb. 1. a hotărî
să îndeplinească o
acţiune mai târziu
decât la vremea sta-
bilită. 2. (despre per-
soane) a purta cu
vorba.
ambala vb. 1. a împa-
cheta ceva. 2. a creşte
viteza unui motor. 3.
(fig.) a se lăsa purtat
de mânie, a se aprin-
de.
ambarcaţie, ambar-
caţii s. f. vas plutitor
de dimensiuni mici,
cu vâsle, cu vele şi
motor.
ambiguitate, ambigu-
ităţi s. f. lipsă de
precizie, de claritate.
ambiţie, ambiţii s. f.
dorinţă arzătoare de
a realiza ceva; dorinţă
de glorie, de onoruri.
ambulanţă, ambu-
lanţe s. f. vehicul
special pentru tran-
sportarea răniţilor la
spital; salvare.
25
ameliora vb. a (se) îm-
bunătăţi, a (se) în-
drepta.
amenaja vb. (despre
case, terenuri etc.) a
aranja, a organiza în
vederea unei anumite
folosiri; a pune în
ordine.
amendă, amenzi s. f.
pedeapsă în bani.
ameninţa vb. 1. a arăta
intenţia de a face rău
cuiva. 2. a anunţa, a
vesti, a prevesti ceva
rău, primejdios.
ameţeală, ameţeli s.
f. stare în care omul
îşi pierde simţul
echilibrului.
amfibiu, -ie, amfibii
adj. (despre animale)
care poate trăi şi în
apă şi pe uscat; de
ex: libelulele, ţânţarii,
broaştele.
amfitrion, -oană, amfi-
trioni, -oane s. m. şi
f. stăpânul unei case;
gazdă.
amiază, amiezi s. f.
mijlocul zilei. Expr.:
la amiază = la ora 12
din zi, la prânz; după
amiază = după ora 12
din zi, după prânz;
ziua-n amiaza mare =
în plină zi, în toiul
zilei.
amic, -ă, amici, -ce s.
m. şi f. prieten, ca-
marad.
aminte adv. Expr.:
a(-şi) aduce aminte =
a(-şi) aminti; a lua
aminte = a ţine seama
de ceva; aducere-
aminte = amintire;
luare-aminte = atenţie,
grijă.
amnezie, amnezii s.
f. pierdere totală sau
parţială a memoriei.
amonte adv. în amonte
= pe firul apei, în sus,
către izvor.
amor, amoruri s. n.
1. dragoste, iubire. 2.
afecţiune, ataşament.
amoral, -ă, amorali,
-e adj. care nu are
26
noţiunea moralităţii.
amoreza vb. a se în-
drăgosti (de cineva).
amortiza vb. a reduce
treptat un zgomot, un
şoc ; a slăbi, a dimi-
nua.
amorţeală, amorţeli
s. f. stare trecătoare
de insensibilitate a
unei părţi a corpului.
amplasa vb. a aşeza, a
fixa o maşină, o insta-
laţie, pe un anumit
loc.
amplifica vb. a da sau
a căpăta amploare, a
(se) mări, a (se) dez-
volta.
amplu, -ă, ampli, -e
adj. larg, întins, dez-
voltat.
amprentă, amprente
s. f. imagine a unui
obiect întipărită prin
presare pe o suprafa-
ţă; urme ale degetelor.
amputa vb. a tăia, a
reteza pe cale chirur-
gicală un picior.
amurg, amurguri s.
n. semiîntuneric care
se lasă după apusul
soarelui şi ţine până
la ivirea nopţii. Expr.:
în amurg sau în
amurg de seară = pe
înserate.
amuţi vb. a deveni mut,
a înceta de a vorbi; a
tăcea, a se potoli, a se
linişti.
amuza vb. a (se) distra,
a (se) înveseli.
an, ani s. m. perioadă
de timp care cores-
punde unei rotaţii a
Pământului în jurul
Soarelui şi care cu-
prinde 12 luni. Expr.:
(La) mulţi ani! = să
trăieşti mulţi ani! •
Anul Nou = ziua de 1
ianuarie ( în care se
serbează începutul
unui an); • an de an =
în fiecare an, mereu.
anafură s. f. bucăţele
de prescură, de pâine
care se împart cre-
dincioşilor ortodocşi
27
la sfârşitul liturghiei.
anagramă, anagrame
s. f. schimbare a
ordinii literelor unui
cuvânt sau a unei
fraze pentru a obţine
un alt cuvânt sau o
altă frază.
analfabet, -ă, anal-
fabeţi, -te s. m. şi f.,
adj. persoană care nu
ştie să scrie şi să
citească.
analiza vb. a cerceta
ceva, examinând fie-
care element în parte;
a examina un text din
diferite puncte de
vedere (gramatical,
stilistic etc.).
analogie, analogii s. f.
asemănare (parţială)
între două sau mai
multe noţiuni, situ-
aţii, fenomene.
ananas, ananaşi s.
m. 1. plantă originară
din ţările calde, cu
frunze lungi şi tulpi-
nă scurtă. 2. fructul
comestibil al acestei
 plante, cărnos, cu
gust dulce-acrişor.
ananghie s. f. situaţie
dificilă, grea, în care
se află o persoană.
anapoda adv. pe dos,
de-a-ndoaselea, în
dezordine.
anarhie s. f. stare de
dezordine, de dezor-
ganizare într-o ţară,
într-o instituţie etc.
anatomie s. f. ştiinţă
care studiază struc-
tura fiinţelor (animale
sau vegetale); struc-
tura unui organ.
ancestral, -ă, ances-
trali, -e adj. strămo-
şesc.
ancoră, ancore s. f.
piesă grea de metal
cu braţele ca nişte
gheare, care se co-
boară cu un lanţ sau
cu o frânghie de pe o
navă în fundul apei,
unde se agaţă pentru
a ţine nava pe loc.
andrea, andrele s. f.
28
fiecare din acele
(lungi şi groase) cu
care se împletesc o-
biecte de lână, de
bumbac etc.
anecdotă, anecdote
s. f. istorioară cu
poantă hazlie.
anemia vb. a ajunge
sau a face să ajungă
în stare de slăbiciune
din cauza anemiei.
anevoie adv. cu greu,
cu greutate, abia.
anexa vb. a alipi, a ală-
tura, a adăuga la ce-
va.
angaja vb. 1. a lua pe
cineva sau a intra în
slujbă; a se încadra
într-un loc de muncă.
2. a se obliga la ceva,
a-şi lua un anga-
jament.
angajament, angaja-
mente s. n. 1. pro-
misiune, făgăduială
de a realiza ceva. 2.
angajare a cuiva în-
tr-un loc de muncă.
angelic, -ă, angelici,
-ce adj. (ca) de înger,
îngeresc.
anima vb. a se face mai
activ, a căpăta mai
multă viaţă; a se în-
sufleţi; a se înviora.
animal, -ă, animali, -e
s. n., adj. I. s. n. fiinţă
înzestrată cu facul-
tatea de a simţi şi de
a se mişca. II. adj.
om brutal, grosolan,
care se poartă ca un
animal.
anina vb. a agăţa; a a-
târna.
aniversa vb. a sărbă-
tori împlinirea unui
an de la data la care
s-a petrecut un eve-
niment.
anonim, -ă, anonimi,
-e adj., subst. 1. adj.,
s. m. şi f. persoană cu
nume necunoscut,
care-şi tăinuieşte nu-
mele. 2. (adj.) (despre
un text, o operă), al
cărui autor este ne-
29
cunoscut. 3. s. f. scri-
soare nesemnată.
anost, -ă, anoşti, -ste
adj. plicticos, fad, mo-
noton.
anotimp, anotimpuri
s. n. fiecare din cele
patru diviziuni ale
timpului.
ansamblu, ansam-
bluri s. n. 1. totalita-
tea mai multor ele-
mente. 2. colectiv de
artişti.
antebraţ, antrebraţe
s. n. parte a membru-
lui superior al cor-
pului omenesc, de la
cot până la încheie-
tura mâinii.
antenă, antene s. f.
1. fiecare dintre cele
două firişoare mobile
care se află pe capul
insectelor şi care ser-
vesc drept organ de
simţ. 2. instalaţie spe-
cială folosită pentru
primirea semnalelor
în radiocomunicaţii.
antepenultim, -ă, an-
tepenultimi, -e adj.
care ocupă locul al
treilea, numărat de la
ultimul; înainte de
penultimul.
anterior, -oară, ante-
riori, -oare adj. 1.
care precedă o anu-
mită dată; precedent.
2. care este situat în
partea dinainte.
anteriu, anterie s. n.
haină lungă purtată
de preoţii ortodocşi.
antic,-ă, antici, -ce
adj., s. m. şi f. 1. adj.
care a existat în tre-
cutul îndepărtat sau
datează de atunci. 2.
s. m. şi f. persoană
aparţinând popoare-
lor din antichitate.
anticar, anticari s.
m. persoană care se
ocupă cu achiziţiona-
rea sau vânzarea de
cărţi vechi.
antichitate s. f. epocă
a civilizaţiei vechi, în
30
special a celei greco-
romane; vechime.
anticipa vb. a face sau
a spune ceva înainte
de o anumită dată (fi-
xată) sau înaintea
momentului cuvenit;
a prevedea; a intui, a
prevesti.
anticorp, anticorpi
s. m. (mai ales la pl.)
substanţă care ia
naştere în organism,
în urma unei infecţii,
având rolul de a apă-
ra organismul.
antiderapant, -ă, anti-
derapanţi, -te adj.
care împiedică dera-
parea, alunecarea ve-
hiculelor.
antilopă, antilope s.
f. animal rumegător
cu trupul suplu, pi-
cioarele lungi şi subţiri
potrivite pentru fugă;
trăieşte în ţările cal-
de.
antipatic, -ă, antipa-
tici, -ce adj. (în opo-
 ziţie cu simpatic)
dezagreabil, neplăcut,
nesuferit, respingător.
antiteză, antiteze s.
f. opoziţie între două
lucruri, fenomene,
idei etc.
antologie, antologii s.
f. culegere de lucrări
alese, caracteristice,
în versuri sau în pro-
ză, dintr-unul sau
mai mulţi autori.
antonim, antonime
s. n. cuvânt care,
considerat în raport
cu altul, are sensul
exact contrar; opus.
antrena vb. 1. a dez-
volta calităţile unui
sportiv prin exerciţii,
în vederea obţinerii
unor rezultate bune
într-o activitate spor-
tivă. 2. a atrage, a sti-
mula într-o activi-
titate.
antreu, antreuri s. n.
prima încăpere (de
obicei de mici propor-
ţii) a unei locuinţe, în
31
care se intră venind
de afară; vestibul,
hol, sală.
anturaj, anturaje s.
n. totalitatea persoa-
nelor care formează
societatea obişnuită a
cuiva, care înconjură
în mod obişnuit pe
cineva; companie, so-
cietate, tovărăşie.
anual, -ă, anuali, -e
adj. care se întâmplă
sau se face o dată pe
an; care durează un
an; care corespunde
unui an.
anuar, anuare s. n.
publicaţie periodică
anuală care prezintă
activitatea unei insti-
tuţii, a unei între-
prinderi etc. sau care
conţine studii ştiin-
ţifice.
anula vb. 1. a declara
nul, a desfiinţa. 2. a
elimina, a înlătura, a
scoate.
anunţ, anunţuri s. n.
înştiinţare tipărită în
 ziare sau difuzată
prin afişare, prin care
se aduce ceva la cu-
noştinţa publicului;
mesaj, comunicare,
încunoştinţare.
anunţa vb. a face cu-
noscut; a vesti, a da
de ştire; a comunica,
a transmite, a înştiin-
ţa.
aortă, aorte s. f. cea
mai mare arteră a
corpului, care por-
neşte din ventriculul
stâng al inimii şi din
care se ramifică toate
vasele arteriale.
aparent, -ă, aparenţi,
-te adj. (în opoziţie cu
real) ceea ce este alt-
fel decât pare la pri-
ma vedere; imaginar,
nereal; înşelător, fals.
apariţie, apariţii s. f.
1. ivire, producere.
Expr.: a-şi face apa-
riţia = a apărea. 2. (de-
spre publicaţii) edi-
tare, publicare, tipări-
32
re. 3. nălucă, duh,
fantomă.
apartament, aparta-
mente s. n. locuinţă
compusă din mai
multe încăperi (într-o
casă mai mare, în-
tr-un bloc).
aparţine vb. a ţine de
cineva sau ceva; a fi
proprietatea cuiva, a
fi al cuiva.
apă, ape s. f. 1. lichid
transparent şi in-
color, fără gust şi fără
miros. Expr.: a bate
apa în piuă = a spune
mereu acelaşi lucru,
a vorbi mult şi fără
rost; a nu avea (nici)
după ce bea apă = a fi
foarte sărac. 2. masă
de apă formând un
râu, un lac, o mare
etc.; râu, fluviu, (mai
rar) mare. Expr.: a nu
fi în (toate) apele (lui)
= a fi foarte abătut; a
se duce pe apa sâm-
betei = a dispărea, a
se prăpădi.
apăra vb. 1. a interveni
cu fapta în ajutorul
cuiva; a ajuta. 2. a
pune la adăpost (de o
primejdie, de frig, de
ploaie etc.) a proteja,
a feri, a ocroti. 3. a
păzi un oraş, un te-
ritoriu etc., respin-
gând atacul armat al
inamicului.
apărea vb. 1. (în opo-
ziţie cu dispărea) a
se ivi, a se arăta. 2. a
lua naştere. 3. (de-
spre publicaţii) a ieşi
de sub tipar. 4. (de-
spre plante) a încolţi,
a înflori.
apăsa vb. 1. a se lăsa
cu toată greutatea a-
supra unui lucru, a
presa (cu putere). 2.
(despre cuvinte, fraze
etc.) a rosti răspicat şi
tare, a sublinia prin
pronunţare. 3. (fig.) a
chinui, a copleşi, a
înăbuşi.
apel, apeluri s. n. 1.
chemare, strigare. 2.
33
cerere, rugăminte, în-
demn. Expr.: a face
apel la cineva (sau la
ceva) = a se adresa
cuiva cu o rugăminte,
a cere ajutorul cuiva.
aperitiv, aperitive s.
n. gustare care se ia
înainte de masă pen-
tru a deschide pofta
de mâncare.
apicultor, -oare, api-
cultori, -oare s. m.
şi f. persoană care se
ocupă cu creşterea şi
îngrijirea albinelor; al-
binar, prisăcar, stu-
par.
aplauda vb. a bate din
palme (la un spec-
tacol, la o conferinţă
etc.) în semn de mul-
ţumire, de aprobare,
de admiraţie.
apleca vb. 1. a-şi modi-
fica poziţia (verticală)
prin îndoire spre pă-
mânt; a (se) înclina, a
se pleca, a (se) înco-
voia. 2. a saluta fă-
 când o plecăciune.
Expr.: a i se apleca =
a-i veni rău, a i se
face rău.
apogeu, apogee s. n.
punct culminant în
dezvoltarea unui fe-
nomen; culme, zenit.
apostol, apostoli s. m.
1. (în religia creştină)
nume dat fiecăruia
dintre cei doisprezece
discipoli ai lui Cris-
tos. 2. (fig.) adept şi
propagator înflăcărat
al unei idei, al unei
doctrine etc.
apostrof, apostrofuri
s. n. semn ortografic
în formă de virgulă,
care se pune în par-
tea de sus a cuvân-
tului pentru a marca
absenţa în rostire a
unor sunete.
apostrofa vb. a certa,
a mustra pe cineva.
aprecia vb. 1. a deter-
mina preţul, valoarea
unui bun; a evalua, a
34
estima. 2. (despre
fiinţe, lucruri) a preţui
pentru calităţile sale;
a onora, a respecta.
aprig, -ă, aprigi, -ge
adj. 1. (despre oa-
meni) iute, înfocat, în-
flăcărat, nestăpânit.
2. aspru, crunt,
neîndurător, nemilos.
3. (fig., despre locuri,
teritorii etc.) care este
greu de parcurs, de
urcat; prăpăstios, pri-
mejdios.
aprinde vb. 1. (despre
foc) a face, a începe
să ardă. Expr.: a-şi
aprinde paie-n cap =
a-şi crea singur o
neplăcere. 2. (despre
aparate sau corpuri
capabile să producă
lumină) a face să lu-
mineze. 3. (despre oa-
meni) a se înflăcăra, a
se întărâta, a-şi ieşi
din fire.
aproba vb. a fi de a-
cord, de aceeaşi păre-
 re cu..., a consimţi
la...; a accepta, a
admite, a încuviinţa.
aprofunda vb. a cer-
ceta profund, în amă-
nunt, o problemă; a
adânci.
aproviziona vb. a(-şi)
asigura, a(-şi) procu-
ra (pentru un timp
oarecare) hrană, pro-
vizii, materiale etc.
aproximativ, -ă, apro-
ximativi, -e adj. care
este aproape exact,
aproape adevărat •
(adverbial) cam, a-
proape, vreo.
apt, -ă, apţi, -te adj.
potrivit, capabil, bun
pentru... (sau să...).
aptitudine, aptitudini
s. f. dispoziţie natura-
lă, pricepere de a face
ceva; chemare, atrac-
ţie, aplecare; har, ta-
lent, vocaţie.
apuca vb. 1. a lua, a
prinde, a înhăţa (cu
mâna). 2. a pune mâ-
35
na (în grabă) pe ce
are la îndemână; a
prinde. Expr.: (care)
pe unde apucă = (ca-
re) pe unde nimereş-
te. 3. a se ţine sau a
se prinde de ceva; a
se agăţa. 4. (fig., de-
spre boli, stări sufle-
teşti) a cuprinde, a
copleşi. 5. a începe, a
ajunge (să facă ceva).
apus, apusuri s. n. (în
opoziţie cu răsărit)
1. moment al zilei
când apune soarele;
asfinţit, scăpătat. 2.
unul dintre cele patru
puncte cardinale; vest.
3. (fig.) declin, decăde-
re, prăbuşire.
ara vb. a răsturna cu
plugul brazdele, spre
a-l pregăti pentru în-
sămânţare.
arac, araci s. m. par
lung care se înfinge în
pământ, servind la
susţinerea viţei de vie
şi a altor plante agă-
ţătoare.
aranja vb. 1. a pune în
ordine; a aşeza la lo-
cul potrivit; a organi-
za, a orândui, a ordo-
na. 2. (despre persoa-
ne) a-şi potrivi aspec-
tul exterior (toaleta,
coafura etc.); a (se)
găti, a (se) dichisi.
arăta vb. 1. a prezenta
ceva intenţionat pri-
virilor cuiva; a da la
iveală, a arăta. 2. a
indica printr-un gest
persoana sau lucrul
asupra căruia se a-
trage atenţia. 3. a da
o explicaţie, a face o
demonstraţie (pentru
a lămuri, a dovedi, a
convinge). 4. (în opo-
ziţie cu ascunde, tăi-
nui) a mărturisi, a
destăinui, a da pe faţă.
arătos, -oasă, arătoşi,
-oase adj. (despre oa-
meni) care are o în-
făţişare impunătoare;
frumos, chipeş.
arbore, arbori s. m.
nume dat pentru ori-
36
ce plantă cu trunchi
înalt şi puternic, lem-
nos, având mai multe
ramuri cu frunze care
formează o coroană;
copac.
arbust, arbuşti s. m.
plantă lemnoasă mai
mică decât arborele,
care se ramifică de la
rădăcină în formă de
tufă.
arc, arcuri s. n. armă
de aruncat săgeţi, al-
cătuită dintr-o vargă
flexibilă, de lemn sau
de metal, încovoiată
şi o coardă prinsă de
extremităţile vergii.
arcaş, arcaşi s. m.
oştean înarmat cu un
arc.
arcă s. f. corabie.
arctic, -ă, arctici, -ce
adj. care este situat
în regiunea Polului
Nord; care este carac-
teristic acestei regiuni.
arde vb. 1. (despre foc)
a fi aprins. 2. a da
foc, a incendia. 3.
 (despre soare) a răs-
pândi căldură, a în-
călzi puternic, a do-
gori. 4. (fig., deter-
minat prin: de dor, de
iubire, de nerăbdare
etc.) a fi cuprins de
un sentiment puter-
nic, viu, profund.
ardoare s. f. înflăcă-
rare, entuziasm, pa-
siune, avânt. • cu ar-
doare = înflăcărat, cu
pasiune.
argat, -ă, argaţi, -te
s. m. şi f. (în trecut)
slugă angajată pen-
tru muncile agricole,
creşterea vitelor sau
pentru muncile din
gospodăria stăpânu-
lui.
argilă, argile s. f. rocă
foarte răspândită în
natură, întrebuinţată
în olărie, la lucrări de
construcţie şi în
sculptură; lut.
argint (1) s. n., (2) ar-
ginţi s. m. 1. metal
preţios de culoare al-
37
bă strălucitoare. 2.
(la pl.) bani.
argou, argouri s. n.
limbaj convenţional,
folosit mai ales de
către răufăcători pen-
tru a nu fi înţeleşi de
restul societăţii.
argumenta vb. a sus-
ţine, a întări, a dovedi
ceva cu argumente,
cu probe; a motiva.
arhaic, -ă, arhaici,
-ce adj. care aparţine
sau este caracteristic
unor vremuri trecute;
străvechi, vechi.
arhaism, arhaisme
s. n. cuvânt, expresie
sau construcţie în-
vechită.
arhanghel, arhan-
gheli s. m. (bis.) că-
petenie a îngerilor.
arheologie s. f. ştiinţă
care studiază trecu-
tul istoric al omenirii
pe baza interpretării
urmelor materiale
păstrate (monumen-
te, monede, ceramică
 etc.) pe care le desco-
peră prin săpături.
arhipelag, arhipela-
guri s. n. grup de
insule dintr-o mare
sau dintr-un ocean.
arhiplin, -ă, arhiplini,
-e adj. plin peste mă-
sură, până la refuz.
arhitect, -ă, arhitecţi,
-te s. m. şi f. spe-
cialist în proiectarea
şi construirea clădiri-
lor.
arici, arici s. m. animal
mamifer insectivor,
cu botul ascuţit şi
corpul gros, acoperit
pe deasupra cu ţepi,
în aşa fel, încât strâns,
pare un ghem.
arid, -ă, arizi, -de adj.
(despre sol) lipsit de
umezeală şi de vege-
taţie; uscat, sterp.
arin, arini s. m. arbore
cu frunze rotunde şi
flori verzui-roşiatice
dispuse în formă a-
ment; creşte pe ma-
38
lurile râurilor de mun-
te şi prin pădurile
umede de la şes.
aripă, aripi s. f. 1.
organ al păsărilor şi
al unor insecte, care
serveşte la zbor.
Expr.: a prinde (sau a
căpăta, a face) aripi =
a căpăta independen-
ţă (în viaţă sau în
muncă); a tăia (sau a
frânge) (cuiva) aripile
= a-i curma avântul.
2. nume dat unor
obiecte, părţi ale unor
aparate etc. care au
forma, funcţiunea
sau poziţia aripilor
(aripa maşinii; aripa
avionului). 3. parte a
unei clădiri, care se
prezintă ca o prelun-
gire laterală.
aristocraţie, aristo-
craţii s. f. (în orândui-
rea sclavagistă şi fe-
udală) clasă socială
conducătoare, care
deţinea puterea de
 stat şi care exploata
celelalte clase sociale.
armată, armate s. f.
totalitatea forţelor
militare ale unui stat;
oaste, oştire, armie.
armă, arme s. f. u-
nealtă, obiect, aparat,
maşină care serveşte
în lupta împotriva
inamicului, la vânat,
în unele probe spor-
tive. Expr.: a ridica
(sau a lua) armele = a
începe o luptă, un
război; a depune ar-
mele = a se preda, a
se declara învins.
armie, armii s. f. ar-
mată, oaste.
armură, armuri s. f.
totalitatea obiectelor
de apărare (coif, pla-
toşă, zale etc.) confec-
ţionate din metal, pe
care le purtau război-
nicii în evul mediu,
pentru a-şi proteja
corpul.
aromă, arome s. f.
39
miros tare şi plăcut;
parfum, mireasmă.
arşiţă, arşiţe s. f. căl-
dură mare şi dogori-
toare a soarelui de
vară; dogoare, zăduf,
zăpuşeală, caniculă.
arteră, artere s. f. 1.
vas sangvin care asi-
gură circulaţia sânge-
lui de la inimă la di-
verse organe şi ţesu-
turi. 2. cale impor-
tantă de comunicaţie
şi transport.
articula vb. 1. (despre
sunete sau cuvinte) a
emite, a rosti desluşit
cu ajutorul organelor
de vorbire. 2. (gram.)
a pune, a adăuga ar-
ticol unui substantiv,
adjectiv etc.
articulaţie, articulaţii
s. f. legătură între
două sau mai multe
oase; încheietură; lo-
cul acestei legături.
artificial, -ă, artifici-
ali, -e adj. 1. făcut de
 om; care imită numai
un produs al naturii;
care nu este natural.
2. (despre oameni şi
manifestările lor) ne-
sincer, făţarnic, pre-
făcut, forţat.
arţăgos, -oasă, arţă-
goşi, -oase adj. por-
nit pe ceartă; certă-
reţ, scandalagiu.
asalt, asalturi s. n.
atac violent pentru
cucerirea unui loc
întărit, a unui obiec-
tiv etc.; năvală, iureş.
asambla vb. (despre
două sau mai multe
piese, mecanisme) a
fixa, a reuni, a îmbina.
asasina vb. a omorî, a
ucide.
ascendent, -ă, ascen-
denţi, -te adj., s. m.
şi f. I. adj. (în opoziţie
cu descendent) care
urcă; suitor. II. s. m.
şi f. rudă în linie di-
rectă care face parte
dintr-o generaţie an-
40
terioară (părinţi, bu-
nici, străbunici etc.).
ascunde vb. 1. a sus-
trage intenţionat ve-
derii, a pune într-un
loc ferit, unde să nu
poată fi văzut sau
găsit. 2. a face să nu
fie cunoscut, ştiut,
înţeles de alţii; a tăi-
nui.
ascuţitoare, ascuţi-
tori s. f. unealtă (sau
aparat, maşină) cu
care se ascut obiecte
tăioase, se face vârf la
creioane etc.
asedia vb. a încercui şi
a ataca cu forţe ar-
mate o cetate, un loc
întărit, spre a-l cuce-
ri.
aservi vb. (despre un po-
por, o ţară) a supune
unor interese străine;
a subjuga, a înrobi.
asfinţi vb. (despre aştri)
a apune, a scăpăta.
asfixia vb. a (se) înă-
buşi, a curma respi-
 raţia cuiva; a (se) su-
foca.
asiduitate s. f. insis-
tenţă, perseverenţă,
râvnă, sârguinţă ma-
nifestate în realizarea
unui scop.
asigura vb. 1. a oferi o
garanţie pentru în-
făptuirea unui lucru;
a face ca înfăptuirea
să fie sigură, a pre-
găti ceva în mod si-
gur, durabil; a garan-
ta. 2. a încredinţa pe
cineva despre un lu-
cru.
asin, asini s. m. măgar.
asista vb. a fi de faţă, a
lua parte.
asmuţi vb. 1. (despre
câini) a îndemna la
urmărire, la atac, a
întărâta prin anumite
strigăte. 2. (despre
oameni) a stârni, a în-
demna la acţiuni
duşmănoase.
asocia vb. a se uni, a
se grupa cu grupa cu
41
cineva pentru atin-
gerea unui scop co-
mun.
asortat, -ă, asortaţi,
-te adj. 1. (despre un
lucru) care se potri-
veşte, se aseamănă
(la culoare, mărime,
calitate) cu altul. 2.
(despre magazine) a-
provizionat, înzestrat
din belşug cu măr-
furi.
aspect, aspecte s. n.
fel de a se prezenta,
de a se înfăţişa al u-
nui lucru sau al unei
fiinţe; înfăţişare.
aspira vb. 1. (despre
fiinţe) a trage aer în
plămâni. 2. (fig. +la) a
năzui, a tinde, a ţinti
către ceva.
aspru, -ă, aspri, -e
adj. 1. (în opoziţie cu
neted) cu o suprafaţă
zgrunţuroasă care
produce (la pipăit) o
senzaţie de zgâriere.
2. (fig., despre fenome-
 ne atmosferice) puter-
nic, năprasnic. 3.
(despre oameni) neîn-
duplecat, sever, rigu-
ros, exigent. 4. (de-
spre voce sau vorbe)
sever, dur, necruţător.
astâmpărat, -ă, as-
tâmpăraţi, -te adj.
domolit, liniştit, poto-
lit; cuminte.
astronaut, astronauţi
s. m. persoană care
călătoreşte în spaţiul
cosmic cu o astro-
navă; cosmonaut.
astru, aştri s. m. corp
situat pe bolta ce-
rească (stea, planetă
etc.).
astupa vb. 1. (despre
găuri, crăpături etc.) a
umple, a înfunda;
(despre o sticlă) a pu-
ne dop. Expr.: a-şi
astupa urechile = a-şi
pune mâna la urechi
spre a nu auzi ceva;
(fig.) a nu voi să audă
ceva; a astupa cuiva
42
gura = a face pe cine-
va să tacă. 2. (despre
intrări, deschizături) a
bara, a opri accesul.
3. a acoperi, a înveli
ceva (aşa încât să nu
se mai vadă).
asudat, -ă, asudaţi,
-te adj. (despre fiinţe)
plin de sudoare, tran-
spirat, năduşit.
asupri vb. a nedreptăţi,
a oprima, a prigoni, a
exploata.
asurzi vb. a-şi pierde
auzul, a deveni surd.
aşchie, aşchii s. f.
bucată mică, subţire,
care se desprinde sau
sare dintr-un lemn.
aşeza vb. 1. a (se) pune
pe ceva sau undeva
pentru a şedea sau a
face să şadă. 2. a
pune într-o anumită
ordine; a rândui, a
aranja.
aşterne vb. 1. a întinde
(un covor, o pătură
etc.) pe o suprafaţă; a
 împrăştia, a răspândi
ceva pe jos, aşa încât
să formeze un strat.
2. (determinat prin:
pe hârtie) a scrie; a
compune.
atârna vb. 1. a cădea li-
ber în jos (fiind prins
sau suspendat de
ceva). 2. a agăţa, a a-
nina, a suspenda, fă-
când să atârne în jos.
3. a cântări (mult), a
avea o greutate (rela-
tiv) mare; (fig.) a va-
lora, a preţui.
atelier, ateliere s. n.
spaţiu înzestrat cu u-
neltele sau maşinile
necesare, în care se
desfăşoară o muncă
meşteşugărească sau
industrială organiza-
tă.
atent, -ă, atenţi, -te
adj. 1. care are atenţia
îndreptată spre cine-
va sau ceva, care ur-
măreşte un lucru cu
băgare de seamă. 2.
amabil, binevoitor,
43
politicos.
atenua vb. a (se) mic-
şora, a (se) reduce; a
scădea.
ateriza vb. (despre ae-
ronave) a efectua toa-
te operaţiile necesare
pentru a reveni şi a
se opri pe sol.
atesta vb. a face do-
vada; a dovedi, a con-
firma.
atitudine, atitudini
s. f. fel de a fi sau de
a se comporta (faţă de
cineva sau de ceva).
Expr.: a lua atitudine
= a-şi afirma cu ho-
tărâre punctul de
vedere faţă de cineva
sau de ceva.
atlas, atlase s. n. lu-
crare care cuprinde
colecţii de hărţi geo-
grafice.
atotputernic, -ă, atot-
puternici, -ce adj.
care are o putere ne-
limitată, care poate
orice.
atotştiutor, -oare,
atotştiutori, -oare
adj. care ştie (sau
crede că ştie) tot,
căruia nu-i rămâne
nimic ascuns.
atractiv, -ă, atractivi,
-e adj. atrăgător, cap-
tivant.
atrage vb. a trage spre
sine, a aduce la sine.
Expr.: a atrage aten-
ţia cuiva = a face pe
cineva atent.
atribui vb. 1. a acorda,
a da, a conferi. 2. a
pune pe socoteala, pe
seama cuiva.
atroce adj. invar. de o
mare cruzime, groaz-
nic, cumplit, fioros,
sângeros.
aţinti vb. 1. a-şi în-
drepta (ochii, privi-
rea) ţintă spre cineva
sau ceva; a pironi. 2.
(despre arme de foc) a
îndrepta spre o ţintă;
a ochi.
aţipi vb. a începe să
44
doarmă, a fi cuprins
de un somn uşor.
auditiv, -ă, auditivi,
-e adj. referitor la
auz, în legătură cu
auzul.
aulă, aule s. f. sală
mare într-o clădire
publică, destinată fes-
tivităţilor.
aur s. n. metal preţios
de culoare galbenă,
folosit pentru a fa-
brica obiecte de po-
doabă, de artă, mone-
de etc.
aură s. f. nimb, au-
reolă.
aureolă, aureole s. f.
1. cerc luminos sau
colorat cu care pic-
torii înconjoară cape-
tele unor personaje
(mai ales ale sfinţi-
lor); nimb, aură. 2.
(fig.) strălucire, glorie,
faimă.
autentic, -ă, auten-
tici, -ce adj. 1. a că-
rui autoritate sau
 realitate nu poate fi
pusă la îndoială, de
netăgăduit; veritabil,
adevărat. 2. (despre
acte) original, nefalsi-
ficat.
autobiografie, auto-
biografii s. f. com-
punere literară, mai
ales în proză, în care
autorul îşi povesteşte
propria sa viaţă.
autobuz, autobuze s.
n. autovehicul folosit
la transportul în co-
mun al unui număr
mare de persoane.
autodidact, -ă, auto-
didacţi, -te adj., s.
m. şi f. persoană care
şi-a însuşit anumite
cunoştinţe prin forţe
proprii, fără ajutorul
unui profesor sau al
unei forme de învă-
ţământ.
autograf, autografe
s. n. text sau semnă-
tură scrisă de propria
mână a autorului.
autohton, -ă, autoh-
45
toni, -e adj. (despre
populaţii sau indivizi)
care aparţine unei re-
giuni (unei ţări etc.)
unde strămoşii săi
s-au stabilit din ve-
chime, înaintea alto-
ra; băştinaş.
autor, -oare, autori,
-oare s. m. şi f. per-
soană care creează o
operă literară, artis-
tică, ştiinţifică sau
publicistică.
autoritar, -ă, autori-
tari, -e adj. care
caută să-şi impună
voinţa proprie, fără a
ţine cont de ceilalţi;
poruncitor, abuziv.
auxiliar, -ă, auxiliari,
-e adj. ajutător, se-
cundar.
auzi vb. 1. a percepe
cu ajutorul auzului.
Expr.: eu spun, eu
aud = degeaba vor-
besc, nimeni nu mă
ascultă; să se audă
musca! = să fie tăcere
deplină!. 2. a asculta,
 a fi atent la cele ce se
spun. 3. a înţelege, a
pricepe. 4. (despre
veşti, ştiri, noutăţi) a
afla. 5. (numai la
pers. 3) a se vorbi, a
se zvoni.
avalanşă, avalanşe
s. f. masă de zăpadă
care se desprinde de
pe coasta unui munte
şi se rostogoleşte la
vale, provocând, dese-
ori, numeroase pagu-
be materiale sau chiar
victime omeneşti.
avansa vb. 1. a înainta,
a merge cu scopul de
a se apropia de ţinta
urmărită. 2. (despre
acţiuni întreprinse de
oameni) a progresa, a
se dezvolta. 3. a pro-
mova (pe cineva) în
muncă, a încredinţa
o funcţie mai înaltă.
avantaj, avantaje s. n.
1. folos mai mare pe
care îl obţine cineva
(în raport cu altul). 2.
drept, favoare, privi-
46
legiu de care se bu-
cură cineva sau ceva.
avar, -ă, avari, -e adj.
(despre oameni) care
nu dă din al său,
lipsit de generozitate;
zgârcit, lacom.
avaria vb. a provoca o
stricăciune; a (se) stri-
ca, a (se) deteriora.
avea vb. 1. a deţine, a
poseda, a stăpâni.
Expr.: ce-am avut şi
ce-am pierdut = puţin
îmi pasă; n-am avut
nimic de pierdut. 2. a
dispune de ceva; a se
bucura de ceva. 3. a fi
compus, alcătuit din...
4. a ţine, a purta. 5. a
trebui să...
aventura vb. a lua o
decizie îndrăzneaţă,
neţinând cont de ris-
curi.
aversă, averse s. f.
ploaie repede, abun-
dentă şi de scurtă
durată.
avertiza vb. a atrage
atenţia cuiva asupra
 consecinţelor acţiunii
pe care urmează să o
săvârşească; a pre-
veni.
avion, avioane s. n.
vehicul aerian mai
greu decât aerul, care
se menţine în aer
datorită unor aripi şi
se pune în mişcare cu
ajutorul unuia sau
mai multor motoare
care învârtesc o elice.
avuţie, avuţii s. f. ave-
re mare, bogăţie deţi-
nută de o persoană
sau o colectivitate.
azi adv. 1. în ziua a-
ceasta, în ziua care e
în curs; astăzi. Expr.:
de azi în (atâtea) zile
= peste atâtea zile. 2.
în vremea, în epoca
prezentă. Expr.: a
trăi (sau a o duce) de
azi pe mâine = a trăi
greu, fără aspiraţii la
ceva mai bun.
azur s. n. culoare al-
bastră-deschisă; al-
bastrul cerului.
47
azvârli vb. a arunca
ceva (departe), prin-
tr-o mişcare rapidă şi
violentă.
B
babă, babe s. f. femeie
bătrână, în vârstă.
baboi, baboi s. m. peş-
te mic de orice specie.
babord, baborduri s.
n. partea stângă a
unei nave după direc-
ţia înaintării.
bacalaureat, -ă, baca-
laureaţi, -te, subst.
I. s. n. examen gene-
ral pentru absolvenţii
liceului. II. s. m. şi f.
persoană care a pro-
movat examenul de
bacalaureat.
baci, baci s. m. cioban
care conduce o stână.
bacil, bacili s. m. bac-
terie în formă de
bastonaş ce provoacă
 diverse boli (ca: febra
tifoidă, tuberculoza,
lepra etc.).
baclava, baclavale s.
f. un fel de prăjitură
în formă de romb sau
de dreptunghi, prepa-
rată din foi de
plăcintă, nuci sau
migdale şi miere sau
sirop de zahăr.
bacşiş, bacşişuri s.
n. sumă de bani dată
(de obicei peste plata
cuvenită) pentru răs-
plătirea unui servi-
ciu.
bacterie, bacterii s.
f. nume dat unor or-
ganisme microsco-
pice, unicelulare, de
natură vegetală, în
formă de puncte, bas-
tonaşe sau firişoare,
multe din ele provo-
când boli infecţioase.
baftă s. f. (fam.) noroc,
şansă.
bagaj, bagaje s. n.
totalitatea lucrurilor
48
care se iau într-o că-
lătorie.
bagatelă, bagatele s.
f. lucru de mică
importanţă; obiect de
mică valoare.
baghetă, baghete s.
f. 1. beţişor din lemn,
os, metal etc. cu care
dirijorii conduc or-
chestra sau corul. 2.
(bagheta magică) nu-
ieluşă vrăjită cu care
se produc minuni în
poveşti.
bai, baiuri s. n. necaz,
supărare, încurcătu-
ră. Expr.: nu-i (niciun)
bai (că...) = nu face
nimic, nu-mi pasă.
baionetă, baionete s.
f. armă formată din-
tr–o lamă de oţel cu
marginile tăioase şi
ascuţită la un capăt,
iar la celălalt capăt
cu un mâner, care se
poate fixa pe ţeava
puştii pentru a servi
soldatului în lupta
corp la corp.
bal, baluri s. n. petre-
cere cu dans, organi-
zată seara sau noap-
tea într-o sală pregă-
tită în acest scop.
baladă, balade s. f.
creaţie literară în ver-
suri inspirată de obi-
cei din tradiţia isto-
rică sau populară şi
care redă o faptă ero-
ică, o legendă, o în-
tâmplare istorică etc.
balamuc, balamucuri
s. n. casă de nebuni,
ospiciu; (fig.) gălăgie
mare, larmă, zgomot.
balansa vb. a (se) miş-
ca când într-o parte
când într-alta; a se
legăna.
balanţă, balanţe s. f.
instrument pentru
măsurarea greutăţii
corpurilor prin echili-
brarea lor cu greutăţi
convenţionale; cân-
tar. Expr.: a pune în
balanţă = a cumpăni
faptele sau argumen-
tele cuiva în vederea
49
luării unei decizii.
balaur, balauri s. m.
(în basme) monstru
fantastic cu înfăţişare
fioroasă, imaginat în
formă de şarpe, ade-
sea înaripat, cu unul
sau mai multe capete.
balcon, balcoane s. n.
spaţiu mărginit de o
balustradă, pe pere-
tele exterior al unei
clădiri, comunicând
cu interiorul prin-
tr-una sau mai multe
uşi.
baldachin, baldachi-
ne s. n. acoperământ
decorativ, împodobit
cu perdele şi aşezat
deasupra unui pat.
balenă, balene s. f.
mamifer mare, de 10-
33 metri, care trăieş-
te în mările reci,
având în loc de dinţi
nişte lame cornoase
lungi şi subţiri.
balivernă, baliverne
s. f. vorbă lipsită de
importanţă; palavră.
balon, baloane s. n.
jucărie din cauciuc
foarte subţire, sferică,
umplută cu aer sau
cu un gaz uşor.
balot, baloturi s. n.
pachet mare de măr-
furi sau de diferite
obiecte; legătură ma-
re de haine, de rufe
etc.
baltag, baltage s. n.
topor cu coadă lungă,
întrebuinţat şi ca ar-
mă.
baltă, bălţi s. f. întin-
dere de apă stătătoa-
re, de obicei puţin
adâncă şi având o
bogată vegetaţie ac-
vatică. Expr.: a da cu
bâta-n baltă = a face o
gafă; a rămâne baltă
= (despre un lucru) a fi
lăsat în părăsire; a
lăsa baltă = a nu se
mai interesa de ceva.
ban1, bani s. m. uni-
tate monetară egală
cu a suta parte din-
50
tr-un leu. Expr.: bani
de buzunar (sau de
cheltuială) = bani des-
tinaţi cheltuielilor
zilnice; fecior de bani
gata = tânăr din fami-
lie bogată care risi-
peşte bani fără a
munci; a arunca banii
pe fereastră = a
cheltui banii inutil; a
nu face doi bani = a
nu valora nimic.
ban2 bani s. m. (titlu şi
funcţie) de mare dre-
gător în Ţara Româ-
nească după sec. XV;
(şi în forma de ma-
re-ban) titlu purtat de
boierul care guverna
Oltenia; cel mai înalt
rang boieresc.
banal, -ă, banali, -e
adj. cunoscut de toa-
tă lumea, comun; lip-
sit de originalitate.
banană, banane s. f.
fruct de banan, a-
vând culoare galbe-
nă, formă lunguiaţă,
miez cărnos şi dulce.
bancă, bănci s. f.
scaun îngust şi lung
(cu sau fără spetea-
ză), pe care se pot
aşeza două sau mai
multe persoane. Expr.:
pe băncile şcolii = la
şcoală; a sta (sau a
rămâne) în banca sa =
a sta la locul său, a
nu acţiona.
banchet, banchete s.
f. masă festivă, la
care se sărbătoreşte o
persoană sau un eve-
niment.
bandaj, bandaje s. n.
fâşie de pânză sau de
tifon folosită la prote-
jarea unei răni.
bandă, bande s. f.
ceată, grup de rău-
făcători conduşi de
un şef.
bandit, bandiţi s. m.
persoană care face
parte dintr-o bandă
de răufăcători; tâlhar.
bara vb. 1. (despre drum,
trecere, circulaţie) a
51
opri, a întrerupe, a
împiedica. 2. a trage
o linie peste un text
scris, pentru a arăta
că este anulat, că nu
trebuie luat în consi-
derare.
baraj, baraje s. n.
construcţie care o-
preşte cursul unui
râu spre a crea o re-
zervă de apă pentru
hidrocentrale etc.;
stăvilar, zăgaz.
barbar, -ă, barbari, -e
s. m. şi f. 1. nume
dat, în antichitate, de
greci şi de romani
oricui nu era grec sau
roman. 2. (folosit la
pl.) nume dat popoa-
relor care au năvălit
la începutul evului
mediu în Europa. 3.
(fig., despre unele per-
soane) om cu un
comportament săl-
batic, crud.
barcă, bărci s. f. am-
barcaţiune de dimen-
siuni mici, cu vâsle,
 cu pânze sau cu mo-
tor.
bard, barzi s. m. poet
care compunea şi re-
cita cântece război-
nice sau religioase.
baricadă, baricade s.
f. întăritură formată
din materiale diferite
(vehicule, arbori, saci
cu nisip, bolovani etc.)
pentru întreruperea
circulaţiei sau pentru
apărare în timpul lup-
telor de stradă.
baron, baroni s. m.
titlu de nobleţe inter-
mediar între titlul de
cavaler şi acel de vi-
conte; mare senior.
barză, berze s. f. pa-
săre călătoare cu cio-
cul roşu, gâtul şi pi-
cioarele lungi şi cu
penele, de obicei, al-
be, afară de vârfurile
aripilor, care sunt ne-
gre.
basm, basme s. n. 1.
creaţie populară cu
personaje şi fapte
52
fantastice şi adesea
cu participarea unor
forţe supranaturale,
care simbolizează for-
ţele binelui şi ale ră-
ului. 2. născocire,
minciună, scornitură.
basma, basmale s. f.
bucată de pânză sau
de mătase, de obicei
colorată, de formă pă-
trată, folosită de către
femei pentru a-şi aco-
peri capul. Expr.: a
scoate (pe cineva)
basma curată = a
scăpa (pe cineva) de o
învinuire; a ieşi (sau
a scăpa) basma cura-
tă = a ieşi cu bine
dintr-o încurcătură.
baston, bastoane s.
n. băţ, de obicei cu
capătul de sus îndoit,
care serveşte de rea-
zem în timpul mersu-
lui.
batalion, batalioane
s. n. unitate militară
formată din mai mul-
te companii.
bate vb. 1. a lovi un om
sau un animal (cu
palma, cu biciul, cu
varga). Expr.: a bate
măr = a bate foarte
tare pe cineva; a-şi
bate capul = a se gân-
di mult la ceva; a-şi
frământa mintea. 2. a
izbi (pe cineva de ce-
va). 3. (despre încălţă-
minte) a provoca răni,
a roade. 4. (cu privire
la un drum) a face
mereu aceeaşi cale, a
străbate. Expr.: a ba-
te pasul pe loc = a
face o acţiune fără
vreun progres; a bate
câmpii = a ocoli un
subiect; a bate în re-
tragere = a renunţa, a
da îndărăt. 5. (despre
vânt) a adia, a sufla.
6. (despre culori) a
avea nuanţe de... 7.
(despre inimă, puls,
tâmple) a zvâcni, a
palpita.
batjocură, batjocuri
s. f. luare în râs,
53
bătaie de joc; insultă.
băcan, băcani s. m.
negustor care vinde
diverse produse ali-
mentare.
băga vb. a pune, a in-
troduce; a vârî. Expr.:
a băga în gură = a
mânca; a îmbuca; a-şi
băga minţile în cap =
a se cuminţi; a băga
(cuiva ceva) în cap = a
convinge pe cineva de
ceva; a-şi băga nasul
în ceva (sau undeva) =
a se amesteca; a(-şi)
băga mâna în foc pen-
tru cineva = a garanta
pentru cinstea cuiva;
a băga ceva în (sau
la) cap = a ţine minte
un lucru; a băga în
seamă (pe cineva sau
ceva) = a da atenţie, a
observa.
bălai, -aie, bălai, -aie
adj. (despre oameni
sau părul lor) blond.
bălăci vb. a (se) juca, a
se zbengui în apă.
bălărie, bălării s. f.
buruiană care creşte
pe locuri necultivate.
băltoacă, băltoace s.
f. baltă mică, mur-
dară şi mocirloasă;
adunătură de apă de
ploaie prin gropile
drumurilor.
bănui vb. 1. a presimţi,
a prevedea, a avea o
intuiţie. 2. a conside-
ra pe cineva drept au-
tor al unei fapte (rele);
a suspecta.
bărăgan, bărăganuri
s. n. şes întins, cu ier-
buri dese şi populaţie
rară.
bărdacă, bărdace s.
f. ulcică de pământ
(cu toartă).
băştinş, -ă, băştinaşi,
-e adj., s. m. şi f. per-
soană care se află din
moşi-strămoşi pe pă-
mântul care trăieşte;
autohton, indigen.
bătaie, bătăi s. f. 1. lo-
vitură repetată, dată
54
de cineva cuiva cu
mâna sau cu un o-
biect. Expr.: a lua la
bătaie (pe cineva) = a
bate; a stinge (a sno-
pi) în bătaie = a bate
zdravăn (pe cineva); a
da bătaie = a face
(ceva) foarte repede;
bătaie de cap = fră-
mântare a minţii, în-
cordare; bătaie de joc
= batjocură. 2. distan-
ţă până la care poate
ajunge un glonte, o
săgeată etc. Expr.: în
bătaia puştii (sau a
gloanţelor) = în zona
de acţiune a puştii
(sau a gloanţelor). 3.
(în legătură cu anu-
mite fenomene ale na-
turii) în bătaia vân-
tului = în adierea
vântului; (sub) în bă-
taia soarelui = (sub)
în arşiţa soarelui.
bătălie, bătălii s. f.
lupte între armate,
între grupuri etc.
bătătură, bătături s.
f. 1. teren bătătorit în
faţa casei; ogradă. 2.
îngroşare a pielii pal-
melor sau a tălpilor.
bâjbâi vb. a orbecăi (în
întuneric, în ceaţă); a
căuta ceva pipăind
prin întuneric.
bâlci, bâlciuri s. n. 1.
târg mare ţinut în
anumite perioade ale
anului, la sărbători
importante şi însoţit
de spectacole şi pe-
treceri populare; iar-
maroc. 2. (fig.) gălă-
gie, hărmălaie.
bântui vb. 1. (despre
forţele naturii) a lovi
cu violenţă (o regiu-
ne, o recoltă, satele
etc.) producând pa-
gube. 2. (despre boli,
războaie) a pustii, a
devasta, a face rava-
gii. 3. (fam.) a cutreie-
ra.
bârfi vb. a (se) vorbi de
rău, a (se) defăima; a
flecări, a îndruga verzi
55
şi uscate.
bârlog, bârloguri s.
n. vizuină de urs;
(fig.) culcuş, locuinţă.
bea vb. a înghiţi un li-
chid.
bec, becuri s. n. sferă
sau pară de sticlă în
care se află filamen-
tul unei lămpi elec-
trice.
beci, beciuri s. n. 1.
pivniţă. 2. închisoare
(în subsolul unei clă-
diri).
bei, bei s. m. titlu dat
de turci domnilor ţă-
rilor româneşti.
beizadea, beizadele
s. f. fiu de domn;
principe.
bej adj. invar., s. n. I.
adj. invar. cafeniu
foarte deschis. II. s.
n. culoare cafeniu
foarte deschis.
belea, belele s. f. (fam.)
necaz, pacoste. Expr.:
a da de belea = a avea
o supărare, un necaz.
belşug s. n. cantitate
mare de bunuri;
abundenţă; bogăţie.
beneficia vb. a trage
folos; a profita; a avea
un câştig de pe urma
cuiva sau din ceva.
beregată, beregate s.
f. gâtlej, laringe.
beretă, berete s. f.
şapcă marinărească
fără cozoroc.
bestial, -ă, bestiali, -e
adj. animalic, sălbatic.
beteag, -ă, betegi, -ge
adj., s. m. şi f. om
infirm, schilod.
bezmetic, -ă, bezme-
tici, -ce adj. fără
rost, fără căpătâi;
zăpăcit, năuc.
bibliotecar, -ă, biblio-
tecari, -e s. m. şi f.
persoană care răs-
punde de buna func-
ţiune a unei biblio-
teci.
bibliotecă, biblioteci
s. f. 1. dulap sau mo-
bilă specială, cu raf-
56
turi de ţinut cărţi. 2.
sală, spaţiu în care se
păstreză şi se citesc
cărţi.
bici, bice s. n. obiect
alcătuit dintr-o îm-
pletitură de curele
sau cânepă legată de
un băţ, cu care se lo-
vesc sau se îndeamnă
animalele să meargă.
bicicletă, biciclete s.
f. vehicul cu două roţi
pus în mişcare prin
două pedale acţionate
cu picioarele şi folo-
sit, de obicei, pentru
transportul unei sin-
gure persoane.
bidinea, bidinele s. f.
pensulă mare, de obi-
cei rotundă, pentru
văruit.
bidiviu, bidivii s. m.
cal tânăr, iute şi fru-
mos.
bifurca vb. a se des-
părţi în două ramuri,
în două direcţii, în
două sensuri.
bijuterie, bijuterii s.
f. obiect de podoabă
făcut din metal nobil
(şi pietre preţioase);
giuvaer.
bilet, bilete s. n. 1.
scrisoare de câteva
rânduri. 2. bucată
mică de hârtie sau de
carton imprimat care
dă dreptul la intrarea
(şi ocuparea unui loc)
într-o sală de spec-
tacol, într-o arenă
sportivă.
bilingv, -ă, bilingvi, -e
adj. 1. care foloseşte
în mod curent două
limbi. 2. scris în două
limbi.
bine adv., s. n. sg. I.
adv. în mod favorabil,
avantajos, util. Expr.:
a(-i) prinde bine (un
lucru, o învăţătură, o
întâmplare) = a-i fi de
folos, a-i fi prielnic; a
se face bine = a se în-
sănătoşi; a-i părea
(cuiva) bine = a se bu-
57
cura; a pune (ceva)
bine = a pune la păs-
trare. II. s. n. sg. 1.
ceea ce aduce mulţu-
mire, satisfacţie, fo-
los. 2. faptă bună.
Expr.: a lua (pe cine-
va) cu binele = a pro-
ceda cu blândeţe, cu
înţelegere faţă de
cineva; a face (cuiva)
bine (cu ceva) = a
ajuta (pe cineva) la
nevoie; a vorbi (pe
cineva) de bine = a
lăuda (pe cineva).
binecrescut, -ă, bine-
crescuţi, -te adj. ca-
re a primit o bună e-
ducaţie; educat.
binoclu, binocluri s.
n. instrument optic
alcătuit din două mici
lunete, folosit pentru
a vedea obiectele la
mare distanţă.
biografie, biografii
s. f. scriere în care se
expune (pe larg) viaţa
unei persoane.
biologie s. f. ştiinţa or-
ganismelor vii, ani-
male şi vegetale.
biped, -ă, bipezi, -de
adj. (despre animale)
care umblă în două
picioare.
bir, biruri s. n. 1. dare
încasată în statele
feudale româneşti de
la ţărani şi meşteşu-
gari. 2. tribut. Expr.:
a da bir cu fugiţii = a
dispărea, a fugi.
birjar, birjari s. m. vi-
zitiu (şi stăpân) al
unei birje.
birjă, birje s. f. trăsură
de piaţă; droşcă.
birou, birouri s. n. 1.
masă de scris (cu ser-
tare şi compartimen-
te pentru hârtii, acte
etc.). 2. spaţiu, parte
dintr-o încăpere în
care lucrează o per-
soană sau un servi-
ciu.
biruinţă, biruinţe s.
f. victorie, izbândă.
58
biserică, biserici s. f.
clădire destinată cele-
brării unui cult creş-
tin. Expr.: a fi uşă de
biserică = a fi corect,
a fi cinstit; a nu fi dus
(de multe ori) la bise-
rică = a nu da impor-
tanţă părerii celor-
lalţi; a nu şti multe.
bivol, bivoli s. m. vită
cornută, rumegătoa-
re, asemănătoare cu
boul, cu păr alb sau
negru, aspru şi rar.
bizar, -ă, bizari, -e
adj. ciudat, straniu.
biziui vb. 1. a se în-
crede, a se baza, a se
lăsa în seama sau în
nădejdea cuiva. 2.
(pop.) a îndrăzni, a
cuteza.
blagoslovi vb. a bine-
cuvânta.
blajin, -ă, blajini, -e
adj. blând, omenos,
paşnic.
blană, blăni s. f. 1.
părul sau lâna care
 acoperă pielea unor
animale. 2. haină îm-
blănită, haină reali-
zată din blană.
blazon, blazoane s. n.
ansamblu de semne
convenţionale care
reprezintă emblema
unui stat, a unei pro-
vincii, a unui oraş, a
unei familii etc.
blând, -ă, blânzi, -de
adj. 1. (despre oameni)
care este prietenos,
paşnic, omenos. 2.
(despre animale) care
nu fuge de om; care
nu se sperie.
blestema vb. a invoca
abaterea unei neno-
rociri asupra cuiva; a
spune, a rosti un
blestem.
blid, blide s. n. vas de
lemn (de lut sau de
tinichea) în care se
pun bucatele; stra-
chină.
blond, -ă, blonzi, -de
adj. (despre păr) de
culoare deschisă; găl-
59
bui, bălai.
bluză, bluze s. f.
îmbrăcăminte pentru
partea superioară a
corpului, asemănă-
toare cu o cămaşă
bărbătească.
boa s. m. invar. şarpe
tropical, carnivor şi
neveninos, lung de
câţiva metri, care-şi
ucide prada înainte
de a o înghiţi, încolă-
cindu-se în jurul ei şi
sufocând-o.
boboc, boboci s. m. 1.
floare care începe să
se deschidă. 2. pui de
gâscă sau de raţă.
bocăni vb. a ciocăni, a
izbi cu un obiect tare
în ceva.
boci vb. a plânge tare
cu vaiete şi strigăte.
bogat, -ă, bogaţi, -te
adj., s. m. şi f. 1. (de-
spre oameni) om care
are mulţi bani. 2. ca-
re se află, care con-
ţine ceva în cantitate
mare.
boier, boieri s. m. ma-
re stăpân de pământ
(care deţinea, uneori,
şi o funcţie înaltă în
stat); moşier; stăpân.
bojdeucă, bojdeuci s.
f. casă mică şi sără-
căcioasă.
bojoc, bojoci s. m.
(pop.) plămân.
bol, boluri s. n. 1. co-
coloş. 2. vas cu sau
fără picior.
bold, bolduri s. m. ac
cu gămălie, cu mă-
ciulie.
bolovan, bolovani s.
m. bucată mare de pă-
mânt sau de piatră.
bombăni vb. a vorbi
pentru sine, încet şi
fără a articula răspi-
cat sunetele.
bon, bonuri s. n. bilet
pe baza căruia se eli-
berează o marfă, un
bun.
bondar, bondari s. m.
insectă mare, bărzăun.
60
bondoc, -oacă, bon-
doci, -oace adj. mă-
runt de statură şi
gras.
bonetă, bonete s. f.
acoperământ de cap
confecţionat din pân-
ză sau din stofă, fără
boruri sau fără cozo-
roc, purtat de femei,
de copii, de bucătari,
de medici etc.
bor, boruri s. n. mar-
gine circulară aşezată
în jurul pălăriei.
borcan, borcane s. n.
vas de sticlă, folosit
pentru păstrarea con-
servelor, a dulceţurilor
etc.
bordei, bordeie s. n.
încăpere săpată (pe
jumatate) în pământ
şi acoperită cu pă-
mânt, paie sau stuf.
borş, borşuri s. n.
zeamă acră preparată
din tărâţe fermentate
în apă.
boschet, boschete s.
n. grup de arbuşti
plantaţi pentru um-
bră sau pentru înfru-
museţarea unui parc.
boscorodi vb. 1. a vorbi
(singur) spunând vor-
be neînţelese. 2. a
mustra, a certa pe
cineva.
bostan, bostani s. m.
1. dovleac. 2. pepene
verde.
bot, boturi s. n. partea
din faţă a capului u-
nor animale, cuprin-
zând gura (şi nasul).
Expr.: a fi (sau a pu-
ne pe cineva) cu botul
pe labe = a pune pe
cineva la respect; a se
întâlni cu cineva bot în
bot = a se întâlni cu
cineva faţă în faţă şi
pe neaşteptate; a face
bot sau a pune botul =
a se supăra, a se
bosumfla.
botanică s. f. ştiinţă
care se ocupă cu stu-
diul structurii şi dez-
61
voltării plantelor, al
originii şi al evoluţiei
lor.
brad, brazi s. n.
arbore care creşte în
zona muntoasă, înalt
până la 50 metri, cu
tulpina dreaptă, cu
frunzele în formă de
ace de culoare verde-
închis, cu florile şi se-
minţele în conuri.
brambura adv. (fam.)
fără rost, fără căpă-
tâi; de-a valma; în
dezordine.
brancardă, brancarde
s. f. targă pentru tran-
sportat răniţii sau
bolnavii, formată de
obicei din pânză în-
tinsă, fixată de două
bare de lemn sau de
metal.
braţ, braţe s. n. mem-
bru superior al corpu-
lui omenesc cuprins
între cot şi umăr.
Expr.: a primi (sau a
aştepta) cu braţele
deschise = a primi
 (sau a aştepta) pe ci-
neva cu multă dra-
goste; a fi braţul
(drept al ) cuiva = a fi
sprijinul cuiva.
brav, -ă, bravi, -e adj.
curajos, viteaz, în-
drăzneţ.
brazdă, brazde s. f.
fâşie de pământ răs-
turnată cu plugul;
urma (şanţul) rămasă
în pământ după plug.
Expr.: a aduce (sau a
da) pe cineva pe braz-
dă = a aduce pe cine-
va pe calea cea dreap-
tă.
brădet, brădeturi s.
n. pădure de brazi;
brădiş.
brăţară, brăţări s. f.
podoabă făcută din
metal preţios sau din
alt material şi purtată
de femei la încheietu-
ra mâinii sau pe braţ.
brânduşă, brânduşe
s. f. plantă cu flori
62
violete în formă de
pâlnie, care înfloreşte
primăvara timpuriu.
brâu, brâie s. n. cin-
gătoare lată de lână,
de piele, de mătase
etc. pe care o poartă
ţăranii.
bretea, bretele s. f. o-
biect de îmbrăcămin-
te bărbătească con-
fecţionat din două
fâşii de elastic, pân-
ză, piele etc. care se
trec peste umeri,
prinzându-se în faţă
şi în spate de panta-
loni pentru a-i sus-
ţine.
breton, bretoane s.
n. păr lăsat pe frunte
şi retezat în linie
dreaptă.
briceag, bricege s. n.
cuţitaş de buzunar
cu una sau mai multe
lame.
briză, brize s. f. vânt
uşor care suflă regu-
 lat la ţărmul mării;
adiere, boare.
broboadă, broboade
s. f. basma mare şi
groasă pe care şi-o a-
şază pe cap femeile.
broboană, broboane
s. f. picătură mare (de
sudoare).
broderie, broderii s. f.
cusătură în relief (re-
prezentând flori sau
alte ornamente) reali-
zată pe o pânză, pe o
stofă, pe o mătase etc.
broşă, broşe s. f. biju-
terie prinsă cu un ac
de rochie, de haină şi
purtată de către femei.
broşură, broşuri s. f.
lucrare care cuprinde
un număr mic de foi.
brumă, brume s. f.
rouă îngheţată care
se aşază noaptea pe
plante, pe pământ;
chiciură.
brun, -ă, bruni, -e adj.
1. cafeniu-închis. 2.
(despre oameni) per-
soană care are pielea
63
negricioasă şi părul
negru; brunet, oacheş.
brusc, -ă, bruşti, -e
adj. care se produce,
se petrece pe neaş-
teptate; dintr-odată.
brutal, -ă brutali, -e
adj. (despre oameni şi
acţiunile lor) aspru,
dur, violent; groso-
lan, necioplit.
brutar, brutari s. m.
persoană care fabrică
sau vinde pâine.
bubui vb. a produce un
zgomot înfundat şi
puternic.
buburuză, buburuze
s. f. gândăcel.
buchet, buchete s. n.
mănunchi de flori a-
ranjate şi legate îm-
preună.
buchisi vb. 1. a face un
lucru cu mare efort.
2. a citi sau a învăţa
ceva cu mare efort.
bucium, buciume s.
n. instrument muzi-
cal de suflat, în forma
 unui tub, lung (până
la 2 metri), făcut din
coajă de tei, din lemn
sau din metal şi folo-
sit în special de cio-
bani şi de oamenii de
la munte.
buclă, bucle s. f. şuvi-
ţă de păr răsucită în
spirală; zuluf, câr-
lionţ.
bucluc, buclucuri s.
n. încurcătură, necaz,
belea, năpastă.
bucoavnă, bucoavne
s. f. abecedar.
bufet, bufete s. n. 1.
dulap de sufragerie
sau de bucătărie în
care se ţine vesela. 2.
local în care se ser-
vesc mâncăruri.
bufniţă, bufniţe s. f.
pasăre răpitoare de
noapte, de culoare
brună-ruginie, cu ca-
pul mare şi ochii gal-
beni, mari, apropiaţi
unul de altul.
bufon, bufoni s. m. 1.
64
(în epoca feudală) per-
sonaj comic, îmbră-
cat caraghios, care
trăia la curtea suve-
ranilor sau a seniori-
lor pentru a-i distra
cu glume, gesturi şi
grimase. 2. persoană
care face pe alţii să
râdă spunând glume.
buimac, -ă, buimaci,
-ce adj. ameţit (de
somn, de frică, de ad-
miraţie, de beţie etc.);
zăpăcit, uluit, năuc.
bujor, bujori s. m.
plantă cu flori mari,
roşii, roz sau albe.
bulb, bulbi s. m. tul-
pină (de obicei subte-
rană) a unor plante
(ca ceapa, laleaua,
crinul etc.).
bulbuca vb. a (se) holba.
buldozer, buldozere
s. n. maşină alcătuită
dintr-un tractor pe
şenile, prevăzut în
faţă cu o lamă puter-
nică, folosită pentru
 săparea şi nivelarea
terenurilor, transpor-
tarea la distanţe mici
a pământului, desză-
pezirea şoselelor.
bulevard, bulevarde
s. n. stradă largă,
dreaptă, plantată cu
arbori de-a lungul
trotoarelor.
buluc, bulucuri s. n.
număr mare de oa-
meni strânşi la un
loc; grămadă, droaie,
gloată.
bun, -ă, buni, -e adj.,
s. m. şi f. 1. care face
în mod obişnuit bine
altora; binevoitor,
blând, blajin. Expr.:
bun la inimă = milos-
tiv; bun, rău = oricum
ar fi. 2. drăguţ, ama-
bil. Expr.: Fii bun! =
te rog, ai bunătatea.
3. (despre copii) cu-
minte, ascultător. 4.
(despre faptele oame-
nilor) cinstit, cuviin-
cios. Expr.: a pune o
vorbă bună pentru
65
cineva = a interveni în
favoarea cuiva; a fi
(sau a ajunge) în
mâini bune = a fi (sau
a ajunge) în mâini
sigure. 5. vesel, mul-
ţumit. Expr.: a fi în
toane bune = a fi bine
dispus. 6. de calitate
superioară; preţios,
scump. Expr.: brânză
bună în burduf de
câine = persoană care
are calităţi deosebite,
dar nu şi le foloseşte;
a o ţine una şi bună =
a susţine un lucru cu
insistenţă; a o lua de
bună = a crede (ceva);
a lua (ceva) în serios.
7. bogat, îmbelşugat.
bună, bune s. f. bu-
nică.
bunăoară adv. de exem-
plu, de pildă.
bunăstare s. f. bogăţie,
prosperitate.
bunic, bunici s. m. ta-
tăl tatălui sau al ma-
mei.
burghezie, burghezii
s. f. clasă socială care
s-a format odată cu
dezvoltarea industriei.
burlac, burlaci s. m.
bărbat necăsătorit;
holtei, becher, celiba-
tar.
burniţa vb. a ploua
mărunt şi des; a bu-
ra, a cerne.
bursă, burse s. f. su-
mă de bani acordată
de către stat unui
elev sau student,
pentru a-şi acoperi
cheltuielile de întreţi-
nere în timpul studi-
ilor.
bursuc, bursuci s. m.
1. viezure. 2. (despre
oameni) om (sau co-
pil) mic, îndesat şi
greoi.
burtă, burţi s. f. abdo-
men, pântece. Expr.:
a sta cu burta la soa-
re = a sta degeaba.
buruiană, buruieni
s. f. nume popular dat
66
plantelor necultivate
ce cresc printre semă-
nături şi trebuie plivi-
te.
busculadă, buscu-
lade s. f. învălmă-
şeală, înghesuială.
bust, busturi s. n.
partea superioară a
corpului omenesc.
buştean, buşteni s.
m. trunchi de copac,
tăiat şi curăţat de
crengi. Expr.: a dormi
buştean = a dormi
adânc; a (se) lămuri
buştean = a lăsa (sau
a rămâne) nedumerit
în urma unei expli-
caţii neclare.
butoi, butoaie s. n.
vas mare din lemn
făcut din doage, mai
larg la mijloc decât la
capete, folosit pentru
păstrarea lichidelor, a
murăturilor etc.
butonieră, butoniere
s. f. tăietură mică în-
tr-o stofă, într-o pân-
 ză etc., ale cărei mar-
gini sunt bine întărite
şi în care se încheie
un nasture.
butuc, butuci s. m. bu-
cată dintr-un trunchi
de copac, tăiat, cu-
răţat de crengi.
Expr.: a lega (pe cine-
va) butuc = a lega
astfel încât să nu se
mai poată mişca.
buză, buze s. f. fiecare
din cele două părţi
cărnoase care mărgi-
nesc gura şi acoperă
dinţii.
buzdugan, buzduga-
ne s. n. măciucă sau
ghioagă de fier, folo-
sită în vechime ca
armă de luptă.
C
cabană, cabane s. f.
casă (la munte), con-
struită de obicei din
67
lemn, care serveşte
pentru adăpostirea
turiştilor şi a vână-
torilor.
cabotin, -ă, cabotini,
-e s. m. şi f. actor (sau
actriţă) fără talent.
cacofonie, cacofonii
s. f. asociaţie neplă-
cută de sunete; lipsă
de armonie.
cactus, cactuşi s. m.
nume dat mai multor
plante tropicale, a-
daptate la uscăciune
prin tulpinile cărnoa-
se, pline cu suc apos
sau lăptos, şi prin
frunzele reduse sub
formă de spini.
cadenţă, cadenţe s.
f. mişcare ritmică şi
uniformă; ritm.
cadou, cadouri s. n.
ceea ce se primeşte
sau se oferă în dar.
cais, caişi s. m. pom
fructifer cu flori albe
cu nuanţe roz, care
apar înaintea frun-
 zelor, cultivat pentru
fructele sale.
cal, cai s. m. animal
domestic erbivor, fo-
losit la călărie şi la
tracţiune. Expr.: La
paştele cailor = nici-
odată; cal de bătaie =
persoană foarte hăr-
ţuită; a visa (sau a
vedea, a spune) cai
verzi (pe pereţi) = a-şi
închipui (sau a spu-
ne) lucruri imposi-
bile, de necrezut.
calamitate, calamităţi
s. f. nenorocire mare,
dezastru care loveşte
o colectivitate.
calcula vb. a face un
calcul, a socoti; a apre-
cia.
caldarâm, caldarâ-
muri s. n. pavaj cu
piatră (de obicei tăia-
tă şi cioplită) pe o
stradă, într-o curte
etc.; drum pavat sau
asfaltat.
cale, căi s. f. 1. fâşie de
teren pe care circulă
68
oamenii, vehiculele şi
animalele; drum; •
din cale-afară = ne-
obişnuit, foarte. Expr.:
a ieşi în calea cuiva =
a întâmpina pe cine-
va; a găsi cu cale = a
socoti că este potrivit,
nimerit; a pune la
cale = a. (despre lu-
cruri) a pregăti ceva, a
aranja, a hotărî. b.
(despre persoane) a
sfătui, a îndruma; a fi
pe cale de a... (sau
să...) = a fi gata să...,
a fi pe punctul de a...
2. călătorie, drum.
Expr.: a face cale în-
toarsă = a se întoarce
din drum. 3. (fig.) me-
todă, mijloc, proce-
deu de urmat pentru
atingerea unui scop.
caleaşcă, caleşti s. f.
trăsură elegantă, pe
arcuri foarte flexibile.
calendar, calendare
s. n. sistem de împăr-
ţire a timpului în ani,
luni şi zile, bazat pe
 fenomenele periodice
ale naturii; • calen-
darul iulian = calen-
dar stabilit din ordi-
nul lui Iuliu Cezar în
anul 46 înainte de
Hristos; • calendarul
gregorian = calendar
realizat în anul 1852
din ordinul papei
Grigore al XVIII-lea şi
adoptat cu timpul de
toate popoarele din
Europa. Expr.: a face
(cuiva) capul calendar
= a zăpăci pe cineva,
spunându-i foarte
multe lucruri; a se
uita ca mâţa-n
calendar = a privi (la
ceva) fără a înţelege
nimic.
calende s. f. pl. (în
antichitate) numele
primei zile a lunii la
romani; ziua întâi.
Expr.: la calendele
greceşti = niciodată
(grecii neavând «ca-
lende»).
calic, -ă, calici, -ce
69
adj. 1. foarte sărac. 2.
zgârcit, avar.
califat, califate s. n.
formă de stat înte-
meiat de arabi pe
teritoriile stăpânite
de ei, după moartea
lui Mahomed.
calificativ, calificative
s. n. termen prin care
e caracterizată o per-
soană.
caligrafie s. f. arta şi
deprinderea de a scrie
frumos.
calma vb. a (se) linişti,
a (se) potoli.
calomnia vb. a vorbi pe
cineva de rău, a spu-
ne lucruri neadevăra-
te despre cineva; a
bârfi, a defăima.
calvar, calvaruri s. n.
chin, suferinţă, dure-
re îndelungată; încer-
care grea.
camarad, -ă, cama-
razi, -de s. m. şi f.
tovarăş de arme, de
clasă; prieten; coleg.
camelie, camelii s. f.
plantă ornamentală
originară din China şi
din Japonia, cu frun-
ze totdeauna verzi şi
cu flori mari, albe sau
roşii.
campion, -oană, cam-
pioni, -oane s. m. şi
f. persoană, echipă
care cucereşte primul
loc într-o competiţie
sportivă.
canafas s. n. pânză
rară din fire de câ-
nepă, foarte apretată,
care se foloseşte la
confecţionarea haine-
lor.
canapea, canapele s.
f. mobilă (cu spătar şi
cu braţe) îmbrăcată
în stofă sau piele, pe
care stă sau pe care
se poate dormi.
canar, canari s. m.
pasăre cântătoare, cu
corpul mic, cu pene
galbene, crescută la
noi ca pasăre de co-
livie.
70
candelabru, cande-
labre s. n. suport cu
mai multe braţe, pen-
tru lumânări sau
becuri, de obicei sus-
pendat, construit din
metal, porţelan, cris-
tal etc.
candelă, candele s. f.
lampă cu ulei, care se
pune la icoane sau la
morminte sau care
servea, în trecut, la
iluminat.
candid, -ă, candizi,
-de adj. (despre oa-
meni şi înfăţişarea lor)
plin de candoare,
curat (la suflet), ne-
vinovat.
cangur, canguri s. m.
animal erbivor, care
trăieşte în Australia,
cu coadă lungă şi cu
picioarele din faţă
scurte, a cărui femelă
are sub pântece o
pungă unde îşi ţine
puii când sunt mici.
canibal, -ă, canibali, -e
s. m. şi f. 1. sălbatic
 care se hrăneşte cu
carne de om; antro-
pofag. 2. (fig.) om
crud, feroce, dornic
de vărsare de sânge.
caniculă, canicule s.
f. căldură dogoritoa-
re; arşiţă.
cantină, cantine s. f.
local unde se serveşte
masa salariaţilor din-
tr-o întreprindere, stu-
denţilor, elevilor etc.
cap1, capete s. n. 1.
partea superioară a
corpului sau cea an-
terioară a animalelor,
unde se află creierul,
principalele organe
de simţ şi gura; •
(până) peste cap =
prea mult; • din cap
până-n picioare = în
întregime, cu desă-
vârşire. Expr.: a se
da peste cap = a face
tumbe; (fig.) a face
imposibilul; a i se ur-
ca (cuiva) la cap = a
deveni înfumurat, în-
gâmfat; a-şi pierde
71
capul = a se zăpăci;
cu noaptea-n cap =
foarte de dimineaţă,
dis-de-dimineaţă; a-şi
lua lumea-n cap = a
pleca departe, rătă-
cind prin lume; bătut
în cap = (despre oa-
meni) prost; a nu fi
nimic de capul cuiva =
a fi lipsit de merite,
de calităţi. 2. căpătâi.
3. individ, ins, om,
persoană. Expr.: pe
capete = care mai de
care, pe întrecute. 4.
minte, judecată, gân-
dire; • cu cap = cu ju-
decată, (în mod) in-
teligent; • fără cap =
(în mod) necugetat.
Expr.: a fi (sau a um-
bla) cu capul în nori =
a fi zăpăcit, distrat; a
nu(-i) intra (cuiva
ceva) în cap = a nu
putea pricepe; a-şi
bate (sau a-şi fră-
mânta) capul = a se
gândi mult, intens la
ceva. 5. viaţă. Expr.:
 odată cu capul = cu
niciun preţ, nici
mort; a-şi face de cap
= a face ceva ce poate
să-i primejduiască
viaţa sau să-l nenoro-
cească. 6. capăt.
Expr.: capul mesei =
locul de onoare la ma-
să, din capul mesei;
de la un cap la altul =
de la o extremitate la
alta; cap la cap = ală-
turate; cap de afiş
sau cap de listă =
primul nume dintr-o
listă de persoane afi-
şate în ordinea valorii
lor. 7. sfârşit. Expr.:
a o scoate la cap = a
sfârşi, a termina; în
cap = (după numera-
le) exact, întocmai.
cap2, capi s. m. căpe-
tenie, şef; • cap de fa-
milie sau capul fami-
liei = tatăl, soţul sau
alt membru al fami-
liei care are răspun-
derea ei.
72
capabil, -ă, capabili, -e
adj. care este în stare,
care are posibilitatea
de a săvârşi ceva; în-
zestrat, valoros, des-
toinic.
capac, capace s. n.
acoperitoare care se
lasă sau se aşază
deasupra unui vas, a
unei cutii etc. Expr.:
a pune capac cuiva =
a închide gura cuiva
cu un răspuns bine
potrivit.
capă, cape s. f. pele-
rină (scurtă) de blană
sau de stofă.
capăt, capete s. n. par-
tea de sfârşit a unui
lucru, a unei perioa-
de, a unei situaţii etc.;
margine; limită; •
până la capăt = până
la sfârşit. Expr.: la
capătul lumii = foarte
departe; a da de
capăt = a ajunge la
sfârşitul unui lucru,
a duce la bun sfârşit;
 a o scoate la capăt cu
ceva = a ieşi bine din-
tr-o situaţie, dintr-o
încurcătură.
capcană, capcane s.
f. obiect folosit pentru
prinderea unor ani-
male; cursă.
capitală, capitale s.
f. oraş de reşedinţă în
care îşi au sediul or-
ganele supreme ale
puterii de stat.
capitol, capitole s. n.
fiecare din părţile mai
mari ale unei cărţi,
marcată de obicei
printr-un număr de
ordine.
capitula vb. 1. (despre
o armată, despre un
stat) a se preda învin-
gătorului în condiţiile
dictate de acesta, în-
cetând lupta. 2. (fig.)
a da înapoi în faţa
piedicilor sau a greu-
tăţilor; a ceda, a se da
învins (într-o discu-
ţie).
73
capodoperă, capodo-
pere s. f. operă ar-
tistică excepţională,
constituind un model
pentru alte lucrări de
acelaşi gen.
capră, capre s. f. ani-
mal rumegător, cu
părul lung şi cu coar-
ne, crescut mai cu
seamă pentu lapte.
Expr.: a împăca şi
capra şi varza = a
împăca două interese
opuse.
capriciu, capricii s.
n. dorinţă trecătoare,
manifestată cu încă-
păţânare; gust schim-
bător, neaşteptat; toa-
nă.
captiv, -ă, captivi, -e
adj. prins şi lipsit de
libertate; prizonier;
prins.
car, care s. n. vehicul
cu patru roţi, tras în
special de boi, folosit
la ţară pentru tran-
sportarea poverilor; •
 cu carul = din belşug.
Expr.: nici în car, nici
în căruţă = (se spune
despre o persoană) ca-
re nu se mulţumeşte
în niciun chip.
caracatiţă, caracatiţe
s. f. animal marin, cu
corpul rotund şi cu
opt braţe puternice,
prevăzute cu ventuze
cu care se pot fixa pe
stânci.
caracter, caractere
s. n. trăsătură parti-
culară a unui individ
sau a unui lucru, ca-
re constituie specifi-
cul acestuia.
caracteriza vb. a de-
scrie, a înfăţişa, a fa-
ce să reiasă trăsătu-
rile caracteristice ale
unei persoane, ale u-
nui lucru sau ale
unui fenomen.
caraghios, -oasă, ca-
raghioşi, -oase adj.
care provoacă râsul,
ridicol, comic; care
nu merită să fie luat
74
în serios.
carapace, carapace s.
f. înveliş dur (osos sau
calcaros) care prote-
jează corpul unor a-
nimale (cum e racul,
broasca ţestoasă etc.).
caravană, caravane
s. f. convoi de oameni
şi de animale care
transportă mărfuri,
bagaje etc. prin pusti-
uri şi prin stepe.
carceră, carcere s. f.
încăpere mică şi în-
tunecoasă, folosită în
trecut în închisori,
cazărmi şi în şcoli,
pentru persoanele pe-
depsite.
caricatură, caricaturi
s. f. desen care re-
prezintă o persoană
sau o idee, exagerând
unele trăsături, în-
deosebi negative, cu
scop satiric sau hazliu.
carieră, cariere s. f.
profesiune, ocupaţie;
domeniu de acti-
vitate; timp cât cine-
 va lucrează într-un
anumit domeniu.
cariocă s. f. instru-
ment de scris cu tuş
colorat.
caritate s. f. atitudine
miloasă, plină de ge-
nerozitate faţă de ci-
neva.
carnaval, carnavaluri
s. n. petrecere însoţi-
tă de deghizări, focuri
de artificii.
carnivor, -ă, carni-
vori, -e adj. care se
hrăneşte cu carne.
carpen, carpeni s. m.
arbore înalt, cu frun-
zele ovale dinţate, cu
lemnul tare şi alb, cu
dungi argintii şi a-
dâncituri pe trunchi,
întrebuinţat la con-
strucţii şi la rotărie.
carpetă, carpete s. f.
covoraş.
carte, cărţi s. f. 1.
scriere cu un anumit
subiect, tipărită şi le-
gată în volum. Expr.:
75
a vorbi (sau a spune)
ca la carte = a vorbi
ca un om învăţat;
cum scrie la carte =
aşa cum trebuie, cum
se cere; a se pune pe
carte = a se apuca se-
rios de învăţat; om de
carte = învăţat, căr-
turar. 2. scrisoare. 3.
act scris, document,
dovadă.
cartof, cartofi s. m.
plantă cu flori albe
sau violete şi tulpini
subterane terminate
cu tuberculi de formă
rotundă, ovală sau
alungită, comestibili,
bogaţi în amidon.
casă, case s. f. 1. locu-
inţă, domiciliu. Expr.:
a nu avea (nici) casă,
(nici) masă = a duce o
viaţă plină de griji, de
frământări. 2. gospo-
dărie. 3. căsnicie.
Expr.: a ţine casa cu
cineva = a fi căsătorit
cu cineva; a face casă
(bună) cu cineva = a
 trăi laolaltă în bună
înţelegere. 4. totalita-
tea celor care locuiesc
împreună, formând o
familie.
cascadă, cascade s. f.
torent de apă format
de un şuvoi sau de
un râu, care cade cu
putere şi cu zgomot
de la o înălţime pe un
perete de munte.
Expr.: cascadă de râs
= râs sacadat şi pre-
lungit.
cascador, -oare, cas-
cadori, -oare s. m.
şi f. actor sau acrobat
care execută salturi
primejdioase.
cască, căşti s. f. aco-
perământ pentru cap
făcut din metal, din
piele sau din cauciuc
şi folosit de militari,
de unii sportivi şi de
unii muncitori pentru
protecţia capului.
casnic, -ă, casnici,
-ce adj., s. f. I. adj. 1.
care ţine de casă, de
76
gospodărie. 2. care îşi
petrece timpul liber
acasă, în familie. II. s.
f. femeie care se ocu-
pă numai cu gospo-
dăria; gospodină.
castană, castane s. f.
fructul castanului, de
formă rotundă, cu
coaja tare de culoare
cafenie, închis până
la maturitate într-un
înveliş ţepos. Expr.: a
scoate castanele din
foc cu mâna altuia = a
se folosi de ajutorul
altuia pentru a în-
deplini, în folosul
propriu, un lucru pri-
mejdios sau riscant.
castel, castele s. n.
clădire mare şi veche,
cu turnuri, înconju-
rată de ziduri şi de
şanţuri, care servea
ca locuinţă fortificată
seniorilor feudali; (as-
tăzi) casă mare şi
luxoasă, imitând ar-
hitectura medievală.
Expr.: Castele în Spa-
 nia = visuri irealizabi-
le, planuri fantastice.
castravete, castraveţi
s. m. plantă legumi-
colă cu tulpina agăţă-
toare, acoperită cu
peri aspri, cu frunze
mari şi flori galbene;
fructul acestei plante,
de formă lunguiaţă
de culoare verde, se
consumă crud sau
murat. Expr.: a vinde
castraveţi grădina-
rului = a da explicaţii
cuiva care se pricepe
mai bine; a căuta să
păcăleşti pe unul mai
şiret decât tine.
castron, castroane
s. n. vas adânc, în
care se aduc la masă
unele mâncăruri.
caş, caşuri s. n. pro-
dus alimentar prepa-
rat din lapte de oaie
închegat şi stors de
zer. Expr.: a fi cu ca-
şul la gură = a fi lipsit
de experienţă, nepri-
ceput.
77
cataclism, cataclisme
s. n. schimbare brus-
că în caracterul şi
condiţiile naturii şi
ale vieţii pe o mare
întindere a suprafeţei
pământului, sub in-
fluenţa unor procese
atmosferice, tectonice
sau vulcanice nimici-
toare.
catacombă, catacom-
be s. f. (mai ales la
pl.) galerie subterană
care servea creştini-
lor din primele vea-
curi, drept loc de cult
şi înmormântare.
catadicsi vb. a găsi de
cuviinţă, a binevoi.
catapeteasmă, cata-
petesme s. f. (la bise-
ricile ortodoxe) perete
despărţitor (împodo-
bit cu icoane) între
altar şi restul bisericii.
cataramă, catarame
s. f. piesă din metal,
os, material plastic
etc., cu care se înche-
 ie o cingătoare, o cu-
rea etc. sau care este
folosită ca obiect de-
corativ la confecţii.
Expr.: prieten la cata-
ramă = prieten foarte
bun, nedespărţit.
catarg, catarge s. n.
stâlp de lemn sau tub
metalic, care se mon-
tează vertical pe o
navă pentru a susţine
pânzele.
catastif, catastife s.
n. registru, condică.
Expr.: a trece (pe
cineva sau ceva) la
catastif = a avea sau
a ţine evidenţa fapte-
lor cuiva.
catastrofă, catastrofe
s. f. eveniment tragic
de mari proporţii; de-
zastru; nenorocire;
calamitate; tragedie.
catâr, catâri s. m. ani-
mal domestic, rezul-
tat din împerecherea
măgarului cu iapa
sau a armăsarului cu
măgăriţa.
78
categoric, -ă, catego-
rici, -ce adj. precis,
hotărât; necondiţio-
nat.
catehism, catehisme
s. n. expunere a prin-
cipiilor religiei creşti-
ne, sub formă de în-
trebări şi răspunsuri.
catifea, catifele s. f.
ţesătură de mătase,
de lână, de bumbac
etc.
catolicism s. n. con-
fesiune creştină care
recunoaşte primatul
papei, purcederea
„Sfântului Duh“ de la
Dumnezeu-Tatăl şi
de la Dumnezeu-Fiul,
existenţa purgatoriu-
lui etc.
catrafuse s. f. pl. (fam.)
obiecte casnice mă-
runte (şi în dezordine).
catren, catrene s. n.
strofă (sau poezie) for-
mată din patru ver-
suri.
catrinţă, catrinţe s.
f. obiect de îmbrăcă-
 minte din portul na-
ţional al femeilor ro-
mânce, care serveşte
ca fustă sau ca şorţ şi
care constă dintr-o
bucată dreptunghiu-
lară de stofă adesea
împodobită cu alesă-
turi, cu paiete etc.
cauza vb. a fi pricina,
motivul unei întâm-
plări; a pricinui, a
produce.
caval, cavale s. n. flu-
ier mare, ciobănesc
facut din lemn de
paltin sau de alun.
cavernă, caverne s. f.
peşteră, grotă.
cavitate, cavităţi s.
f. adâncitură, gaură;
orificiu.
cazanie, cazanii s. f.
predică prin care se
explică un pasaj oare-
care din evanghelie.
cazma, cazmale s. f.
unealtă în formă de
lopată, cu coadă de
lemn şi lamă de fier,
79
cu muchie ascuţită
care serveşte (fiind
apăsată cu piciorul)
la săpat pământul.
caznă, cazne s. f. 1.
chin, tortură. 2. asu-
prire, nedreptate. 3.
străduinţă, ostenea-
lă, trudă.
căciulă, căciuli s. f.
1. obiect confecţionat
din blană de oaie sau
de alt animal şi care
serveşte la acoperirea
capului. Expr.: a se
simţi cu musca pe
căciulă = a se simţi
vinovat; la aşa cap,
aşa căciulă = cum e
omul, aşa e şi purta-
rea lui. 2. (fig.) per-
soană, om, individ; •
câte doi lei de căciulă
= câte doi lei pentru
fiecare om.
cădea vb. 1. a se lăsa în
jos, la pământ. 2. (de-
spre soare) a coborî, a
scăpăta. 3. (despre a-
pe de munte) a curge
(repede), a coborî. 4.
 (despre dinţi, păr,
fulgi) a se desprinde,
a se pierde. 5. a se
răsturna, a se prăvă-
li. Expr.: a cădea la
pat = a se îmbolnăvi
greu; a cădea din
(sau de-a-n picioarele)
= a fi frânt de obo-
seală. 6. (despre ora-
şe) a fi cucerit, a fi
ocupat. 7. a ajunge, a
sosi, a nimeri, pe
neaşteptate sau din
întâmplare, într-un
loc sau într-o situaţie
oarecare; a pica.
Expr.: a cădea pe
capul cuiva = a veni
nedorit, pe neaştep-
tate la cineva; a că-
dea cuiva drag = a-i fi
cuiva pe plac, a-i de-
veni drag; a cădea la
învoială (sau a cădea
de acord) = a ajunge
la o înţelegere; a că-
dea la pace = a se
împăca; a-i cădea bi-
ne = a-i plăcea, a-i prii.
căi vb. (+prep.: de,
80
pentru, sau conj.: că,
pentru că) a-i părea
rău, a regreta, a re-
cunoaşte o greşeală
făcută.
călări vb. a umbla, a
merge călare.
călător, -oare, călă-
tori, -oare adj. 1.
care călătoreşte, care
e în călătorie. 2. (de-
spre popoare sau
populaţii) nomad. 3.
(despre păsări) care
pleacă iarna în ţările
calde; migrator. 4.
(fig.) care trece repe-
de, trecător.
călău, călăi s. m. 1.
(în vechile orânduiri)
bărbat însărcinat cu
execuţia osândiţilor
la moarte; gâde. 2.
om rău care supune
pe cineva la chinuri,
la torturi; tiran, uci-
gaş.
călăuză, călăuze s. f.
persoană care înso-
ţeşte pe cineva spre
a-i arăta drumul şi a-i
 da explicaţiile nece-
sare; ghid.
călca vb. 1. a pune pi-
ciorul pe ceva sau
undeva; a păşi. Expr.:
a călca în străchini =
a umbla neatent; a
face o gafă; a călca pe
urmele cuiva = a avea
apucăturile sau obi-
ceiurile cuiva; a imi-
ta; a călca cu stângul
= a începe ceva greşit;
a călca cu dreptul = a
începe ceva bine. 2. (+
prep.: pe, prin, în, pe
la) a intra, a veni
undeva, a se abate.
Expr.: a călca pragul
(sau casa) cuiva = a
intra undeva, a merge
la cineva. 3. (fig., de-
spre hoţi, duşmani
etc.) a da năvală, a
prăda, a jefui. 4. (+în
sau sub picioare) a.
a strivi, a zdrobi, a
nimici. Expr.: a-şi
călca pe inimă = a se
hotărî la o acţiune în-
vingând anumite sen-
81
timente care îl opreau.
b. (despre o hotărâre,
un angajament) a nu
respecta, a nesocoti.
5. a netezi rufăria sau
îmbrăcămintea cu
fierul de călcat.
căldare, căldări s. f.
vas mare, rotund, de
obicei de aramă, în
care se păstrează sau
se fierbe apă.
călimară, călimări s.
f. vas mic de sticlă, de
metal, de material
plastic etc., în care se
ţine cerneala.
călugăr, -iţă, călu-
gări, -iţe s. m. şi f.
persoană care trăieş-
te într-o comunitate
mănăstirească.
cămară, cămări s. f.
încăpere mică în care
se păstrează alimente.
cămaşă, cămăşi s. f.
îmbrăcăminte (de
pânză, mătase etc.)
care se poartă pe pie-
le, acoperind partea
 superioară a corpu-
lui. Expr.: a rămâne
în cămaşă = a ră-
mâne sărac, a pierde
tot; a nu avea nici că-
maşă pe el = a fi
foarte sărac; îşi dă şi
cămaşa de pe el = se
spune despre omul
foarte milos şi darnic;
a nu avea (sau a nu
şti) pe unde să scoţi
cămaşa = a fi în mare
încurcătură, a nu şti
cum să scapi.
cămătar, cămătari
s. m. persoană care
dă împrumuturi bă-
neşti în schimbul
unei dobânzi.
cămilă, cămile s. f.
mamifer rumegător
mare care trăieşte în
Africa de Nord şi în
Asia, cu o cocoaşă
(dromader) sau cu do-
uă, folosit la cărat po-
veri.
căpăstru, căpestre s.
n. frânghie sau curea
care se pune pe capul
82
calului, al măgarului
etc. pentru a lega ani-
malul la iesle sau
pentru a-l duce unde-
va.
căpăta vb. 1. a obţine
un lucru, a primi (în
dar sau de pomană).
2. a câştiga, a agonisi
ceva. 3. (despre cali-
tăţi, stări etc.) a do-
bândi.
căpcăun, căpcăuni s.
m. 1. fiinţă fabuloasă
din mitologia popu-
lară românească, în-
chipuită cu trup de
om şi cap de câine,
uneori cu două ca-
pete şi două guri,
despre care se spune
că mânca oameni. 2.
om rău, crud, sălbatic.
căpiţă, căpiţe s. f.
grămadă de fân, de
plante, de nutreţ sau
de cereale.
căprioară, căprioare
s. f. animal rumegă-
tor sălbatic, din fami-
lia cerbului, mai mic
 decât acesta, care
trăieşte în pădurile de
dealuri şi de şes.
căra vb. a duce ceva
dintr-un loc în altul;
a transporta.
cărare, cărări s. f.
drum îngust, bătăto-
rit de oameni, pe care
se poate umbla nu-
mai cu piciorul.
cărăbuş, cărăbuşi s.
m. insectă foarte dău-
nătoare, de culoare
castanie, apare pe la
începutul lunii mai şi
se hrăneşte cu frun-
zele arborilor.
cărturar, cărturari
s. m. învăţat, savant;
erudit.
cărunt, -ă, cărunţi, -te
adj. 1. (despre păr,
barbă, mustăţi) care a
început să albească
din cauza bătrâneţii;
jumătate alb; albit. 2.
(fig., despre munţi,
stânci) cenuşiu.
căruţă, căruţe s. f. ve-
hicul de forma caru-
83
lui, dar mai mic şi
mai uşor, tras de cai
sau de boi, servind la
transportul persoa-
nelor sau al poverilor
mici. Expr.: a rămâne
de căruţă = a pierde
ocazia, a rămâne în
urmă; nici în car nici
în căruţă = se spune
despre o persoană
care nu se mulţumeş-
te în niciun chip; a
cincea roată la căruţă
= a fi de prisos, inutil.
căţăra vb. a se urca
apucându-se cu mâi-
nile şi cu picioarele
sau (despre păsări)
cu ghearele; a se sui
agăţându-se, pe un
loc înalt şi abrupt, pe
un copac etc.
căuta vb. 1. a încerca
să găseşti pe cineva
sau ceva (pierdut, as-
cuns sau amestecat
printre alte lucruri
asemănătoare); a um-
bla după... Expr.: a
căuta nod în papură
 = a dori în mod ne-
apărat motiv de cear-
tă. 2. (+prep. de) a se
interesa, a se ocupa
de...; a se îngriji de...
Expr.: a-şi căuta de
drum = a pleca. 3. a
urmări cu ochii, a se
uita, a privi. 4. a cer-
ceta, a examina.
căzni vb. 1. a se strădui
din greu, a depune
multă trudă pentru
realizarea unui lucru;
a se munci. 2. a tor-
tura, a munci.
câine, câini s. m. ani-
mal carnivor domes-
ticit, folosit pentru
pază, vânătoare etc.
Expr.: a tăia frunză la
câini = a lenevi; a
trândăvi; viaţă de câi-
ne = viaţă grea.
câmp, câmpuri s. n.
întindere de pământ;
şes, câmpie; totalita-
tea ogoarelor din ju-
rul unei comune.
Expr.: a-şi lua câmpii
= a pleca fără a şti
84
încotro; a o lua peste
câmp = a merge de-a
dreptul, părăsind dru-
mul.
cântar, cântare s. n.
nume dat mai multor
instrumente folosite
spre a stabili greuta-
tea.
cârciumă, cârciumi
s. f. (mai ales la ţară)
local unde se vând şi
se consumă băuturi
alcoolice.
cârd, cârduri s. n. 1.
grup de animale, pă-
sări etc., care se află
împreună. 2. ceată
(mare) de oameni.
Expr.: a intra în cârd
cu cineva = a se în-
tovărăşi cu cineva. 3.
(fam.) mulţime, şir (de
ani, de zile).
cârjă, cârje s. f. băţ de
care cei bolnavi se
sprijină în timpul mer-
sului.
cârlig, cârlige s. n. 1.
piesă de metal, cu un
capăt îndoit, de care
 se atârnă, se prinde
un obiect. 2. partea
metalică a undiţei în
care se prinde peştele.
3. încuietoare la o
uşă, o poartă. 4. an-
drea.
cârlionţ, cârlionţi s.
m. şuviţă de păr ră-
sucită; buclă; zuluf.
cârmă, cârme s. f.
piesă mobilă care
este folosită la
menţinerea sau la
schimbarea direcţiei
de mers a unei nave.
cârn, -ă, cârni, -e adj.
1. (despre nas) mic,
scurt şi cu vârful ridi-
cat puţin în sus. 2.
(fig., despre obiecte)
cu vârful strâmbat,
îndoit în sus.
cârpi vb. 1. a petici, a
repara, a coase un
obiect rupt sau des-
cusut. 2. a repara un
obiect spart sau cră-
pat. 3. (fig.) a pălmui
pe cineva.
câştiga vb. 1. a obţine
85
bani sau alte bunuri
materiale. 2. a do-
bândi, a obţine expe-
rienţă, cunoştinţe. 3.
a cuceri o victorie.
ceafă, cefe s. f. partea
de dinapoi a gâtului
sau a capului. Expr.:
când mi-oi (sau ţi-oi)
vedea ceafa = nicio-
dată.
cearcăn, cearcăne s.
n. cerc vânăt în jurul
ochilor la un om obo-
sit sau bolnav.
ceartă, certuri s. f.
schimb de vorbe as-
pre între două sau
mai multe persoane;
sfadă, gâlceavă; neîn-
ţelegere, vrajbă.
ceaslov, ceasloave s.
n. carte bisericească
cuprinzând anumite
rugăciuni şi cântări
pentru diferite cea-
suri ale zilei şi care
servea cândva şi ca
abecedar.
ceată, cete s. f. grup de
oameni, adunaţi de
 obicei în vederea u-
nui scop comun.
ceaţă, ceţuri s. f. par-
ticule de apă rezulta-
te din vaporizarea a-
pei de pe pământ,
aflate în atmosferă, la
suprafaţa solului, şi
care îngreuiază vizibi-
litatea; negură, pâclă.
Expr.: a vedea ca prin
ceaţă = a vedea ne-
clar.
ceaun, ceaune s. n.
vas de tuci, cu toartă,
cu fundul rotund, în
care se fierbe apa,
laptele, mămăliga etc.
celebru, -ă, celebri, -e
adj. vestit, foarte cu-
noscut, cu faimă.
cenaclu, cenacluri s.
n. grup de artişti,
literaţi etc. legaţi prin
aceleaşi aspiraţii, ace-
laşi program comun.
centenar, centenare
s. n. împlinire a o
sută de ani de la un
eveniment însemnat.
86
cenuşăreasă, cenu-
şărese s. f. personaj
din basme, închipuit
ca o fată chinuită de
mama ei vitregă.
cerb, cerbi s. m. ani-
mal rumegător de pă-
dure, de talie mare,
zvelt, cu coarne bogat
ramificate, cu coada
scurtă.
cerceta vb. 1. a exa-
mina cu atenţie, a ob-
serva, a controla. 2. a
face cercetări, a stu-
dia. 3. a căuta. 4. a
întreba, a chestiona.
cerdac, cerdace s. n.
mic pridvor cu balu-
stradă, aşezat în pre-
lungirea prispei (la
casele ţărăneşti).
ceremonie, ceremonii
s. f. totalitatea forme-
lor de politeţe obişnu-
ite la solemnităţi; pa-
radă, solemnitate.
cergă, cergi s. f. pătură
de lână care serveşte
la învelit sau care se
aşterne pe pat.
cerne vb. 1. a trece fă-
ina, mălaiul prin sită
sau ciur, pentru a în-
lătura corpurile stră-
ine. 2. (unipers.) a
ploua mărunt, a bu-
ra.
cerşi vb. 1. a cere de
pomană. 2. a cere
ceva cu stăruinţă.
cert, -ă, cerţi, -te adj.
de care nu te poţi în-
doi; sigur, neîndoios.
cetate, cetăţi s. f. loc
întărit printr-un sis-
tem de fortificaţii; for-
tăreaţă; • cetate de
scaun = capitală.
cetină, cetini s. f. ramu-
ră, creangă de brad.
chef, chefuri s. n. pe-
trecere zgomotoasă cu
mâncare şi băutură.
cheie, chei s. f. obiect
de metal folosit la în-
cuierea sau descuie-
rea unei broaşte sau
a unui lacăt. Expr.: a
ţine (pe cineva sau
ceva) sub cheie = a
87
ţine (pe cineva sau
ceva) încuiat.
chelie, chelii s. f. căde-
re definitivă a părului
de pe cap, pricinuită
de diverse boli.
chenar, chenare s. n.
margine (de culoare
sau desen deosebit)
pe care o au unele lu-
cruri; bordură.
chercheli vb. a se
ameţi de băutură; a
se afuma.
chiabur, -ă, chiaburi,
-e s. m., adj. (ţăran)
înstărit, bogat.
chibzui vb. a se gândi,
a reflecta, a medita.
chiciură s. f. cristale de
gheaţă care se aşază
iarna pe crengi, pe sâr-
me etc.; promoroacă.
chicoti vb. a râde pe
ascuns sau cu izbuc-
niri (înfundate).
chiflă, chifle s. f. corn
sau pâinişoară mică,
rotundă, făcută din
făină fină.
chimir, chimire s. n.
brâu lat de piele, ade-
sea ornamentat şi
prevăzut cu buzuna-
re, pe care îl poartă
ţăranii. Expr.: a pune
la chimir = a strânge
bani.
chintesenţă s. f. ceea
ce este important,
esenţial într-un lucru.
chip, chipuri s. n. 1.
faţă, obraz, figură. 2.
fel, mod, gen. Expr.:
nu e chip să = e im-
posibil să...; cu orice
chip = neapărat; • fel
şi chip = tot felul de...
chipeş, -ă, chipeşi, -e
adj. frumos, drăgălaş,
arătos.
chipiu, chipie s. n.
un fel de şapcă, cu
fundul rotund şi tare
şi cu cozoroc.
chitară, chitări s. f.
instrument muzical
cu coarde.
chiui vb. a scoate un
strigăt ascuţit şi pu-
88
ternic.
chivernisi vb. a face
economii; a agonisi.
cicatrice, cicatrice
s. f. urmă lăsată de o
rană, de o tăietură
după vindecare.
cifră, cifre s. f. simbol
grafic (ce reprezintă
unul dintre numerele
de la zero până la
nouă), folosit pentru
scrierea numerelor;
număr.
cimpanzeu, cimpanzei
s. m. specie de mai-
muţă mare, cu mem-
brele lungi, cu blana şi
pielea neagră.
cimpoi, cimpoaie s. n.
instrument muzical
popular, alcătuit din-
tr-un burduf de piele
şi din mai multe flu-
iere din lemn, prin
care trece aerul din
burduf.
cină, cine s. f. masă de
seară; mâncare pre-
gătită pentru această
seară.
cinematograf, cine-
matografe s. n. sală
de spectacole, desti-
nată proiectării filme-
lor cinematografice în
faţa publicului; cine-
ma.
cinste s. f. 1. corectitu-
dine, onestitate. 2.
respect, stimă, preţu-
ire. Expr.: a da cin-
stea pe ruşine = a se
face de ruşine. 3. o-
noare, favoare. Expr.:
a-i face cinste (cuiva)
= a-i face onoare. 4.
ospăţ, ospătare. Expr.:
a face cinste = a oferi
cuiva ceva de băut.
cioban, ciobani s. m.
persoană care paşte,
păzeşte şi îngrijeşte
oile; păstor.
ciobi vb. a sparge în
parte sau a crăpa un
obiect.
cioc, ciocuri s. n. 1.
partea din faţă, lun-
guiaţă şi cornoasă a
capului păsărilor, ca-
re înlocuieşte dinţii;
89
plisc, clonţ. 2. (fig.)
gură a omului.
ciocan, ciocane s. n.
unealtă realizată din
metal, lemn, cauciuc
etc., de forme şi mă-
rimi diferite, cu mâ-
ner, folosită, manual
sau mecanic, la bătut
sau prelucrat materi-
ale rezistente. Expr.:
a fi între ciocan şi
nicovală = a fi într-o
situaţie dificilă din
care nu există posibi-
litate de ieşire.
ciocănitoare, ciocă-
nitori s. f. pasăre de
pădure, cu aripi scur-
te, cu cioc conic, pu-
ternic, cu ajutorul
căruia sparge coaja
copacilor pentru a-şi
găsi hrana; ghionoaie.
ciocârlie, ciocârlii s.
f. pasăre cântătoare,
mică, de culoare cafe-
nie, foarte ageră la
zbor, având un ciripit
caracteristic, în tri-
luri.
ciocni vb. 1. a (se) lovi,
a (se) izbi unul de al-
tul producând zgo-
mot. 2. a lovi uşor
paharele cu băutură,
în semn de urare. 3.
(despre obiecte din
sticlă) a se ciobi, a se
crăpa.
ciondăni vb. a se
certa, a se ciorovăi.
circula vb. 1. (despre
fiinţe şi vehicule) a se
deplasa, a fi în miş-
care; a umbla, a mer-
ge. 2. (despre zvonuri,
vorbe, păreri etc.) a se
împrăştia, a se răs-
pândi, a se transmite.
cireadă, cirezi s. f.
grup mare de vite
cornute; turmă, cârd.
cireş, cireşi s. m. pom
fructifer, cu flori albe,
cu frunze ovale alun-
gite, cultivat pentru
fructele sale gustoa-
se, care se coc la sfâr-
şitul primăverii.
90
cişmea, cişmele s. f.
instalaţie prevăzută
cu o pompă sau cu
un robinet din care
curge apa necesară
gospodăriei.
citadin, -ă, citadini, -e
adj., s. m. şi f. 1. de
oraş, al oraşului, oră-
şenesc. 2. persoană
care locuieşte în oraş;
orăşean.
citat, citate s. n. frag-
ment, pasaj dintr-o
scriere, reprodus ca
atare şi cu indicaţii
asupra provenienţei.
citeţ, -eaţă, citeţi, -e
adj. (despre scris)
care este uşor de citit;
desluşit, clar, lizibil.
ciubotar, ciubotari
s. m. cizmar.
ciudat, -ă, ciudaţi, -te
adj. care este neobiş-
nuit, ieşit din comun;
curios, straniu, bizar.
ciudă s. f. necaz, supă-
rare, mânie ameste-
cată cu revoltă, invi-
 die sau părere de rău.
Expr.: a face (cuiva)
în ciudă = a supăra
intenţionat pe cineva.
ciufulit, -ă, ciufuliţi,
-te adj. (despre păr,
pene) zbârlit, încur-
cat, în dezordine.
ciulin, ciulini s. m.
plantă cu tulpina şi
frunzele spinoase, ca-
re creşte pe câmp şi
prin locuri neculti-
vate.
ciung, -ă, ciungi, -ge
adj. 1. (despre mâini)
care a fost retezat. 2.
(despre oameni) căruia
îi lipseşte o mână.
ciut, -ă, ciuţi, -te adj.
(despre vite şi alte
animale cornute) fără
coarne; cu coarnele
retezate.
ciutură, ciuturi s. f.
găleată care serveşte
la scos apa din fân-
tână.
civic,-ă, civici, -ce
adj. cetăţenesc, civil.
91
civilizat, -ă, civilizaţi,
-te adj. 1. (în opoziţie
cu barbar, sălbatic)
dezvoltat, evoluat. 2.
(în opoziţie cu groso-
lan, obraznic) bine-
crescut, politicos.
cizmar, cizmari s. m.
persoană care se ocu-
pă cu confecţionarea
şi repararea încălţă-
mintei; pantofar, ciu-
botar.
clar, -ă, clari, -e adj. 1.
care se distinge bine;
desluşit. 2. (despre
ape; în opoziţie cu
tulbure) limpede. 3.
(despre cer, vreme; în
opoziţie cu noros, în-
tunecat) senin, curat,
luminos. 4. (despre
gânduri, idei etc.; în
opoziţie cu încurcat,
confuz) uşor de înţe-
les, evident, limpede,
lămurit.
clarinet, clarinete s.
n. instrument muzical
de suflat, realizat din
lemn, în forma unui
 tub prevăzut cu găuri
şi clape metalice pen-
tru degete.
clasament, clasamente
s. n. ordinea în care
sunt rânduiţi concu-
renţii la o competiţie
sportivă, conform re-
zultatelor obţinute.
clasor, clasoare s. n.
obiect (mapă, album,
cutie etc.) folosit pen-
tru păstrarea actelor,
fişelor, fotografiilor
etc. clasate.
claviatură, claviaturi
s. f. totalitatea clape-
lor la pian, la orgă, la
acordeon, la maşina
de scris etc.
clădi vb. a ridica o
clădire, a construcţie;
a zidi, a construi; a
înălţa, a ridica.
clăti vb. a curăţa spă-
lând cu apă, a limpezi
într-o ultimă apă cu-
rată.
clătina vb. 1. a (se)
mişca când într-o
92
parte, când în alta; a
(se) legăna, a (se) agi-
ta uşor. 2. a mişca din
loc, a urni, a clinti.
cler, cleruri s. n. tota-
litatea preoţilor unei
biserici; preoţime.
climă, clime s. f. tota-
litatea fenomenelor at-
mosferice caracteris-
tice unui ţinut (tempe-
ratură, vânt, ploaie).
clinchet, clinchete s.
n. zgomotul produs de
zurgălăi sau clopoţei.
clinti vb. a (se) mişca
puţin din loc; a urni,
a deplasa.
clipă, clipe s. f. interval
de timp foarte scurt;
clipită; moment; • din
clipă în clipă = în
orice moment, cât de
curând.
cloanţă, cloanţe s. f.
(pop.) babă ştirbă şi
foarte rea.
clocoti vb. 1. (despre li-
chide) a fierbe în clo-
cot. 2. (despre ape) a
 se agita, a se învol-
bura.
clopot, clopote s. n.
obiect metalic în for-
mă de pară, deschis
în partea de jos, cu o
limbă mobilă suspen-
dată în interior, care,
izbindu-se de pereţi,
produce sunete pu-
ternice.
cloşcă, cloşti s. f. găi-
nă care cloceşte sau
care a scos pui de
curând.
clovn, clovni s. m. ar-
tist de circ care stâr-
neşte râsul prin îm-
brăcămintea şi prin
poznele sale.
coafură, coafuri s. f.
felul de aranjare a pă-
rului (mai ales la
femei).
coagula vb. (despre li-
chide) a se închega, a
se prinde.
coamă, coame s. f. 1.
păr lung şi stufos ca-
re creşte pe grumazul
93
unor animale (ca leul,
calul etc.). 2. culme
de deal sau de mun-
te; creastă.
coapsă, coapse s. f.
partea piciorului cu-
prinsă între şold şi
genunchi.
coasă, coase s. f. u-
nealtă agricolă reali-
zată dintr-o lamă me-
talică cu vârful înco-
voiat, ascuţit, fixată
pe o coadă lungă de
lemn, folosită la cosit.
cobi vb. a prevesti ceva
rău, a trage a rău.
cobiliţă, cobiliţe s. f.
bucată de lemn cur-
bată pentru a fi pur-
tată pe umeri şi a-
vând la cele două ca-
pete nişte cârlige de
care se agaţă găleţile.
coborî vb. 1. a (se) da
jos dintr-un loc ridi-
cat sau dintr-un vehi-
cul; a se deplasa în
jos, pe o pantă, pe un
loc înclinat. 2. (fig.,
 despre noapte, întu-
neric) a se lăsa, a
cădea.
cobză, cobze s. f. in-
strument muzical cu
coarde, asemănător
cu chitara.
coc, cocuri s. n. păr
strâns sau împletit şi
răsucit la ceafă sau
în creştetul capului.
cochet, -ă, cocheţi, -
te adj. 1. (despre oa-
meni) care se îmbracă
elegant, cu multă fi-
neţe. 2. (despre obiec-
te) drăgălaş, graţios,
elegant.
cochilie, cochilii s. f.
învelişul calcaros al
unor moluşte (ca, de
exemplu: melcul).
cocină, cocini s. f.
adăpost pentru porci.
cocioabă, cocioabe s.
f. casă mică, sărăcă-
cioasă, veche şi dără-
pănată.
coclauri s. n. pl. locuri
pustii, râpoase, pe ca-
re se umblă cu greu-
94
tate.
cocor, cocori s. m.
pasăre migratoare, cu
ciocul lung şi drept,
cu gâtul şi picioarele
lungi, cu penele ce-
nuşii; zboară de obi-
cei în stoluri.
cocoşat, -ă, cocoşaţi,
-te adj. care are o co-
coaşă; ghebos, gâr-
bovit.
cocoţa vb. a (se) urca
pe ceva, a (se) aşeza
pe un loc mai ridicat.
codi vb. a sta pe gân-
duri, a sta la îndoială;
a şovăi, a ezita.
codru, codri s. m. 1.
pădure mare şi dea-
să. 2. (+de pâine) bu-
cată mare de pâine.
cofă, cofe s. f. vas
făcut din doage de
brad, în care se duce
şi se ţine apa.
coif, coifuri s. n. aco-
perământ de metal
(mai rar de piele groa-
să) pentru protecţia
capului, purtat în ve-
 chime de ostaşi la
luptă.
cojoc, cojoace s. n.
obiect de îmbrăcă-
minte făcut din piele
de oaie. Expr.: iarnă
cu şapte cojoace = iar-
nă foarte grea, foarte
friguroasă; a găsi
(sau a afla) ac de (sau
pentru) cojocul cuiva =
a găsi mijloace de a
pedepsi pe cineva.
colb, colburi s. n.
praf, pulbere (de pe
drum). Expr.: a bate
(sau a lovi) pe cineva
să-i meargă colbul = a
bate (sau a lovi) pe
cineva foarte tare.
colecţiona vb. a aduna,
a strânge la un loc
obiecte de acelaşi fel,
pentru a realiza o
colecţie.
coleg, -ă, colegi, -e s.
m. şi f. persoană din
aceeaşi clasă, acelaşi
loc de muncă.
colet, colete s. n. pachet
expediat prin poştă.
95
colibă, colibe s. f. casă
mică şi sărăcăcioasă.
colibri s. m. pasăre din
America tropicală,
foarte mică, cu pene
de culori vii şi stră-
lucitoare.
colier, coliere s. n. şi-
rag, salbă de mărgele,
de pietre scumpe etc.
colină, coline s. f. for-
mă de relief mai mică
decât dealul; deluşor.
colinda vb. 1. a umbla
în seara de Crăciun
sau de Anul Nou, din
casă în casă, cântând
colinde. 2. a umbla
de colo până colo; a
cutreiera, a parcurge,
a străbate.
colivie, colivii s. f.
cuşcă mică, făcută
din vergele de metal
sau de lemn, în care
se ţin închise păsă-
rele cântătoare sau
exotice.
colora vb. a da (unui
obiect) o anumită cu-
 loare, cu ajutorul u-
nei vopsele; a vopsi.
colosal, -ă, colosali,
-e adj. neobişnuit de
mare; imens, uriaş, gi-
gantic.
colţ1, colţuri s. n. 1.
punct în care se întâl-
nesc muchiile unui
obiect. 2. loc îndepăr-
tat, retras, dosnic; re-
fugiu, ascunziş. Expr.:
din toate colţurile =
din toate părţile.
colţ2, colţi s. m. dinte
al animalelor, în spe-
cial caninul. Expr.:
a-şi arăta colţii = a se
purta agresiv cu cine-
va; a (se) lua la colţi =
a (se) certa.
colţun, colţuni s. m.
ciorap.
combate vb. a lupta
contra unor idei, ati-
tudini şi a persoane-
lor care le susţin; a
critica, a polemiza.
combina vb. a (se) uni,
a (se) îmbina, a (se)
împreuna.
96
comemora vb. a cele-
bra în mod solemn
amintirea unei perso-
nalităţi sau a unui
eveniment semnifica-
tiv.
comenta vb. 1. a face
observaţii asupra u-
nui eveniment, unei
probleme etc.; a in-
terpreta, a lămuri. 2.
a interpreta critic tex-
tul unei opere lite-
rare; a analiza, a
studia.
comercial, -ă, comer-
ciali, -e adj. care se
referă la comerţ; de
comerţ; negustoresc.
comesean, -ă, come-
seni,-e s. m. şi f. per-
soană care mănâncă,
care ia masa alături
de alţii.
comestibil, -ă, comes-
tibili, -e adj. care se
poate mânca; bun de
mâncat.
comite vb. (despre o
faptă rea, o greşeală)
 a face, a săvârşi, a
făptui.
comoară, comori s. f.
1. grămadă de bani
sau de obiecte de
preţ; avuţie, avere, a-
vut. 2. (fig.) bun de
mare valoare, nepre-
ţuit; tezaur.
comod, -ă, comozi, -de
adj. 1. care poate fi
folosit cu uşurinţă;
plăcut, confortabil,
lesnicios. 2. liniştit,
calm. 3. (despre oa-
meni) care nu vrea să
facă eforturi; care nu
vrea să-şi părăsească
obiceiurile.
compact, -ă, compacţi,
-te adj. 1. dens, înde-
sat. 2. (despre o mulţi-
me, un grup de oa-
meni) numeros şi des.
compara vb. a pune
alături, a confrunta
în vederea stabilirii
eventualelor asemă-
nări sau deosebiri.
97
compas, compasuri
s. n. instrument din
lemn sau din metal,
folosit la trasarea cer-
curilor, la măsurători
etc.
compasiune s. f. milă,
compătimire, părere
de rău faţă de sufe-
rinţele sau de neno-
rocirea cuiva.
competiţie, competiţii
s. f. întrecere, concurs.
completa vb. a întregi
un lucru care nu este
complet; a adăuga.
complica vb. a (se) în-
curca, a (se) încâlci; a
(se) agrava, a (se) în-
răutăţi.
compliment, compli-
mente s. n. 1. cuvânt
de laudă care expri-
mă respectul şi prie-
tenia purtate cuiva;
măgulire, flatare. 2.
(la pl.) salutări adre-
sate cuiva prin inter-
mediul unei alte per-
soane.
complota vb. a pune
la cale o acţiune duş-
mănoasă împotriva
unei persoane sau
unui stat; a unelti, a
urzi, a conspira.
component, -ă, com-
ponenţi, -te adj. care
intră ca parte într-un
întreg; alcătuitor, con-
stituent.
comporta vb. a avea o
anumită conduită; a
se purta.
compromite vb. 1. a
pune pe cineva într-o
lumină nefavorabilă;
a discredita. 2. a pri-
mejdui; a strica, a
distruge.
comunica vb. 1. a în-
ştiinţa, a informa, a
spune. 2. (despre un
lucru) a fi în legătură
cu..., a duce la....
conac, conace s. n.
casă boierească la
ţară pe o moşie.
concav, -ă, concavi,
-e adj. care prezintă o
98
scobitură; adâncit,
scobit.
concedia vb. a scoate,
a îndepărta din ser-
viciu, a da afară; a
demite, a destitui.
concepe vb. 1. a ima-
gina, a gândi ceva
nou, a proiecta, a in-
venta. 2. a pricepe, a
înţelege.
concis, -ă, concişi,
-se adj. (despre stil,
opere literare etc.)
expus pe scurt, în
puţine cuvinte.
concret, -ă, concreţi,
-te adj. 1. (în opoziţie
cu abstract) care
poate fi perceput cu
simţurile; real. 2. pre-
cis, bine determinat.
condamna vb. a pe-
depsi pe cineva prin-
tr-o sentinţă judecă-
torească.
condei, condeie s. n.
1. unealtă de scris în
formă de beţişor, la
care se pune o peniţă;
 toc (împreună cu pe-
niţa). 2. (fig.) scris,
scriere.
condică, condici s. f.
registru, catastif.
condoleanţe s. f. pl.
cuvinte care exprimă
participarea la sufe-
rinţa unei persoane.
conduită, conduite
s. f. fel de a se com-
porta; purtare.
condur, conduri s.
m. pantof cu toc înalt,
împodobit cu broderii
şi purtat în trecut de
către femei.
confecţiona vb. a (se)
face, a (se) produce, a
(se) realiza.
confesa vb. a măr-
turisi, a dezvălui, a se
spovedi, a se destăi-
nui.
confirma vb. a recu-
noaşte corectitudinea
unei afirmaţii făcute
mai înainte; a întări
spusele cuiva; a ade-
veri, a atesta, a do-
99
vedi.
conflict, conflicte s. n.
neînţelegere, dispută,
ceartă. Expr.: a intra
în conflict (cu cineva)
= a se certa (cu cine-
va).
confort, conforturi
s. n. totalitatea condi-
ţiilor materiale care
asigură o existenţă
plăcută, comodă şi
civilizată.
confrunta vb. 1. a pu-
ne faţă în faţă două
sau mai multe per-
soane pentru a verifi-
ca adevărul spuselor
lor; a compara. 2. a
pune faţă în faţă do-
uă sau mai multe o-
pere, acte, obiecte etc.,
pentru a le verifica.
confunda vb. a lua o
persoană drept alta
sau un lucru drept
altul.
confuz, -ă, confuzi,
-e adj. 1. neclar, nelă-
murit, vag. 2. zăpăcit,
încurcat, tulburat.
conjugal, -ă, conju- devină tare, solid, du-
gali, -e adj. referitor rabil; a întări.
la cei căsătoriţi; de constitui vb. 1. a alcă-
soţi. tui, a forma. 2. a se
consecinţă, consecin- înfiinţa, a se întemeia.
ţe s. f. urmare a unei conştiincios, -oasă,
acţiuni, a unei fapte conştiincioşi, -oase
etc; rezultat, efect. adj. (despre oameni)
consecvent, -ă, con- care îşi face datoria
secvenţi, -te adj. care serios, corect.
este fidel principiilor, conta vb. a se bizui
ideilor sale; statornic, pe..., a se sprijini pe...
neschimbat. contamina vb. a trans-
consens, consensuri mite o boală molipsi-
s. n. înţelegere, acord toare, a infecta, a mo-
între două sau mai lipsi.
multe persoane. contempla vb. a (se)
conserva vb. a (se) păs- privi îndelung, cu ad-
tra, a (se) menţine. miraţie sau cu emo-
considera vb. a socoti, ţie; a medita, a visa.
a aprecia, a crede. contemporan, -ă, con-
consimţi vb. a fi de a- temporani, -e adj.
cord, a accepta, a pri- care are loc, trăieşte,
mi. există în zilele noas-
consoartă, consoarte tre; actual, curent,
s. f. soţie, nevastă. prezent.
consola vb. a uşura, a conteni vb. a întrerupe,
alina durerea cuiva; a a înceta o acţiune, o
mângâia. mişcare începută; a
consolida vb. a face să (se) opri.

100
contopi vb. a se ames- ne de vânătoare care
teca cu ceva, formând are simţul mirosului
un singur tot; a (se) foarte dezvoltat; ogar.
uni, a (se) împreuna. cor, coruri s. n. grup de
contrazice vb. a nu fi cântăreţi care execută
de acord, a susţine împreună o compozi-
contrariul celor spuse ţie muzicală; • în cor =
de cineva; a dezminţi, împreună, laolaltă.
a infirma. corabie, corăbii s. f.
contur, contururi s. vas mare cu pânze,
n. linie închisă care întrebuinţat în trecut
mărgineşte un desen. la transportul mărfu-
conversaţie, conver- rilor sau al oameni-
saţii s. f. discuţie lor.
între două sau mai cordon, cordoane s.
multe persoane; con- n. centură, curea.
vorbire, dialog. coresponda vb. a fi în
convex, -ă, convecşi, corespondenţă cu ci-
-xe adj. care are su- neva; a comunica
prafaţa rotunjită şi prin scrisori cu cine-
bombată; bombat. va; a-şi scrie unul
copac, copaci s. m. altuia.
plantă cu trunchiul cornut, -ă, cornuţi, -te
lemnos şi înalt, ale adj. (despre unele ani-
cărei crengi formează male) care are coarne.
o coroană; arbore. corolă, corole s. f.
copios, -oasă, copioşi, totalitatea petalelor
-oase adj. îmbelşu- unei flori.
gat, bogat, îndestulat. cort, corturi s. n. adă-
copoi, copoi s. m. câi- post portativ, realizat

101
 dintr-una sau mai fără toarte, folosit la
multe foi de pânză transportul unor o-
tare şi impermeabilă. biecte.
cortină, cortine s. f. coşcogeamite adj. in-
bucată mare de stofă, var. (despre oameni)
de catifea etc., care foarte mare; uriaş.
desparte scena de sa- coşmar, coşmaruri
la de spectacol şi care s. n. vis urât.
se ridică sau se lasă coteţ, coteţe s. n.
la începerea specta- adăpost pentru câini,
colului. porci, păsări, realizat
cosi vb. a tăia (cu coa- din scânduri sau zid.
sa) iarba, plantele de cotidian1, cotidiene
nutreţ. s. n. ziar care apare
cosiţă, cosiţe s. f. păr în fiecare zi.
lung al fetelor şi fe- cotidian2, -ă, cotidi-
meilor, împletit într-o eni, -e adj. de fiecare
coadă sau două. zi; zilnic.
cosmos s. n. lumea ca- cotonogi vb. a bate, a
re ne înconjoară; uni- lovi foarte tare.
vers.
cotoroanţă, cotoroan-
costeliv, -ă, costelivi,
ţe s. f. femeie bătrână
-e adj. (despre oameni şi foarte rea.
şi animale) slab,
cotrobăi vb. a căuta
uscăţiv încât i se văd
peste tot; a răscoli, a
coastele.
scotoci, a scormoni.
coş, coşuri s. n. obiect
cotropi vb. a pune stă-
de diverse forme, rea-
pânire pe ceva în mod
lizat dintr-o împleti-
violent; a ocupa, a in-
tură de nuiele, de
vada, a încălca.
papură etc., cu sau

102
covaci, covaci s. m. crăiasă, crăiese s. f.
fierar. (poetic sau în basme)
cozoroc, cozoroace s. n. regină, împărăteasă.
partea dinainte a chi- crâmpei, crâmpeie
piului sau a şepcii, în s. n. parte ruptă, des-
formă de semicerc ta- prinsă sau rămasă
re, care umbreşte faţa. din ceva; bucată, fă-
cracă, crăci s. f. ra- râmă.
mură groasă a unui crâncen, -ă, crânceni,
copac; creangă. -e adj. cumplit, crud,
cramă, crame s. f. loc aprig, nemilos.
unde se depozitează crâng, crânguri s. n.
şi se păstrează vinul. pădurice de arbori
crater, cratere s. n. tineri şi de lăstari.
deschizătură în formă crâşmă, crâşme s. f.
de pâlnie, din vârful cârciumă.
unui vulcan, prin ca- creangă, crengi s. f.
re izbucneşte lava. ramură a unui copac;
cratimă, cratime s. f. cracă.
liniuţă folosită ca cremene, (rar) cre-
semn grafic pentru a meni s. f. piatră care
lega două cuvinte ca- se găseşte în scoarţa
re se pronunţă împre- pământului şi care
ună, pentru a des- are proprietatea ca,
părţi silabele la sfâr- lovită cu amnarul, să
şitul unui rând etc.; producă scântei.
liniuţă de unire. crepuscul, crepuscule
cravaşă, cravaşe s. f. s. n. sfârşit de zi;
vărguţă din piele, fo- înserare, amurg.
losită la călărie.

103
crinolină, crinoline crunt, -ă, crunţi, -te
s. f. fustă lungă şi adj. 1. (despre oameni
foarte largă, în formă şi faptele lor) violent,
de clopot, susţinută crud, aprig, aspru. 2.
de arcuri, care se care inspiră groază;
purta în trecut. ameninţător, înfioră-
crivăţ s. n. vânt puter- tor.
nic şi rece care suflă cruţa vb. a ierta, a
iarna dinspre nord- scuti de o pedeapsă.
est. ctitori vb. (despre o
cromatic, -ă, croma- biserică, o mănăstire)
tici, -ce adj. care se a întemeia, a fonda.
referă la culori. cuceri vb. a ocupa un
cronică, cronici s. f. teritoriu, o ţară prin
lucrare cu caracter forţă; a câştiga.
istoric, obişnuită mai cucernic, -ă, cucer-
ales în evul mediu şi nici, -ce adj. care are
cuprinzând o înregis- o atitudine evlavioa-
trare cronologică a să; cuvios, pios, reli-
evenimentelor politi- gios.
ce, sociale etc.; letopi- cucuvea, cucuvele s.
seţ. f. pasăre de noapte,
cronologic, -ă, crono- cu penele cenuşii, ca-
logici, -ce adj. dis- re trăieşte pe lângă
pus în ordinea suc- casele părăsite.
cesiunii în timp. cufăr, cufere s. n. ladă
crucial, -ă, cruciali, -e care serveşte la păs-
adj. care este de o im- trarea şi transporta-
portanţă deosebită; rea hainelor şi a altor
decisiv, hotărâtor, în- obiecte.
semnat.
104
cugeta vb. a medita, a oameni şi acţiunile lor)
se gândi, a reflecta la chibzuit, calculat,
ceva. măsurat.
cuib, cuiburi s. n. cul- cumplit, -ă, cumpliţi,
cuş de paie, făcut de -te adj. (despre oa-
păsări în copaci, în meni) groaznic, crud,
scorburi etc., pentru nemilos, feroce.
a se adăposti, a-şi de- cumsecade vb. 1. (de-
pune ouăle, a le cloci spre oameni) cinstit,
şi a scoate pui. onest, corect. 2. (de-
culinar, -ă, culinari, spre obiecte) care este
-e adj. care ţine de aşa cum se cuvine,
bucătărie; referitor la cum se cere; potrivit,
prepararea mâncării. bun.
culme, culmi s. f. par- curma vb. 1. (despre
tea cea mai de sus, oameni) a se îndoi, a
prelungită orizontal, se apleca de mijloc. 2.
a unui munte sau a (despre discuţii, con-
unui deal; vârf. versaţii) a pune ca-
culpă, culpe s. f. vină, păt, a opri, a între-
vinovăţie; greşeală. rupe.
cultiva vb. 1. a lucra curmeziş adv. de-a la-
pământul spre a-l fa- tul; pieziş. Expr.: a se
ce să dea roade. 2. a pune în curmeziş = a
se îngriji de dezvol- împiedica pe cineva
tarea sa intelectuală. în acţiunile sale.
cuminţi vb. a (se) cursiv, -ă, cursivi, -e
potoli, a (se) linişti. adj. 1. (despre scriere
cumpănit, -ă, cumpă- sau vorbire) curgător,
niţi, -te adj. (despre fluent, uşor. 2. (de-

105
 spre caractere de ti-
par) care imită scrisul
de mână, aplecat spre
dreapta.
cuşcă, cuşti s. f. adă-
post în formă de că-
suţă sau de cutie, cu
sau fără gratii, pen-
tru unele animale
(domestice sau sălba-
tice).
cuteza vb. a îndrăzni,
a prinde curaj.
cuviincios, -oasă, cu-
viincioşi, -oase adj.
decent, politicos.
cvasi adj. invar., adv.
aproximativ..., cam...;
oarecum; pe jumătate.
D fără voia lui, anumite
da vb. 1. a întinde cuiva
un obiect; a înmâna, dac, -ă, daci, -ce adj.,
a oferi. 2. a împărţi, a
distribui. 3. a încre-
dinţa, a preda. 4. a
106
cauza, a pricinui. 5. a
îngădui, a permite.
Expr.: a-i da (cuiva)
mâna = a dispune de
mijloacele materiale
pentru a..., a fi în
stare să... 6. a lovi, a
izbi, a bate. Expr.: a(-i)
da (cuiva) peste nas =
a pune pe cineva la
locul lui printr-o vor-
bă usturătoare. 7. a
ajunge la..., a găsi, a
afla, a întâlni. Expr.:
a(-i) da (cuiva) de
urmă = a găsi pe cel
căutat. 8. a nimeri
în..., a cădea în...
Expr.: a da din lac în
puţ = a nimeri din rău
în mai rău; a-şi da în
petic = a-şi da pe faţă,
defecte; a greşi. 9. a
se duce, a merge, a
veni.
s. m. şi f. 1. adj. care
se referă la Dacia sau
la populaţia ei; dacic.
 2. s. m. şi f. persoană
care făcea parte din
populaţia Daciei. damigeană, damigene
dafin, dafini s. m. mic
arbore din sudul Eu-
ropei, cu frunze lu-
cioase şi aromatice,
totdeauna verzi; laur.
(la pl. în Expr.: foi de
dafin) frunzele aces-
tui arbore, cu care se dandana, dandanale
împodobeau în anti-
chitate învingătorii;
(fig.) glorie, biruinţă,
succes.
dalb, -ă, dalbi, -e adj.
1. alb, curat, imacu- dar, daruri s. n. 1.
lat. 2. (fig.) neprihă-
nit, gingaş.
daltă, dălţi s. f. uneal-
tă de oţel în formă de
pană ascuţită, cu sau
fără mâner, folosită
de fierari, dulgheri
etc. la cioplit, la scobit
sau la tăiat.
damasc s. n. ţesătură
de in, bumbac, măta-
se sau lână, cu dese-
ne mari în relief, din
care se realizează feţe
107
de masă, albituri de
pat etc.
s. f. vas mare de sti-
clă, cu gâtul strâmt,
îmbrăcat de obicei
într-o împletitură de
nuiele şi în care se
păstrează vinul, ţuica
etc.
s. f. 1. zgomot mare,
zarvă, tărăboi; larmă.
2. întâmplare plină
de încurcături ne-
plăcute; bucluc; belea.
obiect primit de la
cineva sau oferit fără
plată cuiva, la anu-
mite ocazii, în semn
de prietenie, sau aju-
tor; cadou. Expr.: în
dar = fără plată,
gratis; de dar = pri-
mit, dăruit. 2. însuşi-
re, calitate cu care se
naşte cineva; talent,
vocaţie. Expr.: a avea
darul vorbirii = a vor-
bi frumos; a avea
 (sau a lua) darul be- rii, având, de obicei
ţiei = a fi (sau a deve- valoare de comple-
ni) beţiv. ment indirect şi răs-
darnic, -ă, darnici, -ce punzând la întreba-
adj. 1. căruia îi place rea „cui?“.
să dea, să facă da- datorie, datorii s. f.
ruri; mărinimos, ge- 1. sumă de bani sau
neros. 2. (fig.) bogat, orice alt bun pe care
roditor, mănos. cineva la dat cu îm-
dascăl, dascăli s. m. 1. prumut sau pe care îl
învăţător. 2. cântăreţ datorează cuiva. Expr.:
de biserică; diac, can- a se băga (sau a se
tor. îneca) în datorii = a se
dată, date s. f. timpul împrumuta cu sume
precis (an, lună, zi) mari de bani care nu
când s-a produs sau mai pot fi înapoiate.
urmează să se produ- 2. obligaţie, respon-
că un eveniment. sabilitate. Expr.: a fi
Expr.: odată cu capul de datoria cuiva să...
= cu niciun preţ, = a fi obligaţia cuiva
niciodată; încă o dată să...
= din nou, iarăşi; o- dădacă, dădace s. f.
dată ce = de vreme ce. femeie angajată pen-
datină, datini s. f. tru creşterea şi îngri-
obicei sau deprindere jirea copiilor mici.
păstrată în timp şi Expr.: a face pe dă-
devenită tradiţională daca = a îngriji pe cine-
pentru o colectivitate va, în special un copil.
de oameni; tradiţie. dăinui vb. a continua
dativ, dative s. n. să existe, să se men-
(gram.) caz al declină- ţină; a dura, a ţine.

108
dărăpăna vb. (mai ales plecat, neclintit.
despre construcţii) a deal, dealuri s. n. for-
se distruge, a se nă- mă de relief mai mică
rui. decât muntele dar mai
dărâma vb. 1. a doborî mare decât movila.
la pământ, a distru- Expr.: la deal = în sus,
ge, a nimici. 2. (de- urcând; greu la deal şi
spre oameni) a cădea greu la vale = ori cum
la pământ, a se pră- faci, tot greu e.
buşi; a se răsturna. debandadă s. f. dezor-
dăscăliţă, dăscăliţe dine, neorânduială,
s. f. învăţătoare (la ţa- dezorientare, zăpă-
ră). ceală.
dâmb, dâmburi s. n. debara, debarale s. f.
formă de relief mai încăpere mică, într-o
mică decât dealul; co- locuinţă, folosită pen-
lină. tru păstrarea obiecte-
dâră, dâre s. f. urmă lor care se folosesc
continuă lăsată pe mai rar, a vechituri-
pământ, pe nisip, pe lor.
zăpadă. debarca vb. a (se) da
dârdâi vb. 1. (despre fi- jos, a coborî pe mal
inţe) a tremura de de pe o navă.
frig, de frică etc. 2. debut, debuturi s. n.
(despre pământ, fe- începutul, primii paşi
restre) a se cutremu- ai cuiva într-o activi-
ra, a se clătina. tate, într-o profesiune.
dârz, -ă, dârzi, -ze decagram, decagrame
adj. 1. (despre fiinţe) s. n. unitate de mă-
îndrăzneţ, curajos, sură pentru greutăţi;
hotărât. 2. neîndu- a zecea parte din

109
 kilogram. decide vb. 1. a lua o
decalitru, decalitri hotărâre, a alege (în-
s. m. unitate de mă- tre mai multe posibi-
sură pentru volum lităţi); a hotărî. 2. a
egală cu zece litri. convinge pe cineva să
decametru, decametri facă ceva; a înduple-
s. m. unitate de mă- ca; a determina.
sură pentru lungime decigram, decigrame
egală cu zece metri. s. n. unitate de măsu-
decapita vb. a ucide ră pentru masă, egală
pe cineva prin tăierea cu a zecea parte
capului. pentru gram.
decădea vb. a ajunge decimetru, decimetri
într-o stare mai rea, a s. m. unitate de mă-
fi în declin. sură pentru lungime,
deceda vb. (despre oa- egală cu a zecea parte
meni) a înceta din via- dintr-un metru.
ţă; a muri. declama vb. a rosti cu
decembrie s. m. a do- voce tare un text lite-
uăsprezecea lună a rar.
anului. declanşa vb. a (se) dez-
deceniu, decenii s. n. lănţui, a (se) porni, a
perioadă de zece ani. (se) stârni.
decepţie, decepţii s. declara vb. 1. a anunţa
f. înşelare a speran- ceva prin viu grai sau
ţelor cuiva; dezamă- în scris; a spune, a
gire, deziluzie. afirma deschis. 2. a
decerna vb. a acorda, mărturisi cuiva un
a da un premiu, o sentiment. 3. a consi-
decoraţie, o răsplată. dera, a califica drept...

110
declina vb. (gram.) a desen sau conturul
trece un substantiv, unui model; a tăia o
un adjectiv, un pro- parte dintr-un întreg.
nume, un numeral decurge vb. 1. a urma,
sau un articol prin a rezulta din... 2. a se
toate cazurile grama- petrece, a se desfăşu-
ticale. ra.
decola vb. (despre aero- dedica vb. 1. a închina
nave) a se desprinde (cuiva) o operă pro-
de pământ sau de pe prie, în semn de dra-
suprafaţa unei ape şi goste, respect etc. 2.
a-şi lua zborul. a (se) consacra unui
decolora vb. (despre anumit lucru sau
ţesături) a-şi pierde unei anumite activi-
culoarea, a ieşi (de tăţi.
soare, la spălat); a că- deduce vb. a desprinde
păta o culoare mai o judecată particula-
ştearsă, mai deschisă. ră din alta generală
decora vb. 1. a împo- sau un fapt din altul;
dobi o clădire, o ca- a ajunge la o con-
meră etc. cu diferite cluzie.
obiecte, ornamente, defavoriza vb. a dez-
zugrăveli etc., pentru avantaja; a acţiona
a le înfrumuseţa. 2. a împotriva intereselor
acorda, a oferi cuiva o cuiva.
decoraţie. defăima vb. a vorbi de
decupa vb. a tăia bu- rău despre cineva
căţi dintr-o hârtie, sau a vorbi de rău de-
dintr-o stofă etc., spre ceva; a bârfi; a
urmând linia unui calomnia.

111
defect, -ă, defecţi, -te nimic, gratis.
s. n., adj. I. s. n. 1. degetar, degetare s. n.
lipsă, cusur, neajuns. căpăcel din metal sau
2. stricăciune care din material plastic,
împiedică funcţiona- care se ţine, la cusut,
rea unui aparat, unei pe degetul cu care se
maşini etc. II. ceea ce împinge acul pentru
este stricat, ceea ce a-l feri de înţepături.
nu funcţionează. deghiza vb. a (se) îm-
defensiv, -ă, defensivi, brăca în aşa fel, încât
-e adj. făcut pentru să nu poată fi recu-
apărare, de apărare, noscut; a (se) travesti.
care apără. degrabă adv. 1. repede,
defileu, defileuri s. n. iute, la repezeală. 2.
vale îngustă şi adân- curînd, devreme, de
că creată de o apă timpuriu.
curgătoare în regiuni- degusta vb. a aprecia
le muntoase. cu ajutorul gustului,
defini vb. a da o defi- mirosului, văzului ca-
niţie; a lămuri, a pre- lităţile unui produs
ciza; a caracteriza pe alimentar.
cineva. deîmpărţit s. n. sg.
deforma vb. 1. a(-şi) (mat.) primul termen
modifica, a(-şi) strica al unei împărţiri, nu-
forma. 2. a (se) sluţi, măr care urmează să
a (se) poci, a (se) u- fie împărţit la cel de-al
râţi. doilea termen.
degeaba adv. 1. în za- deînmulţit s. n. sg.
dar, zadarnic, fără (mat.) primul termen
rost. 2. fără plată, pe al unei înmulţiri, nu-

112
 măr care urmează să de seamă.
fie înmulţit cu cel delicios, -oasă, deli-
de-al doilea termen. cioşi, -oase (despre
dejun, dejunuri s. n. mâncăruri şi băuturi)
masa de amiază. foarte gustos, savu-
delăsa vb. a dovedi ne- ros; (fig.) foarte plă-
păsare, neglijenţă fa- cut, încântător.
ţă de o muncă înce- delimita vb. a (se) sta-
pută; a abandona o bili, a (se) fixa limitele
muncă. unui lucru, a (se)
delecta vb. a (se) des- mărgini, a (se) limita.
făta, a (se) încânta, a delincvent, -ă, delinc-
(se) bucura. venţi, -te s. m. şi f.
delfin, delfini s. m. persoană care a să-
animal marin foarte vârşit o faptă nelegiu-
prietenos, cu corpul ită.
în formă de fus, care delir, deliruri s. n.
atinge mărimea de 3 rătăcire sau tulbu-
metri, cu botul alun- rare a minţii; haluci-
git şi dinţii ascuţiţi. naţii, aiurări.
delicat, -ă, delicaţi, -te deltă, delte s. f. formă
adj. 1. (despre fiinţe şi de relief rezultată din
lucruri) fin, gingaş, depunerea de mâl
subţirel, plăpând. 2. sau nisip la vărsarea
(despre mâcăruri, bă- unei ape curgătoare
uturi, parfumuri) fin, într-un lac, într-un o-
ales. 3. plin de aten- cean sau într-o mare.
ţie, de grijă. 4. (de- demara vb. (despre ma-
spre probleme, situa- şini, motoare etc.) a se
ţii) care cere mare pune în mişcare, a
atenţie, mare băgare porni.
113
dement, -ă, demenţi, rul sau neadevărul
-te adj., s. m. şi f. I. unei afirmaţii, al u-
adj., s. m. şi f. nebun, nui fapt etc.; a proba,
smintit. II. adj. de om a dovedi. 2. (despre
nebun, nebunesc. mulţimi de oameni) a
demisie, demisii s. f. manifesta.
act, cerere prin care demonta vb. a desface
un salariat se retrage un aparat, un meca-
dintr-o funcţie. nism, un instrument
demiurg s. m. (la Pla- etc. în părţile lui com-
ton) creatorul Univer- ponente.
sului. demoraliza vb. a face
demn, -ă, demni, -e pe cineva să-şi piardă
adj. 1. vrednic (de...), sau a-şi pierde în-
capabil, destoinic. 2. crederea în sine.
(despre oameni sau demult adv. cu mult
purtarea lor) care im- înainte, de multă vre-
pune respect; respec- me. Expr.: de demult
tabil; rezervat; sobru. = din trecut, de altă-
demoda vb. a înceta să dată.
mai fie la modă; a (se) denie, denii s. f. slujbă
învechi, a (se) perima. religioasă de seară în
demola vb. a dărâma o fiecare zi a săptămâ-
construcţie; a dis- nii dinaintea Paştilor.
truge, a strica. dentist, dentişti s.
demon, demoni s. m. m. medic specializat
diavol, drac. în tratarea dinţilor;
demonstra vb. 1. a a- stomatolog.
răta în mod convingă- denumi vb. a da nume
tor, prin argumente, unei fiinţe sau unui
prin exemple, adevă- lucru; a numi.

114
deochea vb. a vătăma depeşă, depeşe s. f. în-
sănătatea cuiva prin- ştiinţare trimisă prin
tr-o privire rea, invi- mijloacele cele mai
dioasă, mirată. rapide; telegramă.
deosebi vb. 1. a se depista vb. a da de
diferenţia (de cineva urma unui lucru as-
sau ceva), a nu mai fi cuns, tăinuit; a des-
la fel. 2. a se ridica coperi.
deasupra celorlalţi, a deplasa vb. 1. a lua ce-
se remarca, a se va sau pe cineva din-
evidenţia. tr-un loc şi a-l pune
departe adv. 1. (cu într-altul; a muta. 2.
sens local) la mare a se duce undeva în
distanţă. Expr.: pe interes de serviciu.
departe = pe ocolite; deplin, -ă, deplini, -e
indirect; nici pe de- adj., adv. I. adj. în-
parte = deloc; departe treg, complet. II. adv.
de mine gândul = nici de tot, în întregime.
nu mă gândesc. 2. (cu deporta vb. a trimite
sens temporal) într-un forţat pe cineva într-o
moment depărtat de regiune îndepărtată,
timpul prezent (în a condamna pe cine-
trecut sau în viitor). va la exil politic.
depăşi vb. 1. a întrece depresiune, depresi-
pe cineva sau ceva uni s. f. formă de re-
care merge în acelaşi lief situată la un nivel
sens; a lăsa în urmă. mai jos decât regiuni-
2. a trece peste o a- le înconjurătoare.
numită limită, a în- deprima vb. a mâhni,
trece o anumită mă- a întrista, a descuraja
sură. (pe cineva).
115
deprinde vb. 1. a (se) desagă, desagi s. f.
obişnui, a (se) învăţa. traistă formată din
2. a-şi însuşi cunoş- două părţi care se
tinţe temeinice într-un poartă pe umăr sau
domeniu prin învăţă- pe şa.
tură sau practică. desăvârşit, -ă, desă-
deranja vb. 1. a strica vârşiţi, -te adj. per-
rânduiala, ordinea u- fect, complet, total.
nor obiecte, lucruri descăleca vb. a coborî,
etc.; a răvăşi, a răs- a se da jos de pe cal.
coli. 2. a tulbura li- descălţa vb. a(-şi)
niştea sau activitatea scoate încălţămintea
cuiva; a stânjeni, a din picioare.
stingheri; a incomoda descâlci vb. 1. a des-
pe cineva. face fire de aţă, de
derapa vb. (despre ma- păr încurcate. 2. (fig.)
şini sau roţi) a alu- a descurca, a lămuri,
neca într-o parte, faţă a limpezi.
de direcţia de înain- descendent, -ă, des-
tare.
cendenţi, -te adj., s.
deretica vb. a face or- m. şi f. I. adj. care co-
dine şi curăţenie prin boară, coborâtor. II.
casă. s. m. şi f. care se trage
derula vb. a desfăşura, din..., care-şi are ori-
a desface, a întinde ginea din..., urmaşi.
ceva care a fost rulat. deschide vb. 1. a da la
deruta vb. a face pe o parte, a împinge în-
cineva să se încurce, lături o uşă, o fereas-
să se zăpăcească; a tră, un capac etc.,
zăpăci, a dezorienta. care închide ceva.

116
Expr.: a-şi deschide luminoasă. 8. (despre
urechile = a asculta drumuri, şosele, că-
cu mare atenţie; a-şi rări) a săpa, a tăia, a
deschide sufletul (ini- croi. 9. a porni o ac-
ma) = a face destăi- ţiune, a începe. Expr.:
nuiri; a se confesa; a a deschide vorba de-
deschide cuiva ochii = spre ceva = a începe,
a face pe cineva să-şi a aborda un subiect;
dea seama de ceva; a a deschide focul = a
deschide (a i se des- începe să tragă cu
chide) cuiva pofta de arma.
mâncare = a provoca descinde vb. 1. a-şi
cuiva poftă de mân- avea originea, a se
care. 2. a desface, a trage din cineva. 2. a
face să nu mai fie îm- se da jos, a coborî. 3.
preunat sau strâns. a ajunge (a se opri)
Expr.: a deschide gu- într-un loc.
ra = a vorbi; a des- descoase vb. 1. a (se)
chide ochii = a se naş- desface din cusături.
te. 3. (despre plicuri, 2. (fig.) a pune cuiva
scrisori) a desface, a întrebări multe pen-
dezlipi. 4. (despre pă- tru a afla anumite
mânt) a se despica, a lucruri; a iscodi.
se crăpa. 5. (despre descoji vb. a curăţa, a
răni) a începe să sân- îndepărta de coajă.
gereze. 6. (despre descompune vb. 1. a
flori) a-şi desface pe- desface în părţile
talele. 7. (despre cu- componente. 2. a se
lori sau obiecte colo- strica, a se altera.
rate) a căpăta o cu-
desconsidera vb. a nu
loare, o nuanţă mai
da cuiva atenţia, sti-

117
 ma cuvenită, a dis- descurca vb. 1. a face
preţui. să nu mai fie încur-
descoperi vb. 1. a lua, cat; a descâlci. 2. a
a ridica de pe un o- ieşi sau a scoate pe
biect sau de pe o per- cineva dintr-o situa-
soană ceea ce le aco- ţie încurcată.
peră; a-şi scoate pă- deseca vb. a elimina
lăria, căciula etc. 2. a apa de pe terenurile
găsi un lucru căutat, joase, cu scopul cul-
necunoscut sau as- tivării lor.
cuns. desert, deserturi s.
descreşte vb. a scădea, n. fel de mâncare, de
a se reduce, a se mic- obicei dulciuri, fruc-
şora. te, care se serveşte la
descrie vb. 1. a pre- sfârşitul mesei.
zenta, a înfăţişa, a desfăta vb. a-şi petrece
zugrăvi pe cineva sau timpul într-o stare de
ceva. 2. a trasa o linie mulţumire, de încân-
curbă, un arc sau un tare; a petrece, a se
arc de cerc. distra.
descrunta vb. a(-şi) desfiinţa vb. a face ca
descreţi fruntea; a(-şi) ceva să nu mai existe;
îmblânzi figura. a distruge, a nimici.
descumpăni vb. a face desfrunzi vb. (despre
pe cineva şă-şi piardă copaci sau despre pă-
echilibrul sufletesc; a dure) a-şi pierde frun-
dezorienta, a zăpăci. zele.
descuraja vb. a-şi deshuma vb. a dez-
pierde sau a face pe gropa osemintele unui
cineva să-şi piardă mort.
curajul, nădejdea.

118
desigur adv. 1. da. 2. evul mediu, conducă-
fără îndoială, cu sigu- tor autoritar care nu
ranţă, negreşit. ţine seama de alţii,
desluşi vb. 1. a dis- care vrea să-şi im-
tinge, a deosebi un pună cu orice preţ
sunet sau un zgomot, voinţa; tiran.
a auzi. 2. (despre idei, destăinui vb. a spune
probleme) a deveni cuiva, a da la iveală o
limpede, a limpezi, a taină, un gând as-
lămuri o problemă. cuns; a mărturisi.
despărţi vb. 1. a se destin, destine s. n.
îndepărta de ceva sau soartă, viitor.
cineva plecând în altă destinatar, -ă, desti-
parte; a părăsi. 2. a natari, -e s. m. şi f.
separa, a izola, a pu- persoană căreia i se
ne între... încredinţează sau i se
despera vb. 1. a-şi trimite ceva; adresant.
pierde orice speranţă, destitui vb. a scoate, a
a deznădăjdui. 2. a îndepărta pe cineva
face pe cineva să-şi dintr-un post.
piardă răbdarea. destoinic, -ă, destoi-
despica vb. a tăia, a nici, -ce adj. (despre
sparge ceva desfă- oameni şi acţiunile lor)
când în două sau mai vrednic, merituos;
multe bucăţi. Expr.: isteţ, îndemânatic.
a despica părul (firul) desuet, -ă, desueţi,
în patru = a cerceta -te adj. ieşit din uz,
ceva cu prea multă din modă.
atenţie.
deszăpezi vb. a curăţa
despot, despoţi s. m. de zăpadă.
în antichitate şi în

119
deşert, deşerturi s. n. nă ţinută sub stare
spaţiu gol, pustietate. de arest; arestat.
deştept, -eaptă, deş- devasta vb. a distruge,
tepţi, -te adj. 1. care a ruina, a pustii o ţa-
nu doarme; treaz. 2. ră, o regiune, o casă.
ager la minte, inteli- devia vb. 1. a se abate
gent. de la o direcţie dată.
detaliu, detalii s. n. 2. a se îndepărta de
1. amănunt; Expr.: (a la subiectul în dis-
vinde) în detaliu = (a cuţie.
vinde) în cantităţi devora vb. (despre ani-
mici, cu bucata. 2. lu- male şi oameni) a
cru mărunt lipsit de mânca cu lăcomie, a
importanţă. înghiţi pe nemesteca-
deteriora vb. a (se) uza, te.
a (se) strica din cauza devotament s. n. ata-
unei întrebuinţări în- şament sincer faţă de
delungate. o persoană sau faţă
detesta vb. a nu (se) de o cauză şi hotă-
putea suferi, a (se) rârea de a o servi în
dispreţui profund. orice împrejurare.
detrona vb. a îndepărta dezagreabil, -ă, dez-
de la domnie, a alun- agreabili, -e adj.
ga de pe tron. neplăcut, supărător.
deţine vb. a avea în dezamăgi vb. a face pe
stăpânire sau în păs- cineva să-şi piardă
trare un bun mate- speranţele, nădejdea;
rial; a poseda. a deziluziona, a de-
deţinut, -ă, deţinuţi, cepţiona.
-te s. m. şi f. persoa- dezaproba vb. a se de-
clara împotriva unui
120
 lucru spus sau făcut degajat.
de către cineva. dezmetici vb. a-şi re-
dezastru, dezastre s. veni sau a face să-şi
n. nenorocire mare, revină ditr-o stare de
catastrofă. ameţeală, de spaimă
dezavantaj, dezavan- etc.
taje s. n. împrejurare dezmierda vb. a mân-
nefavorabilă, nepriel- gâia pe cineva atin-
nică pentru cineva. gându-l uşor cu pal-
dezbate vb. a discuta ma, ori spunându-i
pe larg o problemă, o vorbe drăgăstoase; a
chestiune. alinta, a răsfăţa.
dezbina vb. a face să dezmoşteni vb. a lipsi
nu se mai înţeleagă, pe cineva de dreptul
să se duşmănească de moştenire.
două sau mai multe deznodământ, dezno-
persoane; a (se) în- dăminte s. n. felul
vrăjbi. cum ia sfârşit, cum
dezgheţ, dezgheţuri se rezolvă o situaţie, o
s. n. topire naturală a încurcătură, un con-
gheţii sau a zăpezii. flict.
(din cauza căldurii). dezonoare s. f. lipsă
dezgropa vb. a scoate de onoare; necinste.
un cadavru sau ose- dezorienta vb. a face
mintele cuiva din pe cineva să piardă
mormânt. sau a-şi pierde simţul
dezinvolt, -ă, dezin- orientării.
volţi, -te adj. despre dezrădăcina vb. a scoa-
oameni care se miş- te o plantă din pă-
că, se manifestă liber; mânt cu rădăcini cu
tot.
121
dezvălui vb. a da la vârfuri) nealăturate
iveală, a face cunos- ale unui poligon.
cut; a arăta. dialog, dialoguri s. n.
dezveli vb. a da la o convorbire între două
parte, a îndepărta din persoane; • linie de
jur o învelitoare; a dialog = semn ortogra-
(se) descoperi. fic şi de punctuaţie,
diac, dieci s. m. 1. care indică începutul
scriitor de cancelarie vorbirii fiecărui par-
şi slujitor al visteriei ticipant la o convorbi-
din ţările române; co- re.
pist. 2. cântăreţ în diată, diete s. f. tes-
biserică. tament.
diacon, diaconi s. m. diateză, diateze s. f.
membru al clerului categorie gramaticală
aflat pe prima treaptă care exprimă raportul
a ierarhiei preoţeşti. dintre subiect şi ac-
diademă, diademe s. ţiunea verbului.
f. podoabă în formă dibaci, -ce, dibaci,
de cunună făcută din -ce adj. îndemânatic,
material preţios şi priceput, iscusit.
împodobită cu pietre dicta vb. 1. a pronunţa
scumpe, purtată pe rar şi desluşit cuvin-
cap de suveran sau tele unei fraze, ale
de unii reprezentanţi unui text pentru ca
ai bisericii. ascultătorul să le
diagonală, diagonale poată scrie întocmai.
s. f. segment de 2. a obliga pe cineva
dreaptă care uneşte să accepte ceva fără
două unghiuri (două condiţii.

122
dictator, dictatori s. văi, la marginea unei
m. conducător de stat ape, pe ţărmul sau
care dispune de pu- spre largul mării,
teri politice nelimi- pentru a apăra un loc
tate. de inundaţie.
dicţionar, dicţionare dijmă, dijme s. f. (în
s. n. carte cuprinzând vechime) dare ce re-
cuvintele unei limbi, prezenta a zecea par-
ale unui domeniu de te din produsele prin-
activitate, ale unui cipale, percepută de
scriitor etc., organi- proprietari de la ţăra-
zate în ordine alfabe- nii dependenţi.
tică. dilemă, dileme s. f.
diferenţă, diferenţe încurcătură în care se
s. f. 1. ceea ce deose- află cineva când este
beşte o fiinţă de alta, obligat să aleagă între
un lucru de altul; două alternative.
deosebire. 2. rezulta- diligenţă, diligenţe
tul unei scăderi ma- s. f. trăsură mare,
tematice. acoperită, cu care se
dificil, -ă, dificili, -e făcea în trecut trans-
adj. 1. complicat, portul de poştă şi de
greu de rezolvat. 2. călători pe distanţe
(despre oameni sau mai lungi; poştalion.
comportamentul lor) dimensiune, dimen-
mofturos, capricios siuni s. f. mărime
greu de mulţumit. (lungime, lăţime sau
dig, diguri s. n. con- înălţime).
strucţie de piatră, de dimie s. f. ţesătură
pământ sau de beton groasă de lână (albă),
făcută în lungul unei

123
 folosită la realizarea nală a unei persoane.
hainelor ţărăneşti. diriginte, diriginţi s.
diminua vb. a face să m. profesor însărcinat
devină sau a deveni cu dirigenţia unei
mai mic; a (se) mic- clase de elevi.
şora, a scădea. dirija vb. a conduce, a
diminutiv, diminutive îndruma o instituţie,
s. n. cuvinte care o organizaţie, o activi-
arată că obiectele, tate etc.; a conduce o
fiinţele, însuşirile de- orchestră, un cor (în
numite sunt conside- calitate de dirijor).
rate mai mici decât discerne vb. a deosebi,
cele exprimate de cu- a distinge lucrurile u-
vântul de bază. nele de altele; a jude-
dinadins adv. cu un ca limpede.
anumit scop, în mod discipol, discipoli s.
conştient; intenţio- m. persoană care tră-
nat. Expr.: cu tot ieşte în preajma unui
dinadinsul = cu toată maestru, primind în-
stăruinţa, cu orice văţăturile lui.
preţ. disconfort s. n. lipsă de
dinamic, -ă, dinamici, confort; stare neplă-
-ce adj. plini de miş- cută de nesiguranţă.
care, de forţă; activ. discordie, discordii s.
dinastie, dinastii s. f. f. neînţelegere, cear-
familie ai cărei mem- tă, duşmănie. Expr.:
brii se succedă la mărul discordiei =
conducerea unui stat. obiect pentru care se
diplomă, diplome s. f. ceartă mai multe per-
act oficial care atestă soane; subiect de
pregătirea profesio- ceartă.

124
discreţie s. f. 1. calita- distanţă, distanţe s.
tea de a păstra o f. depărtare, spaţiu.
taină încredinţată. 2. distra vb. a petrece sau
(fig.) calitatea de a nu a face pe cineva să-şi
atrage atenţia, de a petreacă timpul în
nu se face remarcat. mod plăcut; a (se)
Expr.: a fi la discreţia înveseli, a (se) amuza.
cuiva = a fi la bunul distribui vb. a împărţi
plac, la dispoziţia cui- ceva în mai multe lo-
va. curi sau la mai multe
disculpa vb. a (se) dez- persoane.
vinovăţi. distruge vb. a face să
discurs, discursuri nu mai existe (stri-
s. n. expunere făcută când, spărgând, dă-
în faţa unei adunări; râmând etc.); a nimi-
cuvântare. ci, a ruina.
discuţie, discuţii s. ditamai adj. invar.
f. schimb de păreri, care este foarte mare.
de vederi; convorbire, diurn, -ă, diurni, -e
conversaţie. adj. de zi, din timpul
dispărea vb. 1. a se zilei; care are loc în
face nevăzut, a pieri timpul zilei.
dinaintea ochilor; a diurnă, diurne s. f.
se pierde fără urmă. sumă zilnică plătită
2. a înceta să mai unui zilier.
existe; a se stinge. 3. divan, divane s. n. 1.
(despre fiinţe) a muri. canapea fără spătar
dispreţ s. n. lipsă de pe care se poate sta
respect faţă de cine- sau dormi. 2. sfat
va. domnesc, adunare.

125
divin, -ă, divini, -e zie specifică folclo-
adj. de la Dumnezeu, rului românesc, care
dumnezeiesc, ceresc. exprimă un senti-
divulga vb. a da în ment de dor, de jale,
vileag o taină; a da pe de revoltă, de dragos-
faţă. te etc., fiind însoţită,
dobândă, dobânzi s. de obicei, de o melo-
f. sumă de bani care die.
se plăteşte pentru un dojană, dojeni s. f. ob-
împrumut bănesc. servaţie făcută cuiva
doborî vb. 1. a da jos, a care a comis o greşea-
culca, a răsturna, a lă; mustrare, ceartă.
dărâma la pământ. 2. doldora adj., adv. care
a înfrânge, a supune este plin, umplut, în-
pe cineva. desat peste măsură.
docil, -ă, docili, -e doleanţă, doleanţe s.
adj. care se supune la f. dorinţă, cerere,
orice cu uşurinţă, plângere.
fără să protesteze; domestic, -ă, domes-
supus, ascultător. tici, -ce adj. (despre
doctorie, doctorii s. animale) care trăieşte
f. preparat, substanţă pe lângă casă, fiind
care serveşte la vin- folosit în anumite
decarea unei boli; scopuri.
medicament, leac. domiciliu, domicilii
dogoare s. f. căldură s. n. casa sau locul
arzătoare produsă de unde locuieşte cine-
soare, de foc sau de va; locuinţă.
un obiect foarte fier- domn, domni s. m. 1.
binte. termen de politeţe
doină, doine s. f. poe- pentru un bărbat. 2.

126
 titlu purtat de suve- dramă, drame s. f. 1.
ranii Ţării Româneşti piesă de teatru cu ca-
şi ai Moldovei; voie- racter grav în care se
vod, domnitor. redă imaginea vieţii
domnitor, domnitori reale. 2. (fig.) întâm-
s. m. titlu purtat de plare, situaţie neferi-
suveranii României cită.
între anii 1859–1881. drapel, drapele s. n.
domol, -oală, domoli, bucată de pânză sau
-oale adj. 1. care se de mătase (într-una
mişcă fără grabă, în- sau mai multe culori,
cet, potolit. 2. (despre adesea cu o emblemă
oameni şi animale) sau stemă) reprezen-
blajin, blând, paşnic. tând semnul unui
doniţă, doniţe s. f. stat, al unei unităţi
vas făcut din doage militare, al unei orga-
de lemn cu toartă (şi nizaţii etc.; steag,
capac), în care se stindard.
cară şi se păstrează drămui vb. a măsura,
apa; cofă. a cântări cu atenţie
dosi vb. a (se) ascunde. un material, o sub-
dovadă, dovezi s. f. stanţă etc.
fapt sau lucru care a- drege vb. a repara
rată, demonstrează Expr.: a-şi drege gla-
ceva; probă, mărturie. sul (vocea) = a tuşi
dragon, dragoni s. m. uşor înainte de a vor-
monstru fabulos în- bi sau de a cânta.
chipuit cu gheare de dreptunghi, dreptun-
leu, aripi de vultur şi ghiuri s. n. patrula-
coadă lungă de şarpe. ter care are toate un-
ghiurile drepte şi la-

127
 turile puse egale şi şoară între două per-
paralele. soane înarmate, în
dresa vb. a învăţa, a prezenţa unor mar-
obişnui un animal să tori.
facă, la poruncă, a- duh, duhuri s. n. 1.
numite acţiuni. suflet, spirit al unei
droaie s. f. mulţime, fiinţe. Expr.: a-şi da
ceată mare de oameni duhul = a muri. 2.
sau de animale. Expr.: minte, inteligenţă, u-
cu droaia = în număr mor, spirit. Expr.: să-
mare, cu grămada. rac cu duhul = prost,
dromader, dromaderi naiv.
s. m. cămilă cu o duhovnic, duhovnici
singură cocoaşă. s. m. preot care spo-
drumeţie, drumeţii vedeşte pe credin-
s. f. călătorie (făcută cioşi.
pe jos); excursie. dulgher, dulgheri s.
dubios, -oasă, dubi- m. meseriaş care rea-
oşi, -oase adj. ne- lizează lemnăria unei
sigur, îndoielnic, sus- case, clădiri, etc.
pect. dumbravă, dumbrăvi
duce, duci s. m. 1. titlu s. f. pădure tânără şi
purtat de conducă- nu prea deasă.
torul unui ducat. 2. dună, dune s. f. formă
titlu nobiliar superior de relief, ridicătură
marchizului şi infe- de nisip.
rior prinţului. dungă, dungi s. f.
duel, dueluri s. n. linie vizibilă pe un
luptă care se desfă- fond de altă culoare;
fâşie, dâră.

128
dur, -ă, duri, -e adj. de obicei în formă de
1. (despre corpuri soli- triunghi sau drept-
de) greu de zgâriat unghi, folosit la trasa-
sau de străpuns; ta- rea paralelelor, la
re. 2. (despre oameni) desenarea şi veri-
sever, aspru, violent, ficarea unghiurilor
brutal. drepte şi pentru ridi-
durabil, -ă, durabili, -e carea de perpendicu-
adj. care durează de lare.
mult timp; trainic, re- echinocţiu, echinocţii
zistent. s. n. (astron.) fiecare
durată, durate s. f. in- din cele două mo-
terval de timp în care mente ale anului (pri-
se petrece o acţiune. măvara în jurul lui 21
duşmănie, duşmănii martie, toamna în ju-
s. f. sentiment de ură rul lui 23 septem-
făţă de cineva sau de brie), când ziua este
ceva; vrăjmăşie. egală cu noaptea.
duşumea, duşumele echipă, echipe s. f.
s. f. pardoseală de grup de oameni care,
scânduri a unei în- aflaţi sub conducerea
căperi. unui şef, îndeplinesc
în acelaşi timp o mun-
că sau o acţiune co-
mună; fiecare dintre
E cele două formaţii
care îşi dispută un
meci (de fotbal, bas-
echer, echere s. n. chet, hochei etc.).
(geom.) instrument de echitate s. f. dreptate;
lemn, de metal etc., nepărtinire.

129
echitaţie s. f. (sport) eclipsă de lună = în-
călărie. tunecarea temporară
echivala vb. a avea a lunii cauzată de
aceeaşi valoare cu interpunerea pămân-
altceva sau altcineva; tului între soare şi
a fi egal. lună.
echivoc, -ă, echivoci, economisi vb. a cheltui
-ce adj. care se poate cu chibzuială banii
interpreta în mai mul- sau alte mijloace ma-
te feluri; cu două în- teriale; a agonisi; a
ţelesuri; neclar, con- pune (bani) deoparte.
fuz. ecran, ecrane s. n.
ecleziastic, -ă, ecle- suprafaţă albă de
ziastici, -ce adj. pri- pânză, de hârtie etc.,
vitor la biserică sau la întinsă vertical, pe
cler; bisericesc. care se proiectează
imaginile de la un
eclipsă, eclipse s. f.
aparat de proiecţie.
(astron.) dispariţie to-
tală sau parţială a
edificiu, edificii s. n.
imaginii unui corp clădire mare, con-
ceresc ca urmare a strucţie impunătoare.
acoperirii lui de către edita vb. a efectua lu-
alt astru sau a intră- crările de tipărire şi
rii lui în umbra altui de răspândire a unei
corp ceresc; • eclipsă publicaţii (carte, re-
de soare = întunecare vistă etc.).
temporară a soarelui editură, edituri s. f.
cauzată de interpu- instituţie care edi-
nerea lunii între pă- tează cărţi, publicaţii
mânt şi soare; • periodice etc.

130
ediţie, ediţii s. f. tota- zultat pozitiv; eficient.
litatea exemplarelor efort, eforturi s. n.
unei opere literare, încordare a puterilor
ştiinţifice etc., tipărite fizice sau psihice în
prin folosirea acelu- vederea atingerii unui
iaşi zaţ tipografic. scop; strădanie, sfor-
educa vb. a forma pe ţare, străduinţă.
cineva prin educaţie; egidă, egide s. f. ocro-
a influenţa în mod tire, sprijin, protecţie;
intenţionat dezvolta- • sub egida... = sub
rea intelectuală, mo- îndrumarea...
rală şi fizică a copiilor egoism s. n. atitudine
şi a tineretului. de exagerată preocu-
educator, -oare, edu- pare pentru intere-
catori, -oare s. m. sele personale şi de
şi f. (persoană) care indiferenţă totală faţă
educă copiii, tineretul de interesele altora.
(în şcoli); profesor, egretă, egrete s. f. pa-
învăţător. săre migratoare de
efectua vb. a înfăptui, baltă, de culoare al-
a realiza, a îndeplini, bă, cu spatele împo-
a executa. dobit cu un mă-
efemer, -ă, efemeri, -e nunchi de pene orna-
adj. (în opoziţie cu mentale lungi; stârc-
durabil) de scurtă alb.
durată, trecător, vre- egumen, egumeni s.
melnic; pieritor. m. conducător al unei
eficace adj. invar. care mănăstiri de călu-
produce efectul aş- gări; stareţ, superior.
teptat, care dă un re-

131
elan1, elani s. m. ani- sunt exprimate senti-
mal rumegător din mente de tristeţe, de
familia cerbilor, cu melancolie, de jale;
coarne mari, ramifi- plângere.
cate şi lăţite în formă elementar, -ă, ele-
de lopeţi, trăieşte în mentari, -e adj. 1. de
pădurile nordice ale bază, esenţial, fun-
Europei, Americii şi damental. 2. (despre
Asiei. cărţi, manuale etc.) ca-
elan2, elanuri s. n. re cuprinde elemen-
avânt, entuziasm, în- tele de bază ale unei
sufleţire creatoare. ştiinţe.
elefant, elefanţi s. m. elen, -ă, eleni, -e adj.
cel mai mare animal care aparţine Greciei;
terestru de azi, cu grec.
pielea groasă şi as- elev, -ă, elevi, -e s. m.
pră, cu nasul modifi- şi f. persoană care
cat într-o trompă mo- învaţă într-o şcoală
bilă şi cu colţi foarte sau care e instruită
lungi de fildeş. de cineva; şcolar.
elegant, -ă, eleganţi, eliberare, eliberări s.
-te adj. 1. (despre îm- f. 1. punere în liber-
brăcăminte) făcut cu tate, dezrobire, des-
gust, frumos. 2. (de- cătuşare. 2. (despre
spre oameni) care se militari) lăsare la va-
deosebeşte prin ar- tră. 3. (despre încă-
monia şi bunul gust peri) golire, evacuare.
al înfăţişării exterioare. elicopter, elicoptere
elegie, elegii s. f. specie s. n. aparat de zburat,
a poeziei lirice în care mai greu decât aerul,

132
 a cărui susţinere şi sau al unui lucru = a
mişcare sunt asigu- lăuda.
rate de una sau mai elucidare, elucidări s.
multe elice care se f. lămurire, explicare,
rotesc în jurul unor desluşire.
axe aproape verticale, emana vb. 1. a împrăş-
puse în mişcare de tia un gaz, vapori,
unul sau mai multe miros etc.; degaja. 2.
motoare. a proveni, a veni de
elimina vb. 1. a în- la...; a izvorî; a-şi
depărta, a înlătura, a avea originea.
exclude dintr-un tot, emancipat, -ă, eman-
dintr-un ansamblu. cipaţi, -te adj. 1. ca-
2. (în învăţământ) a re nu mai depinde (de
da afară dintr-o şcoa- ceva sau de cineva),
lă un elev. care a devenit liber,
elită, elite s. f. grup de care şi-a câştigat in-
persoane care repre- dependenţa. 2. (de-
zintă ceea ce este mai spre copii şi adoles-
bun, mai valoros, mai cenţi) care şi-a luat
ales într-o comuni- unele libertăţi nepo-
tate, o societate etc.; • trivite cu vârsta.
de elită = ales, deose- emblemă, embleme
bit, distins. s. f. 1. obiect, imagine
elogiu, elogii s. n. lau- care poartă un anu-
dă deosebită, apreci- mit înţeles, o anumi-
ere la adresa unei per- tă idee. 2. (fig.) sim-
soane, unei realizări bol.
etc. Expr.: a aduce emigra vb. a-şi părăsi
elogii sau a face elo- patria şi a se stabili
giul unei persoane pentru un timp în-

133
 delungat sau pentru calmul, să-şi iasă din
întotdeauna în altă fire; a înfuria; a mâ-
ţară. nia.
eminent, -ă, eminenţi, enigmă, enigme s. f.
-te adj. care se deo- fapt de neînţeles, lu-
sebeşte prin calităţi cru greu de lămurit;
(în special intelectua- taină, mister.
le) deosebite; excelent, enoriaş, -ă, enoriaşi,
remarcabil. -e s. m. şi f. persoană
emir, emiri s. m. titlu care, practicând un
dat unui guvernator cult, ţine de o anu-
sau unui principe mită parohie.
domnitor în ţările enorm, -ă, enormi, -e
musulmane ale Ori- adj. de dimensiuni
entului. foarte mari; imens,
emotiv, -ă, emotivi, uriaş, colosal.
-e adj. care se emoţio- entuziasm, entuzi-
nează cu uşurinţă; asme s. n. stare de
sensibil, impresiona- însufleţire puternică;
bil. avânt, înflăcărare,
enciclopedie, enciclo- pasiune (în vorbire).
pedii s. f. dicţionar enumera vb. a număra
(de obicei de mari unul câte unul, a nu-
proporţii) care oferă mi rând pe rând; a în-
indicaţii precise şi şira.
dezvoltate din toate enunţ, enunţuri s. n.
domeniile de cunoş- formulare a datelor
tinţe sau dintr-un a- unei probleme, unei
numit domeniu. judecăţi; formulă prin
enerva vb. a face (pe care se exprimă ceva.
cineva) să-şi piardă
134
epavă, epave s. f. ră- epilog, epiloguri s. n.
măşiţă a unei nave partea de sfârşit a
distruse sau naufra- unei lucrări literare
giate, care pluteşte în (de obicei un roman),
larg sau este adusă în care autorul sub-
de valuri în apropie- liniază anumite idei
rea ţărmului sau pe din lucrarea sa prin
ţărm. fapte care încheie po-
epidemie, epidemii vestirea.
s. f. extindere, prin epistolă, epistole s.
contaminare, a unei f. scrisoare.
boli, la un număr de epitaf, epitafuri s. n.
persoane dintr-o loca- inscripţie funerară, în
litate, o regiune etc.; versuri sau în proză,
molimă. cuprinzând elogiul de-
epigon, epigoni s. m. functului sau o sen-
scriitor (de valoare tinţă morală; • mică
minoră) care imită bucată în versuri,
mijloacele de expresie compusă la moartea
ale unui mare scri- unei persoane.
itor, ale unui curent epitet, epitete s. n.
sau şcoli literare. determinant (mai ales
epigramă, epigrame s. adjectiv) al substan-
f. scurtă poezie care tivului sau al verbu-
satirizează elementele lui, folosit pentru a
negative ale unui ca- scoate în evidenţă o
racter omenesc, ale însuşire a obiectului
unei situaţii şi se ter- sau a acţiunii.
mină, adesea, printr-o epocă, epoci s. f. pe-
poantă ironică. rioadă în dezvoltarea

135
 istoriei sau a unui 2. (despre oameni) a
domeniu de activitate, se istovi, a se slei, a
care se deosebeşte de se extenua.
celelalte prin anumite erată, erate s. f. listă
evenimente caracte- de greşeli ce se ada-
ristice. ugă la sfârşitul unei
epolet, epoleţi s. m. cărţi.
bandă de stofă care eră, ere s. f. 1. perioadă
se aplică pe umerii istorică care începe
uniformelor şi pe care cu data unui eveni-
se prind de obicei în- ment de la care se
semnele gradului. începe numărătoarea
epopee, epopei s. f. 1. anilor. 2. epocă.
poem epic de mari erbivor, -ă, erbivori, -e
dimensiuni, în care adj. (despre animale)
se povestesc, în ver- care se hrăneşte nu-
suri, fapte eroice, le- mai cu plante, mai
gendare sau istorice. ales cu iarbă.
2. şir de fapte eroice erete, ereţi s. m. pa-
şi glorioase. săre răpitoare de zi,
eprubetă, eprubete asemănătoare cu ulii,
s. f. tub de sticlă cu cu corpul zvelt, ciocul
pereţii subţiri şi rezis- scurt şi încovoiat.
tenţi, închis la un eroare, erori s. f. ceea
capăt, folosit la mun- ce e greşit; greşeală;
ca de laborator. părere, opinie greşită.
epuiza vb. 1. (despre Expr.: a induce pe
bunuri materiale) a cineva în eroare = a
(se) termina, a (se) face (pe cineva) să
sfârşi, a (se) isprăvi. creadă sau să i se pa-

136
 ră că ceva este altfel erupe vb. a ieşi afară, a
decât în realitate; a ţâşni, a izbucni.
amăgi, a înşela. escalada vb. a se că-
eroic, -ă, eroici, -ce ţăra pe un zid sau pe
adj. 1. de erou, carac- un alt obstacol înalt,
teristic eroilor; măreţ, pentru a trece de par-
grandios. 2. (despre tea cealaltă.
opere literare) care escală, escale s. f. o-
are drept subiect fap- prire a unei nave sau
tele unor eroi. a unui avion, pentru
erotic, -ă, erotici, -ce aprovizionare, pentru
adj. 1. privitor la dra- debarcarea sau îm-
goste, de dragoste. 2. barcarea călătorilor.
(despre opere literare) eschimos, -ă, eschi-
care conţine senti- moşi, -se s. m. şi f.
mente de dragoste, populaţie mongolă ca-
care exprimă dragos- re trăieşte în ţinuturi-
tea. le arctice din America
eroziune, eroziuni s. de Nord, Europa şi
f. procesul de roadere Asia.
şi săpare a scoarţei escroc, -oacă, escroci,
terestre prin acţiunea -oace s. m. şi f. per-
apei, a vântului, a soană care înşală pe
gheţarilor etc. alţii şi îşi însuşeşte,
erudit, -ă, erudiţi, -te fraudulos, bunuri stră-
adj. (despre persoane) ine; hoţ, pungaş, şar-
care posedă cunoş- latan.
tinţe temeinice şi vas- est s. n. unul din cele
te, ca urmare a unor patru puncte cardi-
studii îndelungate; nale, aflat în partea
învăţat, savant.

137
 de unde răsare soa- făşoară în jurul gâtu-
rele, opus vestului; lui (mai ales de către
răsărit, orient. femei) ca podoabă.
estima vb. a determina eşec, eşecuri s. n. ne-
preţul, cantitatea, va- izbândă, nereuşită,
loarea exactă a unui insucces; înfrângere
lucru; a evalua, a într-o acţiune.
preţui. etaj, etaje s. n. fiecare
estival, -ă, estivali, din părţile de deasu-
-e adj. de vară, din pra parterului ale
timpul verii. unei clădiri.
estuar, estuare s. n. etajeră, etajere s. f.
gură largă, în formă mobilă formată din-
de pâlnie, în zona de tr-unul sau mai mul-
vărsare a unor fluvii te rafturi suprapuse,
mari. pe care se aşază de
eşafod, eşafoduri s. obicei cărţi.
n. platformă pe care etala vb. a expune ceva
sunt executaţi, în u- pentru a fi privit sau
nele ţări, condamna- admirat.
ţii la moarte. etamină, etamine s.
eşantion, eşantioane f. ţesătură de bumbac
s. n. bucată mică sau de mătase, cu
luată dintr-un pro- împletitură rară.
dus, pentru a da po- etate s. f. vârstă; • în
sibilitatea să se exa- etate = în vârstă, bă-
mineze felul, calitatea trân.
sau valoarea produ- eterie s. f. nume dat
sului; probă, mostră. unei organizaţii poli-
eşarfă, eşarfe s. f. fâşie tice secrete, cu ramifi-
de mătase care se în- caţii şi în ţările noas-

138
 tre, înfiinţată la în- evacua vb. a lăsa liber,
ceputul secolului al a goli, a părăsi o încă-
XIX-lea de patrioţii pere, o regiune, o lo-
greci, pentru elibera- calitate etc.
rea ţării lor de sub evada vb. (despre deţi-
jugul turcesc. nuţi) a fugi din închi-
etern, -ă, eterni, -e soare sau de sub pa-
adj. care nu va înceta ză.
să existe niciodată; evalua vb. a stabili
veşnic, nepieritor. preţul, valoarea, can-
etichetă, etichete s. titatea etc.; a calcula,
f. bucată de hârtie, de a socoti; a estima.
carton etc., care se evanghelie, evanghelii
aplică sau se leagă pe s. f. parte a Bibliei,
pachete, sticle etc. şi recunoscută numai
pe care se indică con- de creştini, care cu-
ţinutul, preţul, pose- prinde viaţa şi învă-
sorul, destinaţia etc. ţătura lui Cristos.
eunuc, eunuci s. m. evantai, evantaie s.
bărbat castrat care n. obiect, în formă de
păzea haremul sulta- semicerc, realizat din
nului. hârtie, mătase, pene
ev, evuri s. n. perioadă etc., folosit mai ales
din istoria omenirii de femei pentru a-şi
cu anumite trăsături face vânt şi a se pro-
specifice; • evul me- teja de căldură.
diu = perioadă din is- evapora vb. a (se) trans-
toria omenirii cuprin- forma (un lichid) în
să între antichitate şi vapori; a se vaporiza.
epoca modernă.

139
eveniment, evenimen- exagera vb. a prezenta
te s. n. întâmplare ceva în dimensiuni
importantă, fapt de mărite faţă de realita-
mare însemnătate din te.
viaţa unei persoane, exaltare, exaltări s. f.
a unei colectivităţi încântare, entuziasm,
etc. înflăcărare.
eventual, -ă, eventuali, examen, examene s.
-e adj. care se poate n. 1. verificare şi a-
întâmpla; posibil, pro- preciere a cunoştin-
babil. ţelor dobândite de e-
evident, -ă, evidenţi, levi şi studenţi; pro-
-te adj. care nu mai bă. 2. (medical) exa-
trebuie dovedit, care minare; cercetare la
nu poate fi pus la în- care medicul supune
doială; clar, vădit, un bolnav.
neîndoielnic. exaspera vb. a enerva,
evita vb. a ocoli, a se a irita; a scoate din
feri de..., a căuta să răbdări, din sărite pe
scape de... cineva.
evoca vb. a aduce în excelent, -ă, exce-
prezent fapte, eveni- lenţi, -te adj. deose-
mente, împrejurări, bit, admirabil.
imagini din trecut; a excesiv, -ă, excesivi, -e
prezenta imaginea u- adj. care întrece orice
nui lucru cunoscut, măsură; exagerat; din
dar petrecut demult. cale afară de..., ne-
evolua vb. a se trans- spus de...
forma, a se dezvolta. exclama vb. a rosti cu
ton ridicat.

140
exclude vb. a înlătura, etc., pentru a îndem-
a da afară, a elimina, na pe alţii să le imite.
a îndepărta; a nu ad- exigent, -ă, exigenţi,
mite. -te adj. (despre oa-
excursie, excursii s. f. meni) care cere prea
plimbare sau călăto- mult de la alţii şi de
rie, de obicei în grup, la sine însuşi; preten-
făcută pe jos sau cu ţios.
un mijloc de trans- exista vb. a fi, a se afla,
port în scop educativ, a se găsi în realitate,
recreativ etc. a avea fiinţă; a trăi, a
executa vb. 1. a face, a vieţui.
fabrica, a confecţiona, exmatricula vb. a ex-
a prelucra. 2. a se su- clude un elev, un stu-
pune, a da ascultare. dent etc., dintr-o şcoa-
exemplu, exemple s. lă sau dintr-o faculta-
n. ceea ce serveşte te.
drept model pentru a exotic, -ă, exotici, -ce
ilustra ceva; persoa- adj. (despre ţări, ţinu-
nă care, prin calităţile turi) care se află într-o
sale, poate fi dată regiune depărtată şi
drept model. Expr.: a impresionează prin
da (sau a fi) exemplu peisajele neobişnuite
= a trezi admiraţia şi aspectele ciudate.
celorlalţi şi dorinţa de expedia vb. 1. (despre
a te imita; a fi model scrisori, pachete, bani
de urmat; a da de etc.) a trimite prin
(sau ca) exemplu = a poştă, prin mesagerii
atrage atenţia asupra etc. la locul de desti-
unor persoane, unor naţie. 2. (fam.) a în-
lucruri, unor acţiuni depărta (pe cineva), a

141
 termina repede (cu exprima vb. (despre
cineva), a se descoto- oameni) a arăta, a ex-
rosi (de cineva). 3. pune, a formula pă-
(fam.) a executa (o lu- reri, idei, sentimente,
crare) repede şi su- impresii; a reda în
perficial. cuvinte.
experienţă, experien- extenua vb. a (se) obosi
ţe s. f. totalitatea cu- peste măsură; a (se)
noştinţelor şi deprin- istovi, a (se) epuiza.
derilor într-un dome- extinde vb. a face să
niu oarecare, însuşite ocupe un spaţiu mai
prin practică (înde- mare decât cel iniţial;
lungată). a întinde, a lărgi.
explica vb. 1. a face să ezita vb. a sta la în-
fie mai uşor de înţe- doială, a sta în cum-
les; a lămuri; a preda pănă în luarea unei
o lecţie, o temă etc. 2. hotărâri; a şovăi, a se
a-şi motiva acţiunile, codi, a pregeta.
vorbele; a se justifica.
explora vb. a cerceta o
ţară sau o regiune ne-
cunoscută ori puţin F
cunoscută, cu scopul
de a face descoperiri
sau cercetări ştiinţifi- fabrica vb. 1. a produce
ce. ceva în cantităţi mari,
expoziţie, expoziţii s. prelucrând materia
f. prezentare publică primă într-o fabrică
a unor obiecte selec- sau într-o uzină. 2.
ţionate. (fig.) a născoci, a plăs-
mui.

142
fabulă, fabule s. f. gera; a face cunoscut
scurtă povestire, de = a vesti, a anunţa; a
obicei în versuri, în (se) face bine = a se
care autorul satiri- însănătoşi; a o face
zează anumite obi- lată = a. a petrece
ceiuri ale oamenilor, straşnic; b. a face, fă-
cu scopul de a le în- ră voie, o poznă; a-şi
drepta, folosind ca faci gânduri = a se
eroi animale, plante, îngrijora; a i se face
lucruri. negru înaintea ochilor
face vb. 1. (despre o- = a nu mai vedea, a i
biecte) a întocmi, a al- se face rău (din cauza
cătui, a făuri, a fa- supărării); a face
brica. 2. (despre con- cuiva zile fripte = a
strucţii) a construi, a chinui pe cineva; a
clădi, a dura. 3. (de- necăji.
spre mâncăruri, ali- fachir, fachiri s. m.
mente etc.) a găti, a călugăr sau ascet din
prepara. 4. (despre India, care se dă
lucrări scrise, mai drept făcător de mi-
ales literare) a com- nuni.
pune, a scrie. 5. (de- facil, -ă, facili, -e adj.
spre foc) a aţâţa, a care se produce uşor,
aprinde. 6. (despre care se manifestă u-
bani, avere) a câştiga, şor.
a agonisi. 7. (despre facultate, facultăţi s.
femei) a naşte. 8. f. 1. capacitate, posi-
(despre păsări) a oua. bilitate morală sau
Expr.: a face din ţân- intelectuală; aptitu-
ţar armăsar = a exa- dine. 2. unitate de în-

143
 văţământ superior, în fală s. f. 1. trufie, în-
cadrul unei univer- gâmfare, orgoliu. 2.
sităţi. motiv de a se mândri
facultativ, -ă, facul- cu ceva; mândrie.
tativi, -e adj. lăsat faleză, faleze s. f. 1.
la alegere, după voia mal înalt şi drept al
cuiva; benevol. unei mări sau al unui
fad, -ă, fazi, -de adj. lac. 2. fâşie de teren
1. (despre mâncăruri) special amenajată
fără gust, nesărat. 2. pentru plimbare.
(fig.) lipsit de expre- falnic, -ă, falnici, -ce
sie, searbăd; anost. adj. 1. măreţ, impu-
fag, fagi s. m. copac nător, mândru. 2. (de-
mare, cu coaja nete- spre persoane) trufaş,
dă alburie sau cenu- semeţ, mândru.
şie şi cu lemn tare, falsifica vb. a face un
întrebuinţat la fabri- lucru asemănător cu
carea mobilelor sau altul, cu scopul de a
ca lemn de foc. înşela; a plăsmui, a
fagure, faguri s. m. contraface.
produs din ceară al familial, -ă, familiali,
albinelor lucrătoare -e adj. care se referă
în stup, format din la familie, destinat
încăperi mici în care familiei, din familie.
acestea îşi depun familiar, -ă, familiari,
mierea şi ouăle. -e adj. 1. (despre ex-
faimă, faime s. f. re- primare, limbaj, stil)
nume, reputaţie (bu- simplu, fără pretenţii.
nă sau rea) de care se 2. bine cunoscut, o-
bucură cineva sau bişnuit.
ceva.

144
fanariot, fanarioţi s. fantasmă, fantasme
m. 1. dregător cu s. f. stafie, nălucă,
funcţie de răspunde- arătare, fantomă.
re în imperiul otoman fantastic, -ă, fantas-
din secolele trecute, tici, -ce adj. care nu
provenind din popu- există în realitate;
laţia greacă care creat, plăsmuit de
locuia în cartierul imaginaţie.
Fanar din Constanti- fantomă, fantome s.
nopol. 2. nume dat f. fiinţă ireală pe care
domnitorilor din ţări- cred (sau pretind) că
le române recrutaţi o văd unii oameni;
dintre aceşti dregă- nălucă, stafie, strigoi,
tori în secolul al XIII- arătare.
lea şi la începutul faptă, fapte s. f. acţi-
celui de al XIX-lea. une săvârşită, act în-
fandosi vb. a avea o deplinit de cineva;
comportare plină de fapt, ispravă.
mofturi, de pretenţii. far, faruri s. n. corp de
fanfară, fanfare s. f. iluminat (la automo-
ansamblu muzical bile, locomotive etc.)
(militar) format din care proiectează lu-
persoane care cântă mina într-o anumită
la instrumente de su- direcţie.
flat şi de percuţie. faraon, faraoni s. m.
fanion, fanioane s. n. titlu pe care îl purtau
steguleţ care serveşte vechii regi ai Egip-
de obicei la semnali- tului.
zări (în armată, la că- farmec, farmece s. n.
ile ferate etc.). 1. (în basme şi în su-
perstiţii) acţiunea de a
145
 vrăji şi rezultatul ei; unul către altul, unul
transformare miracu- înaintea altuia; a face
loasă a lucrurilor (în faţă (cuiva sau la
urma unor vrăji); vra- ceva) = a rezista, a ţi-
jă; vrăjitorie. Expr.: ne piept; a spune pe
ca prin farmec = deo- faţă = a spune cuiva
dată, pe neaşteptate. în mod sincer lucruri
2. calităţi ale unei neplăcute; a (se) da
persoane (frumuseţe, pe faţă = a (se) desco-
graţie etc.) care pro- peri, a (se) demasca;
duc admiraţie, atrac- a-şi întoarce faţa de la
ţie, încântare, plăce- cineva = a abandona.
re. faună, faune s. f. tota-
farsă, farse s. f. faptul litatea speciilor de a-
de a păcăli pe cineva nimale dintr-o anu-
cu scopul de a se a- mită regiune (ţară,
muza; păcăleală; fes- continent etc.) sau
tă. dintr-o epocă geolo-
fast s. n. splendoare, mă- gică.
reţie, lux, strălucire. faur, fauri s. m. fierar.
fatalitate, fatalităţi s. favoare, favoruri s. f.
f. forţă supranaturală avantaj acordat cuiva
care ar determina cu preferinţă faţă de
mersul lucrurilor şi alţii. Expr.: în favoa-
viaţa oamenilor; soar- rea (cuiva) = în avan-
tă, destin. tajul cuiva.
faţă, feţe s. f. partea fazan, fazani s. m.
anterioară a capului pasăre de mărimea
omului şi a unor ani- unei găini, cu coada
male; chip, figură. lungă şi ascuţită, al
Expr.: faţă-n faţă = cărei bărbătuş se

146
 deosebeşte printr-un fân s. n. iarbă cosită şi
penaj frumos şi viu uscată, servind ca
colorat, vânată pen- nutreţ pentru vite.
tru carnea ei foarte fântână, fântâni s. f.
gustoasă. construcţie alcătuită
făgădui vb. a promite dintr-o groapă cu pe-
cuiva ceva. reţii pietruiţi, săpată
făli vb. a fi mândru de în pământ până la
cineva sau de ceva; a nivelul apei şi care
se lăuda, a se fuduli. serveşte la alimen-
făptură, făpturi s. f. tarea cu apă în me-
fiinţă, vietate; creatu- diul rural; puţ.
ră. fârtat, fârtaţi s. m.
fărădelege, fărădelegi (pop.) prieten apro-
s. f. faptă rea, nele- piat cuiva, legat de el
giuire; mişelie; ticălo- prin jurământ până
şie. la moarte; frate de
fărâmă, fărâme s. f. cruce.
bucată mică, rămasă febleţe s. f. (fam.) în-
din ceva. clinaţie, slăbiciune pe
făţarnic, -ă, făţar- care o simte cineva
nici, -ce adj. (despre pentru o persoană, o
oameni şi acţiunile lor) activitate etc.
lipsit de sinceritate; februarie s. m. a doua
prefăcut, ipocrit, fals. lună a anului; faur;
fâlfâi vb. (despre pă- făurar.
sări) a da din aripi, fecior, feciori s. m. 1.
producând zgomotul fiu, băiat. 2. bărbat
caracteristic zboru- tânăr, neînsurat; flă-
lui. cău. 3. servitor la
casele boiereşti; valet.

147
feerie, feerii s. f. pri- este unică pe lume şi
velişte foarte frumoa- care, când îşi simţea
să, încântătoare, ca sfârşitul aproape (o
în basme. dată la 500 de ani), se
felicita vb. a adresa arunca în foc şi
cuiva cuvinte de lau- renăştea din propria
dă pentru un succes ei cenuşă.
obţinut; a exprima ferăstrău, ferăstraie
cuiva urări de fericire s. n. unealtă prevă-
cu ocazia unui eveni- zută cu o lamă sau o
ment important, a bandă (cu dinţii as-
unei aniversări etc. cuţiţi), folosită pentru
felin, -ă, felini, -e adj. tăiatul unor materiale
1. care aparţine ge- (lemne, metale etc.).
nului pisicilor; familie ferchezui vb. a (se) îm-
de animale din care brăca cu grijă, ele-
fac parte pisica, leul gant; a (se) găti, a (se)
etc. 2. (fig.) ca de pisi- dichisi.
că, suplu, graţios. ferfeniţă s. f. zdreanţă.
felinar, felinare s. n. Expr.: a (se) face sau
obiect pentru ilumi- a (se) rupe ferfeniţă =
nat, format dintr-un a (se) rupe tare; a (se)
rezervor pentru pe- distruge.
trol, deasupra căruia feri vb. 1. a (se) păzi de
este montat un corp o primejdie, de o gre-
de sticlă, care adă- şeală; a se apăra. 2. a
posteşte fitilul aprins. (se) trage înapoi, a
fenix s. f. (în Expr.: (se) da deoparte.
pasărea fenix) pasăre fericire, fericiri s. f.
fabuloasă despre care stare de mulţumire
în trecut se credea că sufletească; bucurie.

148
ferm, -ă, fermi, -e banchet, petrecere
adj. plin de siguranţă bogată.
şi de hotărâre; hotă- festiv, -ă, festivi,-e
rât; neşovăitor. adj. de sărbătoare,
fermă, ferme s. f. gos- pentru sărbătoare;
podărie agricolă par- sărbătoresc, măreţ,
ticulară sau de stat, somptuos.
alcătuită dintr-un te- fetiş, fetişuri s. n. o-
ren întins şi din uti- biect considerat a fi
lajele necesare lucră- înzestrat cu o forţă
rii pământului. magică, capabil să
feroce adj. invar. crud, dea ajutor celui care-l
nemilos; sălbatic, vio- posedă sau îl poartă;
lent. amuletă, talisman.
feroviar, -ă, feroviari, feudal, feudali s. m.
-e adj., s. m. şi f. 1. stăpân de pământ;
adj. de cale ferată, în mare proprietar de
legătură cu calea fera- pământ.
tă. 2. (muncitor, func- fi vb. 1. a exista, a avea
ţionar etc.) de la căile fiinţă. 2. a se afla, a
ferate. se găsi. 3. a trăi, a
fertil, -ă, fertili, -e vieţui, a dura. 4. (de-
adj. (despre terenuri, spre preţuri) a costa,
pământ) care dă multe a valora. 5. a simţi.
roade; care produce Expr.: a-i fi cuiva
mult; roditor, produc- drag (cineva sau ceva)
tiv, mănos. = a-i plăcea mult, a
fervoare s. f. ardoare, îndrăgi.
înfocare, pasiune. fiară, fiare s. f. animal
festin, festinuri s. n. sălbatic, de pradă;
bestie.

149
fidel, -ă, fideli, -e adj. filă, file s. f. foaie de
statornic în senti- hârtie (albă sau scri-
mente faţă de cineva să) a unui caiet, a
sau ceva; foarte de- unei cărţi etc.
votat; credincios. fildeş, fildeşi s. m.
fierar, fierari s. m. fiecare din dinţii
muncitor care se ocu- ascuţiţi ai unui ele-
pă cu prelucrarea fie- fant.
rului sau a altor me- fileu, fileuri s. n.
tale; faur, făurar. reţea deasă de aţă, cu
figurat, -ă, figuraţi, ochiuri înnodate în
-te adj. (despre sensul formă de pătrate; pla-
unor cuvinte sau ex- să; (în sport, la jocul
presii) întrebuinţat cu de tenis, volei etc.)
alt înţeles decât cel plasă ce desparte în
obişnuit, de obicei două terenul de joc.
pentru efecte stilis- filfizon, filfizoni s.
tice. m. tânăr cu pretenţii
figurină, figurine s. f. de eleganţă şi cu pre-
mic obiect (de artă) de ocupări neserioase.
marmură, de bronz, finalitate s. f. scop în
de porţelan etc., re- vederea căruia are loc
prezentând o fiinţă şi o activitate.
servind ca ornament; finaliza vb. a duce, a
bibelou. realiza ceva până la
fiinţa vb. a exista, a fi sfârşit.
în fiinţă. finisa vb. a realiza
filatelie s. f. colecţi- ultimele operaţii asu-
onare de timbre şi pra unui produs pen-
mărci poştale. tru a-i da forma defi-
nitivă.

150
fior, fiori s. m. senzaţie calamitate, dezastru;
(uşoară) de frig; tre- boală, epidemie.
mur; emoţie vie pri- flagrant, -ă, flagranţi,
cinuită de un senti- -te adj. care sare în
ment puternic. ochi; izbitor, evident.
fioros, -oasă, fioroşi, flamingo, flamingi s.
-oase adj. care tre- m. pasăre migratoare
zeşte spaimă, frică, de apă, de mărimea
groază; înspăimântă- unei berze, cu gâtul
tor, groaznic. şi cu picioarele foarte
firav, -ă, firavi, -e adj. lungi şi cu pene de
delicat, slăbuţ, gingaş. culoare albă cu nu-
fireşte adv. natural, anţe roz.
bineînţeles; negreşit, flamură, flamuri s. f.
desigur. steag, drapel.
fisura vb. a produce sau flanelă, flanele s. f.
a căpăta crăpături. îmbrăcăminte de lâ-
fiţuică, fiţuici s. f. nă, tricotată în formă
bucată mică de hârtie de pieptar sau de că-
pe care se fac diverse maşă scurtă.
însemnări. flaşnetă, flaşnete s.
fizionomie, fizionomii f. mică orgă mecanică
s. f. totalitatea trăsă- portativă, acţionată
turilor feţei cuiva; prin învârtirea unei
chip, figură. manivele.
flacon, flacoane s. n. flata vb. a măguli.
sticluţă în care se ţin flaut, flaute s. n. in-
medicamente, parfu- strument muzical de
muri etc. suflat alcătuit dintr-un
flagel, flageluri s. n. tub îngust de lemn

151
 sau de metal, pre- flotă, flote s. f. totali-
văzut cu găuri şi cu tatea navelor fluviale,
clape. maritime sau aeriene
flăcău, flăcăi s. m. tâ- ale unui stat.
năr neînsurat; fecior, fluent, -ă, fluenţi, -te
june. adj. (despre vorbire,
flămând, -ă, flămânzi, frază) curgător; lim-
-de adj. căruia îi este pede.
foame; înfometat. fluier, fluiere s. n.
fleac, fleacuri s. n. 1. instrument muzical
lucru de mică impor- popular de suflat, al-
tanţă; neînsemnat. 2. cătuit dintr-un tub
(la pl.) vorbă de clacă; subţire de lemn pre-
nimicuri, palavre. văzut cu găuri.
flecar, -ă, flecari, -e fluture, fluturi s. m.
s. m. şi f. persoană insectă cu corp alun-
căreia îi place să vor- git şi catifelat, cu pa-
bească multe, să spu- tru aripi de culori di-
nă fleacuri; limbut; ferite.
guraliv, palavragiu. fluviu, fluvii s. n. apă
flexibil, -ă, flexibili, curgătoare care se
-e adj. care se poate varsă în mări sau în
îndoi, încovoia uşor; oceane.
mlădios, elastic. focă, foci s. f. animal
florar, florari s. m. 1. acvatic, cu capul ro-
persoană care cultivă tund, cu corpul alun-
sau vinde flori. 2. nu- git şi cu picioarele în
mele popular al lunii formă de lopeţi, care
mai. trăieşte mai ales în
regiunile polare.

152
foi vb. a se mişca de co- puternic, mai rezis-
lo până colo; a se fâ- tent; a (se) întări; a
ţâi, a mişuna, a for- (se) oţeli.
foti. fortuna s. f. soartă,
folclor s. n. totalitatea destin; noroc, şansă.
creaţiilor artistice, li- fosilă, fosile s. f. rest
terare, muzicale, plas- sau urmă a unui ani-
tice, a obiceiurilor şi a mal sau a unei plante
tradiţiilor populare din vechi timpuri,
ale unei ţări sau ale păstrată în straturile
unei regiuni. pământului.
folosi vb. 1. a utiliza, a fotă, fote s. f. parte
întrebuinţa ceva. 2. a componentă a costu-
fi de folos, a ajuta mului popular româ-
(cuiva); a servi. nesc (bogat ornamen-
fondator, -oare, fon- tată), purtată de fe-
datori, -oare adj., mei, formată dintr-o
s. m. şi f. persoană ţesătură de lână care
care întemeiază ceva; se petrece în jurul
ctitor, întemeietor. corpului, ţinând locul
forfotă s. f. mişcare fustei, sau din două
grăbită şi zgomotoasă bucăţi de stofă aco-
de colo până colo; a- perind partea din faţă
gitaţie, foială. a corpului (ca un şorţ)
fortăreaţă, fortăreţe şi pe cea din spate.
s. f. loc întărit pentru fotogenic, -ă, fotoge-
apărare de lungă du- nici, -ce adj. care
rată, în caz de asediu. are calităţi potrivite
foritifica vb. a face ca pentru a fi reprodus
organismul să fie mai în mod avantajos în
fotografie sau în film.

153
fotograf, fotografi s. dintr-un tot; parte
m. persoană care se dintr-o scriere sau
ocupă cu fotografie- rest dintr-o operă.
rea. franzelă, franzele s.
fotoliu, fotolii s. n. f. pâine albă de formă
scaun mare, de obicei lunguiaţă.
capitonat, cu spătar frapa vb. a impresiona
şi cu rezemători pen- puternic; a bate la
tru braţe. ochi.
frac, fracuri s. n. fraudă, fraude s. f.
haină bărbătească de înşelăciune, act de
ceremonie, din stofă rea-credinţă.
neagră, în faţă scurtă frâna vb. 1. a încetini
până în talie, iar în sau a opri mersul u-
spate terminată cu nui vehicul cu ajuto-
două cozi lungi şi în- rul frânei. 2. a ţine în
guste. loc, a împiedica, a
fraged, -ă, fragezi, -de opri dezvoltarea.
adj. 1. (despre plante) freamăt, freamăte s.
crescut de puţină vre- n. zgomot uşor pro-
me; tânăr; crud. 2. dus de frunzele miş-
(despre fiinţe) tânăr, cate de vânt, de valu-
gingaş, plăpând. rile mării etc.; mur-
fragil, -ă, fragili, -e mur de voci; zgomot,
adj. 1. (despre mate- larmă.
riale) care se sparge, frecvent, -ă, frecvenţi,
se sfărâmă. 2. (despre -te adj. care se în-
oameni) gingaş, firav, tâmplă des, la inter-
delicat. vale de timp scurte;
fragment, fragmente des, obişnuit.
s. n. bucată, parte

154
fredona vb. a cânta atelier pentru tuns,
încet o melodie. pentru ras sau pen-
frenezie, frenezii s. tru frizat.
f. stare de pasiune front, fronturi s. n. loc
nestăpânită. unde se dau luptele
friabil, -ă, friabili, -e militare în timp de
adj. (despre materiale) război. Expr.: în front
care se sparge uşor. = aşezat în linie, în
frică, frici s. f. stare poziţie de „drepţi“.
de nelinişte şi de tul- frontieră, frontiere
burare provocată de s. f. limită între două
un pericol; lipsă de ţări; graniţă, hotar.
curaj, teamă, spaimă, fructuos, -oasă, fruc-
groază. Expr.: fără tuoşi, -oase adj. care
frică = neînfricat; nici dă rezultate bune;
de frică = nicidecum, avantajos, profitabil.
deloc. frugal, -ă, frugali, -e
frig, friguri s. n. 1. adj. (despre mese,
temperatură scăzută prânzuri) alcătuit din
care dă senzaţia de bucate puţine (şi sim-
rece. 2. (la pl.) tempe- ple).
ratură ridicată a unui frustra vb. a lipsi pe ci-
bolnav; frisoane. neva de un drept sau
frigider, frigidere s. de un bun; a păgubi;
n. aparat cu ajutorul a înşela.
căruia se menţine o fudul, -ă, fuduli, -e
temperatură scăzută adj. îngâmfat, mân-
în vederea răcirii şi dru, încrezut, arogant.
păstrării alimentelor. Expr.: fudul de-o ure-
frizerie, frizerii s. f. che = surd.

155
fugitiv, -ă, fugitivi, -e luminoasă produsă
adj. 1. care trece re- într-un nor, între doi
pede, care este de nori sau între un nor
scurtă durată; trecă- şi pământ, însoţită
tor, fugar. 2. rapid, adesea de zgomot.
sumar. Expr.: ca fulgerul =
fuior, fuioare s. n. iute, repede.
mănunchi de cânepă, fulgui vb. a ninge cu
de in, gata de tors. fulgi rari.
fular, fulare s. n. fâşie fumega vb. a scoate
dreptunghiulară de fum, a arde înăbuşit,
lână, mătase etc., ca- fără flacără şi cu fum.
re se poartă la gât. fundaş, fundaşi s. m.
fulg, fulgi s. m. 1. pană jucător din partea
subţire, moale şi mă- unei echipe de fotbal,
tăsoasă, care creşte de rugbi etc., care
pe burta păsărilor şi acţionează în apropi-
printre penele mai erea porţii; apărător.
mari. Expr.: a bate pe fundătură, fundături
cineva de-i merg fulgii s. f. stradă, drum, u-
= a bate rău, a bate liţă care se înfundă,
măr; ca fulgul = foarte fiind închisă la un ca-
uşor. 2. mici cristale păt.
albe de apă, care se funebru, -ă, funebri,
formează iarna în -e adj. de înmormân-
atmosferă şi care, tare; trist jalnic; •
căzând pe pământ, marş funebru = me-
alcătuiesc zăpada. lodie solemnă şi tristă
fulger, fulgere s. n. care se cântă la în-
descărcare electrică mormântări.

156
funeralii s. n. pl. cere- ciuc, material plastic
monie a înmormân- etc., care serveşte la
tării sau a incinerării transportul, pe dis-
unei personalităţi. tanţă mică, al gazelor
funest, -ă, funeşti, sau al lichidelor.
-ste adj. care aduce furtună, furtuni s. f.
nenorocire, moarte. vânt puternic, însoţit,
furibund, -ă, furibunzi, de obicei, de ploaie,
-de adj. plin de furie, de grindină şi de des-
mânios la culme. cărcări electrice; vije-
lie.
furie, furii s. f. mânie
nestăpânită; violenţă.
fus, fusuri s. n. uneal-
tă din lemn, lungă de
furişa vb. a (se) stre-
aproximativ 30 de
cura pe nesimţite, pe
cm., folosită la tors.
furiş.
fustă, fuste s. f. obiect
furnică, furnici s. f.
de îmbrăcăminte, ca-
insectă de talie mică
re acoperă corpul de
sau mijlocie, negre
la talie în jos.
sau roşii, care trăieş-
te în colonii. Expr.:
harnic ca o furnică =
persoană
muncitoare.
harnică,
G
fursec, fursecuri s.
n. nume dar unor gafă, gafe s. f. vorbă
prăjituri mici şi (gest, atitudine) nepo-
uscate. trivită care poate jigni
furtun, furtunuri s. n. pe cineva.
tub realizat din cau-

157
galant, -ă, galanţi, -te duios. 2. melancolic,
adj. 1. politicos, plă- trist.
cut, tandru. 2. dar- galop, galopuri s. n.
nic, mărinimos, gene- mersul cel mai rapid
ros. al calului.
galaxie, galaxii s. f. galoş, galoşi s. m. în-
fiecare dintre siste- călţăminte de cauciuc
mele stelare din uni- purtată peste pantofi
vers, conţinând sute ori peste ghete, cu sco-
de miliarde de stele. pul de a proteja de no-
gală, gale s. f. spec- roi sau umezeală.
tacol cu caracter fes- gama s. m. invar. a
tiv, sărbătoresc, or- treia literă a alfabe-
ganizat în anumite tului grecesc folosită
împrejurări şi la care deseori şi ca simbol
participă persoane o- în matematică, fizică
ficiale. etc.
galerie, galerii s. f. 1. gamă, game s. f. 1.
coridor subteran în succesiune de sunete
formă de tunel care şi note cuprinzând
permite accesul mi- toate sunetele unei
nerilor la zăcământ. scări muzicale. 2. (fig.
2. magazin în care se pictură) serie de to-
vând opere de artă. 3. nuri şi culori dispuse
publicul aflat într-o într-o succesiune ar-
sală de spectacole, monioasă. 3. (fig.) se-
manifestându-se zgo- rie, înşiruire de obiec-
motos. te, de fenomene, de
galeş, -ă, galeşi, -e elemente sau situaţii
adj. (despre ochi, sau ce alcătuiesc un sis-
privire) 1. drăgăstos, tem armonios.

158
gambă, gambe s. f. garderobă, garderobe
parte a piciorului de la s. f. totalitatea lucru-
genunchi până la labă. rilor de îmbrăcăminte
gang, ganguri s. n. ale cuiva sau totali-
loc de trecere (lung şi tatea costumelor de
îngust) aflat sub o scenă ale unor teatre.
construcţie. gardian, gardieni s.
gangster, gangsteri m. persoană însărci-
s. m. membru al unei nată cu paza sau su-
bande de răufăcători. pravegherea unui lo-
garaj, garaje s. n. clă- cal, a unei instituţii
dire sau încăpere etc.; paznic, strajă.
pentru adăpostirea gargară, gargare s. f.
autovehiculelor. clătire a gurii şi a gâ-
garanţie, garanţii s. f. tului cu un lichid
ceea ce serveşte drept dezinfectant.
asigurare că o obli- garoafă, garoafe s. f.
gaţie luată de către o plantă ornamentală
persoană sau o insti- cu frunze opuse şi li-
tuţie va fi respectată. niare, cu flori de cu-
gard, garduri s. n. lori diverse şi cu mi-
construcţie de lemn, ros plăcut.
de metal, de zidărie garou, garouri s. n.
etc., care împrejmu- bandă sau tub de
ieşte o curte, un te- cauciuc care serveşte
ren, o grădină. la întreruperea tem-
gardă, gărzi s. f. pază, porară a circulaţiei
supraveghere într-o sângelui într-o regiu-
unitate militară sau ne a corpului (mai a-
într-o instituţie civilă. les la braţ).

159
garsonieră, garsonie- găină, găini s. f. pa-
re s. f. locuinţă com- săre domestică, cres-
pusă dintr-o singură cută pentru carne şi
cameră şi baie, une- ouă.
ori şi bucătărie. gălăgie s. f. zgomot pu-
gaură, găuri s. f. scobi- ternic (de glasuri, de
tură, adâncitură, spăr- maşini etc.); larmă,
tură, ivită de la sine hărmălaie, tărăboi.
sau făcută într-un gălbenuş, gălbenu-
corp, într-un materi- şuri s. n. partea cen-
al, în pământ etc.; trală, sferică, de cu-
orificiu, bortă. loare galbenă, a oului
gazdă, gazde s. f. per- de pasăre.
soană care primeşte găleată, găleţi s. f.
pe cineva în casa sa. vas de lemn, de metal
gazelă, gazele s. f. etc., cu toartă, folosit
animal rumegător, cu pentru transportul (şi
corpul suplu, cu pi- păstrarea) unor lichi-
cioare lungi, cu coar- de; conţinutul acestui
ne în formă de liră şi vas.
cu ochii mari; trăieşte gămălie, gămălii s. f.
în stepele şi deşer- parte îngroşată în for-
turile africane şi asia- mă de sferă mică de
tice. la capătul unui ac, al
gazon s. n. iarbă deasă, unui chibrit etc.
tăiată scurt, cultivată gărgăriţă, gărgăriţe
în parcuri, terenuri s. f. buburuză.
sportive etc.; teren pe gărgăun, gărgăuni s.
care se cultivă aceas- m. viespe mare, de
tă iarbă. pădure, cu ac foarte

160
 veninos, care produce gâfâi vb. a respira des
un zgomot puternic şi greu (în urma unor
când zboară; bărzăun. eforturi, a unei boli).
găselniţă, găselniţe gâgâlice, gâgâlici s.
s. f. fluture mic, de f. obiect sau fiinţă de
culoare roşie-cenu- dimensiuni reduse.
şie, cu cercuri albe. gâlceavă, gâlcevi s. f.
găsi vb. 1. a da de (sau ceartă (zgomotoasă,
peste) ceva sau cine- aprinsă); conflict, ne-
va (din întâmplare înţelegere, vrajbă.
sau căutând anume); gâlmă, gâlme s. f. 1.
a descoperi, a afla. 2. dâmb, movilă. 2. um-
a întâlni pe cineva flătură, gâlcă.
sau a se întâlni cu ci- gândi vb. 1. a cugeta, a
neva. 3. (despre moar- chibzui, a medita la
te sau dureri) a cu- ceva. 2. a se îngriji,
prinde, a surprinde. a-i păsa de cineva. 3.
4. a se afla undeva, a a intenţiona (să...).
fi. 5. a fi de părere gânganie, gângănii s.
că..., a socoti, a crede f. nume dat insectelor
că... mici.
găti vb. 1. a (se) îm- gângav, -ă, gângavi, -e
brăca frumos; a se adj., s. m. şi f. per-
împodobi. 2. a face, a soană care vorbeşte
prepara mâncare. greu, neclar; bâlbâit.
găunos, -oasă, gău- gârbaci, gârbace s. n.
noşi, -oase adj. (de- bici realizat din mai
spre copaci sau trun- multe curele împle-
chiuri de copaci) care tite.
este găurit, gol; scor-
buros.

161
gârbovit, -ă, gârboviţi, zburătoare.
-te adj. om cocoşat geam, geamuri s. n.
(de bătrâneţe); cocâr- bucată de sticlă care
jat, aplecat, încovo- se fixează în perva-
iat, ghebos. zurile ferestrelor sau
gârlă, gârle s. f. apă ale uşilor şi care per-
curgătoare (mai mi- mite pătrunderea lu-
că); braţ al unei ape minii în interiorul
curgătoare. Expr.: a unei încăperi.
se duce pe gârlă = a geamandură, gea-
se pierde, a se risipi; • manduri s. f. corp
(adverbial) în mare făcut din tablă, din
cantitate, din belşug. lemn etc. şi care plu-
gâscă, gâşte s. f. pa- teşte pe apă, ancorat
săre domestică de ta- în drumul vaselor
lie mare, de obicei ce- servind ca indicator
nuşie pe spate şi pe pentru navigaţie sau
laturi şi albă pe piept, ca punct de legare
cu gâtul lung, cres- pentru nave.
cută pentru carnea, geamăn, -ă, gemeni,
untura şi fulgii ei. -e adj. care a fost
Expr.: a strica orzul născut odată cu altă
pe gâşte = a dărui un fiinţă şi de către ace-
lucru bun cuiva care eaşi mamă sau feme-
nu ştie să-l preţu- lă.
iască. geamăt, gemete s. n.
gâtlej, gâtlejuri s. n. 1. sunet scos de o fi-
partea interioară a inţă care simte o du-
gâtului, beregată. rere (fizică sau mora-
gâză, gâze s. f. nume lă). 2. (fig.) freamăt,
dat insectelor mici, vuiet.

162
geambaş, geambaşi
s. m. persoană care
vinde cai.
geamgiu, geamgii s.
m. persoană care
montează sau vinde
geamuri.
geană, gene s. f. fie-
care dintre firişoarele
de păr de pe mar- genera vb. a produce,
ginea unei pleoape.
geantă, genţi s. f.
obiect din piele, din general, -ă, generali,
pânză, din material
plastic etc., având în
interior una sau mai
multe despărţituri,
care serveşte la tran-
sportarea unor acte,
cărţi, caiete etc.; ser-
vietă.
gelozie, gelozii s. f. 1.
sentiment chinuitor
provocat în sufletul
cuiva de bănuiala că
fiinţa iubită îi este ne- generaţie, generaţii s.
credincioasă. 2. in-
vidie, pizmă.
gen, genuri s. n. 1. fel,
soi, tip, (pe care le re-
163
prezintă un obiect, o
fiinţă, un fenomen).
2. categorie grama-
ticală bazată pe dis-
tincţia dintre fiinţe şi
obiecte, precum şi
dintre fiinţele de sex
masculin şi cele de
sex feminin.
a determina, a da
naştere.
-e adj. ceea ce este
comun tuturor (sau
marii majorităţi a) fi-
inţelor sau obiectelor
dintr-o categorie; •
cultură generală =
cultură bazată pe cu-
noaşterea elemente-
lor fundamentale ale
creaţiilor din diferite
domenii ale ştiinţei şi
artei.
f. totalitatea oameni-
lor dintr-o comuni-
tate socială dată, care
sunt de aceeaşi vârs-
 tă. Expr.: din genera- tor excepţional; per-
ţie în generaţie = din soană înzestrată cu
tată în fiu. un astfel de talent; •
genere s. n. invar. • în de geniu = genial.
genere = în general; gentil, -ă, gentili, -e
în mod obişnuit, de o- adj. (despre oameni şi
bicei. manifestările lor) ama-
generos, -oasă, gene- bil, politicos, curteni-
roşi, -oase adj. (de- tor; drăguţ, nostim.
spre oameni sau ma- gentilom, gentilomi
nifestările lor) care s. m. (în societatea
este gata să ajute în feudală apuseană)
mod dezinteresat pe nobil, aristocrat; (fig.)
alţii; mărinimos, dar- om cu purtări alese,
nic. ireproşabile.
geneză, geneze s. f. genuflexiune, genu-
proces de naştere şi flexiuni s. f. îndoire a
de formare a unei genunchilor (în cursul
fiinţe sau a unui lu- unui exerciţiu de gim-
cru; naştere, origine. nastică).
genitiv, genitive s. n. genunchieră, genun-
(gram.) caz al decli- chiere s. f. împleti-
nării care indică de- tură de lână, de bum-
pendenţa, apartenen- bac, bandaj special
ţa, posesiunea şi în- etc., cu care se acope-
deplineşte funcţia de ră genunchiul pentru
atribut. a-l proteja la sport.
geniu, genii s. n. capa- genune, genuni s. f.
citate creatoare extra- prăpastie adâncă; a-
ordinară, talent crea- bis, hău.

164
geografie s. f. ştiinţă momentul acţiunii.
care studiază şi de- gest, gesturi s. n. miş-
scrie învelişul pă- care a mâinii, a capu-
mântului, cu toate lui etc. care exprimă
elementele sale, din o idee, un sentiment,
punct de vedere fizic, o intenţie, înlocuind
economic, al popu- uneori vorbele.
laţiei etc. get, -ă, geţi, -te s. m.
geologie s. f. ştiinţă şi f. (la pl.) nume dat
care studiază modul de greci dacilor.
de formare, alcătui- gheată, ghete s. f. în-
rea şi istoria globului călţăminte confecţio-
terestru. nată din piele sau din
ger, geruri s. n. tem- materiale sintetice ca-
peratură foarte scă- re imită pielea, acope-
zută a aerului (speci- rind piciorul până
fică perioadei din mij- deasupra gleznei.
locul iernii); frig foar- gheaţă, gheţuri s. f.
te mare. apă aflată în stare so-
gerar s. m. (pop.) ia- lidă, în urma înghe-
nuarie. ţării.
germina vb. (despre se- ghebos, -oasă, ghe-
minţe) a începe să se boşi, -oase s. m. şi
dezvolte, să încolţeas- f., adj. persoană care
că, să se înmulţească. are cocoaşă; cocoşat,
gerunziu, gerunzii s. gârbovit.
n. mod verbal care ghem, gheme s. n. ro-
exprimă o acţiune în tocol în formă de
desfăşurare, fără a se minge sau de ou, for-
referi la autor şi la mat prin depănarea

165
 sforii sau a firelor de să trăiască evreii din
lână, de cânepă. unele ţări.
ghemotoc, ghemo- gheţar, gheţari s. m.
toace s. n. obiect masă de gheaţă for-
mototolit în formă de mată în regiunile al-
ghem; cocoloş. pine şi în cele polare,
ghepard, gheparzi s. care adesea se depla-
m. animal carnivor sează încet în lungul
sălbatic cu capul mic unei văi sau pe o
şi rotund, coada lun- pantă; • gheţar plu-
gă, picioare înalte, cu titor = aisberg.
blana gălbuie cu pete gheţuş, gheţuşuri s.
mici, întunecate, spe- n. loc acoperit cu un
cific stepelor din Afri- strat de gheaţă alu-
ca şi din sudul Asiei. necos, pe care se dau
gheretă, gherete s. f. copiii iarna; polei.
construcţie mică (de ghiaur, ghiauri s. m.
lemn) în care se poate denumire dispreţui-
adăposti o santinelă, toare dată în trecut
un paznic etc. sau în de către turci persoa-
care se pot vinde ali- nelor de altă religie
mente, ziare etc.; decât cea mahomeda-
chioşc, tonetă. nă.
gherghef, gherghefuri ghici vb. a descoperi, a
s. n. cadru de lemn pe afla, a înţelege ceva; a
care se întinde o prevedea, a întrezări.
ţesătură pentru a fi ghid, -ă, (1) ghizi, -de
brodată. s. m. şi f., (2) ghiduri
ghetou, ghetouri s. s. n. 1. s. m. şi f. per-
n. cartier al unui oraş soană care conduce
în care erau obligaţi un grup de turişti, un

166
 grup de vizitatori; ghimpe, ghimpi s. m.
călăuză. 2. s. n. carte ţepuşă care creşte pe
cuprinzând informaţii tulpina sau pe ramu-
de călătorie, hărţi, rile unor plante; spin.
planuri etc., necesară ghindă, ghinde s. f.
unui turist pentru a fructul stejarului (sau
se orienta într-o ţară, al altor copaci înru-
într-o regiune, într-un diţi).
muzeu etc. ghinion, ghinioane s.
ghiduşie, ghiduşii s. f. n. întâmplare neferi-
(fam.) poznă, glumă, cită; nenoroc; neşan-
farsă. să.
ghiftui vb. a da să mă- ghioc, ghiocuri s. n.
nânce sau a mânca gen de melci cu co-
foarte mult; a (se) în- chilia mare, ovală, cu
dopa, a (se) îmbuiba. aspect de porţelan,
ghilimele s. f. semn de care trăiesc în mările
punctuaţie în formă calde.
de două mici virgule, ghiocel, ghiocei s. m.
dispuse paralel, între mică plantă, cu frun-
care se închid citate, ze liniare, cu o sin-
titluri (de opere, de gură floare, albă, în
reviste etc.), o vorbire formă de clopoţel,
directă sau cuvinte aplecată în jos, care
cu sens ironic; sem- înfloreşte primăvara
nele citării. foarte timpuriu.
ghilotină, ghilotine s. ghiol, ghioluri s. n. lac
f. instrument de exe- sau baltă (mare) cu
cuţie a celor condam- fundul plin de mâl.
naţi la moarte prin ghionoaie, ghionoi
decapitare. s. f. ciocănitoare.

167
ghiont, ghionţi s. m. ghiulea, ghiulele s. f.
lovitură dată cuiva cu proiectil sferic, folosit
pumnul sau cu cotul la tunurile de tip
(pentru a-l îmbrânci, vechi; obuz.
a-i atrage atenţia ghiveci, (1) ghivece, (2)
etc.); brânci. ghiveciuri s. n. 1.
ghiozdan, ghiozdane vas de pământ ars, de
s. n. obiect din piele, material plastic etc.,
din material plastic folosit pentru planta-
sau din carton, de rea (în casă) a florilor.
formă dreptunghiu- 2. mâncare preparată
lară folosit de către din tot felul de legu-
şcolari pentru a-şi me, cu sau fără carne.
transporta (pe spate) gibon, giboni s. m.
cărţile şi caietele; ser- maimuţă cu braţele
vietă. foarte lungi şi fără
ghirlandă, ghirlande coadă, care trăieşte
s. f. împletitură deco- în pădurile indomala-
rativă în formă de ieze.
lanţ sau de cunună, gigant, giganţi s. m.
făcută din frunze, fiinţă (reală sau ireală
flori (şi fructe). din basme şi credin-
ghişeu, ghişee s. n. ţe) de proporţii uriaşe;
ferestruică ori deschi- uriaş.
zătură special ame- gimnastică s. f. tota-
najată în uşa sau în litatea exerciţiilor fizi-
peretele unui birou, ce care contribuie la
prin care publicul ia dezvoltarea armoni-
contact cu funcţiona- oasă a corpului ome-
rii. nesc.

168
gimnaziu, gimnazii s. ţios (şi pietre scumpe);
n. şcoală care cuprin- bijuterie.
de clasele V-VIII. glacial, -ă, glaciali, -e
gingaş, -ă, gingaşi, adj. 1. de gheaţă, rece
-e adj. (despre fiinţe şi ca gheaţa. 2. (fig., de-
obiecte) plăpând, fi- spre acţiuni) lipsit de
rav, delicat. orice căldură; distant,
gingie, gingii s. f. rece.
ţesut care înveleşte glaciar, -ă, glaciari, -e
rădăcina dinţilor şi a adj. 1. perioadă glaci-
măselelor. ară = perioadă din
gintă, ginţi s. f. grup era cuaternară în
de oameni care pro- care gheţarii ocupau
vin dintr-un strămoş regiuni foarte întinse
comun. pe pământ şi în care
girafă, girafe s. f. ma- alternau intervalele
mifer rumegător cu reci cu cele calde. 2.
gâtul şi picioarele provenit din topirea
dinainte lungi, cu ca- gheţarilor; lac glaciar.
pul mic, care trăieşte gladiator, gladiatori
în Africa şi se hrăneşte s. m. (în Roma antică)
mai ales cu frunzele bărbat care se lupta
copacilor. în arenă cu un alt
giulgiu, giulgiuri s. n. luptător sau cu fiare
pânză subţire şi fină sălbatice.
care se aşterne peste gladiolă, gladiole s. f.
ceva; pânză cu care plantă ornamentală,
se acoperă mortul. cu tulpina înaltă, cu
giuvaier, giuvaiere s. frunze lungi în formă
n. obiect de podoabă, de sabie şi cu flori
realizat din metal pre- mari de diferite culori.

169
glandă, glande s. f. nătură.
organ anatomic în for- glod, gloduri s. n. no-
mă de tub, care pro- roi; teren, drum noro-
duce o secreţie condu- ios.
când-o în exteriorul glonţ, gloanţe s. n.
organismului, în sân- mic proiectil de oţel,
ge, în limfă. de aramă sau de
glastră, glastre s. f. plumb, pentru unele
ghiveci (cu pământ) arme de foc.
în care cresc plante glorie, glorii s. f.
ornamentale; vas spe- onoare, mărire, slavă
cial (cu apă) în care adusă unei persoane,
se păstrează flori ale unui eveniment etc.;
plantelor decorative; faimă, reputaţie.
vază. glosar, glosare s. n.
gleznă, glezne s. f. par- listă sau colecţie de
tea piciorului formată cuvinte regionale, în-
de oasele ieşite în vechite sau puţin
afară ale încheieturii cunoscute, însoţite
de jos; încheietura de de explicaţia lor; dic-
jos a piciorului. ţionar, vocabular.
glie, glii s. f. (pop.) 1. glosă, glose s. f. formă
pământ, ogor; (fig.) fixă de poezie în care
patrie. 2. brazdă de fiecare strofă, înce-
pământ. pând de la cea de-a
gloabă, gloabe s. f. doua, comentează
cal slab, prăpădit (şi succesiv câte un vers
bătrân); mârţoagă. din prima strofă, ver-
gloată, gloate s. f. mul- sul comentat repe-
ţime de oameni strânşi tându-se la sfârşitul
la un loc; buluc, adu- strofei respective, iar

170
 ultima strofă repro- golf1 s. n. joc sportiv,
ducând în ordine in- între două sau patru
versă versurile primei persoane, în care se
strofe. urmăreşte introduce-
glugă, glugi s. f. 1. rea unei mingi mici şi
obiect de îmbrăcă- dure în mai multe
minte cu care se aco- găuri succesive (afla-
peră capul pentru a-l te pe un teren spe-
feri de frig şi în spe- cial) prin lovirea ei cu
cial de ploaie, lucrat o crosă.
din postav sau din golf2, golfuri s. n. parte
materiale impermea- a unui ocean, a unei
bile. 2. grămadă de mări sau o cotitură a
snopi, de ştiuleţi care unui lac care înain-
se aşază în picioare, tează într-o deschiză-
în forma unei stive tură a uscatului.
conice. gondolă, gondole s. f.
glumă, glume s. f. vor- barcă lungă, puţin a-
bă hazlie, care pro- dâncă, cu fundul plat,
voacă râs şi veselie; cu prora (şi pupa)
şagă. ridicată şi încovoiată,
goarnă, goarne s. f. manevrată cu o sin-
instrument muzical gură vâslă, folosită în
de suflat din alamă, Veneţia.
folosit mai ales în goni vb. 1. a fugi după
armată; trompetă, cineva sau ceva, a ur-
trâmbiţă. mări în fugă; a fugări.
gogoman, -ă, gogo- 2. a alunga, a izgoni.
mani, -e adj. om gorilă, gorile s. f. mai-
prostănac, nătărău. muţă de dimensiune
foarte mare care tră-

171
 ieşte în pădurile Afri- lă cu a mia parte din-
cii tropicale. tr-un kilogram.
gorun, goruni s. m. gramatică, gramatici
specie de stejar cu s. f. totalitatea reguli-
trunchiul drept, cu lor referitoare la modi-
frunze ovale, care ficarea formelor cu-
poate ajunge până la vintelor şi la îmbina-
40 metri înălţime. rea lor în propoziţii;
gospodărie, gospo- manual de gramatică.
dării s. f. totalitatea grandoare, grandori
bunurilor care consti- s. f. măreţie, splen-
tuie averea unui lo- doare.
cuitor, îndeosebi a grandomanie, grando-
unui ţăran (şi a fami- manii s. f. mania de
liei sale); casă. a se crede o persoană
grabnic, -ă, grabnici, importantă, inteligen-
-ce adj. care se gră- tă, capabilă.
beşte, care se întâm- graniţă, graniţe s. f.
plă repede, pe ne- limită care desparte
aşteptate. două state; frontieră,
grai, graiuri s. n. 1. hotar.
glas, voce. 2. facul- gratis adv. fără plată,
tatea de a vorbi. 3. fără bani, în mod gra-
limbă. tuit.
grajd, grajduri s. n. gratitudine, gratitu-
construcţie special a- dini s. f. recunoş-
menajată pentru adă- tinţă.
postirea animalelor graţia vb. a acorda
domestice mari. unui condamnat ier-
gram, grame s. n. u- tarea, parţială sau
nitate de măsură ega- totală, în executarea
172
 pedepsei, printr-un de obicei îngrădită,
act emis de şeful sta- pe care se cultivă le-
tului. gume, flori sau pomi
graţie, graţii s. f. 1. fructiferi.
drăgălăşenie, gingă- grăi vb. a zice, a spune,
şie, demonstrate de o a vorbi.
fiinţă în mişcări sau grănicer, grăniceri
atitudini. 2. bună- s. m. militar instruit
voinţă, preferinţă, fa- pentru pază, la gra-
voare, de care se niţa unei ţări.
bucură cineva. greblă, greble s. f. u-
graur, grauri s. m. nealtă sau maşină
pasăre migratoare, cu agricolă cu ajutorul
ciocul ascuţit, cu pe- căreia se strâng pa-
nele negre, presărate iele, fânul etc. sau cu
cu pete albe şi sure. care se mărunţesc
gravitate s. f. 1. serio- bulgării de pământ,
zitate, severitate (în se nivelează solul.
manifestări, atitudini). greier, greieri s. m. in-
2. aspect extrem de sectă cu corpul scurt
important prin urmă- şi gros, cu antene
rile neplăcute pe care lungi şi cu ochi mari;
le poate avea; pericol, se deplasează prin
primejdie. sărituri şi produce un
gravitaţie s. f. (fiz.) fe- sunet ascuţit.
nomen de atracţie re- grena s. n., adj. invar.
ciprocă a corpurilor, roşu-închis.
dependent de masa grenadă, grenade s.
lor. f. proiectil cu încărcă-
grădină, grădini s. f. tură explozivă, care se
suprafaţă de teren,

173
 aruncă cu mâna sau strucţii din lemn, oţel
cu un aparat special. etc., folosit de obicei
greşeală, greşeli s. f. la asigurarea rezis-
faptă, acţiune etc. ca- tenţei unei clădiri.
re constituie o în- gropar, gropari s. m.
depărtare de la ade- persoană care se o-
văr, de la ceea ce este cupă cu săparea de
real, drept, normal, gropi pentru mormin-
bun; eroare. te.
grevă, greve s. f. în- grosolan, -ă, groso-
cetare organizată a lani, -e adj. 1. (de-
activităţii într-una spre oameni şi mani-
sau mai multe între- festările lor) nepoliti-
prinderi, instituţii, cu cos, necioplit. 2. (de-
scopul de a-i forţa pe spre obiecte) neprelu-
patroni sau guvernul, crat, primitiv, brut.
să satisfacă unele ce- grotă, grote s. f. peş-
reri. teră.
grijă, griji s. f. teamă grozav, -ă, grozavi, -e
sau nelinişte simţită adj. 1. care produce
de cineva la gândul groază; groaznic, în-
unei eventuale pri- grozitor. 2. care este
mejdii sau întâmplări foarte puternic, mare,
neplăcute; îngrijorare. violent.
grimasă, grimase s. f. grumaz, grumaji s.
strâmbătură voită sau m. gât, ceafă.
spontană a feţei (care grupa vb. a aduna la
exprimă o anumită un loc, a reuni într-un
stare sufletească). grup; a (se) aranja, a
grindă, grinzi s. f. (se) dispune, a (se) or-
element al unei con-

174
 ganiza, a (se) potrivi; gutui, gutui s. m. pom
a (se) uni. fructifer, cu frunze
gudura vb. 1. (despre mari şi groase, cu
câini) a-şi manifesta flori albe-roz şi cu
bucuria sau ataşa- fructe mari, galbene,
mentul faţă de om, acoperite cu puf.
dându-i târcoale şi
mişcând din coadă.
2. (fig., despre oa-
meni) a se umili în fa- H
ţa cuiva, a linguşi pe
cineva.
guler, gulere s. n. habitat, habitate s.
parte a unor obiecte n. suprafaţă locuită
de îmbrăcăminte, ca- de o populaţie, de o
re acoperă de jur îm- specie de plante sau
prejur gâtul sau cu de animale.
care se termină o hachiţe s. f. pl. (în
haină la gât. Expr.:) a avea hachiţe
gusta vb. 1. a lua puţin = a avea toane, capri-
dintr-o mâncare sau cii.
dintr-o băutură, spre haiduc, haiduci s. m.
a le afla gustul; a în- om care, opunându-se
cerca, a aprecia. 2. a asupririi, îşi abando-
preţui, a-i plăcea cui- na casa şi trăia în pă-
va ceva. duri, singur sau în-
gută, gute s. f. fir foar- tovărăşit de alţii, jefu-
te subţire din mate- ind şi prădând pe
rial plastic, de care se oamenii bogaţi şi aju-
leagă cârligul undiţei. tându-i pe cei săraci.

175
hain, -ă, haini, -e adj. metalice fixate la ca-
care nu are inimă; petele unei bare, cu
nemilos, crud, ne- care se fac diferite
îndurător. mişcări, pentru dez-
haită, haite s. f. (+prep. voltarea muşchilor
de) 1. grup de câini corpului.
sau de lupi care halucinaţie, haluci-
umblă împreună. 2. naţii s. f. vedenie,
(fig.) bandă de rău- nălucire.
făcători. ham, hamuri s. n. an-
hală, hale s. f. clădire samblu de curele
de dimensiuni mari, (sau frânghiile) nece-
prevăzută cu toate in- sare pentru a înhăma
stalaţiile necesare. calul sau alte anima-
halbă, halbe s. f. pahar le. Expr.: a trage la
special cu o capaci- ham = a duce o viaţă
tate de o jumătate de grea; a munci din
litru, din care se bea greu.
bere. hamac, hamacuri s. n.
halcă, hălci s. f. bu- bucată dreptunghiu-
cată mare de carne lară de pânză sau
sau din alt aliment; plasă de sfoară, care
hartan. se întinde orizontal
haltă, halte s. f. gară între doi stâlpi,
mică, punct de oprire servind drept leagăn
scurtă a trenurilor. sau pat mobil.
halteră, haltere s. f. hamal, hamali s. m.
aparat de gimnastică, persoană care trans-
alcătuit din două portă poveri în gări,
rânduri de discuri în porturi.

176
hambar, hambare s. lacom la mâncare.
n. loc (magazie) folosit hapsân, -ă, hapsâni, -e
pentru păstrarea cere- adj. 1. răutăcios, hain,
alelor. câinos. 2. lacom (de
han, hanuri s. n. local bani, la mâncare etc.).
cu ospătărie, unde se har, haruri s. n. cali-
pot odihni drumeţii tate, însuşire; dar,
(cu caii şi căruţele graţie divină acordată
lor). omului.
hangar, hangare s. n. harababură, haraba-
construcţie mare des- buri s. f. stare de dez-
tinată adăpostirii şi ordine; învălmăşeală,
reparării avioanelor, scandal.
tractoarelor etc. harbuz, harbuji s. m.
hanger, hangere s. n. (Mold.) pepene verde,
pumnal mare, înco- lubeniţă.
voiat, care se purta în harpă, harpe s. f.
trecut la brâu. instrument muzical
hangiu, hangii s. m. format dintr-o ramă
persoană care se ocu- mare triunghiulară
pă de un han (ca pro- pe care sunt fixate
prietar sau arendaş). coarde neegale puse
haos, haosuri s. n. în vibraţie cu degetele
stare de confuzie, de de la ambele mâini.
dezorganizare gene- harţă s. f. încăierare,
rală; dezordine, învăl- ceartă, sfadă.
măşeală, neorganiza- hatâr, hatâruri s. n.
re. plăcere, poftă, plac.
haplea s. m. om pros- Expr.: a face cuiva un
tănac, nătărău sau hatâr = a satisface

177
 cuiva o dorinţă sau hăpăi vb. a mânca sau
un capriciu. a înghiţi repede, la-
hatman, hatmani s. com şi zgomotos.
m. unul dintre cei hărăzi vb. 1. a destina.
dintâi boieri de sfat 2. a dedica, a acorda
din Moldova, însărci- cuiva (un drept, un
nat de domn cu co- privilegiu etc.).
manda întregii oştiri hărmălaie s. f. larmă,
în timp de pace şi de zgomot mare (produs
război; mare-spătar. mai ales de strigăte,
hazard, hazarduri s. de glasuri amesteca-
n. împrejurare (favo- te); gălăgie, zarvă,
rabilă sau nefavora- tărăboi.
bilă) a cărei cauză hărţui vb. 1. a necăji
rămâne în general (pe cineva), a nu da
necunoscută; soartă, pace (cuiva), a cicăli.
destin. 2. a se lua la ceartă, a
hazliu, -ie, hazlii se încăiera, a se lua
adj. 1. spiritual, plin la bătaie.
de haz, de umor. 2. hăţ, hăţuri s. n. (de
atrăgător, simpatic, obicei la pl.) parte a
plăcut, nostim. hamului, făcută din
hăitui vb. 1. a goni, a curele mai lungi, cu
stârni vânatul spre ajutorul cărora se
vânători. 2. (fig., de- conduc caii înhămaţi.
spre oameni) a urmă- Expr.: a ţine (pe cine-
ri, a fugări. va sau ceva) în hăţuri
hămesi vb. a flămânzi = a ţine în frâu, a
peste măsură, a fi struni; a lua hăţurile
foarte flămând, a fi lih- în mână = a prelua
nit de foame. conducerea (unei în-

178
 treprinderi, a unei a- ză după arhanghel.
faceri, a unei situaţii hibernare, hibernări
etc.). s. f. stare de amor-
hăţiş, hăţişuri s. n. ţeală (asemănătoare
tufiş de mărăcini, cu somnul) în care
mărăciniş; desiş ma- petrec unele animale
re, nepătruns, într-o iarna.
pădure. hidos, -oasă, hidoşi,
hău, hăuri s. n. pră- -oase adj. foarte u-
pastie adâncă, genu- rât, dezgustător la ve-
ne, abis. dere; slut.
hectar, hectare s. n. hienă, hiene s. f. ma-
unitate de măsură a mifer carnivor din
suprafeţelor agricole, Asia şi Africa, foarte
egală cu 10.000 de asemănător cu câi-
metri pătraţi. nele.
heleşteu, heleşteie hieroglifă, hieroglife
s. n. lac mic pentru s. f. 1. semn sau ca-
creşterea peştilor; iaz racter din scrierea
cu peşte. vechilor egipteni, care
hemoragie, hemoragii reprezenta noţiunile
s. f. curgere abun- prin figuri de fiinţe şi
dentă de sânge în ur- obiecte. 2. (fig.) scris
ma ruperii sau tăierii neciteţ, indescifrabil.
unui vas sangvin. himeră, himere s. f.
herghelie, herghelii închipuire fără temei,
s. f. grup mare de cai, iluzie, fantezie ireali-
care cresc sau pasc zabilă.
laolaltă. hiperbolă, hiperbole
heruvim, heruvimi s. s. f. figură de stil care
m. înger care urmea- constă în folosirea

179
 unor expresii şi a u- ritm domol, în care
nor imagini exagera- cei ce joacă se prind
te, pentru a reda mai de mână formând un
plastic ideea şi a im- cerc închis.
presiona mai puternic. horn, hornuri s. n. coş
hoardă, hoarde s. f. 1. de fum al unei case.
grupare în care erau hotar, hotare s. n. 1.
organizate popoarele linie ce desparte o
nomade mongole pri- ţară de alta, un oraş,
mitive. 2. ceată, ban- un sat de altul. 2.
dă de oameni (înar- (fig.) limită, margine,
maţi) care pradă şi capăt. Expr.: fără (de)
pustiesc. hotar = nesfârşit, ne-
hoinări vb. a umbla mărginit. 3. moşie,
hoinar, a bate dru- proprietate (mare).
murile, a călători fără hram, hramuri s. n.
ţintă. patronul unei biserici
holdă, holde s. f. se- creştine. Expr.: (pop.)
mănătură de cereale Ce hram porţi? = Ce
(mai ales de grâu); rost, ce ocupaţie ai?
lan. humă s. f. argilă folo-
holeră, holere s. f. sită la spoitul caselor.
boală gravă, carac-
terizată prin dureri
foarte mari la stomac,
vărsături, diaree. I
holtei, holtei s. m.
bărbat necăsătorit;
burlac, becher.
iad, iaduri s. n. loc în
care sufletele păcă-
horă, hore s. f. dans
toşilor ar fi supuse la
popular românesc, cu

180
 chinuri veşnice; in- adunarea apei într-o
fern. adâncitură de teren.
iaht, iahturi s. n. navă ibovnic, -ă, ibovnici,
mică şi elegantă (cu -ce s. m. şi f. (pop.)
pânze) pentru sport iubit.
sau plimbări pe ma- ibric, ibrice s. n. vas
re, pe lacuri. de metal, cu cioc şi
ianuarie s. m. prima coadă lungă, care
lună a anului. serveşte pentru fiert
iapă, iepe s. f. femela cafea, ceai etc.
calului. icnet, icnete s. n. gea-
iarmaroc, iarmaroace măt scurt şi adânc;
s. n. târg ţinut la date oftat.
fixe; bâlci. icoană, icoane s. f.
iarnă, ierni s. f. ano- imagine pictată sau
timpul cel mai fri- sculptată, care repre-
guros, care urmează zintă diferite divini-
după toamnă şi pre- tăţi sau scene cu te-
cedă primăvara. mă religioasă.
iatac, iatacuri s. n. ca- ideal, -ă, ideali, -e
meră mică de culca- adj. care atinge per-
re; dormitor, budoar. fecţiunea; perfect, de-
iatagan, iatagane s. săvârşit.
n. sabie turcească de idee, idei s. f. 1. noţi-
lungime mijlocie cu une, concept. 2. con-
lama curbă şi lată, cu cepţie, gândire, fel de
două tăişuri. a vedea. 3. opinie, pă-
iaz, iazuri s. n. lac rere. Expr.: a băga pe
mic natural, format cineva (sau a intra) la
în albia unui râu prin idei = a face să se
îngrijoreze; a se teme.

181
idem adv. acelaşi, la fel. pânză şi împodobită
identic, -ă, identici, cu cusături alese.
-ce adj. care este, din ied, iezi s. m. puiul ca-
toate punctele de ve- prei sau al căprioarei.
dere, la fel cu altcine- iederă, iedere s. f.
va sau cu altceva, plantă agăţătoare cu
complet asemănător; frunze verzi străluci-
aidoma. toare, care se fixează
identifica vb. a con- pe ziduri sau pe trun-
stata, a stabili iden- chiul copacilor.
titatea unei peroane ieftin, -ă, ieftini, -e
sau a unui lucru. adj. 1 care nu costă
idilă, idile s. f. specie scump, care are un
de poezie lirică şi ero- preţ mic; convenabil.
tică în care viaţa şi Expr.: a scăpa ieftin =
dragostea ne sunt a scăpa dintr-o situ-
prezentate sub o for- aţie dificilă, fără con-
mă optimistă, în ca- secinţe serioase. 2.
drul rustic; iubire cu- lipsit de originalitate,
rată, naivă şi tine- fără valoare; comun,
rească. banal.
idol, idoli s. m. fiinţă iele s. f. pl. fiinţe imagi-
sau lucru care re- nare din mitologia
prezintă obiectul u- populară româneas-
nui cult sau unei iu- că, înfăţişate ca nişte
biri foarte mari. fete frumoase, îmbră-
ie, ii s. f. bluză feme- cate în alb, care apar
iască, caracteristică numai noaptea, vră-
portului naţional ro- jind, prin cântecul şi
mânesc, făcută din jocul lor, pe bărbaţi;
drăgaicele.

182
ienicer, ieniceri s. m. mai considera vinovat
soldat de elită al ve- pe cineva.
chii infanterii tur- iesle, iesle s. f. jgheab
ceşti, ales dintre pri- în care se dă de mân-
zonierii de război, iar care vitelor, în grajd.
mai târziu dintre co- ieşi vb. 1. (despre fiinţe)
piii turciţi ai popu- a părăsi un loc, o
laţiilor creştine. încăpere, un spaţiu
iepure, iepuri s. m. închis, plecând afară.
gen de mamifere din Expr.: a ieşi ca din
ordinul rozătoarelor, puşcă = a ieşi foarte
cu urechi mari, lungi, repede; a ieşi cuiva
cu picioarele dinapoi înainte = a întâmpina
mai lungi decât cele pe cineva. 2. (despre
dinainte şi cu coadă lucruri, fenomene) a
foarte scurtă. se ivi, a apărea. 3. a
ierbar, ierbare s. n. ajunge, a izbuti, a
colecţie de plante us- reuşi. Expr.: a ieşi bi-
cate păstrate în cutii ruitor = a învinge.
sau în mape, consti- iezer, iezere s. n. lac
tuind un material adânc de munte.
pentru studiile de bo- ifos, ifose s. n. mân-
tanică. drie, orgoliu, înfumu-
ierna vb. a-şi petrece rare. Expr.: a-şi da
iarna undeva; a adă- ifose = a se crede im-
posti şi a hrăni vitele portant, valoros.
în timpul iernii. igienă s. f. totalitatea
ierta vb. a scuti pe regulilor pe care o
cineva de o pedeapsă, persoană le foloseşte
a trece cu vederea pentru a-şi păstra să-
greşeala cuiva; a nu nătatea.

183
iglu, igluuri s. n. colibă faţă.
făcută din blocuri de ilizibil, -ă, ilizibili, -e
gheaţă sau zăpadă, adj. care nu se poate
construită de eschi- citi; neciteţ, indesci-
moşi în regiunile po- frabil.
lare. ilumina vb. a produce
ignat s. m. (pop.) nume şi a răspândi lumină
dat zilei de 20 decem- (artificială) într-o în-
brie, în care ţăranii o- căpere, pe o stradă
bişnuiesc să-şi taie etc.
porcii. ilustraţie, ilustraţii
ignora vb. 1. a nu şti, a s. f. imagine desenată
nu cunoaşte ceva. 2. sau fotografiată cu
a nu lua în seamă, a scopul de a explica
trece cu vederea ceva sau completa un text.
sau pe cineva. ilustru, -ă, iluştri,
igrasie s. f. umezeală -stre adj. strălucit,
puternică a pereţilor celebru vestit.
de zidărie, datorată iluzionist, iluzionişti
apei. s. m. scamator.
ilaritate s. f. explozie imaculat, -ă, imacu-
de râs colectivă la ve- laţi, -te adj. care
derea sau la auzul u- este fără pată; foarte
nui lucru amuzant, curat.
caraghios. imagina vb. a-şi în-
ilegal, -ă, ilegali, -e chipui ceva; a crea, a
adj. care încalcă legea, inventa, a născoci.
care nu este corect. imbold, imbolduri s.
ilic, ilice s. n. pieptar n. îndemn, stimulent,
ţărănesc fără mâneci, impuls.
cu revere, încheiat în

184
imens, -ă, imenşi, -se impact, impacturi s.
adj. care este foarte n. 1. ciocnire a două
mare; colosal, enorm. sau mai multe cor-
imigra vb. a veni într-o puri. 2. influenţă, în-
ţară străină pentru a râurire. 3. şoc, sur-
se stabili aici. priză.
iminent, -ă, iminenţi, impar, -ă, impari, -e
-te adj. care este gata adj. (despre numere)
să se producă, să se care este fără soţ.
întâmple; inevitabil. impas, impasuri s. n.
imn, imnuri s. n. poe- situaţie dificilă în
zie sau cântec so- care se află cineva.
lemn, compus pentru impecabil, -ă, impeca-
preamărirea unui e- bili, -e adj. care este
veniment, a unei idei, perfect; fără cusur.
a unui erou (legen- imperfect, -ă imper-
dar). fecţi, -te adj. care
imóbil, imobile s. n. clă- prezintă defecte, lip-
dire, casă (mai mare). suri.
imobíl, -ă, imobili, -e imperiu, imperii s. n.
adj. care stă nemiş- stat monarhic care
cat, neclintit. are în frunte un îm-
imoral, -ă, imorali, -e părat; împărăţie.
adj. care este contrar impertinent, -ă, im-
moralei, care calcă pertinenţi, -te adj.,
principiile moralei. s. m. şi f. om obraznic.
impacienta vb. a-şi implora vb. a ruga pe
pierde răbdarea, a cineva stăruitor, cu
deveni nerăbdător; a disperare.
se îngrijora.

185
impoliteţe, impoliteţi impunător, -oare, im-
s. f. lipsă de politeţe, punători, -oare adj.
necuviinţă, bădără- care impresionează
nie. (prin dimensiuni, prin
imponderabil, -ă, im- calităţi etc.); măreţ,
ponderabili, -e adj. falnic.
care nu are greutate. imunitate s. f. rezis-
importa vb. a aduce în tenţă a organismului
ţara proprie mărfuri la acţiunea microbi-
străine prin cumpă- lor.
rare sau prin schimb. inabil, -ă, inabili, -e
importuna vb. a plic- adj. neîndemânatic,
tisi, a stingheri pe stângaci.
cineva cu stăruinţele inactiv, -ă, inactivi,
sau cu prezenţa sa. -e adj. care nu face
impostor, -oare, im- nimic, care este fără
postori, -oare s. m. activitate; pasiv.
şi f. persoană care în- inadaptabil, -ă, ina-
cearcă să înşele; şar- daptabili, -e adj.
latan, mincinos. care nu se poate obiş-
impresiona vb. a pro- nui cu o situaţie
duce o impresie pu- nouă.
ternică asupra cuiva; inamic, -ă, inamici,
a emoţiona, a mişca. -ce adj., s. m. şi f. I.
imprudent, -ă, impru- adj. duşmănos, ostil.
denţi, -te adj. care II. s. m. şi f. duşman,
acţionează fără pru- vrăjmaş.
denţă; nesocotit, ne- inapt, -ă, inapţi, -te
atent. adj. nepotrivit pentru

186
 o anumită sarcină, incomestibil, -ă, in-
slujbă etc., lipsit de comestibili, -e adj.
putere, de forţa de a care nu este bun de
face ceva. mâncat; otrăvitor, to-
inaugura vb. a des- xic.
chide în mod solemn incomod, -ă, incomozi,
activitatea unui aşe- -de adj. 1. (despre
zământ, a unei expo- lucruri) care nu este
ziţii, a unui local etc. comod, care stânje-
incapabil, -ă, incapa- neşte. 2. (despre oa-
bili, -e adj. care nu meni) care deranjea-
este capabil să facă ză, supără.
ceva; nepriceput. incomplet, -ă, incom-
incendia vb. a da foc, pleţi, -te adj. care nu
a provoca un incendiu. este complet, întreg;
incertitudine, incer- căruia îi lipsesc una
titudini s. f. lipsă de sau mai multe din
siguranţă; îndoială, părţile componente.
ezitare. incorect, -ă, incorecţi,
incinera vb. a arde un -te adj. 1. care nu
cadavru sau altă sub- este corect; greşit, in-
stanţă organică, pre- exact, eronat. 2. ne-
făcându-le în cenuşă. cinstit, înşelător.
incita vb. a întărâta, a inculpa vb. a învinui, a
aţâţa, a instiga la... acuza pe cineva de
include vb. a cuprinde, ceva.
a conţine, a îngloba. incult, -ă, inculţi, -te
incolor, -ă, incolori, adj., s. m. şi f. per-
-e adj. care este lipsit soană care are o lipsă
de culoare. de cultură elemen-
tară; om necultivat.
187
incurabil, -ă, incu- -e adj. (despre per-
rabili, -e adj. (despre soane) născut în ţara
boli) care nu poate fi despre care este vor-
tratat; fără leac. ba, originar din acea
indecizie, indecizii s. f. ţară; de baştină, băş-
nehotărâre, şovăială. tinaş, autohton.
indefinit, -ă, indefi- indignare, indignări s.
niţi, -te adj. care nu f. revoltă sufletească,
poate fi definit, care mânie amestecată cu
nu poate fi explicat; amărăciune şi dis-
nelămurit, neprecis. preţ, provocată de o
indescifrabil, -ă, in- faptă nedemnă sau
injustă.
descifrabili, -e adj.
(despre scrisul cuiva
indiscret, -ă, indis-
sau despre texte) care creţi, -te adj. care se
nu poate fi descifrat; introduce în mod ne-
de neînţeles, neciteţ. delicat în secretele
indica vb. 1. a arăta, a cuiva, împărtăşin-
face cunoscut, a sem- du-le apoi altora; lip-
nala. 2. (despre medi- sit de discreţie.
camente, tratamente) indispensabil, -ă, in-
a recomanda, a pre- dispensabili, -e adj.
scrie. care este atât de ne-
indiciu, indicii s. n. cesar încât nu ne pu-
semn, manifestare, tem lipsi de el; nea-
dovadă concretă du- părat trebuincios.
pă care se poate re- indispoziţie, indispo-
cunoaşte un obiect ziţii s. f. 1. lipsă de
sau un fenomen. voie bună, proastă
indigen, -ă, indigeni, dispoziţie; supărare,

188
 mâhnire. 2. stare a re se poartă ca podoa-
celui bolnav, boală bă pe deget. Expr.:
uşoară. tras (ca) prin (tr-un)
individual, -ă, indivi- inel = cu talia subţire;
duali, -e adj. 1. care zvelt.
aparţine unei singure inert, -ă, inerţi, -te
persoane; personal. adj. nemişcat, fără
2. care este realizat viaţă, neînsufleţit.
de un singur individ. inevitabil, -ă, inevita-
indolent, -ă, indolenţi, bili, -e adj. care nu
-te adj. lipsit de e- poate fi evitat; a cărui
nergie, nepăsător, ne- apariţie sau produce-
simţitor, apatic. re este sigură.
indulgent, -ă, indul- inexact, -ă, inexacţi,
genţi, -te adj. care -te adj. care nu este
iartă uşor, care trece exact; neadevărat, ne-
uşor cu vederea; în- exact; greşit, eronat.
găduitor, blând. inexplicabil, -ă, inex-
inedit,-ă, inediţi, -te plicabili, -e adj. care
adj. 1. (despre opere nu poate fi explicat,
literare) care nu a mai pentru care nu se gă-
fost publicat până seşte o explicaţie; de
atunci, care se ti- neînţeles; ciudat, cu-
păreşte pentru prima rios, straniu.
oară. 2. (fig.) neobiş- infantil, -ă, infantili,
nuit, necunoscut, nou. -e adj. 1. de copii, de-
inel, inele s. n. cerc spre copii, referitor la
mic de metal (de obi- copii. 2. lipsit de seri-
cei preţios şi prevăzut ozitate, neserios, co-
cu pietre scumpe) ca- pilăresc.

189
infinit, -ă, infiniţi, -te omului) făcut, alcătuit
adj. care n-are capăt, cu îndemânare, cu
margini, limite; ne- iscusinţă.
sfârşit, nemăsurat, inimos, -oasă, inimoşi,
nelimitat. -oase adj. 1. curajos,
infirm, -ă, infirmi, -e îndrăzneţ, viteaz. 2.
adj. (despre oameni) bun, mărinimos.
lipsit de o parte a tru- iniţia vb. a (se) intro-
pului sau de posibi- duce într-un dome-
litatea de a o folosi; niu de activitate în
beteag, schilod. care nu a lucrat; a da
inflama vb. (despre o cuiva sau a căpăta
parte a corpului sau primele cunoştinţe.
un organ) a suferi o injurie, injurii s. f.
inflamaţie, a se um- jignire, insultă.
fla. injust, -ă, injuşti, -ste
informa vb. 1. a da cui- adj. nedrept, inco-
va informaţii despre rect.
ceva sau cineva, a fa- inocent, -ă, inocenţi,
ce cunoscut; a înşti- -te adj. 1. (despre per-
inţa. 2. a se pune la soane) nevinovat, cu-
curent, a culege infor- rat la suflet. 2. (fig.)
maţii; a se interesa. naiv, simplu.
ingenios, -oasă, in- inodor, -ă, inodori, -e
genioşi, -oase adj. adj. fără miros.
1. (despre persoane) inofensiv, -ă, inofen-
care are mult spirit sivi, -e adj. care nu
inventiv; iscusit, în- poate face rău; care
demânatic, priceput. nu supără pe nimeni,
2. (despre realizările care nu poate supăra.

190
inovaţie, inovaţii s. f. nepăsător la nenoro-
noutate, schimbare, cirea cuiva, la rugă-
prefacere, modificare. minţile cuiva.
ins, inşi s. m. individ, insignă, insigne s. f.
persoană, om. mic obiect, de forme
insatisfacţie, insatis- diverse, purtat pe
facţii s. f. nemulţu- piept sau pe şapcă, la
mire, neplăcere, ne- bască etc. şi care in-
satisfacţie. dică, prin diferite i-
inscripţie, inscripţii s. magini, apartenenţa
f. text scurt, de obicei cuiva la o organizaţie,
gravat pe piatră, pe la un club etc.
metal sau în lemn, insista vb. 1. a stărui, a
care conţine un nu- persevera, a persista.
me, un amănunt, o 2. (+prep. asupra) a
dată, relatarea unui pune accentul pe..., a
eveniment etc. scoate în relief.
insectar, insectare s. insolent, -ă, insolenţi,
n. colecţie de insecte -te adj. obraznic, im-
conservate şi clasate pertinent, neruşinat.
după anumite criterii, insomnie, insomnii s.
care serveşte drept f. stare bolnăvicioasă
material de studiu care se manifestă
pentru elevi. prin lipsă de somn.
insensibil, -ă, insen- inspira vb. 1. a trage, a
sibili, -e adj. lipsit de inhala aer în plă-
sensibilitate; nesim- mâni. 2. a-şi găsi un
ţitor, nesensibil; care izvor de inspiraţie; a
nu se impresionează; se orienta; a se con-
duce după...

191
instaura vb. a întrona, ce, a (se) armoniza
a stabili, a aşeza, a într-un tot.
introduce. integru, -ă, integri, -e
institui vb. a înfiinţa, adj. (despre oameni)
a forma, a întemeia. cinstit, onest; inco-
instrui vb. 1. a (se) pre- ruptibil.
găti într-un domeniu; intelect s. n. capaci-
a învăţa. 2. (despre tatea de a gândi, de a
soldaţi) a pregăti în cunoaşte.
vederea însuşirii teo- inteligent, -ă, inteli-
riei şi practicii mili- genţi, -te adj. (de-
tare. spre oameni) ager la
insucces, insuccese minte, deştept.
s. n. eşec, nereuşită; intens, -ă, intenşi,
înfrângere, nesucces. -se adj. foarte viu,
insulă, insule s. f. în- foarte puternic, activ.
tindere de pământ în- intenţie, intenţii s. f.
conjurată din toate gând de a face ceva;
părţile de apă. proiect. Expr.: a avea
insultă, insulte s. f. intenţia să... = a avea
atac prin vorbe sau de gând să..., a in-
prin fapte împotriva tenţiona.
unei persoane cu in- intercala vb. a intro-
tenţia de a o umili; duce ceva într-un şir;
jignire, ofensă; ocară. a adăuga ceva între
intact, -ă, intacţi, -te alte lucruri.
adj. neatins, neştir- interesa vb. 1. a stârni,
bit, nevătămat; în- a trezi cuiva intere-
treg; teafăr. sul; a reţine atenţia
integra vb. a (se) in- cuiva. 2. (+prep. de) a
clude, a (se) introdu- arăta interes (pentru
192
 cineva sau ceva), a-şi interna vb. (despre bol-
da interesul, a avea navi) a (se) instala
grijă, a se preocupa pentru tratament în-
(de cineva sau ceva). tr-un spital.
interesant, -ă, intere- interoga vb. a supune
sanţi, -te adj. care unui interogatoriu; a
prezintă sau trezeşte pune cuiva întrebări
interes; vrednic de insistente.
interes. interpreta vb. 1. a ex-
interlocutor, -oare, plica, a da un anumit
interlocutori, -oare înţeles unui lucru. 2.
s. m. şi f. persoană a comenta şi a explica
care vorbeşte cu alta un text.
sau cu alţii, care par- intersecta vb. a se
ticipă la o conversaţie. întretăia, a se încru-
interminabil, -ă, in- cişa (cu ceva).
terminabili, -e adj. interval, intervale s.
1. care ţine multă n. 1. durata între două
vreme, care pare că momente sau eveni-
nu se mai termină, mente. 2. spaţiul din-
care e fără sfârşit. 2. tre două lucruri; dis-
de dimensiuni foarte tanţă, loc gol între
mari, exagerat de ma- două lucruri.
re. interzice vb. a opri, a
intermitent, -ă, inter- nu încuviinţa, a nu
mitenţi, -te adj. care permite (să se facă
încetează sau se în- ceva); a ordona sau a
trerupe pentru un porunci să nu se facă
timp, care acţionează ceva.
cu întreruperi. intimida vb. a face să
devină timid, a insu-

193
 fla teamă; a speria, a a intra la cheltuieli = a
încurca, a zăpăci. cheltui foarte mult. 4.
intitula vb. 1. a pune, a încăpea. Expr.: a
a da un titlu (unei intra în vorbă (cu cine-
scrieri, unei persoane va) = a începe o
etc.). 2. a purta un discuţie cu cineva; a
titlu, a se numi. intra în război = a
intona vb. 1. a cânta începe războiul; a in-
începutul unui cân- tra la spălat = a.
tec, a da tonul pentru (despre ţesături) a-şi
începerea unui cân- micşora dimensiu-
tec; a cânta. 2. a ac- nea; b. (fig., despre
centua, a rosti (un oameni) a ajunge în-
cuvânt, o frază) cu un tr-o situaţie grea.
anumit ton. introducere, intro-
intra vb. 1. (despre fi- duceri s. f. 1. băgare,
inţe) a trece din afară vârâre. 2. capitol la
înăuntru, a merge începutul unei cărţi,
dintr-un loc deschis cuprinzând lucruri
în unul închis; a se generale pe care tre-
introduce; a se băga. buie să le cunoască
Expr.: a intra în pă- cititorul, spre a putea
mânt de ruşine = a-i fi înţelege conţinutul
foarte ruşine. 2. (fig.) lucrării.
a pătrunde. Expr.: a intrus, -ă, intruşi, -se
intra cuiva în voie = a s. m. şi f. persoană
face cuiva pe plac. 3. care se introduce un-
(fig.) a ajunge într-o deva sau la cineva,
anumită situaţie. fără a avea vreo cali-
Expr.: a intra în păcat tate, fără a fi che-
= a săvârşi un păcat; mată, poftită sau do-

194
 rită; nepoftit. atunci, a născoci. 2. a
intui vb. a sesiza, a scorni lucruri închi-
înţelege. puite, inexistente, ne-
inuman, -ă, inumani, adevărate.
-e adj. care nu este investiga vb. a cerceta;
uman; lipsit de milă, a face investigaţii.
crud, feroce. invidios, -oasă, invi-
inunda vb. (despre dioşi, -oase adj.
ape, mări, râuri) a ieşi care invidiază (pe
din matcă şi a se cineva), stăpânit de
revărsa peste maluri; ciudă; pizmuitor.
a acoperi o întindere invita vb. a ruga (pe
de pământ; a se cineva) să se prezinte
revărsa, a îneca. undeva sau să asiste,
inutil, -ă, inutili, -e să participe la ceva.
adj. nefolositor, ne- invizibil, -ă, invizibili,
trebuincios. -e adj. care nu se
invada vb. a năvăli poate vedea; (de) ne-
într-o ţară sau într-o văzut.
regiune străină, pusti- involuntar, -ă, invo-
ind-o sau prădând-o; luntari, -e adj. făcut
a cotropi, a călca. fără voie, neintenţio-
invalid, -ă, invalizi, nat.
-de adj. care are o in- iobag, iobagi s. m.
firmitate; infirm, mu- ţăran dependent de
tilat, beteag. stăpânul feudal, obli-
inventa vb. 1. a ima- gat să-i facă acestuia
gina, a face, a crea, a prestaţie în muncă,
construi ceva nou, în natură sau în bani.
care nu exista până

195
iolă, iole s. f. barcă de iscăli vb. a(-şi) scrie
sport, îngustă şi u- numele pe textul unei
şoară, cu pânze sau scrisori, al unei chi-
cu lopeţi. tanţe etc.; a (se) sem-
ipocrit, -ă, ipocriţi, -te na.
adj. (despre persoane) iscodi vb. 1. a cerceta,
care se arată altfel a căuta să cunoşti, să
decât este; prefăcut, afli ceva care e tăi-
făţarnic. nuit; a spiona. 2. a
irascibil, -ă, irascibili, pune întrebări (cui-
-e adj. care se înfurie va), a-l descoase. 3. a
uşor, iute la mânie. imagina, a scorni.
ireal, -ă, ireali, -e iscusit, -ă, iscusiţi,
adj. care nu există în -te adj. îndemânatic,
realitate; nereal, ima- dibaci, abil, priceput,
ginar. învăţat.
ironic, -ă, ironici, -ce ispăşi vb. a suferi din
adj. căruia îi place să cauza unei greşeli, a
facă ironii, să ia în o răscumpăra prin
râs; batjocoritor; în- suferinţă.
ţepător, zeflemitor. ispiti vb. a atrage, a
irosi vb. a (se) consuma tenta, a ademeni, a
făcând risipă, a (se) seduce, a momi.
cheltui în mod uşu- isprăvi vb. a duce la
ratic; a (se) pierde, a capăt, a sfârşi, a ter-
(se) risipi. mina.
isca vb. a naşte, a lua isteţ, -eaţă, isteţi, -e
fiinţă, a se ivi, a se adj. ager (la minte),
produce. deştept, priceput, is-
cusit.

196
istorioară, istorioare la iveală, a se des-
s. f. scurtă povestire coperi.
distractivă, glumeaţă, iz, izuri s. n. miros de-
moralizatoare, de obi- osebit; aromă parti-
cei pentru copii. culară.
istorisi vb. a nara, a izbăvi vb. a scăpa de o
povesti. primejdie, boală etc.
istovi vb. a se slei de a (se) salva, a (se)
puteri (din cauza bolii mâhni.
sau a muncii); a se izbi vb. a (se) lovi cu
epuiza, a se extenua. putere (de ceva, de ci-
itinerar, itinerare s. neva sau cu ceva, a
n. drum pe care ur- (se) repezi cu violen-
mează să-l facă o per- ţă; a se trânti.
soană sau un vehi- izlaz, izlazuri s. n. loc
cul, cu indicarea lo- sau câmp nelucrat,
calităţilor. pe care creşte iarba,
iţari s. m. pl. pantaloni folosit ca păşune; i-
ţărăneşti lungi şi maş.
strâmţi, făcuţi din lâ- izvor, izvoare s. n. 1
nă albă sau din bum- apă subterană care
bac. iese sau ţâşneşte la
iureş, iureşuri s. n. suprafaţa pământu-
asalt, năvală, atac. lui; fântână. 2. loc de
ivăr, ivăre s. n. 1. clan- unde izvorăşte o apă
ţă (la uşă). 2. încuie- curgătoare; începutul
toare (la uşă); zăvor. unui râu. 3. (fig.) do-
ivi vb. a se arăta, a cument, monument
apărea (dintr-odată, pe care se întemeiază
pe neaşteptate); a ieşi un fapt istoric sau

197
 care serveşte pentru să facă sau să pri-
sprijinirea unei afir- mească ceva; a invita,
maţii ştiinţifice; sur- a pofti.
să; sorginte. îmbiba vb. a (se) pă-
trunde, a (se) umple
de un lichid, de un
gaz etc.
Î îmbina vb. a (se) îm-
preuna, a (se) uni.
îmbarca vb. a (se) urca îmblânzi vb. 1. (despre
într-o navă pentru o animale) a face să-şi
călătorie pe apă. piardă sălbăticia, să
se obişnuiască cu o-
îmbăia vb. a face baie;
mul şi să se supună
a (se) scălda.
voinţei lui. 2. (despre
îmbărbăta vb. a (se) oameni) a face să fie
încuraja. blând, a domoli, a
îmbătrâni vb. 1. a de- linişti, a potoli.
veni bătrân. 2. (de- îmboboci vb. 1. (despre
spre materiale) a se flori, plante) a face bo-
învechi. boci. 2. (despre mu-
îmbâcsi vb. 1. a (se) guri) a începe să se
umple, a (se) înţesa desfacă.
de praf, de murdărie. îmboldi vb. 1. (despre
2. (despre aer) a de- animale) a împunge,
veni înăbuşitor. a înţepa spre a în-
îmbelşugare s. f. bel- demna la mers, la
şug; îndestulare, a- tras. 2. (fig., despre
bundenţă. persoane) a îndemna,
îmbia vb. a îndemna pe a stimula, a împinge
cineva cu insistenţă la o acţiune. 3. (de-

198
 spre persoane) a se să mănânce şi să bea)
lovi cu coatele, a-şi da fără măsură; a (se)
ghionturi sau brânci. îndopa; a (se) ghiftui.
îmbrăca vb. 1. (despre îmbulzi vb. 1. a se în-
persoane) a-şi pune grămădi în număr
hainele, a se acoperi mare, a se înghesui
cu haine. 2. a-şi pro- în dezordine. 2. a îm-
cura hainele trebuin- pinge pe cineva, a
cioase. 3. a acoperi, a izbi, a îmbrânci.
înveli. îmbuna vb. a face pe
îmbrăţişa vb. 1. (mai cineva să devină mai
ales despre persoane) bun; a (se) îmblânzi;
a (se) cuprinde în a-şi uita de supărare.
braţe, a (se) strânge împăca vb. 1. a face să
în braţe. 2. (despre înceteze supărarea cu
idei, concepţii) a-şi cineva. 2. a se obiş-
însuşi, a adera la...; a nui, a se deprinde, a
se apuca de o mese- se familiariza. 3. (de-
rie, a se consacra spre persoane) a li-
unei profesiuni. nişti, a calma, a po-
îmbrânci vb. a (se) îm- toli pe cineva; a mul-
pinge cu violenţă, ţumi, a îmbuna.
a(-şi) da brânci. împăduri vb. a planta
îmbuca vb. 1. a mânca. arbori pe un teren
2. a înghiţi, a duce la pentru a forma o pă-
gură. dure; (despre un te-
îmbufna vb. a (se) su- ren) a se acoperi cu
păra; a se bosumfla. arbori.
îmbuiba vb. a mânca şi împăia vb. a umple cu
a bea (sau a da cuiva paie pielea unui ani-

199
 mal jupuit, pentru a împiedica vb. 1. (de-
obţine înfăţişarea u- spre oameni; +prep.
nui animal viu. de, în) a se lovi (cu
împărăţie, împărăţii piciorul) de ceva care
s. f. ţară condusă de stă în cale; a se potic-
un împărat; imperiu. ni; a se izbi de cineva
împărţi vb. 1. a diviza, ivit în cale. Expr.: a
a desface, a separa în se împiedica în picioa-
părţi. Expr.: a nu a- re = a se împletici. 2.
vea nimic de împărţit (fig.) a opri, a ţine în
(cu cineva) = a nu a- loc (pe cineva sau
vea nicio legătură, ceva), a sta cuiva în
nimic comun cu cine- cale, a nu lăsa să facă
va. 2. a da mai mul- ceva.
tora, a distribui. 3. împinge vb. 1. a mişca,
(bis.) a da de pomană a urni, a deplasa, a
la anumite sărbători. muta (pe cineva sau
împărţitor, împărţi- ceva) din loc. 2. (fig.) a
tori s. m. (aritm.) nu- îndemna, a îmboldi.
măr prin care se îm- 3. a se îngrămădi, a-şi
parte deîmpărţitul; face loc.
divizor. împleti vb. 1. a reuni,
împături vb. (despre o a împreuna mai multe
pătură, o hârtie, o fire. 2. (despre păr) a
haină etc.) a strânge lega în cozi.
prin îndoire de mai împlini vb. 1. a atinge
multe ori. vârsta de... 2. a trece
împerechea vb. a (se) un timp de la..., a se
uni pentru a forma o scurge. 3. (despre per-
pereche; a (se) asocia. soane) a se dezvolta,
a se rotunji la corp, a

200
 se îngrăşa. 4. a duce împrospăta vb. a (se)
la îndeplinire, a realiza, înviora; a (se) reînnoi.
a îndeplini. împrumuta vb. a da
împopoţona vb. a (se) cuiva sau a lua de la
găti cu prea multe cineva un obiect, bani,
podoabe; a (se) înzor- care urmează să fie
zona. înapoiate.
împotmoli vb. a ră- împuşca vb. a ucide
mâne imobilizat în sau a răni cu o armă
nămol, în nisip etc.; a de foc.
se înnămoli, a se împuţina vb. a se re-
îngloda. duce ca număr, a se
împotrivi vb. a fi îm- micşora; a diminua, a
potrivă, a nu fi de scădea.
acord; a se opune. înapoia vb. 1. a da
împovăra vb. a încărca înapoi, a restitui. 2. a
cu o povară; a (se) se întoarce la locul de
încărca din greu; a unde a plecat, a re-
(se) îngreuna. veni.
împrăştia vb. a (se) înaripa vb. a prinde
risipi, a (se) răspândi. aripi; a-şi lua avânt.
împrejmui vb. a în- înarma vb. a(-şi) pro-
chide un loc de jur cura arme; a (se) pre-
împrejur cu gard; a găti pentru luptă prin
îngrădi. înzestrare cu arma-
împreuna vb. a (se) ment.
aduna la un loc; a (se) înavuţi vb. a (se) îm-
uni; a (se) îmbina. bogăţi.
împrimăvăra vb. a se înăbuşi vb. 1. (despre
face primăvară. fiinţe) a se sufoca; a

201
 nu mai putea respira. încălca vb. 1. a nu res-
2. (fig., despre acţiuni, pecta o lege, a neso-
manifestări, revolte) a coti un drept, o obli-
potoli prin violenţă; a gaţie. 2. (despre un te-
reprima. ritoriu străin) a in-
înălţa vb. 1. a face să vada, a cotropi.
devină mai înalt; a încăleca vb. a (se) sui
ridica. Expr.: a înălţa pe cal, pe măgar etc.;
din umeri = a ridica a pune sau a sta
uşor umerii (în semn călare.
de neştiinţă, de ne- încălzi vb. 1. a face să-i
dumerire, de nepăsa- fie cuiva cald; a răs-
re etc.). 2. a deveni pândi căldura asu-
mai înalt, a creşte. 3. pra...; a expune ceva
a construi. 4. (despre la foc (sau la o altă
voce, glas) a ridica. sursă de căldură)
înăspri vb. 1. a face ca pentru a-l face (mai)
ceva să devină aspru. cald. 2. (fig.) a se în-
2. (despre vreme) a se flăcăra, a se entuzias-
face mai rece. 3. (de- ma. 3. (despre vreme)
spre oameni) a se face a se face (mai) cald.
mai dur, mai sever. 4. încăpăţâna vb. a ţine
a face ca o situaţie să morţiş, a insista cu în-
devină mai grea; a dârjire să facă ceva; a
(se) agrava. stărui într-o atitudine
încasa vb. (despre bani) sau într-o idee.
a primi; a obţine. încărca vb. 1. (despre
încăiera vb. a se lua la un vehicul sau un re-
bătaie, a începe o cipient) a umple (total
luptă. sau parţial) cu ceva.

202
 2. (despre arme) a um- ba, a verifica. 2. (de-
ple cu proiectil şi cu spre sentimente, sen-
material explozibil. zaţii) a simţi, a fi cu-
încărunţi vb. (despre prins de..., a trăi. 3. a
păr) a deveni cărunt, se strădui, a se sili, a
a începe să albească; se trudi.
(despre persoane) a încercui vb. 1. a strân-
începe să albească la ge (ca) într-un cerc; a
păr; a cărunţi. înconjura din toate
încătuşa vb. 1. a pune părţile; a împresura,
cuiva cătuşe; a lega a învălui. 2. a asedia.
pe cineva cu lanţuri. înceta vb. 1. a nu mai
2. (fig., despre senti- continua o acţiune;
mente, preocupări) a a(-şi) întrerupe, a(-şi)
pune stăpânire pe opri, a(-şi) suspenda.
cineva. 2. a pieri, a se sfârşi.
încâlci vb. (despre fire, Expr.: a înceta din
păr etc.) a (se) încur- viaţă = a muri, a de-
ca, a (se) amesteca. ceda.
încânta vb. a stârni o încetini vb. 1. a face
stare de admiraţie; a să scadă din viteză,
captiva, a atrage, a din intensitate etc.; a
fermeca, a vrăji. (se) micşora, a (se) re-
începe vb. a realiza duce. 2. a (se) domoli,
prima parte din ceva; a (se) linişti, a (se) po-
a debuta, a (se) porni, toli.
a se apuca. înceţoşa vb. a se lăsa
încerca vb. 1. a căuta ceaţă, a se produce
să se convingă de ce- ceaţă; (fig., despre
va prin probe; a pro- ochi sau priviri) a se
împăienjeni.

203
închega vb. 1. (despre 4. (despre vreme) a se
unele lichide) a se fa- întuneca, a se înnora,
ce sau a face să de- a se mohorî. 5. (de-
vină cheag; a se în- spre persoane) a ares-
tări, a (se) coagula. 2. ta, a lipsi de libertate
(fig.) a prinde contur, pe cineva. 6. (despre
a lua fiinţă; a se ivi. răni) a se cicatriza, a
încheia vb. 1. (despre se vindeca.
obiecte de îmbrăcă- închinat, -ă, închinaţi,
minte şi încălţăminte) -te adj. consacrat,
a împreuna părţile, a dedicat; (despre paha-
le strânge alături re de băutură) ciocnit
(prinzându-le în nas- şi băut (în cinstea
turi, şireturi, copci cuiva).
etc.). 2. (despre acţi- închipui vb. 1. a-şi face
uni, lucrări etc.) a pu- o opinie sau o ima-
ne capăt; a (se) sfârşi, gine despre ceva sau
a (se) termina. cineva; a-şi imagina;
închide vb. (în opoziţie a-şi reprezenta. 2. a
cu deschide) 1. încuia gândi, a concepe, a-şi
o uşă, o fereastră etc.; imagina. 3. a se cre-
a pune, a trage zăvo- de, a se socoti, a se
rul; a zăvorî. Expr.: a vedea.
închide (cuiva) gura = închiria vb. a da sau a
a determina pe cineva lua în folosinţă un
să tacă. 2. (despre in- bun, în schimbul u-
stituţii, întreprinderi nei chirii.
etc.) a(-şi) întrerupe închisoare, închisori
activitatea. 3. (despre s. f. clădire în care
terenuri, locuri etc.) a sunt închişi cei con-
îngrădi, a împrejmui.

204
 damnaţi; puşcărie, (se) îndoi, a (se) cur-
temniţă, arest. ba. 2. (fig.) a se lăsa
încinge1 vb. 1. (despre convins, a accepta.
foc) a se aprinde tare, încolăci vb. a (se) face
a arde cu flacără ma- ca un cerc, a (se) în-
re. 2. (despre obiecte) făşura în formă de
a se înfierbânta tare; colac; a (se) ghemui,
a se încălzi peste mă- a (se) încovriga.
sură. 3. (despre soa- încolona vb. a (se) aşe-
re) a dogori. za în coloană; (despre
încinge2 vb. (despre o un singur om) a-şi lua
curea, un brâu etc.) a locul în coloană.
(se) înfăşura (strân- încolţi vb. 1. (despre
gând) în jurul mij- plante) a răsări din
locului. pământ; a germina, a
încheia vb. a (se) lipi ieşi. 2. (fig., despre
cu clei, a (se) unge cu idei, sentimente) a se
clei (în vederea lipirii). naşte, a se forma. 3.
încleşta vb. 1. (despre (despre animale) a în-
oameni, cu privire la fige colţii în..., a muş-
mâini, pumni, fălci ca pe cineva. 4. (fig.,
etc.) a (se) strânge pu- despre oameni) a sur-
ternic, ca un cleşte; a prinde pe cineva în-
(se) înţepeni. 2. a se tr-un moment dificil,
agăţa de ceva, a se fără a-i lăsa posibili-
fixa puternic (cu mâi- tatea de scăpare.
nile, cu braţele) de înconjur, (rar) încon-
ceva. jururi s. n. 1. ocol,
înclina vb. 1. a (se) ocolire. 2. tur; • fără
apleca în jos ori într-o înconjur = deschis, pe
parte; a (se) pleca; a faţă.

205
încorda vb. 1. a-şi con- re, de frică, de groază
tracta muşchii în etc.); a înlemni, a în-
vederea unui efort; ţepeni, a înmărmuri.
(fig.) a face un efort; a încreţi vb. 1. a face să
se concentra. 2. a capete creţuri sau
întinde un arc, un ca- cute; a strânge pielea
blu etc.; a tensiona, a (frunţii) în formă de
trage. cute, zbârcituri. 2.
încorpora vb. 1. a cu- a(-şi) face părul creţ;
prinde, a uni, a îm- a (se) cârlionţa, a (se)
preuna mai multe ondula, a (se) bucla.
lucruri pentru a face încrezut, -ă, încrezuţi,
un singur corp, un -te adj. (despre oa-
tot. 2. a include, a meni) care are o pă-
integra, a îngloba. rere foarte bună de-
încovoia vb. a (se) în- spre sine, care este
doi în formă de arc; a foarte convins de cali-
(se) curba, a (se) arcui. tăţile sale; îngâmfat,
încrede vb. a avea în- înfumurat, infatuat,
credere în cineva, a mândru, trufaş.
se bizui pe cineva; a încrâncena vb. 1. a se
se baza, a conta pe cutremura, a se în-
cineva sau ceva. fiora (de frică, de mâ-
încredinţa vb. 1. a nie). 2. a se îndârji, a
lăsa ceva ori pe se încăpăţâna.
cineva în seama, în încrucişa vb. 1. a aşeza
grija cuiva vrednic de cruciş, unul peste
încredere. 2. a se altul. 2. (despre fiinţe
convinge de ceva. sau obiecte aflate în
încremeni vb. a rămâ- mişcare) a se întâlni
ne nemişcat (de mira- venind din direcţii di-

206
 ferite. 3. (despre dru- zăpăci, a (se) ameţi;
muri) a se întretăia, a a-şi pierde firul idei-
se intersecta. lor. 3. a confunda, a
încrunta vb. a face o greşi.
cută pe frunte, între încuviinţa vb. a fi de
sprâncene (în semn acord; a aproba, a ac-
de nemulţumire sau cepta, a permite, a
de mânie); a se po- primi.
somorî, a se mohorî. îndată adv. 1. acum,
încumeta vb. a îndrăz- imediat, numaidecât.
ni să întreprindă o 2. grabnic, iute, ne-
acţiune asumându-şi întârziat; • de îndată
riscurile; a cuteza, a ce = imediat ce.
avea curaj. îndatorat, -ă, îndato-
încunoştinţa vb. a raţi, -te adj. 1. obli-
aduce la cunoştinţă, gat la ceva, recunos-
a face cunoscut; a cător pentru ceva. 2.
informa, a anunţa, a care s-a împrumutat
vesti. de la cineva, care îi
încununa vb. a aşeza o este dator cuiva.
cunună pe capul cui- îndărătnic, -ă, îndă-
va în semn de oma- rătnici, -ce adj. (de-
giu. spre persoane) care
încuraja vb. 1. a da nu renunţă uşor la
curaj; a îmbărbăta. 2. ceva; care nu se lasă
a stimula, a îndemna, uşor convins; încăpă-
a sprijini. ţânat, îndârjit, stă-
încurca vb. 1. (despre ruitor.
fire) a (se) încâlci, a îndelete adv. încet, fără
(se) amesteca. 2. a (se) grabă, fără zor.

207
îndeletnici vb. (+cu) a la un subiect, de la o
se ocupa cu ceva, discuţie etc.
a-şi petrece vremea îndeplini vb. 1. a rea-
cu ceva. liza ceva; a (se) înfăp-
îndemânare, îndemâ- tui, a (se) executa. 2.
nări s. f. priceperea (despre promisiuni,
cuiva de a realiza ce- contracte etc.) a res-
va în baza cunoaşterii pecta, a ţine, a onora.
şi a experienţei; iscu- îndesa vb. 1. a apăsa,
sinţă, dibăcie, abili- a presa astfel încât să
tate. încapă cât mai mult
îndemna vb. 1. a con- într-un spaţiu re-
vinge pe cineva să strâns; a îngrămădi,
facă ceva; a îmboldi, a vârî cu forţa; a în-
a stimula. 2. a forţa ghesui, a burduşi. 2.
un animal să meargă a-şi aşeza pălăria,
mai repede. căciula, şapca, tră-
îndeobşte adv. de obi- gând-o cât mai mult
cei, în mod obişnuit. pe cap.
îndeosebi adv. mai a- îndesi vb. a deveni mai
les, în special. des, mai compact, mai
îndepărta vb. 1. a în- frecvent; a creşte, a
lătura, a da la o par- spori, a se înmulţi.
te; a ţine departe. 2. a îndestula vb. a da (sau
se duce, a merge în a lua) destul; a satis-
altă parte; a (se) dis- face, a (se) sătura.
tanţa, a (se) depărta. îndoială, îndoieli s. f.
3. (de la o funcţie) a neîncredere, ezitare,
destitui, a demite. 4. nesiguranţă, şovăia-
a devia, a se abate de lă. Expr.: a pune

208
 (ceva) la îndoială = a a autoriza, a justifica
se îndoi de ceva; a sta (ceva).
la îndoială = a şovăi, îndruga vb. 1. a povesti
a ezita. nimicuri, a vorbi fără
îndolia vb. a cauza o rost. Expr.: a îndruga
întristare, o durere verzi şi uscate = a
profundă. spune minciuni, po-
îndrăgi vb. a prinde veşti. 2. a toarce lână
drag de cineva; a iubi sau cânepă în fire
pe cineva. groase şi puţin răsu-
îndrăgosti vb. a prinde cite, necesare pentru
dragoste de cineva; a anumite ţesături.
începe să iubească pe îndruma vb. 1. a arăta
cineva; a se amoreza. cuiva drumul, a în-
îndrăzni vb. a avea cu- drepta în direcţia po-
raj; a cuteza, a se în- trivită; a călăuzi. 2. a
cumeta. călăuzi pe cineva în-
îndrepta vb. 1. a face tr-un domeniu de via-
drept ceea ce era în- ţă, a-l ghida; a povă-
doit sau strâmb; a a- ţui, a sfătui.
duce în poziţia dreap- înduioşa vb. a fi cu-
tă; (despre vreme) a prins de duioşie, de
se însenina. 2. a se milă; a se emoţiona, a
duce, a porni, a apu- se impresiona.
ca pe un drum; a ple- îndulci vb. 1. a face ca
ca, a păşi. 3. a arăta o mâncare sau o bău-
cuiva drumul bun; a tură să fie (mai) dul-
îndruma, a călăuzi, a ce. 2. a înmuia, a re-
conduce. duce duritatea, aspri-
îndreptăţi vb. a acorda mea, violenţa (cuiva
cuiva dreptul la ceva; sau a ceva).

209
îndupleca vb. a deter-
mina să cedeze, să
accepte, să consimtă;
a convinge, a decide
(pe cineva) să facă
ceva.
îndura vb. 1. a suporta
cu răbdare o durere,
o boală etc; a pătimi,
a suferi. 2. a se arăta
milos, bun; a se îndu-
pleca, a consimţi la
ceva.
îndurera vb. a pricinui
cuiva o suferinţă, o
durere sufletească; a
întrista, a mâhni.
îneca vb. 1. a muri
sufocat în apă (sau în
alt lichid). Expr.: a se
îneca la mal = a eşua
într-o acţiune în ulti-
mul moment. 2. (de-
spre nave) a se scu-
funda. Expr.: a i se
îneca (cuiva) corăbiile
= a fi trist. 3. (fig.) a se
sufoca, a se înăbuşi.
înfăptui vb. a duce la
bun sfârşit; a (se) în-
deplini, a (se) realiza.
210
înfăţişare, înfăţişări
s. f. 1. prezentare, de-
scriere, arătare. 2. fe-
lul în care se prezintă
o persoană sau un
lucru; aspect, chip.
înfia vb. a adopta un
copil.
înfierbânta vb. 1. a fa-
ce să devină fierbinte
(expunând la foc); a
(se) încălzi, a (se) în-
cinge. 2. (fig., despre
persoane) a se agita,
a se aprinde.
înfige vb. a face ca un
obiect cu vârf ascuţit
să intre adânc în ce-
va.
înfiinţa vb. a face să ia
fiinţă, a crea, a înte-
meia, a alcătui.
înfiora vb. a face ca ci-
neva să fie cuprins de
fiori (de frică, de groa-
ză); a (se) speria, a
(se) înfricoşa.
înflăcăra vb. 1. a stârni
entuziasm; a (se) a-
prinde, a (se) pasio-
 na. 2. a face să capete înfrânge vb. a bate, a
culoarea flăcării, a în- birui, a învinge; (de-
roşi, a împurpura. spre stări sufleteşti)
înflori vb. a face, a da a-şi stăpâni, a-şi înă-
flori; a se acoperi cu buşi.
flori. înfricoşat, -ă, înfrico-
înfocat, -ă, înfocaţi, şaţi, -te adj. stăpânit
-te adj. 1. înfierbântat de frică, speriat, în-
peste măsură, aprins, spăimântat.
fierbinte. 2. (fig.) în- înfrumuseţat, -ă, în-
sufleţit, pasionat, în- frumuseţaţi, -te adj.
flăcărat. care a devenit (mai)
înfofoli vb. a (se) îm- frumos; împodobit,
brăca sau a (se) aco- ornat, decorat.
peri cu (prea) multe înfrunta vb. a ţine
haine groase şi căl- piept unei persoane,
duroase. unei acţiuni; a se
înfometa vb. a face pe opune, a se întrece.
cineva să sufere de înfrunzi vb. (despre
foame, a lipsi pe cine- plante, mai ales de-
va de hrană; a flă- spre copaci) a da
mânzi. frunze, a se acoperi
înfrăţi vb. a (se) uni cu frunze.
printr-o dragoste fră- înfrupta vb. a gusta, a
ţească; a se împrie- mânca din ceva bun.
teni, a fraterniza. înfuleca vb. a mânca
înfrâna vb. a pune frâu repede şi cu lăcomie;
unui animal; (fig.) a a se îndopa, a înghiţi
(se) stăpâni, a (se) pe nerăsuflate.
domina, a se abţine.

211
înfumurat, -ă, înfu- dus pe gânduri, pre-
muraţi, -te adj. în- ocupat, îngrijorat.
gâmfat, încrezut; mân- îngemănat, -ă, înge-
dru, trufaş. mănaţi, -te adj. unit,
înfunda vb. 1. (despre împreunat, îmbinat.
butoaie) a pune fund. îngenunchea vb. a se
2. (despre drumuri) a aşeza în genunchi.
se închide, a nu mai înger, îngeri s. m. fi-
avea ieşire, a se sfâr- inţă supranaturală,
şi. 3. (despre obiecte) înzestrată cu calităţi
a vârî, a băga adânc. excepţionale de bu-
înfuria vb. a se lăsa cu- nătate şi frumuseţe;
prins de furie, a (se) este reprezentată în
mânia, a (se) supăra. artă sub chipul unui
îngădui vb. a da voie, a copil (sau al unui fru-
accepta, a primi, a mos tânăr cu aripi).
admite. Expr.: tare de înger =
îngăima vb. a vorbi cu curajos, rezistent; slab
dificultate, nedeslu- de înger = timid, lipsit
şit, încurcat; a bolbo- de voinţă; fricos.
rosi, a bâigui, a bom- înghesui vb. 1. a în-
băni. grămădi, a strânge în-
îngăla vb. a (se) murdări. tr-un loc (mic). 2. a se
îngâmfat, -ă, îngâm- îngrămădi, a se aglo-
faţi, -te adj. care are mera, a se îmbulzi.
o părere foarte bună îngheţa vb. 1. (despre
despre sine; mândru, lichide) a se preface în
încrezut, infatuat. gheaţă. Expr.: a-i
îngândurat, -ă, în- îngheţa cuiva inima
(sau sângele în vine)
gânduraţi, -te adj.

212
 = a încremeni, a în- un teren (cu gard, cu
lemni. 2. (despre fiin- zid etc.).
ţe sau părţi ale orga- îngrămădi vb. a (se)
nismului; despre plan- face grămadă, a (se)
te) a degera, a amorţi strânge la un loc; a
de frig. (se) înghesui, a (se)
înghionti vb. a (se) lovi îmbulzi.
cu cotul sau cu picio- îngrăşa vb. 1. (despre
rul; a ghionti. oameni) a deveni sau
înghiţi vb. 1. a face să a face să devină (mai)
pătrundă mâncarea, gras. 2. (despre pă-
băutura etc. din gură mânt) a face (mai)
în stomac. Expr.: a-şi roditor, (mai) mănos.
înghiţi lacrimile = a-şi îngreuia vb. 1. (în o-
stăpâni plânsul; a nu poziţie cu uşura) a
înghiţi (pe cineva) = a face ca ceva sau cine-
nu putea suferi pe va să fie mai greu. 2.
cineva. 2. a îndura o (în opoziţie cu înlesni)
suferinţă; a suporta, a pricinui cuiva greu-
a pătimi. tăţi.
îngloba vb. a include, îngriji vb. 1. a avea
a cuprinde; a face să grijă de cineva sau de
intre într-un tot. ceva; a păstra ceva în
îngloda vb. a se înnă- stare bună. 2. a fi
moli, a se împotmoli; îngrijorat, a se îngri-
(fig., de obicei deter- jora, a-şi face griji.
minat prin: în datorii) îngrijorat, -ă, îngrijo-
a-şi face multe datorii raţi, -te adj. cuprins
ce nu mai pot fi plătite. de griji, neliniştit, a-
îngrădi vb. a împrejmui larmat.

213
îngropa vb. 1. a băga înjosi vb. a (se) umili, a
un mort în groapă; a (se) dezonora.
înmormânta. 2. a bă- înjuga vb. a pune o vită
ga ceva în pământ, a (în special boii) la jug.
acoperi cu pământ. înjumătăţi vb. a (se)
îngrozitor, -oare, în- împărţi, a (se) tăia în
grozitori, -oare adj. două.
1. care trezeşte groa- înjunghia vb. a înfige,
ză; înfiorător, înspăi- a vârî un pumnal sau
mântător. 2. (adver- alt obiect ascuţit în
bial) foarte tare, foar- cineva; a tăia, a ucide
te mult. un animal.
îngusta vb. 1. a deveni înlăcrimat, -ă, înlă-
sau a face să devină crimaţi, -te adj. 1.
mai îngust. 2. (fig.) a (despre ochi) scăldat
(se) reduce, a (se) în lacrimi, plin de la-
micşora. crimi. 2. (despre oa-
înhăma vb. a pune meni) plâns, cu ochii
hamurile pe cal. scăldaţi în lacrimi.
înhăţa vb. a pune mâ- înlănţuit, -ă, înlăn-
na (pe cineva sau pe ţuiţi, -te adj. 1. pus
ceva) cu putere, re- în lanţuri, încătuşat.
pede şi pe neaştepta- 2. (despre oameni)
te; a apuca, a înşfăca. prins unul de altul
înhuma vb. a înmor- prin înlănţuirea bra-
mânta, a îngropa. ţelor.
înjgheba vb. a alcătui, înlătura vb. a da la o
a face ceva improvi- parte, a îndepărta, a
zând elemente întâm- alunga.
plătoare; a încropi.

214
înlemni vb. a rămâne înmuguri vb. (despre
nemişcat de frică, de plante) a face, a da
uimire etc.; a încre- muguri.
meni, a înmărmuri, a înmuia vb. 1. a intro-
îngheţa. duce ceva în apă sau
înlesni vb. 1. (despre în alt lichid. 2. a face
acţiuni, fapte) a face să devină mai moale
să fie mai uşor de prin încălzire sau
realizat; a uşura, a adaos de lichid. 3.
facilita. 2. a ajuta pe (fig., despre glas) a se
cineva, a uşura cuiva îmblânzi, a face să fie
o muncă. mai puţin aspru. 4.
înmatricula vb. a se (fig., despre oameni) a
înscrie. (se) potoli, a (se) cal-
înmănunchea vb. 1. a ma, a (se) linişti.
lega, a strânge în mă- înnegura vb. a (se)
nunchi. 2. (fig.) a se acoperi cu ceaţă; a
aduna la un loc; a se (se) întuneca.
reuni. înnoi vb. 1. (despre un
înmărmuri vb. a ră- obiect) a face din nou,
mâne, a sta nemişcat a face (ca) nou; a re-
din cauza unei emoţii, face, a repara, a dre-
a unei spaime etc.; a ge. 2. (despre o acţi-
încremeni, a înlemni. une, un document) a
înmâna vb. a da, a face încă o dată, a re-
oferi; a preda în mâna peta.
cuiva. înnopta vb. 1. a se face
înmiresmat, -ă, înmi- noapte, a se întune-
resmaţi, -te adj. par- ca. 2. (despre persoa-
fumat, mirositor. ne) a petrece noaptea
undeva.

215
înota vb. a se mişca la în pământ sămânţa
suprafaţa apei pentru necesară unei culturi
a înainta; a pluti pe de cereale; a semăna.
apă. însănătoşi vb. a (se)
înrădăcina vb. a prin- vindeca de o boală; a
de rădăcini; a se fixa (se) face sănătos.
în pământ cu aju- însărcina vb. 1. a da, a
torul rădăcinilor. încredinţa cuiva o
înrăi vb. 1. a deveni sarcină, o misiune. 2.
sau a face să devină a se angaja, a lua
(mai) rău. 2. (despre asupra sa o sarcină.
situaţii) a (se) agrava, înscăuna vb. a (se) a-
a (se) înrăutăţi. şeza pe tron ca domn
înrăma vb. a pune un al ţării; a (se) înco-
obiect în ramă; a în- rona; a (se) întrona.
cadra. însenina vb. 1. (despre
înrâurire, înrâuriri cer, vreme etc.) a de-
s. f. influenţă. veni senin, limpede,
înrobi vb. a supune, a fără nori. 2. (despre
aservi, a robi. oameni sau despre fa-
înrola vb. a (se) înscrie ţa, privirea lor) a de-
în rândurile armatei. veni liniştit, vesel; a
înroura vb. a se (se) lumina, a (se) în-
acoperi de rouă. veseli.
înrudi vb. 1. a fi sau a însera vb. 1. a se face
deveni rudă cu cine- seară, a se lăsa seara.
va. 2. (fig.) a avea tră- 2. (despre oameni) a
sături comune cu rămâne până seara
cineva. undeva, a întârzia pâ-
nă seara.
însămânţa vb. a pune

216
însetat, -ă, însetaţi, laolaltă; a totaliza, a
-te adj. 1. chinuit de cuprinde, a conţine.
sete, căruia îi este înşeua vb. a pune şaua
sete. 2. (fig.) stăpânit pe cal.
de o dorinţă puternică. înşfăca vb. a apuca
însorit, -ă, însoriţi, -te brusc, a prinde cu
adj. 1. (despre locuri, putere; a înhăţa.
clădiri) încălzit, lumi- înşira vb. 1. a rândui,
nat de soare, bătut de a aşeza în şir; a
razele soarelui. 2. alinia. 2. a trece un
(fig.) vesel, luminos, fir prin mărgele în
senin. vederea realizării unui
însoţi vb. 1. a merge şirag. 3. (fig.) a spune,
împreună, a întovă- a povesti.
răşi, a acompania. 2. înştiinţa vb. a informa
(+de sau cu) a adău- despre ceva; a da de
ga, a alătura ceva ştire; a încunoştinţa.
spre a completa sau a întări vb. 1. a se face
lămuri. (mai) tare, a deveni
înspăimânta vb. a fi (mai) rigid. 2. a face
cuprins de teamă, de pe cineva să prindă
spaimă; a (se) îngrozi; puteri (de obicei după
a (se) înfricoşa. o boală); a (se) între-
înstărit, -ă, înstăriţi, ma; a (se) înzdrăveni,
-te adj. bogat, avut, a (se) reface. 3. (de-
cu stare. spre fenomene atmo-
însufleţi vb. a da viaţă, sferice) a se inten-
putere, avânt; a se în- sifica, a se înteţi.
viora, a se anima. întâlni vb. a se în-
însuma vb. a aduna crucişa pe drum cu

217
 cineva sau cu ceva; a înteţi vb. a (se) face mai
(se) vedea, a (se) găsi. puternic, mai mare; a
întâmpina vb. 1. a (se) intensifica, a
primi pe cineva, a creşte, a (se) mări.
merge înaintea cuiva. întina vb. 1. a se mur-
2. (fig., despre greu- dări cu noroi, cu tină;
tăţi, necazuri, obsta- a se înnămoli. 2. (fig.)
cole) a da peste..., a a dezonora, a com-
găsi..., a avea parte promite.
de... întineri vb. a deveni (din
întâmpla vb. 1. (despre nou) tânăr (ca înfăţi-
fapte sau evenimente) şare, ca putere etc.).
a se petrece, a avea întipări vb. a se impri-
loc, a surveni. 2. a se ma pe o suprafaţă (în
nimeri, a se ivi oca- urma unei apăsări).
zia, a se brodi. întoarce vb. 1. a veni
întârzia vb. 1. a veni înapoi de unde a ple-
sau a ajunge (unde- cat; a reveni, a se
va) cu întârziere; a înapoia. 2. a o lua în
zăbovi. 2. a amâna altă parte, a-şi schim-
realizarea unei acţi- ba direcţia. 3. (deter-
uni; a lungi, a tără- minat prin: cuvânt,
găna. vorbă) a răspunde, a
întemeia vb. 1. (despre replica. 4. a (se) în-
state, instituţii) a în- vârti, a (se) răsuci.
fiinţa, a pune baza, a Expr.: a întoarce foa-
crea. 2. (fig.) a se ia = a-şi schimba ati-
bizui, a se sprijini, a tudinea sau purtarea
conta (pe ceva). faţă de cineva, deve-
întemniţa vb. a băga nind mai aspru; a
la închisoare; a aresta. întoarce casa pe dos

218
 = a face o mare dez- a se interesa, a se
ordine, răscolind totul. informa despre...
întocmi vb. 1. a alcă- întrebuinţa vb. a face
tui, a compune; a pre- uz, a uza de..., a (se)
găti, a face. 2. a pune folosi, a (se) utiliza.
la cale; a aranja. întrece vb. 1. a trece
întortocheat, -ă, în- înaintea cuiva, a de-
tortocheaţi, -te adj. păşi pe cineva în
1. (despre drumuri mers. 2. a trece pes-
sau ape) cu multe o- te..., a ajunge dincolo
coluri şi cotituri; co- de... Expr.: a întrece
tit, sinuos, şerpuit. 2. aşteptările = a fi, a
(despre scris) încur- valora mai mult decât
cat, încâlcit, compli- se aştepta cineva.
cat. 3. (fig., despre întregi vb. a (se) face
oameni şi firea lor) întreg; a (se) comple-
ciudat, greu de înţe- ta, a (se) împlini.
les, complicat. întrema vb. a se vin-
întovărăşi vb. 1. a în- deca după o boală; a
soţi, a fi tovarăş de se înzdrăveni, a se re-
drum cu cineva; a face, a se însănătoşi.
acompania. 2. a se întreprinde vb. a se
împrieteni, a se aso- apuca de ceva, a în-
cia cu cineva. cepe realizarea unui
întrajutorare s. f. a- lucru; a executa, a
jutor reciproc. efectua, a face.
întreba vb. 1. a(-şi) pu- întrerupe vb. a opri pe
ne întrebări în vede- cineva sau a se opri
rea aflării unui răs- în cursul unei acti-
puns. 2. (+de, despre) vităţi, unei lucrări

219
 etc.; a tăia vorba cui- mai răspândi lumină;
va, a opri pe cineva în a se însera, a se face
timp ce vorbeşte; a în- seară; a se înnopta.
ceta, a curma, a sista. înţărca vb. a înceta
întreţine vb. 1. a păs- alăptarea copiilor sau
tra, a ţine ceva în puilor de animale.
condiţii bune. 2. a da, înţelege vb. 1. a pă-
a oferi cuiva mijloa- trunde, a cuprinde cu
cele materiale nece- mintea; a pricepe, a
sare traiului. se lămuri, a se du-
întrevedea vb. 1. a ve- meri. Expr.: se în-
dea, a zări vag; a în- ţelege (de la sine) =
trezări. 2. (fig.) a pre- este evident, natural;
vedea, a desluşi. fireşte. 2. a observa, a
întrista vb. a deveni vedea, a constata. 3.
trist; a (se) amărî, a (+cu) a cădea de a-
(se) îndurera, a (se) cord, a se învoi, a
mâhni, a (se) necăji. conveni.
întruchipa vb. a (se) înţeleni vb. (despre
înfăţişa, a (se) închi- pământ) a se umple
pui, a (se) întrupa. de buruieni.
întruni vb. a (se) înţepa vb. 1. a (se) îm-
aduna la un loc, a (se) punge uşor cu un ac,
strânge laolaltă; a (se) cu un ghimpe, cu o
reuni. ţeapă, cu orice obiect
întrupa vb. a lua sau a cu vârf ascuţit. 2.
da o formă de trup (fig., despre persoane)
omenesc. a critica dur, a adresa
întuneca vb. a-şi pier- cuiva cuvinte răută-
de strălucirea, a nu cioase.

220
înţepeni vb. 1. a deveni
ţeapăn; a nu se mai
putea mişca; a în-
lemni, a încremeni. 2.
a (se) fixa, a (se) prin-
de.
învălui vb. 1. a (se)
acoperi cu un văl; a
înveli, a (se) înfăşura.
2. a cuprinde cu pri-
virea.
învăpăia vb. 1. a se
aprinde ca o văpaie, a
căpăta culoarea ro-
şie; (despre faţa omu-
lui) a se înroşi. 2. (fig.)
a se însufleţi, a se
înflăcăra.
învăţat, -ă, învăţaţi,
-te adj., s. m. şi f. 1.
(om) care ştie multă
carte; savant, instruit,
cult. 2. adj. (despre
texte, cunoştinţe etc.)
studiat şi reţinut în
memorie; memorat,
memorizat.
învăţător, -oare, învă-
ţători, -oare s. m. şi
f. persoană care se
221
ocupă cu instruirea şi
educarea elevilor din
primele patru clase
elementare.
învechi vb. 1. a deveni
vechi; a se uza, a se
deteriora, a se de-
grada. 2. a nu mai co-
respunde cerinţelor
timpului; a se demo-
da.
învecina vb. a fi vecin
cu cineva sau cu ce-
va; a locui în vecină-
tate, în apropiere.
înverşunat, -ă, înver-
şunaţi, -te adj. în-
dârjit, înfuriat, por-
nit; hotărât, neîndu-
plecat.
înveseli vb. a deveni
sau a face pe cineva
să fie vesel, voios,
bine dispus; a (se)
amuza, a (se) distra.
învinge vb. 1. a în-
frânge (în război), a
câştiga o bătălie; a
birui, a triumfa. 2. a
o scoate la capăt; a
răzbi, a reuşi.
învoi vb. 1. a ajunge cu priceput. 2. echipat,
cineva la o înţelegere; prevăzut cu...
a cădea de acord; a se înzorzonat, -ă, înzor-
înţelege, a conveni. 2. zonaţi, -te adj. îm-
a fi de aceeaşi părere; podobit peste măsură
a accepta, a primi. 3. şi cu ornamente inu-
a permite cuiva să lip- tile; gătit, împopoţo-
sească pentru scurt nat.
timp de la şcoală, de
la serviciu etc.
învolbura vb. (despre
ape, furtuni etc.) a se J
mişca în vârtejuri; a
se agita, a se zbate.
învrăjbi vb. a se duş- jachetă, jachete s. f.
măni, a se certa cu haină femeiască, în-
cineva. cheiată în faţă, care
acoperă partea de sus
înzăpezi vb. a (se) aco-
a corpului şi care se
peri cu multă zăpadă;
poartă peste bluză
a (se) troieni, a (se)
sau peste rochie.
înnămeţi; (despre ve-
hicule) a nu mai pu-
jaf, jafuri s. n. furt
tea ieşi din zăpadă. săvârşit prin violenţă;
prădare, devastare,
înzdrăveni vb. a se în-
jefuire. Expr.: a face
sănătoşi (după o boa-
jaf = a jefui, a prăda.
lă); a se întrema, a se
vindeca, a se lecui.
jaguar, jaguari s. m.
animal carnivor din
înzestrat, -ă, înzes-
familia felinelor, cu
traţi, -te adj. 1. do- blana galbenă-roşca-
tat, talentat, capabil, tă şi cu pete negre

222
 circulare, care trăieş- jambon, jamboane s.
te în America Centra- n. produs alimentar
lă şi în America de obţinut din pulpă de
Sud. porc, pregătită prin
jalbă, jalbe s. f. (pop.) sărare şi afumare sau
plângere, reclamaţie, fierbere; şuncă.
petiţie adresată unei jandarmerie, jandar-
autorităţi. Expr.: a merii s. f. corp de
umbla cu jalba-n pro- armată în regimul
ţap = a cere insistent burghezo-moşieresc,
un drept sau o fa- însărcinat în special
voare. cu paza şi cu men-
jale s. f. tristeţe, mâh- ţinerea ordinii la sate.
nire, durere; • cu jale janghinos, -oasă, jan-
= cu tristeţe, cu mâh- ghinoşi, -oase adj.
nire; • de jale = trist, (despre oameni) mur-
jalnic, de plâns. dar, neîngrijit.
jalnic, -ă, jalnici, -ce jar s. n. 1. grămadă de
adj. de jale, trist, du- cărbuni care ard fără
reros; care provoacă flacără; jăratic. 2. (fig.)
milă, nenorocit; de arşiţă, dogoare.
plâns. jardinieră, jardiniere
jambieră, jambiere s. f. etajeră de lemn,
s. f. învelitoare de special construită, pe
piele sau de postav, care se ţin ghivece de
care acoperă piciorul flori sau de plante or-
de la gleznă până namentale.
aproape de genunchi, jargon, jargoane s. n.
cu scopul de a-l limbaj specific anu-
proteja. mitor categorii soci-

223
 ale, care arată dorin- a fi foarte nerăbdător
ţa celor ce-l vorbesc sau foarte grăbit.
de a se deosebi de jărpan, jărpani s. m.
masa mare a vorbi- cal slab, mârţoagă.
torilor, caracterizat jder, jderi s. m. mic
prin bogăţia cuvin- animal carnivor, ase-
telor şi expresiilor mănător cu dihorul,
rare, de obicei împru- cu blană preţioasă, de
mutate din alte limbi. culoare brună închis.
jartieră, jartiere s. f. jecmăni vb. a jefui, a
accesoriu de îmbră- înşela pe cineva.
căminte, realizat din- jefui vb. a fura bani
tr-o panglică de elas- sau obiecte în can-
tic, care menţine cio- tităţi mari şi de obicei
rapul întins pe picior. făcând uz de violenţă;
javră, javre s. n. câine a prăda, a fura.
mic, slab şi prăpădit; jeg, jeguri s. n. strat
potaie, jigodie. de murdărie pe pielea
jăpcan, jăpcani s. m. omului sau a anima-
om hrăpăreţ, care je- lului.
fuieşte; jefuitor. jeli vb. 1. a se plânge, a
jăratic s. n. grămadă se văita; a se tângui,
de cărbuni pe jumă- a se jeli. 2. a boci un
tate stinşi sau aco- mort.
periţi cu cenuşă, jena vb. 1. (despre obiec-
rămaşi în foc după te de îmbrăcăminte
ce s-a terminat sau de încălţăminte) a
arderea cu flacără. roade, a strânge, a
Expr.: a sta (sau a apăsa; a supăra. 2. a
şedea) ca pe jăratic = se sfii, a se ruşina.

224
jep, jepi s. m. arbust
din familia pinului,
cu ramurile adesea
culcate la pământ şi
care creşte în regi-
unea alpină sub for-
mă de tufişuri.
jerbă, jerbe s. f. buchet
de flori, aşezate toate
cu faţa în aceeaşi jet, jeturi s. n. lichid
parte.
jerpelit, -ă, jerpeliţi,
-te adj. 1. (despre
îmbrăcăminte, cărţi jeţ, jeţuri s. n. scaun
etc.) învechit şi rupt,
zdrenţuit. 2. (despre
oameni) îmbrăcat cu jgheab, jgheaburi s.
haine vechi, rupte.
jerseu, jerseuri s. n.
1. obiect de îmbrăcă-
minte tricotat, de lâ-
nă, bumbac etc., care
acoperă partea de sus
a corpului, de obicei
cu mâneci lungi şi
deschis în faţă. 2.
ţesătură elastică de
lână, de bumbac sau
de mătase.
jertfă, jertfe s. f. 1. (în
ritualurile religioase,
225
mai ales în antichi-
tate) ceea ce se adu-
cea ca dar divinităţii
(în special vietăţi sa-
crificate pe altar);
(fig.) victimă. 2. sacri-
ficiu, jertfire. Expr.: a
cădea jertfă = a fi
sacrificat.
sau gaz care ţâşneşte
cu presiune printr-un
orificiu.
înalt cu spetează şi
braţe; fotoliu.
n. 1. trunchi de copac
(sau piesă de lemn,
de piatră) scobit la
mijloc de la un capăt
la altul ca un şanţ şi
servind drept canal
pentru scurgere pen-
tru apă sau ca adă-
pătoare pentru vite.
2. şanţ îngust, cres-
tătură, adâncitură. 3.
râpă, dâră făcută de
şuvoiul ploilor la
munte.
jigări vb. 1. a-şi pierde de culoare neagră,
vlaga, a slăbi. 2. a se purtată astăzi numai
strica, a se jerpeli. la ceremonii.
jigni vb. a spune unei jocheu, jochei s. m.
persoane cuvinte ne- sportiv care călăreşte
plăcute care ating în sau conduce caii în
onoarea sau în dem- timpul alergărilor şi
nitatea sa; a insulta, la antrenament.
a ofensa. jongla vb. a arunca în
jilav, -ă, jilavi, -e adj. aer şi a prinde cu
umed, pătruns de u- multă repeziciune şi
mezeală. cu îndemânare mai
jindui vb. a dori ceva multe obiecte unul
în mod intens; a după altul; (fig.) a fi
râvni, a pofti. foarte îndemânatic în
jitnicer, jitniceri s. mânuirea unor lu-
m. (în evul mediu, în cruri, idei, cuvinte.
Moldova) dregător ca- josnic, -ă josnici, -ce
re avea grijă de maga- adj. lipsit de demni-
ziile cu grâne ale cur- tate; mârşav, decă-
ţii domneşti. zut, netrebnic.
jivină, jivine s. f. ani- jovial, -ă, joviali, -e
mal sălbatic, fiară, adj. (despre oameni)
dihanie, lighioană, ji- bine dispus, gata de
ganie. glume; vesel, voios.
joardă, joarde s. f. jubileu, jubilee s. n.
nuia lungă, subţire şi sărbătorire a împlini-
flexibilă; vargă. rii unui număr mare
joben, jobenuri s. n. de ani de la produ-
pălărie bărbătească cerea unui eveniment
înaltă; tare, de obicei important.

226
juca vb. 1. a-şi petrece Expr.: a trage la jug =
timpul amuzându-se (despre oameni) a
(cu diferite jocuri); a munci din greu, peste
se distra. 2. a glumi, puteri.
a-şi bate joc, a nu lua jugula vb. a sugruma,
în serios. 3. a parti- a strangula; a înă-
cipa ca jucător la o buşi.
competiţie sportivă. jugular, -ă, jugulari,
4. a dansa. 5. (despre -e adj. care aparţine
actori) a interpreta un gâtului, privitor la
rol, într-o piesă sau gât.
într-un film. juli vb. a (se) răni uşor,
jucărie, jucării s. f. jupuindu-şi pielea; a
obiect folosit de copii (se) zdreli.
pentru a se juca, a se jumară, jumări s. f.
distra. 1. resturile rămase
judeca vb. 1. a-şi forma după ce se topeşte
o părere despre ceva slănina pentru a face
sau cineva; a gândi, a din ea untură. 2. (la
reflecta, a chibzui. 2. pl.) mâncare făcută
a trage la răspunde- din ouă bătute şi
re; a mustra, a muş- prăjite în tigaie.
trului; a critica, a jumătate, jumătăţi
condamna. 3. a exa- s. f. 1. parte dintr-un
mina o situaţie în întreg, împărţit în do-
calitate de judecător. uă părţi aproximativ
jug, juguri s. n. obiect egale. Expr.: a face
de lemn care se pune (ceva) pe jumătate = a
pe grumazul animale- lăsa (un lucru) neis-
lor cornute care trag prăvit, a nu duce pâ-
la car, la plug etc.

227
 nă la capăt; cu jumă-
tate de gură (sau de
glas) = cu glas scăzut,
încet, fără convin-
gere; cu jumătate de
inimă = fără curaj;
fără hotărâre. 2. (glu-
meţ) soţie, nevastă.
jumuli vb. 1. a curăţa
(o pasăre) de pene, de
fulgi. 2. (fig.) a jefui pe
cineva de bani.
juncan, juncani s. m.
bou tânăr (între trei
şi patru ani).
june, -ă, juni, -e adj.
(despre oameni) tâ-
năr.
junghi, junghiuri s.
n. durere vie, pătrun-
zătoare, de scurtă
durată, mai ales în
spate, pe piept sau la
încheieturi.
junglă, jungle s. f.
pădure tropicală sau
subtropicală, deasă
greu de străbătut.
junior, -oară, juniori,
-oare s. m. şi f. (în
228
opoziţie cu senior) 1.
(sport) tânăr. 2. fiul
(în opoziţie cu tatăl).
jupan, jupani s. m.
titlu oferit, în Ţările
Române, celor mai de
seamă boieri şi dre-
gători.
jupă, jupe s. f. fustă.
jupân, jupâni s. m. 1.
titlu de politeţe dat
persoanelor care ocu-
pau o anumită dem-
nitate sau funcţie
înaltă. 2. titlu de poli-
teţe echivalent cu
«domn», «cucon».
jupui vb. 1. a curăţa de
piele, a lua pielea de
pe corp. 2. (fig., de-
spre persoane) a lua
cuiva tot ce are; a
jefui, a prăda.
jura vb. 1. a face un ju-
rământ, a depune un
jurământ. 2. a obliga,
a pune pe cineva să
jure.
juriu, jurii s. n. comi-
sie de specialişti de-
 semnaţi sau aleşi stuf, folosită pentru
pentru clasificarea păstrarea peştelui viu
candidaţilor sau a în apă. 2. unealtă de
concurenţilor şi pen- pescuit, realizată din
tru decernarea unor plasă sau din nuiele,
premii la concursuri, în formă de coş sau
expoziţii, competiţii sac.
sportive etc. juvenil, -ă, juvenili,
jurnal, jurnale s. n. 1. -le adj. tineresc.
ziar, gazetă. 2. însem-
nări zilnice ale unei
persoane cu referire
la fapte şi întâmplări K
din viaţa sa.
just, -ă, juşti, -ste adj.
1. aşa cum trebuie să kaki adj. invar. de cu-
fie; potrivit, cores- loare galbenă-cafenie
punzător. 2. conform cu nuanţe verzui.
cu dreptatea, cu ade- karate s. n. metodă ja-
vărul; drept, adevărat. poneză de luptă ca-
justifica vb. 1. a arăta racterizată prin miş-
că ceva este drept, a- cări rapide şi violen-
devărat, corect; a mo- te, fără a folosi vreo
tiva. 2. a da explicaţii armă.
cu referire la o atitu- kilogram, kilograme
dine, la o acţiune s. n. unitate de mă-
etc.; a se disculpa, a sură pentru greutate,
se dezvinovăţi. egală cu o mie de gra-
juvelnic, juvelnice s. me.
n. 1. construcţie de kilolitru, kilolitri s.
scânduri, nuiele sau m. unitate de măsură

229
 pentru capacităţi, e-
L
gală cu o mie de litri.
kilometraj, kilome-
traje s. n. distanţa
străbătută de un vehi- labă, labe s. f. 1. parte
cul într-un anumit a piciorului de la glez-
timp. nă în jos, la om şi la
kilometru, kilometri animalele cu patru
s. m. unitate de mă- picioare. 2. (familiar)
sură pentru lungime, mână.
egală cu o mie de me- labil, -ă, labili, -e adj.
tri. nestatornic, schimbă-
kilowat, kilowaţi s. tor, nestabil.
m. unitate de măsură labirint, labirinturi
a puterii, egală cu o s. n. construcţie cu
mie de waţi. un număr mare de
kitsch, kitschuri s. camere şi galerii, aşe-
n. termen întrebuinţat zate în aşa fel, încât
pentru a desemna un nu se poate găsi ieşi-
obiect decorativ de rea.
prost gust. laborator, laboratoare
kiwi s. f. invar. fruct cu s. n. local sau încă-
formă ovală, de mări- pere prevăzută cu in-
mea unui măr mijlo- stalaţii speciale, apa-
ciu, cu miezul verde, rate şi instrumente
cărnos, acrişor şi cu pentru experienţe.
coaja pufoasă. laborios, -oasă, labo-
rioşi, -oase adj. 1.
care necesită muncă,
trudă, osteneală. 2.
muncitor, sârguincios.
230
lac, lacuri s. n. întin- să mănânce mult;
dere (mare) de apă mâncău, mâncăcios,
stătătoare, naturală nesătul. 2. (fig. +de,
sau artificială, închi- după, la) cuprins de o
să complet între ma- dorinţă vie de a obţi-
luri şi uneori cu o ne ceva; doritor, dor-
scurgere la o mare nic, avid.
sau la un râu; iezer, laconic, -ă, laconici,
heleşteu, baltă. Expr.: -ce adj. (despre vor-
a sări (sau a da, a că- bire, stil, texte etc.) ex-
dea) din lac în puţ = a primat în puţine cu-
da de un rău mai ma- vinte; concis, scurt.
re, încercând să sca- lactat, -ă, lactaţi, -te
pe de alt rău. adj. făcut din lapte.
lacăt, lacăte s. n. o- lactee adj. (numai în
biect folosit ca încuie- Expr.:) Calea Lactee
toare, alcătuit din- = îngrămădire a unui
tr-un corp care conţi- număr mare de stele
ne mecanismul de în- apărând ochiului li-
cuiere cu cheia şi cu ber ca un brâu lumi-
o toartă. Expr.: a a- nos care traversează
vea (sau a-şi pune) bolta cerească; Calea
lacăt la gură = a-şi Laptelui, Calea Robi-
impune tăcere. lor.
lacheu, lachei s. m. lacună, lacune s. f.
servitor, fecior de ca- ceea ce lipseşte pen-
să, care poartă livrea. tru ca un lucru să fie
lacom, -ă, lacomi, -e complet; gol, lipsă;
adj. 1. care mănâncă întrerupere într-un
şi bea cu o poftă exa- text.
gerată; căruia îi place

231
ladă, lăzi s. f. cutie inţifice, literare etc.
mare de scânduri sau lalea, lalele s. f. plantă
de metal, uneori cu cu bulb alungit, as-
capac, în care se ţin cuţit la vârf, cu frun-
sau se transportă di- ze groase şi late, cu
verse lucruri. tulpina înaltă, care
lagăr, lagăre s. n. 1. face o singură floare
loc de staţionare a mare, de diverse cu-
trupelor, în corturi lori.
sau în barăci; tabără. lamenta vb. a se plân-
2. (în Expr.:) lagăr de ge tare, a se tângui, a
prizonieri = loc în care se văicări, a se jeli.
sunt ţinuţi prizonierii lampadar, lampadare
de război. s. n. suport vertical,
lagună, lagune s. n. pe care sunt montate
întindere de apă pu- una sau mai multe
ţin adâncă, de obicei lămpi sau becuri.
sărată şi formată din- lampă, lămpi s. f.
tr-un vechi golf, pe aparat care produce
malul unei mări, co- lumină prin arderea
municând uneori cu unui combustibil sau
aceasta printr-un ca- cu ajutorul curentu-
nal. lui electric.
laic, -ă, laici, -ce adj. lan, lanuri s. n. su-
care este din afara re- prafaţă de teren agri-
ligiei şi a tagmei bise- col semănată cu ace-
riceşti; lumesc, ne- laşi fel de plante.
bisericesc. lance, lănci s. f. veche
laitmotiv, laitmotive armă de atac, forma-
s. n. motiv, idee repe- tă dintr-o vergea lun-
tată a unei lucrări şti- gă de lemn, prevăzută

232
 cu fier ascuţit fixat la lapidar, -ă, lapidari,
vârf; suliţă. -e adj. (despre stil, ex-
langustă, languste s. primare) scurt, concis.
f. animal de mare, lapoviţă s. f. ploaie a-
asemănător cu racul, mestecată cu ninsoa-
dar lipsit de cleşti, cu re.
antene foarte lungi şi lapsus, lapsusuri s.
cu carapacea spinoa- n. neputinţă momen-
să, de culoare viola- tană de a-şi aduce a-
cee, a cărui carne es- minte de un lucru
te foarte gustoasă. ştiut.
lansa vb. 1. a pune (pen- larmă, larme s. f. 1.
tru prima oară) în cir- zgomot mare, gălăgie.
culaţie; a răspândi, a 2. (fig.) frământare,
împrăştia; a face cu- zbucium.
noscut. 2. a arunca, a laş, -ă, laşi, -e adj., s.
azvârli. 3. a da dru- m. şi f. om lipsit de
mul pe apă unui vas curaj; fricos, mişel.
nou construit, a-l fa-
latin, latini s. m. şi f.
ce să plutească pen-
persoană care făcea
tru prima dată.
parte din populaţia
lansetă, lansete s. f. de bază a vechiului ţi-
undiţă folosită de obi- nut Latium sau era
cei pentru pescuitul originară de acolo.
peştilor răpitori, prin
latură, laturi s. f. 1.
aruncarea la mare
parte laterală, margi-
distanţă.
ne a unui obiect;
lanternă, lanterne s. parte, sens, direcţie.
f. lampă mică, porta- Expr.: a (nu) se da în
tivă, care funcţionează lături = a (nu) ezita să
cu baterie electrică.

233
 facă sau să spună ce- sale în domeniul şti-
va. 2. aspect sub care inţei, artei, literaturii
se poate prezenta sau etc.
sub care poate fi ana- lavetă, lavete s. f.
lizat un lucru. cârpă de spălat.
laudă, laude s. f. pre- laviţă, laviţe s. f.
ţuire exprimată prin scândură lată fixată
cuvinte a unui lucru, pe ţăruşi, servind, mai
a unei persoane sau a ales în casele ţără-
faptelor şi a meritelor neşti, ca bancă; bancă
ei; elogiu. fixată afară, la poarta
laur, lauri s. m. 1. caselor ţărăneşti.
dafin. 2. (la pl.) frun- lăbărţa vb. a se lărgi, a
zele dafinului (cu ca- se desface, a se întin-
re odinioară se încu- de neregulat; a se de-
nunau eroii, poeţii forma.
etc.). Expr.: a culege lăcomie, lăcomii s. f.
lauri = a avea succe- 1. poftă pe care o are
se, a deveni celebru; cineva de a mânca
a se culca pe lauri = a sau de a bea mult. 2.
se mulţumi cu succe- (fig.) dorinţă necum-
sele obţinute şi a nu pătată de câştig, de
duce activitatea sau avere; râvnă.
lupta mai departe. lăcrimioară, lăcri-
laureat, -ă, laureaţi, mioare s. f. plantă
-te s. m. şi f. persoa- cu flori mici, albe, în
nă care a obţinut un formă de clopoţei şi
premiu drept apreci- foarte mirositoare;
ere şi recunoaştere mărgăritar, cerceluşi.
oficială a meritelor

234
lăcustă, lăcuste s. f. a-i explica cuiva un
insectă dăunătoare a- lucru, o problemă. 2.
griculturii, cu picioa- a ajunge cu cineva la
rele dinapoi lungi şi o înţelegere.
adaptate pentru sărit lărgi vb. a (se) face mai
şi cu antene mari. larg sau a da lărgime;
lăfăi vb. 1. a sta comod a (se) întinde, a (se)
pe ceva, a-şi întinde răspândi, a (se) îm-
corpul în voie fără a prăştia.
se sinchisi de alţii. 2. lăsa vb. 1. a da drumul
a trăi în belşug, a unui lucru ţinut
petrece în voie. strâns; a libera, a slo-
lăicer, lăicere s. n. bozi. 2. a da voie, a
covor ţărănesc de îngădui, a permite. 3.
lână colorată, ţesut a părăsi pe cineva
cu dungi şi cu care se sau ceva, a se depăr-
împodobesc la ţară ta de cineva sau ceva.
laviţele şi pereţii. 4. a provoca, a pro-
lămâi, lămâi s. m. ar- duce; a face să rămâ-
bust cultivat în ţările nă, să se menţină, să
calde, cu frunze ovale persiste în urma cui-
lucitoare şi flori albe, va. 5. a nu se opune
cu fruct comestibil. cuiva sau la ceva, a fi
lămâiţă, lămâiţe s. f. la discreţia...; a per-
mic arbust cu flori mite. 6. a nesocoti, a
mici şi albe, ale cărui omite, a elimina.
frunze, frecate în mâ- Expr.: a lăsa la o parte
nă răspândesc un mi- = a trece cu vederea.
ros de lămâie. lăstar, lăstare s. n.
lămuri vb. 1. a face pe ramură tânără care
cineva să înţeleagă, răsare din rădăcina

235
 sau tulpina unei plan- meni) a se afla într-o
te. stare de slăbiciune
lăstun, lăstuni s. m. sau de moleşeală; a
pasăre mică, asemă- nu avea chef de nimic.
nătoare cu rândunica. leac, leacuri s. n. mij-
lăturalnic, -ă, lătu- loc folosit în vinde-
ralnici, -ce adj. care carea unei boli; doc-
este aşezat la o parte, torie, medicament.
la o margine; (despre leagăn, leagăne s. n.
drumuri, străzi etc.) 1. pătuc din lemn sau
izolat, dosnic, retras. de nuiele împletite
lături s. f. pl. apă mur- pentru copiii mici, în
dară, rămasă după care de obicei sunt le-
spălatul vaselor sau gănaţi ca să doarmă.
rufelor. 2. instituţie de stat
lăuntric, -ă, lăuntrici, unde se creşteau odi-
-ce adj. care se află în nioară copiii lipsiţi de
interior. părinţi. 3. bancă,
scaun sau scândură
lăutar, lăutari s. m.
prinsă cu frânghie, pe
muzicant popular ca-
care se aşază cineva
re cântă mai mult du-
ca să se balanseze.
pă ureche decât după
Expr.: a se da în lea-
note, de obicei într-un
găn = a se legăna.
taraf.
lebădă, lebede s. f.
lăută, lăute s. f. in-
pasăre de apă, mai
strument muzical cu
mare decât gâsca, cu
coarde, asemănător
pene albe sau (rar)
cu cobza.
negre şi cu gâtul lung
lâncezi vb. (despre oa- şi arcuit.

236
lectură, lecturi s. f.
citit, citire. Expr.: a
face lectură = a citi.
lecui vb. a (se) vindeca,
a (se) trata, a da sau
a lua medicamente
spre a (se) face sănă-
tos.
lefter, -ă, lefteri, -e
adj. care nu are
niciun ban. Expr.: a
rămâne (sau a lăsa pe
cineva) lefter = a ră-
mâne (sau a lăsa pe
cineva) fără niciun
ban.
lega vb. 1. a uni strâns
(printr-un nod, o fun-
dă) capetele de sfoa-
ră, de aţă etc. 2. a în-
chide un sac, o pungă
etc., strângând gura legendă, legende s. f.
cu o sfoară înnodată.
3. a prinde una de
alta foile unei cărţi şi
a-i pune scoarţe. 4.
(fig.) a înfiripa, a sta-
bili (relaţii de prie-
tenie sau de dragos-
te). 5. a se ţine scai
de cineva, a nu-i da
237
pace, a plictisi. 6. a
imobiliza pe cineva
cu ajutorul unei frân-
ghii, unui lanţ etc.; a
înlănţui, a încătuşa,
a freca. Expr.: a lega
(pe cineva) de mâini şi
de picioare = a-i face
imposibilă orice miş-
care, a-l imobiliza
complet. 7. a se obli-
ga, a făgădui solemn.
8. a pansa, a ban-
daja. Expr.: a te lega
la cap (când nu te
doare) = a-ţi crea
complicaţii inutile. 9.
(despre sosuri, dulce-
ţuri, şerbeturi) a se
îngroşa, a se întări, a
se închega.
povestire în proză sau
în versuri care con-
ţine elemente fantas-
tice sau miraculoase,
prin care se explică
geneza unui lucru, a
unei fiinţe etc., carac-
terul aparte al unui
eveniment (istoric), al
 unui erou (mitic) sau leopard, leoparzi s.
al unui fenomen. m. animal carnivor,
legumă, legume s. f. cu blana de culoare
nume dat unor vege- gălbuie cu pete
tale (fasole, cartofi, roşcate sau negre,
ceapă etc.) cultivate care trăieşte în Asia
pentru hrana omului; şi Africa; panteră.
zarzavat. lepăda vb. 1. a lăsa ce-
lehamite s. f. (pop.) va din mână; a arun-
oboseală, plictiseală, ca, a azvârli. Expr.: a
silă (faţă de cineva nu fi de lepădat = a fi
sau de ceva). vrednic de luat în
leit, -ă, leiţi, -te adj. seamă; a (-şi) lepăda
(în Expr.:) a fi leit masca = a înceta de a
(sau a semăna leit) se preface, a se arăta
cu... = a fi întocmai, la în adevărata lumină.
fel, asemenea cu... 2. a părăsi ceva, a lă-
lejeritate, lejerităţi s. sa (o acţiune, un obi-
f. uşurinţă; comoditate. cei etc.), a renunţa la...
lene s. f. faptul de a se lesă, lese s. f. curea cu
complace în inacti- care se leagă sau cu
vitate; înclinaţia celui care sunt purtaţi câi-
căruia nu-i place, ca- nii.
re nu doreşte, nu lesne adv. uşor, cu u-
vrea să muncească; şurinţă; comod.
trândăvie; lâncezeală. lespede, lespezi s. f.
lenjerie, lenjerii s. f. placă de piatră natu-
rufărie de corp şi de rală, de dimensiuni
pat. mari, cu care se aco-
leoarcă adj. invar., adv. peră mormintele, se
foarte ud, plin de apă. pavează aleile etc.

238
leş, leşuri s. n. cada- vintelor dintr-o limbă.
vru, stârv. lexicon, lexicoane s.
letopiseţ, letopiseţe s. n. dicţionar.
n. scriere cu conţinut leza vb. a vătăma, a ră-
istoric a vechilor cro- ni, a supăra.
nicari, în care înre- liană, liane s. f. (mai
gistrarea evenimente- ales la pl.) nume dat
lor este făcută în or- mai multor plante a-
dine cronologică; cro- găţătoare, caracteris-
nică. tice pădurilor tropica-
leu1, lei s. m. animal le.
mare de pradă, cu libelulă, libelule s. f.
corpul acoperit de insectă cu corpul lung
blană scurtă de cu- şi subţire, cu aripi
loare gălbuie şi cu o străvezii, care trăieşte
coamă bogată în jurul de obicei pe lângă ape.
capului, deosebit de licări vb. 1. a răspândi
puternic, care trăieş- o lumină slabă. 2. a
te în Africa şi Asia. sclipi, a luci, a stră-
leu2, lei s. m. unitate luci.
monetară principală licean, -ă, liceeni, -e
în România, egală cu s. m. şi f. elev(ă) de
100 de bani. liceu.
levănţică s. f. plantă cu lichea, lichele s. f.
flori albastre plăcut om de nimic, lipsit de
mirositoare, întrebu- demnitate, slugarnic,
inţate în medicină, în netrebnic.
farmacie şi la fabri- lichida vb. a termina, a
carea parfumurilor. încheia o acţiune, un
lexic s. n. totalitatea cu- fapt, o treabă.

239
licoare, licori s. f. bău- lila adj. invar. violet,
tură fină, savuroasă. liliachiu.
licurici, licurici s. m. liliac1, lilieci s. m. ar-
insectă a cărei femelă bust înalt cu frunzele
răspândeşte la întu- ovale, cu flori plăcut
neric o lumină fosfo- mirositoare, albe sau
rescentă produsă pe violete.
ultimele inele ale ab- liliac2, lilieci s. m.
domenului. animal mic insectivor
lift, lifturi s. n. ascen- asemănător cu şoare-
sor. cele, cu aripi adap-
lighean, lighene s. n. tate pentru zbor şi
vas de metal, de por- care trăieşte prin lo-
ţelan etc., larg şi pu- curi întunecoase, de
ţin adânc, întrebuin- unde iese numai
ţat la spălatul corpu- noaptea.
lui, al vaselor, al ru- liman, limanuri s. n.
felor etc. ţărm, mal. Expr.: a
lighioană, lighioane ieşi la liman = a. a ieşi
s. f. animal (sălbatic); la mal; b. (fig.) a
dihanie, fiară, jivină. scăpa dintr-o primej-
lignit s. n. cărbune na- die.
tural de calitate inferi- limbut, -ă, limbuţi, -te
oară, de culoare bru- adj. (despre oameni)
nă-negricioasă, sfărâ- care vorbeşte mult;
micios. guraliv, vorbăreţ, fle-
lihni vb. a avea o stare car.
de sfârşeală, de slă- limita vb. a (se) fixa în-
biciune (mai ales din tre anumite limite
cauza foamei). sau graniţe; a (se)
mărgini, a (se) îngrădi.

240
limitrof, -ă, limitrofi, -e mâncare. 2. slab, plă-
adj. (despre un ţinut, pând, bolnăvicios.
o ţară etc.) care se în- lingură, linguri s. f.
vecinează cu..., vecin, obiect de metal sau
învecinat, mărginaş. de lemn pentru uzul
limonadă, limonade s. casnic, alcătuit dintr-o
f. băutură răcoritoare parte ovală scobită şi
făcută din zeamă de dintr-o coadă.
lămâie, apă şi zahăr; linguşi vb. a căuta să
citronadă. câştige bunăvoinţa
limpede, limpezi adj. cuiva, prin vorbe şi
1. (despre lichide) cu- atitudini măgulitoare,
rat, transparent, clar. prin laude exagerate;
2. (despre suflet, con- a măguli, a flata.
ştiinţă etc.) cinstit, o- linia vb. a trasa, a
nest, curat. 3. (despre trage linii pe hârtie.
cer, timp) senin, lipsit linişte s. f. 1. tăcere;
de nori, de ceaţă; lu- lipsă de zgomot; calm.
minos. 4. (despre su- 2. lipsă de zbucium
nete) clar, desluşit. 5. sufletesc, de fră-
(despre minte, spirit) mântări; tihnă, pace.
care vede, înţelege şi lipi vb. 1. a împreuna,
expune lucrurile în a uni două obiecte. 2.
mod desluşit; lucid. a prinde de..., a fixa,
limuzină, limuzine a aplica. Expr.: a se
s. f. automobil de lux, lipi învăţătura (de ci-
închis, nedecapotabil neva) = a putea învă-
pentru patru până la ţa, a reţine un lucru;
şase persoane. a lipi o palmă (cuiva) =
lingav, -ă, lingavi, -e a trage o palmă; a
adj. 1. mofturos la pălmui.

241
lipitoare, lipitori s. f. de, folosit în anti-
vierme de forma unei chitate pentru a a-
râme mai groase care compania recitarea
trăieşte în apele dulci poemelor.
şi se hrăneşte cu sân- liric, -ă, lirici, -ce adj.
gele animalelor de al (despre poezii) care
căror corp se lipeşte. exprimă sentimentele
lipovean, -ă, lipoveni, şi emoţiile poetului în
-e s. m. şi f. persoană legătură cu realita-
care face parte dintr-o tea.
populaţie rusă stabi- lişiţă, lişiţe s. f. pasăre
lită în nordul Dobro- călătoare de baltă, cu
gei şi care se ocupă pene negre şi o pată
mai ales cu pescuitul. albă între ochi, având
lipsi vb. 1. a nu fi, a nu carnea comestibilă.
exista, a nu se afla. 2. literatură, literaturi
(despre persoane) a s. f. 1. creaţie artistică
nu fi de faţă, a nu se în care se reflectă
găsi într-un loc la un realităţile vieţii cu
anumit moment; a ajutorul limbii. 2.
absenta. 3. a mai tre- totalitatea operelor
bui ceva, a fi in- literare ale unei e-
complet, a fi lipsă. 4. poci, ale unei ţări, ale
a renunţa la ceva, a unui grup social etc.
se priva de ceva. litoral, litoraluri s.
Expr.: puţin lipseşte n. porţiune de teren
(sau a lipsit) (ca) să... situată de-a lungul
= cât pe-aci, aproape ţărmului oceanului,
să. mării sau al unui lac,
liră, lire s. f. instru- pe care de obicei o
ment muzical cu coar- udă apele.

242
liturghie, liturghii s. re, casă; • locaş sfânt
f. principala slujbă = biserică, mănăstire.
bisericească creştină, locomotivă, locomo-
oficiată dimineaţa în tive s. f. vehicul mo-
special duminicile şi tor de cale ferată, fo-
de sărbători. losit pentru a trage
livadă, livezi s. f. su- vagoanele.
prafaţă de teren plan- locţiitor, -oare, locţii-
tată cu pomi fructi- tori, -oare s. m. şi f.
feri. persoană care înlocu-
livid, -ă, livizi, -de adj. ieşte, ţine locul alteia
1. (despre faţa omu- într-o activitate.
lui) vânăt, învineţit locuinţă, locuinţe s.
(de emoţie, de frig, de f. casă, apartament,
oboseală). 2. (despre încăpere unde locu-
lumină) slab, palid. ieşte cineva.
lizibil, -ă, lizibili, -e locuţiune, locuţiuni
adj. care poate fi citit; s. f. (gram.) grup de
citeţ. cuvinte care la un loc
lizieră, liziere s. f. mar- au valoarea unei sin-
gine a unei păduri. gure părţi de vorbire.
localitate, localităţi s. locvace adj. invar. că-
f. aşezare omenească. ruia îi place să vor-
localnic, localnici s. bească mult; vorbă-
m. care este din par- reţ, limbut.
tea locului; care ţine logodi vb. a (se) lega
de un anumit loc. prin logodnă în vede-
locaş, locaşuri s. n. loc rea căsătoriei.
în care cineva îşi are logofăt, logofeţi s. m.
adăpostul sau locu- titlu de mare dregător
inţa; încăpere, aşeza- în ierarhia boierilor
243
 români, membru al lovi vb. a (se) atinge cu
sfatului domnesc.
loial, -ă, loiali, -e adj.
cinstit, fidel, corect. lua vb. 1. a prinde un
longevitate, longevi-
tăţi s. f. faptul de a
trăi mult, durată lun-
gă a vieţii, viaţă lungă.
lopată, lopeţi s. f. u-
nealtă formată dintr-o
placă de lemn sau
fier, cu care se ridică
sau se aruncă pă-
mânt, pietriş, nisip
etc.; • cu lopata = în
cantitate mare; din
belşug.
lostriţă, lostriţe s. f.
peşte răpitor, asemă-
nător cu păstrăvul,
dar mai mare decât
acesta.
lot, loturi s. n. fiecare
dintre porţiunile în
care s-a împărţit un
teren sau o pădure;
parcelă.
lotus, lotuşi s. m. plan-
tă din ţările calde,
înrudită cu nufărul,
cu floare mare, albă.
244
putere, a (se) izbi, a
bate.
obiect în mână. Expr.:
a-şi lua picioarele la
spinare = a pleca (re-
pede) de undeva; a-şi
lua nădejdea (de la ci-
neva sau de la ceva) =
a renunţa la ceva; a
lua taurul de coarne
= a înfrunta cu ho-
tărâre o dificultate;
a-şi lua inima în dinţi
= a prinde curaj; a-şi
lua o piatră de pe
inimă = a scăpa de o
grijă chinuitoare. 2.
(despre îmbrăcăminte)
a îmbrăca, a pune pe
sine. 3. a mânca sau
a bea, a înghiţi. 4. a
cumpăra. 5. a duce
cu sine. Expr.: a-şi
lua tălpăşiţa (sau
catrafusele) = a pără-
si repede un loc; a o
şterge. 6. a pleca, a
porni, a purcede.
Expr.: a o lua din loc
 = a porni la drum, a nul şi dintr-o ţeavă
pleca repede; a o lua prin care trece fumul;
la picior = a pleca pipă. Expr.: îndră-
repede. 7. (despre ve- gostit lulea = foarte
hicule) a transporta îndrăgostit.
pe cineva. lumânare, lumânări
luci vb. 1. (despre soa- s. f. obiect de lumi-
re) a răspândi lumi- nat, făcut din ceară,
nă, a fi luminos, a având la mijloc un fi-
străluci. 2. a reflecta til de material textil
lumină, a scânteia. care, aprins, arde cu
lucid, -ă, lucizi, -de flacără, producând
adj. (despre oameni) lumină. Expr.: drept
care are o minte cla- ca lumânarea = foarte
ră, pătrunzătoare, ca- drept; a căuta (ceva)
re este conştient de cu lumânarea = a-şi
realitate, care înţele- da toată silinţa (pen-
ge. tru a găsi ceva).
lugubru, -ă, lugubri, luminiş, luminişuri
-e adj. care produce s. n. loc deschis, lipsit
sau exprimă tristeţe, de copaci sau cu co-
mâhnire, groază; jal- paci rari, în mijlocul
nic, sumbru. unei păduri; poiană.
lujer, lujeri s. m. tul- luncă, lunci s. f. şes
pină sau porţiune de de-a lungul unei ape
tulpină subţire. curgătoare sau la
lulea, lulele s. f. obiect poalele unui munte.
pentru fumat, alcătu- luneca vb. 1. (despre fi-
it dintr-o parte mai inţe) a-şi pierde echi-
groasă şi mai scobită, librul, călcând pe o
în care se pune tutu- suprafaţă lucioasă. 2.

245
 a se mişca cu uşurin- Expr.: a da oile în
ţă, lin, fără zgomot şi paza lupului = a lăsa
fără a întâmpina vre- pe cineva la discreţia
un obstacol; a se stre- duşmanilor; a se a-
cura uşor. runca în gura lupului
lunetă, lunete s. f. = a se expune primej-
instrument de forma diilor; foame de lup =
unui tub, alcătuit din foame mare; a închide
mai multe lentile şi lupul în stână = a
servind, în astrono- avea duşmani în
mie, la observarea casă.
obiectelor îndepărta- lupă, lupe s. f. instru-
te. ment optic, alcătuit
luntre, luntre s. f. dintr-o lentilă, care
barcă, cu fundul plat, dă o imagine mărită.
folosită pe ape fără luptă, lupte s. f. 1.
valuri; barcă cu vâ- încăierare între două
sle. Expr.: a se face persoane. 2. (mil.)
luntre şi punte = a ciocnire armată între
face tot posibilul pen- două forţe inamice. 3.
tru a realiza sau ob- efort depus de cineva
ţine ceva. pentru a se apăra;
lup, lupi s. m. animal străduinţă depusă de
carnivor, puţin mai cineva pentru a de-
mare decât câinele; a- păşi o greutate, o ne-
coperit cu blană scur- voie.
tă, cu gâtul gros, cu lustră, lustre s. f.
capul mare, cu botul lampă, cu mai multe
şi urechile ascuţite şi braţe, agăţată de pla-
cu coada stufoasă. fonul unei încăperi.

246
lustrui vb. a face să ioase închise într-o
lucească, să sclipeas- capsulă.
că suprafaţa unui o- macabru, -ă, maca-
biect. bri, -e adj. care in-
lut, luturi s. n. rocă de spiră groază, care a-
culoare galbenă sau minteşte de moarte;
cafenie, folosită în o- sinistru, lugubru,
lărie, în construcţii şi sumbru.
în sculptură; argilă. macagiu, macagii s.
luxa vb. a-şi scrânti (o m. muncitor însăr-
mână, un picior etc.), cinat cu manevrarea
a deplasa din articu- macazurilor; acar.
laţia sa. macara, macarale s.
luxos, -oasă, luxoşi, f. aparat de ridicat, u-
-oase adj. 1. (despre neori şi de transpor-
oameni) care se îm- tat greutăţi mari pe
bracă elegant, cu lux, distanţe scurte.
cu risipă. 2. (despre macaroană, maca-
obiecte) făcut cu lux, roane s. f. (mai ales
cu bogăţie şi cu chel- la pl.) pastă făinoasă
tuieli scumpe. în formă de tub lung
şi subţire.
macat, macaturi s.
n. cuvertură de pat,
M de obicei cu broderii
sau înflorituri.
mac, maci s. m. plantă machia vb. a (se) farda,
cu flori de obicei roşii a(-şi) pune machiajul,
şi cu seminţele ule- a (se) grima.

247
machiavelic, -ă, ma- rite mărfuri; prăvălie.
chiavelici, -ce adj. 2. publicaţie periodi-
ipocrit, şiret, viclean, că, de obicei ilustra-
prefăcut. tă, conţinând infor-
maculator, macula- maţii din domenii va-
toare s. n. caiet neli- riate (artă, literatură,
niat, folosit de elevi, modă etc.).
de studenţi etc. pen- magherniţă, magher-
tru a lua notiţe sau niţe s. f. 1. casă mică,
pentru a face diverse sărăcăcioasă şi dără-
însemnări. pănată; cocioabă. 2.
mag, magi s. m. nume prăvălie mică şi sără-
dat preoţilor unor re- căcioasă. 3. bucătă-
ligii din antichitate; rie.
astrolog; (în religia magic, -ă, magici, -ce
creştină) fiecare din- adj. 1. care ţine de
tre cei trei învăţaţi ca- magie, referitor la ma-
re au venit din Orient gie; misterios, ocult,
să se închine lui Iisus miraculos. 2. (fig.) în-
Hristos la naşterea Sa. cântător, fermecător,
magazie, magazii s. f. captivant.
loc în care se depozi- magistral, -ă, magis-
tează provizii alimen- trali, -e adj. de maes-
tare, lemne, materia- tru, obişnuit la un
le, mărfuri etc.; depo- maestru; perfect, de-
zit. săvârşit, minunat, su-
magazin, magazine perb.
s. n. 1. local în care se magiun s. n. pastă ali-
expun şi se vând dife- mentară făcută din
prune şi fără zahăr.

248
magnet, magneţi s. m. băutură, de prea mult
corp care are calita- somn).
tea de a atrage obiec- mahomedanism s. n.
tele din fier. cult religios întemeiat,
magnetofon, magne- în secolul al VII-lea de
tofoane s. n. aparat către Mahomed.
care înregistrează şi mahon s. m. arbore din
reproduce sunetele regiunea tropicală a
prin intermediul unor Americii, având un
benzi speciale. lemn foarte rezistent,
magnific, -ă, magni- întrebuinţat la con-
fici, -ce adj. grandi- fecţionarea mobilelor
os, măreţ, impunător, de valoare.
impresionant. maidan, maidane s.
magnolie, magnolii s. n. teren liber (în oraş),
f. arbore originar din fără construcţii, ne-
Asia sau din America îngrădit şi nelucrat;
de Nord, cu frunzele teren viran. Expr.: a
(la unele specii) tot- bate maidanul = a
deauna verzi, cu flori hoinări.
mari, albe sau roşii, maiestuos, -oasă, ma-
plăcut mirositoare. iestuoşi, -oase adj.
mahala, mahalale s. măreţ, impunător, so-
f. cartier situat la lemn, grandios.
marginea unui oraş; maimuţă, maimuţe
periferie, suburbie. s. f. animal tropical,
mahmur, -ă, mah- cu structura corpului
muri, -e adj. (despre asemănătoare cu cea
persoane) fără chef, a omului, având ca
indispus, buimac (de trăsături inteligenţa,

249
 sociabilitatea şi un cei mai mulţi, cele
deosebit spirit al imi- mai multe.
taţiei. majusculă, majuscu-
maiou, maiouri s. n. le s. f. (literă sau ca-
tricou care se poartă racter de literă) care
direct pe piele. se întrebuinţează pen-
maistru, maiştri s. m. tru a scrie iniţiala nu-
persoană care are (şi melor proprii şi ale
practică) o meserie; cuvintelor cu care în-
meşter, meseriaş. cepe o frază; (literă)
major, -ă, majori, -e mare.
adj. 1. (despre oa- mal, maluri s. n. 1.
meni; în opziţie cu fâşie îngustă de pă-
minor) care a împlinit mânt la marginea u-
vârsta când poate be- nei ape; ţărm. Expr.:
neficia de drepturi a ieşi la mal = a reuşi;
civile şi politice de- a o scoate la capăt; a
pline. 2. foarte impor- se îneca (tocmai) la
tant, crucial, esenţial. mal = a renunţa sau a
majora vb. a (se) face fi forţat să renunţe la
mai mare; a (se) mări, ceva tocmai când ţe-
a creşte. lul era aproape atins.
majordom, majordo- 2. peretele unei gropi,
mi s. m. persoană al unei râpe, al unui
care se ocupa cu ad- şanţ etc.
ministrarea unui pa- maladie, maladii s.
lat regal sau princiar. f. boală, afecţiune,
majoritate, majorităţi suferinţă.
s. f. numărul sau maldăr, maldăre s.
partea cea mai mare n. cantitate mare de
dintr-o colectivitate; obiecte (în dezordine);

250
 grămadă, morman, laptele secretat de
teanc, vraf. mamele.
maleabil, -ă, malea- mandarin, mandarini
bili, -e adj. 1. (despre s. m. arbust fructifer
materiale) modelabil. cultivat în regiunile
2. (fig., despre oameni, mediteraneene, al că-
despre caracterul lor rui fruct este comes-
etc.) care se adaptează tibil.
uşor la situaţii; lipsit mandolină, mando-
de fermitate; docil. line s. f. instrument
malefic, -ă, malefici, muzical alcătuit din-
-ce adj. care are o tr-o cutie de rezonan-
influenţă nefastă, fa- ţă boltită şi din patru
tală; care atrage răul. coarde metalice du-
maliţios, -oasă, mali- ble, care se pun în vi-
ţioşi, -oase adj. (de- braţie prin atingerea
spre oameni şi mani- cu o pană sau prin
festările lor) răută- ciupire.
cios, caustic. manechin, manechine
maltrata vb. a se s. n. model întrebu-
purta rău cu cineva; inţat pentru a proba
a chinui, a brutaliza, sau a expune o hai-
a brusca. nă.
mamifer, mamifere manetă, manete s. f.
s. n. nume dat anima- mică pârghie de mâ-
lelor din clasa su- nă cu care se pune în
perioară a vertebrate- mişcare sau se opreş-
lor, care au corpul a- te un motor, un me-
coperit cu păr, nasc canism etc.
pui vii şi îi hrănesc cu manevra vb. a mânui,
a manipula.

251
mangal, (2) mangaluri mare etc. 2. a face o
s. n. 1. cărbune de manifestaţie; a de-
lemn. 2. vas de tablă monstra.
în care se aprind căr- manipula vb. a mânui,
buni. a manevra.
manie, manii s. f. 1. mansardă, mansarde
idee fixă, preocupare s. f. încăpere (sau
obsedantă pentru ce- încăperi) situată la
va; obsesie. 2. toană, ultimul nivel al unei
capriciu. clădiri, imediat sub
manierat, -ă, manie- acoperiş (având tava-
raţi, -te adj. care are nul şi pereţii oblici
o conduită corectă, sau neregulaţi).
cuviincioasă; politi- manta, mantale s. f.
cos, binecrescut, civi- haină lungă, groasă
lizat. sau impermeabilă, ca-
manieră, maniere s. re protejează de frig,
f. 1. (la pl.) fel de a se de ploaie etc. Expr.:
purta în societate; manta de vreme rea =
purtare corectă, cuvi- om care-ţi este de
incioasă; comporta- folos, dar la care nu
ment, ţinută, condui- apelezi decât la ne-
tă. 2. fel, chip, proce- voie.
deu; • de (aşa) mani- mantie, mantii s. f.
eră... = în (aşa) fel, în veşmânt, haină de ce-
(aşa) chip. remonie, asemănă-
manifesta vb. 1. a ară- toare cu o pelerină
ta, a vădi, a da la lungă şi largă, care se
iveală prin comporta- purta peste restul
re, prin felul de expri- hainelor.

252
mantou, mantouri s.
n. palton sau parde-
siu femeiesc.
manual1, manuale s.
n. carte, lucrare ce
cuprinde elementele
de bază dintr-un do-
meniu al cunoaşterii.
manual2, -ă, manuali,
-e adj. făcut, lucrat
cu mâna; de mână.
marchiz, marchizi s.
manuscris, manu-
scrise s. n. text (al
unei lucrări, opere,
cărţi) scris de mână.
marafet, marafeturi maree, maree s. f.
s. n. 1. (mai ales la pl.)
capricii, toane, mof-
turi. 2. podoabă (pre-
tenţioasă). 3. măies-
trie, meşteşug, dibă-
cie.
maramă, marame s.
f. văl de pânză foarte
subţire, de bumbac
sau de borangic (bro-
dat), cu care îşi aco- margaretă, margarete
peră capul femeile de
la ţară; năframă.
marca vb. 1. a aplica, a
253
realiza un semn dis-
tinctiv pe un obiect,
pe un animal, pe un
arbore etc., pentru a-l
diferenţia de altele; a
însemna. 2. (fig.) a
indica, a servi drept
dovadă, a arăta. 3. a
accentua, a sublinia,
a întări.
m. titlu de nobleţe,
rang în apusul Euro-
pei, între duce şi con-
te; persoană care de-
ţine un astfel de titlu.
mişcare de înaintare
şi retragere alter-
nativă a apelor mări-
lor şi oceanelor, cau-
zată de atracţia lunii
şi a soarelui; • flux =
înaintarea apelor
spre ţărm; • reflux =
retragerea apelor de
la ţărm.
s. f. plantă cu flori
mici şi galbene, strân-
se, având pe margine
 flori cu o corolă lun- unui eveniment etc.
gă, de culoare albă. 2. persoană chemată
margine, margini s. să declare (în faţa
f. 1. locul unde se ter- unei instanţe judecă-
mină o suprafaţă; toreşti) tot ceea ce
capăt, colţ, extremi- ştie în legătură cu un
tate. 2. (fig.) limită; • fapt petrecut.
fără (de) margini = masacru, masacre s.
infinit, nelimitat. n. ucidere în masă a
marinar, marinari s. oamenilor (de obicei
m. persoană care face în timpul unui răz-
parte din echipajul boi); măcel, carnaj.
unei nave; matelot. masă1, mese s. f. 1.
marş, marşuri s. n. 1. mobilă, de obicei de
mers, deplasare a u- lemn, alcătuită dintr-o
nei unităţi militare. 2. placă de diferite for-
piesă muzicală, pu- me, sprijinită pe unul
ternic ritmată. sau mai multe pi-
martir, -ă, martiri, -e cioare şi având diver-
s. m. şi f. persoană se întrebuinţări; • pe
care a avut de îndu- nepusă masă = pe ne-
rat suferinţe, chinuri pregătite, pe neaştep-
îngrozitoare sau chiar tate. Expr.: a nu avea
moartea pentru a-şi ce pune pe masă = a
apăra ideile, credinţa nu avea cu ce trăi, a
etc; mucenic. fi foarte sărac. 2. ceea
martor, -ă, martori, -e ce se mănâncă; mân-
s. m. şi f. 1. persoană care, hrană, bucate;
care asistă sau a a- ospăţ, banchet. Expr.:
sistat la derularea a da o masă = a da
unei întâmplări, a un ospăţ.

254
masă2, mase s. f. mul-
ţime de oameni; co-
lectivitate, gloată; • în
masă = cu toţii, îm-
preună.
masca vb. 1. a(-şi) aco-
peri obrazul sau faţa
cu o mască. 2. a as-
cunde ceva; a disimu-
la.
mascaradă, masca-
rade s. f. 1. petre-
cere, bal la care parti-
cipanţii sunt deghi-
zaţi şi mascaţi. 2.
(fig.) acţiune sau ati-
tudine falsă, ipocrită;
prefăcătorie, farsă.
mascotă, mascote s.
f. fiinţă sau lucru de-
spre care se spune că
poartă noroc; talis-
man, amuletă.
masiv, -ă, masivi, -e
adj., s. n. I. adj. 1. (de-
spre fiinţe, construcţii
etc.) mare, volumi-
nos, solid, impună-
tor. 2. (despre obiecte)
plin, dens, greu. 3.
255
care este sau se pro-
duce în cantităţi mari.
II. s. n. unitate de re-
lief alcătuită dintr-un
grup de munţi sau de
dealuri.
mat, -ă, mate adj. 1.
fără luciu, fără stră-
lucire, şters. 2. (de-
spre sticlă) care nu
este transparentă.
matahală, matahale
s. f. fiinţă sau lucru
de proporţii mari; na-
milă, colos, uriaş.
matcă, mătci s. f. 1.
albia unui râu. 2. al-
bină femelă, puţin
mai mare decât albi-
nele lucrătoare, care
depune ouă; regină.
matelot, mateloţi s.
m. (elev) marinar.
matern, -ă, materni,
-e adj. care vine din
partea mamei, de ma-
mă care se referă la
mamă; • limbă maternă
= limbă pe care şi-o
însuşeşte cineva din
 copilărie, de la părinţi rar de proporţii mari,
şi în care se exprimă ridicat în memoria
cu multă uşurinţă. unui om ilustru, a
matinal, -ă, matinali, unor eroi etc.
-e adj. de dimineaţă, maxilar, maxilare s.
al dimineţii; (despre n. fiecare dintre cele
persoane) care se tre- două oase ale feţei, în
zeşte dis-de-diminea- care sunt înfipte mă-
ţă. selele şi dinţii; falcă.
matrimonial, -ă, ma- maxim, -ă, maximi, -e
trimoniali, -e adj. adj. care are cea mai
de căsătorie, referitor mare dimensiune, du-
la căsătorie. rată, valoare, intensi-
matur, -ă, maturi, -e tate etc.; foarte mare.
adj. 1. (despre oa- maximă, maxime s.
meni) ajuns la depli- n. enunţ formulat
nă dezvoltare (fizică şi concis, exprimând un
intelectuală); cu ex- principiu moral, o
perienţă, cu judecată, învăţătură, o normă
adult, mare. 2. (de- de conduită etc.; afo-
spre acţiuni) făcut cu rism, cugetare, sen-
seriozitate, cu chib- tinţă.
zuinţă; serios, gândit, mazili vb. a îndepărta
temeinic. de la domnie, a detro-
maţ, maţe s. n. intes- na; a scoate dintr-o
tin. Expr.: a-i chiorăi slujbă.
(cuiva) maţele (de foa- măcel, măceluri s. n.
me) = a-i fi cuiva foar- ucidere de oameni în
te foame. masă; acţiune sânge-
mausoleu, mausolee roasă îndreptată îm-
s. n. monument fune- potriva unei mulţimi

256
 lipsite de apărare; măduvă s. f. substanţă
masacru, carnaj. moale, de culoare găl-
măcelar, măcelari s. buie sau roşie, care se
m. persoană care se găseşte în interiorul
ocupă cu tăierea ani- oaselor, luând parte la
malelor, destinate a- formarea sângelui şi a
poi consumului sau ţesutului osos. Expr.:
vânzării. până în măduva oase-
măceş, măceşi s. m. lor = profund, adânc.
arbust cu spini, cu măgar, măgari s. m.
flori roşii, trandafirii, 1. animal mai mic
galbene sau albe şi decât calul cu părul
cu fructe roşii. de obicei sur, capul
măcina vb. 1. a preface mare şi urechile lungi,
boabele în făină cu ajutând la transportul
ajutorul morii, râşni- poverilor; asin. 2. (fig.)
ţei sau al altor unelte. om nătâng, încăpăţâ-
2. (fig.) a chinui, a nat şi obraznic.
frământa. măguli vb. a face plă-
măciucă, măciuci s. cere cuiva prin vorbe
f. parte îngroşată şi sau fapte; a linguşi, a
rotunjită a capătului flata.
unui ciomag sau a măgură, măguri s. f.
altor obiecte. Expr.: a deal; munte mai mic,
i se face cuiva părul izolat.
măciucă = a fi cuprins măiestrie, (2) măies-
de o frică teribilă. trii s. f. 1. iscusinţă,
măciulie, măciulii s. pricepere, dibăcie. 2.
f. capăt îngroşat şi ro- lucrare, operă, capo-
tunjit al unor obiecte. doperă.

257
mălai s. n. făină de po- lână, cauciuc etc.,
rumb. care fereşte mâna de
mălin, mălini s. m. frig, de murdărie etc.
arbust cu frunze ase- Expr.: a se purta cu
mănătoare celor de mănuşi (cu cineva) = a
prun, cu flori albe, se purta cu menaja-
frumos mirositoare. mente (faţă de cine-
mămăligă, mămăligi va); a arunca (cuiva)
s. f. aliment preparat mănuşa = a provoca
din mălai fiert în apă. pe cineva (la duel).
mănăstire, mănăstiri măr1, meri s. m. pom
s. f. instituţie reli- fructifer, cu frunze
gioasă cuprinzând o ovale, păroase şi cu
biserică, mai multe flori albe-trandafirii,
chilii, unde trăiesc care se cultivă pentru
călugări sau călugă- fructele sale comes-
riţe. tibile.
mănos, -oasă, mănoşi, măr2, mere s. n. fruc-
-oase adj. (despre te- tul mărului. Expr.: a
renuri) fertil, roditor, bate măr (pe cineva) =
rodnic, productiv. a bate rău (pe cineva).
mănunchi, mănun- mărăcine, mărăcini
chiuri s. n. cantitate s. m. (mai ales la pl.)
nume dat unor plante
de fire (de grâu, iar-
a căror tulpină este
bă, flori, paie etc.),
acoperită cu spini;
câte pot fi cuprinse
ghimpe, ţeapă. Expr.:
cu mâna; buchet.
a sta (ca) pe mărăcini
mănuşă, mănuşi s. f.
= a fi foarte nerăbdă-
obiect de îmbrăcă-
tor.
minte făcut din piele,

258
măreţ, -eaţă, măreţi, ros. 2. binevoitor, în-
-e adj. care stârneşte găduitor, milos.
admiraţie; falnic, gran- mărşălui vb. (despre
dios, splendid. unităţi militare) a face
mărfar, mărfare s. n. un marş, a se deplasa
tren de marfă. în marş.
mărgea, -ică, mărgele mărturie, mărturii
s. f. (mai ales la pl.) s. f. 1. declaraţie
boabă (mică) de sti- făcută de un martor.
clă, de piatră etc., 2. dovadă, probă.
având forme şi culori mărturisi vb. 1. a de-
diferite, care poate fi clara, a afirma, a sus-
înşirată pe aţă, cusu- ţine ceva. 2. a se des-
tă pe o pânză etc. şi tăinui, a-şi descărca
folosită ca podoabă. sufletul; a dezvălui.
mărgini vb. 1. a se în- 3. (fig.) a dovedi, a pro-
vecina cu...; a forma ba, a arăta. 4. (bis.) a
limitele, marginile u- (se) spovedi, a (se)
nui lucru, unei su- griji.
prafeţe etc. 2. (fig.) a mărţişor, mărţişoare
(se) limita, a (se) re- s. n. mic obiect de
duce, a (se) rezuma. podoabă legat cu un
mări vb. 1. a creşte, a fir împletit, roşu cu
deveni mai mare; a se alb, care se poartă de
înmulţi ca număr; a către femei şi fete, la
spori. 2. a creşte în începutul lunii mar-
vârstă, a se dezvolta. tie, ca semn al sosirii
mărinimos, -oasă, primăverii.
mărinimoşi, -oase măruntaie s. f. pl.
adj. 1. darnic, gene- totalitatea organelor
interne, mai ales cele

259
 aflate în cavitatea ab- formă de picături în-
dominală; viscere. gheţate de ploaie, ca
mărunţi vb. a tăia mă- o grindină măruntă.
runt, a fărâma în bu- mâhnire, mâhniri s.
căţi; a pisa mărunt. f. întristare, supărare,
măslui vb. a falsifica. tristeţe.
măsura vb. 1. a folosi mâl, mâluri s. n. pă-
instrumente sau apa- mânt adus de ape;
rate de măsurat va- nămol, noroi.
loarea unei mărimi mâlc adv. numai în
(lungime, masă etc.); Expr.: a tăcea mâlc =
a lua măsura. 2. (de- a nu scoate o vorbă.
terminat prin cu mâna vb. 1. (despre a-
ochii sau din ochi) a nimale) a îndemna la
străbate, a cerceta cu mers (trăgând de hă-
privirea o distanţă, ţuri, strigând); a face
un loc; a scruta. 3. a să urmeze o anumită
privi pe cineva cu direcţie. 2. (despre
atenţie; a cântări, a persoane) a forţa să
cerceta. 4. (cu privire meargă undeva; a îm-
la cuvinte) a cumpăni; pinge, a îndemna.
a modera, a cântări. mână, mâini s. f. 1.
mătura vb. a curăţa, a fiecare dintre cele
şterge cu mătura o două membre supe-
suprafaţă. rioare ale corpului
mătuşă, mătuşi s. f. omenesc, de la umăr
sora tatălui sau a până la vârful dege-
mamei. telor; • pe sub mână =
măzăriche s. f. precipi- pe ascuns, în secret;
taţie atmosferică sub • mână-n mână = în

260
 colaborare; în compli- se certa, a-şi face rău
citate. Expr.: a bate unul altuia.
mâna = a cădea de mâncărime, mâncă-
acord, a se învoi; a rimi s. f. iritaţie a pie-
face cu mâna (cuiva) = lii însoţită de nevoia
a saluta pe cineva; a de a se scărpina.
ajunge la mâna altuia Expr.: a avea (sau a
= a avea nevoie de simţi) mâncărimi pe
sprijinul sau ajutorul limbă = a fi foarte vor-
unei alte persoane; a băreţ.
fi mână spartă = a fi mândri vb. a fi mân-
foarte risipitor; a fi dru; a se lăuda, a se
mâna dreaptă a cuiva făli (cu cineva sau cu
= a fi omul de ceva).
încredere al cuiva. 2. mânecă, mâneci s. f.
(fig.) forţă, putere, e- parte a îmbrăcămin-
nergie. Expr.: a avea tei care acoperă bra-
mână de fier = a fi ţul (în întregime sau
autoritar. 3. cantitate în parte). Expr.: a (nu)
mică din ceva; puţin. se lăsa tras de mâ-
mânca vb. 1. a mesteca necă = a (nu) se lăsa
şi a înghiţi un ali- prea mult rugat; a nu
ment. Expr.: a mânca avea nici în clin, nici
(pe cineva) din ochi = în mânecă (cu cineva)
a nu-şi putea lua = a nu avea nicio
ochii de la cineva legătură (cu cineva).
drag; a(-şi) mânca mâner, mânere s. n.
banii = a cheltui, a parte a unui obiect ce
risipi. 2. (despre in- serveşte la apucarea
secte) a ciupi, a pişca. acestuia cu mâna.
3. (despre oameni) a

261
mângâia vb. 1. a atinge
uşor cu palma (pe
cineva) în semn de
afecţiune; a dezmier-
da, a alinta. 2. a îm-
păca pe cineva; a po-
toli, a linişti.
mânie, mânii s. f. 1.
supărare mare, furie
(trecătoare); • iute la
mânie = uşor de supă-
rat; irascibil. 2. dez-
lănţuire (a naturii);
urgie.
mânji vb. a (se) mur-
dări, a (se) păta.
mântui vb. a salva, a
izbăvi; a scăpa.
mânui vb. a folosi cu în-
demânare un instru-
ment, o unealtă etc.
cu ajutorul mâinilor.
mânz, mânji s. m. pu-
iul iepei.
mârşăvie, mârşăvii
s. f. mişelie, ticăloşie.
mârţoagă, mârţoage
s. f. cal slab, rău în-
grijit; gloabă.
mâţă, mâţe s. f. pisică.
262
Expr.: a prinde (pe
cineva) cu mâţa-n sac
= a prinde pe cineva
care încearcă să în-
şele, să mintă; a trage
mâţa de coadă = a-şi
pierde vremea; a sta
degeaba.
mâzgă s. f. sg. noroi
moale şi alunecos.
mâzgăli vb. a scrie urât
şi murdar; a desena
sau a picta mânjind
hârtia sau pânza.
meci, meciuri s. n. în-
trecere sportivă între
două persoane sau
între două echipe.
medalie, medalii s. f.
decoraţie.
medic, medici s. m.
persoană care practi-
că medicina; doctor.
medicaţie, medicaţii
s. f. totalitatea medi-
camentelor folosite în
tratarea unui bolnav.
medie, medii s. f. va-
loare mijlocie a mai
multor mărimi.
medieval, -ă, medie- melancolic, -ă, me-
vali, -e adj. care a- lancolici, -ce adj.
parţine evului mediu, trist, visător, depri-
care se referă la evul mat.
mediu. melc, melci s. m. ani-
mediocru, -ă, medi- mal care are pe cap
ocri, -e adj. 1. care patru tentacule sensi-
nu iese cu nimic în bile, cu corpul moale
evidenţă, modest, co- şi vâscos, aflat într-o
mun. 2. lipsit de stră- cochilie. Expr.: a mer-
lucire, fără valoare. ge ca melcul = a mer-
medita vb. a cugeta ge încet.
adânc asupra unui meleag, meleaguri s.
lucru; a reflecta. n. loc, regiune, ţinut.
mediu, medii s. n. 1. melodios, -oasă, me-
natura înconjurătoa- lodioşi, -oase adj.
re, în care se află armonios, melodic.
fiinţele şi lucrurile. 2. meloman, -ă, melo-
totalitatea persoane- mani, -e s. m. şi f.
lor în mijlocul cărora persoană care iubeşte
trăieşte cineva. cu pasiune muzica.
meduză, meduze s. f. memora vb. a ţine
animal marin, cu cor- minte; a învăţa pe de
pul gelatinos, în for- rost.
mă de ciupercă. memorabil, -ă, me-
megafon, megafoane morabili, -e adj. de
s. n. difuzor mare şi neuitat, demn de ţi-
puternic. nut minte; important,
megieş, -ă, megieşi, însemnat.
-e s. m. şi f. vecin.

263
menaj, menajuri s. n. ceva în aceeaşi stare
1. gospodărie. 2. căs- sau formă; a (se) con-
nicie. serva, a (se) întreţine.
menaja vb. a arăta menţiona vb. a aminti
îngăduinţă, înţelegere verbal sau în scris de
faţă de cineva; a cru- ceva sau cineva; a ci-
ţa pe cineva. ta, a pomeni, a sem-
menajeră, menajere nala.
s. f. gospodină. merge vb. 1. (despre
meni vb. 1. a hotărî de oameni) a se deplasa
mai înainte; a des- (păşind sau cu un
tina. 2. a predestina, vehicul) dintr-un loc
a ursi, a hărăzi. în altul; a păşi. 2.
menire, meniri s. f. (+cu) a însoţi, a înto-
rost, chemare, misi- vărăşi. 3. (despre un
une. mecanism) a funcţio-
meniu, meniuri s. n. na.
listă care cuprinde merinde s. f. pl. hrană
felurile de mâncare şi (rece) pe care o ia
băuturile servite la cineva când pleacă la
un restaurant. drum sau la muncă;
mentalitate, mentali- hrană, mâncare.
tăţi s. f. felul carac- merita vb. a i se cuveni
teristic de a gândi al cuiva ceva în urma
unui individ, al unei faptelor sale; a fi vred-
colectivităţi etc. nic de ceva.
mentor, mentori s. n. mesaj, mesaje s. n. 1.
îndrumător, călăuzi- anunţ, comunicare,
tor, sfătuitor. înştiinţare. 2. ştire,
veste.
menţine vb. a păstra

264
meschin, -ă, mes- a face ceva. 2. a po-
chini, -e adj. 1. trivi, a aranja, a face
lipsit de generozitate; să funcţioneze; a re-
avar, lacom, egoist. 2. para.
(fig.) limitat, mărginit. meşteşug, meşteşu-
mesean, meseni s. m. guri s. n. 1. meserie.
persoană care ia par- 2. ocupaţie, îndelet-
te la un ospăţ, la o nicire. 3. pricepere,
masă. talent; artă. 4. vicle-
meserie, meserii s. f. nie, şiretenie.
îndeletnicire, profesie metaforă, metafore
a unei persoane. s. f. figură de stil care
mesteacăn, mesteceni constă în a da unui
s. m. arbore cu scoar- cuvânt o semnificaţie
ţa albă, cu lemnul alb, nouă, folosind o com-
gălbui sau roşiatic şi paraţie subînţeleasă.
cu frunze cenuşii; metamorfoza vb. a se
creşte în regiunile de transforma, a se
deal şi de munte. schimba, a se preface.
mesteca1 vb. a fărâma, meteahnă, metehne s.
a măcina cu dinţii un f. defect, cusur, lipsă.
aliment şi a-l ames- meterez, metereze s.
teca cu salivă, pentru n. întăritură militară
a fi mai uşor de în- de apărare din trecut;
ghiţit şi de digerat. fortificaţie, redută.
mesteca2 vb. a ames- meticulos, -oasă, me-
teca. ticuloşi, -oase adj.
meşă, meşe s. f. şuviţă 1. (despre persoane)
de păr. care acordă multă a-
meşteri vb. 1. a lucra, tenţie detaliilor; mi-

265
 gălos, minuţios. 2. micşora vb. a (se) face
(despre acţiuni) care mai mic; a (se) redu-
necesită multă aten- ce, a (se) diminua.
ţie şi răbdare. miel, miei s. m. puiul
metodă, metode s. f. oii în primele luni de
procedeu, mod folosit la naştere.
pentru realizarea u- miere s. f. substanţă
nui lucru sau atin- gălbuie, dulce şi aro-
gerea unui scop. mată, produsă de al-
metropolă, metropole bine prin transfor-
s. f. oraş mare, de obi- marea nectarului cu-
cei capitala unei ţări. les din flori.
mezat, mezaturi s. n. mierlă, mierle s. f.
vânzare publică a bu- pasăre cântătoare de
nurilor unui datornic; pădure, cu cioc lun-
licitaţie. Expr.: a guieţ, galben, şi cu
scoate (sau a vinde) la pene negre.
mezat = a vinde (ceva) miez, miezuri s. n. 1.
la licitaţie. partea interioară a
mezin, -ă, mezini, -e unui fruct, a pâinii
s. m. şi f. ultimul năs- etc. 2. (fig.) fond, par-
cut dintre mai mulţi te esenţială, conţinut
fraţi şi surori; cel mai al unui lucru.
mic; prâslea. migăli vb. a lucra încet,
miazănoapte s. f. nord. cu răbdare, acordând
miazăzi s. f. sud. multă atenţie deta-
microscop, micro- liilor.
scoape s. n. aparat migra vb. a se deplasa
optic, realizat pe baza dintru-un loc într-al-
unor lentile, care mă- tul; a se muta; a că-
reşte foarte mult. lători.

266
migrenă, migrene s. miligram, miligrame
f. durere de cap. s. n. unitate de mă-
miji vb. 1. a apărea, a sură a greutăţii, re-
se ivi. Expr.: a miji de prezentând a mia
ziuă = a se face ziuă. parte dintr-un gram.
2. (despre iarbă, mu- mililitru, mililitri s.
guri etc.) a răsări, a m. unitate de măsură
încolţi. pentru volum, repre-
milă, mile s. f. 1. sen- zentând a mia parte
timent de înţelegere dintr-un litru.
şi compasiune faţă de milimetru, milimetri
suferinţa unei per- s. m. unitate de mă-
soane; compătimire. sură pentru lungime,
Expr.: a i se face milă reprezentând a mia
de... = a ierta pe cine- parte dintr-un metru.
va; a arăta înţelegere milion, milioane num.
faţă de cineva. 2. sta- card. număr egal cu o
re jalnică în care se mie de mii.
află cineva; mizerie. milita vb. a lupta cu
Expr.: a-i plânge cui- ardoare pentru o i-
va de milă = a-i părea dee, o acţiune etc.
rău de suferinţa cui- militar, militari s. m.
va. 3. bunătate, îngă- (în opoziţie cu civil)
duinţă, bunăvoinţă. persoană care lu-
mileniu, milenii s. n. crează în armată sau
perioadă de timp de o care îşi face stagiul
mie de ani. militar; soldat.
miliard, miliarde num. milogi vb. a se ruga
card. număr egal cu o fierbinte spre a obţine
mie de milioane. ceva; a cere de po-
mană; a cerşi.

267
milostiv, -ă, milostivi, văţa minte = a se
-e adj. plin de milă; cuminţi. 2. judecată
îngăduitor, binevoi- dreaptă, sănătoasă.
tor, iertător; bun. Expr.: a-şi pierde
mima vb. a interpreta minţile = a înnebuni.
un rol, o piesă etc; 3. (+prep. în) aminti-
(despre gesturi, apu- re, memorie. Expr.: a
cături) a imita. ţine minte = a-şi a-
mină1, mine s. f. loc minti. 4. imginaţie,
închipuire.
subteran de unde se
extrag zăcăminte de minţi vb. a spune min-
minerale utile. ciuni.
mină2, mine s. f. ex- minuna vb. a (se) uimi,
presie a feţei; înfăţi- a (se) impresiona.
şare. minune, minuni s. f.
miniatură, miniaturi fapt neobişnuit, ieşit
s. f. pictură sau de- din comun; ciudăţe-
sen de dimensiuni nie; miracol; • ca prin
foarte mici, lucrată minune = pe neaştep-
cu multă fineţe; în tate.
trecut se folosea la minuscul, -ă, minus-
împodobirea manu- culi, -e adj. de di-
scriselor. mensiuni (foarte) re-
minte, minţi s. f. 1. duse; (foarte) mic.
facultatea de a gândi, minut, minute s. n.
de a judeca, de a în- unitate de măsură a
ţelege. Expr.: a-i trece timpului, egală cu a
cuiva ceva prin minte şaizecea parte dintr-o
= a se gândi la ceva; a oră şi care cuprinde
avea în minte = a şaizeci de secunde.
intenţiona; a (se) în-

268
mioară, mioare s. f. mas, după recoltare,
oaie tânără, de la părţile de jos ale tul-
vârsta de un an până pinilor de plante.
la doi ani. mirodenie, mirodenii
mira vb. a fi surprins, s. f. nume dat părţilor
uimit (de ceva); a găsi unor plante, între-
că ceva este ciudat, buinţate pentru a da
curios. Expr.: te miri mâncărurilor un gust
cine (sau ce) = oricine picant sau aromat.
(orice). mirosi vb. 1. a avea sau
miracol, miracole s. a răspândi un miros
n. minune; fapt ieşit de... 2. a percepe cu
din comun. simţul mirosului; a
mire, miri s. m. nume simţi un miros. 3.
dat unui bărbat în (fig.) a bănui, a presu-
ziua sau în preajma pune.
căsătoriei sale. misiune, misiuni s. f.
mireasă, mirese s. f. sarcină dată cuiva;
nume dat unei femei însărcinare; menire.
în ziua sau în preaj- misivă, misive s. f. (în
ma căsătoriei sale. trecut) scrisoare.
mireasmă, miresme mister, mistere s. n.
s. f. miros plăcut şi ceea ce este necunos-
puternic al plantelor cut, nedescoperit; e-
şi al florilor; parfum; nigmă, secret.
aromă. mistic, -ă, mistici, -ce
mirific, -ă, mirifici, -ce adj. cu înţeles as-
adj. admirabil, minu- cuns, tainic, neînţe-
nat. les.
mirişte, mirişti s. f. mistral s. m. vânt pu-
câmp pe care au ră- ternic, rece şi uscat,

269
 care suflă spre Marea şi eroi legendari.
Mediterană. miting, mitinguri s.
mistrie, mistrii s. f. n. adunare, manifes-
unealtă folosită în taţie publică; întrunire.
zidărie, formată din- mitocan, mitocani s.
tr-o placă de oţel, de m. om grosolan, lipsit
diferite forme, şi pre- de politeţe; prost-cres-
văzută cu un mâner. cut.
mistui vb. a distruge, a mitologie, mitologii
nimici. s. f. totalitatea mitu-
mişca vb. 1. a(-şi) rilor unui popor.
schimba locul, pozi- mitralieră, mitraliere
ţia. 2. a se duce, a se s. f. armă automată
deplasa. 3. (fig.) a im- de calibru mic, cu ca-
presiona, a tulbura. re se pot trage mai
mişel, -ea, mişei, -ele multe gloanţe într-un
adj., s. m. şi f. (om) de timp foarte scurt.
nimic; ticălos, nemer- mitui vb. a oferi unei
nic. persoane bani sau
mişuna vb. (despre oa- obiecte, în vederea
meni) a se mişca, a săvârşirii unei ilega-
circula în număr ma- lităţi; a corupe.
re; a se foi, a forfoti. miza vb. 1. (fig.) a conta
mit, mituri s. n. po- pe..., a se baza pe...,
vestire fabuloasă care a-şi pune nădejdea
cuprinde credinţele în... 2. a depune ca
popoarelor antice de- miză; a juca pe...
spre originea univer- mizerabil, -ă, mize-
sului şi a fenomene- rabili, -e adj. 1. (de-
lor naturii, despre zei spre persoane) om ti-

270
 călos, vrednic de dis- mocan, mocani s. m.
preţ; nemernic. 2. (de- cioban din zonele
spre lucruri etc.) lipsit muntoase.
de valoare; în stare mocăi vb. a lucra încet,
proastă, neîngrijit. a-şi pierde vremea.
mlădia vb. a (se) înco- mocirlă, mocirle s. f.
voia, a (se) apleca; a apă stătătoare (de mi-
(se) legăna uşor din- că întindere), plină de
tr-o parte în alta. noroi.
mlădiţă, mlădiţe s. f. mocni vb. (despre foc)
ramură tânără; vlăs- a arde fără flacără.
tar. modela vb. a realiza
moară, mori s. f. in- ceva după un anumit
stalaţie special ame- model; a da unui ma-
najată pentru măci- terial forma dorită.
narea cerealelor; clă- modera vb. 1. a (se)
dire prevăzută cu o micşora, a (se) redu-
astfel de instalaţie. ce, a (se) diminua. 2.
moaşte s. f. pl. (în re- (despre oameni) a face
ligia creştină) ose- să fie mai cumpătat,
minte, bucăţi din veş- mai măsurat; a potoli.
minte sau obiecte ale modern, -ă, moderni,
unei persoane con- -e adj. (în opoziţie cu
siderate ca sfântă. vechi) din vremea
mobil, -ă, mobili, -e noastră, de actualita-
adj. care se mişcă; te; nou, actual.
mişcător, deplasabil. modest, -ă, modeşti,
mobila vb. a aranja o -ste adj. 1. (despre
locuinţă cu mobila oameni) care nu se
necesară.

271
 laudă; care nu are molie, molii s. f. nume
pretenţii (mari); sim- dat mai multor specii
plu, lipsit de îngâm- de fluturaşi (de noap-
fare. 2. de valoare re- te) ale căror larve rod
dusă, neînsemnat. haine, blănuri etc.
modifica vb. a(-şi) molimă, molime s. f.
schimba forma, as- boală contagioasă la
pectul, conţinutul; a oameni sau la ani-
(se) preface; a (se) male; epidemie.
transforma. momi vb. a amăgi (pe
moft, mofturi s. n. 1. cineva) cu vorbe sau
lucru lipsit de im- cu minciuni; a ispiti,
portanţă, de valoare; a ademeni, a înşela.
fleac. 2. capriciu, toa- monah, monahi s. m.
nă. călugăr.
mohorât, -ă, moho- monarh, monarhi s.
râţi, -te adj. 1. (de- m. conducător su-
spre timp) întunecat, prem (rege, împărat
închis. 2. (fig., despre etc.) al unei monarhii;
oameni) supărat, suveran.
mâhnit. monografie, monogra-
molcom, -ă, molcomi, fii s. f. studiu ştiin-
-e adj. liniştit, domol, ţific asupra unui su-
lin. biect, analizat din
molesta vb. a maltrata, toate punctele de ve-
a brutaliza; a şicana, dere.
a necăji pe cineva. monogramă, mono-
moleşit, -ă, moleşiţi, grame s. f. semn
-te adj. fără putere; scris, gravat sau bro-
slăbit, vlăguit; leneş. dat, format din iniţia-

272
 lele numelui şi pre- de convieţuire, de
numelui unei persoa- comportare a oame-
ne. nilor unii faţă de alţii
monologa vb. a vorbi şi faţă de colectivi-
singur; a vorbi cu tate; etică. 2. (fam.)
sine însuşi. ceartă, dojană, mus-
monosilabic, -ă, mo- trare, reproş.
nosilabici, -ce adj. moravuri s. n. pl. to-
care este format din- talitatea obiceiurilor
tr-o singură silabă. şi deprinderilor unui
monoton, -ă, mono- popor, ale unui grup
toni, -e adj. plictisi- social sau ale unei
tor, banal, tern. persoane; conduită,
purtare.
monstru, monştri s.
m. fiinţă fabuloasă,
morman, mormane
înfiorătoare; namilă, s. n. grămadă de obiec-
pocitanie. te (aflate în dezordine
unele peste altele);
montan, -ă, montani,
maldăr, îngrămădire.
-e adj. de munte, de
mormăi vb. a murmu-
la munte, specific
ra, a bombăni.
muntelui.
mormânt, morminte
monument, monu-
s. n. loc săpat pentru
mente s. n. operă de înmormântarea celor
sculptură sau de ar- decedaţi.
hitectură, menită să
mormoloc, mormoloci
amintească un eveni-
s. m. pui de broască
ment important sau o
în prima fază de dez-
personalitate ilustră.
voltare a animalului,
morală, morale s. f. având branhii în loc
1. totalitatea regulilor

273
 de plămâni şi o coadă pe care le produce.
lungă care-i serveşte mostră, mostre s. f.
la înotat. cantitate mică dintr-o
morocănos, -oasă, mo- marfă, dintr-un ma-
rocănoşi, -oase adj. terial, dintr-o serie de
(despre persoane) ur- obiecte de acelaşi fel,
suz, posac, posomo- după care se pot
rât, tăcut. aprecia anumite ca-
mortal, -ă, mortali, racteristici ale aces-
-e adj. care provoacă, tora; model.
aduce moartea. moşie, moşii s. f. pro-
mortuar, -ă, mortu- prietate (mare) de pă-
ari, -e adj. care se mânt cultivabil; do-
referă la un mort sau meniu.
la o înmormântare; moşneag, moşnegi s.
de mort, de moarte; m. bărbat bătrân, moş.
funerar. moşnean, moşneni
morţiş adv. (de obicei s. m. (în orânduirea
pe lângă vb. a ţine) cu feudală) ţăran liber
orice preţ, neapărat. care-şi cultivă pro-
morun, moruni s. m. priul său pământ; ră-
peşte răpitor, care zeş.
trăieşte în Marea moşteni vb. a primi
Neagră, cu corpul a- ceva ca moştenire.
coperit cu solzi as- moştenitor, -oare,
cunşi în piele, capul moştenitori, -oare
gros şi botul scurt şi s. m. şi f. persoana
ascuţit; foarte apre- care moşteneşte bu-
ciat pentru carnea lui nuri materiale; urmaş,
şi pentru icrele negre succesor.

274
motan, motani s. m. duce un obiect, prin
cotoi, pisoi. diverse procedee teh-
motiva vb. a arăta, a nice, în mai multe
explica, a justifica. exemplare.
motocel, motocei s. mulţumi vb. 1. a ex-
m. ghemuleţ, ciucure. prima (cuiva) recu-
motocicletă, motoci- noştinţa pentru un
clete s. f. vehicul cu bine făcut. 2. a răs-
două sau trei roţi, plăti, a recompensa.
construit pentru una 3. a nu cere mai
sau mai multe per- mult, a se considera
soane. satisfăcut cu ceea ce
deţine.
mototoli vb. a (se) face
mototol, a (se) face
munci vb. a depune un
cocoloş; (despre hai- efort fizic sau intelec-
ne, rufe) a (se) şifona, tual pentru a crea
a (se) boţi. sau a pregăti ceva; a
face o muncă; a lu-
moţăi vb. a aţipi, a
cra.
dormita.
murdar, -ă, murdari,
movilă, movile s. f.
ridicătură de pământ
-e adj. (în opoziţie cu
mai mică decât dea- curat) plin de pete,
lul. de praf; nespălat. 2.
(despre apă) lipsită de
mreajă, mreje s. f.
limpezime; tulbure.
plasă de prins peşte,
cu ochiuri mari şi îm-
muscel, muscele s. n.
pletită din aţă sub- deal înalt, cu pantă
ţire. uşoară, care face tre-
cerea de la regiunea
multiplica vb. 1. (mat.)
muntoasă la cea de
a înmulţi. 2. a repro-
deal.

275
must, musturi s. n. vorbi sau care nu
suc dulce, stors din vrea să vorbească. 2.
struguri. (fig.) tăcut, liniştit.
mustra vb. a certa, a muta vb. 1. a deplasa
dojeni pe cineva. un lucru dintr-un loc
muşca vb. a apuca în altul. Expr.: a-şi
puternic cu dinţii şi a muta gândul = a re-
strânge tare. Expr.: nunţa; a se răzgândi.
a-şi muşca mâinile 2. a-şi schimba domi-
(sau degetele) = a se ciliul.
căi amarnic. mutră, mutre s. f.
muşcată, muşcate s. (fam.) 1. obraz, faţă,
f. plantă decorativă, figură. 2. înfăţişare,
cu frunze catifelate şi aspect. Expr.: a face
păroase, cu flori albe mutre = a face mof-
sau roşii. turi.
muşteriu, muşterii s. muză, muze s. f.
m. cumpărător, client. inspiraţie poetică.
muştrului vb. a certa muzeu, muzee s. n.
pe cineva; a mustra, instituţie care are
a dojeni. drept scop strânge-
muşuroi, muşuroaie rea, păstrarea şi ex-
s. n. moviliţă formată punerea obiectelor ca-
din ţărâna aruncată re prezintă un interes
la suprafaţa solului istoric, artistic, ştiin-
de către furnici, câr- ţific etc.
tiţe.
mut, -ă, muţi, -te adj.
s. m. şi f. 1. (persoa-
nă) care nu poate

276
 instrument compus
N
din mai multe fluiere
de diferite lungimi,
împreunate; b. fluier
nadă, nade s. f. 1. de trestie cu şapte
hrană care se pune în găuri.
cârligul undiţei sau la naiv, -ă, naivi, -e adj.
altă unealtă de pes- (despre oameni şi tot
cuit, pentru a ademe- ceea ce ţine de natura
ni şi a prinde peştii; omului) care denotă
mâncare care se pu- simplitate, credulita-
ne într-o cursă pen- te, provenite din lipsa
tru a ademeni şi a de experienţă; sincer,
prinde animalele şi credul, neprefăcut.
păsările; momeală. 2. namilă, namile s. f.
(fig.) ispită, tentaţie, fiinţă sau lucru foarte
amăgire; cursă. mare; matahală, co-
nagât, nagâţi s. m. pa- los.
săre de baltă de mări- nara vb. a povesti, a
mea unui porumbel, istorisi.
cu penele albe şi ne- narator, naratori s.
gre, cu un moţ negru m. povestitor.
în creştet, alungit şi narcisă, narcise s. f.
întors spre frunte. nume dat mai multor
nagodă, nagode s. f. specii de plante, cu
fiinţă sau lucru ciu- flori albe sau galbene,
dat; minunăţie; ciu- decorative şi cu miros
dăţenie. plăcut.
nai, naiuri s. n. nu- nas, nasuri s. n. parte
mele a două instru- proeminentă a feţei,
mente muzicale: a. între frunte şi gură,

277
 servind la respiraţie sau amăgit, care îţi
şi ca organ al miro- ţine piept.
sului. Expr.: a(nu)-şi naşte vb. 1. (despre fi-
cunoaşte lungul nasu- inţe) a da viaţă, a a-
lui = a (nu) se com- duce pe lume, a face
porta cuviincios, a un copil; (fig.) a pro-
(nu) se obrăznici; nu-i duce, a provoca, a
ajungi cu prăjina la stârni. 2. (fig.) a apă-
nas = despre o per- rea, a se ivi, a se for-
soană încrezută, în- ma.
gâmfată; a da (cuiva) natal, -ă, natali, -e
nas = a îngădui (cui- adj. de naştere, în care
va) prea multe; a în- s-a născut cineva.
curaja pe cineva să se nativ, -ă, nativi, -e
obrăznicească; a da adj. din naştere, înnăs-
(cuiva) peste nas = a cut; natural, firesc.
pune (pe cineva) la lo- naturaleţe s. f. atitu-
cul lui, a pune (pe ci- dine firească, norma-
neva) la respect. lă.
naş, -ă, naşi, -e s. m. natură, naturi s. f.
şi f. persoană care totalitatea fiinţelor şi
ţine pruncul în braţe, a lucrurilor existente
asistă ca martor în în Univers; lumea fi-
timpul săvârşirii ri- zică înconjurătoare,
tualului de botez şi cuprinzând vegetaţia,
care devine astfel ru- formele de relief, cli-
dă a familiei respec- ma.
tive. Expr.: a-şi găsi
naufragiu, naufragii
naşul = a da de cine-
s. n. scufundare sau
va care nu poate fi
eşuare a unei nave;
uşor de înşelat, biruit

278
 accident care face ca capacitatea cuiva;
o navă să nu-şi mai slabă nădejde = ne-
poată continua dru- sigur, puţin probabil.
mul. năduşi vb. 1. a transpi-
naviga vb. 1. (despre ra, a asuda. 2. a su-
nave) a merge pe apă; foca, a înăbuşi.
a pluti. 2. (despre oa- năframă, năframe s.
meni) a călători cu o f. bucată de pânză de
navă pe apă. in, cânepă, bumbac,
nazuri s. n. pl. capricii, borangic etc., tivită
mofturi, toane. pe margini şi folosită
năbădăios,-oasă, nă- ca basma, broboadă,
bădăioşi,-oase adj. ştergar etc.
1. (despre oameni) ca- nălucă, năluci s. f. 1.
re îşi iese repede din fiinţă ireală pe care
fire; supărăcios; ca- unii oameni cred că o
pricios. 2. (despre ani- văd uneori; arătare,
male) nărăvaş, sălba- vedenie, fantomă.
tic. Expr.: ca năluca (sau
nădejde, nădejdi s. f. ca o nălucă) = foarte
încredere în realiza- repede. 2. închipuire
rea unei dorinţe; spe- deşartă, iluzie, hime-
ranţă. Expr.: a trage ră.
nădejde = a spera; a nămete, nămeţi s. m.
se lăsa în nădejdea (mai ales la pl.) can-
(cuiva) = a conta pe..., titate mare de zăpa-
a se bizui pe...; a-şi dă; troian.
pune nădejdea (în nămol, nămoluri s.
cineva) = a avea în- n. noroi depus pe fun-
credere în forţele şi în dul apelor stătătoare

279
 sau rămas după inun- grozitor, înfricoşător,
daţie pe malul apelor cumplit.
curgătoare; mâl. năpusti vb. 1. a năvăli,
năpastă, năpaste s. a tăbărî, a se repezi
f. nenorocire mare, cu furie, a da buzna.
calamitate, pacoste. 2. a năpădi, a inun-
năpădi vb. 1. a cuprin- da, a acoperi.
de din toate părţile, a nărav, năravuri s. n.
acoperi (peste tot); a deprindere rea, obicei
împresura, a umple; rău.
(fig.) a copleşi, a do- nărăvaş, -ă, nărăvaşi,
borî, a birui. 2. (+ -e adj. (mai ales de-
prep. asupra, în, pes- spre cai) cu nărav,
te) a se năpusti, a rău.
năvăli. 3. (despre li- nărui vb. a se dărâma,
chide) a ţâşni brusc şi a se surpa, a se pră-
în cantitate mare, a buşi, a se prăvăli.
izbucni, a năvăli. născoci vb. 1. a face
năpârcă, năpârci s. ceva nou, care nu
f. specie de şopârlă exista până atunci; a
lipsită de membre, cu descoperi, a inventa.
corpul lung, acoperit 2. a scorni, a plăs-
cu solzi strălucitori. mui, a inventa.
năprasnic, -ă, nă- năstruşnic, -ă, năs-
prasnici, -ce adj. 1. truşnici, -ce adj. 1.
neaşteptat, neprevă- neobişnuit, ciudat. 2.
zut, fulgerător, subit. straşnic, grozav, ex-
2. iute, violent, vehe- traordinar.
ment, nestăpânit, nă- nătăfleţ, -eaţă, nătă-
valnic. 3. grozav, în-
fleţi, -e adj. prostă-

280
 nac, nătărău, nătâng, tat pe teritoriul pe
gogoman. care trăieşte şi în
năuc, -ă, năuci, -ce prezent; autohton, in-
adj. 1. zăpăcit, bui- digen, băştinaş.
mac. 2. nepriceput, neasemuit, -ă, nease-
tont, prost. muiţi, -te adj. care
năvăli vb. 1. a se repezi nu poate fi asemănat
asupra cuiva, a tăbă- cu nimic; care nu are
rî, a ataca. 2. a se perche; fără seamăn,
revărsa, a pătrunde unic.
tumultuos. neastâmpăr s. n. lipsă
năvod, năvoade s. n. de calm, agitaţie, ne-
unealtă de pescuit linişte.
alcătuită dintr-o pla- nebulos, -oasă, nebu-
să mare, cu care se loşi, -oase adj. ne-
pescuieşte în apele clar, confuz, vag.
mari. necaz, necazuri s. n. 1.
năzbâtie, năzbâtii s. supărare, amărăciu-
f. poznă, ştrengărie, ne, suferinţă. Expr.: a
farsă. face haz de necaz = a
năzui vb. a dori stă- se veseli, a se amuza,
ruitor ceva, a aspira, a petrece. 2. mânie,
a râvni la ceva. furie, ciudă, pică.
neant s. n. nefiinţă, gol Expr.: a avea necaz
nesfârşit, nimic. (pe cineva) = a fi su-
neaoş, -ă, neaoşi, -e părat (pe cineva), a
adj. 1. autentic, ade- purta pică (cuiva); a-i
vărat, veritabil, curat. fi (cuiva) necaz = a-i fi
2. care s-a născut, s-a ciudă, a-i părea rău
format şi s-a dezvol- (de ceva).

281
necăjit, -ă, necăjiţi, necuviinţă, necuvi-
-te adj. supărat, amă- inţe s. f. faptă, vorbă
rât, trist. etc. necuviincioasă;
necontenit, -ă, necon- obrăznicie, mojicie.
teniţi, -te adj. fără nedumerit, -ă, nedu-
întrerupere, continuu, meriţi, -te adj. ne-
necurmat, neîncetat. lămurit, surprins, u-
necopt, -oaptă, ne- luit.
copţi, -oapte adj. 1. nefast, -ă, nefaşti,
crud, care nu este bi- -ste adj. care aduce
ne copt. 2. (fig., de- nenorociri, supărări;
spre persoane) neex- dăunător, fatal.
perimentat, nevârst- nega vb. a nu recu-
nic. noaşte, a nu admite
necropolă, necropole un fapt; a tăgădui; a
s. f. (în antichitate) contesta.
vastă boltă subterană neghină, neghine s. f.
în care se îngropau buruiană cu flori, de
morţii. obicei roşii-purpurii,
necruţător, -oare, ne- care creşte în lanurile
cruţători, -oare adj. de grâu. Expr.: a a-
care nu cruţă, fără lege neghina din grâu
milă, neîndurător. = a despărţi ceea ce
nectar, nectare s. n. este bun de ceea ce
suc (dulce) cules de este rău; a semăna
albine şi transformat neghină = a produce
în miere. zâzanie, ceartă.
necugetat, -ă, necu- neglija vb. a nu avea
getaţi, -te adj. ne- grijă de cineva sau de
chibzuit, nesocotit. ceva, a nu se ocupa

282
 suficient, a nu da a- însufleţiţi, -te adj.
tenţia cuvenită; a o- lipsit de viaţă; mort.
mite, a lăsa la o par- nelinişte, nelinişti s.
te, a trece cu vederea. f. stare de îngrijorare,
negoţ, negoţuri s. n. grijă, tulburare, fră-
comerţ, negustorie. mântare.
negreşit adv. desigur, nemaipomenit, -ă,
fără nicio îndoială, nemaipomeniţi, -te
fără doar şi poate, adj. 1. neobişnuit, ex-
neapărat. traordinar; nemaiau-
negură, neguri s. f. 1. zit. 2. (+prep. de) foar-
ceaţă groasă care se te, extrem de...
formează în mod deo- nemilostiv, -ă, nemi-
sebit dimineaţa şi lostivi, -e adj. (de-
seara, provocând re- spre oameni) fără mi-
ducerea vizibilităţii. lă, crud, cumplit.
2. (fig.) beznă, întune- neobrăzat, -ă, neo-
ric.
brăzaţi, -te adj. ne-
neistovit, -ă, neisto- ruşinat, obraznic.
viţi, -te adj. (despre neologism, neologis-
oameni) care este me-
me s. n. cuvânt nou,
reu activ, care nu
împrumutat sau cre-
oboseşte.
at în limbă.
neîndemânatic, -ă,
neomenos, -oasă, ne-
neîndemânatici, -ce
omenoşi, -oase adj.
adj. care este lipsit de
lipsit de omenie sau
îndemânare; stân-
de bună-cuviinţă, fă-
gaci, nepriceput.
ră milă; inuman, rău,
neînsufleţit, -ă, ne- crud.

283
nepăsător, -oare, ne- nu este sau nu poate
păsători, -oare adj. fi (uşor) de stăvilit;
lipsit de interes pen- care nu poate fi oprit;
tru ceea ce se întâm- năvalnic.
plă în jurul său, in- neşansă, neşanse s.
diferent la ceea ce se f. ghinion, nenoroc,
întâmplă. întâmplare nefavora-
neprielnic, -ă, nepri- bilă.
elnici, -ce adj. ne- net, -ă, nete adj. clar,
potrivit, nefavorabil. desluşit; hotărât, ca-
neprihănit, -ă, ne- tegoric.
prihăniţi, -te adj. netăgăduit, -ă, netă-
fără pată, curat, ne- găduiţi, -te adj.
pătat, imaculat. care nu se poate pu-
nerăbdător, -oare, ne- ne la îndoială; sigur,
răbdători, -oare adj. indiscutabil, cert.
care nu are răbdare, neuron, neuroni s.
fără răbdare; agitat, m. celulă nervoasă.
neastâmpărat. nevătămat, -ă, nevă-
nesăbuit, -ă, nesăbu- tămaţi, -te adj. ne-
iţi, -te adj. nechib- atins, nerănit, nelo-
zuit, nesocotit; iraţio- vit; întreg, teafăr.
nal, nebun, nebu- nevertebrat, -ă, ne-
nesc. vertebraţi, -te adj.
nesecat, -ă, nesecaţi, (despre animale) care
-te adj. care nu poate nu are coloană ver-
seca, fără sfârşit, me- tebrală şi schelet o-
reu viu; inepuizabil. sos intern.
nestăvilit, -ă, nestă- nevinovăţie s. f. ino-
viliţi, -te adj. care cenţă, candoare; nai-
vitate.
284
nevoiaş, -ă, nevoiaşi, spate plăci cornoase,
-e adj. lipsit de mij- cu capul mic şi botul
loace materiale; să- scurt; preţuit pentru
rac, mizer. carnea şi pentru
nicăieri adv. în niciun icrele lui (negre).
loc, în nicio parte. nişă, nişe s. f. adân-
nicicând adv. nicioda- citură anume lăsată
tă. într-un zid, în pere-
nicidecum adv. deloc, tele unei sobe, la o
în niciun chip. mobilă etc., în care de
obicei se aşază obiec-
niciodată adv. în niciun
te decorative, obiecte
moment, în nicio îm-
de uz casnic.
prejurare; nicicând.
nobil, -ă, nobili, -e
nimfă, nimfe s. f. (în
adj., s. m. şi f. I. 1.
mitologia greco-roma-
adj. care dovedeşte
nă) divinitate femi-
generozitate, cinste,
nină despre care se
curaj; generos, ales,
credea că trăieşte în
bun. 2. distins, ele-
izvoare, păduri etc. şi
gant, graţios. II. s. m.
personifica puterea
şi f. persoană făcând
acestor locuri.
parte din pătura so-
nimici vb. a distruge, a cială a nobilimii; aris-
desfiinţa, a prăpădi. tocrat.
nimicnicie, nimicnicii nociv, -ă, nocivi, -e
s. f. deşertăciune, ză- adj. distrugător, vătă-
dărnicie. mător.
nisetru, nisetri s. m. nocturn, -ă, nocturni,
peşte mare, răpitor,
-e adj. care se face
cu corpul alungit, a-
sau se întâmplă noap-
vând pe laturi şi pe
tea; de noapte.

285
noian, noiane s. n. 1. sau picături de apă,
cantitate mare. 2. în- cristale de gheaţă sau
tindere de apă, ne- fulgi de zăpadă ce se
mărginire. 3. hău, a- găsesc în suspensie
bis, genune. în atmosferă. Expr.: e
noimă, noime s. f. în- nor = e înnorat; tră-
ţeles, sens, rost. ieşte sau e (cu capul)
nomad, -ă, nomazi, în nori = se spune de-
-de adj. care nu are o spre o persoană care
aşezare stabilă, care nu ştie ce se întâmplă
se mută dintr-un loc în jurul ei, care tră-
în altul. ieşte într-o lume a-
parte, de visuri, fără
nominativ, nomina-
a ţine seama de rea-
tive s. n. caz al de- litate.
clinării în care stau
nord s. n. unul din cele
subiectul, numele pre-
patru puncte cardi-
dicativ şi apoziţia.
nale, opus sudului şi
nonsens, nonsensuri aflat în direcţia stelei
s. n. ceea ce este fără polare; miazănoapte.
înţeles; vorbă, lucru,
noroc, (pop.) noroace
faptă fără rost; ab-
s. n. 1. soartă, destin,
surditate.
ursită. Expr.: la no-
noptieră, noptiere s. roc = la întâmplare,
f. dulăpior sau măsuţă fără a fi sigur de re-
care se aşază lângă zultat; a-şi încerca
pat şi pe care se ţin la norocul = a risca. 2.
îndemână diverse o- întâmplare fericită
biecte; măsuţă de care asigură reuşita,
noapte. succesul unei acţi-
nor, nori s. m. vapori

286
 uni, îndeplinirea unei nota vb. 1. a însemna,
dorinţe etc.; şansă. a înregistra, a con-
Expr.: a avea noroc semna în scris. 2. a
sau a fi cu noroc = a aprecia cu ajutorul
avea succes în acţiu- notelor pe un elev, un
nile sale, datorită u- student etc.
nor împrejurări favo- notes, notesuri s. n.
rabile; noroc că... = carnet de notiţe, de
din fericire s-a întâm- însemnări.
plat că..., bine că... noutate, noutăţi s. f.
norod, noroade s. n. 1. lucru nou, de cu-
1. popor. 2. mulţime, rând descoperit, pus
număr mare de oa- în circulaţie. 2. ştire,
meni; gloată. veste; fapt recent şi
noroi, noroaie s. n. interesant.
pământ amestecat cu novac, novaci s. m.
apă; glod, tină. (pop.) uriaş, gigant,
nostalgie, nostalgii titan; voinic.
s. f. sentiment de tris- novator, -oare, nova-
teţe, de melancolie, tori, -oare adj. per-
provocat de dorinţa soană care introduce
de a revedea un loc o noutate; persoană
iubit (mai ales pe cel cu idei şi concepţii
natal), de a retrăi ce- noi.
va din trecut; melan- novice, novici, -ce s.
colie, tristeţe, amără- m. şi f. 1. persoană
ciune. care abia a început să
nostim, -ă, nostimi, înveţe ceva; începă-
-e adj. 1. plin de haz, tor. 2. persoană care
spiritual. 2. atrăgă- a intrat într-o mă-
tor, simpatic, plăcut. năstire şi are de făcut

287
 un stagiu până la 1. care se reduce la
călugărire. zero, la nimic, care
nuanţat, -ă, nuanţaţi, nu valorează nimic;
-te adj. care prezintă inexistent. Expr.: a fi
varietăţi de tonuri, de nul la... = a nu şti ni-
culori, bogat în nuan- mic. 2. (despre acte,
ţe. contracte) fără valoare
nuc, nuci s. m. arbore legală, fără nicio
mare cu coroană bo- valoare. Expr.: a de-
gată, cu frunze având clara nul = a anula.
un miros pătrunzător numeral, numerale
din care se extrag s. n. parte de vorbire
coloranţi, cu fructe care exprimă un nu-
comestibile şi cu lemn măr, o determinare
de calitate superioară, numerică a obiectelor
folosit la fabricarea sau ordinea obiec-
mobilelor. telor prin numerale.
nufăr, nuferi s. m. nuntă, nunţi s. f. ce-
plantă acvatică, care remonial şi petrecere
pluteşte la suprafaţa organizate cu ocazia
apei, cu frunze late, unei căsătorii; • nun-
albe (nufăr alb) sau tă de argint = aniver-
galbene (nufăr gal- sare a 25 de ani de
ben), cu miros plăcut. căsătorie; • nuntă de
nuia, nuiele s. f. ra- aur = aniversare a 50
mură tânără şi flexi- de ani de la căsătorie.
bilă, tăiată dintr-un nurcă, nurci s. f. mic
copac sau dintr-o tu- animal din familia
fă şi folosită mai ales jderului, care trăieşte
la împletituri. în apropierea apelor
nul, -ă, nuli, -le adj. curgătoare şi a cărui

288
 blană, de culoare ca- brunet.
fenie-roşcată, deasă oaie, oi s. f. animal do-
şi mătăsoasă, este mestic rumegător,
foarte apreciată. crescut pentru lână,
nutreţ, nutreţuri s. lapte şi carne.
n. nume dat plantelor oală, oale s. f. vas de
care servesc ca hrană lut ars, de metal sau
animalelor domestice de porţelan etc. Expr.:
ierbivore; furaj. a plăti oalele sparte =
nutritiv, -ă, nutritivi, a plăti paguba făcută
-e adj. care nutreşte, de altul, a suferi pen-
hrănitor. tru faptele altuia; a
nuvelă, nuvele s. f. se amesteca unde
specie literară în pro- nu-i fierbe oala = a se
ză, mai puţin comple- amesteca în treburile
xă decât romanul, ca- altora.
re prezintă un episod oaspete, oaspeţi s.
semnificativ din viaţa m. persoană care vizi-
unuia sau mai multor tează pe cineva în
personaje. casa acestuia, per-
soană căreia i se o-
feră ospitalitate; mu-
safir.
O oaste, oşti s. f. 1. ar-
mată, oştire. 2. răz-
boi, luptă, bătălie.
oacheş, -ă, oacheşi, oază, oaze s. f. lac cu
-e adj. cu pielea feţei apă şi cu vegetaţie
de culoare închisă şi bogată în mijlocul
cu ochii, părul şi unui pustiu nisipos.
sprâncenele negre;

289
obârşie, obârşii s. f. 1. ziş, plecat, aplecat.
origine, început, punct obliga vb. 1. a sili la
de plecare. 2. locul ceva; a constrânge. 2.
unde s-a născut cine- a se angaja, a-şi lua o
va; familia, neamul sarcină.
din care se trage ci- obloji vb. 1. a trata o
neva. rană, un om bolnav;
obez, -ă, obezi, -e adj. a pansa o rană. 2.
care suferă de obezi- (fig.) a purta de grijă
tate, peste măsură de cuiva, a îngriji.
gras. oblon, obloane s. n.
obidă, obide s. f. întris- panouri de metal sau
tare, mâhnire, chin, de lemn, aşezate în
amărăciune, păs. faţa sau în spatele
obiecta vb. a face o unei ferestre, a unei
obiecţie; a arăta ar- uşi etc.
gumentele pentru ca- oboi, oboaie s. n.
re se contestă ceea ce instrument muzical
susţine altcineva; a de suflat, în formă de
invoca motive; a con- tub, realizat din lemn,
testa; a găsi pricină. cu găuri şi clape, fo-
obişnui vb. a (se) de- losit mai ales în or-
prinde, a (se) familia- chestre.
riza, a (se) învăţa. obor, oboare s. n. loc,
oblădui vb. a conduce, de obicei împrejmuit,
a guverna, a cârmui. unde se ţine târgul de
oblic, -ă, oblici, -ce vite, de fân, de lemne;
adj. care e înclinat târg de vite.
faţă de o dreaptă sau oboseală, oboseli s. f.
faţă de un plan; pie- slăbire a puterilor,
cauzată de un efort

290
 fizic sau intelectual; tâmpărat.
osteneală, istovire. obseda vb. (despre o i-
obraz, obraji s. m. 1. magine, o idee, un
fiecare dintre cele sentiment) a urmări,
două părţi laterale ale a preocupa neîncetat,
feţei; pielea care aco- a stărui fără între-
peră aceste părţi. rupere în mintea cui-
Expr.: a avea obraz va.
subţire = a fi bine- observa vb. 1. a remar-
crescut, a avea pur- ca, a băga de seamă.
tări frumoase; a-şi 2. a cerceta, a privi, a
pune obrazul (pentru scruta, a examina cu
cineva) = a garanta atenţie de aproape. 3.
(pentru cineva); a-i a spiona, a iscodi, a
plesni (sau a-i crăpa) pândi.
cuiva obrazul de ru- obstacol, obstacole
şine = a-i fi cuiva s. n. 1. piedică, stavilă
foarte ruşine. 2. faţă, pusă în cale, care în-
figură, chip. Expr.: a chide drumul, opreş-
ieşi (a scăpa) cu obraz te vederea, trecerea
curat = a ieşi cu bine etc. 2. (fig.) ceea ce se
dintr-o situaţie difici- împotriveşte la săvâr-
lă; a-i spune cuiva de şirea unei acţiuni;
la obraz = a-i spune greutate, dificultate.
un lucru direct; a-i obstinaţie, obstinaţii
spune verde în faţă. s. f. încăpăţânare,
obraznic, -ă, obraz- îndârjire.
nici, -ce adj. lipsit de obşte, obşti s. f. colec-
respect; insolent, im- tivitate, comunitate,
pertinent, neruşinat; mulţime de oameni;
neascultător, neas- popor.

291
obţine vb. a dobândi, a (fig.) noian, imensi-
primi, a căpăta; a re- tate.
aliza ceva. ocheadă, ocheade s.
ocară, ocări s. f. vorbă f. privire aruncată pe
sau faptă care mus- furiş.
tră, ceartă, supără pe ochean, ocheane s. n.
cineva; jignire, insul- instrument optic care
tă. permite observarea
ocarină, ocarine s. f. obiectelor aflate la
instrument muzical depărtare; binoclu.
popular de suflat, de ocnaş, ocnaşi s. m.
formă ovală, cu găuri, individ condamnat la
care scoate sunete muncă silnică într-o
asemănătoare cu cele ocnă; puşcăriaş.
ale fluierului. ocnă, ocne s. f. mină
ocazie, ocazii s. f. îm- de sare; salină.
prejurare care pro- ocroti vb. a lua sub
voacă, permite sau paza sa; a proteja, a
uşurează săvârşirea ajuta, a apăra, a spri-
unei acţiuni; prilej, jini.
moment favorabil. octavă, octave s. f. in-
Expr.: la (o) ocazie = terval între două su-
cu prilejul unor eve- nete ale gamei, la dis-
nimente deosebite; a tanţă de opt trepte.
da ocazie la... = a ocular, -ă, oculari, -e
provoca, a prilejui. adj. care se referă la
ocean, oceane s. n. 1. ochi, al ochiului; •
întindere de apă să- martor ocular = per-
rată stătătoare, care soană care a văzut
ocupă suprafeţele cum s-a petrecut un
dintre continente. 2. fapt.

292
odată adv. 1. cândva; odisee s. f. călătorie
odinioară, mai de- lungă şi plină de a-
mult. Expr.: odată şi venturi; şir de întâm-
odată = într-o bună plări neprevăzute.
zi, cândva, mai de- odorant, -ă, odoranţi,
vreme sau mai târziu. -te adj. care răspân-
2. îndată, imediat, deşte miros plăcut;
fără întârziere. parfumat, mirositor.
odă, ode s. f. poezie li- odraslă, odrasle s. f.
rică în care se expri- copil, urmaş, descen-
mă elogiul, lauda, en- dent.
tuziasmul sau admi- ofensa vb. 1. a jigni, a
raţia faţă de persoa- insulta (pe cineva). 2.
ne, de fapte eroice (fam.) a se supăra.
etc. ofensiv, -ă, ofensivi,
odihnă, odihne s. f. -e adj. care atacă sau
1. întrerupere tempo- cu care se atacă.
rară a unei activităţi
ofilit, -ă, ofiliţi, -te
în scopul recâştigării
adj. 1. (despre plante)
energiei, al refacerii
veştejit, pălit, îngăl-
forţelor; repaus. 2.
benit. 2. (fig., despre
tihnă, răgaz.
oameni şi faţa lor) pa-
odinioară adv. pe vre- lid, tras (la faţă); slab,
muri, altădată, odată. uscat; lipsit de vigoa-
odios, -oasă, odioşi, re; istovit, slăbit.
-oase adj. care pro- ofrandă, ofrande s. f.
voacă ură, indignare, jertfă adusă unei di-
dezgust, demn de ură, vinităţi; prinos; dar
respingător, detesta- făcut bisericii.
bil.

293
oftat, oftaturi s. n. -e adj. care se referă
respiraţie puternică, la simţul mirosului.
profundă şi prelungă, olog, -oagă, ologi, -oa-
însoţită în expiraţie ge adj. căruia îi lip-
de rostirea cuvân- seşte un picior sau
tului «of»; suspin. amândouă; care nu
ogar, ogari s. m. câine poate umbla bine sau
de vânătoare cu botul deloc.
lung, cu corpul înalt om, oameni s. m. fiin-
şi subţire, foarte ra- ţă superioară, care se
pid la fugă. caracterizează prin
ogor, ogoare s. n. bu- gândire, limbaj arti-
cată de pământ culti- culat, sentimente etc.
vată sau cultivabilă; Expr.: (nu-i) nici picior
teren agricol, proprie- de om = nu-i nimeni;
tate agricolă; moşie. la mintea omului =
ogradă, ogrăzi s. f. uşor de înţeles, evi-
curte, bătătură. dent, firesc; a se face
oişte, oişti s. f. bară om = a se îmbogăţi, a
lungă de lemn, fixată se înstări.
în crucea căruţei, a omagia vb. a aduce
trăsurii etc., de care cuiva omagii, a expri-
se înhamă sau se ma stima, respectul
înjugă boii. faţă de cineva.
olar, olari s. m. meşter omăt, omături s. n.
care face (şi vinde) zăpadă, nea.
oale sau alte obiecte omega s. m. sg. numele
din lut ars. ultimei litere a alfabe-
oleacă adv. puţin. tului grecesc, cores-
olfactiv, -ă, olfactivi, punzând sunetului o.

294
omidă, omizi, s. f. bate zdravăn, a snopi
larva fluturilor, dău- în bătaie. 2. (fig.) a
nătoare pomilor, cu distruge, a nimici, a
corpul alcătuit din face să dispară, să-şi
segmente, uneori a- piardă puterea. 3.
coperit cu peri. (fig.) a pricinui du-
omite vb. a lăsa la o rere, a chinui. 4. a se
parte, a neglija, a tre- consuma, a se epui-
ce cu vederea, a uita za. Expr.: a se omorî
(ceva ce trebuia făcut, de râs = a râde foarte
spus, amintit etc.). tare; a se prăpădi de
omletă, omlete s. f. râs.
mâncare făcută din ondină, ondine s. f.
ouă bătute şi prăjite personaj din basmele
în grăsime, uneori cu şi legendele germane
o umplutură de şun- şi scandinave, închi-
că, brânză, spanac puit ca o fată fru-
etc. moasă care trăieşte
omonim, omonime în ape.
s. n. cuvânt care are ondula vb. 1. a se miş-
aceeaşi formă cu ca, a se legăna ca un-
altul sau cu altele, dele, ca valurile apei;
dar se deosebeşte ca a se undui; a şerpui;
înţeles de ele. a se arcui. 2. (despre
omorî vb. 1. a pricinui păr) a bucla, a încreţi,
moartea cuiva, a lua a face cârlionţi.
viaţa cuiva; a ucide, a onest, -ă, oneşti, -ste
răpune, a asasina. adj. cinstit, corect.
Expr.: a omorî (pe onoare s. f. 1. inte-
cineva) în bătaie = a gritate morală, corec-

295
 titudine, cinste. 2. re- sau colorată în nu-
putaţie bună, pres- anţe deschise, din
tigiu, vază; mândrie, care se fac bluze,
demnitate. 3. respect, cămăşi, batiste etc.
consideraţie, preţu- opări vb. a provoca sau
ire, stimă. 4. favoare, a căpăta arsuri tur-
cinste. Expr.: a avea nând sau vărsând
onoarea să... = a avea apă clocotită sau alt
cinstea să... lichid foarte fierbinte;
opac, -ă, opaci, -ce a (se) arde.
adj. 1. prin care nu operă, opere s. f. 1.
poate trece lumina, compoziţie muzicală
lipsit de transparen- scrisă pentru cântă-
ţă. 2. lipsit de strălu- reţi, orchestră şi cor,
cire, întunecat, aco- pe un text. 2. lucrare
perit. originală de artă, de
opaiţ, opaiţe s. n. lam- ştiinţă etc; creaţie;
pă mică, primitivă, totalitatea lucrărilor
care luminează cu unui creator.
ajutorul unui fitil opincă, opinci s. f. în-
introdus într-un vas călţăminte ţărăneas-
umplut cu seu, ulei că făcută dintr-o bu-
sau untură. cată dreptunghiulară
opal, opale s. n. 1. de piele, cusută sub
piatră semipreţioasă, forma labei piciorului
incoloră sau variat şi strânsă cu ajutorul
colorată (verde, albas- nojiţelor.
tru, roşu, alb etc.), opinie, opinii s. f. pă-
transparentă. 2. ţesă- rere, judecată, idee.
tură de bumbac, sub- opinti vb. a face un
ţire şi străvezie, albă efort mare pentru a

296
 împinge, a urni sau a -te adj. bogat, îm-
ridica ceva. belşugat, abundent.
oploşi vb. 1. a-şi găsi opune vb. a pune faţă
un refugiu, a se adă- în faţă obiectele; a
posti, a se aciua, a se (se) împotrivi.
pripăşi. 2. a strânge oracol, oracole s. n.
de pe drumuri, a 1. (la vechii greci) per-
găzdui, a adăposti. soană considerată a
oportun, -ă, oportuni, avea darul să pre-
-e adj. care se întâm- vestească viitorul; lo-
plă, care se face la cul unde se făceau
momentul potrivit; prevestirile. 2. pre-
potrivit, indicat, ni- zicere, profeţie, pre-
merit, favorabil. vestire.
oprima vb. a asupri. oral, -ă, orali, -e adj.
opta vb. a alege, a care se transmite ver-
prefera dintre două bal, din gură în gură.
sau mai multe lu- orar, orare s. n. pro-
cruri, soluţii, situaţii gram săptămânal, pe
etc. pe aceea care îţi baza căruia se desfă-
convine. şoară activitatea în
optim, -ă, optimi, -e şcoli.
adj. adecvat, potrivit, orator, oratori s. m.
indicat. persoană care ros-
optimism s. n. atitu- teşte un discurs, care
dine a omului care vorbeşte în faţa unui
priveşte viaţa cu în- public.
credere. orătanie, orătănii s.
opulent, -ă, opulenţi, f. (mai ales la pl.)
pasăre de curte.

297
orb, oarbă, orbi, oar- colorate, cu trei peta-
be adj. lipsit de simţul le, dintre care una se
văzului, care nu vede termină de obicei în
(deloc). formă de pinten ră-
orchestră, orchestre sucit.
s. f. grup de instru- orienta vb. a recunoaş-
mentişti care execută te, a stabili direcţia, a
compoziţii muzicale găsi drumul, a şti în-
la diverse instrumen- cotro să se îndrepte;
te. a găsi calea cea mai
ordona vb. 1. a da or- bună de urmat într-o
din, a porunci, a co- anumită împrejurare,
manda. 2. a pune în atitudinea, soluţia
ordine, a rândui, a cea mai potrivită; a
aranja. acţiona bine.
orfan, -ă, orfani, -e origine, origini s. f.
adj. (despre copii) început, izvor, obârşie.
care şi-a pierdut unul orna vb. a împodobi, a
sau amândoi părinţii. decora, a înfrumu-
orgă, orgi s. f. instru- seţa.
ment muzical al cărui orologiu, orologii s.
mecanism se com- n. ceas de dimensiuni
pune dintr-un sistem mari, fixat pe faţada
de tuburi sonore prin unei clădiri, pe un
care trece aerul. perete interior, pe o
orgoliu, orgolii s. n. coloană etc.
mândrie, îngâmfare, oropsi vb. a asupri, a
vanitate, trufie. prigoni, a persecuta.
orhidee, orhidee s. f. ortodox, -ă, ortodocşi,
plantă cu flori mari, -xe adj. care ţine de
biserica creştină.

298
ortoepie s. f. disciplină plină de atenţie faţă
care se ocupă cu stu- de oaspeţi.
diul regulilor de pro- ostaş, ostaşi s. m.
nunţie corectă. persoană care ser-
ortografie, ortografii veşte în armată;
s. f. sistem de reguli oştean, soldat.
privind scrierea co- osteneală, osteneli s.
rectă a unei limbi. f. obosire, extenuare.
os, oase s. n. parte a ostil, -ă, ostili, -e adj.
scheletului. Expr.: a duşmănos, vrăjmaş.
fi numai piele şi oase ostrov, ostroave s. n.
= a fi foarte slab; a insulă situată mai
rupe (cuiva) oasele = a ales în mijlocul unui
bate zdravăn (pe râu sau al unui lac.
cineva); în carne şi oştire, oştiri s. f. ar-
oase = în persoană, mată, oaste.
în realitate. otoman, -ă, otomani,
oscila vb. 1. a se legă- -e adj. turcesc, turc.
na, a se balansa, a
pendula. 2. a şovăi, a
ezita.
ospăţ, ospeţe s. n. ma- P
să îmbelşugată; pe-
trecere cu masă ma-
re; banchet. pace s. f. 1. stare de în-
ospiciu, ospicii s. n. ţelegere între popoa-
spital, sanatoriu în re, între ţări, lipsită
care sunt îngrijiţi ne- de conflicte armate.
bunii. Expr.: a face pace (cu
ospitalitate s. f. pri- cineva) = a se împăca
mire bună, găzduire (cu cineva). 2. lipsă

299
 de zgomot; linişte, tă- textul unei astfel de
cere, odihnă, calm. feţe. Expr.: a pune în
Expr.: a lăsa în pace pagină = a pagina.
(pe cineva) = a nu de- pagubă, pagube s. f.
ranja, a nu supăra pierdere materială pe
(pe cineva). care o suportă cine-
pacient, -ă, pacienţi, va; stricăciune, dau-
-te s. m. şi f. persoa- nă. Expr.: a lucra
nă aflată sub trata- (sau a ieşi) în pagubă
mentul unui medic. = a munci inutil, fără
pact, pacte s. n. 1. a realiza un câştig.
tratat între două sau paharnic, paharnici
mai multe state suve- s. m. titlu dat boieru-
rane, din care reies lui de la curtea domni-
drepturi şi obligaţii torului care avea grijă
reciproce. 2. acord, de băutura domnului
înţelegere între două sau de administrarea
sau mai multe părţi viilor şi pivniţelor
(instituţii, persoane domneşti.
etc.). paiaţă, paiaţe s. f.
padină, padini s. f. loc actor de circ sau de
aproape plan uneori bâlci care stârneşte
uşor scobit, aflat în râsul prin înfăţişarea
vârful unui deal sau sa caraghioasă, prin
al unui munte. poznele sale etc.; măs-
pagină, pagini s. f. cărici, clovn, bufon.
fiecare dintre cele paj, paji s. m. tânăr
două feţe ale unei foi nobil aflat pe lângă
de carte, de caiet, de un senior, un rege
ziar etc.; cuprinsul, sau un principe pen-

300
 tru a învăţa meşte-
şugul armelor; copil
de casă.
pajişte, pajişti s. f.
loc acoperit cu iarbă
măruntă şi deasă, în-
trebuinţată ca nutreţ
sau pentru păşunat.
pal, -ă, pali, -e adj. 1.
(despre faţa oameni-
lor) palid. 2. (fig.) lip-
sit de strălucire, şters.
3. (despre culori) es- paloş, paloşe s. n. sa-
tompat, palid, şters.
palavră, palavre s. f.
(fam., mai ales la pl.)
vorbă lipsită de im- palpitant, -ă, palpi-
portanţă, fleac, ni-
mic; născocire, min-
ciună, invenţie.
palmares, palmare-
suri s. n. totalitatea paltin, paltini s. m.
succeselor sau victo-
riilor (sportive, litera-
re etc.) obţinute de ci-
neva.
palmă, palme s. f. 1.
partea dinăuntru a
mâinii, de la încheie-
tură până la vârful
degetelor. Expr.: a
301
face (ceva) bătând din
palme sau cât ai bate
din palme = a face
ceva repede; a ghici în
palmă = a ghici cuiva
viitorul după liniile
palmei. 2. (+a trage,
a da, a cârpi) lovitură
dată cu palma. Expr.:
a lua (pe cineva) la
palme = a pălmui (pe
cineva).
bie lată cu două tăi-
şuri, uneori încovoia-
tă spre vârf.
tanţi, -te adj. care
stârneşte un interes
viu; emoţionant, pa-
sionant, captivant.
arbore mare, cu frun-
ze crestate adânc şi
cu fructele prevăzute
cu aripi; creşte în
pădurile de deal, iar
lemnul său este folo-
sit la fabricarea mobi-
lei, a instrumentelor
muzicale etc.
pamflet, pamflete s. lipesc afişe, se scriu
n. scriere satirică în ca- lozinci etc.
re sunt criticate vehe- pansa vb. a(-şi) aplica
ment atitudini, con- un pansament; a (se)
cepţii politice, aspecte bandaja.
negative ale vieţii. pantă, pante s. f. por-
pandur, panduri s. m. ţiune de teren cu
soldat din oastea lui suprafaţa înclinată;
Tudor Vladimirescu. coastă, povârniş, pri-
panglică, panglici s. por; • în pantă = în-
f. fâşie lungă şi îngustă clinat, povârnit.
de mătase, catifea panteră, pantere s. f.
etc., folosită mai ales animal de pradă din
ca podoabă (în păr familia felinelor, cu
sau la îmbrăcămintea blana gălbuie cu pete
feminină). închise; trăieşte în
panică s. f. spaimă, Asia şi în Africa.
neîntemeiată deseori, pantof, pantofi s. m.
de care este cuprins încălţăminte de stra-
un individ sau o mul- dă din piele, din pân-
ţime. ză sau din materiale
panoramă, panorame sintetice, care aco-
s. f. privelişte din na- peră piciorul până la
tură, cu orizont larg, gleznă.
văzută de la înălţime papagal, papagali s.
şi de departe. m. pasăre tropicală,
panou, panouri s. n. cu ciocul mare şi în-
bucată de lemn sau covoiat, cu pene fe-
de carton, de forme lurit şi viu colorate,
diferite, pe care se care, dresată, poate
imita vorba omului.

302
papetărie, papetării paradis, paradisuri s.
s. f. magazin în care n. rai. Expr.: ca în pa-
se vând caiete, hârtie, radis = foarte fericit.
creioane, peniţe etc. paragină, paragini
papuc, papuci s. m. s. f. loc părăsit; teren
încălţăminte uşoară, acoperit de buruieni.
care se poartă în ca- parastas, parastase
să. Expr.: a fi sub pa- s. n. slujbă religioasă,
puc = a fi sub ascul- făcută pentru pome-
tarea deplină a cuiva. nirea celor morţi.
papură, (rar) papuri paraşută, paraşute s.
s. f. plantă cu tulpina f. aparat în formă de
înaltă şi subţire, cu umbrelă, folosit pen-
frunze lungi şi în- tru a micşora viteza
guste, care creşte în de cădere a unui o-
ape stătătoare sau lin biect sau a unei per-
curgătoare. Expr.: a soane dintr-un avion,
căuta (sau a găsi făcând posibilă cobo-
cuiva) nod în papură = rârea fără pericol.
a căuta (sau a găsi) parc, parcuri s. n. te-
greşeli acolo unde nu ren întins, amenajat
sunt, a căuta neapă- cu plantaţii, alei, la-
rat motiv de ceartă. curi etc. şi folosit ca
paradă, parade s. f. loc pentru distracţii
festivitate militară la şi odihnă.
care defilează trupele. parca vb. a aşeza, a
Expr.: a face paradă lăsa să staţioneze în-
(de sau cu ceva) = a se tr-un anumit loc.
lăuda, a se făli cu parcelă, parcele s. f.
ceva. porţiune delimitată

303
 de teren destinată soană care a obţinut
unei anumite între- o situaţie materială,
buinţări. politică şi socială fără
parcurge vb. 1. (despre muncă, prin mijloace
drumuri sau distanţe) necinstite.
a străbate (de la un pasager, -ă, pasageri,
capăt la altul; a face, -e s. m. şi f. persoană
a merge, a cutreiera. care călătoreşte folo-
2. a trece cu privirea sind un mijloc de
peste ceva; a citi, a transport în comun;
lectura, a răsfoi. călător.
pardesiu, pardesie s. pasămite adv. pesem-
n. haină lungă mai ne, probabil, se pare,
subţire decât palto- se vede că...
nul, care se îmbracă pasionat, -ă, pasio-
de obicei primăvara şi naţi, -te adj. stăpânit
toamna. de pasiune; înflăcă-
parfum, parfumuri rat, entuziasmat, în-
s. n. 1. miros plăcut; focat, însufleţit.
mireasmă, aromă. 2. pasiv, -ă, pasivi, -e
produs lichid cu mi- adj. (în opoziţie cu
ros plăcut. activ) 1. (despre oa-
pariu, pariuri s. n. meni şi acţiunile lor)
prinsoare, rămăşag. care nu ia parte la o
participa vb. a lua acţiune, care este lip-
parte la o acţiune, la sit de interes şi de
o discuţie etc.; a iniţiativă; inactiv; de-
asista, a contribui. lăsător, indiferent,
parvenit, -ă, parveni- nepăsător. 2. (despre
ţi, -te s. m. şi f. per- o diateză verbală) ca-

304
 re arată că subiectul paşnic, -ă, paşnici, -ce
gramatical suferă ac- adj. 1. (om) care iu-
ţiunea făcută de alt- beşte şi susţine pacea,
cineva. evitând orice conflict;
pastel, pasteluri s. n. blând, blajin. 2. (de-
poezie cu conţinut spre un loc, un peisaj)
liric, în care se face tihnit, calm, liniştit.
descrierea unui ta- patern, -ă, paterni,
blou, unui peisaj din -e adj. de tată, al
natură. tatălui, părintesc.
pastilă, pastile s. f. patetic, -ă, patetici,
medicament de forma -ce adj. care stârneşte
unei tablete sau a emoţia; duios, emoţi-
unei bomboane mici, onant, impresionant,
rotunde. înduioşător.
paşalâc, paşalâcuri patimă, patimi s. f.
s. n. provincie din Im- sentiment nestăpânit
periul Otoman guver- (puternic şi violent)
nată de un paşă; care copleşeşte pe
provincie sau ţară om, întunecându-i a-
ocupată de turci şi desea dreapta jude-
condusă de un paşă. cată; ardoare, avânt,
paşaport, paşapoarte entuziasm, înflăcăra-
s. n. document cu re; pasiune.
caracter oficial care patina vb. 1. a se da pe
dă dreptul cetăţenilor gheaţă cu patinele. 2.
de a pleca în altă ţa- (despre vehicule) a se
ră, servindu-le acolo învârti pe loc din cau-
drept act de identi- za lunecuşului.
tate.

305
patos s. n. avânt, en- păcătui vb. a comite
tuziasm. un păcat; a greşi.
patrafir, patrafire s. pădure, păduri s. f.
n. fâşie lungă de stofă suprafaţă mare de te-
brodată cu cruci şi ren acoperită de co-
alte motive religioase paci; codru.
pe care preotul o poar- păgubi vb. a suferi o
tă la gât când oficiază. pagubă sau a pricinui
patriot, -ă, patrioţi, -te cuiva o pagubă; a fi
s. m. şi f. persoană lipsit sau a lipsi pe ci-
care îşi iubeşte patria. neva de un bun sau
pauză, pauze s. f. în- de un câştig.
trerupere temporară pălălaie, pălălăi s. f.
a unei activităţi, a flacără mare; vâlvă-
unei acţiuni; repaus, taie.
oprire; recreaţie (la pălărie, pălării s. f.
şcoală). obiect folosit pentru
paznic, paznici s. m. acoperirea capului.
persoană care păzeş- pălăvrăgi vb. a rosti
te; strajă, gardian, vorbe lipsite de im-
păzitor. portanţă; a vorbi mult
păcală s. m. (după nu- şi fără rost; a trăn-
mele unui personaj căni, a flecări, a în-
din basme şi snoave) druga.
om glumeţ şi poznaş. pălmaş, -ă, pălmaşi,
păcăli vb. a înşela pe -e s. m. şi f. ţăran
cineva printr-o min- sărac, lipsit de vite şi
ciună sau viclenie; a obligat să muncească
amăgi, a momi, a pentru alţii.
ademeni.

306
păpuşă, păpuşi s. f. păstor, păstori s. m.
jucărie care imită de cel care păzeşte oile
obicei înfăţişarea u- sau vitele la păscut;
nui copil (mai ales a cioban.
unei fetiţe). păstra vb. 1. a menţine
părăsi vb. 1. a pleca de ceva în bună stare; a
lângă cineva, lăsân- (se) conserva. 2. a re-
du-l singur; a aban- zista, a dura. Expr.:
dona pe cineva; a se a-şi păstra calmul sau
despărţi de cineva. 2. sângele rece = a
(despre o localitate, o rămâne calm, liniştit;
ţară) a pleca de unde- a păstra tăcere = a
va, a nu mai sta în- tăcea. 3. (despre o tai-
tr-un loc. 3. (despre nă, un secret) a nu
acţiuni, îndeletniciri) a dezvălui, a nu divul-
înceta, a opri, a în- ga; a respecta.
trerupe. păstrăv, păstrăvi s. m.
părere, păreri s. f. peşte răpitor, cu cor-
punct de vedere, opi- pul acoperit de solzi
nie; convingere, cre- mici, cu puncte roşii
dinţă, idee. Expr.: a fi şi negre; trăieşte în
de părere = a crede; a apele reci de munte.
fi de aceeaşi părere păşune, păşuni s. f.
(cu cineva) = a fi de loc acoperit cu iarbă,
acord (cu cineva); pă- unde pasc vitele; iz-
rere de rău = regret, laz, imaş.
supărare; părere de păta vb. a(-şi) face o
bine = bucurie, mul- pată; a (se) murdări.
ţumire. pătimi vb. a îndura, a
păs, păsuri s. n. su- suferi, a răbda (ne-
părare, necaz. plăceri, lipsuri).

307
pătrunzător, -oare, tr-un loc ferit); a spio-
pătrunzători, -oare na, a urmări. 2. a aş-
adj. 1. care străbate tepta cu nerăbdare,
adânc; care răzbate. cu multă atenţie.
2. (despre glas) cu pângări vb. a lipsi de
sonoritate puternică; respect, a trata în
strident, tare. 3. (de- mod necuviincios pe
spre ochi sau privire) cineva sau ceva; a
ager, iscoditor, cerce- necinsti, a profana, a
tător, scrutător. 4. păta.
(despre spiritul, min- pântec, pântece s. n.
tea oamenilor) ager, burtă, abdomen.
perspicace. pârâu, pâraie s. n. râu
păţanie, păţanii s. f. mic; apă curgătoare
întâmplare neaştep- mică.
tată, neplăcută sau pârdalnic, -ă, pârdal-
puţin obişnuită, peri- nici, -ce adj. (pop. şi
peţie. fam.) afurisit, bleste-
păun, păuni s. m. pa- mat.
săre domestică mare, pârgui vb. (despre fruc-
cu penajul străluci- te şi cereale) a începe
tor, albastru-verzui şi să se coacă, a da în
cu coada foarte lun- copt; a se rumeni.
gă, pe care o poate ri- pârî vb. a acuza, a se
dica şi răsfira ca un plânge de faptele cui-
evantai. va; a da pe faţă, a
pâclă, pâcle s. f. ceaţă spune pe cineva cui-
slabă, negură uşoară. va; a reclama.
pândi vb. 1. a observa pârjol, pârjoluri s. n.
cu atenţie pe cineva 1. foc mare (mai ales
sau ceva (aşezat în- în vreme de secetă);
308
 incendiu. Expr.: a da peisaj, peisaje s. n. 1.
pârjol = a da foc, a porţiune din natură
incendia; a face pârjol surprinsă cu o sin-
= a nimici (prin foc), a gură privire; priveliş-
distruge. 2. (fig.) pus- te. 2. tablou, pictură,
tiire, prăpăd. Expr.: etc. care reprezintă
pârjol şi foc = dezas- un colţ din natură.
tru. pelerinaj, pelerinaje
pârlit, -ă, pârliţi, -te s. n. călătorie pe care
adj. 1. ars uşor, doar o face un individ sau
la suprafaţă. 2. (de- un grup la un loc
spre oameni) bronzat, considerat sfânt.
ars de soare. 3. (de- pelerină, pelerine s.
spre plante) ofilit, us- f. haină lungă şi
cat. 4. (fig.; despre oa- largă, fără mânecă,
meni) sărac, amărât. adesea cu glugă, care
pârtie, pârtii s. f. că- se poartă peste altă
rare făcută prin zăpa- îmbrăcăminte.
dă; drum special a- pelican, pelicani s.
menajat pentru prac- m. pasăre mare, cu
ticarea sporturilor de ciocul lung şi curbat,
iarnă. cu un sac sub cioc în
pedeapsă, pedepse s. care adună peştii cu
f. 1. sancţiune care se care se hrăneşte; tră-
dă celui ce a comis o ieşte în regiuni mai
greşeală. 2. suferinţă, calde, pe malul mări-
chin, necaz. lor, al râurilor etc.
pedestrime s. f. (în tre- peltic, -ă, peltici, -ce
cut) oaste care mer- adj. (despre oameni)
gea la luptă pe jos. care rosteşte în mod

309
 defectuos anumite lemn sau de metal,
sunete; care pronun- folosit la întinderea
ţă «s» în loc de «z» etc. vopselelor si a lacu-
penaj, penaje s. n. to- rilor pe o suprafaţă.
talitatea penelor unei peren, -ă, pereni, -e
păsări. adj. 1. (despre plante)
penel, peneluri s. n. care trăieşte şi dă rod
pensulă mică cu care mai mulţi ani la rând.
se pictează. 2. (fig.) care durează
penetra vb. a pătrun- mult timp; durabil,
de, a străpunge. trainic, rezistent.
penibil, -ă, penibili, perfecţiona vb. a (se)
-e adj. care face pe face mai bun; a (se)
cineva să se simtă desăvârşi, a (se) îm-
încurcat, jenat, stin- bunătăţi.
gherit; greu de supor- perfid, -ă, perfizi, -de
tat; jenant, neplăcut, adj. (despre oameni)
supărător. care, sub o înfăţişare
peninsulă, peninsule binevoitoare sau ne-
s. f. suprafaţă de pă- păsătoare, ascunde
mânt, înconjurată din răutate, şiretenie; pre-
trei părţi de apă. făcut, făţarnic, ipocrit.
penitenciar, peniten- perfora vb. a face o
ciare s. n. închisoa- gaură; a găuri; a sco-
re, ocnă, puşcărie, bi; a străpunge.
temniţă. periclita vb. a pune în
pensulă, pensule s. f. pericol; a primejdui, a
instrument compus ameninţa.
dintr-un smoc de fire periculos, -oasă, peri-
de păr, prins într-o culoşi, -oase adj.
coadă (scurtă) de care prezintă sau ar

310
 putea prezenta un care se petrece fără
pericol; primejdios, încetare; necontenit,
dăunător, ameninţă- neîntrerupt, constant.
tor; riscant. permite vb. 1. a în-
periferie, periferii s. gădui, a da voie, a
f. cartier, zonă, regiune încuviinţa. 2. a în-
situate la marginea drăzni, a-şi lua liber-
unui oraş. tatea de a face ceva
perima vb. (despre idei, neîngăduit.
concepţii etc.) a ieşi perora vb. 1. a vorbi
din uz; a se învechi, a mult şi pe un ton
se demoda. însufleţit. 2. a susţine
periodic, -ă, periodici, cu înflăcărare o idee,
-ce adj. care se repe- o teză etc.
tă (regulat) la anumi- perpetua vb. a face să
te intervale de timp. dureze mereu sau
peripeţie, peripeţii s. timp îndelungat; a
f. întâmplare neaştep- transmite din gene-
tată care intervine în raţie în generaţie, din
viaţa cuiva; aventură, veac în veac.
păţanie. perplex, -ă, perplecşi,
periplu, periple s. n. -xe adj. surprins şi
călătorie pe mare; încurcat; uluit, nedu-
navigaţie. merit.
perjă, perje s. f. (Mold.) perseverent, -ă, per-
prună. severenţi, -te adj.
permanent, -ă, per- care este foarte stăru-
manenţi, -te adj. itor în acţiunile, în
care durează mereu, ideile sale; insistent,
persistent, tenace.

311
personificare, perso- peţi vb. a cere în căsă-
nificări s. f. figură torie.
de stil care constă în picoti vb. a dormita, a
atribuirea de însuşiri aţipi şezând sau stând
omeneşti unor ani- în picioare; a moţăi, a
male, unor lucruri piroti.
sau fenomene din na- pictor, pictori s. m.
tură. artist care înfăţişează
perspicace adj. invar. pe hârtie, pe pânză,
ager la minte; isteţ, pe pereţi etc. fiinţe şi
pătrunzător, iscodi- lucruri în culori, în
tor. creion sau în căr-
perturba vb. a deranja, bune.
a tulbura. picura vb. (despre li-
pescui vb. a prinde chide) a cădea picătu-
peşte sau alte ani- ră cu picătură; a picta.
male acvatice comes- piedestal, piedesta-
tibile. luri s. n. suport pe
pestriţ, -ă, pestriţi, -e care se aşază o sta-
adj. 1. care prezintă tuie, o coloană etc.
pete mici de diferite pieptar, pieptare s. n.
culori. 2. amestecat, cojocel scurt din bla-
diferit, variat. nă de miel, fără mâ-
peşteră, peşteri s. f. neci, încheiat în faţă,
scobitură naturală, purtat de oamenii de
subterană, adâncă şi la ţară; bundiţă.
mare; cavernă, grotă. pieptiş, -ă, pieptişi, -e
petiţie, petiţii s. f. adj. 1. (despre munţi,
cerere scrisă adresată dealuri, drumuri etc.)
unei autorităţi. abrupt, greu de ur-

312
 cat. 2. (despre o lup- cu scoarţa roşcată şi
tă, o încăierare) care lemnul foarte rezis-
se dă corp la corp. tent.
pieri vb. 1. a muri, a pinguin, pinguini s.
înceta din viaţă. 2. m. pasăre marină, cu
(despre stări fizice, ciocul lung, cu piep-
senzaţii) a slăbi, a se tul alb, cu aripile
stinge, a se micşora. scurte şi negre, cu
Expr.: a-i pieri (cuiva) mersul legănat; tră-
glasul = a nu mai ieşte în grupuri, mai
putea vorbi din cauza ales în regiunile po-
emoţiei. lare.
pieton, pietoni s. m. pipă, pipe s. f. obiect
persoană care merge format dintr-o parte
pe jos; trecător. mai groasă şi scobită,
pieziş, -ă, piezişi, -e în care se aplică tutu-
adj. 1. aplecat într-o nul, şi dintr-un tub
parte; oblic, diagonal; (curbat) prin care se
strâmb. 2. (despre un trage fumul; lulea.
teren) înclinat, abrupt. pipăi vb. a atinge (uşor)
3. (despre privire) bă- un obiect cu mâna
nuitor, duşmănos, is- sau cu vârful degete-
coditor. lor.
pildă, pilde s. f. exem- pirat, piraţi s. m. tâl-
plu, model de urmat; har care cutreieră
• de pildă = de exem- mările pentru a jefui
plu. şi a răpi corăbiile.
pin, pini s. m. arbore piruetă, piruete s. f.
înalt până la 40 de figură de dans, con-
metri, cu frunze în stând din învârtirea
formă de ace lungi, completă a unui dan-

313
 sator pe un singur pivniţă, pivniţe s. f.
picior. încăpere subterană,
pisa vb. a zdrobi, a sfă- zidită de obicei dede-
râma ceva prin lovire. subtul unei clădiri şi
pisc, piscuri s. n. vârf destinată păstrării
stâncos şi ascuţit al unor produse alimen-
unui munte. tare.
piscină, piscine s. f. pizmă, pizme s. f. ciu-
bazin. dă, invidie, gelozie,
pistă, piste s. f. fâşie necaz, pică.
de teren amenajată pizmui vb. a invidia, a
ca spaţiu destinat de- avea necaz pe cineva;
colării şi aterizării a duşmăni.
avioanelor. placid, -ă, placizi, -de
pită, pite s. f. pâine. adj. (despre oameni)
piti vb. a (se) ascunde care este indiferent la
(ghemuindu-se); a se ceea ce se întâmplă în
pitula, a se tupila. jurul său; liniştit,
piţigăiat, -ă, piţigă- calm, nepăsător, pa-
iaţi, -te adj. (despre siv, apatic.
voce, despre sunete plagă, plăgi s. f. 1. ra-
etc.) subţire, ascuţit, nă, leziune. 2. (fig.)
strident. nenorocire, dezastru,
piţigoi, piţigoi s. m. catastrofă, prăpăd.
pasăre mică şi foarte plai, plaiuri s. n. 1.
vioaie, cu pene negre regiune de munte sau
pe piept, albastre-ver- de deal aproape pla-
zui şi cenuşii pe spa- nă, acoperită cu pă-
te, galbene pe pânte- şuni. 2. culme, creas-
ce. tă, vârf al unui munte

314
 sau al unui deal. 3. plasture, plasturi s.
(poetic) ţinut, regiu- m. bucăţică de pâine
ne; meleag. ce se aşază pe o rană
plajă, plaje s. f. su- pentru a o proteja de
prafaţă de teren de la infecţii.
ţărmul mării, acope- platan, platani s. m.
rită cu nisip, pietriş şi arbore exotic cu trun-
scoici şi amenajată chiul înalt şi neted,
pentru turism. de culoare verde, cu
planetă, planete s. f. frunze palmate.
corp ceresc fără lu- platoşă, platoşe s. f.
mină proprie, care se armură de zale, de
vede pe cer sub forma fier, de piele etc. cu
unui punct luminos, ajutorul căreia luptă-
ca urmare a reflec- torii din trecut îşi
tării luminii solare. fereau pieptul de lovi-
planor, planoare s. turi.
n. aparat de zbor fără plăieş, plăieşi s. m. 1.
motor, care se men- (în evul mediu, în
ţine în aer folosind Ţara Românească) lo-
curenţii de aer pro- cuitor care se ocupa
vocaţi de relief sau de cu paza frontierei ţă-
temperatură. rii în zonele de mun-
plastilină, plastiline te; străjer, grănicer.
s. f. material moale 2. locuitor de munte;
folosit la mici lucrări muntean.
de modelare. plănui vb. a realiza
plastografia vb. a falsi- planuri; a pregăti ce-
fica documente sau va (în minte) pentru
semnăturile de pe do- viitor; a pune la cale.
cumente.

315
plăpând, -ă, plăpânzi, taţie, în special de
-de adj. 1. (despre oa- arbori; golaş.
meni) slăbuţ, firav. 2. plia vb. a îndoi (o hâr-
(despre plante) gin- tie, o ţesătură etc.)
gaş, delicat. până la suprapunere.
plăsmui vb. 1. a crea, plic, plicuri s. n. obiect
a produce, a da fiinţă. realizat dintr-o hârtie
2. a născoci, a in- împăturită într-un fel
venta. 3. a falsifica. anume şi lipită pe trei
plăvan, -ă, plăvani, -e părţi, pentru a în-
adj. (pop., despre boi chide o scrisoare.
şi vaci) cu părul alb- plisc, pliscuri s. n.
gălbui sau alb-cenu- partea lunguiaţă şi
şiu. cărnoasă a gurii pă-
pleavă s. f. resturi de sărilor; cioc, clonţ.
spice, rezultate din plivi vb. a curăţa un
treieratul cerealelor. teren de buruieni.
plecăciune, plecă- ploconi vb. a înclina, a
ciuni s. f. înclinare a se apleca cu umilinţă
corpului în faţa cui- în faţa cuiva.
va, în semn de res- plod, plozi s. m. (pop.)
pect sau de salut; în- 1. copil (mic). 2. să-
chinăciune, reverenţă. mânţă, germen.
pled, pleduri s. n. pă- plombă, plombe s. f.
tură de lână. material special folo-
pleşuv, -ă, pleşuvi, -e sit de către dentişti
adj. 1. (despre oameni) pentru a acoperi o
care nu are păr pe carie dentară.
cap; chel. 2. (despre plop, plopi s. m. arbore
munţi) lipsit de vege- înalt, cu ramuri sub-

316
 ţiri şi cu scoarţa ne- femeiesc. 2. (fig.) par-
tedă. Expr.: (fam.) tea de jos, locul unde
când va face plopul începe un deal, un
mere şi răchita mic- munte.
şunele = niciodată. poamă, poame s. f.
plugar, plugari s. m. fruct, rod.
ţăran care se ocupă poantă, poante s. f. 1.
cu lucrarea pămân- sfârşitul unei glume,
tului; agricultor. al unei epigrame, al
pluguşor, pluguşoare unei anecdote. 2. vâr-
s. n. datina uratului ful pantofilor de balet.
de Anul Nou, în fol- poartă, porţi s. f. uşă
clorul românesc. la intrarea principală
pluş, pluşuri s. n. ţe- a unei clădiri. Expr.:
sătură de bumbac, de a bate la toate porţile
lână, de păr de capră, = a se adresa tuturor,
de mătase etc., în- cerând ajutor, într-o
trebuinţată în tapi- situaţie grea; a căuta
ţerie. o poartă de scăpare =
plută, plute s. f. am- a căuta o posibilitate
barcaţie uşoară reali- de a depăşi o situaţie
zată din trunchiuri de dificilă.
copac, prinse între poci vb. a (se) urâţi, a
ele. (se) strâmba, a (se)
pluti vb. a se menţine desfigura.
la suprafaţa unui li- pocinog, pocinoage
chid. s. n. (+vb. a face)
poală, poale s. f. 1. fapt, lucru neplăcut;
partea de jos, mai ispravă, năzbâtie, poz-
largă a unui veşmânt nă.

317
pocni vb. 1. a produce mare între munţi sau
un pocnet, a răsuna dealuri, şi străbătută
cu zgomot scurt şi de văi prelungi; pla-
sec; a plesni, a trosni. tou.
2. a lovi (pe cineva) podoabă, podoabe s.
scurt şi cu putere. 3. f. 1. obiect care înfru-
a se sparge, a se cră- museţează pe cineva
pa. sau ceva; ornament,
pod, poduri s. n. 1. găteală, împodobire.
construcţie de lemn, 2. bijuterie, giuvaer,
de piatră etc. care odor.
uneşte malurile unei poem, poeme s. n.
ape sau marginile operă literară în ver-
unei depresiuni de suri tratând de obicei
pământ, pentru a în- un subiect istoric sau
gădui trecerea dintr-o legendar.
parte în alta. 2. par- poet, -ă, poeţi, -te s.
tea superioară a unei m. şi f. persoană care
case. Expr.: a fi căzut compune poezii; au-
din pod = a fi dezo- tor de poezii.
rientat, zăpăcit. pofidă s. f. invidie, ciu-
podea, podele s. f. du- dă, necaz, pizmă; • în
şumea, pardoseală. pofida... = în ciuda...,
podgorie, podgorii s. în necazul...
f. regiune cultivată cu pofti vb. 1. a dori, a as-
vii. pira, a năzui la ceva.
podiş, podişuri s. n. 2. a invita, a chema
formă de relief, de (pe cineva). 3. a în-
mare întindere, a- gădui (să vină, să fa-
proape plană, situată că ceva etc.).
la o înălţime relativ

318
poiană, poieni s. f. discuţie în contradic-
loc fără copaci într-o toriu.
pădure, acoperit cu policrom, -ă, policromi,
iarbă; luminiş. -e adj. care este rea-
poimâine adv. ziua lizat în mai multe
care urmează celei de culori; multicolor.
mâine. poliglot, -ă, poligloţi,
pojghiţă, pojghiţe s. f. -te adj. 1. care vorbeş-
1. strat subţire, solid te mai multe limbi
care se formează la străine. 2. (despre dic-
suprafaţa unui lichid. ţionare) care cuprinde
2. crusta unei răni mai multe limbi; mul-
care începe să se ci- tilingv, polilingv.
catrizeze. 3. înveliş polisemantic, -ă, poli-
subţire al unor legu- semantici, -ce adj.
me sau fructe. (despre cuvinte, ex-
pol, poli s. m. fiecare presii) care prezintă
dintre cele două punc- mai multe sensuri.
te situate la capetele politicos, -oasă, poli-
axei de rotaţie şi în ticoşi, -oase adj.
care se reunesc toate binecrescut, cuviin-
meridianele geogra- cios, civilizat; amabil,
fice. curtenitor.
polei, poleiuri s. n. pom, pomi s. m. nume
pojghiţă de gheaţă generic pentru orice
care se formează pe soi de arbore roditor.
pământ sau pe obiec-
pomadă, pomezi s. f.
te prin îngheţarea
cremă, unguent.
ploii sau a zăpezii to-
pite.
pomelnic, pomelnice
s. n. listă cu numele
polemiza vb. a purta o

319
 persoanelor decedate ponderabil, -ă, pon-
sau în viaţă, pe care derabili, -e adj. care
le pomeneşte preotul posedă greutate; care
în slujbe şi rugăciuni. poate fi cântărit.
pomenit, -ă, pome- ponei, ponei s. m. cal
niţi, -te adj. amintit, de rasă englezească,
citat, menţionat. de talie mică.
pomeţi s. m. pl. partea ponosit, -ă, ponosiţi,
proeminentă, osoasă, -te adj. (despre îm-
a obrajilor. brăcăminte) uzat, stri-
pomină s. f. renume, cat, deteriorat, tocit.
veste, faimă; • de po- popas, popasuri s. n.
mină = neuitat; vestit, scurtă oprire pentru
renumit. Expr.: a se odihnă în timpul u-
face de pomină = a nui drum mai lung.
ajunge de râsul lumii, popândău, popândăi
a se face de râs. s. m. animal rozător,
pompier, pompieri s. cu ochii mari şi coada
m. persoană care face stufoasă, cu blana de
parte dintr-un corp culoare galbenă-ce-
special instruit şi do- nuşie, care trăieşte în
tat pentru a stinge galerii subterane.
incendiile. populat, -ă, populaţi,
pompos, -oasă, pom- -te adj. plin de popu-
poşi, -oase adj. 1. laţie; locuit.
bogat, luxos, grandi- populaţie, populaţii
os. 2. (despre stil, cu- s. f. totalitatea locui-
vinte, expresii) pre- torilor unei ţări, ai
tenţios, solemn, cere- unei regiuni, ai unui
monios. oraş etc.

320
porc, porci s. m. ani- m. arbust fructifer,
mal domestic, omni- cu frunzele mereu
vor, de talie mică, cu verzi, cu florile albe şi
botul ascuţit şi cu parfumate şi cu fruc-
corpul acoperit cu un tele aromate şi hră-
păr scurt, cu firul ta- nitoare.
re. portofel, portofele s.
poreclă, porecle s. f. n. obiect din piele,
supranume dat unei din material plastic
persoane, mai ales în etc., în care se ţin
legătură cu o trăsură acte, bani etc.
caracteristică. portret, portrete s. n.
port1, porturi s. n. fel 1. pictură, desen sau
de îmbrăcăminte ca- fotografie care redă
racteristic unui po- chipul unei persoane.
por, unei regiuni etc.; 2. descriere (într-o o-
costum. peră literară) a înfă-
port2, porturi s. n. loc ţişării fizice sau a
situat pe malul unei caracterului unui per-
ape navigabile, ame- sonaj.
najat cu toate insta- porţie, porţii s. f. par-
laţiile necesare pen- te; bucată, fragment.
tru acostarea, încăr- porumbel, porumbei
carea şi descărcarea s. m. pasăre sălbatică
navelor. sau domestică, de ta-
portbagaj, portbagaje lie mijlocie sau mică,
s. n. spaţiu într-un cu ciocul scurt şi cu
vehicul de transport penajul foarte variat.
pe care (sau în care) porunci vb. a da po-
se ţin bagajele. runcă, a ordona; a
portocal, portocali s. comanda.

321
posac, -ă, posaci, -ce tariu explicativ adre-
adj. (despre oameni) sat cititorilor şi aşe-
tăcut, posomorât, ur- zat la sfârşitul unei
suz, nesociabil. cărţi.
posibil, -ă, posibili, -e post-scriptum s. n.
adj. care se poate în- ceea ce se adaugă
tâmpla sau realiza, uneori la o scrisoare
care poate fi făcut după iscălire.
sau închipuit; cu pu- postum, -ă, postumi,
tinţă, probabil, even- -e adj. despre o operă
tual. rămasă în manuscris
postbelic, -ă, post- şi publicată după
belici, -ce adj. care moartea autorului.
se referă la perioada postură, posturi s. f.
de după război. stare sau situaţie în
postelnic, postelnici care se află cineva la
s. m. titlu acordat unui un moment dat; con-
mare boier, membru diţie, împrejurare, i-
al sfatului domnesc, postază.
care avea în grijă ca- potabil, -ă, potabili,
mera de dormit a -e adj. (despre apă)
domnului şi organiza care e bună de băut.
audienţele la domn. potcoavă, potcoave
poster, posteruri s. s. f. piesă de oţel, în
n. afiş care prezintă formă de semicerc, fi-
diverse imagini. xată pe copitele cailor.
posteritate s. f. urma- potecă, poteci, s. f.
şii, generaţiile viitoare. drum îngust care se
postfaţă, postfeţe s. f. poate străbate pe jos
text sau mic comen- sau călare; cărare.

322
potenţa vb. a mări, a in- de ape; puhoi.
tensifica, a accentua. potrivnic, -ă, potriv-
poticni vb. 1. a se îm- nici, -ce adj. 1. duş-
piedica de ceva în mănos, ostil, vrăjmaş,
timpul mersului. 2. neprietenos. 2. opus,
(fig.) a întâmpina o contrar.
greutate în cursul povară, poveri s. f. 1.
unei acţiuni; a da greutate mare; sar-
greş, a greşi. cină, încărcătură. 2.
potir, potire s. n. cupă (fig.) suferinţă, chin,
de metal (preţios) cu apăsare.
gura lată, din care se povaţă, poveţe s. f.
bea altădată vinul. sfat, îndemn, îndru-
potolit, -ă, potoliţi, mare, învăţătură.
-te adj. 1. (despre oa- povârniş, povârnişuri
meni şi acţiunile lor) s. n. pantă, coastă
calm; liniştit, domol. (abruptă), versant al
Expr.: a fi un cărbune unei înălţimi.
potolit = a fi un om povesti vb. a reda o
care îşi ascunde cu întâmplare, un fapt; a
grijă secretele. istorisi, a nara, a ex-
potop, potopuri s. n. pune.
1. (în legendele bi- poznă, pozne s. f. 1.
blice) revărsare mare faptă sau vorbă care
de apă care a înecat stârneşte hazul, vese-
întreaga lume şi toate lia celor din jur. 2. năz-
vieţuitoarele de pe bâtie, ispravă, trăs-
pământ (afară de cele naie.
de pe arca lui Noe). 2. praştie, praştii s. f.
ploaie foarte mare, jucărie în care se
torenţială; revărsare pune o pietricică spre
323
 a fi azvârlită; • ca din mărginită de pereţi
praştie = repede, iute. abrupţi; abis, hău,
pravilă, pravile s. f. genune. Expr.: a fi pe
lege, hotărâre. Expr.: (sau la) marginea pră-
a pune pravilă = a de- pastiei = a se afla
cide, a stabili o regu- într-un moment difi-
lă; • după pravilă = cil, gata de a i se în-
conform legii, după tâmpla o nenorocire.
lege. prăşi vb. a tăia (a smul-
prăda vb. a jefui o ţară, ge) buruienile de pe
un ţinut; a devasta. suprafeţele cultivate
prăfui vb. a (se) acoperi (cu porumb, cartofi
cu un strat de praf, a etc.).
(se) umple de praf. prăvăli vb. a se rosto-
prăjină, prăjini s. f. goli, a se precipita.
1. bucată de lemn prăvălie, prăvălii s.
lung şi subţire. Expr.: f. magazin în care se
a nu-i ajunge cuiva vând mărfuri diferite.
(nici) cu prăjina la nas prealabil, -ă, preala-
= se spune despre oa- bili, -e adj. care tre-
menii încrezuţi, prea buie făcut, spus, pre-
mândri de calităţile gătit înainte de înce-
lor. 2. bară de lemn, perea unei acţiuni;
de bambus, de fibre anticipat; • în preala-
sintetice, de metal, bil = mai înainte.
folosită în atletism la precar, -ă, precari, -e
săritura în înălţime. adj. (despre situaţii,
prăpastie, prăpăstii condiţii de viaţă) ne-
s. f. loc gol, râpă mare sigur, instabil.
şi adâncă între munţi,

324
precaut, -ă, precauţi, spre plante) care în-
-te adj. care acţio- frunzeşte devreme
nează cu atenţie, lu- sau se coace repede;
ând în calcul riscurile timpuriu.
unei acţiuni; pru- predestina vb. a hotărî
dent, atent, prevăză- dinainte soarta cuiva;
tor, vigilent. a sorti, a hărăzi, a ur-
preceda vb. a fi, a se si.
afla, a se petrece, a preget s. n. încetare,
exista înainte de... întrerupere a unei ac-
precept, precepte s. n. tivităţi; răgaz, tihnă; •
principiu, învăţătură; fără preget = fără o-
regulă, normă de con- prire, neîncetat.
duită. prejudecată, prejude-
precipitat, -ă, preci- căţi s. f. opinie, pă-
pitaţi, -te adj. (despre rere greşită pe care
vorbe, gesturi, acţiuni) şi-o face cineva în
grăbit, zorit, iute. legătură cu un lucru
precis, -ă, precişi, -se pe care nu-l cunoaşte
adj. 1. clar, desluşit, în profunzime; idee
evident, limpede. 2. pe care o adoptă cu
fix, exact. uşurinţă.
precoce, precoci, -ce prejudicia vb. a pă-
adj. 1. (despre oa- gubi, a dăuna.
meni) care se dezvoltă prelată, prelate s. f.
fizic sau psihic prea pânză impermeabilă
devreme, care este cu care se acoperă un
matur pentru vârsta vehicul pentru a-l
pe care o are. 2. (de- proteja de ploaie, de
zăpadă etc.

325
prelungi vb. a (se) face presta vb. a desfăşura,
mai lung, a (se) întin- a îndeplini o activita-
de (în spaţiu sau în te; a efectua, a exe-
timp). cuta.
premieră, premiere prestigiu s. n. respect,
s. f. prima reprezentare influenţă de care se
a unei piese de teatru bucură cineva; stimă,
sau a unui film. vază, autoritate, re-
prenume, prenume putaţie.
s. n. nume care se dă presupune vb. a fi de
fiecărui om la naş- părere, a crede, a so-
tere; nume de botez. coti; a bănui, a ghici.
prepara vb. a pregăti, a preş, preşuri s. n. co-
aranja de mai înain- vor lung şi îngust,
te. care se întinde pe jos
prepeliţă, prepeliţe s. în încăperile sau pe
f. pasăre migratoare, scările unei clădiri.
de culoare galben-ca- Expr.: a duce (pe ci-
fenie, vărgată pe spa- neva) cu preşul = a
te, care este vânată înşela, a păcăli.
pentru carnea ei gus- pretext, pretexte s.
toasă; pitpalac. Expr.: n. motiv folosit ca jus-
a căuta coada prepe- tificare a unei acţi-
liţei = a căuta un uni; scuză.
lucru care nu există. pretinde vb. 1. a cere,
presimţi vb. a simţi a revendica un lucru
dinainte ceva ce ur- ca fiind un drept cu-
mează să aibă loc, să venit. 2. a susţine, a
se întâmple; a anti- afirma (cu tărie), a
cipa, a intui. declara. 3. (despre ac-

326
 ţiuni, realizări, creaţii) calităţile necesare
a necesita, a avea pentru a realiza ceva;
nevoie de..., a im- care îşi cunoaşte bine
pune. meseria; priceput, do-
preţ, preţuri s. n. su- tat, destoinic, iscusit.
mă de bani care se pricină, pricini s. f.
cere sau se plăteşte cauză care provoacă
pentru o marfă; • de ori explică o acţiune;
preţ = valoros; • cu motiv, temei. Expr.: a
niciun preţ = nicide- găsi (cuiva) pricină = a
cum, pentru nimic în găsi un motiv de a se
lume; • preţ de... = certa cu cineva.
timp de... pridvor, pridvoare s.
preveni vb. a anunţa n. 1. cerdac. 2. prima
dinainte; a înştiinţa, încăpere (de trecere)
a avertiza. în unele case ţără-
preventiv, -ă, preven- neşti; tindă; prispă.
tivi, -e adj. care are prielnic, -ă, prielnici,
drept scop preîntâm- -ce adj. care este fa-
pinarea, împiedicarea vorabil, avantajos; po-
unui rău, apariţia trivit, apt.
unei boli etc. prigoni vb. 1. a trata
pribeag, -ă, pribegi, pe cineva cu ură, cu
-e adj. 1. care merge duşmănie; a asupri, a
din loc în loc; hoinar, persecuta, a oprima.
rătăcitor. 2. refugiat, 2. a fugări, a izgoni pe
fugar. 3. singur, izo- cineva.
lat, solitar. prilejui vb. a da ocazie
priceput, -ă pricepuţi, la...; a pricinui, a
-te adj. care posedă cauza.

327
primăvară, primăveri stupii de albine; stu-
s. f. anotimp care ur- părie.
mează după iarnă şi prispă, prispe s. f. un
precedă vara. fel de terasă îngustă
primejdie, primejdii de-a lungul peretelui
s. f. împrejurare, situa- din faţa caselor ţără-
ţie care ameninţă exis- neşti, lipită cu pă-
tenţa cuiva; pericol, mânt sau pardosită
ameninţare. cu scânduri, fiind
primeni vb. a se îm- mărginită uneori de o
brăca cu rufe curate. balustradă de lemn
primitor, -oare, primi- sau de zidărie.
tori, -oare adj. care priva vb. a lipsi pe cine-
primeşte cu multă va de ceva necesar.
plăcere şi căldură privelişte, privelişti
oaspeţi; ospitalier. s. f. tablou din natu-
pripi vb. a face un lu- ră; peisaj, cadru.
cru în grabă; a se gră- privighetoare, privi-
bi, a se zori. ghetori s. f. pasăre
priponi vb. a lega de călătoare, de talie mi-
un pripon (de un că, de culoare brun-
ţăruş) un animal roşcată, care cântă
pentru a-l împiedica foarte frumos.
să se depărteze. privilegia vb. a favoriza
pripor, pripoare s. n. pe cineva, a acorda
coastă de deal sau de cuiva o favoare; a a-
munte, pantă abrup- vantaja.
tă; povârniş. proba vb. a încerca, a
prisacă, prisăci s. f. verifica, a experimen-
loc unde sunt aşezaţi ta.

328
profesa vb. a practica o capitalei.
meserie, o profesiune. provizie, provizii s. f.
promite vb. a-şi lua rezervă de alimente
obligaţia de a face ce- pentru o anumită pe-
va; a se obliga, a se rioadă.
îndatora, a se însăr- provizoriu, -ie, provi-
cina; a făgădui. zorii adj. care durea-
propaga vb. 1. a răs- ză numai un anumit
pândi, a face să cir- timp; temporar, vre-
cule (idei, concepţii). melnic.
2. a se transmite, a se provoca vb. 1. a întă-
împrăştia. râta, a aţâţa pe cine-
propăşi vb. a prospera, va. 2. a pricinui, a
a progresa, a se dez- cauza. 3. a chema, a
volta. invita (pe cineva) la o
proteja vb. a (se) apăra; întrecere, la un joc.
a (se) păzi, a (se) feri. Expr.: a provoca la
proveni vb. a lua naş- duel = a chema pe
tere, a se trage din..., cineva să se bată în
a-şi avea originea duel.
din... prozaic, -ă, prozaici,
proverb, proverbe s. -ce adj. lipsit de cali-
n. învăţătură morală tăţi artistice, de poe-
populară, născută din zie etc; banal, comun,
experienţă, exprimată obişnuit.
într-o formulă suges- prund, prunduri s. n.
tivă; zicală. pietriş mărunt, ames-
provincie, provincii tecat cu nisip, care
s. f. teritoriu al unei poate fi găsit pe fun-
ţări situat în afara dul şi pe malul unei
ape; prundiş.

329
pseudonim, pseudo- na de culoare galbe-
nime s. n. nume cre- nă-roşcată, care tră-
at sau adoptat, folosit ieşte în America.
în special de către au- pumn, pumni s. m. 1.
torii operelor literare. palmă închisă, cu de-
publica vb. (despre o- getele strânse şi îndo-
pere, articole, infor- ite. 2. lovitură dată
maţii etc.) a face să cu pumnul.
apară, a da la iveală, pumnal, pumnale s. n.
a tipări. armă cu lamă scurtă,
pueril, -ă, puerili, -e ascuţită la vârf şi
adj. de copil, copilă- tăioasă pe ambele
resc; naiv, neserios. margini; jungher.
puhav, -ă, puhavi, -e punctual, -ă, punc-
adj. (despre oameni) tuali, -e adj. (despre
umflat, buhăit. oameni) care nu în-
puhoi, puhoaie s. n. târzie, care soseşte la
apă curgătoare um- timp.
flată de ploi; torent de pungaş, pungaşi s.
apă care produce m. hoţ de buzunare.
inundaţii; şuvoi. punte, punţi s. f. pod
pulover, pulovere s. îngust aşezat peste o
n. obiect de îmbrăcă- apă, o râpă sau un
minte tricotat, care şanţ, şi care nu poate
acoperă partea de sus fi trecut decât cu pi-
a corpului. ciorul. Expr.: a se
puma s. f. invar. ani- face luntre şi punte =
mal carnivor din fa- a face tot posibilul
milia felinelor, cu bla- pentru a realiza ceva.

330
pupăză, pupeze s. f.
pasăre insectivoră
migratoare, cu penaj
R
pestriţ, cu cioc lung
şi îndoit şi cu un moţ rabin, rabini s. m.
de pene ca o creastă conducător religios al
în vârful capului. unei comunităţi evre-
pupitru, pupitre s. n. ieşti.
masă cu suprafaţă rac, raci s. m. 1. animal
înclinată, de obicei cu de apă, acoperit cu o
sertar, folosită (mai carapace de culoare
ales în săli publice) neagră-verzuie, (care
pentru citit, scris, de- devine roşie prin fier-
senat etc. bere), cu abdomenul
purcede vb. a porni la inelat, cu cinci pe-
drum; a pleca. rechi de picioare, din-
pustii vb. a devasta, a tre care cea din faţă
nimici. este în formă de cleş-
puşcă, puşti s. f. armă te cu ajutorul căreia
de foc. apucă hrana. Expr.:
puternic, -ă, puter- a da înapoi (sau îndă-
nici, -ce adj. tare, răt) ca racul = a-i
viguros, voinic, ener- merge rău, a nu mai
gic. progresa; roşu ca un
putinţă, putinţe s. f. rac fiert sau ca racul =
posibilitate. Expr.: a se spune despre o
face tot ce-i stă în pu- persoană foarte roşie
tinţă = a face tot po- la faţă. 2. numele unei
sibilul. constelaţii în dreptul
căreia ajunge soarele
puţ, puţuri s. n. fân-
la solstiţiul de vară.
tână.
331
rachetă, rachete s. f. ninsoare. 2. serie con-
1. aparat de zbor care tinuă de lovituri ale
se deplasează la dis- unei arme de foc au-
tanţe mari de Pă- tomate.
mânt. 2. obiect de joc rafinat, -ă, rafinaţi,
în tenisul de câmp, -te adj. 1. (fig.) fin,
cu ajutorul căruia se delicat, ales, subtil.
loveşte mingea. 2. perfid, viclean, şiret.
radio, radiouri s. n. 1. 3. (despre un produs
aparat de transmitere industrial) curăţat de
a sunetelor prin unde corpuri străine; obţi-
electromagnetice. 2. nut în urma unei ra-
sistemul şi activitatea finări.
de difuzare a progra- raft, rafturi s. n.
melor muzicale, de poliţă aşezată într-un
ştiri etc. prin radio. dulap sau fixată de-a
radios, -oasă, radioşi, lungul pereţilor unei
-oase adj. 1. care camere (în special la
străluceşte, răspân- magazine).
dind raze de lumină; rai s. n. loc unde, po-
luminos, strălucitor. trivit credinţelor reli-
2. (fig.) cu o expresie gioase, ajung după
de seninătate, de ve- moarte sufletele celor
selie, de fericire; lu- care respectă precep-
minos la faţă, încân- tele religiei; paradis,
tat. eden.
rafală, rafale s. f. 1. raid, raiduri s. n. de-
dezlănţuire bruscă şi plasare, făcută mai
puternică, de obicei ales în spaţiul aerian
de scurtă durată, de al altei ţări, de către
vânt, de ploaie sau de avioane inamice.

332
raion, raioane s. n. practice.
parte a unui magazin rană, răni s. f. ruptură
unde se vând mărfuri (locală) a ţesuturilor
de acelaşi fel. corpului, cauzată de
raită, raite s. f. vizită o tăietură, de o lovi-
scurtă, trecere în gra- tură sau de o infecţie;
bă pe undeva; ocol. plagă, leziune. Expr.:
raliu, raliuri s. n. cur- a pune sare pe rană =
să automobilistică, în a întărâta pe cineva.
general pe distanţe 2. durere morală,
mari, combinată ade- chin, suferinţă.
sea cu probe speciale raniţă, raniţe s. f. sac
(de viteză, de îndemâ- de pânză sau piele,
nare etc.). purtat în spate (sau
ramă, rame s. f. cadru pe umăr) şi care ser-
de lemn, de metal veşte la transportarea
etc., în care se pune o alimentelor şi a altor
fotografie, un tablou lucruri pentru drum;
etc. rucsac.
ramifica vb. a despărţi rapace, rapaci, -ce
în două (sau mai mul- adj. lacom, hrăpăreţ,
te) ramuri. apucător, hapsân.
ramură, ramuri s. f. 1. rapid, -ă, rapizi, -de
fiecare dintre ramifi- adj. care se mişcă, se
caţiile unui trunchi desfăşoară, se execu-
de arbore sau ale tul- tă cu repeziciune.
pinii unei plante. 2. rapsodie, rapsodii s.
diviziune a unei dis- f. compoziţie muzicală,
cipline ştiinţifice, sec- de obicei de formă
tor al unei activităţi liberă, compusă din

333
 motive variate, inspi- mal pe un timp deter-
rate adesea din fol- minat.
clor. raţiona vb. a gândi, a
rarişte, rarişti s. f. gândi bine, logic, a
loc într-o pădure judeca raţional.
unde copacii sunt ravagiu, ravagii s. n.
rari, la mare distanţă pagubă, distrugere,
unul de altul; poiană; pustiire (cauzată de
luminiş. furtuni, de boli etc.).
ras, -ă, raşi, -se adj. rază, raze s. f. linie de
(despre păr, barbă, lumină; lumină, stră-
mustăţi) tăiat până la lucire.
piele. razna adv. fără o ţintă
rata vb. 1. a pierde o precisă, neţinând sea-
ocazie, a nu reuşi ma de drum, de direc-
într-o împrejurare, a ţie.
da greş. 2. (despre răbda vb. 1. a îndura, a
arme de foc) a nu lua suporta o suferinţă fi-
foc când sunt de- zică sau morală; a
clanşate. pătimi. 2. a permite, a
raţă, raţe s. f. pasăre accepta, a îngădui, a
domestică sau sălba- tolera. Expr.: a (nu)-l
tică, înotătoare, cu răbda inima (să...) = a
cioc lat şi turtit, cu gâ- nu se putea stăpâni
tul şi picioarele scur- (să nu)..., a (nu) se în-
te, crescută pentru dura să...; a (nu)-l mai
carne, ouă şi fulgi. răbda puterile să... =
raţie, raţii s. f. porţie a nu mai putea să...
(mai ales de hrană) răceală, răceli s. f. 1.
socotită necesară u- temperatură scăzută
nui om sau unui ani- a aerului; frig. 2. îm-

334
 bolnăvire cauzată de
frig. 3. (fig.) lipsă de
însufleţire sau de en-
tuziasm; nepăsare,
indiferenţă.
răchită, răchite s. f.
salcie cu frunze în-
guste şi lunguieţe, cu
ramuri subţiri, uşor
de desprins de pe
trunchi şi folosite ca
material de împletit;
creşte în locuri ume-
de, mai ales pe malu-
rile apelor.
răcnet, răcnete s. n.
1. zbieret, urlet de
animal. 2. strigăt,
ţipăt puternic scos de
om.
răcori vb. 1. a-şi pierde
din căldura iniţială; a
deveni mai rece; a (se)
răci. 2. (fig.) a se liniş-
ti, a se calma, a se
potoli. 3. a(-şi) potoli
setea.
rădăcină, rădăcini s.
f. 1. parte a unei plan-
te, prin care aceasta
se fixează în sol şi îşi
335
absoarbe substanţele
hrănitoare. 2. (fig.) o-
rigine, izvor. 3. (mat.)
valoare a necunoscu-
tei într-o ecuaţie.
răgaz, răgazuri s. n. 1.
timp liber, disponibil
(pentru a face un lu-
cru). Expr.: a da cui-
va răgaz (să...) = a
acorda cuiva timpul,
liniştea pentru a face
un lucru. 2. moment
de întrerupere a mun-
cii, a unei activităţi;
odihnă, repaus.
răget, răgete s. n. stri-
găt, zbieret scos de
unele animale; urlet.
răguşeală, răguşeli s.
f. îngroşare şi slăbire
a vocii, provocate de
inflamarea laringelui,
a coardelor vocale, din
cauza răcelii, a stri-
gătelor repetate etc.
rămăşag, rămăşaguri
s. n. prinsoare, pariu.
rămăşiţă, rămăşiţe s.
f. ceea ce a rămas
dintr-un tot sau din-
 tr-o cantitate oare- tare), a apărea (pe ne-
care, după ce cea mai aşteptate). 4. (despre
mare parte a dispă- copii) a se face mai
rut, s-a pierdut, a mare, a creşte.
fost utilizată sau înlă- răscoală, răscoale s.
turată; rest. f. 1. răzvrătire neorga-
răpi vb. 1. (despre fiin- nizată a maselor; re-
ţe) a lua cu sila din voltă, rebeliune, răz-
locul unde se află şi a meriţă. 2. zarvă, agi-
duce cu sine; a fura. taţie.
2. (fig.) a fermeca, a răscopt, -oaptă, răs-
vrăji, a încânta, a cap- copţi, -oapte adj. 1.
tiva. (despre alimente) copt
răposat, -ă, răposaţi, mai mult decât tre-
-te adj. care nu se mai buie. 2. (despre plan-
află în viaţă; mort, te şi fructe) foarte
defunct, decedat. copt, prea copt.
răsad, răsaduri s. n. răscruce, răscruci s.
1. plantă tânără, care f. 1. loc unde se încru-
a fost sau urmează să cişează sau se separă
fie răsădită. 2. (fig.) două sau mai multe
neam, seminţie. drumuri; răspântie.
răsări vb. 1. (despre 2. (fig.) moment cru-
aştri, în opoziţie cu cial în viaţa unui om,
apune) a se arăta la a unui popor etc.
orizont, a apărea pe răsfăţa vb. 1. a dez-
cer. 2. (despre plante) mierda, a mângâia, a
a încolţi şi a ieşi dea- alinta; a satisface ca-
supra pământului. 3. priciile cuiva; a răz-
a se ivi (din depăr- gâia. 2. a înveseli, a

336
 desfăta. 3. a se lăfăi, minator (la şcoală). 3.
a se îmbuiba. a reacţiona prin vor-
răsfira vb. 1. a desface be, gesturi, atitudini
fir cu fir, a separa în- la acţiuni, solicitări,
tre ele firele. 2. a (se) provocări etc. 4. (fig.)
împrăştia, a (se) risi- a satisface, a cores-
pi. punde. 5. a da soco-
răsfoi vb. (despre cărţi, teală, a fi responsabil
caiete, ziare etc.) a în- (pentru faptele sale
toarce foile una câte sau ale altcuiva; a
una, citind în fugă ici garanta), a fi chezaş.
şi colo; a frunzări, a răstălmăci vb. a expli-
foileta. ca, a interpreta în
răspicat, -ă, răspicaţi, mod greşit cuvinte,
-te adj. (despre vorbe, idei, texte; a denatura
voce etc.) lămurit, clar, (în mod intenţionat)
limpede. înţelesul.
răsplăti vb. 1. a oferi răsti vb. a vorbi tare şi
cuiva o recompensă aspru, a se adresa
pentru faptele sale; a cuiva pe un ton ame-
despăgubi, a compen- ninţător.
sa. 2. a plăti pentru răstigni vb. a ucide în
altul, a ispăşi. chinuri pe cineva, pi-
răspunde vb. 1. a spu- ronindu-l cu braţele
ne ceva când eşti în- şi cu picioarele pe o
trebat, a da răspuns cruce; a crucifica.
la o întrebare sau la răstimp, răstimpuri
unele cuvinte adresa- s. n. durată de timp;
te de cineva. 2. a face interval liber între
dovada cunoştinţelor două perioade sau
sale în faţa unui exa- două momente diferi-

337
 te; timp; • într-un răs- te; a dezorienta.
timp = de la o vreme; răzbi vb. 1. a-şi face
la un moment dat; • drum, a pătrunde, a
în răstimp = în acest înainta; a răzbate. 2.
timp, în răgazul avut. a ajunge undeva, a se
răsuna vb. a suna (tare strecura (până la). 3.
şi prelung), a se face a învinge, a răpune, a
auzit (până departe înfrânge.
sau de departe). război, războaie s. n.
rătăci vb. 1. a greşi di- 1. conflict armat, de
recţia, a pierde dru- lungă durată, între
mul, a se abate (din două sau mai multe
drumul bun). 2. a state. 2. (fig.) ceartă,
umbla de colo până neînţelegere, vrajbă.
colo, fără ţintă pre- 3. maşină de lucru
cisă; a hoinări, a co- pentru confecţionarea
linda. 3. a nu şti un- ţesăturilor din fibre
de a fost pus sau textile.
unde se găseşte cine- răzbuna vb. a(-şi) face
va sau ceva; a pierde. dreptate pedepsind
răufăcător, -oare, rău- pe cei vinovaţi.
făcători, -oare adj., răzeş, răzeşi s. m.
s. m. şi f. persoană ţăran liber, posesor al
care face rău altora; unei proprietăţi.
făcător de rele. răzgâia vb. a alinta pes-
răvaş, răvaşe s. n. te măsură, a satisface
scrisoare, bilet, bileţel. capriciile cuiva.
răvăşi vb. 1. a împrăş- răzgândi vb. a-şi schim-
tia în dezordine; a ba părerea, gândul
răscoli. 2. (fig.) a tul- sau decizia, a reveni
bura adânc, sufleteş- asupra unei hotărâri.

338
răzmeriţă, răzmeriţe abruptă a unui deal.
s. f. (pop.) răscoală, Expr.: a (se) duce de
răzvrătire. râpă = a (se) distruge,
răzor, răzoare s. n. 1. a (se) nimici.
fâşie îngustă de pă- râs, râşi s. m. mamifer
mânt nelucrat. 2. loc sălbatic, carnivor, din
arat; ogor. 3. strat de familia felinelor, mai
flori sau de legume în mare decât pisica săl-
grădini; brazdă. batică, cu blana gal-
răzvrătit, -ă, răzvră- benă-roşcată (cu pete
tiţi, -te adj. răsculat, negre) şi cu smocuri
revoltat. de păr pe urechi.
râmă, râme s. f. vierme râşni vb. 1. a măcina
cu corpul lung, de cafea, piper, scorţi-
culoare roşcată, care şoară etc. cu râşniţa.
trăieşte în pământ 2. (fig.) a fărâma, a
sau pe sub pietre, zdrobi.
hrănindu-se cu pă- râu, râuri s. n. 1. apă
mânt bogat în resturi curgătoare mai mare
vegetale. decât pârâul şi care
rândunică, rândunici se varsă într-un flu-
s. f. pasăre călătoare, viu, în alt râu, într-un
insectivoră, cu coada lac etc. 2. cantitate
despicată, cu pene mare de lichid care
albe-gălbui pe burtă curge; torent, val.
şi negre-albăstrui pe Expr.: râuri-râuri = în
restul corpului, care număr mare, fără
îşi face cuibul sub sfârşit; potop.
streşinile caselor. râvnă, râvne s. f. 1.
râpă, râpe s. f. coastă dorinţă aprinsă pen-

339
 tru ceva; poftă. 2. tului sau a frazei date.
însufleţire în muncă; recalcitrant, -ă, recal-
sârguinţă; zel, silinţă. citranţi, -te adj. care
realiza vb. 1. a aduce se opune, care nu se
(ceva) la îndeplinire, a lasă convins; încăpă-
face să devină real; a ţânat, nesupus, îndă-
atinge un scop, a în- rătnic.
făptui. 2. a crea, a recapitula vb. a par-
plăsmui. 3. a obţine, curge din nou o lu-
a dobândi, a câştiga crare, o expunere etc.,
ceva. 4. a-şi face o oprindu-se asupra
idee precisă despre..., punctelor esenţiale; a
a reuşi să înţeleagă relua, a rezuma, a
ceva, să pătrundă în- repeta o lecţie, a
ţelesul unui lucru. readuce în memorie.
rebel, -ă, rebeli, -e adj. rece, reci adj. 1. care
1. care ia parte la o are o temperatură
rebeliune; răzvrătit. scăzută faţă de căl-
2. nesupus, neînţele- dura corpului ome-
gător. 3. (fig., despre nesc; care aduce frig;
păr) care nu se aşază, lipsit de căldură. 2.
care nu se lasă piep- (despre oameni) în-
tănat. gheţat (de frig); înţe-
rebus, rebusuri s. n. penit; (fig.) lipsit de
joc în care un cuvânt căldură sufletească,
sau o frază sunt re- de sensibilitate, ne-
prezentate printr-o prietenos, distant; in-
combinaţie de figuri, diferent, insensibil.
litere, semne pe baza rechin, rechini s. m.
cărora se ajunge la 1. peşte marin răpitor,
descoperirea cuvân- cu trupul în formă de

340
 fus, ajungând până la concert al cărui pro-
15 metri lungime, cu gram este interpretat
botul ascuţit şi gura de un singur artist.
prevăzută cu mai mul- reclama vb. 1. a cere, a
te şiruri de dinţi. 2. pretinde ceva, a soli-
(fig.) om lacom şi lip- cita. 2. (fig.) a nece-
sit de scrupule. sita, a face necesar, a
rechizite s. f. pl. totali- cere. 3. a face o recla-
tatea obiectelor de maţie împotriva cui-
scris (cerneală, creioa- va, a denunţa pe ci-
ne, peniţe, radiere neva; a pârî.
etc.) necesare elevilor. recolta vb. 1. a strânge,
recipient, recipiente a aduna recolta. 2.
s. n. vas destinat păs- (med.) a lua sânge,
trării sau transpor- urină etc. de la oa-
tării unui lichid, a meni sau animale
unui gaz sau a unui pentru a le supune u-
material solid. nor examene de labo-
reciproc, -ă, reciproci, rator.
-ce adj. (despre ac- recomanda vb. 1. a în-
ţiuni, fenomene) care demna (pe cineva) la
acţionează unul asu- ceva, a sfătui (pe ci-
pra celuilalt, care se neva) să facă ceva; a
influenţează unul pe indica, a propune. 2.
altul. a se prezenta (cuiva),
recita vb. a spune cu a-şi spune numele; a
voce tare, din memo- face cunoştinţă (cu
rie, un text în versuri; cineva).
a declama. recompensă, recom-
recital, recitaluri s. n. pense s. f. răsplată;
gratificaţie.

341
reconcilia vb. a (se) îm- redacta vb. a formula
păca, a (se) pune de în scris, a compune,
acord. a întocmi un studiu,
record, recorduri s. un act etc.
n. performanţă, reali- redacţie, redacţii s.
zare maximă. Expr.: f. colectiv de redactori
a bate recordul (în ce- de la un ziar, o re-
va) = a atinge treapta vistă etc.; localul în
cea mai înaltă; a care se găsesc biro-
(de)ţine un record = a urile redactorilor unui
deţine locul de frunte ziar, ai unei reviste
printre..., a fi neîntre- etc.
cut în... redingotă, redingote
recreaţie, recreaţii s. s. f. haină bărbă-
f. 1. odihnă, destindere tească, de obicei de
după o muncă încor- culoare neagră, cu
dată; recreare. 2. poalele lungi şi înche-
pauză între orele de iată cu două rânduri
curs, destinată jocu- de nasturi.
lui şi recreării elevi- reduce vb. a (se) mic-
lor; pauză. şora, a (se) diminua;
reculege vb. a-şi veni a (se) limita; a (se)
în fire, a-şi câştiga mărgini.
calmul, liniştea; a se redutabil, -ă, reduta-
regăsi, a-şi reveni. bili, -e adj. care in-
recuzită, recuzite s. spiră teamă, frică; de
f. totalitatea obiectelor temut.
necesare montării u- redută, redute s. f. mic
nei piese de teatru fort de apărare, în-
sau a unui film. conjurat de şanţuri.

342
reflectare, reflectări puterea supremă o
s. f. (despre lumină, deţine regele; monar-
unde, imagini) răs- hie.
frângere, oglindire. regiune, regiuni s. f.
reflecţie, reflecţii s. întindere de pământ
f. meditare, cugetare; care prezintă carac-
gândire. tere comune; ţinut,
reflux, refluxuri s. n. zonă.
1. (în opoziţie cu flux) regn, regnuri s. n. (şt.
retragere periodică a nat.) fiecare dintre
apelor unei mări sau cele trei mari divizi-
ale unui ocean, dato- uni ale corpurilor din
rită atracţiei lunii şi natură: animal, vege-
soarelui. 2. (fig.) dare tal şi mineral.
înapoi, descreştere. regret, regrete s. n.
refren, refrene s. n. părere de rău, cauza-
cuvânt, vers sau grup tă de pierderea unui
de versuri care se lucru sau a unei fi-
repetă după fiecare inţe, de o nereuşită
strofă (a unei poezii) sau de săvârşirea u-
sau a unui cântec. nei fapte nesocotite;
refugiu, refugii s. n. remuşcare.
loc de adăpostire în reîntrema vb. a-şi că-
faţa unei primejdii păta din nou sănă-
sau a unei neplăceri; tatea sau puterile.
adăpost, scăpare. relata vb. a povesti, a
refuz, refuzuri s. n. expune, a istorisi.
respingere, neprimi- relaţie, relaţii s. f. 1.
re, combatere. legătură, raport între
regat, regate s. n. for- lucruri, idei etc. 2. (la
mă de stat în care pl.) legături între do-

343
 uă sau mai multe unei stări etc.; soluţie.
persoane, popoare, remorca vb. (despre
state etc. 3. informa- vehicule) a trage după
ţie, expunere. Expr.: sine (legat cu un ca-
a da relaţii = a infor- blu) un vapor, un va-
ma. gon, un camion etc.
releva vb. a pune, a care nu se poate miş-
scoate (ceva sau pe ca prin mijloace pro-
cineva) în evidenţă, a prii.
evidenţia, a sublinia; remuşcare, remuşcări
a observa, a remarca. s. f. mustrare de cu-
relicvă, relicve s. f. get; părere de rău
obiect rămas din tre- simţită de cineva pen-
cut şi păstrat ca o tru o faptă rea comisă
amintire scumpă; ves- de el însuşi; regret.
tigiu. ren, reni s. m. mamifer
relief, reliefuri s. n. rumegător asemănă-
înfăţişare a suprafeţei tor cu cerbul, cu coar-
pământului. Expr.: a ne ramificate purtate
scoate în relief = a de mascul şi de fe-
scoate în evidenţă. melă şi care trăieşte
remarca vb. 1. a obser- în regiunile arctice,
va, a băga de seamă; sălbatic sau domes-
a releva. 2. a se dis- ticit.
tinge, a se deosebi, a renume s. n. nume
se evidenţia. bun, reputaţie, faimă,
remediu, remedii s. celebritate.
n. mijloc de îmbună- renunţa vb. a părăsi de
tăţire sau de îndrep- bunăvoie (ceva sau pe
tare a unei situaţii; a cineva); a se lăsa de

344
 ceva, a înceta de a interpreţi pentru pre-
mai face ceva. gătirea unui specta-
repaus, repausuri s. col. 3. figură de stil
n. odihnă, linişte; ră- care constă în între-
gaz. buinţarea de două
repede, repezi adj. 1. (sau mai multe) ori a
(despre mişcări) care aceluiaşi cuvânt (sau
se produce fără întâr- a aceleiaşi fraze), pen-
ziere; iute, rapid. 2. tru a da mai multă
(despre ape) care cur- vigoare expunerii.
ge cu repeziciune. 3. replică, replici s. f. 1.
(despre timp) care tre- răspuns care comen-
ce cu repeziciune. 4. tează sau combate
(despre oameni) iute cele spuse anterior de
în mişcări, ager, către altcineva; a ri-
sprinten, vioi; repezit, posta. 2. porţiune din
pripit. 5. (despre dea- rolul unui actor.
luri, planuri etc.) foarte reprima vb. a pune ca-
înclinat, pieziş, în păt, a curma, a înă-
pantă, abrupt. buşi o acţiune, o răs-
repetent, -ă, repe- coală etc.
tenţi, -te adj. (despre reproş, reproşuri s.
elevi sau studenţi) n. dojană, mustrare,
care repetă clasa sau imputare, învinuire.
anul de învăţământ. reptilă, reptile s. f.
repetiţie, repetiţii s. animal care face par-
f. 1. repetare, reluare te din clasa verte-
a aceleiaşi vorbe, idei bratelor târâtoare, cu
sau acţiuni. 2. exer- corpul acoperit de o
ciţiu făcut de către piele groasă, solzoa-

345
 să, fără picioare sau fost executat; răspun-
cu picioare scurte, dere.
dispuse lateral. rest, resturi s. n. ceea
resemnat, -ă, resem- ce rămâne dintr-un
naţi, -te adj. care se tot; rămăşiţă.
împacă cu o situaţie restaura vb. a reface în
grea, care suportă un forma iniţială un mo-
rău fără împotrivire. nument arhitectural,
respecta vb. 1. a simţi pictural etc.
şi a manifesta respect restitui vb. a da
faţă de cineva; a cin- înapoi; a rambursa.
sti, a stima. 2. (de- reteza vb. 1. a tăia, cu
spre angajamente) a o singură lovitură, un
nu se abate de la...; a obiect sau o parte a
nu neglija... corpului unei fiinţe.
respinge vb. 1. a refu- Expr.: a i-o reteza (cui-
za, a nu admite, a nu va) = a pune (pe ci-
primi, a nu accepta. neva) la locul lui, a-i
2. a îndepărta de la tăia (cuiva) vorba, a
sine, a da la o parte. pune capăt discuţiei.
3. a ţine piept unui 2. (fig.) a întrerupe, a
atac armat, a sili pe curma; a face să în-
duşman să se retra- ceteze.
gă. retrage vb. 1. a trage
responsabilitate, res- înapoi; a merge îna-
ponsabilităţi s. f. poi, a se îndepărta. 2.
obligaţia de a efectua (fig.) a nu mai susţine
un lucru, de a răs- (o părere); a reveni a-
punde, de a da soco- supra celor spuse an-
teală de felul cum a terior. 3. (despre ape

346
 curgătoare) a reintra revedea vb. 1. a vedea
în albie (după o inun- din nou (pe cineva
daţie). sau ceva); a întâlni
retras, -ă, retraşi, -se iar, după mai multă
adj. 1. (despre persoa- vreme. 2. (despre tex-
ne) izolat, singur, sin- te scrise) a examina
guratic, solitar. 2. din nou, a revizui.
(despre clădiri, locuri revela vb. a face cu-
etc.) plasat mai la o noscut, a dezvălui, a
parte; dosnic, depăr- descoperi; a destăi-
tat, izolat. nui.
retrospectiv, -ă, re- revelion, revelioane
trospectivi, -e adj. s. n. noaptea dintre 31
care priveşte în urmă, decembrie şi 1 ianua-
care se referă la fapte rie, în care se sărbă-
şi situaţii din trecut. toreşte Anul Nou; pe-
retur, retururi s. n. trecerea care are loc
întoarcere, revenire (în în această noapte.
punctul de plecare). rever, revere s. n.
retuşa vb. (despre ta- parte răsfrântă a unei
blouri, fotografii etc.) a haine, în prelungirea
îndrepta, a corecta; a gulerului, de o parte
perfecţiona. şi de alta a pieptului.
reuniune, reuniuni reverenţă, reverenţe
s. f. întâlnire a unui s. f. 1. plecăciune, în-
grup de persoane; în- chinăciune în semn
trunire, adunare. de respect; temenea.
reuşită, reuşite s. f. 2. respect, conside-
succes, izbândă, rea- raţie, stimă.
lizare. revers, reversuri s. n.
dosul unei medalii, al

347
 unei monede, al unei ţialul dintr-o expu-
foi scrise etc. Expr.: nere orală sau scrisă.
reversul medaliei = ridiche, ridichi s. f.
aspect neplăcut al u- plantă legumicolă co-
nei situaţii sau al u- mestibilă.
nui lucru. ridicol, -ă, ridicoli,
revizie, revizii s. f. -e adj. care stârneşte
cercetare din nou, râsul sau batjocura;
control, verificare, caraghios.
revizuire. rigid, -ă, rigizi, -de
revolver, revolvere s. adj. 1. lipsit de flexi-
n. armă de foc, de di- bilitate; ţeapăn, ne-
mensiuni mici, care flexibil. 2. (despre per-
se mânuieşte cu o soane) sever, dur, ne-
singură mână. înduplecat.
rezemătoare, rezemă- riglă, rigle s. f. linie.
tori s. f. 1. spătar, rinocer, rinoceri s. m.
spetează (la un sca- animal de talie mare,
un). 2. balustradă, pa- cu unul sau două
rapet, rampă. coarne în frunte; tră-
rezista vb. a ţine piept, ieşte în regiunile cal-
a se opune, a se îm- de şi umede din Asia
potrivi; a nu ceda, a şi Africa.
nu se lăsa învins de... risipit, -ă, risipiţi,
rezolva vb. a găsi so- -te adj. 1. răspândit
luţia unei probleme; în toate părţile; îm-
a pune capăt unui prăştiat, răsfirat. 2.
conflict. (despre bani) cheltuit
rezuma vb. a prezenta fără socoteală; irosit.
pe scurt, concis, esen-

348
ritual, ritualuri s. n.
practică religioasă, ce-
remonie bisericească;
rit.
rival, -ă, rivali, -e s.
m. şi f. concurent, po-
trivnic, adversar.
roabă, roabe s. f. vehi-
cul folosit la trans-
portul materialelor pe
distanţe mici.
rochie, rochii s. f. îm-
brăcăminte femeiască.
rod, roade s. n. 1.
fruct. 2. (fig.) efect, ur-
mare.
rogojină, rogojini s.
f. împletitură de
tulpini sau frunze de
rogoz ori de papură.
roi, roiuri s. n. 1. grup
de albine, ieşite din
stup împreună cu
matca lor, în căutarea
unui adăpost nou. 2.
mulţime de insecte
sau de păsări mici,
care zboară în gru-
puri; grup compact
de oameni în mişcare.
rond, ronduri s. n. 1.
349
strat de flori (într-o
grădină). 2. inspecţie
de noapte făcută la
un post militar de pa-
ză.
rouă s. f. picături de
apă care acoperă di-
mineaţa suprafaţa
pământului, obiecte
de pe sol, vegetaţia.
rozmarin, rozmarini
s. m. arbust mic, plă-
cut mirositor, cu frun-
ze totdeauna verzui şi
cu flori albastre, albe
sau roşii, întrebuin-
ţat în medicină şi în
industria parfumuri-
lor.
rudă, rude s. f. per-
soană care face parte
din aceeaşi familie cu
alte persoane, unite
între ele prin legături
de sânge sau prin a-
lianţă; rudenie; neam.
rug, ruguri s. n. gră-
madă de lemne pe
care se ardeau, în an-
tichitate, jertfele sau
morţii, în evul mediu,
 condamnaţii la moar-
te.
rugăciune, rugăciuni
s. f. rugă, adresare
divinităţii. sabie, săbii s. f. 1. ar-
ruina vb. 1. (despre o
construcţie, o localita-
te etc.) a se dărăpăna,
a se nărui, a se
surpa, a se degrada.
2. (fig.) a face pe ci-
neva să-şi piardă ave-
rea; a distruge; a să-
răci.
rumoare, rumori s. f.
zgomot confuz de voci
care se aud în acelaşi
timp; gălăgie.
rustic, -ă, rustici, -ce
adj. de ţară, ca la
ţară.
ruşina vb. 1. a-i fi foarte
ruşine; a (se) jena. 2. a
face pe cineva să-i fie
ruşine.
rută, rute s. f. cale,
drum parcurs de un
vehicul; traseu.
350
S
mă tăioasă, formată
dintr-o lamă lungă de
oţel, ascuţită la vârf
şi pe una dintre laturi
şi fixată într-un mâ-
ner; spadă. Expr.: a
trece în (sau sub, prin)
sabie (pe cineva) = a
ucide, a omorî; sabie
cu două tăişuri = se
spune despre o si-
tuaţie care prezintă,
simultan, avantaje şi
dezavantaje; sabia lui
Damocles = primejdie
care ameninţă în ori-
ce moment situaţia
cuiva. 2. peşte de apă
dulce, lung de 40-50
cm, albastru pe spa-
te, alb-argintiu pe păr-
ţile laterale şi pe ab-
domen, cu corpul tur-
tit lateral şi cu abdo-
menul arcuit.
sabot, saboţi s. m. sacului = a sărăci. 2.
(mai ales la pl.) încăl- geantă mare de pânză
ţăminte primitivă fă- sau de piele, în care
cută din lemn scobit. se pun lucrurile nece-
sabota vb. a împiedica sare pentru o călă-
(prin uneltiri) realiza- torie.
rea unei acţiuni. sacada vb. a vorbi sau
sac, saci s. m. 1. obiect a acţiona cu întreru-
confecţionat din pân- peri bruşte şi dese.
ză, din piele sau din sacerdot, sacerdoţi
hârtie rezistentă, ser- s. m. preot, părinte,
vind la păstrarea şi popă.
transportarea cerea- sacoşă, sacoşe s. f.
lelor şi a altor pro- poşetă de dimensiuni
duse; conţinutul unui mai mari; săculeţ sau
astfel de obiect. Expr.: plasă pentru târguieli.
sac fără fund = a. om sacou, sacouri s. n. hai-
foarte lacom; b. om nă bărbătească pur-
care spune, ştie sau tată peste cămaşă;
povesteşte multe; haină, veston.
n-au intrat zilele în sacrificiu, sacrificii
sac = mai este vreme, s. n. 1. renunţare vo-
trebuie să avem răb- luntară la ceva pentru
dare; a prinde (pe binele şi interesul alt-
cineva) cu mâţa (sau cuiva; jertfă, ofrandă,
cu mâna) în sac = a prinos. 2. efort făcut
surprinde (pe cineva) în vederea realizării
în momentul când unui scop.
săvârşeşte o acţiune sacrilegiu, sacrilegii s.
rea; a da de fundul n. profanare a lucru-

351
 rilor sfinte, a unui lu- sagace, sagaci, -ce
cru care trebuie res- adj. (despre oameni)
pectat; pângărire. care pricepe uşor şi
sacru, -ă, sacri, -e adj. repede; perspicace, a-
cu caracter religios, ger, vioi.
referitor la religie; salam, salamuri s. n.
sfânt, divin. preparat alimentar în
sadea adj. invar. 1. de formă de cârnat, fă-
un singur fel, nea- cut din carne de vită
mestecat cu altceva; sau de porc, de obicei
pur, curat, simplu; afumat şi uscat.
neaoş. 2. autentic, ve- salamandră, salaman-
ritabil, adevărat, cu- dre s. f. animal ase-
rat, natural. mănător cu şopârla,
sadic, -ă, sadici, -ce cu picioare scurte şi
adj. (despre oameni) îndreptate în lături,
care chinuieşte sau cu pielea neagră pă-
torturează pe cineva tată cu galben, care
din plăcerea bolnăvi- secretă o substanţă
cioasă de a vedea su- otrăvitoare; trăieşte în
ferind; crud. locuri întunecoase şi
safari s. n. expediţie de umede, hrănindu-se
vânătoare în Africa; cu insecte şi viermi-
raliu automobilistic şori.
desfăşurat pe drumu- salariu, salarii s. n.
rile şi în condiţiile din sumă de bani pe care
Africa. o primeşte o persoa-
safir, safire s. n. piatră nă pentru munca de-
preţioasă transparen- pusă într-o perioadă
tă, de culoare albas- de timp.
tră.

352
salată, salate s. f. 1. umezeală.
plantă legumicolă cu salcie, sălcii s. f. ar-
frunze mari şi ro- bore cu frunze lucioa-
tunde, comestibile. 2. se, cu flori galbene-
preparat culinar fă- verzui, dispuse în mâ-
cut din anumite legu- ţişori, care creşte la
me, fierte sau crude, marginea apelor şi
cu adaos de oţet, prin locurile umede.
zeamă de lămâie şi saleu, saleuri s. n.
ulei, care se serveşte preparat alimentar
ca aperitiv sau ca crocant, de forma u-
garnitură la carne. nui beţişor, făcut din
sală, săli s. f. încăpere aluat sărat, cu gust
spaţioasă destinată picant prin adaos de
spectacolelor, mani- sare, brânză, chimen
festărilor culturale, etc. şi care se ser-
sportive etc. veşte ca aperitiv.
salbă, salbe s. f. po- salină, saline s. f. mi-
doabă purtată la gât nă din care se extrage
de femei, făcută din sarea; ocnă.
unul sau mai multe salon, saloane s. n. 1.
şiraguri de monede, încăpere într-o locuin-
medalii, mărgele sau ţă, destinată primirii
pietre preţioase. musafirilor. 2. sală
salcâm, salcâmi s. publică în care au loc
m. arbore cu ramuri festivităţi, baluri, ser-
prevăzute cu spini, bări etc.; sală în care
cu flori albe cu miros se organizează expo-
plăcut, dispuse în ziţii periodice de pic-
ciorchine, cu lemnul tură, sculptură etc. 3.
tare şi rezistent la cameră cu mai multe

353
 paturi, în care sunt
ţinuţi şi îngrijiţi bol-
navii într-un spital.
salopetă, salopete s.
f. haină de lucru care
se poartă în ateliere salubru, -ă, salubri,
de către mecanici, şo-
feri etc. peste hainele
obişnuite pentru a le
feri de murdărie.
salt, salturi s. n. 1. saluta vb. a face un
mişcare prin care
corpul se desprinde
de la pământ şi sare
în sus, deplasându-se
sau revenind în ace-
laşi loc; săritură, săl-
tătură. 2. trecere brus-
că de la o situaţie, sta-
re la alta. salva vb. a scoate pe
saltea, saltele s. f.
obiect făcut dintr-un
fel de sac de pânză,
de material plastic
etc., în care se intro-
duc paie, lână etc. şi
care se aşază pe pat,
formând un aşternut
moale pentru dormit.
saltimbanc, saltim-
banci s. m. actor de
354
circ, dibaci în execu-
tarea unor exerciţii
uşoare de acrobaţie;
clovn, măscărici, pa-
iaţă.
-e adj. care este favo-
rabil sănătăţii; sănă-
tos, curat, nealterat,
nestricat.
gest sau a rosti o for-
mulă uzuală de poli-
teţe, de respect sau
de simpatie la întâl-
nirea cu cineva sau la
despărţire; a primi cu
bucurie o idee, o ac-
ţiune.
cineva sau a reuşi să
scape dintr-o situaţie
neplăcută, dintr-o în-
curcătură; a scăpa; a
(se) izbăvi. Expr.: a
salva situaţia = a reuşi
să îndrepte o situaţie
dificilă, neplăcută; a
face faţă, a depăşi cu
bine o situaţie; a sal-
va aparenţele = a da
 unui lucru, unei situ- bolnavilor la un spi-
aţii etc., o înfăţişare tal; ambulanţă.
în măsură să ascun- salvă, salve s. f. serie
dă aspectele neplăcu- de focuri trase simul-
te. tan de mai multe ar-
salvamar, salvamari me.
s. m. persoană cali- samavolnic, -ă, sama-
ficată în prevenirea şi volnici, -ce adj. (de-
acordarea de ajutor spre oameni şi acţi-
celor în pericol de unile lor) abuziv, des-
înec. potic, tiranic.
salvamontist, -ă, sal- samba, sambe s. f.
vamontişti, -ste adj., dans popular brazi-
s. m. şi f. persoană lian, cu mişcări vioaie
calificată (sau câine şi ritmice; melodie du-
dresat) în prevenirea pă care se execută
şi acordarea de ajutor acest dans.
celor accidentaţi sau samurai, samurai s.
rătăciţi pe munte. m. membru al castei
salvare, salvări s. f. 1. luptătorilor din Japo-
serviciu medical des- nia.
tinat oferirii primului sanctifica vb. (bis.) a
ajutor accidentaţilor trece (pe cineva) în
sau bolnavilor care rândul sfinţilor; a
au nevoie de ajutor sfinţi, a canoniza.
medical urgent. 2. sanctuar, sanctuare
vehicul special ame- s. n. loc în templu
najat cu care se rea- sau în biserică, con-
lizează transportul ac- siderat sfânt şi inter-
cidentaţilor sau al zis profanilor; altar.

355
sancţiona vb. a aplica organism.
o pedeapsă; a pedep- sanie, sănii s. f. vehi-
si, a penaliza. cul având în loc de
sandală, sandale s. f. roţi două tălpi de
încălţăminte uşoară lemn sau de fier, cu
de vară, uneori fără ajutorul cărora alu-
tocuri, cu feţele decu- necă iarna pe zăpadă
pate sau făcute din sau pe gheaţă.
bentiţe de piele, de sanscrit, -ă, sanscriţi,
pânză etc. -te adj. (în Expr.:)
sandviş, sandvişuri limbă sanscrită =
s. n. felie de pâine limba literară a Indiei
(unsă cu unt) peste care vechi.
se aplică un aliment rece santal, santali s. m.
(şuncă, salam, brân- arbore originar din
ză etc.), şi care se a- Extremul Orient, a-
coperă câteodată şi vând, după varietăţi,
cu o a doua felie de lemnul alb, dens şi
pâine. aromatic sau brun-
sanepid s. n. instituţie roşiatic şi fără miros.
sanitară care se ocu- santinelă, santinele
pă de igiena publică, s. f. soldat înarmat
precum şi cu comba- care face serviciul de
terea bolilor conta- pază a unui post;
gioase. strajă, gardă.
sangvin, -ă, sangvini, sapă, sape s. f. unealtă
-e adj. care aparţine agricolă pentru săpat
sângelui, referitor la şi prăşit, alcătuită
sânge, la compoziţia dintr-o lamă de oţel,
sau la circulaţia sa în fixată într-o coadă de

356
 lemn. Expr.: a ajunge ne) în sarcina cuiva =
la (sau în) sapă de a cădea, a rămâne în
lemn = a sărăci, a (se) grija cuiva; a da pe ci-
ruina. neva în sarcina cuiva
sarafan, sarafane s. = a da pe cineva în
n. obiect de vestimen- grija cuiva. 3. misiu-
taţie pentru femei, în ne, însărcinare.
formă de rochie de- sarcofag, sarcofage s.
coltată, fără mâneci n. sicriu monumental
(şi fără umeri), care din antichitate, făcut
se poartă peste bluză. din piatră.
saramură, saramuri sardea, sardele s. f.
s. f. apă în care s-a peşte de mare, lung
dizolvat sare şi care de 6-15 cm, care tră-
se întrebuinţează în ieşte pe lângă coas-
gospodărie la conser- tele de vest şi de sud
varea unor alimente. ale Europei; se con-
sarcasm, sarcasme s. sumă proaspăt sau
n. ironie aspră, ustu- conservat în cutii sau
rătoare; batjocură ne- în butoaie; • ca sar-
cruţătoare. delele = unul lângă
sarcină, sarcini s. f. altul, înghesuiţi.
1. greutate, povară, sarma, sarmale s. f.
încărcătură pe care o (mai ales la pl.) pre-
duce un om sau un parat culinar din car-
animal. 2. obligaţie, ne tocată (amestecată
îndatorire, răspunde- cu orez şi cu alte in-
re, datorie, însărcina- grediente), învelită în
re. Expr.: a cădea foaie de varză, de vită
(sau a reveni, a rămâ- etc., în forma unor
rulouri.

357
saşiu, -ie, saşii adj. deplinindu-i o dorin-
(despre oameni) care ţă, o necesitate, o exi-
se uită cruciş; încru- genţă; a mulţumi, a
cişat, zbanghiu; (de- împlini, a împăca.
spre priviri) cruciş, în- savană, savane s. f.
crucişat. câmpie întinsă în zo-
sat, sate s. n. aşezare na tropicală, acoperi-
rurală cu case şi gos- tă cu ierburi înalte şi
podării locuite în ma- presărată din loc în
joritate de ţărani. loc cu tufe de arbuşti
Expr.: sat fără câini = spinoşi sau cu copaci
loc nepăzit, în care pitici.
oricine poate să facă savant, -ă, savanţi,
orice doreşte. -te s. m. şi f., adj. (per-
satelit, sateliţi s. m. soană) care posedă
corp ceresc, care se cunoştinţe vaste şi
roteşte în jurul altui aprofundate în una
corp ceresc. sau în mai multe ra-
satin s. n. ţesătură dea- muri ale ştiinţei; eru-
să de mătase sau de dit, învăţat.
bumbac, cu una din savarină, savarine s.
feţe lucioasă. f. prăjitură făcută din
satiră, satire s. f. ouă şi zahăr cu adaos
scriere în versuri sau de pesmet; se serveş-
în proză, în care sunt te cu sirop, rom şi
criticate defectele mo- frişcă.
rale ale oamenilor savoare s. f. 1. gust
sau aspectele nega- deosebit, ales, plăcut
tive ale societăţii. al alimentelor. 2. (fig.)
satisface vb. a mul- farmec, încântare, plă-
ţumi (pe cineva) în- cere.

358
savura vb. 1. a mânca se uita la cineva cu o
sau a bea ceva pe privire ascuţită, pă-
îndelete, cu plăcere, a trunzătoare; a stră-
simţi bine gustul; a punge cu privirea.
degusta. 2. a se bu- sălaş, sălaşe s. n. 1.
cura în tihnă de ceva, adăpost temporar pen-
a se delecta, a se tru oameni şi ani-
desfăta. male. 2. locuinţă; ca-
saxofon, saxofoane să, cămin.
s. n. instrument mu- sălbatic, -ă, sălbatici,
zical de suflat, făcut -ce adj. 1. (despre a-
din metal, în forma nimale, în opoziţie cu
unui tub conic îndoit. domestic) care nu
sădi vb. a planta; a se- este îmblânzit, supus
măna. omului; nedomesticit,
săgeată, săgeţi s. f. neîmblânzit, nestăpâ-
vergea de lemn, cu un nit. 2. (despre pământ,
vârf ascuţit de fier, locuri etc.) necultivat,
iar la celălalt capăt nelucrat; pustiu, ne-
cu două aripioare în- locuit. 3. (despre oa-
guste; se folosea în meni) necivilizat, pri-
trecut ca armă de mitiv, barbar; retras
luptă, fiind aruncată de lume, nesociabil,
dintr-un arc încordat. singuratic. 4. neome-
săgeta vb. 1. a lovi, a nos, crud, nemilos,
răni, a ucide cu să- rău.
geata. 2. a înţepa, a sălciu, -ie, sălcii adj.
împunge, a produce o (despre apă) care are
durere vie, ascuţită, un gust dulceag, pu-
puternică. 3. (fig.) a ţin sărat, neplăcut,

359
 searbăd; (despre gust) acoperit cu zăpadă,
fad, leşios. unde se dau copiii cu
sălta vb. 1. (despre fi- săniuţele; derdeluş.
inţe) a face un salt săpăligă, săpăligi s. f.
(sau salturi repetate); sapă mică, lunguiaţă,
a sări. Expr.: a-i sălta având doi sau trei
(cuiva) inima (de bu- colţi la partea opusă
curie) = a tresări de tăişului, folosită mai
bucurie, a se bucura ales în horticultură.
tare. 2. (despre lu- săptămânal, -ă, săp-
cruri) a se mişca de tămânali, -e adj.
jos în sus. 3. (despre care are loc o dată pe
ape, valuri) a fi agitat, săptămână; (despre
a se învolbura, a clo- publicaţii) care apare
coti. 4. (despre copii) o dată pe săptămână.
a creşte, a se înălţa. săpun, săpunuri s. n.
sămânţă, seminţe s. produs care serveşte
f. parte a plantelor la spălarea corpului,
(închisă în fruct) din a rufelor etc.
care, în condiţii priel- sărac, -ă, săraci, -ce
nice, se poate dezvol- adj. (în opoziţie cu bo-
ta o nouă plantă. gat) 1. (despre oa-
sănătate s. f. stare a meni) care nu are a-
unui organism, la ca- vere, care este lipsit
re funcţionarea tutu- de bunurile materiale
ror organelor se face necesare vieţii; săr-
în mod normal şi re- man, nevoiaş. Expr.:
gulat. sărac lipit (pămân-
săniuş, săniuşuri s. tului) = foarte sărac,
n. loc pe coasta unui lipsit de orice resursă
deal sau pe o pantă, materială. 2. lipsit

360
 de..., fără. Expr.: să-
rac cu duhul = lipsit
de inteligenţă, de spi-
rit; prost. 3. vrednic
de milă; biet, sărman,
nenorocit.
sărbătoare, sărbători
s. f. 1. zi în care se co-
memorează sau se
sărbătoreşte un eve-
niment important. 2.
sărbătorire, serbare;
festivitate, petrecere.
sări vb. I. (despre fiinţe)
1. a se desprinde de
la pământ, avântân-
du-se în sus printr-o
mişcare bruscă şi a
reveni în acelaşi loc; a
sălta. 2. a se deplasa,
a trece dintr-un loc
într-altul prin salt;
(fig.) a trece brusc
dintr-o situaţie în al-
ta, de la o idee la alta.
Expr.: a sări din lac
în puţ = a ajunge din
rău în mai rău, a
scăpa dintr-o primej- sătul, -ă, sătuli, -le
die căzând în alta mai
mare. 3. a trece peste
361
ceva printr-o săritu-
ră; a escalada. 4. a se
ridica brusc de unde-
va. Expr.: a sări cu
gura = a interveni
brusc cu vorba; a-i
sări (cuiva) de gât = a
se repezi să îmbrăţi-
şeze pe cineva. 5. a-i
veni cuiva în ajutor, a
interveni grabnic pen-
tru a ajuta pe cineva.
II. (despre lucruri) 1. a
se deplasa brusc şi
cu putere în sus.
Expr.: a sări în aer =
a se distruge, a se
preface în bucăţi. 2.
(+ prep. din sau de la)
a se mişca, a-şi
schimba poziţia; a se
desprinde. Expr.: a-i
sări (cuiva) inima (din
loc) = a se speria
foarte tare; a se
emoţiona; a-i sări
(cuiva) ţandăra = a se
supăra, a se înfuria.
adj. 1. (despre fiinţe)
în opoziţie cu flă-
 mând) care şi-a poto- plasmă şi globule (al-
lit foamea, care s-a be şi roşii), care cir-
săturat; îndestulat, culă prin vene. Expr.:
săturat. 2. (fig.) plic- a-şi păstra sângele
tisit, dezgustat, scâr- rece = a încerca să nu
bit. se lase impresionat
săvârşi vb. 1. a înde- de ceea ce se întâm-
plini, a face, a înfăp- plă în jurul său; a
tui, a realiza; a exe- avea sânge în vine = a
cuta, a efectua. 2. a fi energic; a-şi face
duce la bun sfârşit; a sânge rău = a se su-
termina cu bine, a păra foarte tare, a se
sfârşi. 3. a comite, a enerva; a-i îngheţa
face, a făptui. (cuiva) sângele în vine
sâcâi vb. a nu lăsa pe = a se speria, a fi cu-
cineva în pace; a cică- prins de groază. 2.
li, a enerva, a agasa. (metaforic, exprimă
sâmbure, sâmburi s. ideea de origine, fa-
m. 1. parte tare din milie, neam). Expr.:
interiorul unor fructe, cu (sau de) sânge al-
cu învelişul lemnos, bastru = de neam
care conţine sămânţa. mare, ales, de familie
2. parte centrală (so- bună; sângele apă nu
cotită ca cea mai im- se face = legăturile de
portantă); miez, ini- rudenie nu se uită. 3.
mă, nucleu. 3. părti- (metaforic, exprimă i-
cică, fărâmă. deea de cruzime, vio-
sânge s. n. 1. substan- lenţă, asuprire). Expr.:
ţă lichidă de culoare vărsare de sânge =
roşie, compusă din măcel, ucidere în ma-
să.

362
sânziană, sânziene s.
f. 1. plantă cu frunze
lungi şi înguste şi cu
flori galbene-aurii,
plăcut mirositoare. 2. scamatorie, scamato-
(la pl.) numele popu-
lar al sărbătorii creş-
tine celebrată la 24
iunie; drăgaică. 3.
fiinţă fantastică, rău-
făcătoare.
sârbă, sârbe s. f. dans
popular românesc, cu
ritm foarte vioi, care
se joacă cu dansatorii
prinşi de obicei în
cerc; melodia după scandal, scandaluri
care se joacă.
sârguinţă, sârguinţe
s. f. hărnicie, zel, stră-
duinţă.
sâsâi vb. 1. (despre
gâşte, şerpi etc.) a scară, scări s. f. 1. o-
scoate un sunet ase-
mănător unui «s» pre-
lungit. 2. a vorbi de-
fectuos, deformând u-
nele sunete, pronun-
ţând «s» în loc de «ş».
scafandru, scafandri
s. m. persoană spe-
363
cializată în lucrări
sub apă, cu ajutorul
unui echipament spe-
cial.
rii s. f. faptă aparent
miraculoasă (trans-
formarea unui obiect
în altul, apariţia şi
dispariţia unor obiec-
te etc.) în realitate
bazată pe iluzii opti-
ce, create de îndemâ-
narea şi de rapidita-
tea gesturilor, age-
rimea mâinilor etc.
s. n. 1. zarvă, gălăgie,
larmă, tărăboi. 2. în-
tâmplare care tulbu-
ră ordinea publică;
ceartă.
biect de lemn (de fier,
de frânghie etc.) ser-
vind pentru a urca şi
a coborî la alt nivel.
2. element de con-
strucţie, realizat din-
tr-un şir de trepte (de
lemn, de marmură,
 de metal etc.) de obi- (se) face domn.
cei cu balustradă, scădea vb. a (se) redu-
servind pentru comu- ce, a (se) micşora, a
nicarea între etaje, (se) diminua.
într-o clădire şi în ex- scălda vb. 1. a face ba-
teriorul ei. ie, a se îmbăia; (fig.) a
scarlatină, scarlatine se reflecta, a se oglin-
s. f. boală infecţioasă, di. 2. a uda, a muia.
contagioasă şi epider- Expr.: a-şi scălda o-
mică (mai ales la co- chii în lacrimi = a
pii), care se manifestă lăcrima, a plânge.
prin febră, dureri de scăpa vb. 1. a se des-
gât şi erupţie roşie pe prinde, a ieşi din...; a
tot corpul. se elibera, a se salva.
scatiu, scatii s. m. pa- 2. a ieşi dintr-un ne-
săre cântătoare, mică caz, dintr-o încurcă-
şi vioaie, cu ciocul pu- tură, dintr-o situaţie
ternic, cu penele ver- grea. Expr.: a scăpa
zi-gălbui, cenuşii pe teafăr = a supravieţui
spate, iar pe aripi cu unei primejdii; a scă-
două dungi negre. pa cu viaţă = a-şi sal-
scaun, scaune s. n. 1. va viaţa dintr-o pri-
mobilă (de lemn, de mejdie. 3. a da dru-
metal) cu sau fără mul, fără intenţie,
spetează, pe care poa- unui obiect ţinut în
te să stea o singură mână; a lăsa să cadă
persoană. 2. tron. din cauza unei emoţii
Expr.: a pune (sau a puternice. Expr.: a
se urca, a veni) în scăpa (ceva) din mâ-
scaun = a aduce (sau nă = a pierde de sub
a veni) la domnie, a control. 4. a pierde o-

364
 cazia de a vedea ceva, tri) a asfinţi, a apune.
de a se folosi ceva; a 2. a aluneca în jos, a
nu sosi la timp, a nu cădea. 3. a sărăci, a
apuca. 5. a face sau a pierde averea.
spune ceva fără voie, scărmăna vb. 1. a des-
din greşeală. 6. a face fibrele de lână, a
pierde din vedere, a le curăţa. 2. (fig.) a ba-
nu lua în seamă, a o- te (pe cineva); a certa.
mite. Expr.: a scăpa scărpina vb. a (se) fre-
ceva din vedere = a ca cu unghiile, cu
omite, a neglija; a nu degetele, în locul un-
scăpa (pe cineva sau de simte o senzaţie de
ceva) din ochi sau din mâncărime a pielii.
vedere = a ţine (pe ci- scâlcia vb. (despre în-
neva sau ceva) sub călţăminte) a (se) toci,
continuă observare. a (se) strâmba, a (se)
scăpăra vb. 1. a pro- deforma.
duce scântei prin scânci vb. a plânge cu
ciocnire. Expr.: a-i glas slab, întrerupt; a
scăpăra (cuiva) picioa- se văita.
rele = a fugi foarte scândură, scânduri
repede. 2. a scânteia, s. f. piesă de lemn,
a străluci, a luci; (fig.) obţinută prin tăierea
a apărea, a se ivi în lung a trunchiului
deodată. Expr.: a-i unui copac; se între-
scăpăra (cuiva) prin buinţează la lucrări
minte (sau prin cap) = de construcţie şi de
a-i trece repede prin tâmplărie. Expr.: a fi
minte. (a se usca sau a ră-
scăpăta vb. 1. (despre mâne) ca scândura =
soare, lună şi alţi aş- a slăbi foarte mult.

365
scânteia vb. 1. a licări mos împodobit, pur-
ca o scânteie (care a- tat (odinioară) de su-
pare şi dispare), a verani, ca semn al a-
străluci, a luci, a scli- utorităţii supreme.
pi. 2. (despre ochi) a schelet, schelete s.
privi viu, pătrunză- n. totalitatea oaselor
tor. dintr-un corp.
scârţâi vb. 1. a produce scheuna vb. (despre a-
un zgomot ascuţit, nimale) a scoate su-
strident şi neplăcut. nete ascuţite şi repe-
2. (fig.) a cânta prost tate (de durere, mai
la un instrument mu- rar de bucurie); a
zical cu coarde. chelălăi.
scenă, scene s. f. 1. schia vb. a aluneca pe
parte specială a unei zăpadă cu schiurile; a
săli de spectacol, mai face schi.
ridicată şi special a- schilodit, -ă, schilo-
menajată, pe care se diţi, -te adj. infirm,
desfăşoară reprezen- mutilat.
taţiile. 2. subdiviziune schimba vb. 1. a înlo-
a unui act dintr-o o- cui ceva sau pe cine-
peră dramatică. va cu altceva sau cu
sceptic, -ă, sceptici, altcineva. Expr.: a
-ce adj. care nu are schimba (câte) o vorbă
încredere în nimic, (sau un cuvânt) = a
care se îndoieşte de sta puţin de vorbă. 2.
toate; neîncrezător, a (se) modifica, a (se)
rezervat. transforma, a (se) pre-
sceptru, sceptre s. n. face. Expr.: a schimba
toiag sau baston fru- foaia = a-şi modifica

366
 purtarea faţă de cine-
va. 3. a(-şi) schimba
îmbrăcămintea. 4. a
muta dintr-un loc în- sclav, -ă, sclavi, -e s.
tr-altul, a aşeza în al-
tă parte. Expr.: a
schimba vorba = a a-
bate în altă direcţie
discuţia, a evita un
subiect neplăcut.
schimonosi vb. 1. a
sluţi, a urâţi, a poci, a sclifosi vb. 1. a se la-
strica. 2. (despre oa-
meni, mai ales despre
faţa sau gura lor) a se
strâmba, a face gri-
mase.
schingiui vb. a bate scoarţă, scoarţe s. f.
rău, a chinui, a mal-
trata, a tortura.
schiţă, schiţe s. f. 1.
desen sau sculptură
în care autorul con-
turează în linii mari
şi caracteristice un
subiect care îl pre-
ocupă. 2. scriere de
proporţii mai mici de-
cât nuvela, în care se
redă o întâmplare
scurtă şi simplă, ca-
367
racteristică pentru
un individ sau pentru
viaţa socială.
m. şi f. persoană lip-
sită de orice drepturi,
aflată în proprietatea
deplină a stăpânului,
pentru care era obli-
gată să muncească;
rob.
menta, a plânge pre-
făcut, fără motiv; a se
smiorcăi. 2. a face
mofturi, capricii; a se
fandosi.
1. înveliş extern al
tulpinilor, ramurilor,
lujerelor şi rădăci-
nilor lemnoase; coajă.
2. învelişul exterior,
tare al globului pă-
mântesc. 3. îmbră-
căminte rigidă a unei
cărţi, a unui caiet
etc.; copertă. Expr.:
din scoarţă în scoarţă
= de la prima pagină
până la ultima pa-
 gină; în întregime. face cuiva necazuri,
scoate vb. 1. a lua ceva a-l îmbătrâni.
dintr-o cantitate mai scobi vb. a face o
mare sau din locul gaură, o adâncitură
unde se află; a ex- în ceva; a găuri, a
trage. 2. a pune la ve- săpa.
dere, a înfăţişa, a da scop, scopuri s. n. 1.
la iveală; a expune. ţintă către care tinde
Expr.: a scoate în cineva prin acţiunile
evidenţă = a sublinia, sale, ceea ce-şi pro-
a accentua. 3. a (se) pune cineva să înfăp-
dezbrăca sau a (se) tuiască; ţel, obiectiv,
descălţa. 4. a smulge, ţintă. 2. menire, rol,
a trage în afară. rost.
Expr.: a scoate (cui- scorbură, scorburi s.
va) sufletul = a necăji, f. 1. cavitate, gaură,
a supăra foarte tare scobitură în trun-
(pe cineva); a-şi scoa- chiul unui copac. 2.
te sufletul = a se obo- văgăună, gaură mică
si foarte mult, a se într-un mal, în stân-
extenua; a-şi scoate că; peşteră.
ochii unul altuia = a scormoni vb. 1. a sco-
se certa, a se bate. 5. toci, a cotrobăi; a răs-
a face pe cineva să coli, a răvăşi. 2. a
iasă dintr-o anumită răscoli în adânc pă-
stare. Expr.: a scoate mântul, ţărâna zgâ-
(pe cineva) din răb- riind, brăzdând, să-
dări = a enerva foarte pând. 3. a scoate la
tare, a face să-şi piar- iveală (dintr-un loc
dă răbdarea; a scoate ascuns, dosit).
(cuiva) peri albi = a

368
scorni vb. 1. a inventa, căuta şi de a găsi un
a plăsmui, a născoci. obiect, a (se) căuta, a
2. a lansa o minciu- (se) cerceta, a cotro-
nă, un zvon cu inten- băi.
ţia de a induce în e- scrabble s. n. joc logic
roare; a ticlui, a urzi. cu litere, asemănător
scoroji vb. a se usca jocului de cuvinte în-
foarte tare; a se dete- crucişate.
riora, a se strica de- scrânti vb. 1. (despre
formându-se, cojin- oase, încheieturi, mem-
du-se. bre) a scoate din arti-
scorpie, scorpii s. f. culaţie, a deplasa, a
1. (în basme) fiinţă disloca; a luxa.
fantastică, imaginată Expr.: a o scrânti = a
ca un şarpe cu limbi face o prostie. 2. (fig.,
de foc sau cu cap de despre oameni) a-şi
om. pierde judecata, a se
scorpion, scorpioni zăpăci.
s. m. animal care tră- scrâşnet, scrâşnete
ieşte în ţările calde şi s. n. 1. zgomot produs
a cărui înţepătură es- de strângerea şi fre-
te foarte veninoasă. carea dinţilor de jos
scorţişor, scorţişori cu cei de sus (din cau-
s. m. arbore exotic, a za suferinţei, a mâ-
cărui scoarţă este în- niei). 2. (fig.) zgomot
trebuinţată drept con- scârţâitor; scârţâit.
diment sau în medi- scrie vb. 1. a reprezen-
cină. ta prin semne con-
scotoci vb. a răscoli venţionale sunetele
lucrurile aflate laolal- sau cuvintele vorbirii.
tă; cu scopul de a 2. a-şi exprima, a-şi

369
 formula gândurile, i- turtit lateral şi aco-
deile în scris; a com- perit cu solzi mari;
pune opere literare. trăieşte în mare, în
3. a coresponda; a Dunăre şi în unele
trimite cuiva o scri- bălţi.
soare. 4. a nota, a în- scruta vb. a privi cu
semna în scris. atenţie, a cerceta, a
scrijeli vb. a zgâria, a examina, a sonda.
cresta cu un obiect scufie, scufii s. f. 1.
ascuţit. căciuliţă care se leagă
scrin, scrinuri s. n. sub bărbie, purtată
dulăpior cu mai mul- mai ales de sugari. 2.
te sertare suprapuse bonetă de formă ţugu-
în care se ţine mai iată, făcută din pânză
ales lenjeria; comodă. sau din stofă, de obi-
scrisoare, scrisori s. cei cu un ciucure la
f. comunicare scrisă, vârf şi care se poartă
trimisă cuiva prin poş- mai ales noaptea, în
tă sau prin interme- timpul somnului.
diul unei persoane; scufunda vb. 1. a intra
epistolă, răvaş. sau a băga cu totul în
scrum, (rar) scrumuri apă sau în alt lichid;
s. n. materie neagră a se lăsa la fund, a se
sau cenuşie, rămasă afunda. 2. (fig.) a se
în urma arderii unui lăsa absorbit de o ac-
corp. Expr.: a se tivitate, de gânduri
alege scrumul = a nu etc.; a se cufunda.
mai rămâne nimic. scula vb. 1. a (se) trezi
scrumbie, scrumbii din somn, a (se) deş-
s. f. peşte migrator, tepta. Expr.: a se scu-
cu corpul lunguieţ, la cu noaptea-n cap =

370
 a se scula dis-de-di-
mineaţă. 2. a (se) ri-
dica în picioare, a (se)
ridica de jos. 3. (fig.) a
porni o revoltă; a se
răscula, a se răzvrăti.
scump, -ă, scumpi,
-e adj. 1. (despre lu- scurtă, scurte s. f.
cruri, în opoziţie cu
ieftin) care costă
mult, care se vinde
sau se cumpără la un
preţ mare; costisitor.
2. preţios, de preţ, scut, scuturi s. n. 1.
valoros, rar. 3. (des-
pre fiinţe) foarte drag,
iubit, îndrăgit. 4.
zgârcit, avar. Expr.: (a
fi) scump la vorbă = (a
fi) tăcut, a vorbi pu-
ţin; (a fi) scump la
vedere = a ieşi rar în
lume. scutura vb. 1. a (se)
scurt1 adv. repede,
brusc, deodată, fulge-
rător.
scurt2, -ă, scurţi, -te
adj. (despre obiecte,
în opoziţie cu lung)
de lungime redusă,
mică. Expr.: a lua (pe
371
cineva) din scurt = a
trata pe cineva cu as-
prime; a ţine (pe ci-
neva) din scurt = a
controla pe cineva de
aproape sau cu seve-
ritate.
haină groasă (de obi-
cei vătuită sau îm-
blănită), lungă până
deasupra genunchi-
lor.
armă de apărare, fă-
cută din metal, din
piele etc., cu care
luptătorii din antichi-
tate şi din evul mediu
îşi apărau pieptul de
lovituri. 2. (fig.) apă-
rare, ocrotire, sprijin.
clătina, a (se) agita. 2.
a face curăţenie, a
şterge praful de pe
obiectele din casă; a
deretica. 3. (despre
plante) a se despuia
de frunze, de petale,
de rod. 4. a mişca (cu
 putere) într-o parte şi sec, seacă, seci adj.
în alta; a zgâlţâi. 5. 1. (despre fântâni, iz-
(fam.) a critica aspru, voare) lipsit de apă;
a certa. uscat. 2. (despre te-
scuza vb. 1. a-şi cere renuri) neroditor, ne-
iertare pentru o gre- productiv; arid, sece-
şeală făcută, pentru tos. 3. (fig.) lipsit de
un deranj sau o ofen- conţinut, de sens, de
să adusă cuiva; a-şi folos; • în sec = zadar-
exprima părerea de nic, inutil.
rău. 2. a accepta, a seceră, seceri s. f.
primi scuzele cuiva; a unealtă agricolă ma-
ierta. nuală, folosită la re-
seamăn, semeni s. m. coltarea cerealelor
cel care e la fel cu prin tăierea tulpinilor
cineva; aproapele cui- acestora, formată din-
va; om. Expr.: a nu tr-o lamă de oţel, în-
(mai) avea seamăn gustă şi curbată şi
(pe lume) = a fi unic, a fixată într-un mâner
nu avea pereche. de lemn.
seară, seri s. f. parte secetă, secete s. f.
de la sfârşitul zilei, lipsă îndelungată a
când începe să se în- ploilor, provocând us-
tunece; amurg. carea solului şi a ve-
searbăd, -ă, serbezi, getaţiei; vreme usca-
-de adj. 1. (despre ali- tă; lipsă de apă, uscă-
mente) lipsit de gust; ciune.
nici dulce, nici acru, secol, secole s. n. in-
nici sărat. 2. (fig.) terval de timp de o
plictisitor, monoton, sută de ani; veac.
neinteresant.

372
secret, -ă, secreţi, -te semantic, -ă, seman-
adj. 1. care este ţinut tici, -ce adj. care se
ascuns, care rămâne referă la sensurile cu-
necunoscut; nedezvă- vintelor.
luit, nemărturisit, ne- semeţ, -eaţă, semeţi,
divulgat. 2. ascuns, -e adj. 1. falnic, mân-
tainic, tăinuit, miste- dru, măreţ; sfidător,
rios. obraznic. 2. brav, cu-
secundă, secunde s. f. rajos, îndrăzneţ, ini-
unitate de timp egală mos, neînfricat, viteaz.
cu a 60-a parte din seminţie, seminţii s.
durata unui minut. f. 1. neam, popor, na-
seif, seifuri s. n. dulap ţionalitate. 2. totalita-
sau ladă de fier în ca- tea indivizilor sau fa-
re se păstrează bani, miliilor care au ace-
hârtii şi obiecte de laşi străbun; familie,
valoare; casă de bani. trib.
seism, seisme s. n. semnifica vb. a avea
cutremur de pământ. înţelesul de..., a în-
selecta vb. a alege, a semna, a reprezenta.
selecţiona, a tria, a senin, -ă, senini, -e
sorta (după un crite- adj. 1. (despre cer) lip-
riu stabilit). sit de nori. 2. (despre
selenar, -ă, selenari, timp) clar, limpede, li-
-e adj. de lună, lunar. niştit, calm. 3. (fig.,
semafor, semafoare s. despre oameni, despre
n. indicator cu lumini expresia figurii lor)
colorate pentru re- care arată mulţumire
glementarea circula- sufletească, care nu
ţiei în oraş; stop. este preocupat de ni-
mic; liniştit, luminos.

373
sensibil, -ă, sensibili, ţine de glume, care
-e adj. care se lasă u- are un caracter grav;
şor impresionat, emo- sobru, rezervat, echili-
ţionat; emotiv, impre- brat, aşezat, chibzuit.
sionabil, simţitor. serpentină, serpen-
sentinţă, sentinţe s. tine s. f. traseu şer-
f. hotărâre, decizie a puit al unui drum
unei instanţe judecă- care străbate un te-
toreşti; verdict. ren în pantă; fiecare
separa vb. a (se) des- din cotiturile unui
părţi, a (se) desprin- astfel de traseu;
de, a (se) izola, a (se) drum cotit, şerpuit.
detaşa. sertar, sertare s. n.
seră, sere s. f. încăpere parte a unei mobile
cu acoperiş (şi cu pe- (birou, masă etc.) în
reţi) de sticlă în care formă de cutie, care
sunt adăpostite şi se poate trage în afa-
cultivate plantele ce ră.
nu suportă frigul. servietă, serviete s.
serba vb. a celebra, a f. geantă mare, mai
aniversa, a sărbători. ales din piele, având
seringă, seringi s. f. una sau mai multe
instrument medical, despărţituri, în care
folosit pentru a intro- se poartă acte, cărţi,
duce sau pentru a ex- hârtii etc.
trage din organism servitor, -oare, servi-
un lichid, pentru a lua tori, -oare s. m. şi f.
probe de sânge etc. persoană angajată în
serios, -oasă, serioşi, serviciul cuiva pentru
-oase adj. care nu se treburi casnice.

374
sever, -ă, severi, -e mina; a lua sfârşit. 3.
adj. (despre oameni) a muri, a se prăpădi.
care judecă şi pedep- sfâşia vb. 1. a rupe în
seşte cu asprime, ca- bucăţi, în fâşii etc.; a
re cere îndeplinirea o- ciopârţi, a sfârteca.
bligaţiilor; riguros, Expr.: a sfâşia cuiva
exigent. inima = a provoca
sezonier, -ă, sezonieri, cuiva o mare durere.
-e adj. care ţine de un 2. a critica cu răuta-
anumit sezon; de se- te; a bârfi.
zon. sfeclă, sfecle s. f.
sfadă, sfezi s. f. 1. plantă cu frunze lu-
ceartă. 2. conflict, ne- cioase, cu rădăcină
înţelegere; zâzanie. cărnoasă, de culoare
sfat, sfaturi s. n. 1. albă sau roşie, folo-
povaţă, îndemn, în- sită ca aliment, ca
drumare. 2. adunare plantă furajeră sau în
de oameni întruniţi industrie, pentru ex-
pentru a lua hotărâri, tragerea zahărului.
sau (în trecut) pentru sfeşnic, sfeşnice s. n.
a ajuta la conducerea suport pentru lumâ-
ţării. nări, prevăzut cu unul
sfărâma vb. a (se) sau mai multe braţe.
sparge în bucăţi mici, sfetnic, sfetnici s. m.
a (se) zdrobi. (în trecut) boier sau
sfârşi vb. 1. a duce un dregător cu care se
lucru la capăt; a ter- sfătuia un domn sau
mina, a isprăvi. 2. a un conducător; (as-
ajunge la capăt, a nu tăzi) cel care dă sfa-
mai exista, a se ter- turi.

375
sfială, sfieli s. f. timi- sideral, -ă, siderali,
ditate, ruşine, jenă, -e adj. care aparţine
teamă. aştrilor, care se referă
sfida vb. a înfrunta pe la aştri; astral.
cineva cu dispreţ şi în siestă, sieste s. f.
mod provocator; a de- odihna şi somnul de
sfide, a brava. după prânz.
sfoară, sfori s. f. fir sigiliu, sigilii s. n. o-
lung şi gros, obţinut biect purtând o in-
din împletirea mai scripţie, o emblemă şi
multor fibre textile şi care se aplică pe un
folosit la legarea o- act oficial, ca dovadă
biectelor. Expr.: a tra- a autenticităţii lui.
ge pe cineva pe sfoară sihastru, sihaştri s.
= a păcăli, a înşela. m. om care trăieşte
sforţa vb. a face un e- izolat de lume în post
fort; a se strădui, a se şi rugăciune; pustnic.
sili, a se opinti. sili vb. 1. a forţa pe ci-
sfredeli vb. 1. a face neva să facă ceva; a
găuri; a găuri, a per- obliga, a constrânge.
fora. 2. (fig., despre 2. a se strădui, a-şi
sunete, despre zgo- da osteneala.
mote) a străbate, a pă- simbrie, simbrii s. f.
trunde. leafă, salariu.
sfrijit, -ă, sfrijiţi, -te similar, -ă, similari,
adj. slăbuţ, slăbănog, -e adj. de acelaşi fel;
jigărit. asemănător.
sfruntat, -ă, sfruntaţi, simpatic, -ă, simpa-
-te adj. neruşinat, tici, -ce adj. (despre
obraznic. oameni) plăcut, atră-

376
 gător, agreabil, nos- sinistrat, -ă, sinis-
tim. traţi, -te adj. (per-
simptom, simptome soană) care a suferit
s. n. semn, indiciu al pagube în urma unor
unei boli. incendii, inundaţii
simula vb. a face să etc.
pară ca real un lucru sinonim, sinonime s.
inexistent; a crea în n. cuvânt sau expre-
mod voit o impresie sie care are acelaşi
falsă; a se preface, a (sau aproape acelaşi)
se face. înţeles cu alt cuvânt
simultan, -ă, simul- sau cu altă expresie.
tani, -e adj. care are sinuos, -oasă, sinuoşi,
loc, care se produce -oase adj. 1. cotit, şer-
în acelaşi timp; con- puitor. 2. (fig., despre
comitent, sincronic. caracterul oamenilor)
sincer, -ă, sinceri, -e şovăielnic, schimbă-
adj. (despre oameni şi tor, nesigur.
acţiunile lor) care spu- sipet, sipete s. n. cufăr
ne ceea ce gândeşte, de lemn în care se
fără ocolişuri; fără se- păstrează haine sau
crete; franc, deschis, obiecte de valoare.
cinstit. sitar, sitari s. m. pa-
sinchisi vb. a-i păsa de săre călătoare, de mă-
cineva sau de ceva; a rimea unui porum-
fi preocupat de cineva bel, cu ciocul lung,
sau de ceva. drept şi subţire şi cu
sindrofie, sindrofii s. pene cafenii, căutată
f. petrecere în familie, de vânători pentru
reuniune de invitaţi. carnea ei gustoasă.

377
sită, site s. f. obiect de slut, -ă, sluţi, -te adj.
gospodărie care ser- mutilat, schilod; foar-
veşte la cernut făină, te urât, pocit, diform;
mălai, la pasat legu- hâd.
me ori fructe, la stre- smalţ, smalţuri s. n.
curat lichide. Expr.: substanţă albă şi lu-
a ploua ca prin sită = cioasă, care acoperă
a ploua mărunt şi suprafaţa vizibilă a
des; a trece prin sită = dinţilor.
a examina ceva cu smerit, -ă, smeriţi,
multă atenţie şi în -te adj. supus, umil,
mod critic; a vedea ca modest; (bis.) evla-
prin pânză = a vedea vios, cucernic.
neclar. smochin, smochini s.
slăvi vb. a lăuda, a m. arbust cu nume-
preamări, a ridica în roase flori, care la ma-
slavă pentru merite turitate devin fructe
deosebite. comestibile, cărnoase
slobozi vb. a pune în şi dulci.
libertate; a elibera. smoching, smochin-
slovă, slove s. f. 1. guri s. n. haină băr-
literă. 2. scrisul unei bătească de gală, fă-
persoane. cută de obicei din
slujitor, -oare, sluji- stofă neagră, cu re-
tori, -oare s. m. şi f. vere de mătase.
1. persoană care slu- smuci vb. 1. a trage
jeşte; servitor, slugă. brusc şi cu putere
2. (în trecut) oştean pentru a deplasa sau
aflat în slujba dom- pentru a scoate (ceva
nului ţării sau a unui sau pe cineva) din lo-
boier.

378
 cul unde se află. 2. a sidera pe cineva răs-
se agita, a se zbate. punzător (de ceva).
snoavă, snoave s. f. 2. plan, gând, idee.
scurtă povestire haz- Expr.: a-i veni (cuiva)
lie, anecdotă. la socoteală = a-i fi pe
snop, snopi s. m. grup plac, a-i conveni; a da
de lucruri de acelaşi socoteală (cuiva, de
fel, care formează un ceva) = a da seama, a
mănunchi, o legătură. răspunde (de ceva); a
sobă, sobe s. f. in- ţine socoteală de... = a
stalaţie pentru încăl- ţine seama de...; a
zit încăperile, făcută ţine cont de... 3. raţi-
din cărămidă, din te- une, măsură; • cu so-
racotă, din fier sau coteală = cu măsură,
din fontă. în mod chibzuit.
soclu, socluri s. n. soi, soiuri s. n. specie,
suport, postament de fel, varietate; cate-
piatră, de marmură gorie (de oameni).
sau de beton, care sol1 s. m. invar. unul
susţine o coloană, o dintre cele şapte su-
statuie etc. nete ale gamei.
socoteală, socoteli s. sol2, soli s. m. persoa-
f. 1. calculare, calcul nă trimisă undeva cu
numeric. Expr.: a ieşi misiune.
la socoteală (cu ceva sol3, soluri s. m. stra-
sau cu cineva) = a o tul superior şi afânat
scoate la capăt (cu al scoarţei pămân-
ceva sau cu cineva); a tului, în care plantele
pune (ceva) în soco- îşi au rădăcina.
teala cuiva = a con-

379
solemn, -ă, solemni, somptuoşi, -oase
-e adj. care are un ca- adj. bogat, elegant,
racter de ceremonie; luxos.
sărbătoresc; serios, sorcovă, sorcove s. f.
grav. rămurică sau beţişor
solfegiu, solfegii s. n. împodobit cu flori ar-
mică piesă muzicală, tificiale, de culori di-
fără cuvinte, compu- ferite, cu care umblă
să în vederea exerci- copiii, în dimineaţa
ţiilor. zilei de Anul Nou, u-
solicita vb. a cere (cu rând sănătate şi no-
stăruinţă) să i se dea roc cunoştinţelor.
ceva; a revendica. sorocit, -ă, sorociţi,
solitar, -ă, solitari, -te adj. (despre date,
-e adj. singur, izolat. despre evenimente)
somn1, somni s. m. stabilit, fixat, hotărât.
peşte răpitor de apă sorta vb. a alege, a tria,
dulce, cu corpul lung, a selecta după un
fără solzi, lăţit în par- criteriu stabilit (di-
tea dinainte, cu capul mensiune, calitate,
turtit, cu gura largă compoziţie etc.).
şi cu mustăţi lungi. spadă, spade s. f. ar-
somn2, (rar) somnuri mă alcătuită dintr-o
s. n. starea celui ce lamă dreaptă cu două
doarme. Expr.: a dor- tăişuri cu care se poa-
mi somnul iepurelui = te tăia şi împunge;
a dormi uşor, iepu- sabie.
reşte. spahiu, spahii s. m.
somptuos, -oasă, militar din vechea
cavalerie turcească.

380
spanac s. n. plantă le- specific, -ă, specifici,
gumicolă cultivată -ce adj. care este
pentru frunzele ei ma- caracteristic pentru
ri, de un verde-închis, cineva sau ceva.
folosit ca aliment. spectacol, spectacole
spart, -ă, sparţi, -te s. n. prezentare (pri-
adj. 1. prefăcut în cio- velişte, întâmplare)
buri, sfărâmat. Expr.: care atrage atenţia,
a plăti oalele sparte = impresionează, inte-
a fi răspunzător pen- resează. Expr.: a se
tru greşelile altcuiva. da în spectacol = a se
2. (despre ziduri, clă- face de râs.
diri) ruinat, dărăpă- spera vb. a crede în
nat. realizarea unei ac-
spătar1, spătari s. m. ţiuni; a nădăjdui.
dregător la curtea spin, spini s. m. ţeapă
domnească, care pur- care creşte pe tulpina
ta la ceremonii sabia sau pe ramurile unor
şi buzduganul dom- plante; ghimpe. Expr.:
nului, iar mai târziu a sta (sau a şedea) pe
avea comanda cava- (sau ca pe) spini = a
leriei. nu mai avea răbdare.
spătar2, spătare s. n. spital, spitale s. n.
spetează, rezemătoa- instituţie medicală în
re (la scaune). care sunt internaţi
spânzura vb. 1. a omo- bolnavii, accidentaţii
rî pe cineva prin sau răniţii pentru a
strangulare. 2. a agă- primi îngrijire.
ţa, a anina un obiect, splendid, -ă, splen-
lăsându-l să atârne dizi, -de adj. foarte
liber în jos.

381
 frumos; măreţ, stră- raţi, -te adj. (despre
lucitor, minunat. zăpadă, praf) risipit,
spoi vb. a vărui. împrăştiat de vânt.
spontan, -ă, spon- stabil, -ă, stabili, -e
tani, -e adj. care se adj. care este bine fi-
produce brusc, pe ne- xat, bine aşezat; care
aşteptate; care se fa- nu se răstoarnă, nu
ce de bunăvoie, fără a se clatină.
fi forţat de nimeni. stadion, stadioane s.
spori vb. 1. a face să n. teren amenajat pen-
crească (în cantitate, tru susţinerea compe-
în volum); a mări, a tiţiilor sportive, a-
înmulţi. 2. a progre- vând de obicei de jur
sa, a înainta, a avea împrejur tribune pen-
spor. tru spectatori.
sporovăi vb. a vorbi stafidă, stafide s. f.
mult şi fără rost; a boabă de strugure
flecări, a trăncăni. uscată.
sprijini vb. 1. a reze- stafie, stafii s. f. fan-
ma, a propti ceva sau tomă, vedenie, strigoi.
pe cineva (ca să nu stagna vb. a sta pe loc,
cadă). 2. a ajuta pe a nu înainta.
cineva sau ceva, a stambă s. f. ţesătură
susţine. de bumbac din care
sprinten, -ă, sprin- se confecţionează ro-
teni, -e adj. care se chii, fuste etc.
deplasează cu multă statuie, statui s. f.
uşurinţă; iute, vioi, sculptură care repre-
agil. zintă de obicei imagi-
spulberat, -ă, spulbe- nea integrală a unei
fiinţe şi care este ex-
382
 pusă mai ales într-un vegetaţie, cu pereţii
spaţiu deschis. drepţi şi colţuroşi;
stăncuţă, stăncuţe stană.
s. f. pasăre de culoare stângaci, -ce, stân-
neagră-vânătă, cu cio- gaci, -ce adj. 1. (per-
cul şi picioarele negre. soană) care scrie cu
stărui vb. a cere (ceva) mâna stângă. 2. neîn-
în mod insistent; a demânatic, nesigur,
ruga mult (pe cineva timid.
să facă ceva); a in- stânjenit, -ă, stânje-
sista. niţi, -te adj. 1. îm-
stăvilar, stăvilare s. piedicat, oprit. 2. je-
n. construcţie de lemn, nat, intimidat, încur-
de beton sau de fier, cat.
asemănătoare cu un stârni vb. 1. a da naş-
baraj, care permite re- tere (la ceva), a pro-
glarea nivelului ape- voca, a pricinui (ce-
lor. va); a trezi, a deştep-
stâlp, stâlpi s. m. lemn ta. 2. (despre vânt,
lung şi gros, cioplit şi furtună etc.) a se isca,
fixat în pământ, care a se porni.
serveşte pentru a sus- steag, steaguri s. n.
ţine, a sprijini ceva. drapel, stindard, fla-
stână, stâne s. f. aşe- mură. Expr.: a coborî
zare păstorească de steagul = a renunţa la
vară, la munte sau în luptă; a ridica steag
afara satului, care fo- alb = a cere pace, a se
loseşte la adăpostirea preda; a duce steagul
oilor. = a fi în fruntea unei
stâncă, stânci s. f. acţiuni.
bloc de piatră, fără

383
stejar, stejari s. m. stingherit, -ă, stin-
arbore mare şi rămu- gheriţi, -te adj. care
ros, cu lemn tare, cu nu se simte în largul
frunze crestate, care său; stânjenit, jenat,
creşte în regiunea şe- încurcat.
surilor şi a dealurilor. stivă, stive s. f. gră-
stepă, stepe s. f. în- madă de obiecte de
tindere de loc arid, acelaşi fel.
secetos, acoperit cu o stol, stoluri s. n. grup
vegetaţie ierboasă a- (mare) de păsări zbu-
daptată la uscăciune. rătoare de acelaşi fel;
sticlete, sticleţi s. m. cârd.
mică pasăre cântă- strajă, străji s. f. 1.
toare, cu penele viu pază, apărare, scut.
colorate (roşu, negru, Expr.: a fi (a sta sau
alb şi galben). a se pune) de strajă =
stih, stihuri s. n. vers. a păzi. 2. paznic, gar-
stil, stiluri s. n. felul dian.
propriu de a se expri- straniu, -ie, stranii
ma al unei persoane adj. ciudat, bizar, ne-
(în special al unui înţeles.
scriitor). straşnic adv. (foarte)
stima vb. a avea res- tare, (foarte) mult;
pect pentru cineva grozav, extrem, teribil.
sau pentru ceva; a străbate vb. a par-
cinsti, a onora, a pre- curge, a cutreiera, a
ţui, a aprecia. umbla.
stimula vb. a îndemna, strădui vb. a face un
a încuraja (pe cineva efort pentru a realiza
sau ceva). ceva; a se sili; a-şi da
osteneala.
384
strămoş, -oaşă, stră- rât, copleşit, înfrânt.
moşi, -oaşe s. m. şi strugure, struguri s.
f. persoană care a m. fructul viţei de vie
trăit cu câteva gene- (în formă de ciorchi-
raţii înaintea cuiva şi ne).
care aparţine acelu- struni vb. 1. a stăpâni
iaşi neam. un cal cu ajutorul
strămuta vb. a (se) frâului. 2. (fig., de-
muta în alt loc, în al- spre oameni) a ţine
tă parte. din scurt, a stăpâni,
străpunge vb. a găuri a domina.
cu un obiect ascuţit; struţ, struţi s. m. pa-
a perfora. săre mare din ordinul
streaşină, streşini s. alergătoarelor, cu pi-
f. prelungire a acope- cioare lungi şi puter-
rişului unei construc- nice, cu gât lung şi
ţii, în afara zidurilor, golaş, cu pene negre
care fereşte pereţii şi sau brune-cenuşii,
fundaţiile de ploaie. care trăieşte mai ales
strident, -ă, stridenţi, în regiunile tropicale
-te adj. 1. (despre su- ale Africii.
nete) neplăcut la auz, stup, stupi s. m. adă-
ascuţit, pătrunzător. post pentru albine,
2. (despre culori) prea unde acestea formea-
viu, prea aprins; ţi- ză fagurii şi depun
pător. mierea.
strivit, -ă, striviţi, -te stupefia vb. a uimi, a
adj. 1. zdrobit, sfărâ- ului.
mat (prin apăsare sau suav, -ă, suavi, -e
prin lovire). 2. (fig., adj. discret, delicat,
despre oameni) dobo- gingaş.

385
subestima vb. a acorda prăjini lungi de lemn;
unei fiinţe, unui lu- lance.
cru o valoare mai mi- sumbru, -ă, sumbri,
că decât cea reală; a -e adj. întunecat, în-
subaprecia, a sub- tunecos.
evalua. sumedenie, sumede-
subit, -ă, subiţi, -e adj. nii s. f. grămadă, nu-
care are loc, care se măr mare, mulţime.
produce brusc, pe supliciu, suplicii s. n.
neaşteptate. 1. tortură, chin, caz-
subjuga vb. a supune o nă. 2. (fig.) suferinţă,
ţară, un popor; a ro- durere.
bi, a cuceri. supliment, supli-
sublim, -ă, sublimi, -e mente s. n. ceea ce
adj. superb, minunat, este adăugat pentru a
măreţ. completa ceva; adaos.
succesiv, -ă, succesivi, suplu, -ă, supli, -e
-e adj. care urmează adj. (despre fiinţe) ca-
unul după altul. re are uşurinţă în
succint, -ă, succinţi, mişcări; mlădios, gra-
-te adj. care se ex- ţios.
primă în puţine cu- supus, -ă, supuşi, -se
vinte; scurt, concis. adj. 1. (despre popoa-
sufoca vb. a (se) înă- re) înrobit, robit, a-
buşi, a nu mai putea servit. 2. (despre oa-
respira. meni) umil, ascultă-
suliţă, suliţe s. f. tor, slugarnic, servil.
armă de atac formată sur, -ă, suri, -e adj.
din-tr-un fier ascuţit (despre părul sau lâ-
înfipt în capătul unei na animalelor) culoa-

386
 re rezultată dintr-un
Ş
amestec de alb şi ne-
gru.
surcea, -ică, surcele
s. f. bucată subţire de şa, şei s. f. 1. bucată
lemn care sare când de piele sau de lemn,
se ciopleşte sau se care se pune pe
sparge un lemn; aş- spinarea calului şi pe
chie. care stă călăreţul.
surpa vb. a se prăbuşi, Expr.: a pune şaua
a se nărui, a se ruina. (pe cineva) = a su-
surtuc, surtuce s. n. pune, a exploata (pe
haină bărbătească ca- cineva). 2. parte a bi-
re acoperă partea de cicletei, a motocicletei
sus a corpului şi care etc., formată dintr-un
se poartă (la ţară) mic suport de piele,
peste cămaşă sau pes- de cauciuc sau din
te vestă. material plastic, pe
suspecta vb. a bănui care se stă în timpul
pe cineva de ceva rău. deplasării vehiculu-
susur, susure s. n. lui.
zgomot plăcut produs şacal, şacali s. m.
de curgerea unei ape animal carnivor săl-
sau de frunzele miş- batic, asemănător cu
cate de vânt. vulpea şi cu lupul,
suvenir, suvenire s. mic ca înălţime, cu
n. amintire; obiect coada scurtă şi cu
sau lucru care evocă botul ascuţit; trăieşte
o amintire. în haite în Africa,
Asia şi în sud-estul
Europei.

387
şagă, şăgi s. f. glumă. veşte la transportul
Expr.: a face şagă = a persoanelor şi al măr-
glumi; a se întrece cu furilor.
şaga = a depăşi mă- şalvari s. m. pl. pan-
sura, a exagera. taloni foarte largi în
şah s. n. joc de origine partea de sus, iar jos
orientală, care se joa- strânşi pe picior, pur-
că cu ajutorul a 32 de taţi mai ales de orien-
piese, pe o tablă îm- tali.
părţită în 64 de pă- şansă, şanse s. f. po-
trăţele, albe şi negre, sibilitate de succes,
scopul fiind câştiga- de reuşită; noroc.
rea regelui adversa- şantaj, şantaje s. n.
rului. acţiune de constrân-
şal, şaluri s. n. ţesă- gere exercitată asu-
tură de lână, mătase pra cuiva prin ame-
etc., împodobită cu ninţarea cu divulga-
desene, broderii sau rea unui secret sau
franjuri şi purtată de prin alte mijloace de
femei pe cap sau pe intimidare.
umeri. şantier, şantiere s.
şalău, şalăi s. m. n. loc pe care se con-
peşte răpitor de apă struieşte o clădire, un
dulce cu capul pod, o şosea etc., îm-
ascuţit şi cu corpul preună cu materialele
lunguieţ, acoperit cu şi instalaţiile nece-
solzi mici şi tari, de sare construcţiei.
culoare cenuşie. şanţ, şanţuri s. n. să-
şalupă, şalupe s. f. pătură lungă şi în-
mică ambarcaţiune gustă făcută de o
cu motor care ser- parte şi de alta a unui

388
 drum, în scopul scur- adormi un copil mic.
gerii apei. şchiop, -oapă, şchiopi,
şaretă, şarete s. f. tră- -oape adj. (despre fi-
surică uşoară, de obi- inţe) care are un pi-
cei cu două roţi, trasă cior mai scurt sau
de un singur cal. căruia îi lipseşte cu
şarlatan, şarlatani totul un picior; infirm
s. m. persoană necin- de un picior.
stită care profită de şcoală, şcoli s. f.
bunătatea sau naivi- instituţie în care sunt
tatea cuiva pentru a instruiţi şi educaţi
înşela; înşelător, im- elevii; localul, clădi-
postor. rea în care este in-
şarpe, şerpi s. m. rep- stalată instituţia de
tilă (de obicei veninoa- învăţământ; totalita-
să), lipsită de mem- tea elevilor şi a cadre-
bre, cu corpul foarte lor didactice dintr-o
lung, care se târăşte asemenea instituţie.
printr-o mişcare on- şedea vb. 1. a sta jos, a
dulată a corpului. se afla aşezat pe ceva.
Expr.: a striga (sau a 2. a lua loc, a se aşe-
ţipa) ca din (sau ca în) za. 3. a sta sau a ră-
gură de şarpe = a mâne într-un anumit
urla, a ţipa foarte ta- loc, într-o anumită si-
re; în gaură de şarpe tuaţie sau poziţie. 4.
= într-un loc ascuns, a trăi câtva timp un-
greu de depistat. deva, a petrece un
şâşâi vb. a repeta în timp într-un loc; a
mod prelungit şi mo- zăbovi.
noton sunetul „ş“, şedinţă, şedinţe s. f.
pentru a linişti sau a adunare a membrilor

389
 unui colectiv, ai unei folosită la masă pen-
instituţii, pentru a tru ştersul gurii, în
discuta, a dezbate şi bucătărie pentru şter-
a hotărî ceva; reuni- sul veselei, tacâmu-
une, întrunire. rilor; prosop.
şef, -ă, şefi, -e s. m. şi şes, şesuri s. n. în-
f. persoană care con- tindere de pământ,
duce o instituţie, o or- situată la mică alti-
ganizaţie, o armată tudine; câmpie.
etc. şezătoare, şezători
şeic, şeici s. m. şeful s. f. mică adunare la
unei comunităţi reli- ţară la care partici-
gioase la musulmani. panţii lucrează (ve-
şemineu, şemineuri s. nind fiecare cu lucrul
n. cămin (pentru foc). său) şi totodată pe-
şerbet, şerbeturi s. trec, spunând poveşti,
n. preparat alimentar glume, ghicitori etc.;
făcut din sirop de za- clacă.
hăr, colorat şi aromat şezlong, şezlonguri
cu diferite esenţe de s. n. un fel de scaun
fructe. de pânză montată pe
şerif, şerifi s. m. (în un schelet de lemn sau
Anglia şi în Statele de metal, care se poa-
Unite) funcţionar ad- te strânge sau întin-
ministrativ însărcinat de, putându-se sta în
cu menţinerea ordi- el aşezat sau culcat
nii. aproape orizontal.
şervet, şervete s. n. şic s. n. eleganţă, dis-
ţesătură pătrată sau tincţie, gust (în îm-
dreptunghiulară de brăcăminte, în modul
in, de bumbac etc., de comportare).

390
şicana vb. a enerva, a şir, şiruri s. n. 1. rând
sâcâi pe cineva pen- de fiinţe sau de lu-
tru lucruri lipsite de cruri de acelaşi fel,
importanţă; a agasa, aliniate sau încolo-
a supăra. nate unul câte unul;
şifona vb. 1. a (se) boţi, rând. 2. desfăşurare
a (se) mototoli. 2. (fig., continuă şi regulată,
fam.) a (se) supăra, a înlănţuire logică a
se bosumfla. ideilor, a faptelor în-
şină, şine s. f. cale tr-o expunere, într-o
ferată. relatare.
şindrilă, şindrile s. f. şirag, şiraguri s. n.
scândurică de brad, mulţime de mărgele
îngustă şi subţire, ca- înşirate pe un fir, pen-
re serveşte drept ma- tru a fi purtate ca po-
terial la acoperitul ca- doabă la gât.
selor. şiret, -eată, şireţi, -te
şipcă, şipci s. f. buca- adj. (despre oameni)
tă de lemn lungă şi care ştie să profite de
subţire, folosită la di- naivitatea sau buna-
verse lucrări de tâm- credinţă a celor din
plărie sau dulgherie. jur, pentru a-şi a-
şipot, şipote s. n. 1. tinge scopul; prefă-
izvor a cărui apă ţâş- cut, viclean, făţarnic,
neşte cu putere; ipocrit.
jgheab, ţeavă prin ca- şiroi vb. a curge foarte
re se captează apa u- repede.
nui izvor. 2. loc unde şlagăr, şlagăre s. n.
o apă curge foarte melodie care se bu-
repede; curent, vâr- cură la un moment
tej. dat de o mare popu-

391
 laritate; cântec la mo- şmecher, -ă, şme-
dă. cheri, -e adj. care
şlap, şlapi s. m. papuc ştie cum să iasă din
pentru plajă, baie încurcături, pe care
etc., fără toc şi cu feţe nu-l poţi păcăli, isteţ,
din una sau mai mul- şiret, viclean, abil.
te bentiţe. şniţel, şniţele s. n. car-
şleahtă, şlehte s. f. ne tăiată în felii sub-
ceată, bandă, gloată. ţiri, bătută şi trecută
şleau, şleauri s. n. prin făină, ou, pes-
drum de ţară, bătăto- met şi prăjită în gră-
rit de căruţe. Expr.: a sime.
vorbi (sau a spune) pe şnur, şnururi s. n. aţă
şleau = a vorbi des- groasă, de obicei ră-
chis, fără înconjur, sucită în două sau în
răspicat. trei, folosită mai ales
şlefui vb. 1. a prelucra ca ornament la îm-
o suprafaţă dură prin brăcăminte.
frecare, pilire, tăiere, şoaptă, şoapte s. f. 1.
pentru a o netezi sau vorbire cu voce încea-
pentru a-i da o formă; tă; şoptit, şoptire. 2.
a netezi, a lustrui. 2. (fig.) susur, freamăt,
a tăia suprafaţa unei şopot.
pietre (preţioase) pen- şoarece, şoareci s.
tru a-i mări valoarea m. mic animal din or-
şi strălucirea. dinul rozătoarelor, de
şlep, şlepuri s. n. navă culoare cenuşie-în-
folosită pentru trans- chisă, cu botul ascu-
portul mărfurilor pe ţit, cu coada lungă şi
fluvii, pe canale sau subţire.
pe lacuri.

392
şobolan, şobolani s. coapsă. Expr.: a sta
m. animal rozător, cu mâinile în şolduri =
mai mare decât şoa- a nu lucra nimic, a
recele, cu coada lun- pierde vremea.
gă acoperită cu solzi şoma vb. a nu avea, a
în formă de inele, ca- nu găsi de lucru; a fi
re trăieşte în jurul lo- şomer.
cuinţelor, hambarelor şopârlă, şopârle s. f.
şi depozitelor, provo- reptilă, cu pielea ver-
când mari stricăciuni. de-cenuşie sau pes-
şoc, şocuri s. n. 1. iz- triţă, cu corpul spri-
bire bruscă a două jinit pe patru picioa-
corpuri; ciocnire, im- re, scurte, îndreptate
pact. 2. tulburare în afară, cu coada
bruscă şi violentă a lungă şi subţiată spre
funcţiilor organismu- vârf; trăieşte prin lo-
lui; emoţie puternică. curi uscate, hrănin-
şoim, şoimi s. m. 1. du-se mai ales cu
pasăre răpitoare de insecte.
zi, ageră şi puternică, şopot, şopote s. n. 1.
cu ciocul scurt şi cur- zgomot uşor produs
bat, hrănindu-se cu de mişcarea apei, a
păsări. 2. (fig.) om vi- frunzelor etc.; mur-
teaz, curajos, mân- mur, susur, foşnet. 2.
dru. 3. (fig., mai ales zgomot de glasuri ca-
în poezia populară) re şoptesc.
cal sprinten, aprig. şopron, şoproane s.
şold, şolduri s. n. par- n. adăpost construit
te a corpului omenesc din scânduri sau din
situată între mijloc şi nuiele împletite, unde

393
 se ţin uneltele de gos- şosetă, şosete s. f.
podărie, nutreţul şi, (mai ales la pl.) ciorap
mai rar, vitele. scurt, care acoperă
şorici s. n. piele de porc piciorul numai până
care, după tăierea deasupra gleznei.
animalului, se pâr- şoşon, şoşoni s. m.
leşte sau se opăreşte (mai ales la pl.) în-
pentru a fi curăţat şi călţăminte de iarnă
a servi în alimentaţie. (din pâslă, postav sau
şort, şorturi s. n. cauciuc) care se poar-
obiect de îmbrăcă- tă peste ghete sau
minte (sportivă sau pantofi; pantof căldu-
de plajă) în formă de ros de casă, făcut din
pantaloni scurţi. pâslă.
şorţ, şorţuri s. n. 1. şotie, şotii s. f. 1. năz-
bucată de piele, pân- bâtie, poznă, farsă,
ză, cauciuc etc., care boroboaţă. 2. şiretlic,
se poartă dinainte, vicleşug.
peste haine, de către şovăi vb. 1. a merge cu
femei şi anumiţi mun- pas nesigur, clătinân-
citori, pentru a-şi pro- du-se; a se împletici;
teja îmbrăcămintea. a se clătina. 2. (fig.) a
2. obiect de îmbrăcă- fi nehotărât; a ezita.
minte (cu mâneci) fă- ştachetă, ştachete s.
când parte din uni- f. bară subţire din
forma şcolarilor, şi lemn, metal sau ma-
care se poartă peste terial plastic, aşezată
haine. orizontal, peste care
şosea, şosele s. f. stra- trebuie să sară spor-
dă largă, frumos ame- tivii, fără a o atinge.
najată, într-un oraş.

394
ştafetă, ştafete s. f.
concurs sportiv la a-
lergări, schi, înot etc.,
care constă în par-
curgerea de către o
echipă a unei dis-
tanţe, fracţionată în
părţi egale, cu obliga-
ţia de a transmite co-
echipierului următor
un obiect care trebuie
dus la punctul final.
ştergar, ştergare s. n. şterpeli vb. 1. a fura, a
bucată dreptunghiu-
lară de pânză, uneori
cu broderii sau cu
franjuri, care serveşte
drept prosop sau ca ştevie, ştevii s. f.
podoabă în casele
ţărăneşti.
şterge vb. 1. a freca
(uşor) suprafaţa unui
obiect pentru a o face
curată. 2. (despre tex- şti vb. 1. a avea cunoş-
te scrise, desenate
etc.) a face să nu se
mai cunoască, să nu
se mai vadă. Expr.: a
şterge cu buretele = a
da uitării (o greşeală
a cuiva); a uita, a ier-
395
ta. 3. a-şi pierde stră-
lucirea, culoarea etc.
4. (fig.) a distruge, a
nimici, a desfiinţa.
Expr.: a şterge (pe
cineva) de pe faţa pă-
mântului = a omorî. 5.
(fam.) a fura. 6. (în
Expr.:) a o şterge = a
pleca repede şi pe fu-
riş; a o lua la sănă-
toasa.
sustrage ceva. 2. (în
Expr.:) a o şterpeli = a
fugi pe furiş; a o şter-
ge, a o tuli.
plantă cu tulpina pu-
ternică, comestibilă,
cu frunze ovale, a că-
rei rădăcină este fo-
losită şi în medicină.
tinţă (despre ceva); a
cunoaşte ceva. 2. a
prinde de veste, a a-
fla, a auzi. Expr.: a se
şti cu musca pe că-
ciulă = a se simţi
vinovat (de ceva). 3. a
 ţine seama de ceva, a ţie. Expr.: cu bună
lua în seamă. Expr.: ştiinţă = în mod in-
a şti de frică (sau de tenţionat.
frica cuiva) = a ascul- ştimă, ştime s. f. (în
ta de cineva, fiindu-i credinţele populare)
frică; a se supune fiinţă imaginară în-
cuiva. 4. a poseda cu- chipuită ca o femeie,
noştinţe într-un do- care ar avea rolul să
meniu; a fi instruit. păzească apele, pă-
Expr.: a şti pe de rost durile, casa etc.
(sau pe dinafară, ca ştirb, -ă, ştirbi, -e adj.
pe apă) = a putea re- 1. căruia îi lipseşte u-
produce întocmai, nul sau mai mulţi
din memorie. 5. a pu- dinţi. 2. (despre obiec-
tea, a fi în stare (să te, mai ales despre
facă ceva). 6. a ţine vase) spart, ciocnit.
minte, a-şi aduce a- ştire, ştiri s. f. veste,
minte, a-şi aminti. 7. informaţie, noutate.
a-şi da seama, a în- Expr.: a da (cuiva) de
ţelege, a pricepe. ştire = a anunţa, a în-
ştiinţă, ştiinţe s. f. 1. ştiinţa, a vesti.
totalitatea cunoştin- ştiucă, ştiuci s. f.
ţelor dintr-un anumit peşte răpitor de apă
domeniu. 2. pregătire dulce, cu corpul lung,
intelectuală, instruc- de culoare cenuşiu-
ţie; învăţătură, erudi- verzuie pe spate şi
ţie. 3. (+verbul a avea) alb-gălbuie pe burtă,
cunoaştere, cunoş- cu gura mare şi cu
tinţă (despre ceva); botul turtit ca ciocul
ştire, veste, informa- de raţă.

396
ştreang, ştreanguri vânt, furtună, vijelie)
s. n. funie folosită a face un zgomot as-
pentru a spânzura pe cuţit şi puternic. 2.
osândiţi. (despre oameni sau
ştrengar, ştrengari despre instrumente,
s. m. băiat neastâm- aparate) a produce
părat, zburdalnic, un sunet ascuţit, stri-
care se ţine de pozne dent şi prelung.
şi umblă hoinar. şură, şure s. f. 1. con-
şubă, şube s. f. haină strucţie în care se
lungă şi largă, de obi- adăpostesc vitele şi
cei căptuşită cu bla- se păstrează diverse
nă, purtată mai ales unelte agricole. 2. şi-
de bărbaţi. ră de paie, de fân etc.
şubred, -ă, şubrezi, şurub, şuruburi s. n.
-de adj. 1. (despre oa- piesă asemănătoare
meni) firav, plăpând, cu un cui, care se in-
fragil, delicat, gingaş. troduce în lemn sau
2. (despre case) care metal pentru a fixa
este lipsit de rezis- ceva.
tenţă, care este gata şut, şuturi s. n. lovi-
să se prăbuşească; tură dată cu piciorul,
nesolid, slab, şubrezit. cu capul în minge, la
şuetă, şuete s. f. con- diverse jocuri spor-
versaţie, discuţie în- tive.
tre prieteni. şuviţă, şuviţe s. f. 1.
şugubăţ, -eaţă, şugu- smoc de fire de păr.
beţi, -e adj. hazliu, 2. fâşie lungă şi în-
glumeţ, poznaş, vesel. gustă dintr-un mate-
rial.
şuiera vb. 1. (despre

397
şuvoi, şuvoaie s. n. odihnă sau a spor-
(mai ales la pl.) 1.cu- tivilor în timpul an-
rent de apă care se trenamentelor.
scurge cu repeziciune tabiet, tabieturi s. n.
(în urma ploilor, a apucătură, deprinde-
topirii zăpezilor etc.). re pe care cineva şi-o
2. (fig.) val, mulţime satisface cu regulari-
de oameni (în miş- tate şi cu meticulo-
care). zitate; obicei, capri-
ciu, nărav; • cu tabie-
turi = cu deprinderi
fixe. Expr.: a-şi face
T tabietul = a-şi satis-
face un gust care a
devenit obicei zilnic,
tabacheră, tabachere la aceeaşi oră.
s. f. cutiuţă de lemn, tabletă, tablete s. f.
de metal, de piele 1. pastilă, pilulă. 2.
etc., în care se păs- articol publicistic, de
trează tutunul sau mici dimensiuni, pe o
ţigările. temă de actualitate.
tabără, tabere s. f. 1. tablou, tablouri s. n.
loc (întărit) unde sta- 1. pictură, desen, fo-
ţionează oastea (în tografie etc. înrămată
corturi sau sub cerul şi fixată pe pereţii
liber) un timp mai unei încăperi. Expr.:
îndelungat. 2. aşeza- (fam.) a rămâne ta-
re (în aer liber) pentru blou = a rămâne foar-
adăpostirea copiilor, te surprins, înlemnit.
elevilor etc., aflaţi la 2. (fig.) privelişte de

398
 ansamblu din natu- o înţelegere etc.) care
ră, care captivează nu este exprimat, dar
prin frumuseţe. care este subînţeles
tabu, tabuuri s. n. şi admis ca atare.
interdicţie cu carac- taciturn, -ă, taciturni,
ter religios, în anu- -e adj. care vorbeşte
mite societăţi primi- puţin, care este foarte
tive, aplicată la tot tăcut.
ceea ce este sacru; tacticos, -oasă, tacti-
(fig.) ceva despre care coşi, -oase adj. (de-
nu se discută din pu- spre oameni şi mani-
doare (jenă) sau de festările lor) cu mă-
teamă. sură şi socoteală, cu
taburet, taburete s. mişcări chibzuite, în-
n. scăunel rotund sau cete.
pătrat, lipsit de spă- tactil, -ă, tactili, -e
tar. adj. care se referă la
tacâm, tacâmuri s. n. simţul pipăitului, ca-
serviciu de masă com- re poate fi perceput
plet (farfurie, cuţit, prin pipăit.
furculiţă, pahar, şer- tafta, taftale s. f. ţesă-
vet etc.) care se aşază tură de mătase, lu-
de obicei în dreptul cioasă şi netedă, care
fiecărui mesean. produce un foşnet
tachina vb. a necăji pe când este atinsă.
cineva cu lucruri mă- taifas, taifasuri s. n.
runte, în glumă; a (mai ales la sg., con-
glumi pe seama unei struit cu vb.: a sta, a
persoane. şedea, a se pune)
tacit, -ă, taciţi, -te conversaţie familiară,
adj. (despre un acord,

399
 convorbire intimă, şi o jachetă, confec-
amicală; sfat, pălă- ţionate, de obicei, din
vrăgeală. acelaşi material.
taifun, taifunuri s. n. talangă, tălăngi s. f.
vânt foarte puternic, clopot mic de metal
cu furtună şi vârte- care se aplică la gâtul
juri, care se produce vitelor sau al oilor.
în partea de apus a talaz, talazuri s. n.
oceanului Pacific. val mare, stârnit de
taiga, taigale s. f. pă- furtuni (în special pe
dure sălbatică şi greu mări şi pe oceane);
de străbătut, formată undă, val.
în special din conifere talcioc, talciocuri s.
şi acoperind o regi- n. piaţă de vechituri;
une mlăştinoasă din târg.
Siberia şi din partea talent, talente s. n.
europeană a Rusiei. înclinaţie deosebită
taină, taine s. f. 1. spre un anumit do-
ceea ce este neînţeles, meniu (mai ales în
nedescoperit, nepă- literatură şi artă); ap-
truns de mintea ome- titudine, înzestrare,
nească; mister, enig- dar, har, vocaţie.
mă. 2. ceea ce trebuie taler1, talere s. n. vas
ţinut ascuns, ceea ce întins (de lemn, de
nu trebuie spus ni- pământ ars, de porţe-
mănui; secret; • în lan sau de metal) din
taină = pe ascuns, în care se mănâncă; tal-
secret. ger, farfurie.
taior, taioare s. n. cos- taler2, taleri s. m. mo-
tum purtat de femei, nedă de argint (aus-
compus dintr-o fustă

400
 triacă), care a circulat pământul şi pe care
în trecut şi în ţările se sprijină corpul,
române. când omul sau ani-
talie, talii s. f. 1. partea malul stă în picioare.
de la mijloc, mai taman adv. (pop.) 1. toc-
subţire, a corpului o- mai, întocmai, chiar,
menesc; mijloc, brâu. exact. 2. în special,
2. statură, înălţime, mai ales. 3. de-abia,
mărime. Expr.: a fi de într-un târziu, numai.
talia cuiva = a avea tambur1, tamburi s.
aceeaşi valoare, pri- m. toboşar.
cepere, talent; de ta- tambur2, tambure s.
lie = de talent, de va- n. piesă în formă de
loare. cilindru gol, fixă sau
talisman, talismane mobilă, făcută din
s. n. mic obiect despre metal, din lemn etc.,
care se crede că adu- cu numeroase între-
ce noroc; amuletă, buinţări în tehnică;
fetiş, porte-bonheur. tobă.
talmeş-balmeş s. n. tamburină, tamburi-
amestec din care nu ne s. f. instrument
se mai înţelege nimic; muzical de forma u-
îngrămădire, dezor- nei tobe.
dine, confuzie, răvă- tampona vb. (despre
şeală, zăpăceală. vehicule) a (se) ciocni,
talpă, tălpi s. f. partea a (se) izbi, a (se) lovi.
inferioară a labei pi- tanc, tancuri s. n. ma-
ciorului la om şi la şină de luptă, blin-
unele animale, care dată, prevăzută cu tu-
vine în atingere cu nuri, mitraliere etc.,

401
 care poate parcurge după care se dan-
regiuni accidentate, sează.
fără drumuri. tapaj s. n. gălăgie, lar-
tandem, tandemuri s. mă, scandal. Expr.: a
n. 1. bicicletă pentru face tapaj = a face
două persoane, cu scandal, a protesta
două şei aşezate una zgomotos.
în spatele celeilalte şi tapisa vb. a îmbrăca o
acţionată de două pe- mobilă cu stofă, pân-
rechi de pedale. 2. ză, mătase, piele etc.;
grup de două persoa- a capitona.
ne (nedespărţite). tapiţer, tapiţeri s. m.
tandreţe s. f. gingăşie, specialist în tapisarea
duioşie. mobilelor.
tangenţă, tangenţe s. tarabă, tarabe s. f. un
f. poziţie, stare a do- fel de masă pe care
uă figuri geometrice negustorii (ambulanţi)
tangente; atingere, le- îşi expun şi îşi vând
gătură, contact. marfa la târguri, în
tangibil, -ă, tangibili, pieţe sau pe străzi.
-e adj. care se poate taraf, tarafuri s. n.
percepe prin atingere, mică formaţie muzi-
care se poate pipăi; cală (de lăutari) care
(fig.) real, clar, con- cântă mai ales mu-
cret. zică populară.
tangou, tangouri s. tară, tare s. f. defect
n. dans de salon, de fizic sau moral; viciu,
origine argentiniană, meteahnă, cusur.
cu ritmul lent, în doi tardiv, -ă, tardivi, -e
timpi, care se dansea- adj. întârziat, târziu.
ză în perechi; melodia

402
tare, tari adj. 1. (în o- tartă, tarte s. f. pră-
poziţie cu moale) care jitură făcută dintr-un
opune rezistenţă şi strat de aluat şi unul
care nu poate fi uşor de fructe.
pătruns, străbătut, tartină, tartine s. f.
desfăcut; rezistent, felie de pâine (unsă
dur, solid. 2. (despre cu unt) pe care se a-
oameni) voinic, puter- şază o felie de brânză,
nic, viguros, vânjos. şuncă etc.; sandviş.
3. (despre pânză sau tatona vb. a cerceta cu
alte materiale) apre- multă prudenţă, pen-
tat, scrobit. 4. (despre tru a cunoaşte o si-
culori) intens, stri- tuaţie, o împrejurare;
dent, ţipător, viu. 5. a încerca, a dibui, a
(despre aer) răcoros, sonda, a căuta.
rece, proaspăt. 6. (de- tavă, tăvi s. f. obiect
spre vânt) puternic, plat de metal, de lemn,
aprig, intens, mare. de material plastic,
7. (despre sunete, zgo- având forme şi di-
mote) care răsună pâ- mensiuni diferite, pe
nă departe, se aude care se duc la masă
bine. cele necesare pentru
targă, tărgi s. f. pat servit.
portativ cu care se tăbăcar, tăbăcari s.
transportă răniţii şi m. specialist în tă-
bolnavii. băcitul pieilor.
tarif, tarife s. n. preţ, tăbărî vb. 1. a se repezi
taxă. la cineva; a da nă-
tarla, tarlale s. f. su- vală, a se năpusti. 2.
prafaţă de teren agri- (în trecut) a-şi aşeza
col. tabăra; a poposi.

403
tăciune, tăciuni s. m. tărăboi s. n. gălăgie
rămăşiţă dintr-o bu- mare; zarvă, larmă,
cată de lemn care nu scandal.
a ars în totalitate. tărăgăna vb. a amâna
tăgădui vb. a nega, a de pe o zi pe alta, a
nu recunoaşte ca a- întârzia rezolvarea u-
devărat. nei probleme, începe-
tăinui vb. a ţine secret, rea sau terminarea
a păstra o taină; a unei acţiuni etc.; a
ascunde, a acoperi. prelungi, a trena.
tălmaci, -ce, tălmaci, tărâm, tărâmuri s. n.
-ce s. m. şi f. 1. tra- ţinut, meleag, regi-
ducător, interpret. 2. une.
tâlcuitor, comentator. tărâţă, tărâţe s. f.
tămădui vb. a (se) vin- (mai ales la pl.) înveliş
deca, a (se) însănă- al grăunţelor de grâu,
toşi, a (se) lecui. porumb etc.
tămâie s. f. substanţă tărcat, -ă, tărcaţi, -te
răşinoasă care se ob- adj. dungat, vărgat,
ţine din scoarţa unor împestriţat.
copaci şi care, prin tărie, (rar) tării s. f. 1.
ardere, degajă un mi- forţă fizică, putere,
ros puternic şi aro- vigoare. 2. dârzenie,
mat; este folosită în fermitate. 3. durabili-
practicile religioase. tate, trăinicie.
tăpşan, tăpşane s. n. tăun, tăuni s. m. in-
loc neted şi uşor în- sectă asemănătoare
clinat, pe versantul muştei, de culoare
unui munte sau al brună, cu pete albe-
unui deal. gălbui pe pântece, ca-

404
 re înţeapă vitele şi se tânji vb. 1. a fi bolnă-
hrăneşte cu sângele vicios; a lâncezi, a ză-
lor. cea. 2. a dori mult
tăvăli vb. 1. a (se) ros- ceva; a râvni, a jin-
togoli, a (se) trânti. dui.
Expr.: a se tăvăli de târcol, târcoale s. n.
râs = a râde cu mare (numai în Expr.:) a da
poftă. 2. a murdări, a târcoale = a se învârti
păta ceva. (în preajma cuiva sau
tâlc, tâlcuri s. n. (pop.) a ceva), a umbla de
înţeles, sens, rost; • jur împrejur.
cu tâlc = cu subînţe- târg, târguri s. n. loc
les; cu rost, cu soco- mai întins într-un
teală. oraş sau la marginea
tâlhar, tâlhari s. m. acestuia, unde se
persoană care duce o vând şi se cumpără
viaţă de hoţ, care fură, vite, cereale, alimente
jefuieşte; hoţ, bandit. etc.; • la spartul târ-
tâmplar, tâmplari s. gului = la sfârşit de
m. muncitor care face tot; prea târziu. Expr.:
mobile şi alte obiecte a face târg (sau târ-
din lemn. gul) cu cineva = a în-
tândală s. m. sg. nume cheia cu cineva o afa-
dat unui om care nu cere.
e bun de nicio treabă, târguială, târguieli
care îşi pierde vremea. s. f. (mai ales la pl.) 1.
tângui vb. a vorbi plân- cumpărătură. 2. toc-
gându-se, jelindu-se; meală; ciorovăială.
a se văicări. târlă, târle s. f. 1. loc
neîmprejmuit şi ne-

405
 acoperit unde se adu- tejghea, tejghele s. f.
nă vitele aflate la pă- masă pe care vânză-
şune. 2. turmă de oi. torul îşi expune o
teacă, teci s. f. 1. în- parte din marfa desti-
veliş, toc, confecţio- nată vânzării.
nat din lemn, metal tel, teluri s. n. instru-
sau piele, în care se ment de sârmă cu
păstrează obiecte tă- mâner, întrebuinţat
ioase lungi (săbii, cu- în bucătărie pentru a
ţite etc.). 2. păstaie. bate frişca, albuşul
teafăr, -ă, teferi, -e de ou etc.
adj. întreg, nevătămat, teleagă, telegi s. f.
zdravăn, sănătos. căruţă mică, de obicei
teanc, teancuri s. n. cu două roţi, care es-
grămadă de obiecte; te folosită la trans-
maldăr, vraf. portul persoanelor
teatru, teatre s. n. 1. sau al unor poveri
clădire sau loc special uşoare.
amenajat unde se telegar, telegari s. m.
desfăşoară spectaco- cal tânăr, voinic, folo-
le, piese dramatice sit mai ales la tră-
etc. 2. artă teatrală; sură.
profesiune de actor. telemea s. f. brânză
3. literatură dramati- preparată din caş bi-
că; culegere de piese. ne stors şi conservat
tei, tei s. m. arbore cu în sare.
frunze mari în formă teluric, -ă, telurici,
de inimă, cu flori albe -ce adj. care se referă
sau albe-gălbui, puter- la pământ, care ţine
nic parfumate, între- de pământ; pămân-
buinţate în medicină. tesc.

406
temei, temeiuri s. n. 1. rat, cumpătat, potolit.
lucru sau partea cea temperatură, tempe-
mai importantă din raturi s. f. starea de
ceva; temelie, funda- căldură a unui me-
ment, bază. 2. motiv, diu, a unui corp.
cauză, pricină, prilej. tempestă, tempeste
temenea, temenele s. f. furtună, uragan.
s. f. fel de a saluta, templu, temple s. n.
după obiceiul musul- edificiu destinat prac-
man, făcând o plecă- ticării unui cult reli-
ciune; ploconeală, în- gios.
chinăciune. Expr.: a temporal, -ă, tempo-
face temenele = a fi rali, -e adj. care in-
foarte umil, slugar- dică timpul, referitor
nic; a se ploconi. la timp.
temerar, -ă, temerari, temporar, -ă, tempo-
-e adj. curajos, în- rari, -e adj. de scurtă
drăzneţ, cutezător. durată, trecător, vre-
temniţă, temniţe s. f. melnic.
închisoare, puşcărie. ten, tenuri s. n. pielea
tempera vb. a (se) po- obrazului.
toli, a (se) domoli, a tenace, tenaci, -ce
(se) calma. adj. stăruitor, perse-
temperament, tempe- verent, dârz, îndârjit.
ramente s. n. ca- tendenţios, -oasă,
racter, fire, fel de a fi tendenţioşi, -oase
şi de a se comporta al adj. care urmăreşte
unei persoane. un anumit scop, care
temperat, -ă, tempe- trădează o tendinţă
raţi, -te adj. mode- ascunsă.

407
tenebră, tenebre s. f. teren, terenuri s. n. 1.
întuneric, beznă, ob- întindere de pământ.
scuritate. Expr.: a câştiga teren
tenor, tenori s. m. cea = a progresa puţin
mai înaltă voce băr- câte puţin într-o ac-
bătească; cântăreţ ce ţiune. 2. (fig.) câmp,
are o astfel de voce. domeniu de activi-
tensiune, tensiuni s. tate.
f. 1. stare de încor- terestru, -ă, tereştri,
dare, de nervozitate. -stre adj. care apar-
2. presiunea cu care ţine Pământului; pă-
circulă sângele. mântesc.
teologie s. f. disciplină tergiversa vb. a amâ-
care se ocupă cu stu- na, a întârzia rezol-
diul problemelor reli- varea unei probleme,
gioase. a unei decizii; a tă-
teracotă, teracote s. răgăna.
f. produs ceramic teribil, -ă, teribili, -e
obţinut din argilă adj. 1. care inspiră
arsă, din care se fac groază, teamă. 2. ex-
plăci pentru sobe. traordinar, fantastic,
terapie, terapii s. f. grozav, straşnic.
metodă folosită pen- termen1, termeni s.
tru a vindeca o anu- m. cuvânt, expresie.
mită boală. Expr.: a fi în termeni
terasă, terase s. f. buni (răi) cu cineva =
anexă deschisă a u- a fi în relaţii bune
nei clădiri sau por- (sau rele) cu cineva.
ţiuni de trotuar, în termen2, termene s.
faţa unei cafenele sau n. dată fixă la care,
restaurant. conform unei învoieli,

408
 se face o plată, se se păstrează o bău-
execută o obligaţie, se tură la temperatură
realizează ceva. constantă.
termic, -ă, termici, tern, -ă, terni, -e adj.
-ce adj. referitor la 1. şters, fără luciu,
căldură, care produce spălăcit. 2. anost, ba-
căldură. nal, monoton, plicti-
termina vb. a (se) sfâr- sitor.
şi, a (se) isprăvi, a (se) teroare, terori s. f.
încheia. groază, spaimă provo-
terminologie, termi- cată intenţionat prin
nologii s. f. totalita- ameninţări şi prin
tea termenilor de spe- alte mijloace de inti-
cialitate întrebuinţaţi midare.
într-un domeniu de terorist, -ă, terorişti,
activitate, într-o dis- -ste adj., s. m. şi f.
ciplină. persoană care terori-
termită, termite s. f. zează săvârşind acte
insectă tropicală, ca- de violenţă.
re seamănă cu fur- tertip, tertipuri s. n.
nica şi trăieşte în (mai ales la pl.) şi-
colonii, fiind foarte retlic, viclenie, truc.
dăunătoare. terţet, terţete s. n.
termometru, termo- ansamblu compus
metre s. n. instru- din trei voci sau trei
ment pentru măsura- instrumente.
rea temperaturilor. test, teste s. n. probă
termos, termosuri s. prin care se exami-
n. vas de sticlă cu nează unele aptitu-
pereţi dubli, în care dini fizice şi psihice
ale unei persoane.

409
teşit, -ă, teşiţi, -te adj. ben-roşcată, cu dungi
cu colţurile sau mu- negre, trăieşte în Asia
chiile retezate sau şi în insulele Austra-
rotunjite; turtit. liei.
tevatură s. f. zarvă, tigvă, tigve s. f. 1.
gălăgie, scandal. craniu, ţeastă. 2.
tezaur, tezaure s. n. fructul unei plante
cantitate mare de agăţătoare.
bani, bijuterii, pietre tihnă, tihne s. f. liniş-
scumpe sau alte te, pace, odihnă, re-
obiecte de valoare, paus; • în tihnă = în
păstrate în loc sigur; linişte; • fără tihnă =
avere, bogăţie foarte neîncetat, mereu.
mare. tilincă, tilinci s. f.
ticlui vb. 1. a aranja, a vechi instrument de
aşeza, a întocmi. 2. a suflat, asemănător cu
compune, a redacta fluierul, dar fără gă-
(repede, uşor). uri pentru degete.
ticsit, -ă, ticsiţi, -te timid, -ă, timizi, -de
adj. plin peste măsu- adj. (despre oameni)
ră, foarte înghesuit, lipsit de curaj, de în-
îngrămădit. drăzneală; ruşinos,
tifon, tifoane s. n. sfios.
pânză subţire de timonă, timone s. f.
bumbac, cu ţesătură roată de lemn sau de
foarte rară. metal cu ajutorul că-
tigru, tigri s. m. animal ruia se manevrează
mare de pradă din cârma unei nave.
familia felinelor, cu timorat, -ă, timoraţi,
blana de culoare gal- -te adj. stăpânit de

410
 frică sau de emoţie; ţă lucrurilor mărun-
intimidat, temător, te, detaliilor etc.; pe-
speriat. dant, meticulos.
timpuriu, -ie, timpurii tipografie, tipografii
adj. 1. care apare sau s. f. întreprindere sau
se face înainte de da- atelier în care se exe-
ta sau de momentul cută lucrări de tipar,
obişnuit, aşteptat, tipărire de cărţi şi re-
prevăzut. 2. (despre viste etc.; imprimerie.
fructe, legume) care se tipsie, tipsii s. f. tavă
coace sau devine bun mare, rotundă, de
de mâncat înainte de aur, de argint sau de
momentul obişnuit. aramă, artistic orna-
tină s. f. noroi; pământ, mentată.
lut. tiptil adv. încet, uşurel,
tindă, tinde s. f. încă- binişor; pe ascuns
pere mică situată la (pentru a nu fi văzut).
intrarea caselor ţără- tir s. n. ramură spor-
neşti. tivă, practicată cu
tiparniţă, tiparniţe arcul sau cu arme de
s. f. tipografie. foc, cu care se trage
tipic, -ă, tipici, -ce adj. la ţintă.
care este caracteristic tiraj, tiraje s. n. nu-
unei persoane, unui mărul total de exem-
lucru, unui fenomen plare în care se tipă-
etc.; specific. reşte o carte.
tipicar, -ă, tipicari, tiran1, tirani s. m.
-e adj., s. m. şi f. (per- stăpânitor absolut al
soană) care acordă unui stat; persoană
prea multă importan- care încearcă să-şi
impună voinţa în ori-

411
 ce împrejurare, care îi toană, toane s. f. ca-
asupreşte pe cei din priciu, poftă, fason,
jur; despot. moft; • cu toane = ca-
tiran2, -ă, tirani, -e pricios, răsfăţat.
adj. crud, nemilos; toast, toasturi s. n.
autoritar, despotic. mic discurs rostit în
tirbuşon, tirbuşoane cadrul unei mese
s. n. dispozitiv din festive şi conţinând o
metal, în formă de urare la adresa cuiva.
spirală, prevăzut cu tobă, tobe s. f. instru-
un mâner, cu aju- ment muzical care,
torul căruia se extrag lovit cu două baghe-
dopurile de plută de te, produce sunete.
la sticle. Expr.: (fam.) a fi tobă
titan, titani s. m. om de carte = a fi foarte
cu puteri extraordi- instruit, foarte învă-
nare; uriaş, gigant. ţat.
tivi vb. a face, a coase tobogan, tobogane s.
un tiv. n. plan uşor înclinat,
tiz, -ă, tizi, -e s. m. şi cu marginile ridicate,
f. persoană care poartă pe care se poate alu-
acelaşi nume cu alta; neca uşor şi care ser-
omonim. veşte ca mijloc de
toaletă, toalete s. f. distracţie, în special
1. faptul de a se găti, pentru copii.
de a se dichisi. 2. toc1, tocuri s. n. 1. cu-
totalitatea obiectelor tie de lemn, de metal
de îmbrăcăminte (fe- sau de piele, de mă-
meiască). 3. mobilă rime şi formă diferite,
compusă dintr-o oglin- în care se păstrează
dă şi dulăpioare. anumite arme, in-

412
 strumente sau apara- părare sau vânzare a
te. 2. cadru de lemn unui produs; a se
în care se fixează pe- târgui, a se negustori,
retele şi uşile. 3. u- a se precupeţi.
nealtă de scris, făcu- togă, togi s. f. mantie
tă din lemn, os sau largă şi lungă, fără
metal. mâneci, pe care o
toc2, tocuri s. n. parte purtau romanii peste
din încălţăminte co- tunică, înfăşurată pe
respunzând călcâiu- corp, pornind de la
lui. umărul stâng şi lă-
toca vb. 1. a tăia ceva sând descoperite bra-
în bucăţi foarte mici ţul şi umărul drept.
prin lovituri repetate toi s. n. punct culmi-
cu un instrument nant al unei acţiuni
tăios sau utilizând sau al unui fenomen
maşini speciale. 2. în desfăşurare. Expr.:
(fig., despre bunuri în toi... sau în toiul... =
materiale) a cheltui în momentul sau în
fără chibzuială, a ri- punctul culminant
sipi. 3. a bate toaca. al...; în mijlocul...
toci vb. 1. a (se) strica, toiag, toiege s. n. băţ
a (se) uza, a (se) dete- lung şi drept, de care
riora. 2. (fig., în lim- se serveşte cineva
bajul şcolarilor) a citi pentru a se sprijini în
de mai multe ori lec- timpul mersului.
ţia cu scopul de a o tolbă, tolbe s. f. 1. un
învăţa pe dinafară. fel de geantă care se
tocmi vb. a cădea de poartă atârnată la
acord, a se învoi asu- şold şi în care se păs-
pra preţului de cum- trează merindele, vâ-

413
 natul etc. 2. (în trecut) lurilor; puhoi, şuvoi.
loc în care se păstrau torid, -ă, torizi, -de
săgeţile. adj. excesiv de cald;
tolera vb. a permite, a arzător, dogorâtor.
îngădui; a trece cu tornadă, tornade s. f.
vederea, a suporta. furtună puternică în
tomberon, tomberoa- formă de vârtej, care
ne s. n. recipient cu produce numeroase
două roţi, folosit la stricăciuni.
transportarea pe dis- toropeală, toropeli s.
tanţe mici a gunoaie- f. stare de moleşeală;
lor. amorţeală, somnolen-
tombolă, tombole s. f. ţă.
loterie la care se câş- torpilă, torpile s. f.
tigă diferite obiecte. proiectil submarin,
tomnatic, -ă, tomna- prevăzut cu motor
tici, -ce adj. care a- propriu şi cu încăr-
pare toamna, care se cătură explozivă.
face toamna. tort, torturi s. n. pră-
tonifica vb. (despre ţe- jitură făcută din mai
suturi, organe sau multe straturi de a-
organisme) a întări, a luat şi cremă.
fortifica. tortura vb. 1. a supune
torent, torente s. n. pe cineva unor chi-
apă curgătoare care nuri fizice foarte vio-
apare în urma ploilor lente; a chinui, a
mari sau după to- munci, a canoni. 2
pirea bruscă a zăpezii (despre sentimente,
şi care se scurge vije- stări sufleteşti) a chi-
lios pe povârnişurile nui, a frământa, a
munţilor sau ale dea- obseda.

414
torţă, torţe s. f. faclă,
făclie.
trabuc, trabucuri s. traducător, -oare, tra-
n. ţigară de foi.
trac1 s. n. stare emo-
tivă de care sunt cu-
prinse unele persoa-
ne (în special artiştii)
în momentul apariţiei trafic, traficuri s. n.
lor în faţa publicului;
emoţie.
trac2, -ă, traci, -ce adj.,
s. m. şi f. (persoană)
care făcea parte din
vechea populaţie din trage vb. 1. a face efor-
Tracia.
tracasa vb. a plictisi, a
necăji, a sâcâi pe ci-
neva.
tradiţie, tradiţii s. f.
moştenire de obice-
iuri, credinţe, datini
etc. care se transmit
prin viu grai, mai rar
prin scris, din gene-
raţie în generaţie,
constituind o trăsă-
tură specifică a unui
popor sau a unui
grup social; datină,
415
obicei, rânduială, uz,
uzanţă.
ducători, -oare s.
m. şi f. persoană
care traduce un text
dintr-o limbă în alta;
interpret, tălmaci.
totalitatea transpor-
turilor de mărfuri sau
de persoane, care se
fac pe o anumită cale
de comunicaţie.
tul de a mişca, de a
deplasa un obiect; a
târî. Expr.: a trage
nădejde = a spera; a
trage pe sfoară = a
păcăli, a înşela; a
trage la răspundere =
a chema pe cineva
pentru a da socoteală
de acţiunile sale; a
trage mâţa de coadă
= a lenevi; a trage de
limbă (pe cineva) = a-l
descoase, a face pe
cineva să vorbească.
2. a întinde, a în-
 corda. 3. (fig.) a îndu- mină, de obicei, cu
ra, a suporta, a pă- moartea eroului. 2.
timi. Expr.: a trage o (fig.) întâmplare zgu-
spaimă = a se speria duitoare, nenorocire
foarte tare. 4. a po- mare, catastrofă.
posi, a se opri (la o tragicomedie, tragi-
casă) pentru a fi găz- comedii s. f. operă
duit. 5. a lua, a scoa- literară în care con-
te; a smulge. Expr.: a flictele grave sunt în-
trage un profit = a soţite de incidente co-
profita. 6. (fig.) (în mice şi în care sfâr-
Expr.:) a trage cu şitul este fericit.
urechea = a asculta trainic, -ă, trainici,
pe furiş pentru a prin- -ce adj. care durează,
de zgomote uşoare ţine mult; solid, rezis-
sau vorbe şoptite; a tent, durabil.
trage cu ochiul (sau cu
traistă, traiste s. f.
coada ochiului) = a se
obiect în formă de
uita pe furiş. 7. a
sac, confecţionat din
inspira, a respira.
pânză groasă sau din
Expr.: a-şi trage su-
lână şi prevăzut cu o
fletul = a respira
baieră pentru a fi
(greu). 8. a plesni, a
agăţat, care serveşte
da o lovitură. 9. a
la transportul sau la
descărca o armă spre
păstrarea unor obiec-
ţintă.
te.
tragedie, tragedii s.
trambulină, trambu-
f. 1. operă literară a
cărei acţiune repre-
line s. f. dispozitiv
zintă o luptă încor- pentru sărituri, folo-
dată şi care se ter- sit la gimnastică,
înot, schi.

416
transcrie vb. a trans- drum urmat de un
pune în scris un text vehicul.
dintr-un fel de alfabet trata vb. 1. a avea faţă
în altul. de cineva o anumită
transforma vb. a(-şi) atitudine; a se purta
schimba înfăţişarea; cu cineva într-un a-
a (se) preface, a (se) nume fel. 2. a oferi
schimba. unui oaspete mânca-
transmite vb. a trimite re, băutură; a ospăta.
sau a comunica ceva 3. a discuta, a duce
prin intermediul unei tratative în vederea
persoane, al unei ajungerii la o înţele-
scrisori etc. gere, la un acord. 4. a
transparent, -ă, tran- dezvolta, a expune (în
sparenţi, -te adj. scris sau oral) o temă
care poate fi stră- literară, ştiinţifică etc.
bătut de lumină; prin tratament, trata-
care se poate vedea mente s. n. 1. fel de
clar; care poate fi a se purta cu cineva.
uşor înţeles sau ghicit. 2. îngrijire medicală.
tranşee, tranşee s. f. tratative s. f. pl. schimb
şanţ adânc, uneori de păreri, discuţii
întărit, folosit în tim- purtate între două
pul războiului ca a- sau mai multe părţi
dăpost. interesate.
tranziţie, tranziţii s. traumatism, trauma-
f. trecere de la o tisme s. n. leziune
stare, de la o situaţie suferită de un orga-
etc., la alta. nism viu prin loviri
traseu, trasee s. n. violente, tăieturi, în-
ţepături.

417
traversa vb. a trece de pas. 2. loc de trecere.
pe o parte pe cealaltă treiera vb. a separa
a străzii. boabele, seminţele de
travestit, -ă, traves- restul unei plante, cu
tiţi, -te adj. deghizat. ajutorul unor maşini
trăda vb. 1. a înşela în speciale.
mod intenţionat în- trena vb. 1. (despre lu-
crederea unei per- cruri) a zăcea undeva
soane, săvârşind acte uitat sau lăsat din
care îi sunt potrivni- neglijenţă. 2. (despre
ce. 2. a da pe faţă, a acţiuni) a se desfăşu-
divulga un secret. ra cu încetineală; a
trăncăni vb. a vorbi tărăgăna, a întârzia,
mult şi fără rost; a a tergiversa.
flecări. trepida vb. 1. (despre
trâmbiţă, trâmbiţe s. lucruri) a tremura vi-
f. trompetă, goarnă. brând puternic. 2.
trândăvi vb. a lenevi, (fig., despre fiinţe) a
a-şi pierde vremea se agita, a fremăta.
lenevind. tria vb. a separa, a se-
treasc, treascuri s. lecţiona.
n. tun mic, folosit în trianglu, triangluri s.
trecut la petreceri, n. instrument muzi-
pentru a produce cal de percuţie, în
jocuri de artificii sau formă de triunghi,
pocnitori. făcut din oţel, care se
trecătoare, trecători loveşte cu o baghetă
s. f. 1. drum îngust din acelaşi material.
de trecere printre doi trib, triburi s. n. gru-
munţi sau printre pare de mai multe
două şiruri de munţi; ginţi sau de familii

418
 înrudite, care au lim- ritoare unui popor
bă şi credinţe comu- învins şi care se plă-
ne, fiind sub autori- tea la date fixe.
tatea aceluiaşi şef. tricota vb. a împleti
tribord, triborduri s. ciorapi, flanele etc.
n. bordul drept al (cu mâna sau cu ma-
unei nave (privind de şina de tricotat).
la pupă spre proră). trinitate s. f. (în religia
tribun, tribuni s. m. creştină) Treimea di-
(în republica romană) vină; Sfânta Treime.
magistrat însărcinat trio s. n. 1. compoziţie
cu funcţii militare. muzicală scrisă pen-
tribunal, tribunale s. tru trei voci sau pen-
n. 1. instanţă judecă- tru trei instrumente.
torească. 2. local în 2. (fam.) grup de trei
care funcţionează tri- persoane, de trei prie-
bunalul. teni.
tribună, tribune s. f. trist, -ă, trişti, -ste
construcţie din lemn, adj. (în opoziţie cu
piatră sau beton, pre- vesel) 1. (despre oa-
văzută de obicei cu meni) supărat, mâh-
mai multe rânduri de nit, abătut, melanco-
bănci, de unde se lic. 2. (fig.) care pro-
poate privi desfăşu- voacă tristeţe, supă-
rarea unei festivităţi, rare, care întristează;
a unei parade, a unei dureros.
competiţii. trişa vb. 1. a înşela la
tribut, tributuri s. n. jocul de cărţi. 2. a pă-
birul pe care-l im- căli, a înşela, a in-
punea o putere cuce- duce în eroare.

419
trişcă, trişte s. f. şi întrebuinţat în fan-
vechi instrument fare.
muzical de suflat, tron, tronuri s. n. sca-
făcut din trestie, soc. un, jilţ pe care stau
triumf, triumfuri s. monarhii la ceremo-
n. victorie, biruinţă, nii; simbol al dom-
izbândă. niei.
trofeu, trofee s. n. 1. tropăi vb. a face zgomot
pradă de război cap- lovind pământul cu
turată de la inamic. picioarele sau cu co-
2. armura unui duş- pitele; (fam.) a juca, a
man învins, aşezată dansa.
pe un trunchi de co- trudi vb. a munci din
pac, în semn de victo- greu pentru a îndepli-
rie. 3. cupă, obiect ni ceva; a-şi da oste-
ornamental oferit în- neala; a se sili, a se
vingătorului. osteni.
troglodit, -ă, troglo- trufaş, -ă, trufaşi, -e
diţi, -te s. m. şi f. om adj. foarte mândru,
care trăieşte în ca- orgolios, arogant, în-
verne; om primitiv, gâmfat, înfumurat.
grosolan, necivilizat. trunchi, trunchiuri
troian, troiene s. n. s. n. partea cea mai
îngrămădire mare de groasă a unui copac,
zăpadă, adusă de cuprinsă între rădă-
vânt; nămete. cină şi locul unde
trombon, tromboane pornesc ramurile prin-
s. n. instrument mu- cipale; tulpină.
zical de suflat, mai trupă, trupe s. f. 1.
mare decât trompeta colectiv de actori al
unui teatru. 2. uni-

420
 tate de militari în ter- fulgerul sau urmează
men. după el şi care este
trupeş, -ă, trupeşi, provocat de descăr-
-e adj. voinic, zdravăn; cările electrice din
bine făcut. atmosferă.
tubercul, tuberculi turbulent, -ă, turbu-
s. m. tulpină subte- lenţi, -te adj. care fa-
rană (la cartof ş. a.). ce gălăgie; zgomotos;
tufă, tufe s. f. arbust care produce dezordi-
cu ramuri dese care ne; revoltat, nesupus.
pornesc direct de la turlă, turle s. f. con-
rădăcină; grup de strucţie în formă de
flori, de lăstari etc. turn întâlnită mai
tufiş, tufişuri s. n. ales la biserici.
desiş de tufe sau de turmă, turme s. f. 1.
arbuşti; mulţime de grup (mai mare) de oi.
copaci tineri, stufoşi. 2. masă, mulţime de
tuli vb. a fugi, a o şter- oameni.
ge. turnir, turnire s. n.
tulpină, tulpini s. f. competiţie în evul
parte a unui arbore mediu în cursul că-
cuprinsă între rădăci- reia cavalerii, îmbră-
nă şi coroană; trunchi. caţi cu zale şi armuri,
tumbă, tumbe s. f. să- se întreceau în lupte
ritură peste cap; salt. cu armele.
tumult, tumulturi s. tutui vb. a spune cuiva
n. zgomot mare, va- «tu» când i te adre-
carm, gălăgie. sezi, a vorbi cuiva în
tunet, tunete s. n. mod familiar, ca unui
bubuit care însoţeşte prieten.

421
 ţap, ţapi s. m. mas-
culul caprei. Expr.:
(fam.) ţap ispăşitor =
Ţ persoană asupra că-
reia se aruncă greşe-
lile altora.
ţambal, ţambale s. n.
ţar, ţari s. m. titlu dat
instrument muzical
împăraţilor Rusiei, şi
popular, alcătuit din-
regilor Bulgariei şi ai
tr-o cutie de rezo-
Muntenegrului de la
nanţă cu coarde de
începutul evului me-
metal, duble care
diu.
sunt lovite cu două
ciocănele speciale.
ţară, ţări s. f. 1. terito-
riu locuit de un popor,
ţanc s. n. (în loc. adv.)
organizat din punct de
la ţanc = la timp, e-
vedere administrativ
xact când trebuie, la
şi politic, într-un stat.
momentul potrivit.
Expr.: a pune ţara la
ţandără, ţăndări s. f. cale = a organiza; a
bucată (mică, subţire discuta o problemă
şi lunguiaţă) care se importantă; de peste
desprinde sau sare şapte (sau nouă) mări
dintr-o piatră, din- şi şapte (sau nouă)
tr-un lemn etc. prin ţări = dintr-un loc
spargere sau cioplire; foarte îndepărtat. 2.
aşchie, surcea. Expr.: regiune, ţinut, terito-
a-i sări (cuiva) ţan- riu. 3. patrie. 4. lo-
dăra = a se înfuria, a cuitorii unei ţări; po-
se mânia. por, norod.
ţanţoş, -ă, ţanţoşi, -e ţarc, ţarcuri s. n. 1.
adj. mândru, semeţ, loc îngrădit unde se
fudul.
422
 închid sau se adăpos- în pământ şi serveşte
tesc animalele; ocol, pentru a se fixa sau a
coşar. 2. îngrăditură, se lega ceva de el sau
împrejmuire, gard de pentru a stabili un
nuiele, de spini etc. hotar, o linie.
făcut în jurul unei ţâfnos, -oasă, ţâfnoşi,
clăi de fân pentru a o -oase adj. 1. îngâm-
feri de vite. fat, arogant. 2. supă-
ţarină, ţarini s. f. răcios, arţăgos.
câmp cultivat, ogor, ţânc, ţânci s. m. copil
arătură, glie. mic; copilaş, băieţaş;
ţăcăni vb. a produce plod.
un zgomot ritmic, re- ţânţar, ţânţari s. m.
petat, prin ciocăni- insectă cu corpul
turi, pocnituri. lung, aripi înguste,
ţăran, ţărani s. m. om picioare lungi şi sub-
de la ţară a cărui ocu- ţiri, se hrăneşte cu
paţie principală este sânge. Expr.: a face
agricultura; sătean. din ţânţar armăsar =
ţărână s. f. pământ a exagera.
sfărâmat mărunt. ţârâi vb. 1. a curge pi-
ţărm, ţărmuri s. n. 1. cătură cu picătură, a
fâşie îngustă de pă- curge câte puţin. 2.
mânt de-a lungul (despre insecte, mai
unei ape mari, mai ales despre greieri şi
ales de-a lungul unei cosaşi şi despre unele
mări. 2. (fig.) ţinut, păsări) a scoate su-
tărâm. nete repetate, scurte,
ţăruş, ţăruşi s. m. par ascuţite şi tremură-
scurt şi ascuţit la un toare. 3. (despre so-
capăt, care se înfige nerii) a suna, a zbâr-

423
 nâi uşor. ţe) voinic, robust,
ţâşni vb. 1. (despre li- zdravăn, puternic, vi-
chide, aburi) a ieşi cu guros.
putere printr-o cră- ţeastă, ţeste s. f.
pătură sau printr-o (pop.) cutie craniană;
deschizătură. 2. a ie- craniu; cap.
şi, a sări pe neaştep- ţel, ţeluri s. n. punct,
tate; a da buzna, a i- loc la care cineva vrea
rupe. 3. a porni brusc, să ajungă; ţintă, scop,
a se repezi, a se nă- punct final, obiectiv.
pusti. ţelină, ţeline s. f.
ţâţână, ţâţâni s. f. plantă cu frunze
(mai ales la pl.) mari, cu flori albe,
balama. Expr.: a folosită în alimenta-
scoate pe cineva din ţie.
ţâţâni = a înfuria, a ţepos, -oasă, ţepoşi,
enerva. -oase adj. plin cu
ţeapă, ţepi s. f. 1. par ţepi, ghimpos.
lung şi ascuţit la u- ţesală, ţesale s. f. u-
nul din capete. 2. nealtă de metal, din-
prelungire ascuţită, ţată, cu ajutorul că-
ţepoasă, la spicele ce- reia se curăţă pielea
realelor. 3. ghimpe; şi părul vitelor (în-
aşchiuţă. deosebi al cailor).
ţeapăn, -ă, ţepeni, -e ţesătură, ţesături s. f.
adj. 1. tare, vârtos, produs textil obţinut
rigid, nemişcat, ne- la războaiele de ţesut;
clintit, fix. 2. (despre reparaţie făcută la un
obiecte, construcţii obiect de îmbrăcă-
etc.) solid, rezistent, minte.
trainic. 3. (despre fiin- ţese vb. 1. a încrucişa
424
 în unghi drept două ţiclete, ţicleţi s. m.
sisteme de fire la pasăre insectivoră că-
războiul de ţesut, tre- ţărătoare, cu ciocul
când cu suveica prin drept şi cu penajul
urzeală, pentru a cenuşiu pe spate şi
obţine o ţesătură. 2. a alb pe pântece.
cârpi (obiecte de îm- ţicni vb. a se sminti,
brăcăminte) făcând a-şi pierde mintea; a
cu acul o împletitură înnebuni.
de fire. 3. a broda, a ţigan, ţigani s. m.
împodobi (din ţesă- persoană care face
tură). 4. (despre pă- parte dintr-o popula-
ienjeni) a-şi face, a-şi ţie originară din
întinde pânza. 5. (fig.) India, astăzi răspân-
a urzi, a unelti un dită în mai toate
plan, o intrigă, un părţile Europei.
complot. ţiglă, ţigle s. f. obiect
ţest, ţesturi s. n. obiect de argilă arsă, de
de pământ sau de sticlă, de ciment, în
fontă, de forma unui formă de placă drept-
clopot, cu care se a- unghiulară, întrebu-
coperă pâinea, măla- inţat la învelit case.
iul etc., puse la copt ţine vb. 1. a avea ceva
pe vatră. în mână (sau în braţe
ţeţe s. f. (numai în etc.) şi a nu lăsa să-i
Expr.:) musca ţeţe = scape. 2. a sprijini pe
muscă din Africa, ca- cineva ca să nu cadă.
re prin muşcătura ei 3. a se prinde cu
provoacă oamenilor şi mâinile de ceva sau
animalelor boala som- de cineva. 4. a fi fixat
nului. uşor de ceva, prins

425
sau legat prea puţin,
prea slab. Expr.: a se
ţine într-un (ori de un)
fir de aţă = a. (despre
ţesături) a fi pe punc-
tul de a se rupe. b.
(fig., despre viaţă) a fi
aproape de sfârşit, pe
punctul de a se
sfârşi. 5. (+prep. de
sau după) a merge în
urma cuiva, păşind
cât mai aproape de el.
Expr.: a se ţine de
capul cuiva = a nu lă-
sa pe cineva în pace.
6. a se preocupa ne-
întrerupt (sau numai)
de..., a nu se lăsa
de... Expr.: a se ţine
de ale sale = a-şi
vedea de treabă. 7. a
se referi la..., a fi în
legătură cu..., a face
parte din... 8. a iubi
pe cineva, a-i fi drag
cineva. Expr.: a-i ţine
(cuiva) parte = a apă-
ra pe cineva, a fi de
partea cuiva. 9. (+ vb.
la conjunctiv) a dori
mult ca ceva să aibă
426
loc, să se facă. 10.
(+compl. de loc) a face
pe cineva (sau ceva) să
stea un timp oarecare
într-un loc. Expr.: a
ţine în gazdă (pe ci-
neva) = a găzdui, a
oferi adăpost cuiva; a
ţine pe cineva sub
papuc = a domina pe
cineva, a supune pe
cineva; a ţine (pe cine-
va) în frâu (sau din
scurt) = a nu lăsa cui-
va libertatea de acţi-
une sau de mişcare; a
supraveghea (pe cine-
va) de aproape. 11. a
opri pe cineva sau
ceva din mersul său
şi a-l face să rămână
pe loc, a-l împiedica
să-şi urmeze drumul.
Expr.: a-i ţine (cuiva)
drumul (sau calea) =
a. a opri pe cineva din
drumul său, împiedi-
cându-l să treacă. b.
a pândi trecerea cui-
va, a aştepta pe cine-
va în drum; a ţine
calea cuiva; a ţine (pe
 cineva) de vorbă = a torii mişcă nişte piese
sta de vorbă cu cine- după anumite reguli.
va (nelăsându-l să-şi ţintaş, ţintaşi s. m.
continue lucrul). 12. persoană care ţinteş-
a-şi înfrâna, a-şi stă- te şi trage (bine) cu
pâni, a-şi domina (un arcul sau cu puşca;
sentiment, o pornire ochitor, trăgaci, tră-
etc.). Expr.: a-şi ţine gător.
gura (sau limba) = a ţintă, ţinte s. f. 1. cui
tăcea, a se abţine să mic de metal folosit
vorbească; a ţine (ce- de cizmari, tapiţeri
va) secret = a ascun- etc. 2. (fig.) mică pată
de, a nu dezvălui, a albă pe fruntea cailor
nu destăinui; a-şi ţine şi a vitelor; stea, ste-
firea = a se stăpâni. luţă. 3. semnul sau
13. (despre angaja- locul în care se o-
mente sau promisiuni) cheşte cu o armă de
a împlini întocmai; a foc sau cu o săgeată;
respecta. Expr.: a-şi ţintire, ochire. Expr.:
ţine cuvântul = a-şi a privi (sau a se uita)
respecta promisiunea ţintă = a privi fix, a fi
făcută. 14. a fi căsă- cu ochii pironiţi (la
torit cu cineva. Expr.: ceva). 4. locul la care
a ţine casă (cu cineva) tinde să ajungă cine-
= a fi căsătorit cu va. 5. (fig.) scop, ţel,
cineva. 15. a dura, a obiectiv.
dăinui. ţinti vb. 1. a îndrepta
ţintar, ţintare s. n. joc arma luând drept
de societate la care se ţintă pe cineva sau
foloseşte un carton ceva; a ochi. 2. (fig.)
special, pe care jucă- a-şi îndrepta privirea

427
 ţintă spre cineva; a durere, de spaimă); a
privi fix, a aţinti, a zbiera, a urla. Expr.:
pironi. 3. (fig.) a nă- a ţipa cât îl ţine gura
zui, a aspira, a râvni (sau în gura mare) = a
la, a urmări ceva. urla. 2. (despre ani-
ţintirim, ţintirimuri male) a scoate stri-
s. n. cimitir. găte puternice, ascu-
ţintui vb. a fixa, a în- ţite.
ţepeni, a bate (ceva) ţipar, ţipari s. m.
cu cuie, cu ţinte; a peşte de apă dulce
pironi. Expr.: a ţintui stătătoare, cu corpul
(pe cineva) locului = a lung şi subţire, ca de
face (pe cineva) să se şarpe, acoperit cu
oprească, să rămână solzi mărunţi, cu
nemişcat, neclintit. mustăţi la gură.
ţinut, ţinuturi s. n. ţipător, -oare, ţipă-
loc, regiune. tori, -oare adj. 1.
ţinută, ţinute s. f. 1. (despre glas) strident.
poziţie, atitudine pe 2. (fig., despre culori
care o dă cineva cor- şi lumină) prea viu,
pului său; fel de a fi prea bătător la ochi;
sau de a se comporta strident.
faţă de cineva sau de ţiteră, ţitere s. f. in-
ceva; comportare, ati- strument muzical com-
tudine. 2. manieră de pus dintr-o cutie de
a se îmbrăca, de a se rezonanţă cu coarde
prezenta a unei per- de metal, puse în vi-
soane. braţie prin atingerea
ţipa vb. 1. (despre oa- cu o lamă (ori cu un
meni) a striga cu glas inel) de os sau de
tare şi ascuţit (de metal.

428
ţiui vb. 1. a produce un
sunet prelung şi as-
cuţit. 2. (despre oa-
U
meni) a ţipa. 3. (de-
spre păsări) a ciripi. ucenic, -ă, ucenici,
ţopăi vb. 1. a face sări- -ce s. m. şi f. persoană
turi repetate; a sălta, (tânără) care învaţă o
a sări de pe un picior meserie, lucrând sub
pe altul, a se mişca îndrumarea unui meş-
dezordonat şi arun- ter.
când picioarele. 2. a ucide vb. 1. a omorî, a
dansa, a juca. asasina. 2. (fig.) a dis-
ţugui vb. 1. a se ascuţi, truge, a nimici, a
a se subţia la vârf. 2. zdrobi.
a strânge buzele, ro- ud, -ă, uzi, -de adj. 1.
tunjindu-le şi întin- acoperit, pătruns,
zându-le înainte. plin de apă. 2. (de-
ţurcan, -ă, ţurcani, -e spre ochi) plin de
adj. (despre lână) groa- lacrimi; înlăcrimat. 3.
să şi aspră; (despre plin de năduşeală;
oi) care are o astfel de asudat, transpirat.
lână. uda vb. 1. a umple de
ţurţur, ţurţuri s. m. umezeală, a face să
mic sloi de gheaţă, fie ud; a umezi. 2. a
lung şi ascuţit la vârf, turna apă peste plan-
care se formează (în te, peste semănături;
special de-a lungul a stropi. 3. (despre
streşinilor sau pe ra- ape) a străbate un ţi-
muri) prin îngheţarea nut (alimentându-l cu
imediată a apei care apă).
se scurge.

429
uimi vb. 1. a produce va) care trebuie luat.
mirare sau admiraţie, uita2 vb. 1. a-şi în-
a surprinde puternic, drepta privirea spre
a impresiona pro- cineva sau spre ceva
fund; a fi cuprins de pentru a vedea, a
mirare sau de admi- cerceta, a observa; a
raţie. 2. a tulbura, a privi. 2. a băga de
zăpăci, a buimăci. seamă, a da atenţie; a
uimit, -ă, uimiţi, -te lua în consideraţie, a
adj. surprins, impre- avea în vedere.
sionat, tulburat. uitătură, uitături s.
uita1 vb. 1. a pierde din f. privire, aruncătură
memorie (momentan de ochi; fel de a se
sau pentru totdeau- uita, de a privi;
na); a nu-şi (mai) a- căutătură.
duce aminte, a nu uituc, -ă, uituci, -ce
(mai) ţine minte. Expr.: adj. care uită uşor;
a uita de la mână cu memorie slabă;
până la gură = a uita distrat, zăpăcit.
foarte repede. 2. a în- ulcea, -ică, ulcele s.
ceta să se mai gân- f. oală mică (făcută
dească la cineva sau mai ales din lut).
ceva; a deveni indi- ulei, uleiuri s. n. lichid
ferent faţă de o per- gras, de provenienţă
soană sau de ceva; a vegetală, animală, mi-
neglija; a omite, a nerală sau sintetică,
scăpa din vedere ce- mai uşor decât apa,
va. 3. a nu lua cu folosit în alimentaţie,
sine, a lăsa undeva în industrie.
din nebăgare de sea- uliţă, uliţe s. f. drum
mă ceva (sau pe cine- îngust, de obicei ne-

430
 pavat, care străbate 2. (mai ales la pl.)
un sat, mărginit de o gard făcut din uluci.
parte şi de alta de ului vb. a uimi peste
case. Expr.: a bate măsură; a zăpăci, a
uliţele = a umbla fără năuci; a surprinde.
rost, a hoinări. uman, -ă, umani, -e
uliu, ulii s. m. pasăre adj. 1. referitor la om,
răpitoare de zi, mare de om, al omenirii; o-
şi puternică, care a- menesc. 2. cu dra-
tacă păsările şi unele goste faţă de oameni,
mamifere mici. plin de omenie; ome-
ulm, ulmi s. m. arbore nos, blând.
cu scoarţa netedă, cu umăr, umeri s. n. 1.
coroana stufoasă, ale parte a corpului ome-
cărui frunze albicioa- nesc prin care se lea-
se şi al cărui lemn gă braţele de trunchi;
este folosit în rotărie. articulaţia care face a-
ulterior, -oară, ulte- ceastă legătură. Expr.:
riori, -oare adj. care umăr la umăr = apro-
se face sau se întâm- piaţi, alături, unul
plă mai târziu. lângă altul; a pune
ultim, -ă, ultimi, -e umărul = a ajuta. 2.
adj. care ocupă locul parte a unei haine
cel din urmă (dintr-o sau a altui obiect de
serie, dintr-o succe- îmbrăcăminte care
siune); final. acoperă umerii.
ulucă, uluci s. f. 1. umbla vb. 1. a se mişca
scândură groasă în- dintr-un loc în altul
trebuinţată în con- cu picioarele, cu un
strucţii, mai ales la vehicul, călare. Expr.:
realizarea gardurilor. a umbla cu nasul pe

431
 sus = a fi foarte în- întunericului, a ceţii
gâmfat, arogant; a etc.
umbla după cai verzi umbrelă, umbrele s. f.
(pe pereţi) = a încerca obiect destinat să a-
să obţină lucruri i- pere de ploaie sau de
realizabile. 2. a colin- soare, alcătuit dintr-o
da, a cutreiera; a hoi- pânză ce se poate
nări. 3. (despre vehi- strânge sau întinde
cule) a circula, a mer- prin intermediul unor
ge. 4. a căuta, a sco- spiţe metalice.
toci, a cotrobăi. umed, -ă, umezi, -de
umbră, umbre s. f. 1. adj. 1. (în opoziţie cu
porţiune de loc întu- uscat) care a stat în-
necoasă (şi răcoroa- tr-un lichid sau a fost
să) unde nu pătrund stropit cu un lichid şi
razele de lumină; • la nu s-a uscat încă. 2.
umbră = într-un loc (despre pământ) jilav,
umbros; • din umbră reavăn. 3. (despre
= pe furiş, pe ascuns. ochi) plin de lacrimi;
Expr.: a sta în umbră înlăcrimat.
= a sta ascuns, re- umeraş, umeraşe s.
tras, neştiut; a sta n. obiect de lemn sau
deoparte. 2. întune- de metal pe care se a-
ric, întunecime, obs- şază hainele, pentru
curitate. 3. (fig.) întu- a fi atârnate în cuier,
necare a feţei, cută în dulap etc.
care apare pe obraji umfla vb. 1. a mări vo-
din cauza supărării, a lumul unui obiect cu
bătrâneţii, a oboselii. pereţi elastici sau
4. fiinţă care nu se plianţi, umplând spa-
vede bine din cauza ţiul cu aer sau cu alt

432
 fluid. Expr.: a se um- umple vb. 1. a face ca
fla de râs = a nu-şi un vas să fie plin; a
putea stăpâni râsul, băga înăuntru. 2.
a izbucni în râs; a se (fig.) a copleşi pe cine-
umfla în pene = (fig., va, a face ca cineva să
despre oameni) a se se simtă cuprins sau
îngâmfa, a se fuduli, apăsat (de un senti-
a se mândri. 2. (de- ment, de o senzaţie
spre ape) a-şi mări etc.). 3. a răspândi
nivelul, a creşte (în (mirosuri, parfumuri)
urma ploilor sau a într-un spaţiu, într-o
topirii zăpezii). 3. (de- încăpere.
spre părţi ale corpului unanim, -ă, unanimi,
omenesc) a se inflama -e adj. care este ac-
(din cauza unei boli, ceptat, admis, împăr-
a unei infecţii, a unei tăşit de toţi, care ex-
lovituri). primă un acord total.
umil, -ă, umili, -e adj. unchi, unchi s. m.
(despre persoane) ca- fratele tatălui sau al
re se simte inferior mamei, vărul tatălui
altora; care are o ati- sau al mamei.
tudine supusă, sme- unchiaş, unchieşi s.
rită; modest, simplu, m. 1. om bătrân; moş,
sărac, fără pretenţii. moşneag. 2. unchi.
umor s. n. dispoziţie undă, unde s. f. 1.
sufletească, înclinare cantitate dintr-o ma-
spre glume şi ironii să de apă care face o
ascunse sub o apa- mişcare ritmică uşoa-
renţă de seriozitate; ră de ridicare şi cobo-
veselie, haz. râre la suprafaţă. 2.

433
 masă de aer care se re. 2. loc retras, as-
mişcă uşor; aer, văz- cuns, dosnic; ascun-
duh. ziş.
undeva adv. într-un unguent, unguente
anumit loc, într-o di- s. n. alifie, cremă (de
recţie oarecare. uns).
undiţă, undiţe s. f. uni vb. 1. a (se) aduna
unealtă de pescuit. la un loc; a (se) ală-
unealtă, unelte s. f. tura. 2. (fig.) a (se) că-
1. obiect acţionat ma- sători.
nual sau mecanic, unic, -ă, unici, -ce
care serveşte la efec- adj. 1. unul singur,
tuarea unei operaţii numai unul în felul
tehnice. 2. (fig.) mijloc său. 2. care nu poate
folosit pentru atin- fi asemănat cu altul;
gerea unui anumit fără seamăn, incom-
scop. parabil, excepţional,
unelti vb. a pune la grozav.
cale, a pregăti în as- unicolor, -ă, unico-
cuns. lori, -e adj. care are
unge vb. a (se) acoperi o singură culoare; de
cu un strat unsuros o singură culoare.
sau lipicios. Expr.: a unicorn, -ă, unicorni,
unge pe cineva la -e adj. (zool.) care are
inimă = a face cuiva o un singur corn.
mare plăcere, a da unifica vb. a strânge la
cuiva o mare satis- un loc, a face un în-
facţie. treg din mai multe
ungher, unghere s. n. părţi; a uni.
1. colţ dintr-o încăpe-

434
uniform, -ă, uniformi, în timp şi în spaţiu;
-e adj. care are per- cosmos. 2. globul te-
manent şi pe toată în- restru, pământul; par-
tinderea sau durata tea populată a globu-
aceeaşi formă, ace- lui terestru. 3. me-
eaşi intensitate, ace- diul, cercul, lumea în
eaşi viteză. care trăieşte cineva
uniformă, uniforme s. sau ceva.
f. îmbrăcăminte con- universitate, univer-
fecţionată de obicei sităţi s. f. instituţie
din acelaşi material şi de învăţământ supe-
cu aceeaşi croială, rior, care cuprinde
purtată de membrii mai multe facultăţi şi
anumitor instituţii (în pregăteşte specialişti
special de şcolari şi în diverse domenii.
ostaşi). unt s. n. grăsime natu-
unison s. n. executare rală, solidă, extrasă
de către un grup vo- din lapte şi servind ca
cal sau instrumental aliment. Expr.: a
a unei melodii la ace- scoate untul din cine-
eaşi înălţime. va = a munci foarte
unit, -ă, uniţi, -te adj. mult pe cineva, a
1. împreunat, îmbi- stoarce de puteri, a
nat, reunit. 2. care vlăgui.
este de acord, gândeş- untdelemn s. n. ulei
te, acţionează, simte extras din măsline.
la fel cu cineva; so- Expr.: (despre ade-
lidar (cu cineva). văr, dreptate) a ieşi
univers, universuri s. deasupra ca untde-
n. 1. lumea în totali- lemnul = a birui, a în-
tatea ei, nemărginită vinge.

435
untură s. f. substanţă rile tropicale.
grasă, insolubilă în ură, (rar) uri s. f. sen-
apă, obţinută prin to- timent puternic de
pirea grăsimilor ani- duşmănie faţă de ci-
male şi folosită în neva sau de ceva;
alimentaţie, în farma- ostilitate.
cie, în industrie etc. urât, -ă, urâţi, -te
ura vb. 1. a formula o adj. 1. care are o înfă-
dorinţă de bine la ţişare neplăcută, lip-
adresa cuiva (cu oca- sită de frumuseţe;
zia unei aniversări, a pocit, hidos, hâd, di-
unui eveniment im- form, respingător. 2.
portant); a felicita. 2. care trezeşte repulsie,
a recita versuri popu- care displace; urâ-
lare care conţin urări, cios, nesuferit. 3. (de-
când se umblă cu spre comportare, fap-
colindul. te) necuviincios, imo-
uragan, uragane s. n. ral, nepotrivit. 4. (de-
vânt puternic, însoţit spre timp) închis, în-
deseori de ploi toren- negurat, înnorat, no-
ţiale, provocând dis- ros, ploios, friguros.
trugeri deosebit de urban, -ă, urbani, -e
mari. adj. (în opoziţie cu
urangutan, urangu- rural) referitor la o-
tani s. m. maimuţă raş, de oraş; orăşe-
de talie mare, cu nesc.
membrele anterioare urbe s. f. oraş.
foarte lungi, având urca vb. 1. a (se) de-
caninii foarte dezvol- plasa dintr-un loc si-
taţi; trăieşte în pădu- tuat mai jos către

436
 unul situat mai sus; urechile acului = a
a (se) sui, a (se) ridi- reuşi să se salveze ca
ca, a (se) înălţa. 2. prin minune dintr-o
(despre temperatură) situaţie dificilă; a cân-
a creşte, a se ridica. ta după ureche = a
3. (despre numere, reproduce o melodie
preţuri, sume) a se ri- după auz (şi nu după
dica, a ajunge până note).
la...; a se mări, a urechelniţă, urechel-
spori. niţe s. f. insectă de
urcuş, urcuşuri s. n. culoare castanie, cu
loc, drum care se află corpul alungit, având
în pantă, care urcă. la capătul abdome-
ureche, urechi s. f. nului două prelungiri
fiecare dintre cele do- în formă de cleşte.
uă organe ale auzului urgent, -ă, urgenţi, -te
şi echilibrului, aşe- adj. care nu suportă
zate simetric de o amânare, care nece-
parte şi de alta a sită o rezolvare ime-
capului omului şi diată; grabnic, neîn-
mamiferelor. Expr.: a târziat, presant.
fi numai urechi = a fi urgie, urgii s. f. 1. ne-
foarte atent; a trage norocire mare care se
cu urechea = a ascul- abate asupra cuiva
ta pe furiş discuţia sau a ceva. 2. dez-
altor persoane; floare lănţuire de forţe ale
la ureche = lucru naturii; prăpăd.
foarte uşor de reali- urgisi vb. a condamna,
zat; într-o ureche = a oropsi; a provoca
smintit, scrântit, ne- cuiva mari neplăceri,
bun; a scăpa ca prin nedreptăţi.

437
uriaş, -ă, uriaşi, -e s. scoate strigăte şi ur-
m. şi f. 1. personaj lete prelungi.
din basme închipuit urlătoare, urlători s.
ca un om foarte mare f. pârâu care curge cu
şi foarte puternic. 2. zgomot din vârful u-
persoană foarte înaltă nui munte pe o pantă
şi robustă; namilă. 3. foarte abruptă; cas-
personalitate de sea- cadă.
mă, titan, gigant. urma vb. 1. a merge în
urî vb. 1. a avea un pu- urma cuiva, a pleca
ternic sentiment de sau a se lua după
duşmănie faţă de ci- cineva, a păşi pe ur-
neva sau ceva; a nu mele cuiva. 2. a mer-
putea suporta pe ci- ge înainte pe un tra-
neva sau ceva. 2. a se seu, pe drumul apu-
plictisi, a se sătura de cat. 3. a frecventa un
ceva sau de cineva. curs şcolar. 4. a duce
Expr.: a i se fi urât mai departe un lucru
(cuiva) cu viaţa = a se început (şi întrerupt);
sătura de viaţă. a continua. 5. a avea
urla vb. 1. (despre oa- loc, a se produce.
meni) a striga, a ţipa, urmare, urmări s. f.
a se văita în gura ma- 1. consecinţă, conclu-
re; a cânta foarte ta- zie, rezultat. 2. ceea
re. 2. (despre vânt, ce urmează după...,
viscol, ape) a produce continuare (a unei lu-
zgomote specifice pu- crări, a unei acţiuni).
ternice. 3. (despre a- urmaş, -ă, urmaşi, -e
nimale, mai ales de- s. m. şi f. 1. conti-
spre lupi şi câini) a nuator al unei familii;

438
 descendent. 2. (fig.) pentru..., a tinde la...
continuator al unei urnă, urne s. f. 1.
opere, al unei tradiţii cutie prevăzută cu o
etc. deschizătură îngustă
urmă, urme s. f. semn prin care se introduc
concret lăsat de cine- buletinele de vot,
va sau de ceva pe lo- numerele unei loterii
cul unde a trecut. etc. 2. vas în care se
Expr.: pe urma (sau păstrează cenuşa
pe urmele) cuiva = pe unui mort incinerat.
unde a trecut cineva urni vb. a se mişca din
(sau ceva); a-şi pierde loc cu greutate, depu-
urma = a dispărea, a nând un efort.
face ca nimeni să nu urs, urşi s. m. animal
ştie unde se găseşte; cu trupul masiv, aco-
a rămâne în urmă = a perit de o blană brun-
nu ţine pasul cu alţii, negricioasă sau roş-
a se lăsa întrecut de cată, cu botul ascuţit
alţii. şi cu coada scurtă.
urmări vb. 1. a merge Expr.: a vinde pielea
(în ascuns) pe urmele ursului din pădure = a
cuiva (pentru a-i su- conta pe un lucru
praveghea mişcările înainte de a fi sigur
sau pentru a-l ajun- că îl ai.
ge, a-l prinde). 2. a ursi vb. a decide dina-
însoţi (pe cineva sau inte soarta unei fiinţe
ceva) cu gândul, cu sau a unui lucru; a
privirea. 3. (fig.) a ob- meni, a predestina;
seda. 4. a avea drept (despre ursitoare) a
scop, a se strădui rosti formule magice

439
 care să hotărască plante) a se ofili, a se
soarta unei fiinţe sau veşteji. 3. (despre fiin-
a unui lucru. ţe) a slăbi foarte mult,
ursită, ursite s. f. 1. a-şi pierde vlaga.
soartă, destin. 2. ur- uscătură, uscături s.
sitoare. f. (mai ales la pl.)
ursuz, -ă, ursuzi, -e creangă subţire şi us-
adj. (despre persoane cată (desprinsă de co-
şi înfăţişarea lor) po- pac); vreasc, surcea.
sac, neprietenos, mo- ustensilă, ustensile s.
rocănos. f. obiect care serveşte
urzeală, urzeli s. f. 1. la efectuarea unei
totalitatea firelor tex- operaţii curente în
tile montate în război. gospodărie, în labora-
2. (fig.) uneltire, in- toare, în diferite me-
trigă, conspiraţie, com- serii etc.; unealtă, in-
plot. strument.
urzică, urzici s. f. ustura vb. 1. a provoca
plantă cu tulpina şi cuiva o senzaţie dure-
frunzele acoperite cu roasă de înţepătură
peri înţepători, folo- sau de arsură. 2. (fig.)
sită în industria tex- a trata rău pe cineva,
tilă, în medicină şi în chinuindu-l, făcân-
alimentaţie. du-l să sufere.
usca vb. 1. a scoate sau usturoi s. m. plantă cu
a-şi pierde umidita- gust şi miros carac-
tea printr-un proce- teristic, al cărei bulb,
deu mecanic sau prin compus din bulbi
expunere la soare, la mici de formă lun-
vânt, la foc. 2. (despre guiaţă, are gust ustu-
rător.

440
uşor, -oară, uşori, ce uz de... = a (se) fo-
-oare adj. 1 care are losi de...; scos din uz
greutate mică, care = care nu se mai folo-
cântăreşte puţin. seşte.
Expr.: a fi cu inima uza vb. 1. a (se) degra-
uşoară = a fi vesel, da, a (se) strica, a (se)
voios. 2. iute, sprin- deteriora. 2. a face uz
ten, vioi. 3. (despre de..., a se folosi de...
somn) liniştit, calm. uzină, uzine s. f. între-
4. (despre acţiuni) ca- prindere industrială
re nu prezintă difi- de mari proporţii în
cultăţi, care nu cere care se produc utilaje
efort; simplu. 5. (de- sau materii prime
spre oameni) uşura- pentru alte industrii.
tic, frivol. uzual, -ă, uzuali, -e
uşura vb. 1. a reduce adj. care se foloseşte
sau a scădea greuta- în mod obişnuit.
tea. 2. a facilita, a în-
lesni.
util, -ă, utili, -e adj.
folositor, necesar; • în V
timp util = la timp, la
momentul oportun.
vacant, -ă, vacanţi, -te
utiliza vb. a folosi, a
adj. (despre un post, o
întrebuinţa.
funcţie etc.) care nu e
utopie, utopii s. f. ocupat de nimeni;
iluzie, fantezie, plan neocupat, liber.
imaginar, irealizabil.
vacanţă, vacanţe s.
uz s. n. folosire, între- f. perioadă de odihnă
buinţare. Expr.: a fa- acordată elevilor şi

441
 studenţilor la sfârşi- prin apă de pe un mal
tul unui semestru pe altul. 3. ţărm, mal,
sau an de şcoală ori liman. 4. (fig.) loc si-
de studii; concediu (a- tuat în apropierea u-
cordat unui salariat). nei mari căi de comu-
vacarm, vacarmuri nicaţie care asigură
s. n. zgomot puternic; unui negustor o clien-
gălăgie, larmă, scan- telă numeroasă.
dal, tărăboi, zarvă. vadră, vedre s. f. veche
vacă, vaci s. f. animal unitate de măsură a
domestic din familia capacităţii, echiva-
bovinelor, crescut pen- lentă cu zece ocale
tru laptele şi carnea (astăzi cu zece litri).
lui. vag, -ă, vagi adj. lipsit
vaccin, vaccinuri s. n. de precizie, de clari-
produs care se admi- tate; neclar, nesigur,
nistrează prin injec- confuz.
tare sau pe cale bu- vagabond, -ă, vaga-
cală unui om sau u- bonzi, -de adj., s. m.
nui animal, în scopul şi f. (om sau animal)
prevenirii îmbolnăvi- care rătăceşte pe dru-
rilor. muri fără niciun rost,
vad, vaduri s. n. 1. loc fără ocupaţie şi fără
(adâncit în pământ) domiciliu fix.
pe unde curge o apă; vagon, vagoane s. n.
albie, matcă. 2. loc pe vehicul care circulă
cursul unui râu, un- pe şine şi serveşte la
de malul e mai jos şi transportul mărfuri-
apa puţin adâncă, lor, al persoanelor
permiţând deplasarea etc.

442
vai interj. exprimă sen- titate de apă, care
timente puternice de: înaintează la supra-
a. durere, suferinţă, faţa unei mări, a unui
deznădejde. Expr.: cu fluviu etc.; talaz; • în
chiu, cu vai = cu mare valuri sau valuri-va-
greutate, cu mare luri = unul după al-
necaz; b. milă, regret, tul; din plin, cu gră-
compătimire. Expr.: mada. Expr.: valurile
vai şi amar = jale, de- vieţii = greutăţile, în-
zastru, nenorocire; (a cercările pe care tre-
fi) vai (sau vai şi a- buie să le depăşească
mar) de... = a se afla omul; valurile tinereţii
într-o situaţie vred- = nestatornicia, ne-
nică de milă. c. ciudă, bunia vârstei tinere.
necaz. d. mirare, sur- valabil, -ă, valabili, -e
prindere, spaimă. e. adj. care poate fi ac-
bucurie, plăcere, ad- ceptat, admis, recu-
miraţie. f. nerăbdare. noscut ca fiind bun,
vaicăr, vaicăre s. n. autentic.
plâns, tânguire pre- valah, -ă, valahi, -e
lungă, dureroasă; va- s. m. şi f. nume dat
iet. până la jumătatea se-
vaiet, vaiete s. n. stri- colului al XIX-lea po-
găt, geamăt de du- porului român de că-
rere, de suferinţă; tre alte popoare.
bocet, tânguire. vale, văi s. f. 1. depre-
vajnic, -ă, vajnici, -ce siune, adâncitură a-
adj. 1. puternic, ener- lungită, străbătută de
gic, viguros. 2. aspru, o apă curgătoare; re-
crâncen, crud, crunt. giune de şes situată
val, valuri s. n. can- sub nivelul ţinuturi-

443
 lor din jur şi udată de valiză, valize s. f.
o apă curgătoare; • de geamantan, geantă
vale = (în) jos; acolo mare de bagaje.
unde începe valea; a valmă, vălmi s. f.
lua (pe cineva) la vale mulţime, învălmăşea-
= a râde de cineva, lă; hărmălaie, tu-
a-şi bate joc de cine- mult; • de-a valma =
va; valea plângerii amestecat, laolaltă.
(sau a lacrimilor) = Expr.: a da valma = a
pământul, considerat da buzna, a năvăli.
ca loc al suferinţelor valoare, valori s. f. 1.
şi al durerii; a-şi lua suma calităţilor care
valea = a pleca, a fu- dau preţ unui lucru,
gi. 2. apă curgătoare; unei fiinţe, unui feno-
albia unei ape curgă- men; preţ, merit, im-
toare. portanţă, însemnăta-
valet, valeţi s. m. 1. te; • de valoare = a.
servitor la casele bo- (despre lucruri) scump,
iereşti; fecior. 2. fie- de preţ, valoros; b.
care dintre cele patru (despre oameni) im-
cărţi de joc pe care portant, merituos; va-
este înfăţişată figura loros. Expr.: a scoate
unui cavaler; fante. în valoare = a scoate
valid, -ă, valizi, -de în evidenţă valoarea
adj. 1. (despre oameni) unei persoane, a unui
apt pentru muncă. 2. lucru; a sublinia. 2.
(despre acţiuni, acte exprimare în bani a
etc.) care îndeplineşte costului unei mărfi
condiţiile cerute de sau a unei acţiuni, a
lege; valabil. unui cec etc.

444
valorifica vb. a scoate unei fructe, care se
în evidenţă valoarea desfac, permiţând că-
unui lucru; a pune în derea seminţelor din
valoare. interior.
valoriza vb. a acorda valvârtej, valvârtejuri
sau a recunoaşte o s. n. 1. volbură, vâl-
valoare. toare. 2. (fig.) vijelios,
valoros, -oasă, valo- repede.
roşi, -oase adj. 1. vamă, vămi s. f. in-
care este de valoare, stituţie de stat care
important, preţios. 2. se ocupă cu controlul
(despre oameni) ta- asupra intrării şi ie-
lentat, merituos, ca- şirii din ţară a măr-
pabil. furilor, a mijloacelor
vals, valsuri s. n. dans de transport etc., şi
în trei timpi, cu miş- care percepe taxe
cări line şi dese de asupra acestor bu-
învârtire, care se dan- nuri.
sează în perechi; me- vampir, vampiri s.
lodia după care se m. 1. specie de lilieci
dansează. mari care trăiesc în
valută, valute s. f. sis- America de Sud şi
tem monetar adoptat care sug sângele oa-
într-o ţară; unitatea menilor surprinşi în
monetară respectivă. timpul somnului. 2.
valvă, valve s. f. 1. personaj din mito-
fiecare dintre cele do- logia populară despre
uă capace ale unei care se crede că suge
scoici. 2. fiecare din- sângele celor vii; stri-
tre pereţii exteriori ai goi, vârcolac.

445
van, -ă, vani, -e adj. propriu şi folosind la
zadarnic, inutil, fără transportul pe apă al
rost; • în van = de- mărfurilor şi al călă-
geaba, fără rost. torilor.
vană, vane s. f. 1. vas vaporiza vb. (despre
mare (de lemn, de ta- lichide) a se transfor-
blă etc.) pentru îm- ma în stare de vapori;
băiat sau pentru spă- a se evapora.
lat rufe; cadă. 2. dis- var s. n. material al-
pozitiv montat pe tra- cătuit din oxid de
seul ori la capătul calciu şi folosit în
unei conducte. construcţie, în indus-
vandalism s. f. acţiune trie; var stins; strat
de distrugere sălba- de lapte de var cu ca-
tică a valorilor cultu- re sunt spoiţi pereţii
rale, politice, artistice caselor.
etc. ale unui popor. vară, veri s. f. cel mai
vanilie, vanilii s. f. cald anotimp al anu-
plantă cu tulpina ra- lui, între primăvară şi
mificată, cu flori mici, toamnă.
albastre sau liliachii, vargă, vergi s. f. nuia
cu miros deosebit de lungă, subţire şi flexi-
plăcut. bilă, tăiată de obicei
vanitos, -oasă, vani- dintr-o ramură dreap-
toşi, -oase adj. în- tă de arbori. Expr.: a
fumurat, orgolios, în- tremura ca varga = a
gâmfat, trufaş. tremura foarte tare
vapor, vapoare s. n. (de frică sau de frig).
navă mare pusă în varia vb. 1. a fi diferit,
mişcare de un motor felurit, deosebit (du-

446
 pă lucruri, situaţii); a varză, verze s. f. plantă
nu semăna, a nu a- legumicolă, cu frunze
vea acelaşi aspect, groase şi ondulate,
compoziţie, valoare care se învelesc unele
etc. cu altceva; a se pe altele, folosită în
deosebi, a se diferen- alimentaţie. Expr.: a
ţia, a diferi. 2. a se împăca şi capra şi
schimba; (fig.) a osci- varza = a împăca
la. două interese opuse;
variantă, variante s. (fam.) a face varză = a
f. formă sub care se încurca lucrurile, a
prezintă un lucru, o nu face nicio ispravă.
lucrare etc. şi care vas, vase s. n. 1. reci-
reprezintă o mică de- pient de sticlă, de me-
osebire faţă de o for- tal, de lemn etc. de
mă dată sau faţă de diferite forme şi mă-
forma obişnuită; ver- rimi, servind de obi-
siune (a unui text). cei la păstrarea lichi-
varicelă, varicele s. delor. 2. vehicul mare
f. boală infecţioasă şi folosit pentru trans-
contagioasă, care a- portul pe apă al măr-
pare îndeosebi la co- furilor şi al călăto-
pii şi care se carac- rilor; navă.
terizează prin ivirea vasal, -ă, vasali, -e s.
pe piele a unor băşi- m. şi f. (în orânduirea
cuţe; vărsat de vânt. feudală) persoană ca-
varietate, varietăţi s. re depindea de un se-
f. 1. diversitate, felu- nior; supus, subju-
rime. 2. formă, soi, gat.
categorie, chip, fel.

447
vast, -ă, vaşti, -ste vază1 s. f. stimă, con-
adj. 1. (despre tere- sideraţie, reputaţie,
nuri, construcţii) foarte prestigiu.
larg, întins, de mari vază2, vaze s. f. vas de
dimensiuni. 2. colosal, flori.
imens, enorm, nelimi- vădi vb. a face să se
tat, nemărginit. 3. bo- vadă, să fie evident; a
gat, întins, mare. pune în evidenţă, a
vată s. f. material de dovedi, a arăta.
bumbac folosit la pan- văduv, văduvi adj., s.
samente. m. bărbat căruia i-a
vatelină, vateline s. decedat soţia.
f. material textil scă- văgăună, văgăuni s.
moşat, care se aplică f. 1. loc înfundat între
între stofa şi căptu- dealuri sau între
şeala unei haine, munţi. 2. scobitură a-
pentru a o face mai dâncă, strâmtă şi în-
călduroasă. tunecoasă într-un
vatman, vatmani s. munte; peşteră. 3.
m. persoană care con- scorbură.
duce un tramvai. văicări vb. a se jeli, a
vatră, vetre s. f. 1. lo- se tengui, a se văita,
cul din cuptor unde a se lamenta.
se face focul pentru a văita vb. a (se) plânge,
pregăti mâncarea. 2. a se tângui (de dure-
locuinţă, cămin, ca- re); a se văicări.
să. Expr.: a lăsa (un văl, văluri s. n. ţesă-
ostaş) la vatră = a tură uşoară cu care
elibera (un ostaş) du- femeile îşi acoperă
pă terminarea stagiu- capul, lăsând-o să a-
lui militar.

448
 târne pe spate sau pe
faţă. Expr.: a i se
pune (sau a i se lua
cuiva) un văl (de) pe
ochi = a înceta (sau a
începe) să vadă, să
judece limpede, să în-
ţeleagă ceva.
vălmăşag s. n. dez-
ordine, învălmăşeală.
văpaie, văpăi s. f. 1.
flacără mare; pară. 2.
(fig.) lumină străluci-
toare.
văr, vară, veri, vere
s. m. şi f. grad de ru-
denie ce se stabileşte
între copiii sau des-
cendenţii persoanelor
care sunt fraţi sau vărui vb. a acoperi cu
surori.
văratic, -ă, văratici,
-ce adj. de vară, spe- vătaf, vătafi s. m. 1.
cific verii; (despre plan-
te, fructe etc.) care se
dezvoltă, se coace va-
ra; timpuriu.
vărgat, -ă, vărgaţi, -te
adj. cu (în) dungi, cu
vărgi; dungat.
449
vărsa vb. 1. (despre un
lichid) a face să curgă
(prin răsturnarea re-
cipientului în care se
află). Expr.: a vărsa
lacrimi = a plânge (a-
mar); a vărsa sânge =
a ucide, a omorî. 2.
(despre nori) a lăsa să
curgă ploaia; (despre
ploaie) a curge în şi-
roaie. 3. a risipi, a îm-
prăştia. 4. a vomita.
Expr.: a-şi vărsa su-
fletul = a-şi exprima
sentimentele de dor,
de duioşie. 5. (despre
lumină, căldură etc.) a
răspândi, a revărsa.
var o suprafaţă ten-
cuită; a spoi cu var.
(în evul mediu, în Ţara
Românească şi în
Moldova) supraveghe-
tor al slugilor de la
curtea unui boier sau
de la o mănăstire;
logofăt. 2. conducător
 al unui anumit grup păcit, năucit; b. a
de curteni, de sluj- avea falsa senzaţie de
başi sau de oşteni ai zgomot continuu şi
domniei. obsedant.
vătăma vb. 1. a dăuna vâlcea, vâlcele s. f. 1.
sănătăţii (producând vale îngustă şi puţin
boli, răniri). 2. a pro- adâncă, cu fundul
voca pagube, strică- aproape plat. 2. pâ-
ciuni etc.; a strica. râu de-a lungul unei
vătrai, vătraie s. n. văi.
unealtă metalică în vâltoare, vâltori s. f.
formă de cârlig sau 1. loc adâncit în albia
de lopăţică, cu coadă, unui râu în care se
cu care se scoate sau formează vârtejuri;
se scormoneşte jarul bulboană. 2. (fig.) zar-
din sobe, din cup- vă, învălmăşeală.
toare. vâlvătaie, vâlvătăi s.
vătuit, -ă, vătuiţi, -te f. flacără mare, vâl-
adj. (despre obiecte voare.
de îmbrăcăminte) căp- vâlvoi adv. (despre păr)
tuşit cu vată sau cu în dezordine, în ne-
vatelină. orânduială; ciufulit,
văzduh, văzduhuri s. zbârlit.
n. înveliş gazos care vâna vb. 1. a pândi, a
înconjură Pământul; urmări şi a ucide
aer. păsări sau animale
vâjâi vb. a produce un sălbatice. 2. (fig.) a
zgomot caracteristic. urmări, a hăitui.
Expr.: a-i vâjâi cuiva vână, vine s. f. 1. vas
capul (sau urechile, sangvin de diferite
tâmplele) = a. a fi ză- mărimi, care duce

450
 sângele de la organe vânt, vânturi s. n. de-
şi ţesuturi la inimă; plasare a unei mase
venă. Expr.: a-i în- de aer, provocată de
gheţa cuiva sângele în diferenţa de presiune
vine = a încremeni de din atmosferă. Expr.:
frică; a nu avea a se da în vânt du-
picătură de sânge în pă... = a-i plăcea la
vine = a fi foarte slab, nebunie ceva, a fi în-
anemic. 2. (pop.) fibră nebunit după...; a
musculară; tendon; arunca banii în vânt =
muşchi. Expr.: a fi a cheltui fără soco-
numai vână = a fi teală; vorbă-n vânt =
foarte iute, sprinten, fără temei, fără rost.
îndemânatic. 3. par- vânzător, -oare, vân-
tea piciorului cuprin- zători, -oare s. m. şi
să între genunchi şi f. persoană care vinde
gleznă; • pe vine = lucruri sau care este
ghemuit, cu genun- angajată într-un ma-
chii îndoiţi. gazin pentru a servi
vânăt, -ă, vineţi, -te clientela.
adj. de culoare albas- vânzoleală, vânzoleli
tru închis (cu reflexe s. f. frământare, agi-
violete). taţie.
vânătaie, vânătăi s. vârcolac, vârcolaci s.
f. pată vânătă care m. 1. fiinţă fabuloasă
apare în urma unei fără reprezentare con-
lovituri. cretă, care mănâncă
vânjos, -oasă, vânjoşi, Luna şi Soarele, pro-
-oase adj. cu muşchii ducând eclipse. 2.
dezvoltaţi; puternic, strigoi.
viguros.

451
vârf, vârfuri s. n. 1. cineva să creadă ceea
partea cea mai de sus ce nu este adevărat.
(de obicei ascuţită) a 2. (despre oameni) a
anumitor obiecte înal- face să intre undeva
te (casă, copac) sau a (de bunăvoie sau for-
anumitor forme de ţat); (despre animale)
relief (deal, munte). a conduce, a mâna
Expr.: asta pune vârf înăuntru. 3. a intra, a
(la toate) = asta în- se băga. Expr.: a se
trece orice aşteptare, vârî sub pielea cuiva =
este din cale-afară. 2. a căuta să câştige în-
capăt, extremitate crederea sau dra-
(ascuţită) a unui lu- gostea cuiva.
cru. Expr.: în vărful vârstă, vârste s. f.
degetelor (sau picioa- timpul scurs de la
relor) = tiptil, încet, naşterea unei fiinţe
fără zgomot. 3. punc- până la un anumit
tul de intersecţie a moment din viaţa ei;
laturilor unui unghi numărul de ani prin
sau ale unui poligon care se exprimă acest
etc. timp; etate; • în vârs-
vârî vb. 1. a băga, a tă = bătrân; • fără
introduce. Expr.: a-şi vârstă = a cărui vârs-
vârî nasul în ceva tă nu se poate preci-
(undeva sau în toate) za; • între două vârste
= a se amesteca în ce- = nici prea bătrân,
ea ce nu-l priveşte; nici prea tânăr.
a-i vârî cuiva ceva în vârtej, vârtejuri s. n.
cap = a. a face pe ci- 1. vânt puternic, vije-
neva să priceapă bine lios, care se învâr-
un lucru; b. a face pe teşte cu viteză pe loc

452
 ridicând în aer obiec- a-şi face veacul = a-şi
te uşoare (hârtii, frun- petrece timpul, a-şi
ze etc.). 2. loc în creş- duce viaţa.
tetul capului, de un- vecernie, vecernii s.
de părul porneşte în f. slujbă bisericească
toate părţile. creştină care se face
vârtos, -oasă, vârtoşi, spre seară, în ajunul
-oase adj. 1. voinic, sau în ziua unei săr-
puternic, viguros, ro- bători.
bust. 2. tare, des, în- vecie s. f. eternitate,
desat, solid; dur. veşnicie; • pe vecie =
vâsc s. m. plantă care etern, veşnic.
creşte pe ramurile vecin, -ă, vecini, -e s.
unor arbori (mai ales m. şi f. persoană care
brad, plop, salcie), cu trăieşte, locuieşte, se
frunzele verzi, cu află alături.
tulpina foarte rami- vedea vb. 1. a percepe
ficată şi cu fructul în cu ajutorul văzului.
forma unor bobiţe Expr.: a vedea lumina
albe sau gălbui, folo- zilei = a se naşte. 2. a
sită ca plantă medici- avea grijă, a se îngriji,
nală. a se ocupa (de cineva
vâslă, văsle s. f. u- sau de ceva). Expr.:
nealtă de lemn cu a-şi vedea de treabă =
ajutorul căreia se a se ocupa de trebu-
pune în mişcare şi se rile personale, a nu
conduce o ambar- se amesteca în pro-
caţie. blemele altora; a-şi
veac, veacuri s. n. vedea de drum = a-şi
interval de timp de o continua drumul. 3.
sută de ani. Expr.: a înţelege, a pricepe.

453
vedenie, vedenii s. f.
faptul de a vedea lu-
cruri care nu există velur s. n. catifea.
în realitate; haluci- venera vb. a respecta
naţie, nălucă, vizi-
une.
vedetă, vedete s. f. veni vb. 1. a se deplasa
actor sau actriţă care
deţine un rol princi-
pal într-un spectacol,
un film etc; stea.
vegetaţie, vegetaţii s.
f. totalitatea plantelor
dintr-o regiune, din-
tr-un mediu; mulţime
de plante.
veghea vb. 1. a sta
noaptea treaz, a nu
dormi în timpul nop-
ţii. 2. a îngriji un bol-
nav (stând la căpă-
tâiul lui. 3. a păzi, a
sta de pază, a străjui.
vehicul, vehicule s.
n. mijloc de transport.
velă, vele s. f. pânză
de corabie.
velinţă, velinţe s. f.
ţesătură ţărănească
de lână cu care se în-
veleşte patul sau care
454
se întinde pe perete
ori se aşterne pe jos.
în mod deosebit, a
cinsti, a stima.
înspre persoana care
vorbeşte sau despre
care se vorbeşte; a se
apropia de un loc, de
o aşezare considerată
aproape de vorbitor.
2. a sosi, a ajunge
undeva sau la cineva.
Expr.: a veni pe lume
= a se naşte; a veni
într-un suflet = a veni
foarte repede, gâfâ-
ind. 3. a vizita, a trece
pe la cineva sau pe
undeva. Expr.: a-i
veni (cuiva) lacrimile =
a plânge sau a fi gata
să plângă. 4. a-şi
avea originea, a pro-
veni, a se trage din...
5. (despre întâmplări,
evenimente) a se pro-
duce, a avea loc, a se
întâmpla. 6. (despre
 îmbrăcăminte) a fi pe grai; oral.
măsura cuiva; a se verdict, verdicte s. n.
potrivi. sentinţă judecăto-
venin, veninuri s. n. 1. rească cu privire la
substanţă toxică se- vinovăţia sau nevino-
cretată de unele ani- văţia unei persoane.
male (şerpi, insecte) vergea, vergele s. f. 1.
şi de unele plante. 2. vargă, nuia de lemn.
(fig.) răutate, duşmă- 2. gratie (la ferestre).
nie. Expr.: a-şi vărsa verifica vb. 1. a con-
veninul = a-şi mani- trola, a examina pen-
festa supărarea, furia tru a vedea dacă co-
(faţă de cineva). respunde adevărului,
ventila vb. a împros- realităţii, cerinţelor
păta aerul într-o în- etc. 2. a cerceta pe
căpere. cineva pentru a co-
verandă, verande s. respunde funcţiei sau
f. balcon sau terasă, calităţii pe care o de-
acoperită şi închisă ţine.
cu pereţi, cu ferestre verigă, verigi s. f. fie-
numeroase, situată la care dintre inelele ca-
nivelul parterului sau re alcătuiesc un lanţ;
al etajului unei clă- (fig.) element de legă-
diri. tură.
verb, verbe s. n. parte veritabil, -ă, veritabili,
de vorbire flexibilă -e adj. adevărat, real,
care exprimă acţiuni, autentic.
procese, stări. vers, versuri s. n. fie-
verbal, -ă, verbali, -e care dintre rândurile
adj. care se face, se unei poezii.
transmite prin viu

455
versant, versante s. vervă s. f. însufleţire,
n. fiecare dintre cele avânt. Expr.: a fi în
două coaste ale unui vervă = a fi însufleţit,
munte sau ale unui avântat.
deal. vesel, -ă, veseli, -e adj.
verset, versete s. n. care este bine dispus;
fiecare dintre para- cu voie bună, voios.
grafele (de obicei nu- veselă s. f. totalitatea
merotate) în care vaselor folosite la ma-
sunt împărţite unele să.
texte religioase. vest s. n. unul dintre ce-
versiune, versiuni s. le patru puncte car-
f. 1. traducere a unei dinale, partea unde
opere literare sau şti- apune soarele; apus.
inţifice dintr-o limbă vestă, veste s. f. obiect
în alta. 2. variantă de îmbrăcăminte scurt,
sub care este înfăţi- fără mâneci şi fără
şată o întâmplare, un guler.
fapt. veste, veşti s. f. nou-
verso s. n. invar. faţa a tate, ştire, informaţie.
doua a unei coli de Expr.: a da veste = a
hârtie sau a unei foi înştiinţa, a duce ves-
scrise sau tipărite; tea; a prinde de veste
dosul paginii. = a afla.
vertebră, vertebre s. vesti vb. 1. a face cu-
f. fiecare dintre oasele noscut un fapt, a co-
în formă de inel, care munica. 2. a anunţa
formează coloana ver- fapte care urmează să
tebrală la om sau la se producă; a da de
unele animale. veste.

456
vestiar, vestiare s. n. veveriţă, veveriţe s.
loc special amenajat f. animal rozător de
unde se lasă pal- talie mică, cu blană
toanele şi pălăriile, roşcată sau neagră
pentru a fi păstrate. pe spate şi albă pe
vestigiu, vestigii s. n. piept, cu coada lungă
urmă din trecut, ră- şi stufoasă, care tră-
măşiţă a unui lucru ieşte pe arbori.
vechi. vibra vb. 1. a avea
veşmânt, veşminte vibraţii, a tremura, a
s. n. orice obiect de trepida. 2. (fig., de-
îmbrăcăminte; (la pl.) spre oameni) a fre-
totalitatea obiectelor măta, a palpita.
care formează îmbră- viciu, vicii s. n. defect,
cămintea cuiva. neajuns, cusur, lipsă.
veşnic, -ă, veşnici, viclean, -ă, vicleni,
-ce adj. care există de -e adj. făţarnic, şiret,
totdeauna şi va exista isteţ, şmecher.
întotdeauna; etern. victimă, victime s. f.
veşteji vb. (despre plan- 1. persoană care sufe-
te) a se ofili, a-şi pier- ră accidente fizice sau
de prospeţimea. morale din partea oa-
veteran, -ă, veterani, menilor sau a socie-
-e s. m. şi f. bătrân tăţii. 2. persoană care
care a luat parte la suferă urmările unei
unul sau mai multe întâmplări (boală, ac-
războaie. cident etc.).
veterinar, veterinari victorie, victorii s. f.
s. m. medic care tra- 1. succes în război, în
tează animalele. luptă; biruinţă, iz-

457
 bândă. 2. succes ob- fiinţă, vieţuitoare.
ţinut într-o compe- vieţui vb. 1. a se afla în
tiţie, la un concurs. viaţă, a fi viu; a trăi, a
3. (fig.) biruinţă a u- exista. 2. a şedea, a
nei idei, a unei teorii. locui, a trăi într-un
vid, viduri s. n. gol, anumit loc.
deşert. viezure, viezuri s. m.
vidră, vidre s. f. animal animal carnivor cu
carnivor cu corpul trupul greoi, acoperit
acoperit cu blană dea- cu peri lungi şi aspri,
să, castanie-roşcată, cu picioarele scurte,
cu degetele picioa- cu capul lunguieţ, cu
relor unite printr-o un rât asemănător cu
pieliţă. al porcului.
vierme, viermi s. m. vifor, vifore s. n. vânt
vietăţi mărunte, lip- puternic, furtună, de
site de picioare, cu obicei însoţită de
corpul moale, lun- ninsoare.
guieţ, de obicei cu o vigilent, -ă, vigilenţi,
piele lucioasă, care -te adj. care lucrează
trăiesc în sol, în apă cu grijă, atent.
sau ca parazite pe vigoare s. f. putere,
plante şi pe animale. forţă, energie.
viespe, viespi s. f. in- viitură, viituri s. f.
sectă asemănătoare creştere bruscă a de-
cu albina, având tru- bitului unui curs de
pul foarte subţire la apă, din cauza unei
mijloc, abdomenul gal- ploi torenţiale sau to-
ben, prevăzut cu un pirii bruşte a zăpe-
ac cu care înţeapă. zilor şi a gheţurilor.
vietate, vietăţi s. f.

458
vijelie, vijelii s. f. atinse cu arcuşul.
vânt puternic, însoţit vioi, vioaie, vioi, vioaie
adesea de descărcări adj. 1. plin de viaţă,
electrice şi de precipi- iute, zburdalnic, sprin-
taţii atmosferice; fur- ten. 2. (despre sunete,
tună. melodii) cu ritm pu-
vilă, vile s. f. casă ma- ternic, accentuat, săl-
re, elegantă, situată tăreţ.
într-o grădină. violent, -ă, violenţi,
vin, vinuri s. n. bău- -te adj. 1. care se
tură alcoolică rezul- produce sau acţio-
tată din fermentarea nează cu putere, cu
mustului de struguri. intensitate; puternic,
vină, vini s. f. 1. gre- intens. 2. (despre oa-
şeală, păcat; • de vină meni) impulsiv, furtu-
= vinovat; • din vina... nos, năvalnic. 3. (de-
= din cauza... Expr.: spre culori) izbitor,
a da vina pe cineva = ţipător; prea viu, stri-
a învinui pe cineva dent.
sau ceva; a învinovăţi. violoncel, violoncele
2. vinovăţie, culpă. s. n. instrument muzi-
vindecare, vindecări cal cu patru coarde şi
s. f. însănătoşire, tă- cu arcuş asemănător
măduire, lecuire. cu vioara, dar mai
vioară, viori s. f. in- mare decât aceasta şi
strument muzical al- având un timbru
cătuit dintr-o cutie de grav.
rezonanţă, având în- viperă, vipere s. f. 1.
tinse pe una din feţe şarpe mic, foarte ve-
patru coarde, care ninos, cu o pată nea-
vibrează când sunt gră în formă de V pe

459
 cap şi cu o dungă lată blic.
neagră în zigzag pe vişin, vişini s. m. pom
spate. 2. (fig.) persoa- roditor, cu frunze
nă foarte rea. Expr.: lucioase, dinţate pe
pui de viperă = om margine, cu flori albe,
rău, femeie rea. cultivat pentru fruc-
vira vb. (despre vehi- tele sale.
cule) a-şi schimba di- vitaminiza vb. a îm-
recţia de mers; a coti. bogăţi alimentele în
viran, -ă, virani, -e vitamine.
adj. (despre terenuri) vită, vite s. f. nume dat
care, deşi se află în- animalelor domestice
tr-un cartier locuit, (în special celor cor-
este fără clădiri şi (de nute).
obicei) neîngrădit. viteaz, -ă viteji, -ze
visa vb. 1. a avea un vis adj. care dovedeşte
în timpul somnului. curaj, eroism; îndrăz-
2. a aspira la..., a râv- neţ, dârz, temerar.
ni la... 3. a-şi închi- viteză, viteze s. f. iu-
pui, a-şi imagina, a ţeală, rapiditate în de-
bănui. plasare. Expr.: Dă-i
viscol, viscole s. n. viteză! = porneşte!
vânt puternic cu nin- mergi repede!
soare. viticultor, viticultori
vistierie, vistierii s. s. m. persoană care
f. instituţie din trecut se ocupă de cultiva-
care se ocupa cu rea viţei de vie.
administrarea banilor vitraliu, vitralii s. n.
publici; localul sau fereastră alcătuită
încăperea în care se din bucăţi de sticlă
păstra tezaurul pu- colorate sau pictate.

460
vitreg, -ă, vitregi, -e în pământ sau şi-l fac
adj. care nu e rudă de în scorbură.
sânge, care a devenit vlagă s. f. putere, forţă,
rudă numai printr-o vigoare, energie.
nouă căsătorie a u- vlăgui vb. a (se) istovi, a
nuia dintre părinţi. (se) obosi, a (se) slei.
vivace adj. invar. vioi, voal, voaluri s. n. ţe-
ager. sătură fină, de obicei
vizavi adv. peste transparentă (de mă-
drum, (faţă) în faţă. tase, de lână, de
vizibil, -ă, vizibili, -e bumbac) folosită pen-
adj. care poate fi per- tru perdele sau pen-
ceput cu ajutorul vă- tru confecţionarea u-
zului, care poate fi nor obiecte vestimen-
văzut. tare femeieşti; ţesă-
viziona vb. a privi, a tură cu care femeile
urmări ca spectator, îşi acoperă capul sau
desfăşurarea unui faţa.
film pe ecran. vocabular, vocabula-
vizir, viziri s. m. nume re s. n. totalitatea cu-
dat miniştrilor (sau vintelor unei limbi;
înalţilor dregători) în lexic.
ţările musulmane. vocativ, vocative s.
vizitiu, vizitii s. m. n. caz al declinării
persoană angajată care exprimă o che-
pentru a mâna caii la mare adresată unei
trăsură, la căruţă etc. persoane.
vizuină, vizuini s. f. vocaţie, vocaţii s. f.
loc de adăpost pe ca- înclinaţie, aptitudine
re şi-l sapă animalele deosebită pentru o
anumită artă, ştiinţă,

461
 un domeniu de acti- fecior.
vitate etc.; talent. voinic2, -ă, voinici,
voce, voci s. f. 1. glas; -ce adj. puternic, ro-
Expr.: a ridica vocea bust, viguros.
= a vorbi tare. 2. ta- voinţă, voinţe s. f.
lent, aptitudine pe trăsătură de caracter
care o au unii oameni manifestată în depă-
de a cânta din gură. şirea greutăţilor, pie-
vocifera vb. a vorbi dicilor, încurcături-
răstit, cu glasul ridi- lor. 2. intenţie, scop.
cat ca de ceartă. 3. dorinţă, poftă.
vodă s. m. titlu dat voios, -oasă, voioşi,
domnitorilor Ţărilor -oase adj. bine dis-
Româneşti, adăugat pus, bucuros, vesel.
de obicei după nu- volbură, volburi s. f. 1.
mele lor. vânt puternic cu vâr-
voi vb. 1. a fi hotărât, a tejuri; furtună. 2. vâr-
fi decis să...; a avea tej de apă; vâltoare.
de gând să...; a vrea. volei s. n. joc sportiv,
2. a accepta, a con- practicat de către
simţi, a primi, a fi de două echipe adverse
acord. cu câte şase jucători,
voiaja vb. a călători. care aruncă o minge
voievod, voievozi s. m. specială peste o plasă
titlu dat domnitorilor întinsă sus, în mij-
Moldovei şi Munte- locul terenului.
niei; domn. voluminos, -oasă, vo-
voinic1, voinici s. m. luminoşi, -oase adj.
1. tânăr chipeş, cura- 1. care ocupă un spa-
jos, viteaz. 2. flăcău, ţiu mare; gros, cu-

462
 prinzător. 2. (despre îndemn, învăţătură.
cărţi, dosare etc.) care Expr.: a veni (sau a
are file multe; gros. ajunge) la vorba cuiva
vopsit, -ă, vopsiţi, = a recunoaşte că
-te adj. acoperit cu un sfaturile cuiva au fost
strat de vopsea; boit. bune. 7. promisiune,
vorbă, vorbe s. f. 1. angajament, cuvânt
cuvânt. 2. şir de cu- dat. Expr.: a duce
vinte prin care se (sau a purta) cu vorba
exprimă o idee, o cu- = a nu-şi respecta
getare; spusă; zisă. promisiunea, a nu se
Expr.: Auzi vorbă! = ţine de cuvânt; vor-
auzi colo! ce spui! se ba-i vorbă = cuvântul
poate! 3. vorbire, ex- dat este respectat. 8.
punere, istorisire. zvon; veste, ştire.
Expr.: a fi scump la Expr.: a spune cuiva
vorbă = a vorbi foarte două vorbe = a co-
puţin; a se întinde la munica (ceva) cuiva;
vorbă = a vorbi foarte a lăsa vorbă = a co-
mult timp cu cineva. munica ceva înainte
4. conversaţie, taifas, de a pleca; a trimite
discuţie. Expr.: din vorbă = a transmite
vorbă în vorbă = din un mesaj.
discuţie, din una în vorbăreţ, -eaţă, vor-
alta; a aduce vorba de băreţi, -e adj. căruia
(sau despre)... = a îi place să vorbească
aminti de (sau de- mult; guraliv, limbut.
spre)... 5. mod, fel de vornic, vornici s. m.
a vorbi. Expr.: a fi mare dregător la
înţepat la vorbă = a curtea domnească,
vorbi ironic. 6. sfat, însărcinat cu supra-

463
 vegherea curţii, cu tare, de farmec, de a-
conducerea treburilor tracţie.
interne ale ţării şi cu vrajbă, vrajbe s. f.
atribuţii judecăto- duşmănie, ură, cear-
reşti. tă, zâzanie.
vrabie, vrăbii s. f. pa- vrăjmaş, -ă, vrăjmaşi,
săre mică cu penele -e adj. 1. (despre per-
de culoare brună, îm- soane) duşmănos, în-
pestriţate cu negru vrăjbit. 2. rău, câi-
pe spate, cu pânte- nos, crud.
cele acoperite cu puf vreasc, vreascuri s.
cenuşiu, cu ciocul n. creangă, ramură
scurt, conic; trăieşte uscată şi desprinsă
pe lângă locuinţele de pe copac.
oamenilor şi se hră- vrednic, -ă, vrednici,
neşte cu seminţe,
-ce adj. 1. harnic, în-
viermi, insecte.
demânatic, muncitor,
vraci, vraci s. m. 1. capabil, destoinic. 2.
medic, doctor; tămă- care este demn de...,
duitor. 2. vrăjitor. care merită să...
vraf, vrafuri s. n. 1. vrej, vrejuri s. n. tul-
teanc. 2. grămadă, pină a unor plante
morman. agăţătoare sau târâ-
vraişte s. f. dezordine, toare.
neorânduială, hara- vreme, vremuri s. f.
babură. 1. interval de timp,
vrajă, vrăji s. f. 1. perioadă. 2. epocă;
transformare miracu- veac, secol. Expr.: în
loasă a lucrurilor; negura vremii = în
farmec, vrăjitorie. 2. trecutul îndepărtat.
atmosferă de încân-

464
vremelnic, -ă, vremel-
nici, -ce adj. de
scurtă durată, trecă-
tor, temporar.
vuiet, vuiete s. n. zgo-
mot prelungit, puter-
nic şi înăbuşit. vultur, vulturi s. m.
vulcan, vulcani s. m.
ridicătură muntoasă
de formă conică, for-
mată prin erupţia la
suprafaţa solului a
lavei, având în centru
o deschizătură largă.
Expr.: a sta ca pe un
vulcan = a fi pândit
de o primejdie gata
oricând să se dez-
lănţuie.
vulnerabil, -ă, vulne-
rabili, -e adj. care
poate fi rănit uşor;
(fig.) care poate fi ata-
cat uşor, care are xenofobie s. f. ură faţă
părţi slabe, defectu-
oase.
vulpe, vulpi s. f. 1. xerofag, -ă, xerofagi,
animal carnivor, de
mărimea unui câine,
cu blana roşcată, cu
465
coada lungă şi stu-
foasă; se hrăneşte cu
animale mici şi cu
păsări. 2. (fig.) per-
soană vicleană, şi-
reată.
nume dat mai multor
păsări răpitoare de zi,
cu cioc coroiat şi cu
gheare puternice, ca-
re îşi fac cuiburi de
obicei pe stânci, în
regiunile muntoase.
Expr.: ochi (sau pri-
vire) de vultur = ochi
foarte ager, privire a-
geră.
X
de străini şi de tot
ceea ce este străin.
-ge adj. care se hră-
neşte cu alimente us-
cate.
xerox, xeroxuri s. n.
aparat de reprodus şi
de multiplicat ima-
W
gini, documente etc.
xilofag, -ă, xilofagi, wagon-lit s. n. vagon
-ge adj. (despre insecte) de dormit.
care se hrăneşte cu walkman s. n. mini-
lemn, care roade lem- casetofon la care au-
nul. diţia se realizează cu
ajutorul căştilor.
week-end, week-end-
-uri s. n. timpul liber
Y de la sfârşitul săptă-
mânii.
yală, yale s. f. broască western, westernuri
metalică de siguranţă. s. n. gen de film de a-
yankeu, yankei s. m. venturi (creat în Ame-
nume dat locuitorilor rica).
din nord-estul S.U.A. whisky, whiskyuri s.
yen, yeni s. m. unitate n. băutură cu un
bănească în Japonia. mare procent de al-
cool rezultată din dis-
yoga s. f. exerciţiu care
tilarea, în condiţii
duce la stăpânirea la
speciale, a cerealelor.
maxim a respiraţiei, a
bătăilor inimii.
york s. m. denumire
dată mai multor spe-
cii de porci, de cu-
loare albă, create în
Anglia.

466
 pinii, cultivată pentru
Z
florile ei frumoase şi
mirositoare.
zapis, zapise s. n. do-
za, zale s. f. 1. fiecare cument, înscris.
dintre ochiurile unui zar, zaruri s. n. cub
lanţ. 2. (la pl.) armură mic, având pe fiecare
făcută dintr-o îm- dintre feţe imprimate
pletitură de inele mici puncte de la unu la
şi folosită în anti- şase şi care se folo-
chitate şi în evul me- seşte la anumite jo-
diu de către ostaşi, curi de noroc.
pentru a se proteja de zare, zări s. f. partea
loviturile duşmanilor. cerului sau a pămân-
zadarnic, -ă, zadar- tului pe care o mărgi-
nici, -ce adj. fără neşte linia orizon-
rost, fără folos; inutil, tului; orizont; • în
nefolositor. zare = la orizont; în
zaharicale s. f. pl. depărtare, departe.
bomboane, acadele. zarvă s. f. 1. zgomot,
zaharniţă, zaharniţe gălăgie, agitaţie, miş-
s. f. vas mic, în care care. 2. ceartă, gâl-
se ţine zahărul. ceavă, dispută.
zambilă, zambile s. f. zarzavat, zarzavaturi
plantă cu frunzele s. n. plantă comes-
crescute dintr-un tibilă, cultivată în
bulb, cu flori albe, grădini, de la care se
roz, violet sau albas- consumă în special
tre, aşezate în cior- frunzele şi rădăcinile;
chine la vârful tul- verdeţuri.

467
zarzăr, zarzări s. m. întârziere, încetineală,
pom fructifier asemă- zăbovire. Expr.: fără
nător cu caisul, ale (de) zăbavă = fără
cărui fructe sunt întârziere, imediat, în-
mici, cu gust acrişor dată. 2. (fam.) un bob
şi cu sâmburi amari; (de) zăbavă = un pic
corcoduş. de răbdare; imediat,
zaţ1, zaţuri s. n. text îndată.
tipografic cules şi zăbăuc, -ă, zăbăuci,
aşezat în rânduri şi în -ce adj. aiurit, zăpă-
formă, gata pentru a cit, năuc.
fi tras în câte exem- zăbovi vb. 1. a lucra
plare este nevoie. încet, a nu se grăbi.
zaţ2, zaţuri s. n. strat 2. a rămâne mai mult
gros care se depune (sau prea mult) în-
pe fundul unui vas cu tr-un loc.
cafea. zăbrea, zăbrele s. f.
zaveră, zavere s. f. 1. gratie. 2. fiecare
nume dat răscoalei dintre barele de lemn
organizate de greci în sau de fier ale unui
1821 împotriva stă- gard sau ale unui
pânirii turceşti; răs- grilaj.
coală, răzvrătire. zăcământ, zăcăminte
zăbală, zăbale s. f. s. n. loc în scoarţa
parte a căpăstrului, pământului în care se
constând dintr-o bară găseşte un mineral
subţire de metal cu sau o rocă.
două braţe, care se zăcea vb. a sta întins,
introduce în gura culcat sau tolănit pe
calului. pământ.
zăbavă, zăbave s. f. 1.
468
zămisli vb. 1. a lua întunericului). 2. a
fiinţă, a (se) naşte. 2. observa, a băga de
(fig.) a se crea, a (se) seamă, a remarca, a
produce, a se forma. descoperi. 3. a se ivi,
zănatic, -ă, zănatici, a se arăta; a apărea.
-ce adj. zăpăcit, aiu- Expr.: a se zări de
rit, bezmetic. ziuă = a se face ziuă,
zăngănit, zăngănituri a se lumina de ziuă.
s. n. zgomot metalic zău interj. 1. (întăreşte
produs de unele o- o afirmaţie sau o ne-
biecte prin lovire sau gaţie) jur că..., pe
prin izbire. legea mea... Expr.:
zăpadă, zăpezi s. f. (pop.) a zice zău = a
precipitaţie atmosfe- jura. 2. într-adevăr,
rică solidă, sub formă fără îndoială. 3. (în-
de fulgi albi alcătuiţi soţeşte şi întăreşte o
din cristale de apă afirmaţie sau o ne-
îngheţată; omăt, nea, gaţie) te rog.
ninsoare. zăvoi, zăvoaie s. n.
zăpăci vb. 1. a (se) tul- pădurice pe malul
bura la minte, a (se) unei ape; luncă.
năuci, a (se) buimăci. zăvor, zăvoare s. n.
2. (fam.) a (se) încur- încuietoare la uşi sau
ca, a (se) fâstâci. 3. a la ferestre.
răvăşi, a deranja. zâmbi vb. 1. a schiţa o
zăpuşeală, zăpuşeli uşoară mişcare a bu-
s. f. căldură mare; ză- zelor, însoţită de în-
duf, arşiţă. seninarea feţei pen-
zări vb. 1. a vedea (ce- tru a exprima bucurie
va) vag, slab (din cau- sau mulţumire; a su-
za distanţei sau a râde. 2. (despre ochi,

469
 privire) a exprima ve- zbârci vb. (despre
selie, voioşie. piele) a face riduri, a
zână, zăne s. f. per- se strânge în cute.
sonaj din basme, în- zbârli vb. 1. (despre
chipuit ca o femeie păr, blană, pene etc.)
foarte frumoasă, cu a se ridica în sus, a
puteri ieşite din co- se încâlci. 2. (fig., de-
mun, de obicei bine- spre fiinţe) a se su-
făcătoare şi cu darul păra, a se enerva.
nemuririi. zbengui vb. a zburda; a
zâzanie, zâzanii s. f. se juca sărind şi aler-
(de obicei în con- gând; a se hârjoni.
strucţie cu verbele: a zbici vb. a (se) usca (la
băga, a semăna, a suprafaţă); a (se) zvân-
face) vrajbă, neînţele- ta.
gere, intrigă, gâlcea- zbiera vb. 1. (despre oa-
vă. meni) a striga foarte
zbanghiu, -ie, zban- tare; a zbiera, a răcni.
ghii adj. neastâmpă- 2. (despre animale) a
rat, zvăpăiat. scoate zbierete.
zbate vb. a se mişca în- zbir, zbiri s. m. om as-
coace şi încolo, brusc pru, crud; tiran, asu-
şi repede; a se zvâr- pritor.
coli, a se smuci. zbor, zboruri s. n. 1.
Expr.: a se zbate ca mişcare în aer a unei
peştele pe uscat = a păsări, a unei insecte
se strădui să scape etc., cu ajutorul ari-
dintr-un mare impas. pilor. Expr.: a se ridi-
zbânţui vb. a zburda, a ca în zbor = a se
se zbengui. înălţa în aer. 2. (fig.)

470
 trecere rapidă, prin corpului omenesc) voi-
aer, a unui obiect a- nic, robust, puternic.
runcat sau purtat de 2. (cu val. adverbială)
vânt. cu putere, tare. 3.
zbuciuma vb. 1. a se sănătos, teafăr; în-
frământa, a se chi- treg, neatins. Expr.:
nui. 2. a se mişca cu a nu fi zdravăn (la
neastâmpăr; a se cap) = a nu fi întreg la
zbate, a se zvârcoli. minte.
zbughi vb. în Expr.: a zdrăngăni vb. 1. (de-
o zbughi = a o lua la spre sticle, metale
fugă; a o şterge. etc.) a produce un
zburda vb. 1. (despre sunet uşor din cauza
animale) a alerga ciocnirii de ceva sau a
sprinten, sărind în- lovirii cu un obiect. 2.
coace şi încolo. 2. a face să vibreze coar-
(despre persoane) a se dele unui instrument
zbengui, a se juca muzical.
alergând. Expr.: a-i zdreanţă, zdrenţe s.
zburda (cuiva) inima = f. bucată ruptă dintr-o
a fi foarte vesel, voios. ţesătură sau dintr-un
zdranc interj. zgomot obiect de îmbrăcă-
produs de ciocnirea minte veche; treanţă.
sau de căderea obiec- zdreli vb. a (se) răni
telor de metal, de uşor, a (se) juli.
spargerea obiectelor zdrobi vb. 1. a sfărâma,
de sticlă etc. a strivi; a distruge, a
zdravăn, -ă, zdraveni, nimici. 2. (fig., despre
-e adj. 1. (despre oa- oameni) a se zbuciu-
meni sau părţi ale ma, a se frământa.

471
zdruncina vb. 1. a zefir2, zefiruri s. n.
zgudui, a scutura cu ţesătură uşoară din
putere, a clătina; a bumbac mercerizat,
hurduca. 2. (fig.) a se de o singură culoare
agita, a se zbuciuma. sau cu dungi colora-
zeamă, zemuri s. f. te, din care se fac că-
fiertură de carne sau măşi bărbăteşti şi al-
de legume. tele obiecte de îmbră-
zecimal, -ă, zecimali, căminte.
-e adj. (mat.) care ţine zeflemea, zeflemele
de zece; • fracţie s. f. glumă batjocori-
zecimală = fracţie al toare, ironie uşoară,
cărei numitor este e- luare în râs. Expr.: a
gal cu 10, 100, 1000; lua în zeflemea = a
• sistem zecimal = lua în râs, a-şi bate
sistem de unităţi de joc de cineva.
măsură, în care mul- zefliu, -ie, zeflii adj. ve-
tiplii şi submultiplii sel, glumeţ, amuzant.
unităţilor principale zeghe, zeghi s. f. haină
au valori egale cu 10, ţărănească lungă (pâ-
100, 1000. nă la gleznă), care se
zecime, zecimi s. f. a poartă în regiunile
zecea parte dintr-un muntoase.
întreg împărţit în zece zeitate, zeităţi s. f.
părţi egale; prima ci- divinitate păgână;
fră de după virgulă, la zeiţă, zeu.
numerele zecimale. zel s. n. râvnă, silinţă,
zefir1, zefiri s. m. vânt sârguinţă. Expr.: ex-
uşor, care suflă pri- ces de zel = sârguinţă
măvara dinspre apus. exagerată (în muncă,
într-o acţiune).

472
zenit s. n. 1. punct de stând în ivirea unor
intersecţie al verti- bubiţe pe diferite părţi
calei locului cu sfera ale trupului.
cerească, situat dea- zgardă, zgărzi s. f.
supra capului obser- curea sau cerc de
vatorului. 2. (fig.) cul- metal care se prinde
me, apogeu, înălţime. în jurul gâtului ani-
zer, zeruri s. n. lichid malelor.
galben-verzui care se zgâi vb. 1. a se uita cu
separă din laptele insistenţă, a privi
prins sau închegat lung, a se uita cu o-
(pentru prepararea chii mari. 2. a se
brânzeturilor). Expr.: strâmba, a se schi-
a scoate zer din piatră monosi.
= a realiza ceva im- zgâlţâi vb. a (se) scutu-
posibil sau de ne- ra, a (se) clătina pu-
crezut. ternic, a (se) zgudui.
zestre s. f. avere care zgândări vb. 1. a(-şi) i-
se dă unei fete când rita o rană, rupând-o,
se mărită; dotă. râcâind-o. 2. (fig.) a
zeu, zei s. m. 1. divi- întărâta, a irita, a sâ-
nitate păgână, idol. 2. câi.
om deosebit de fru- zgârci1, zgârciuri s.
mos. n. cartilaj.
zevzec, -eacă, zevzeci, zgârci2 vb. 1. (despre
-ce adj. zăpăcit, aiu- fiinţe, despre părţi ale
rit, neghiob. corpului omenesc) a
zgaibă, zgaibe s. f. se strânge, a se ghe-
(pop.) 1. rană mică, mui. 2. a da dovadă
bubă, zgârietură. 2. de zgărcenie, a strân-
boală a vitelor, con- ge cu lăcomie banii.

473
zgâria vb. a(-şi) face o (fig.) a emoţiona puter-
tăietură pe piele cu nic, a înfiora, a cutre-
unghia sau cu un mura.
obiect ascuţit. zgură s. f. cenuşă întă-
zgârie-nori, zgârie-nori rită (provenită din lu-
s. m. clădire înaltă, cu cruri arse).
foarte multe etaje. zi, zile s. f. interval de
zglobiu, -ie, zglobii timp cuprins între ră-
adj. sprinten, vioi, săritul şi apusul soa-
zburdalnic. relui. Expr.: a-şi lua
zgomot, zgomote s. n. ziua bună = a-şi lua
1. sunet sau amestec rămas bun.
de sunete puternice, ziar, ziare s. n. publi-
lipsite de armonie. 2. caţie periodică, în ca-
gălăgie, larmă, va- re se tipăresc ştiri,
carm, vuiet. informaţii sociale, po-
zgribuli vb. a se strân- litice, culturale etc.;
ge, a se ghemui, a tre- gazetă, jurnal.
mura de frig. zicală, zicale s. f. zi-
zgripţuroaică, zgrip- cătoare, proverb, ma-
ţuroaice s. f. 1. per- ximă.
sonaj din basme, i- zicătoare, zicători s. f.
maginat ca o femeie frază scurtă prin care
rea, cu puteri ieşite se exprimă o consta-
din comun. 2. (fig.) fe- tare de ordin general.
meie bătrână, zgârci- zice vb. 1. a exprima în
tă şi foarte rea. cuvinte, a spune cu
zgudui vb. 1. a (se) voce tare; a rosti, a
scutura cu putere, a pronunţa, a articula.
face să se clatine. 2. Expr.: cât ai zice

474
 peşte = imediat, într-o zidar, zidari s. m. mun-
clipită; a zice zău = a citor care se ocupă cu
jura; a zice nu (sau lucrurile de zidărie.
ba) = a refuza, a se zidi vb. 1. a ridica un
opune. 2. a afirma, a zid, o clădire; a clădi,
declara; a susţine, a a construi. 2. a în-
pretinde. Expr.: să chide într-un zid, în-
nu zici că... = să tr-o zidărie. 3. (despre
nu-mi reproşezi că... Dumnezeu) a crea.
3. a-şi da o părere, a zigzag, zigzaguri s.
se pronunţa într-o n. linie frântă, care
chestiune; a gândi, a pare a fi formată din
socoti. 4. a se adresa mai multe litere z cap
cuiva rostindu-i nu- la cap.
mele; a pune cuiva zilnic, -ă, zilnici, -ce
nume; a numi. adj. de fiecare zi, co-
zid, ziduri s. n. con- tidian.
strucţie verticală sau zimbru, zimbri s. m.
puţin înclinată, rea- animal sălbatic din
lizată din cărămizi, familia bovinelor, cu
piatră etc. Expr.: a capul mare, cu coar-
pune pe cineva la zid nele groase şi scurte,
= a nu-i lăsa nicio răsucite în sus, cu
posibilitate de scăpa- gâtul scurt şi bărbia
re; a încolţi pe cineva; acoperită de păr lung.
a face zid împrejurul
zimţ, zimţi s. m. fiecare
cuiva = a înconjura
dintre crestăturile de
pe cineva din toate
pe muchia unor mo-
părţile pentru a-l a-
nede.
păra.

475
zinc s. n. metal de cu- zobi vb. a (se) fărâma, a
loare alb-albăstruie, (se) zdrobi, a (se) stri-
folosit în industrie. vi. Expr.: a fi zobit de
zloată s. f. ploaie a- oboseală = a fi frânt,
mestecată cu zăpadă, doborât de oboseală.
însoţită uneori şi de zodiac, zodiace s. n.
vânt; lapoviţă. carte de astrologie de
zmeoaică, zmeoaice s. care se serveau zo-
f. personaj fantastic dierii pentru a face
din basme, închipuit preziceri asupra desti-
ca o femeie uriaşă, cu nului oamenilor, după
puteri ieşite din co- zodia în care s-au năs-
mun, întruchipând cut; carte de zodii.
răutatea. zodie, zodii s. f. con-
zmeu, zmei s. m. per- stelaţie corespun-
sonaj fantastic din zând lunii în care s-a
basme, imaginat în născut cineva şi a-
formă de uriaş cu vând o influenţă (bu-
puteri supranaturale, nă sau rea) asupra
întruchipând răuta- destinului acestuia;
tea. Expr.: a se lupta destin, soartă, ursită.
ca un zmeu = a se zonă, zone s. f. porţi-
lupta vitejeşte. une dintr-o întindere.
zmeur s. m. arbust cu zoologie s. f. ştiinţă
ramuri ghimpoase şi care se ocupă cu stu-
flexibile, cu frunze diul regnului animal.
albe pe partea inferi- zor s. n. activitate fe-
oară, cu fructe roşii, brilă; grabă mare,
aromate şi comesti- urgenţă; • de zor =
bile. din toate puterile, cu

476
 înfrigurare; cu elan. un sunet prin lovire,
Expr.: a da zor = a ciocnire, rostogolire;
lucra, a se grăbi; a da a răsuna.
cuiva zor = a grăbi, a zorzoane s. f. pl. po-
îndemna, a sili pe ci- doabe pretenţioase şi,
neva; a lua la zor = a de obicei, de prost
mustra, a certa; a-i gust.
da zor cu... = a nu zugrăvi vb. 1. a acoperi
mai înceta cu..., a nu pereţii unei clădiri cu
mai conteni cu... o zugrăveală. 2. (fig.)
zorea, zorele s. f. (mai a (se) contura, a (se)
ales la pl.) nume dat proiecta. 3. (fig.) a de-
unor plante agăţătoa- scrie.
re ornamentale, cu zuluf, zulufi s. m.
flori roşii sau albas- buclă de păr, răsucită
tre, având corola în în spirală şi lăsată să
formă de pâlnie. atârne.
zori1 s. m. pl. lumina zumzet, zumzete s.
care se arată pe cer n. 1. zgomot caracte-
înainte de apariţia ristic pe care-l fac in-
soarelui; auroră, fap- sectele (mai ales al-
tul zilei. Expr.: din binele) când zboară;
zori şi până-n seară = bâzâit. 2. murmur,
toată ziua. freamăt.
zori2 vb. 1. a lucra în zurgălău, zurgălăi s.
grabă mare, a se gră- m. (mai ales la pl.)
bi, a da zor. 2. a în- clopoţel care sună la
demna, a sili. cea mai uşoară miş-
zornăi vb. (despre o- care sau atingere.
biecte de metal, de zurliu, -ie, zurlii adj.
sticlă etc.) a produce (fam.) zvăpăiat, nebu-

477
 natic; neîntreg la zvelt, -ă, zvelţi, -te
minte, smintit. adj. cu talie subţire,
zvăpăia vb. a se zbate, graţios, suplu.
a se zvârcoli. zvon, zvonuri s. n. 1.
zvâcni vb. 1. a bate veste, ştire. 2. zgomot
repede şi cu putere. confuz, nedefinit, din
2. (despre fiinţe) a natură.
sări pe neaşteptate de
undeva; a ţâşni, a se
repezi, a o zbughi.
zvânta vb. a (se ) usca
puţin; a zbici.
zvârcoli vb. 1. a se
zbate, a face mişcări
rapide. 2. a se fră-
mânta, a se zbuciu-
ma, a se agita.
zvârli vb. 1. a arunca
ceva pintr-o mişcare
rapidă. 2. a risipi, a
împrăştia. 3. a se re-
pezi, a se arunca, a
porni cu mare avânt.
zvârlugă, zvârlugi s.
f. peşte mic de culoare
gălbuie, cu mişcări
foarte iuţi, răspândit
în râuri şi apele
stătătoare.

478
 CUPRINS

Prefaţă..................................................... 5
Îndrumări pentru folosirea dicţionarului .. 7
Lista de abrevieri ...................................... 8
Dicţionar explicativ ................................... 9

479
surse bibliografice:
Dicţionarul explicativ al
limbii române, ediţia a
II- a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti,
1996; Dicţionarul limbii
române literare
contemporane, vol I, II,
III, IV, Editura
Academiei R.P.R, 1955;
Dicţionarul limbii
române moderne,
Editura academiei
R.P.R, 1958; Luiza
Seche, mircea Seche,
Dicţionar de sinonime al
limbii române, Ediţia A
matică
med. medicină

480