МІНІСТЕРСТВО ОСВІТИ І НАУКИ УКРАЇНИ

ЧЕРНІВЕЦЬКИЙ НАЦІОНАЛЬНИЙ УНІВЕРСИТЕТ

ІМЕНІ ЮРІЯ ФЕДЬКОВИЧА

ФІЛОЛОГІЧНИЙ ФАКУЛЬТЕТ
КАФЕДРА РУМУНСЬКОЇ ТА КЛАСИЧНОЇ ФІЛОЛОГІЇ

І. Г. СБІЕРА В КОНТЕКСТІ РУМУНСЬКОГО

КУЛЬТУРНОГО РУХУ XIX СТОЛІТТЯ
Дипломна робота
Освітнього рівня «Магістр»

Виконала:

Студентка 6-го курсу 603 групи

Спеціальності: 014 «Середня освіта»
«Румунська мова та література»
....
Науковий керівник:
к.філол.н., ......
Рецензент: _____________________
До захисту допущено:
Протокол засідання кафедри № ___
від ___ листопада 2021 року
Зав. кафедри ________ доц. Паладян К. І.

Чернівці – 2021

0
 MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI ȘTIINȚEI DIN UCRAINA
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ „IURII FEDKOVICI” DIN CERNĂUȚI

FACULTATEA DE FILOLOGIE
CATEDRA DE FILOLOGIE ROMÂNĂ ȘI CLASICĂ

I. G. SBIERА ÎN CОNTEXTUL MIȘCĂRII

CULTURАLE RОMÂNEȘTI
DIN SECОLUL аl XIX-leа
Lucrare de master

Absolvent:
Studenta anului VI grupa 603
Specialitatea : „Limba și literatura
română”

Conducător științific:
conf.univ.,
Recenzent: __________________

Aprobat la ședința Catedrei

de Filologie Română și Clasică
Protocol Nr. ______
din ____ noiembrie 2021
Șefa catedrei __________ dr. Paladian Cristina

Cernăuți – 2021

1
 CUPRINS
Introducere________________________________________________________2

Capitolul I.

1.
2. Un rob pentru un galben.
Răzbunarea» ____________________________________4
2.1.Prezentarea romanului_________________________________________4
2.2.Structura compoziţională de suprafaţă_____________________________6
1.3.Structura circulara abisală – centrul catalizator_____________________14
1.4.Structura ciclică temporală – timpul ciclic_________________________17

Capitolul II

2. Circularitatea în romanul « Pădurea spânzuraţiilor »____________________19

2.1.Prezentarea romanului_________________________________________19
2.2.Structura circulară de suprafaţă__________________________________21
2.3.Structura circulară - centrul catalizator şi corpul steroid______________28
2.4.Structura temporală în « Pădurea spanzuraţilor »____________________29

Capitolul III

3. Circularitatea în romanul  « Ciuliandra »______________________________33

3.1.Prezentarea romanului_________________________________________33
3.2.O, astfel de ciclicitate_________________________________________37

Concluzii_________________________________________________________43
Bibliografie ______________________________________________________46

2
 Introducere
Declarându-se discipol al lui Sofocle şi Shakespeare, Bogdan Petriceicu
Haşdeu rămâne convins că "trecutul unui popor poate să învie numai într-o dramă
istorică", aşa că scrie piesa "Răzvan şi Vidra", prima dramă romantică de inspiraţie
istorică, în versuri, într-o viziune paşoptistă asupra trecutului în spiritul ideilor de
la "Dacia literară", fiind reprezentată în 1867 la Bucureşti, de către trupa lui Mihail
Pascaly.

Sursele de inspiraţie ale dramei "Răzvan şi Vidra" se află în "Letopiseţul Ţării

Moldovei" al lui Miron Costin, în studiul lui Nicolae Bălcescu, "Răzvan-Vodă",
precum şi în folclorul românesc sau în operele culte cu eroi ţigani ale lui Puşkin,
Lenau, Alecsandri, Bolliac, Negruzzi.

La realizarea acestei lucrari ne-am bazat pe unile dinte cele mai importante
izvoare ca:

1. Geo Bogza, “Omul era extraordinar”, în Mircea Zaciu , “Rebreanu după

un veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985
2. Carmen Muşat, “Romanul românesc interbelic”, Ed. Humanitas, 2004
3. Mircea Muthu , „Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului”, Ed. Dacia,
Cuj-Napoca, 1993
4. “Pădurea spânzuraţilor” in “Creatorii romanului românesc modern”,
Suzana Miron si Elisabeta Roşca, Ed. All, Bucureşti, 1999
5. Ioana Em. Petrescu, “Extazul dansului” , in Mircea Zaciu, “Rebreanu
după un veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985

Lucrarea mea de an se numeşte « Analiza circularităţii în operele lui Liviu

Rebreanu ». Ea este alcatuită din introducere, capitolul întâi « Circularitatea în
romanul Ion», capitolul al doilea Circulalitatea în romanul „Pădurea
spânzuraţilor”,, capitolul trei Circularitatea in romanul „Ciuleandra” şi concluzii.

3
 Drama debutează cu o "Dedicaţiune" în versuri adresată "Soţiei mele lulia
Petriceicu-Haşdeu" şi semnala cu iniţialele "B.P.H."

Drama este structurală în cinci "cânturi", fiecare purtând un titlu

sugestiv şi având câte un moto semnificativ pentru subiectul actului.

respectiv. La fiecare "cânt" sunt prezentate personajele, cărora Hasdeu le

'Spune "feţe" şi este precizat locul în care urmează să se desfăşoare

acţiunea.

4
 Capitolul 1

Un rob pentru un galben. Răzbunarea

Poet, prozator, dramaturg, folclorist, etnolog, lingvist, filolog.G. Cãlinescu la

numit ‘geniu universal’. Ca dramaturg a scris drama istoricã şi romanticã ‘Rãzvan
şi Vidra’(1867). Eroul principal este un rob ţigan care a ajuns domnitor în Moldova
în secolul al 16-lea. Izvorul de inspiraţie al acestei drame îl constituie ‘cronica lui
Miron Costin’ şi monografia ‘Rãzvan Vodã ’ a lui Nicolae Bãlcescu. Este un act de
curaj pentru Haşdeu pentru cã într-o perioadã în care s-a dat legea eliberãrii robilor
ţigani de pe moşiile boiereşti, sã scrie o astfel de operã în care sã elogieze virtuţile
unui rob ţigan. Acesta operã a fost numitã de Haşdeu ‘poemã drãmaticã în 5
cânturi’ şi are ca moto
În capitolul I intitulat Un rob pentru un galben, are ca moto un citat din
Letopiseţul lui Grigore Ureche, „sub anul 1564”.
Motto: «În Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de fier fără seamă.
Singuri cei mari judecători, singuri pârâși și singuri plinitori legi. Și de acest obicei
Moldova nu scapă...» Ureche, sub anul 1954.
1.1 Acţiunea acesta se desfăşoară într-o piaţă în laşiunde se zăreşte o
biserică. Tănase, este un român sărăc în urma unui proces în care îşi pierduse toată
averea, cerşeşte "un bănuţ" de la boierul Sbierea care se enervează pentru că "bani
nu s-aruncă". Răzvan, este martor al acestei scene de mai sus, observă că Sbierea
îşi pierduse punga cu bani, o ia şi i-o dă cerşetorului Tănase. Acesta, deşi "copilaşii
îi plâng de foame", refuză să ia "de la un ţigan pomană". Răzvan îi explică faptul
că mama lui era moldoveancă şi numai tatăl său fusese ţigan, susţinând ideea că
important este omul şi nu culoarea pielii, deoarece "şi pâinea de secară este neagră,
dar hrăneşte".

5
 În piată vine Rãzvan, ţigan care a fost eliberat din robie , şi gãseşte punga cu
galbeni. Rãzvan îi dã lui Tãnase toatã punga cu galbeni, dar el acceptã doar un
galben, zicând ca mai sunt şi alţi sãraci care au nevoie de bani. Rãzvan ştia carte şi
ştia sã scrie în românã şi slavonã. Rãzvan a scris un pamflet la adresa domnitorului
Petru Schiopu pe care l-a lipit pe un stâlp în piaţa. Oamenii au vãzut pamfletul şi
sa-u strâns în piaţa.Sosesc în piaţa vãtaful(jandarmul) Batosã şi boierul Sbierea
care gãseşte punga cu galbeni la Rãzvan şi vede cã lipseste un galben. El spune cã
Rãzvan l-a furat şi îl cere în schimb pe acesta ca rob. Rãzvan recunoaşte cã el a
scris pamfletul şi astfel Sbierea îl va avea pe Rãzvan ca rob.
Târgoveţii sau adunat în piaţă şi roagă pe un dascăl să le citească pamfletul
împotriva cârmuirii, pe care Răzvan îl lipise pe un stâlp şi care este scris în metru
popular: "Frunză verde de negară,/ De când domneşte în ţară/ Petru-vodă şchiop şi
slut,/ De râs ţara s-a făcut!...". Marele vătaf Başotâ silabiseşte pamfletul, îşi dă
seama ca este scris "împotriva stăpânirii" şi vrea să-l spânzure pe dascăl,
considerându-1 vinovat de scrierea poeziei. Răzvan ia apărarea dascălului şi
recunoaşte că el este autorul pamfletului: "(...) cântecul făcut-am eu;/ L-am scris,
1-am lipit, şi pace!", prefăcându-se mirat că este posibil "în ţara moldovenească/ A
omori pentr-un cântec o fiinţă omenească?". Sbierea iese din biserică, zăreşte
punga în sân la Răzvan, constată că îi lipseşte un galben şi îl vrea rob în schimbul
galbenului. Răzvan respinge cu fermitate robia, "Mai degrabă/ Veţi pune-n lanţuri
furtuna, cu tunete şi cu ploi,/ Decât s-ajung eu vrodată rob la unul dintre voi!...",
preferând spânzurătoarea, deoarece "Omul om, să fie slobod; decât rob, mai bine
moare".
1.2. Cântul nu se intitulează "Răzbunarea", are ca moto patru versuri ale
poetului C.Bolliac: "Ţiganul şi clăcaşul/ Au fost gândirea mea;/ Stăpânul,
arendaşul/ Şi legea lor cea grea...", iar acţiunea se defăşoară "în codrul Orheiului".
Răzvan este căpitanul haiducilor, după ce trei ani fusese robul lui Sbierea, "o robie
de spaimă, (...) fost-am în lanţuri". Cerşetorul Tănase vine în codru să se facă şi ci
haiduc ("Auzeam mereu tot vorbe de căpitanul Răzvan"), ca să-şi răzbune
necazurile îndurate din pricina boierilor nemiloşi: "Decât să mor în oraşe de
6
cruzimea celor răi,/ Mai bine voi în pădure, prin mine să piară ci!". Boierul Ganea
oferă lui Răzvan o "simbrie" de şase sute de galbeni ca să o răpească pe Vidra din
mâinile unchiului său, care vrea să o ducă la schit să o călugărească, pentru a-i
putea lua averea.
Răzvan rosteşte un impresionant monolog, în care îşi exprima credinţa în
dreptatea haiducească, deoarece "oraşu-i o lighioană şi numai codru-i creştin.../ (...)
Toţi cei slabi, izbiţi de soartă, de nevoi înconjuraţi,/ Află-n codru mângâiere şi ne
dau nume de fraţi." Haiducii îl aduc la căpitan pe boierul Sbierea, prins în codru,
care se văicăreşte cu disperare atunci când dă cu ochii de Răzvan: "Sunt
pierdut!...Preasfântă troiţă! Maică Precistă!... Sunt mort!", însă Răzvan, scârbit de
umilinţa laşă a boierului, îi aminteşte că "Jupanului, ce-i cu dreptul de-a şedea
chiar în divan/ Nu se cade să se plece de frica unui ţigan...", între timp. este adusă
Vidra, care asistă la judecata pe care o face Răzvan boierului Sbierea, pe care , deşi
îl urăşte pentru cruzimea eu care se purtase cu el atunci când îi fusese rob.
De la întamplarea din piaţa Iaşului trecuserã 3 ani.Soseşte în pãdure boierul
Ganea care îl roagã pe Rãzvan sã-l sprijine într-o acţiune de-a sa, şi anume s-o
rãpeascã pe Vidra, nepoata lui Moţoc.Vidra urma sã treacã prin pãdurea aceasta în
drum spre mânastirea la care a trimis-o Moţoc.
Boierul vroia sã se cãsãtoreascã cu Vidra pentru averea ei. Între timp haiduci îl
prind pe Sbierea şi-l aduc în faţa lui Rãzvan.Haiducii opresc trãsura în care se afla
Vidra şi o aduc şi pe aceasta în faţa lui Rãzvan în acelasi timp cu Sbierea. Sbierea
este infricoşat şi cere îndurare.Spre admiraţia Vidrei, Rãzvan îl elibereazã pe boier
zicândui :’Rãzbunarea cea mai bunã este atunci când duşmanul recunoaşte cã
el e rãu şi tu eşti bun’. Vidra îşi aratã admiraţia faţa de Rãzvan şi se îndragosteşte
de el.Ea intuieşte cã Rãzvan este un om cu calitãţi deosebite, şi va rãmâne alãturi
de el.
Toţi haiducii se opun eliberării boierului Sbierea, se răzvrătesc împotriva
ţiganului pe care-1 jignesc "se cunoaşte că-i ţigan", numai Vidra, descendentă "din
osul acelui vornic Moţoc,/De care Moldova-ntreagă mi se temea ca de foc", este
impresionată de gestul nobil şi inteligent al lui Răzvan: "Aş fi mândră, căpitane, ca
7
să strâng o mână care/ Nu voieşte saşi răzbune decât numai prin iertare!...". Răzvan
se îndrăgosteşte de Vidra ("Ca domnul Hristos pe Lazăr tu din moarte m-ai
sculat!...") şi refuză să o predea boierului Gane, înapoindu-i acestuia banii.

Capitolul II
Nepoata lui Moțoc

"Nepoata lui Motoc", iar ca moto o maxima a lui Anton Pann: "Sa nu te
blasteme cineva: s-ajungi sluga la cai albi si stapan femeie s-aibi!". Actiunea se
petrece intr-o "tabara leseasca la marginile tarii muscaiesti", iar Razvan este un
viteaz luplator in armata leseasca. Fostii tovarasi de haiducie ai lui Razvan, Vulpoi
si Razasul, il urmasera la lesi, dar regreta ca parasisera "tara si codrul blagoslovit".
Razvan se afla sub puterea si influenta nefasta a Vidrei, care "mi-l misca si mi-l
intoarce fara preget,/ si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-un deget!...".
Razvan devine capitan in oastea leseasca, dar Vidra este nemultumita: "Capitanu-i
o furnica!.../[...] Capitanii intr-o oaste? Sunt atatia, ca-n multime se lovesc coaste la
coaste...". Sbierea ajunsese robul hatmanului lesesc, si Razvan il iarta "pentru-a
doua oara...". Cu toate astea boierul ii cere inapoi nu numai banii de care fusese
jefuit de catre haiduci, tatari, muscali si lesi, ci si dobanda aferenta. Vidra ii admira
boierului tenacitatea si-i reproseaza lui Razvan lipsa de ambitie pentru marire: "Eu
te las! Te las, Razvane! Ora tampit si sfiicios!/ O prapastie ne desparte: eu preasus
si tu preajos!".
Boieroaica "din neamul acelui groaznic barbat, Care numai c-o-m-
brancire patru domni a rasturnat', nepoata lui Motoc ilustreaza obstinatia lucida a
unui vis. Destinul ei se leaga inextricabil de acela al lui Razvan.
Fiinta obsesiva si spirit catalizator, din clipa atingerii celor doua destine, infaptuita
in cadrul romantic al codrilor Orheiului, Vidra va pune in ridicarea lui Razvan
talentul ancestral al boieroaicei de neam, tenacitatea diabolica a femeii ce vrea sa-
si inalte Alesul, arsenalul complet al unei arte a dorintei de marire care, poate,
atinge perfectiunea.
8
Aparitia personajului feminin se realizeaza in actul al doilea al dramei, cand
Razvan, impreuna cu tovarasii sai, luase drumul codrului Dorita de boierul
Vascan Ganea mai mult pentru averea ei, "nepoata lui Motoc" va fi oprita de
haiducii lui Razvan din drumul acesteia catre manastire.

Eroina ne apare, dupa aprecierile Ciobanului, "o fata semeata, bacsita cu

fudulie, I Care n-o sa bage-n sama nici chiar pe sfantul II ie!" In fata evenimentelor
care se desfasoara sub privirea-i. Vidra, cu o remarcabila intuitie feminina, il
castiga si subjuga pe Razvan printr-un gest simplu, de mare noblete: "As fi
mandra, capitane, ca sa strang o mana, care I Nu voieste sa-si razbune decat numai
prin iertare!"
Vidra isi va lega de acum destinul de al lui Razvan, si o vom gasi, in actele
urmatoare, alaturi de acesta, gata sa-i impartaseasca soarta, sa-l imbarbateze, si,
mai ales, sa-l indrepte necurmat pe scara maririi.

Nu se bucura de aprecierea Razasului si a Vulpoiului, se bucura cand iscoada

muscaleasca le spune ca tarul ii va da lui Razvan gradul de capitan, caci "nu-i putin
capitania in ostile muscalestC, dar atunci cand fostul rob manastiresc va primi
acelasi grad in oastea polona nu-l felicita pe acesta, ci il mana necurmat, cu o
ambitie si o abilitate care o caracterizeaza, catre trepte tot mai inalte: "Capitan? Ce
mare treaba! Capitanu-i o furnica!" Dorinta eroinei de a-si impulsiona omul iubit
spre "inainte" capata forme emotionale vibrante, dezvaluindu-ne un caracter
puternic: "Atunce cand buza Vidrei obrazu-ti parlit l-atinge, I Ochii mei in ochii-ti
cata, mana mea pe mana-ti strange, I Sufletul meu desfasoara I Cate-o particica
mereu I Ce pe furis se strecoara I Adanc in sufletul tau! I Vidra-i pentru tine-n
lume I Ca izvoarele de munte I Ce fac Dunarea sa spumei Din paralele marunte"
Este gata sa-si urmeze Alesul nu numai cu gandul, ci si cu fapta.
In ochii hatmanului polon ea este "Acea femeie viteaza I Ce te-nsoteste-n
razboaie, infrunta moartea, vegheaza I Pe campul de batalie, in rand cu ostasii mei,
I Pe cari ades ii intrece? Minune intre femei" Insa personajul Vidrei este
9
spectaculos si marcant, in economia dramei, nu prin actiuni exterioare, ci prin
puternica traire interioara. Vibratia sa este remarcabila, si aproape fiecare replica a
eroinei o dovedeste, sugerand forta-i de angajare intr-un tel care la inceput a fost
numai al ei. Intensitatea trairilor si a dorintelor ei, a setei ei de marire, are in sine
ceva machiavelic. Cand Razvan, refuzand sa ajute pe poloni in lupta impotriva
moldovenilor, ii reproseaza acesteia insistenta, eroina isi dezvaluie abilitatea
diplomatica: "Eu te las a cugeta I Ca lovind un domn netrebnic, vei scapa chiar tara
ta".
Intuind de la inceput caracterul nelinear al unui om care "nu vroieste sa-si
razbune decat numai prin iertare", Vidra il "programeaza" neincetat pe acesta
pentru a intrece "trandavita boierime". Vocea, ca susurul de apa sau ca trasnetul,
atitudinea, cand blanda, cand autoritara, cand biciuitoare, fapta (nu se sfieste ca,
imbracata barbateste, sa intovaraseasca neincetat pe Razvan), puse toate in slujba
setei dominatoare a maririi, fac din Vidra un personaj romantic care arde la
temperatura inalta a visului sau: "Eu nu ma gandesc. Razvane, eu nu mai pot
cugeta I Eu nu mai pricep nimica, decat inaltarea ta". Nici o treapta in aceasta
ascensiune nu este prea inalta. Ambitia sa, mereu treaza, face treptat ca si Razvan,
pornit acum in dramatica-i intrecere cu propriul destin, sa simta aerul tare al
maririi. Criticul literar Eugen Lovinescu o definea "mulier impotens", iar Pom-
piliu Contantinescu - o "femeie imperiala". Vidra isi urmeaza - tema este obsedanta
in creatia hasdeiana destinul.

Ajunsa cu propulsarea Alesului pana la treapta din urma a maririi, simte, cu

intuitia-i feminina, ca dincolo de marire poate fi si prapastia. Iar Razvan nu este
numai Alesul, acum este sotul si mai ales Tatal. La spusele noului domnitor:
"Esti doamna, Vidro!", replica ei cade, cutremuratoare:
"Sunt mama!".
Semnele premonitorii, momentele dramatice dinaintea urcarii pe tron a lui Razvan,
ne dezvaluie o alta latura a Vidrei: zbuciumata, nesigura, chinuita, tematoare
pentru soarta barbatului ei. Din fiinta "imperiala", Vidra devine o "mater dolorosa".
10
ingenuncheata interior, la auzul tradarii noului domn, Vidra intampina cu
demnitate lovitura destinului: "Iubite, nu sta pe ganduri Cand soarta te prigoneste I
Fii mandru chiar in cadere!"

Dramaticul sfarsit nu ne da, asa cum s-ar crede - si cum s-a interpretat -, imaginea
ciocoaicei, departata, impasibila, autoritara, gata sa reia lupta cu destinul cu
ajutorul altui Ales. Ceilalti pot jeli si-a plange ("Voiputeti vorbi s-a plange! "), dar
Vidrei izvorul de lacrimi i-a secat. Ea nu-si poate elibera geamatul interior, ramane
impietrita, ca o statuie a durerii. Finalul ne dezvaluie o alta Vidra.

  

11
 Capitolul III

  Cantul IV poazia titlul "Inca un pas" si are ca moto versuri din "Jalnica tragedie" a lui
Beldiman. Actiunea se petrece in "locuinta lui Razvan intr-un orasel lesesc la marginea
Moldovei ".Vulpoi si Razasul comenteaza faptele de vitejie ale lui Razvan, ascensiunea acestuia
in oastea leseasca, dar dorul de Moldova le sfasie inimile si este mai puternic.
Boierul Sbierea intentioneaza sa cumpere mosia Vidrei, deoarece unchiul ei murise. Mistuit si el
de dorul de tara, Razvan respinge cu hotarare oferta lui Sbierea, ar vrea sa se intoarca in
Moldova, mai ales ca aflase vestea ca lesii intrau in razboi cu moldovenii, iar lui ii era cu
neputinta "ca bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba romaneasca?...".
Hatmanul les incearca sa-l convinga pe Razvan sa lupte impotriva romanilor "caci patria ubi
bene (tara este acolo unde-ti este bine) ... si nu mai esti moldovean", dar Razvan este ferm,
indignat si revoltat: "nu ma bat cu romanii...nu; asta-i peste putinta!.../[...]
Fie painea cat de rea/ Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea..." . Intrucat hatmanul e
gata sa-i dea in casatorie pe fiica lui, Razvan ii dezvaluie trecutul de hot, apoi ii marturiseste ca
"Eu...eu sunt tigan", iar Vidra nu-i este sora, ci sotie. Domnitorul Aron-voda, il trimite pe vataful
Basota sa-i ofere lui Razvan functia de hatman in Tara Moldovei. Razvan mediteaza asupra
rolului pe care Basota l-a avut in ascensiunea lui, pentru ca daca nu "m-arunca-n robie", nu s-ar
fi facut hot de codru, n-ar fi intalnit-o pe Vidra, care l-a impins "cu-ncetul la tinta cea mai
inalta!...".
Bucuroasa si incantata, dintr-un orgoliu nemasurat, Vidra-i spune lui Razvan ca mai are "un
singur pas" de facut in ascensiunea sa si anume "s-apuci cu fala scaunul lui stefan eel Mare",
idee care-l incanta peste masura: "Voiesc a fi mare".

12
13
 Concluzii

Numele lui Hasdeu este asociat cel mai adesea cu drama Razvan si Vidra,
una din foarte rarele capodopere ale genului la noi" (Nicolae ManolescU), care il
impune definitiv ca unul dintre creatorii dramaturgiei romanesti de inspiratie
istorica, alaturi de Vasile Alecsandri [Despot-Voda), de Alexandru Davila [Vlaicu-
Voda) si Barbu Stefanescu Delavrancea [Apus de soarE).

Prin incercarea de a reda culoarea locala si atmosfera epocii, prin alegerea

unor personaje care intruchipeaza caractere puternice, dominate de cate o pasiune
devoratoare, care ii sustin pe parcursul devenirii lor, dar le provoaca in final
infrangerea si chiar tendinta de a amesteca solemnitatea tragicului cu omenescul,
cu trasaturile individuale care umanizeaza personajele, Razvan si Vidra este o
piesa romantica, desi apare, intr-un moment cand curentul romantic incepea sa
dispara.

Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute in literatura romantica, pe

care autorul le dispune in cadrul unei existente istorice reale, cum ar fi: tea
saracului imbogatit din intamplare,care refuza bogatia, a stapanului devenit robul
robului sau,a celui dispretuit care se ridicadatorita meritelor sale proprii, sau tema
razbunarii prin bunatate.

Toate aceste sunt teme romantice prin faptul ca includ elementul caracteristic al
antitezei, al contrastului dintre doua situatii.

Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice,

autorul utilizeaza frecvent procedee retorice, in general declamative si bazate pe
exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii, toate acestea fiind caracteristice
teatrului romantic, si facand din Razvan si Vidra o drama romantica.

14
15
 Bibliografie
1. Geo Bogza, “Omul era extraordinar”, in Mircea Zaciu , “Rebreanu după un
veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985
2. Simion Mioc ,“Poetica lui Liviu Rebreanu”, in Mircea Zaciu, “Rebreanu
după un veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985
3. Carmen Muşat, “Romanul românesc interbelic”, Ed. Humanitas, 2004
4. Mircea Muthu , Centrul si “corpul sferoid”, in “Liviu Rebreanu sau
paradoxul organicului”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1998
5. Stefan Borbély, “Trăire şi intensitate”, in “Mircea Zaciu, “Liviu Rebreanu
după un veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985
6. Mircea Muthu , „Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului”, Ed. Dacia,
Cuj-Napoca, 1993
7. “Pădurea spânzuraţilor” in “Creatorii romanului românesc modern”, Suzana
Miron si Elisabeta Roşca, Ed. All, Bucureşti, 1999
8. Christian Crăciun, “Între două spânzurători”, in “Mircea Zaciu, “Rebreanu
după un veac”, Ed. Dacia Cluj- Napoca, 1985
9. Mircea Muthu, “Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului”, Ed. Dacia Cluj-
Napoca, 1993
10.Ioana Em. Petrescu, “Extazul dansului” , in Mircea Zaciu, “Rebreanu după
un veac”, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1985
11.Nicolae Manolescu, „Drumul şi spânzurătoarea”, in „Arca lui Noe”, vol. I,
1980

16
17