Introducere

Ins
Institu
tituţi
ţia
a unei clase
clase de lux1o vo m găsi,
găsi, deplin
dep lin dezvoltată,
dezv oltată,
în stadiil
stadiilee înalte de civi
c iviliza
lizaţie
ţie barbară,
barbară, cum ar fi, de pild ă, m 
d e pildă,

1„Leisure
„Leisure class"
cla ss" Diverş
iverşii
ii autori
autori români
români care s-au referit
referit de-a lun
lungii*
gii* t inţ
in ţ x d u i
adică în peste o sută de ani de când a apărut cartea iui Vebten, la această teone
au ales variante la fel de diverse pentru noţiunea ei de bază: Masa  neproductivă*
(termen preferat, se pare, în scrierile de specialitate economică), .clasa firi
griji”, „clasa inactivă" sau „clasa fără ocupaţii" (deşi membrii aceste 1c ase, ase, g p
cum spune chiar Veblen, au o mulţime de activităţi şi ocupaţii, doar c i eie m
contribuie cu nimic la împlinirea şi progresul vieţii individuale p colective), „dasa
de lux" şi chiar „clasa timpului liber". Pe de altă parte, sintagma .leisure class*
se traduce de obicei prin „clasa înstărită", „dasa celor bogaţi" sau pur p simpl simpluu
„lumea bună" (traducerea germană a cărţii lui Veblen se intitulează de fapt chiar
aşa: Theorie der Feinen Leuten, adică teoria lumii bune), iar „gentleman o*
leisure", prin „om subţire" sau „domn de condiţie bună". în limba engleză,
„leisure" înseamnă, într-adevăr, „timp liber", adică implicit Hber de munc m uncă,ă,
exact ca în româneşte, dar cu conotaţia din cuvântul de origine franceză .kâsar*,
adică
adică „folosire a timpului
timpului potrivit înclinaţiilo
înclin aţiilorr şi dorinţelor
dorin ţelor indwiduM* Uersu ersure
re
şi loisir având de altfel aceeaşi rădăcină latină: Kcere = a fi Hber să, a fi permis —
 în româneş
româneşte, te, avem cuvântul „licenţă"
„lice nţă" ca derivat
der ivat direct din această
acea stă râ d â c m
ceea
ceea ce face ca echivalentul
echivalentul românesc
românes c cu sensul cel mai apropiat să fie „tihnă* „tihnă *
aşa cum confirmă de fapt şi Veblen, atunci când pune semnul egal între „leisure*
şi cuvântul latinesc „otium" = tihnă, răgaz; latinescul „otiosus", de la care avem
 în româneşte
româneşte „oţios
„o ţios"" şi „oţio
„ oţiozita
zitate",
te", înse
în seam
amnă nă „care
„ca re are timp
tim p liber*
liber* sau „care
este de prisos, nefolositor" (traducerea în spaniolă a cărţii lui Veblen este La
teoria de la clase ociosa).  în concluzie, noi am ales pentru .leisure class* ca

Introducere Te®ni
Te®ni cl***iJb fc» j X3
 Europa feudală mu în Japonia feudali. în astfel de comuni*
tlti, disti
distincţ
ncţia ia din tiv clase este
este foarte
foar te riguros
rigu ros respectată, iar
trKtaira
trK taira o i M'miufi
M'miufieât
eâtiie econo
economică
mică izbitoare
izbitoa re a acestor d ife -
rent
ente est
estee respe
res pectam
ctam îndeletnicirilor ce  revin   revin fiecărei clase.
Clasele
Clasele superioar
superioaree sun sun» prin tradiţie
trad iţie scutite sau excluse
exclu se de
d e ia
ocupaţ
ocupaţii iile
le industrialei
indu strialei lor fiindfiindule
ule rezerv ate doa d oarr acele
a cele
îndelet
îndeletnicniciri
iri socotite
socotite nobile La loc loc de frunte
fru nte între îndelet
înd eletni-
ni-
cirile onorabile din orice comunitate feudală se găseşte cea a
războinicului, iar cea preoţească vine de obicei pe al doilea
loc
loc Acolo
Ac olo undeunde comunitatea
comunitatea barbară
barbară nu este deos de oseb
ebit
it d e
aple
ap leca
cată
tă spre război serviciul preoţesc preo ţesc se p oate oa te sa cape
ca pete
te
întâietate, cel militar trecând în urma lui. Dar regula care se
aplică negreşit numai cu rare excepţii, este aceea câ, răz-
boinice sau preoţeşti* clasele de sus sunt scutite de ocupaţiile
industriale
industriale iar acea aceast
stăă scutire este expresia
expr esia ecoe cono
nomm ica a
rangu
ra ngulu luii lor superi
superior.
or. India brahmankâ ne oferă o feră un exem plu
grăitor al scutirii industriale pentru amândouă aceste clase, ta
comun
comunită ităţil
ţilee ce aparţi
aparţinn civiliz
civilizaţ
aţiei
iei barbare maim ai evolu
ev oluate
ate,, există
o diferenţiere considerabilă a subclaselor sau claselor com-
ponente din ceea ce am putea numi, în sens foarte larg, clasa
de lux
lux,, iar intintre
re aces
acestte su
s u lxla
lx lase
se există
există o difere
dife renţie
nţierere cores-
pondenta a îndeletnicirilor. Clasa de lux ca întreg le cu-
prinde pe cele nobile şi sacerdo sacerdotaletale,, împreună
îm preună cu mare par p arte
te

imm  ectw
 ectwa<
a<en
entt expre
expresia
sia „clasa de
de su**.
su**.considerân
considerând
d câ se apropie ce ce im ren t
de sersu
rsu, pe ca*edoreşte sâ suîxirweze
suîxirwezeautondIn teori
teoriaa Ii
Iii, aa
aarralter
alternând
nând m 
.clasa
.clasa f&râgnji".
gnji". .clasa
.clasa nepraductw
nepraductwâ*â* şi «clasa
«clasa oogatâ* acolo
acolo unde am săraci
săraci
d ar fi mm expresiv
expresiv fu context
context Iar pen
pentru
tru ,*e*su?e\ pri
prim* eciN'
eciN'vaienft
aienft fo*os*t
este .ne^u
ne^uic icâ*
â*,, allemand
allemand eu.tihnă*
.tihnă* ş* .iax
.iax** |Mt )
- &eamif£im ctitorilor câ a~ In faţa un text necn- s e p e s te
t e o sută de a ~
:ees :e face ca unele cuvintecuvinte să sune poate «mpvafmţ,
«mpvafmţ, oat fiind
fiind câ so n ad a
e*> ^at
^a t Jn d u stn
st n e '. de e»e*?*p*u. era un fcamnt
fcam nt foarte care desemna
dese mna n a u s a
prock#ctn4 ; Inctefef
Inctefefraa
raanie
nie rezultau bununte n e c e s a r tjmdkm
cate rezultau tjmdkm,.,. Cu
C u Ioane
rareesoepţR, tocmai pentru a nu-* neoumen ter- porar pe o m o r p a n u -i -i o c^
c^ g a
să consulte supâfâtoroe
supâfâto roe des dicţio
dicţionar
narele
ele am căutat Inuack
Inu ackicer
icerea
ea f o r r â n e a s c â
s i  folosim
 folosim un nmba) cât ma ma? apropiat
aprop iat de ce
ce curent, d i l a r daca pfti
pftin n aceasta
d v n m u i m  întrucâtva ae aeru»
ru» de epocă ai scnem feri tfeoten. IU ;

14 lema lax 1iminwt>*rTir

ir
 din suitele lor. Ocupaţiile i Uiset sunt corespunzător diversifi-
cate, dar ele au tn comun caracteristica economică dea fi
neindustriale. ad icA de a nu produc© nimic. ni mic. Aceste
Aces te ocupaţii
ocupaţ ii
neindustriale ale elitei mk laie pot H categorisite, in mare, drept
cârmuire, armată, viaţa religioasa şi sporturi.
Intro etapă ma
maii timp
ti mpuri
uriee dar nu cea ma maii timpurie
timpur ie — a
civilizaţiei barbare, clasa de lux este de găsit intro formă mai
puţin diferenţiată, Nici distincţiile de clasă, nici distincţiile
dintre ocupaţiile clasei nu sunt atât de precise şi de elaborate.
La băştinaşii din insulele polineziene se poate observa, în
general, forma grăitoare a acestei etape de evoluţie, mai puţin
faptul că, lipsind animalele mari, vânătoarea nu ocupă obiş-
nuitul Ioc de onoare in sistemul lor de viaţă. Comunitatea
islandeză din epoca saga oferă şi ea un exemplu perfect. Aici
există o distincţie riguroasă între clase şi între ocupaţiile
proprii fiecărei clase. Munca manuală, industria, orice se leagă
nemijlocit de truda zilnică a câştigării unei pâini este ocupaţia
exclusivă a clasei inferioare. Din această clasă inferioară fac
parte sclavii şi alţi subordonaţi, precum şi toate femeile, de
obicei.
obicei. Dacă
Dacă există
există mai multe gradegra de de
d e aristocra
aristocraţie,
ţie, femeile
femei le de
rang înalt sunt şi ele scutite în mod normal de ocupaţii
industriale, ori măcar de muncile manuale mai înjositoare.
Bărbaţii din clasele de sus sunt nu doar scutiţi, ci, prin uzanţă,
le este interzisă orice ocupaţie industrială. Varietatea de în-
deletniciri la care au acces este strict definită. La fel ca în
planul superior despre care am vorbit deja, aceste ocupaţii
sunt cârmuirea, războiul, practicile religioase şi sporturile.
Aceste patr
patruu genuri de activitate
activitate guvernează
guve rnează modul
modu l de viaţă
viaţă
al claselor de sus,
sus, iar pentru cei de d e rangul cel mai înalt — regi
sau căpetenii — ele sunt sunt singura formf ormă ă de
d e activitate pe care
care o
îngăduie tradiţia sau sau bunulsimţ al comunităţii. Iar acolo unde
sistemul este foarte evoluat, până şi sporturile vor fi socotite
deo legitimitate
legitimita te îndoielnic
înd oielnică ă pentru cei foarte sus sus puşi.
puşi. Celor
afla
aflaţi pe treptele infer
in ferioa
ioare
re ale clasei de lux le rămân
rămân permise
permise
anumite
anumite îndelet
înd eletnic
niciri,
iri, care
ca re sunt însă auxiliare uneia sau sau alteia
alteia
din ocupaţiile caracteristice clasei lipsite de grija muncii. Aşa,

Introduce
Introducere
re T*ori*
T*ori* d*s«t
d*s«t d» 15
vji* pikU ei m so h '  ittim h.nu i^iw nir m 
pmn^i de rarho* ingrifeamă de elr **ă c u m Mă pi s l «iha
grilâ 4e cai, dt clM #1d f ţoimi, pâ prt^âlriK'â vr^minlelr fi
vie cult tfâ. Qa&eie inferioare Mint e*du*e «te la aceMe
îndeletniciri onorabile secundare, cu excepţia treburilor carv
dtenofeâ un pur caracter de muncă productivi >1 nu au legătură
decât de foarte departe cu ocupaţiile tipice clasei fără griji
DtocA mergem cu un pas înapoia acestei culturi barbare
exemplare, coborând în erele mai de fa# ale civilizaţiei pri-
mitiv^ nu vom mai găsi clasa de lux în forma et desăvârşita.
 Totuşi acest stadiu inferior de barbarie prezintă uzanţele,
motivele şi împrejurările din care sa născut instituţia clasei
de lux şi îi indicâ etapele evoluţiei timpurii. Triburile de
vânători nomazi din diverse părţi ale lumii ilustrează aceste
faze mai primitive de diferenţiere. Oricare dintre triburile de
vânători ale Americii de Nord poate fi luat ca exemplu edifi-
cator. Cu greu sar putea spune despre aceste triburi că ar
avea o clasă de lux bine definită. Există o diferenţiere a
funcţiei sociale şi o distincţie între clase pe baza acestei dife-
renţieri, dar scutirea de muncă a clasei superioare nu a mers
îndeajuns de departe încât săi putem aplica apelativul de
„clasă de lux*'. Triburile aflate la acest nivel economic au dus
diferenţierea economică până la punctul în care se trasează o
distincţie dară între ocupaţiile bărbăteşti şi cele femeieşti, iar
această distincţie are un caracter părtinitor3. în aproape toate

5 „Invidious distinction*, în limba englezi. Cuvântul Jnvidious" are în

engleză trei sensuri de bază. răuvoitor sau jignitor, nedrept sau părtinitor,
respectiv invidios, pizmaş, rădăcina latină fiind „invidia*. Toate pornesc însă de
la cele două implicaţii concurente ale cuvântului: atât «care invidiază", cât şi
„care stârneşte invidie", ceea ce face dificil de tradus acest termen (cu atât mai
mult cu cât ei este perechea unui termen veblenian consacrat: Jnvidious
comparison"). In ziua de azi, noi am spune „distincţie discriminatoare" — a face
diferenţa între lucruri sau persoane în aţa fel încât unele sâ fie avantajate în
dauna altora (acesta fiind şi sensul cu care termenul este folosit şi astăzi în
limbajul juridic american, de exemplu) sau, eventual, „defavorizantâ", dar
amândouă variantele pierd legătura directă cu ceea ce Veblen consideră

 Te em ctasei de t o introduc***

 aceste triburi, un obicei tmmfartmi in  cutumă k mm ţim pe 
 femei  in acele îndeletniciri din care vor apărea în stadiu!
următor ocupaţiile industriale propriuzise Bărbaţii sunt 
scutiţi de ia aceste treburi  vulgare, fiind păstraţi pentru război,
vânătoare, sparturi fi ritualuri religioase în ăcmte che&tiimi 
se manifestă de regulă o discriminare foarte precisă.
Diviziunea muncii coincide cu distincţia dintre clasa mun
dtoare fi cea de lux, aşa cum apare ea in cultura barbară mai
avansată. Pe măsură ce munca ne diversifică fi se spe-
cializează, tenia de demarcaţie astfel trasată afunge să despartă
ocupaţiile industriale de cele neindustrial**kActivitatea mascu-
lină, aşa cum arată ea In era barbară timpurie, nu este originea
din care să fi evoluat in vreo proporţie apreciabili industria
de mai târmi* In evoluţia ulterioară, ea nu mai supravieţuieşte
decât in domenii care nu sunt clasificate ca ţinând de industrie:
război, politică, sporturi, studiu fi sacerdoţiu, Singurele excep-
ţii notabile sunt pescuitul, Intro anumită măsură, f i unele
îndeletniciri minore pe care am ezita să le numărăm printre
ramurile industriale, cum ar fi fabricarea armelor, a jucăriilor
f§ a accesoriilor sportive Practic, întreaga varietate a profe-
siunilor din economia productivă este o continuare a ceea ce
se clasifică drept muncă a femeilor in com uni tatea barbară.
Munca bărbaţilor in cultura barbară inferioară nu este cu
nimic mai puţin indispensabilă vieţii comunităţii decât cea
îndeplinită de femei. Se prea poate chiar ca activitatea mascu-
lină să contribuie In aceeaşi măsură la asigurarea hranei şi a
altor lucruri necesare comunităţii întradevâr, atât de evident
este acest caracter „productiv" al muncii masculine, încât în
scrierile economiştilor clasici activitatea vânătorului este con
siderală tipul primitiv de industrie. Dar nu aşa apar lucrurile
In ochii barbarului El nu se vede pe sine drept un lucrător şi

aspecte! deftmtewlu, adkâ ^ntimeniul invidios în concluzie, noi am ales

e părtinitoare*, considerând ti, prin implicaţia «care judecă
wowniefim ©direcţie favorabili cuiva*, %«* apropie cel mai mult de sensul
mo. IM ti 
 nu trebuie pus alături de femei ih AftMisW privinţă; aici efortul
lui nu e do pus âllliir! do truda femeilor* ca muncA $au In-
dustrie, în âfi toi încât si poată fi confundat cu aceasta din
urmâ. Există in toate comunităţile barbare un sentiment pro
fund al deosebirii dintre avâ ce face bărbatul şl w â ce face
fomoia. Munca kVrhatului se prea poate s| contribuie la între-
ţinerea grupului, dar se socoteşte câ tace lucru datorită
unei eficacităţi şi priceperi ieşite din comun încât ar i  jignitor
s-o compari măcar cu roboteala incmotaaâ a femeilor*
' Cu un pas mai jos pe scara culturală — printre comuni*
tăţile de sălbatici — diferenţierea îndeletnicirilor este încă s»
mai puţin elaborată, iar distincţia părtinitoare dintre clase şi
ocupaţii este mai puţin consecventă si deloc riguroasă. Exem-
ple lipsite de echivoc ale unei culturi primitive sălbatice găsim
cu mare greutate. Puţine sunt grupurile sau comunităţile
calificate drept „sălbatice" care să nu prezinte nicio urmă de
regres dintrun stadiu cultural mai avansat. Există însă gru-
puri — unele dintre ele părând a nu fi rezultatul retrogre
siunii — care manifestă cu o oarecare fidelitate trăsăturile
sălbăticiei primitive. Cultura lor se deosebeşte de cea a comu-
nităţilor barbare prin absenţa unei clase de lux şi prin absenţa,
în foarte mare măsură, a lui animus  — atitudinea spirituală pe
care se sprijină o asemenea instituţie. Aceste comunităţi de
sălbatici primitivi în care nu există o ierarhie a claselor eco-
nomice alcătuiesc doar o parte mică, puţin vizibilă, a rasei
umane. Cel mai bun exemplu pentru acest stadiu cultural îl
putem găsi la triburile din Insulele And aman sau la triburile
toda din Munţii Nilgiri. Modul de v iaţă al acestor grupuri, în
momentul primului lor contact cu europenii, pare să fi fost
dea dreptul tipic în ce priveşte absenţa unei clase fără griji.
Drept alte exemple în acest sens iam putea invoca pe băşti-
naşii ainu din Yezo, precum şi pe unii boşimani şi eschimoşi,
dar aceştia din urmă cu mai puţină certitudine. Unele comu-
nităţi de indieni pueblo pot fi incluse în aceeaşi categorie —
cu şi mai puţină siguranţă. Majoritatea comunităţilor aici
pomenite, dacă nu chiar toate, se prea poate să fie cazuri ale

ţg Teoria ctase» de lux Introducere

degenerării unui stadiu superior de civilizaţie barbară, mai
degrabă decât purtătoare ale unei culturi care să nu fî avansat
riacând dincolo de nivelul ei actual, Situaţie în care, dtşi se
cade să le pnvim cu reţinere in lumina discuţiei noastre de
â â d e pot servi drept dovezi pentru aceeaşi concluzie, ca şi
când ar fi populaţii intradevăr „primitive".
Aceste comunităţi cărora le lipseşte o clasă de lux bine
definită se aseamănă Intre ele şi prin alte trăsături ale struc-
turii lor sociale p modului de viaţă. Ele sunt grupuri mici şi
cu o structură simplă (arhaică); de regulă sunt paşnice şi
sedentare; sunt sărace; iar proprietatea individuală nu e o
trăsătură predominantă a sistemului lor economic în acelaşi
timp, nu se poate trage concluzia că ele ar fi cele mai mici
dmtre comunităţile existente, sau că structura lor socială ar fi
cei mai puţin diferenţiată, din toate punctele de vedere; aşa
cum nu se poate spune nici câ această clasă ar cuprinde toate
comunităţile primitive lipsite de un sistem definit al proprie
ia!® individuale* Dar se cuvine menţionat aici că această
dasa pare sa includă cele mai paşnice grupuri primitive de
oameni — poate chiar pe toate cele In mod caracteristic paş
nke. intradevăr, cea mai notabilă trăsătură comună a mem-
brilor acestor comtmităţi este o anume ineficienţă cordială în
sata violenţei sau a înşelă tonei.
M irim iile oferite de uzanţele şi trăsăturile culturale ale
comunităţilor aflate intrun stadiu iniţiat de evoluţie indică
faptul că instituţia unei clase scutite de muncă sa format
treptat. In timpul trecerii de la sălbăticia primitivă la barbarie;
sau, mai precis, in timpul tranziţiei de la obiceiurile paşnice
de viaţă la unele consecvent războinice. Condiţiile aparent
necesare pentru naşterea ei intro formă coerentă sunt (1) co
nmfiatea trebuie să albă tradiţia unui mod de viaţă prădător
Irâzbot, vânătoare de animale mari sau amândouă), adică
bărbaţii, care constituie clasa de lux embrionară In aceste
cazuri trebuie să fi căpătat obişnuinţa dea aduce prejudicii
prm forţa fizică şi stratagemă; (2) mijloacele de subzistenţă
trebuie sâ poată fi obţinute suficient de uşor încât să se admită

invoâuctf   r«0rf»cteMid*tt«* 19
 scatm m părţi însemnate dm comunitate de la îndepli-
nim atainrmcâ a mor sarcini de munci. Instituţia umi clase
de lux cale comeanţa In tetp a unei discriminlri timpurii
fetoe indefetnicin. conform dM a unele ocupaţii sunt demne
de respect iar altele nu. in baza acestei distincţii străvechi,
îndektnianie rrwrrfcpru sunt cele clasificabik drept izbânzi sau
rralTiri dibace, iar cele nedemne sunt acele treburi necesare
pi cotidiene în oue nu mtră nkiun element apreciabil de bra-
vuri sau mţiftâ îndrăzneală.
Această distincţie are prea puţină importanţă intro o o
« unitite industrială modernă şi, ca atare, nu sa bucurat de
atenţia autorilor de scrieri economice Privită in lumina bunu
kusunţ raţional care a călăuzit teoria economică modernă, ea
pare formală ţi lipsită de substanţă, dar uite câ persistă, cu
extraoctânară tenacitate, ca idee preconcepută perfect comună
In existenţa noastră contemporană, precum o demonstrează,
de pildă, încetăţenita noastră aversiune faţă de munca servi
tocilor. Distincţia este una personală — între superioritate şi
inferioritate, în stadiile timpurii de cultură socială, când forţa
personală a individului avea o înrâurire mai imediată şi mai
vizibilă kt felul cum decurgeau lucrurile, elementului de
reuşită îndrăzneaţă avea mai multă greutate. Interesul se
concentra asupra lui în mult mai mare măsură. !n consecinţă,
distincţia la care conducea părea mai imperativă şi mai cate-
gorici, atunci, decât este cazul azi. Ca un fapt în succesiunea
evohiţiei aşadar, distincţia este una de fond şi se bazează pe
criterii suficient de solide şi incontestabile.
Criteriul pornind de la care deosebim de regulă faptele
între d e se schimbă odată cu interesul care ne animă în-
deobşte m privinţa lor. Trăsăturile care ies în evidenţă şi ca-
pătă realitate, ale faptelor la îndemâna noastră, sunt cele pe
care vremurile noastre aleg să le pună cel mai pregnant în
lumină. Orice criteriu de diferenţă va părea lipsit de substanţă
cuiva care judecă lucrurile în chestiune dintrun cu totul alt
punct de vedere şi pune preţ pe ele din cu totul alt motiv.
Obiceiul dea distinge şi clasifica diferitele intenţii şi orientări
ale activităţii va avea întâietate mereu şi peste tot, căci fără el
nu se poate ajunge Ia o teorie sau la un sistem privind viaţa.
Un punct de vedere anume sau o caracteristică socotită hotărâ-
toare în clasificarea realităţilor vieţii depinde de interesul de
la care se porneşte în căutarea unei diferenţieri a lucrurilor.
Criteriile discriminării şi norma procedurală în clasificarea
faptelor, aşadar, se schimbă progresiv, pe măsură ce cultura
se dezvoltă, căd se schimbă scopul demersului de cunoaştere
a adevărurilor vieţii, ca urmare, punctul de vedere se schimbă
şi el. Aşadar, acelea ce se recunosc drept trăsături distinctive
şi hotărâtoare ale unei dase de activităţi sau ale unei clase
sociale întrun stadiu de cultură nu vor păstra aceeaşi impor-
tanţă relativă, în scopuri de clasificare, pentru niciun stadiu
următor.
Dar schimbarea în norme şi puncte de vedere are loc
numai treptat, şi rareori va avea ca rezultat răsturnarea sau
suprimarea în întregime a unui punct de vedere odată accep-
tat. Prin cutumă se face în continuare o diferenţă între ocu-
paţiile industriale şi cele neindustriale, iar această distincţie
este o transmutaţie a distincţiei barbare dintre măiestrie şi
trudnicie. îndeletniciri de felul războiului, politicii, cultului
public şi activităţilor festive se socotesc, în accepţiunea popu-
lară, a fi prin sine diferite de efortul de muncă depus pentru
a făuri mijloacele materiale necesare existenţei. Linia de
demarcaţie nu este exact aceeaşi ca în sistemul barbar timpu-
riu, dar distincţia de principiu nu a căzut în desuetudine.
Distincţia tacită pe care o dictează bunulsimţ de azi este,
în fapt, că orice efort se cuvine socotit ca industrial numai
întru cât scopul său ultim este acela de întrebuinţare a unor
lucruri nonumane. Utilizarea prin constrângere a omului de
către om nu e considerată o funcţie industrială, dar orice efort
îndreptat spre îmbunătăţirea existenţei umane prin exploata-
rea mediului exterior este activitate economică. în ochii eco-
nomiştilor care au păstrat şi adaptat cel mai bine tradiţia,
„puterea omului de a supune natura" este în prezent postulată
drept caracteristica productivităţii industriale. Se consideră că

Introducere Teoria dasei de lux 21

aceahtâ putere ecomortică ce supune natura cuprinde putinţa
omului dea hotărî asupra vieţii animalelor şi a fenomenelor
naturale. O linie de demarcaţie se trage în acest fel între specia
umana şi speciile animale.
în alte timpuri şi printre oameni impregnaţi de o cu totul
aitâ >umă de prejudecăţi, această demarcaţie diferă de cea pe
care o  vedem noi astăzi. în modul de viaţă sălbatic sau în cel
Darbar, iinia este trasată în alt loc şi în alt mod. In toate comuni-
tăţile din cultura barbară există un sentiment viu şi pătrunzător
al antitezei dintre două mulţimi cuprinzătoare de fenomene: în
prima, omul barbar se include pe sine, iar în cealaltă, hrana.
Există o antiteză între fenomenele economice şi cele care nu
sunt economice; dar această antiteză nu este concepută în
termenii noştri moderni: ea nu e între oameni şi speciile ani-
male, d între lucrurile însufleţite şi cele neînsufleţite.
Se poate să păcătuim prin prea multă prudenţă, explicând,
tn ziua de azi, că noţiunea barbară pe care încercăm so expri-
mam prin „lucruri însufleţite" nu este una şi aceeaşi cu cea
exprimată prin „vieţuitoare". Nu tot ceea ce are viaţă intră
în accepţia acestui termen, deşi el acoperă o mulţime de alte
lucruri. Un fenomen natural impresionant, cum ar fi o furtună,
o molimă, o cascadă de apă, e recunoscut ca „însufleţit", pe
când fructele şi ierburile, ba chiar şi animalele mărunte ca
musca de casă, viermele, hârciogul, oaia, nu sunt de obicei
văzute ca „însufleţite", decât în sens colectiv. Aşa cum îl
folosim noi aici, termenul nu implică neapărat existenţa unui
suflet sau spirit lăuntric. Conceptul include acele lucruri care
sunt de temut în accepţiunea sălbaticului sau a barbarului
animist — în virtutea unui obicei al acestor lucruri, real sau
atribuit, de a se pune în mişcare. Categoria în cauză cuprinde
un număr foarte mare şi divers de obiecte şi fenomene naturale.
O asemenea distincţie între materia inertă şi cea activă con-
tinuă să fie prezentă în mentalitatea celor prea puţin înclinaţi
spre reflecţie; ea exercită în continuare o profundă influenţă
asupra teoriei curente despre existenţa umană şi procesele
naturale, dar nu ne îmbibă existenţa cotidiană în asemenea

22  Teona clasei de lux Introducere

 măsură, ori cu aceleaşi consecinţe practice covârşitoare, pe cât
se poate constata în stadiile timpurii de civilizaţie şi credinţă.
In mintea barbarului, elaborarea şi utilizarea resursele na-
turii neînsufleţite reprezintă o activitate pe un plan cu totul
diferit de cel în care el se raportează ia lucrurile şi forţele „cu
suflet". O fi ea linia de demarcaţie vagă şi în continuă mişcare
dar distincţia generală este suficient de reală şi de convin-
gătoare încât să influenţeze modul de viaţă barbar. Clasei
de lucruri asimilate ca având suflet închipuirea barbară îi atri-
buie o desfăşurare de activitate dirijată către un scop anume.
 Tocmai această desfăşurare teleologică a activităţii îi conferă
unui obiect sau fenomen caracterul obiectiv „însufleţit". Ori
de câte ori sălbaticul sau barbarul cu minte simplă dă piept cu
o activitate cât de cât neplăcută, el o interpretează în unicul
mod carei stă în puterea înţelegerii — în termenii pe carei
oferă conştiinţa nemijlocită a propriilor acţiuni. Activitatea,
prin urmare, este asimilată acţiunii umane, iar obiectele active
devin în acest fel asimilate agentului uman. Fenomenele cu
acest caracter — îndeosebi cele care se manifestă cu totul înfri-
coşător sau de neînţeles — trebuie întâmpinate întrun spirit
diferit şi cu o altfel de pricepere decât cea necesară în raportarea
ia lucrurile fără viaţă. Reuşita în a face faţă unor asemenea
fenomene ţine de vitejie, mai degrabă decât de osteneală* Este
o afirmare a măiestriei, şi nu a hărniciei.
Călăuzite de această discriminare naivă între neînsufleţit
şi însufleţit, activităţile grupului social primitiv tind să se
împartă în două clase, pe care în exprimarea modernă noi
leam numi performanţă excepţională şi muncă productivă
sau industrie. Munca productivă este efortul care duce la
crearea unui lucru nou, căruia mâna modelatoare a celui canel
face ia rostuit un scop nou, din material pasiv („brut"); pe
când performanţa excepţională, în măsura în care duce la un
rezultat folositor agentului uman, este transformarea în scopu-
rile proprii a unor energii pe care alt agent lea dirijat anterior
cu alte intenţii. Şi azi, când vorbim despre „materie brută"»

Introducere T«om ctase» 1 23

 pAstrlm c w i din sentimentul barbarului câ există o semni*
ficat»? profundă a acestui termen
DkstttH tia dintre izbândă p trudă coincide cu o diferenţiere
Intre »*xe. Cele două sexe şt deosebesc nu doar prin statură
şi forţă musculară, a, poate şi   mai hotărâtor, prin tempera*
meni iar acest lucru trebuie de timpuriu să fi dat naştere unei
di vin uni corespunzătoare a muncii. Suma generală de acti-
vităţi care se pot numi isprăvi vitejeşti le revine bărbaţilor, ca
fiind mai viguroşi, mai bine legaţi, mai capabili de încordare
bruscă şi violentă, şl mai degrabă Înclinaţi spre afirmarea
propriilor dorinţe, spre concurenţă activă şi agresiune. Dife-
renţa de greutate, de caracter fiziologic şi de temperament se
prea poate să fie puţin însemnată printre membrii grupului
primitiv; sar părea, în fapt, că ea este relativ mică şi fără
urmări importante în unele dintre comunităţile mai arhaice
pe care le cunoaştem — cum ar fi, de pildă, triburile din Insu-
lele And aman. Dar, de îndată ce funcţiile îndeplinite pornesc
a se diferenţia pe temeiul acestei deosebiri fizice şi de animus,
distincţia iniţială dintre cele două sexe se va amplifica şi ea.
Un proces cumulativ de adaptare selectivă la noua împărţire
a îndeletnicirilor va începe să se instaleze, mai ales dacă habi-
tatul sau fauna cu care grupul se află în contact este deo
asemenea natură încât să impună exercitarea considerabilă a
însuşirilor mai puternice. Pentru urmărirea perpetuă a vânatu-
lui mare este mai multă nevoie de atributele masculine ale
masivităţii, agilităţii şi ferocităţii, şi, ca atare, cu greu ar putea
acest lucru să nu grăbească şi să nu adâncească diferenţierea
funcţiilor îndeplinite de cele două sexe. Şi de îndată ce grupul
ajunge în contact ostil cu alte grupuri, divergenţa funcţiilor va
îmbrăca forma evoluată a distincţiei dintre izbândă şi industrie.
întrun asemenea grup prădalnic de vânători, intră in
sarcina bărbaţilor zdraveni ia trup sâ lupte şi să vâneze.
Femeile se ocupă de toate celelalte treburi — alţi membri ai
grupului care nu sunt pe măsura ocupaţiilor masculine fiind
din acest punct de vedere clasaţi alături de femei. Dar activi-
tăţile de vânătoare şi  de luptă ale bărbaţilor au acelaşi caracter

2 4 I Tm m> d u c i d e t a I m p o d u e i »
 y n * »# Âmămămti urmăm*  opradă |hH |
ml culeg deopotrivă w i ct ny n iy *emânat Altfuym»
qp««tvâ a Imţn f§ dibăcie* In judecaţi difer# In mod evtdeftl»
li fifrfrafi: ttf attfhtrfatra fi hanalrîatrs artfrttlfti tir mHIHatrf
a m lw iitilitf, tpevifnâ temeilor; mi se cade a ft
M d productivâ, d cde mit dcgnbi o hmtşm  oi Icul» i
lucrurilor Acculi fund tnMbi de bărbat a unui barbar, In
forau i i Cii owu mluAlft p mal îndepărtată de mutica fe*
mttJor ance efcwt cane nu pn^upune o afirmarea bravuni va
ft socotit in d m n dr un bărbat, IV măsură ce tradiţia m   in
dkN(^, bunulsmtţ ai comunităţi) îl ridacă ia rang de normă
de conduită, aatfel Incăt nicio bdcletrucut şâ niciun act d i
Iw ş u v rapace nui va fi  moraliceşte posibil bărbatului care
se respectă pe ane, In această etapă de evoluţie culturală, afară
de acelea ce rearuită din iscusinţa temerari — prin forţă sau
inşetitarie. După ce modul de viaţă prădalnic h i  fost înrâdâ
dnat grupului prin îndelungată obişnuinţă, devine roiul recu-
notcut al bărbatului apt, In economia socială, să ucidă, să
rufruceaacâ in lupta pentru existenţă pe acei competitori care
tocească să i se opună sau să fugă de el, şi sâ înfrângă acele
torţe străine care se manifestă potrivnic In mediul din jur,
leducânduie la condiţia de supunere. Cu atâta tenacitate şi
riguroasă precizie se respectă această distincţie teoretică Intre
performanţă şl trudă, încât, in multe triburi de vânători,
bărbatul nu are voie sâşs aducă singur acasă prada ucisă, ci
trebuie săşt trimită femeia să îndeplinească această sarcină
de rang inferior.

Aşa cum am arătat deja, distincţia dintre isprava vitejească

fi munca anevoioasă este o distincţie părtinitoare Intre ocu-
paţii Acele* care se cuvin clasificate drept izbânzi sunt demne
de respect, onorabile şi nobile, alte ocupaţii, care nu conţin
acest element de izbândă, şi mai ales cele care implică supu-
nere sau servitute, sunt nedemne, înjositoare, umile. Conceptul
de demnitate, valoare sau onoare, aşa cum se aplică fiinţelor
umane ori conduitei lor, este deo importanţă primordială In
 evoluţia claselor şi a distincţiilor de clasă, şi e nevoie sâ
spunem câte ceva despre provenienţa şi semnificaţia lui.
Motivaţia lui psihologică ar putea fi descrisă în linii mari după
cum urmează.
Prin necesitate selectivă, omul este un agent. El se percepe
pe sine ca pe nucleul desfăşurării unei activităţi impulsive
activitate „teleologică". El este un agent care caută ca în tot
ceea ce face să atingă un scop concret, obiectiv şi impersonal,
în virtutea faptului că e un astfel de agent, e stăpânit de un
instinct al muncii careşi atinge scopul şi detestă efortul inutil.
El percepe intuitiv meritul utilităţii sau al eficienţei şi lipsa de
merit a inutilităţii, risipei sau incapacităţii. Această aptitudine
ori propensiune am puteao numi instinct artizan, al lucrului
bine făcut. Oriunde se întâmplă ca împrejurările sau tradiţiile
sociale să ducă la obiceiul dea face comparaţie între doi
oameni şi eficienţa lor, instinctul artizan intră în acţiune,
soldânduse cu o comparaţie emulativă sau invidioasă4 între
cei doi. Proporţiile pe care le atinge această consecinţă depind
în mare măsură de temperamentul populaţiei. în orice comu-
nitate unde se face prin obişnuinţă o asemenea comparaţie
motivată de invidie între persoane, reuşita vizibilă devine un
scop urmărit pentru utilitatea sa ca fundament al stimei. Res-
pectul se câştigă şi dezaprobarea se evită prin punerea în
evidenţă a propriei eficienţe, rezultatul fiind că instinctul arti-
zan are drept consecinţă o demonstraţie emulativă de forţă.
In acest stadiu primitiv de dezvoltare socială, când comu-
nitatea are încă obiceiuri paşnice, eventual sedentare, şi fără
un sistem evoluat al proprietăţii private, eficienţa individului
se poate demonstra, în primul rând şi cel mai consistent, în
cadrul vreunei ocupaţii care îmbunătăţeşte existenţa grupului.
Emulaţia de tip economic există printre membrii unui ase-
menea grup e în primul rând una care ţine de utilitatea pro-
ductivă. în acelaşi timp, însă, stimulentul în direcţia rivalităţii

4„Invidîous comparison" în limba engleză. A se vedea nota anterioară, la

 Jnvidiousdistinction". (A/, t.)

26 Teoria clasei de lux Introducere

 nu este puternic, aşa cum nici sfera posibilităţilor de concu-
renţă nu este prea întinsă.
Atunci când comunitatea trece de la sălbăticia paşnică la o
etapă prădalnică a modului de viaţă, condiţiile emulaţiei se
schimbă. Posibilitatea şi stimulul în direcţia concurenţei îşi
sporesc enorm aria de cuprindere şi necesitate. Activitatea
masculină capătă tot mai mult un caracter de curaj, iar com-
paraţia invidioasă între cutare vânător sau războinic şi un altul
devine tot mai uşor de făcut şi mai uzuală. Dovezile concrete
de izbândă vitejească — trofeele — îşi găsesc un loc în menta-
litatea masculină, ca element esenţial al vieţii, şi mai ales
printre obiectele personale. Prada de război, trofeele vână
toreşti sau posesiunile smulse din mâinile celor jefuiţi ajung să
fie preţuite ca dovezi ale forţei victorioase. Agresiunea e
acreditată ca mod de acţiune, iar prada serveşte drept mărtu-
rie prima fade  a unui atac reuşit. In acest stadiu de civilizaţie,
afirmarea de sine admisă şi preţuită este lupta, iar obiectele
utile sau serviciile obţinute sau însuşite cu forţa servesc drept
mărturie a faptului că lupta a fost câştigată. Aşadar, prin opo-
ziţie, obţinerea bunurilor cu alte metode decât aproprierea
ajunge să fie socotită nedemnă de un bărbat în deplinătatea
puterilor sale. îndeplinirea unei munci productive sau intrarea
în serviciul cuiva fac obiectul oprobriului, din acelaşi motiv.
O distincţie părtinitoare apare astfel între bravură şi însuşirea
cu forţa, pe de o parte, şi îndeletnicirea productivă, pe de alta.
Munca dobândeşte un caracter dezagreabil, prin lipsa de
nobleţe care i se impută.
La barbarul primitiv, înainte ca semnificaţia simplă a noţiunii
să fi fost pusă în umbră de propriile ramificaţii şi de o acumulare
secundară de idei înrudite, „onorabil" pare să nu aibă altă
conotaţie decât afirmarea unei forţe superioare. „Onorabil"
înseamnă „redutabil"; „demn de stimă" înseamnă „mai puter-
nic". Un act onorific, în ultimă instanţă, nu e nimic mai mult,
dacă nu cumva nimic altceva, decât un act de atac reuşit recu-
noscut ca atare; şi, acolo unde se pune semnul egal între atac şi
conflictul cu oameni şi fiare, activitatea care ajunge să fie în mod

Introducere Teoria clasei de lux 27

 deosebit şi preponderent onorabilă este manifestarea comporta-
mentului brutal. Obiceiul naiv şi arhaic dea interpreta orice
manifestare de forţă prin prisma personalităţii sau a „voinţei"
consolidează considerabil această exaltare convenţională a
atitudinii energice. Epitetele onorifice în vogă printre triburile
barbare, ca şi printre popoarele unor civilizaţii mai avansate,
poartă în mod uzual amprenta acestui simţ ingenuu al onoarei.
Calificativele elogioase şi titlurile adresate căpeteniilor, precum
şi cele invocate spre îmbunarea regilor şi a zeităţilor, îi atribuie
foarte adesea o înclinaţie spre violenţă covârşitoare şi o forţa
devastatoare de neoprit persoanei a cărei bunăvoinţă se doreşte
câştigată. Intro anumită măsură, întâlnim acelaşi fenomen şi în
comunităţile mai civilizate din ziua de azi. Predilecţia arătată în
simbolurile heraldice pentru cele mai rapace animale şi păsări
de pradă vine să întărească această opinie.
In lumina acestui mod comun dea înţelege valoarea per-
sonală sau onoarea, luarea unei vieţi — uciderea adversarilor
redutabili, fie ei oameni sau fiare — este demnă de laudă în
cel mai înalt grad. Iar această înaltă demnitate a măcelăririi,
ca expresie a puterii superioare a ucigaşului, împrăştie o aură
de nobleţe asupra fiecărui act de ucidere şi asupra tuturor
instrumentelor şi accesoriilor faptei. Armele sunt onorabile,
iar folosirea lor, chiar şin curmarea vieţii celor mai umile
vietăţi ale câmpului, devine o îndeletnicire onorabilă. în ace-
laşi timp, munca în scop productiv devine proporţional odi-
oasă şi, în accepţiunea omului de rând, mânuirea uneltelor şi
a ustensilelor de muncă se află sub demnitatea bărbaţilor în
putere. Munca braţelor devine silnicie.

Am presupus aici că, în cursul evoluţiei culturale, grupu-

rile primitive de oameni au trecut de la un stadiu iniţial paşnic
Ia un altul în care lupta este îndeletnicirea asumată şi caracte-
ristică a grupului. Dar asta nu înseamnă că ar fi existat o
tranziţie bruscă de la pace şi bunăvoinţă neîntreruptă la vreo
fază ulterioară sau superioară a modului de viaţă, în care
realitatea conflictului să fi apărut pentru prima oară. Aşa cum
nu înseamnă nici că toată industria paşnică ar dispărea odata

28 I Teoria clasei de lux Introducere

m  trecere» ia stadiul prădător «I culturii Există situaţii de
opnflict ţâră doar $t poate, in tmce  stadiu timpuriu de dezvol-
tare socială. Concurenţa sexuali provoacă, mas de» sau mai
car* kşte M ie oameni Obiceiurile cunoscute ale grupurilor
primitive, aidoma odor constatate la maimufele antropoide,
rin sâ susţină această aserţiune, ca ţi   dovezile pe care le
vedem cu toţii in impulsurile naturale ale omului.
Sar putea deci obiecta că o asemenea etapă iniţială de
viafi pacifică n~a existat rudodată precum m presupus atd — 
că nu există moment In evoluţia culturală înaintea căruia
situaţia de conflict sâ fi fost necunoscută. Dar momentul in
chestiune nu se referi la apariţia luptei, fie ea ocazională sau
sporadică, fie ea mai mult sau mai puţin frecventă ţi  intrată
sn obioei; aici este vorba de apariţia unei stări de spirit beli-
coase care devine uzuală — obişnuinţa de-a judeca faptele ţk 
evenimentele din punctul de vedere al luptei Stadiul prădător
al culturii se atinge numai atunci când atitudinea spirituală
obişnuită ţi  recunoscută a membrilor grupului a devenit cea
prădătoare; atunci când lupta a devenit nota dominantă In
teoria curentă despre viaţă; afund când evaluarea oamenilor
p a lucrurilor aşurtge sâ fie evaluare prin prisma posibilei
înfruntări
Diierenţa de fond dintre faza paşnică de civilizaţie şt cea
prădătoare esle aşadar una spirituală, şi nu mecanică. Schim
barea de atitudine spirituală esle rodul unei schimbări m  reali
tăţilemateriale ak existenţei grupului şi se petrece treptat, pe
măsură ce intervin împrejurările materiale favorabile unei
atitudini rapace. Limita inferioară a culturii de ţaf este o limită
industrială. Jlaful nu poate deveni resursa obişnuită şi socotită
normală a unui grup, ori a unei clase, decât după ce au fost
dezvoltate metodele de muncă productivă, Intr-un asemenea
grad de eficienţă încât sâ lase, peste necesarul de subzistenţă
al odor nevoiţi sâ^ câştig pâinea prin muncă, o rnarjâ pentru
cm merită $â te baţi. Trecerea de la pace la jaf, aşadar, de
pinde de cât de dezvoltate sunt cunoştinţele tehnice p  cele de
întrebuinţare a uneltelor. La lei o civilizaţie prădătoare este
 tot  atât de puţin vermimilă in epoca primitivă, înainte ca
armele ţâfih m t destul de perfecţionate cât sâ fac i din om un 
animal de temut. îmbunătăţirile aduse  uneltelor şi armelor
fum,  fireşte, unul şi  acelaşi lucru, văzut  din două  puncte de 
vedere diferite,
Exigenţa unui grup dat va fi caracterizată  drept paşnică
âîlf timp  cât recursul Ia luptă, devenit obişnuinţă, nu va fi
adm confruntarea  violentă în pnmplanu! gândurilor de
 fiecare zi ale bărbaţilor, ca trăsătură predominantă a existenţei
masculine. Se înţelege de Ia sine că un grup poate atinge o ase-
menea atitudine întrun grad mai mare sau mai mic; modul
său de viaţă şi canoanele de conduită pot fi mai mult sau mai
puţin dictate de acest animus  prădător, în concepţia noastră,
aşadar, are loc o instalare treptată a stadiului prădalnic de civi-
lizaţie, printro acumulare în timp a aptitudinilor, obiceiurilor
şi tradiţiilor rapace; iar această acumulare se datorează unei
schimbări în circumstanţele de viaţă ale grupului, de aşa
natură încât să dezvolte şi să păstreze acele trăsături ale firii
umane şi acele tradiţii şi norme de comportament care încura-
 jează un mod de viaţă prădător, mai degrabă decât pacific.
Ipoteza noastră conform căreia a existat o asemenea etapă
paşnică de civilizaţie primitivă se sprijină în mare parte pe
dovezile psihologiei, mai degrabă decât pe etnologie, şi nu
vom intra în detalii aici. Vom zăbovi mai îndelung asupra lor
întrun capitol ulterior, când vom vorbi despre trăsăturile
arhaice ale naturii umane care supravieţuiesc şi azi în sânul
civilizaţiei modeme.

3 0 I Teoria clasei de iux Introducere

 Dacă nar exista alte forţe economice sau de alte elemenfe
ale procesului de emulaţie care să-i perturbe cursul, rivalitatea
pecuniară despre care tocmai am vorbit în linii mari ar avea
ca efect im ediat o existenţă In hărnicie şi austeritate. De fapt,
întro oarecare măsură, se poate observa acest rezultat în nm j
claselor de jos, al căror mijloc normal de-a obţine bunuri este
prin muncă productivă. încă şi mai mult se adevereşte acest
lucru pentru clasele truditoare dintr-o comunitate sedentară
aflată intrun stadiu agricol al dezvoltării economice, unde
există o su bdiviziune extremă a proprietăţii şi ale căra legi şi
cutume le asigură acestor clase o parte mai mult sau mai puţin
definită din produsul m uncii lor. Aceste clase inferioare nu
au n id o cale prin care să scape de muncă, deci a le trata drept
muncitoare nu reprezintă o jignire, cel puţin nu atunci când
caracterizarea vine dinău ntrul lor. M ai degrabă, din moment
ce munca este m odul lo r de viaţă recunoscut şi acceptat ca
atare, oamenii din aceste clase se mândresc chiar cu o r e p u -
taţie de eficienţă în profesia lor, aceasta fiind adesea u n i c u l
tip de rivalitate care le stă la îndemână. în ochii celor p e n t r u

6 „Conspfcuous leisure”, în limba engleză. A se vedea şi nota referitoare °

„leisure class", din Introducere. (N. t ) 

42 Teoria clasei 6 t k a lu xu l ostentativ

 1 luxul
3 f ostentativ6

Dacă nar exista alte forţe economice mu  de alte elmmm 

ale procesului de emulaţie care să-l  perturbe cursul  m a b te
pecuniară despre care tocmai am vorbit In IM » mari ar dtsn 
ca efect imediat o existenţă în hărnicie şl austeritate. De fapt 
înfcro oarecare măsură, se poale observa acest rezultat in cam 
claselor de jos, al căror mijloc normal dea obţine bunun esk 
prin muncă productivă. încă şi mai mult se adevereşte acest
lucru pentru clasele truditoare dintro comunitate safeta?!
aflată intrun stadiu agricol al dezvoltării economice, unde
există o subdiviziune extremă a proprietăţii şi ale căra leş:*
cutume le asigură acestor clase o parte mai mult sau mai puc?
definită din produsul muncii lor. Aceste clase inferioare m 
au nido cale prin care să scape de munca, ded a le trata drep
muncitoare nu reprezintă o jignire, cel puţin nu atunci d oi 
caracterizarea vine dinăuntrul lor. Mai degrabă, din moment
ce munca este modul lor de viaţă recunoscut şi acceptat a
atare, oamenii din aceste clase se mândresc chiar cu o Ten 
taţie  de eficienţă în profesia lor, aceasta fiind adesea un*r~
tip de rivalitate care le stă la îndemână. în ochii odor pent^

6 .Conspicuous leisure*, în Hmba engleză. A se vedea şi notaf®

«leisure class", din Introducere. {N. t) 
care dobândirea bunurilor şi rivalitatea sunt posibile doar în
câmpul eficienţei productive şi al cumpătării, lupta pentru
respectabilitate pecuniară se va manifesta printrun plus de
sârguinţă şi parcimonie. Dar anumite trăsături secundare ale
procesului de concurenţă, despre care rămâne încă să vorbim,
vin să restrângă şi să modifice în grad substanţial emulaţia în
aceste direcţii, atât printre clasele inferioare pecuniar, cât şi
printre cele superioare.
Dar lucrurile stau cu totul altfel în cazul clasei superioare
pecuniar, care ne interesează pe noi aici. Stimulul vredniciei
şi al cumpătării nu este absent nici în cazul ei, dar acţiunea lui
suferă o atât de puternică influenţă dinspre cerinţele se-
cundare ale rivalităţii pecuniare, încât orice înclinaţie în
această direcţie se vede practic covârşită şi orice îndemn la
sârguinţă încetează adesea să mai exercite vreun efect. Cea
mai imperioasă dintre aceste cerinţe secundare, care prezintă
totodată şi cea mai vastă înrâurire, este necesitatea abţinerii
de la orice muncă productivă. Acest lucru este cu deosebire
adevărat în cazul stadiului barbar de civilizaţie. Pe perioada
orânduirii prădalnice, munca ajunge să fie asociată în men-
talitatea masculină cu lipsa de vlagă şi supunerea în faţa unui
stăpân. Prin urmare, este un semn de inferioritate, ceea ce face
să fie socotită nedemnă de un bărbat desăvârşit. In virtutea
acestei tradiţii, munca este văzută ca înjositoare, iar această
tradiţie nu sa stins niciodată. Din contră, odată cu progresul
diferenţierii sociale, a dobândit forţa axiomatică datorată
prescripţiei străvechi şi nicicând puse la îndoială.
Pentru a obţine şi păstra stima celorlalţi, nui destul doar
să posezi avuţie sau putere. Acestea trebuie etalate, în văzul
tuturor, căci numai ceea ce se vede se bucură de stimă. Eta-
larea avuţiei serveşte nu doar pentru afirmarea propriei im-
portanţe şi pentru menţinerea vie şi trează a acest sentiment
al importanţei celui bogat, dar nui cu nimic mai puţin folo-
sitor în ai întări şi păstra celui bogat sentimentul mulţumirii
de sine. în toate stadiile de civilizaţie, mai puţin cele cu totul
primitive, omul normal constituit se va simţi mângâiat în

Luxul ostentativ Teoria clasei de lux 43

 amorul propriu »i va cre „le fn P « > P " " « * ' « « * «"d %
S « S S » i" ,M m «“ W M “ mv^ b'' v 'T t T " ', * '
Vu ia.,.,iri um ile" Îndepărtarea for ţat» d e etalonul ta
mul de decent», fie in dichisurile vieţii sale de /.i cu a,fe •„
l,pul şl durata activităţii pe care o depu n e, el o renunţe ca p,
O jignire la adresa dem nităţii iu i d e om , chiar şi nepunând % 
mk otealâ considerarea conştientă a apro bării sau dezaprobări;
semenilor lui.
Arhaica distincţie teoretică dintre umilitor şi onorabil jr,
mixtul de viaţă al unui om îşi păstrează până azi mare part*
din acuitatea imemorială, în asemenea măsură încât puţin)
sunt cei din lumea bună care să nu manifeste o repulsie
instinctivă în faţa formelor vulgare de muncă. Avem un stat
conştient şi ceremonios al murdarului, legat în mod deosebit
de acele ocupaţii pe care le asociem în mintea noastră cu
muncile servile. Toţi cei cu gusturi delicate au sentimentul că
există o contaminare spirituală inseparabilă de anumite funcţii
îndeplinite în mod normal de servitori. Cadrul nedoplit, locu-
inţele meschine (adică ieftine) şi ocupaţiile vulgar productive
sunt condamnate şi evitate fără ezitare. Ele sunt incompatibile
cu viaţa pe un plan spiritual satisfăcător — cu „gândirea ele-
vată". Din vremea filozofilo r greci şi până azi, sa meditat
îndelung pe această temă şi dintotdeauna sa admis că un
anume grad de libertate în a nu munci şi în a fi scutit de con-
tactul cu acele procese productive care servesc scopurilor utile
imediate din existenţa de zi cu zi, este o condiţie obligatorie
şi necesară pentru ca omul să ducă o viaţă demnă şi frumoasă
ba chiar fără pată. în sine şi prin consecinţele sale, viaţa fă«
muncă este frumoasă şi înnobilantă în ochii oricărui om dvifet
Această valoare directă şi subiectivă a nemuncii şi a al**
dovezi de bogăţie este fără îndoială în mare parte secunda#
şi derivată. Ea reflectă utilitatea tihnei ca mijloc de câştig
a respectului celorlalţi, dar este şi rezultatul unei sute»at'
mentale. Actul dea munci a fost admis prin convenţii1
dovadă a inferiorităţii de forţe; aşadar, munca însăşi ai b

44 l Teorta ctofei d* lux l uxul ostentativ

m 
 sâ fie socotită, printrun raţionament prescurtat, drept intrin-
sec înjositoare.
In perioada propriuzisă a civilizaţiei prădătoare, şi mai
ales in cursul etapelor carei urmează, de dezvoltare cvasipaş
nicâ a ocupaţiilor productive, o viaţă tihnită, liberă de muncă,
este cea mai la îndemână şi mai concludentă dovadă a puterii
pecuniare şi, deci, a forţei superioare — cu condiţia, totuşi, ca
personajul de condiţie bună săşi poată demonstra înlesnirea
şi confortul. în acest stadiu, averea constă în principal din
sclavi, iar avantajele care decurg din a poseda bogăţie şi
putere îmbracă în principal forma serviciilor personale şi a
produselor lor imediate. Abţinerea ostentativă de la muncă
devine deci semnul convenţional al realizării pecuniare supe-
rioare şi indicele convenţional al respectabilităţii; invers, dat
fiind că angajarea întro muncă productivă este un semn de
sârăde şi de aservire, devine incompatibilă cu o poziţie
onorabilă în societate. Obişnuinţa travaliului şi a economiei,
prin urmare, nu se văd uniform prelungite acolo unde predo-
mină rivalitatea pecuniară. Din contră, emulaţia de acest gen
descurajează indirect partidparea la munca productivă. Inevi-
tabil, munca devine un act dezonorant, fiindcă îţi trădează
sărăda, chiar şi de nar fi deja socotită grosolană prin stră-
vechile tradiţii transmise dintro etapă culturală anterioară.
 Tradiţia moştenită de la societatea prădătoare spune că băr-
baţii în putere se cuvine să se ferească de orice efort productiv,
ca fiind nedemn de ei, iar această cutumă se vede mai degrabă
întărită decât dată la o parte de trecerea la un mod de viaţă
cvasipaşnic
Chiar dacă instituţia unei clase libere de muncă nar fi
apărut odată cu primele înfiripări de proprietate individuală,
ea tot sar fi născut, în orice caz, ca una dintre consecinţele
timpurii ale proprietăţii. Şi se cuvine remarcat că, deşi clasa
de lux a existat în teorie încă de la începuturile culturii de jaf,
instituţia ca atare capătă un sens nou şi plenar odată cu
trecerea la stadiul următor de evoluţie: cel al culturii pecu-
niare. De aici începând, ea este o „clasă de lux" atât în teorie,

luxul ostentativ Teoria dasei de h a 45

 cât şi in fapt. Din acest moment datează instituţia clasei de lux
în forma ei desăvârşită.
Pe parcursul stadiului prădalnic propriuzis, distincţia
dintre clasa fără griji şi cea truditoare este, întro oarecare
măsuri, doar una ceremonioasă. Bărbaţii în putere au foarte
mare grijă să se ţină la distanţă de ceea ce mintea lor concepe
drept trudă de rob, dar activitatea lor contribuie, în fapt, mai
mult decât apreciabil la subzistenţa grupului. Stadiul următor
de industrie cvasipaşnică se caracterizează, în mod normai,
prin sistemul proprietăţii asupra sclavilor şi a turmelor de
vite, şi prin existenţa unei clase servile de văcari şi păstori;
organizarea muncii a avansat suficient de mult încât supra-
vieţuirea comunităţii să nu mai depindă de vânătoare sau de
vreo altă activitate care ar putea fi clasificată drept ispravă
vitejească. De acum încolo, trăsătura caracteristică a vieţii
duse de clasa de lux este dispensarea ostentativă de orice în-
deletnicire utilă.
Ocupaţiile normale şi caracteristice ale clasei de lux, in
această etapă matură din istoria sa, sunt, ca formă, foarte ase-
mănătoare cu cele din perioada ei de început: guvernarea,
războiul, sporturile şi ceremoniile religioase. Cei dedaţi peste
măsură teoretizărilor complicate ar putea susţine că aceste
ocupaţii rămân totuşi, incidental şi indirect, „productive"; dar
se cuvine remarcat, pentru a tranşa clar subiectul în chestiune,
că motivul comun şi evident pentru care clasa de lux se
angajează în aceste ocupaţii nu este în niciun caz acela de aşi
spori avuţia prin efort productiv. La fel ca în orice alt stadiu
cultural, şi în acesta guvernarea şi războiul se desfăşoară, cel
puţin în parte, spre câştigul pecuniar al celor ce le poartă; dar
este un câştig obţinut prin onorabila metodă a însuşirii cu
forţa şi a uzurpării. Aceste ocupaţii sunt de natură prădătoare
nicidecum productivă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
vânătoare, cu o mică diferenţă. Pe măsură ce comunitatea fe*'
din stadiul propriuzis al vânătorii, aceasta începe treptat.
se diferenţieze în două ocupaţii distincte. Pe de o parte, es 
o meserie în scop de câştig, din care elementul bravurii pra».

 j
j T e m daset lux luxul osttfttatw
lipseşte, sau măcar nu este atât de prezent încât să împiedice
atribuirea unui efort îndreptat spre profit. Pe de altă parte,
vânătoarea este şi un sport — un simplu exerciţiu al impulsu-
lui prădător şi, ca atare, deşi nu conferă vreun stimul pecuniar
important, conţine totuşi un element mai mult sau mai puţin
evident de performanţă eroică. Numai această din urmă
evoluţie a vânătorii — purificată de orice imputaţie de muncă
manuală — este meritorie şi face parte din modul de viaţă al
clasei de lux dezvoltate.
Abţinerea de la muncă nu este doar un act onorific şi meri-
toriu, ci ajunge deacum să reprezinte o condiţie necesară a
decenţei. Insistenţa asupra proprietăţii ca temelie a respecta-
bilităţii este foarte naivă şi foarte imperioasă în stadiile timpu-
rii ale acumulării avuţiei. A te abţine de la muncă este dovada
convenţională a bogăţiei şi, prin urmare, semnul distinctiv al
poziţiei sociale; iar această insistenţă asupra caracterului
meritoriu al averii proprii duce la sublinierea încă şi mai insis-
tentă asupra luxului. Nota notae est nota rei ipsius7  Conform
legilor bineştiute ale firii umane, cutuma acaparează începând
de aici această dovadă convenţională de bogăţie şi o fixează
în modul de gândire al oamenilor, ca pe un lucru care prin
sine este demn de toată lauda şi înnobilează; pe când munca
productivă, în acelaşi timp şi printrun proces similar, devine
întrun dublu sens intrinsec nedemnă. Legea nescrisă sfârşeşte
prin a face munca nu doar dezonorantă, în ochii comunităţii,
ci şi interzisă din punct de vedere moral omului nobil şi năs-
cut liber, precum şi incompatibilă cu o viaţă demnă.
Acest tabu asupra muncii mai are o consecinţă pentru
diferenţierea industrială a claselor. Pe măsură ce densitatea
populaţiei creşte şi grupul prădalnic se transformă întro co-
munitate industrială aşezată, autorităţile constituite şi obi-
ceiurile care guvernează proprietatea îşi lărgesc cuprinderea

7 ,Trăsătura unei trăsături este trăsătura lucrului însuşi" — sau, având în

 vedere ci est© o observaţie venită din logică, „predicatul unui predicat este
predicatul subiectului însuşi". (In limba latină în original — N. t) 

LuxuJ «wntitî* 47
 şi devin mai consecvente, Din acest moment acumularea
bogăţiei nu se se mai poate
p oate face prinpr in sim
si m plă
pl ă acaparare, or, or, |j|
bună logică, dobândirea ei prin muncă productivă le este tot
atât de imposibilă celor lipsiţi de mijloace, dar cu înălţime de
spirit: ei au de ales între a cerşi şi a se priva de cele trebuia
cioase. Oriunde canonul luxului ostentativ are prilejul săşi
manifeste netulburat potenţialul, va apărea prin urmare o
clasă de lux secundară şi, întrun anume sens, nelegitimă;
trăind în cea mai neagră mizerie, nevoinţă şi incomoditate,
dar incapabilă moral să se coboare la întreprinderi lucrative.
Gentlemanul căzut în mizerie şi femeia de condiţie care a
apucat vremuri mai bune nu sunt nici pe departe fenomene
neobişnuite, nici pânăn ziua de azi. Toate popoarele civilizate
ca şi cele dintro cultură pecuniară mai puţin avansată, sunt
pătrunse
pătrunse de acest sentiment
sentim ent al lipse
lip seii d e demnit
dem nitateate din pâpână şi
* cea mai banală muncă mun că manual
man uală. ă. La pers
pe rsoa
oann ele
el e cu sen
sensib
sibilita
ilitate
te
delicată,
delicată, îndelu
înd elung
ng obişn
o bişnuite
uite cu man
m anieiere
rele
le distinse,
distinse , sen
sentitim
mentultul
de ruşine pe care îl pr prov
ovoaoacăcă munca
mun ca braţelo
bra ţelorr poate
po ate deveni
deveni at atât
de puternic, încât, întro împrejurare critică, el va trece chiar
şi înaintea instinctului de conservare. Aflăm, de pildă, că unele
căpetenii polineziene, sub constrângerile etichetei, mai de-
grabă ar muri
mu ri de foamfo ame,
e, decâ
de câtt săşi duc
d ucă ă mâncarea
mânc area la gu gură cu
propriile mâini. Adevărat, acest comportament se poate să se
datoreze, cel puţin în parte, excesului de sanctitate sau tabuului
de care este înconjurată persoana căpeteniei. Contactul cu
mâinile sale ar transmite acest tabu, făcând astfel ca orice
lucru atins de căpetenie să devină impropriu consumului
uman.
uman. Dar tabuul este el e l însuşi
îns uşi un aspect
aspe ct deriv
de rivat
at din indignigni
tatea sau incompatibilitatea morală a muncii, deci chiar şi
atunci când îl interp
int erpre
retăm
tăm în acest sens, comportamentul că căpe-
teniilor
ten iilor polin
pol in ez ien
ie n e ad ev ereş
er eş te regu
re gu la luxului
luxu lui ost
ostentativtiv în
măsură mult mai mare decât ar părea la prima vedere. Un
exem
ex empluplu şi mai
ma i bun, ori or i cel pu ţin şi mai m ai clar,
clar, ne este
este ofe
oferrit de
un anume
anu me r e g e al Franţe
Fr anţei, i, de s p re care
car e se spune
spun e căcă şi
şia
ar fi dat
duhul din cauza unui exces de zel moral în respectarea e
chetei.
chetei. N e fiin
fi in d d e faţă curteanu
cur teanull a cărui îndatorire er era sâ

4g ! Teoria clasei de iux luxul

lux ul ostentativ
m m d &âpi
&âpiem kn său, repete a rămas, fără
emkn  fără sâ
sâ se
se plângă,
plângă, I fa
faţţa
xxuî uh m *  răbdat m  augusta» persoană sâ şuiere arsuri de
xx uîuh
m * i g A ' f i D v procedând
procedând astfe
astfel,
l, şia
ia salva
salvatt Pre
Prea
aCre
Creşt
ştin
ina
a
Vfaie
faie^
^fca
fcate de conl
conlamin
aminare
areaa cu efo
e fort
rtul
ul servil.
servil.

SuflMKHi crede netas turnam praeferre pudori,

El pcoptor vi*am vivendi perdere causas.8

Am sufciîn
sufciînîal termenul Jeisure"
îal deja că termenul  Jeisure",, aşa cum 1 folosim
moi  aa
 aacx n t oono
oonotea
teatzâ
tzâ indolen ţă sau odihnă. Ceea ce exprimă
indolenţă
 @1fgte :er>uiaafea timpului în mod neproductiv. Timpul se
C6«£ttmâ neproductiv ( 1) dintr-un
dintr-un sentiment
sentiment alal dezonoarei
dezonoarei pe
caie o aduce muzica productivă, şi (2) ca o dovadă a putinţei
pecuniare de a aţţi permite o viaţă de huzur. Dar omul de
caaciţfee buna rtu-şi petrece întreaga viaţă in faţa privirilor
altera* pe care sâ-i epateze cu acest spectacol al luxului
onocac* din care-i esle lui akâtuită existenţa la modul ideal.
0 pa parte
rte din viaţa
v iaţa lui trebuie,
trebuie, vrândnevrând, sâ se se petre
petreacacăă
departe de ochii hunii, iar pentru tot acest timp petrecut In
mămm
ămmitaâ»itaâ» om ul  subţire
 subţire se cuvine să poată da seamă în mod
c m w găftpr, ftpr, dacă
dacă vrea
vrea sâşi
sâşi păstreze bun
bunul
ul renum
renume. El trebuie
trebuie
ia  saseasci
 saseasci un nrujicc sau altul dea pune în evidenţă timpul
w t t w d t pe care care nunu la
la petrec
petrecutut în faţa
faţa spec
specta
tato
toril
rilor
or.. Acest
Acest
iacm
iacm mi se poal poalee face
face decât indirect, prin scoater
scoaterea
ea la vedere
vedere
1 Tirir
irirrr rr~iilTiir rrmiTrtr
iTrtr ;i fnirrinr
fnirrinr ilr nrmnnni
nrmnnni — de de o man
manierieră
ă
•mriMrâ cu Mul obişnuit m aure se expun produsele tangibile
?i Tainice ale muncii pe care o depun în folosul personajului
decondi^e siahă artizanii şi servitorii din slujba sa.
Dovada tramică a munca productive este produsul ei ma-
teria regulă, vreun
rial — de regulă, vreun obie
obiect
ct de consum
consum.. Şi în cazul izbân-
izbân-
zii vitejeşti este de asemenea posibil — şi uzual — să se
procure un rezultat tangibil care sa fie expus vederii, cum ar

# .Consideră că cea mai mare nelegiuire este să pui viaţa mai presus de
^iTse
^iT se S cîe dragul viif
vi if tl să pierzi
pierzi orice raţiune
raţiune de a trăi
tr ăi (In
(In Hm
Hmba latină
latină în
aNgrvrjtfi <an luvenal, Sacrnr— M t)

tuat
tuatna
nast
sten
enta
tat*
t* Tw
Twwa clasei * lu* | 49
 fi un trofeu mu o pmââ   vtfloroa»â. într~un stadiu ceva mai
dezvoltat, obiceiul devine $<‘ 1*1# <1®* asumare a unui titribu ributt sau
sau
însemn onorific, care va srrvi drept semn convenţional accep-
tat al rcuşiM, pi care va faldtei totodată mărimea sau importări*
1 $ pţ»rf(trn
pţ»rf(trnu
uuiţci pe
pe cantcant o si
simbol
mboliz izea
eazză. Pe măsură
măsură ce ce den
densita
sitatea
tea
populaţiei creşte, iar relaţiile dintre oameni devin mâi com-
plexe şl mai numeroase, toate detaliile existenţei trec printrun
proces di* elaborare şi selecţie; iar în cadrul lui, utilizarea
trofeelor se dezvoltă într un sistem de ranguri, titluri, grade
şi însemne, între care putem aminti ca exemple reprezentative
simbol
simbolur urile
ile hera
heraldic
ldice, e, medalii
m edaliilele şi deco
d ecoraţ
raţiil
iilee onorifice.
Din punct de vedere economic, nemunca, privită ca ocu-
paţie, se înrudeşte îndeaproape cu viaţa vitejească; iar reali-
zările ce caracterizează o viaţă neproductivă, şi carei rămân
criterii ale bunei cuviinţe, au multe în comun cu trofeele
izbânzii vitejeşti. Dar nemunca în sens mai restrâns, văzută ca
distinctă de eroism şi de orice efort clar productiv aplicat
asupra unor obiecte lipsite de utilitate intrinsecă, nu lasă în
urma sa, de regulă, vreun produs material. Prin urmare,
criteriile prin care se apreciază dacă nemunca a avut loc în
trecut îmbracă în mod normal forma unor bunuri „imate-
riale". Asemenea dovezi imateriale de nemuncă anterioară
sun
sunt înfăptuiri
înfăptu irilele semie
sem ierud rudite
ite sau aşazis
aşa zis artistice
artisti ce şi cu
cunoaşte- te-
rea unor procese ori evenimente care nu contribuie direct la
progresul vieţii umane. Aşa de pildă, în vremurile noastre,
avem cunoaş
cunoaşteretereaa lim
l imbil
bilor
or moart
mo artee şi a ştiinţe
şti inţelorlor oculte
oculte;; a orto-
grafiei; a sinta
sintaxei
xei şi
şi proz
pr ozod
odieiei;
i; a dife
d iferit
ritel
elor
or genuri
genur i şi for
formme în
care se face muzică sau artă acasă; a ultimelor noutăţi despre
cum se cuvine să te îmbraci, săţi mobilezi casa şi săţi alegi
obiectele personale;
persona le; a spo s portu
rturilo
rilor,
r, a jocur
joc urililor
or şi a cre
creşt
şter
erii
ii ani-
malelor de agrement, cum ar fi câinii şi caii de curse. In toate
acest
acestee ramuri ale cunoaşter
cunoaşterii, ii, m o t ivu
iv u l iniţ
in iţia
iall pentru
pen tru care
care lum
lumea
a porni
po rnitt să
să le dobân
do bânde deasc
ască,
ă, şi pri
p rin
n care
car e au
a u ajuns să să fie în vogă,
se prea poate să fi fost cu totul altul decât dorinţa dea arăta
că nu ţiai petrecut timpul cu îndeletniciri productive; dar daca
aces
aceste te realizări
realiză ri nu şiar fi câştigat
câştig at recunoaşterea
recun oaşterea ca ca mărturii

50 Teoria clasei de kix Luxu

Luxull ostentativ
ostentati v
iokmto&t*  In a dovedi petrecerea timpului In mod neproduc-
tiv, «Ar nar fi supravieţuit şt nu şiar fi păstrat locui ca talente
convenţionale ale clasei f i r i griji.
Intrn»* «numit sens, ele pot fi clasificate drept ramuri ale
studiului. IV lângă ele şi dincolo de ele, există încă o sumă
întreagă de fapte sociale care coboară treptat dinspre sfera
studiului In cea a dexterităţii şi fineţei. De această natură sunt
cele cunoscute drept bunăcreştere şi maniere, ştiinţa dea te
purta in lume, eticheta, formalităţile şi solemnităţile In general.
Actele de acest fel pot fi încă şi mai imediat şi indiscret obser-
vate, ceea ce le face să fie mai ades şi mai imperativ reclamate
ca dov ezi necesare ale unui grad respectabil de nemuncâ. Se
cuvine remarcat aici câ toată acea clasă de reguli ceremoniale
care intră sub titulatura generală a bunelor maniere deţine in
respectul oamenilor un loc mai important dea lungul etapei
culturale în care luxul ostentativ are cea mai mare căutare
ca semn de respectabilitate, decât în stadii mai târzii de evo-
luţie culturală. în tot ceea ce priveşte convenienţele sociale,
barbarul stadiului cvasipaşnic al dezvoltării economice este
recunoscut drept cel mai cuviincios, nefiind depăşit, în epocile
de mai târziu, decât de gentlemanii cei mai rafinaţi. Intrade-
văr, aşa cum bine se ştie, sau măcar crede toată lumea, mani-
erele sau deteriorat progresiv, pe măsură ce societatea
sa îndepărtat de era patriarhală. Nu puţini gentlemani de
şcoală veche sau simţit datori sâ remarce, cu părere de rău,
proastacreştere şi lipsa de ţinută a comunităţilor din socie-
tatea industrială modernă, chiar şi în medii dintre cele mai
elegante; iar degenerarea codului ceremonios — sau, altfel
spus, vulgarizarea vieţii — printre clasele muncitoare pro*
priuzise a devenit una dintre cele mai rele nenorociri aduse
de civilizaţia contemporană, în ochii celor cu sensibilităţi
delicate. Decăderea pe care codul buneicuviinţe a suferito în
mâinile unui popor ocupat să muncească stă mărturie — lă-
sând la o parte orice intenţie dezaprobatoare — a faptului că
eticheta socială este un produs şi un exponent al vieţii în

Luxul o«#rrtJttv T##rt» d »* H «*• 51

 tamrşi m* mikwste pe depfen decât sife ^ ai da^kir
p| w ţp xrikv socMfe
Ot^ifieat mm. m i Kne n> cteftvans* bunelor înarmare w
o n w Stă indoMtU c i M i * *Hâ parte ck?eât in eJortui con
ştimt & ctkm MMKseKUft dea arăfca că >aa petrecut mult % ţ>
cu ck^ăndire* Iar. inovarea p p ^ lK m ir e a au a m ca mxm
nemitkvit m ţfa id tite mai mare a r*ou reg uli de purtare *
trumuH :t sau exp**si\ iu te Codul « m m m i s al u za n ţă
de etichetă ist datorează în mane parte apariţia p§ dejrvcitearea
dorinţe* dea conoha sau viea arăta bună\ ointă, cum ohş.
mnesc sâ prezume antropologii pi sock>k>gn, jar acesl motn
iniţial lipseşte rareori daci nu chiar mcKxiatâ, din cos^duita
d o r bsneor^cua in m im  >t.Kiiu de evoluţie ulterioară. \Saar
c i manierele sunt în parte un rafinament al gestului uu fc
parte suţ^vieţuiii simbolice şi devenite convenţionaie re-
prezentând străvechi acte de dominaţie de serv ire perscsuiâ
sau de contact personal, în mare parte, ele exprimi relaţia de
statut: o pantomimi ce simbolizează poziţia sîâpanuhli ş l ;
supusului, in zilele noastre, orişiunde mentalitatea prădă-
toare si atitudinea rezultantă de autoritate şi supunere Sşi pan
amprenta asupra modului de v i a ţi instituit, importanta pe-
danteriilor de etichetă este extremă iar asiduitatea cu care se
urmăreşte respectarea ceremonioasa a rangului şi a tiSunk>:
se apropie de idealul pe care la fixat barbarul civilizaţiei no-
made cv'asipasnke. Anumite ţări de pe continentul eurcpear
oferă exemple bune ale acestei supravieţuiri spirituale Res-
pectul acordat manierelor pentru valoarea k*r intrinseca apro-
pie aceste comunităţi de idealul arhaic.
Eticheta a început prin a fi simbol si pantomimâ s: rrj
avea utilitate doar ca exponentă a faptelor şi calitativi sn^
bolizate dar in zilele noastre ea a suferit transmutatia la care
sunt supuse toate lucrurile simbolice în schimburile dintre
oameni. Toată lumea concepe astăzi bunele maniere are* *
folositoare pnn ele însele; ele au căpătat un caracter sa^
mental în foarte mare măsură independent de lucrun
care leau prefigurat iniţial. Abaterile de la codul etx'

$2 î«tfik aiMi 6»tex tostil miwta/B 

leau devenit prin sine odioase tuturor, iar bunacreştere este,
în accepţiunea populară, nu doar un simplu semn ocazional
de superioritate, ci o trăsătură definitorie a spiritului virtuos.
Puţine sunt lucrurile care ne provoacă aşa o repulsie instincti-
vă ca încălcarea convenienţelor, şiatât de departe am mers cu
atribuirea unei utilităţi intrinsece respectării ceremonioase a
etichetei, încât mai nimeni nu va putea disocia comiterea unui
ultragiu deun sentiment al nevredniciei celui care la comis.
Nerespectarea cuvântului dat mai poate fi trecută cu vederea,
dar cea a uzanţelor, nu. „Manierele îl fac pe om."
Şi totuşi, deşi actor şi spectator deopotrivă sunt pătrunşi
de utilitatea intrinsecă a etichetei, acest sentiment al încreptă
ţirii intrinseci a etichetei e doar motivul imediat pentru moda
manierelor şi a buneicreşteri. Temeiul lor ulterior, economic,
este de căutat în caracterul onorant al modului de viaţă tihnit,
sau al consumării timpului şi energiei în m od neproductiv,
fără de care bunele maniere nu pot fi dobândite. Cunoaşterea
şi habitudinea purtărilor de bonton nu se capătă decât prin
folosinţă îndelungată. Gusturile, manierele şi obiceiurile de
viaţă rafinate sunt o dovadă utilă a condiţiei sociale elevate;
dat fiind că buneicreşteri trebuie să i se consacre timp, efort
şi bani, cei careşi mănâncă timpul şi energia muncind nu pot
avea pretenţia so dobândească. Cunoaşterea rânduielii cu
viincioase este o dovadă  prima facie  că acea porţiune din viaţa
persoanei binecrescute care nu se desfăşoară sub ochii specta-
torului a fost cum se cade petrecută, în desăvârşirea unor
talente fără rezultate lucrative. în ultimă instanţă, valoarea
manierelor rezidă în faptul că ele sunt garanţia unei vieţi ne-
productive. Invers, prin urmare, dat fiind că libertatea dea
nu munci este mijlocul convenţional de câştigare a reputaţiei
pecuniare, se cuvine ca toţi cei care aspiră la un minimum de
decenţă pecuniară să stăpânească întrun oarecare grad re-
gulile etichetei.
Acea porţiune din onorabila viaţă de huzur care nu se des-
făşoară în văzul spectatorilor poate servi respectabilităţii doar
în măsura în care lasă în urma ei un rezultat tangibil şi vizibil,

Luxul ostentativ  Te or ia clas ei de lux J 53

 care sâ poată fi demonstrat, măsurat şi comparat cu produse
le deacelaşi fel, expuse de rivali aspiranţi la bun renume.
Manierele tihnite, mersul fără grabă etc. sunt asemenea efecte
care decurg din pura abţinere constantă de la muncă, până şi
acolo unde cel în cauză nu stă să cugete asupra acestui lucn,
şi să adopte un aer studiat de opulenţă tihnită şi de autoritate.
Cu deosebire pare să se adeverească faptul că o viaţă de
asemenea huzur dusă dea lungul a mai multe generaţii va
lăsa urme persistente şi vizibile în conformaţia individului, ba
încă şi mai mult în ţinuta şi felul lui dea se purta. Dar tot ce
denotă o existenţa tihnită neîntreruptă, toată acea ştiinţă a
etichetei pe care o aduce cu sine obişnuinţa pasivă, se poate
îmbunătăţi şi mai departe, prin preocupare conştientă şi
asiduă dobândire a semnelor nemuncii onorabile, transfor-
mând afişarea ostentativă a acestor simboluri, iniţial fortuite,
ale scutirii de muncă, întro disciplină sistematică şi neobosită.
Fără discuţie, acesta este un punct de la care folosirea sârguin
cioasă de efort şi bani poate duce la mari progrese în atingerea
unui grad decent de stăpânire a convenienţelor clasei fără griji.
In mod reciproc, cu cât priceperea este mai desăvârşită şi cu
cât mai patentă este dovada unui grad înalt de obişnuinţă cu
reguli ce nu servesc niciunui scop lucrativ sau care să aibă
vreo altă utilitate directă, cu atât creşte consumul de timp şi
de avere, de la sine considerat necesar, pentru dobândirea lor
şi a bunei reputaţii ce rezultă din ele. De aici şi strădania cu
care se cultivă obiceiurile cuviincioase, în lupta competitivă
pentru măiestrie în demonstrarea bunelor maniere; şi, astfel,
detaliile etichetei evoluează întro disciplină de sine stătătoare,
pe care se cade negreşit so respecte toţi cei ceşi doresc o
reputaţie fără pată. Şi uiteaşa, pe de altă parte, această ne
muncă ostentativă din care sa ramificat eticheta socială ajunge
treptat să se constituie întrun laborios exerciţiu de ţinută şi
de educaţie a gustului, care discerne întotdeauna ce se cade a
fi consumat şi ce prevede eticheta în privinţa consumării lor
în această ordine de idei, iată un fapt care merită a 1
remarcat, anume că posibilitatea de a produce idiosincrasii

54  Teoria clasei de lux Luxul ostentativ

patologice ţi de altă natură m reacţiile p atetuâtm U Imm  per-
soane, prin imitaţie dibace fi exersare u*U?rm tKâ, m m m ăăk 
printre mijloacele de creare deliberaţi i ur*?* daie «ducjle
adesea cu rezultate excelente. tn acest mod, prm ptmemâ ţm 
care vulgul 3 denumeşte snobism, nu puţine familii ţi maimin
au realizat o evoluţie accelerată a viţei nobile fi eofidifaei de
„lume bună", ale cărei rezultate, din punctul de   vedere al
serviciilor pe care aceste persoane le pot aduce ca fecior de
clasă neproductivă in totalul populaţiei, nu le Mint cu mute
inferioare celor ceau avut parte de~ur< e/erctpu mm   înde-
lungat, dar nu atât de stăruitor, in respectarea convenienţelor
pecuniare.
Mai mult decât atât există grade măsurabile de jrjnkmr&je 
cu cel mai recent cod d e conduita recunoscut in ce pm eţte 
mijloacele şi  metodele adecvate de consum. Diferenţele dirtre
cutare şi cutare persoană in privinţa gradului de conformare
cu idealul pot fi comparate, iar oamenii pot h ckntânţt  fi
etichetaţi cu destulă acurateţe şi   însemnătate, după o scală
progresivă a manierelor şi bunetcreşterL. fecurvjay^rea res-
pectabilităţii în această privinţă se face de regulă   cu bună
credinţă, pe temeiul conformării la canoanele acceptate ale
bunuluigust în chestiunea respectivă, p fără a se ţsie crjr^tienl
seama de mijloacele pecuniare pe care le deţme candidatul ia
bunrenume sau de gradul in care acesta %£ permite să nu
muncească; dar canoanele bunuluigust in funcţie de care se
face această recunoaştere sunt permanent supravegheate de
legea luxului ostentativ, care le face să treacă fără încetare prm
schimbări şi revizuiri menite să le aducă mai aproape de
exigenţele sale. Aşadar, cu toate câ motivul proxim de dficrh
minare poate fi de altă natură, principiul predominant p. piatra
de încercare imuabilă a bunei condiţii esfee pierderea de vreme
reală şi manifestă. Se poate să existe vanaţu consaderabtk de
detaliu în sfera de cuprindere a acestui pnnopiLL dar d e suant
de formă şi expresie, nu de substanţa.
Mare parte din curtoazia relaţiilor de zi cu zi între oameni
este, bineînţeles, un mod nemijlocit de exprimare a conside
 raţiei şî bunăvoinţei 4j 9 EHpn'"inţa acsstui clement
de comportare nu avem aproape deloc nevoie săi căutăm
«>rigtnea In vreun temei fundamental de respectabilitate, ca săi
explicăm prezenţa sau aprobarea de care se bucură; dar nu
acelaşi lucru II putem spune despre codul bunelor maniere.
Aceste* din urmă sunt expresii ale unui sistem de ranguri
sociale, fireşte că sare imediat în ochi. celui dispus să vadă, câ
atitudinea noastră faţă de servitori si de alţi subordonaţi care
depind pecuniar de noi este cea a superiorului dintro relaţie
de statut inegal, duar dacă manifestarea ei se vede adesea mult
modificată si îmblânzită, comparativ cu expresia ei originală de
dominaţie brutală. La fel, conduita noastră faţă de superiori, şi
în foarte mare măsură faţă de egali, exprimă o atitudine de
supunere mai mult sau mai puţin convenţionalizată. Dovadă
aerul semeţ, de stăpân necontestat, al domnului sau doamnei
din lumea bună, care atestă cu atâta forţă autoritatea şi inde-
pendenţa economică, dar care în acelaşi timp se adresează cu
atâta putere de convingere simţului nostru despre bine şi
frumos. în sânul acestei pături foarte înalte din clasa de lux,
fără superiori şi cu prea puţini egali, îşi găseşte protocolul social
expresia desăvârşită şi perfect matură; şi, totodată, această clasă
superioară este aceea carei conferă etichetei formularea defi-
nitivă ce serveşte drept canon de conduită pentru clasele aflate
dedesubt. Şi tot aici codul este în cel mai vizibil mod unul de
statut, manifestânduşi cel mai clar incompatibilitatea cu orice
muncă vulgar productivă. Aplombul divin şi complezenta
arogantă ale celui obişnuit să ceară supunere şi să nu poarte
grija zilei de mâine reprezintă dreptul din născare şi criteriul
după care este judecat gentlemanul desăvârşit; iar în accepţiu-
nea populară ele reprezintă încă şi mai mult decât atât, cări o
asemenea purtare este văzută drept un atribut al valorii s u p e -
rioare, în faţa căreia omul de rând, cu obârşie umilă, nici nu
cere altceva decât săşi încovoaie spinarea şi să i se s u p u n ă .

Aşa cum arătam ceva mai devreme, intrun alt capi*0*'

avem motive să credem că instituţia proprietăţii a luat naş**1*

5 6 ) T ra ia d n a ha Luitul o ste nt ati v

prin  luarea te pmprirtah4 n altor H H I H H principal I
fţ*mdlor, Sttmulii în direcţia dobândirii un<n fta&Mnet bunuri
li parc câ au font: (l) o anume înclinaţia ®pf$ dominaţi** fl
twrciţie; ( 2) utilitatea afâ&tor M fv o iM ca dovadă a bravurii
deţinătorului lor; ( 3) utilitatea serviciilor îndeplinite de «4e.
Serviciul personal ocupi un loc partk ular în dezvoltarea
teanormcă. IV parcursul etapei de industrie cvatfipaşnicl, fi
mai »Ues în timpul evoluţiei im (ude, când industria fifegt primii
paşi. utilitatea serviciilor prestate pare să fie de regulă motivul
predominant al achiziţionării de fiinţe umane* Servitorii sunt
preţuiţi pentru serviciile lor. Dar predominanţa acestui al
treilea motiv nu se datorează vreunei scăderi în importanţa
absolutA a celorlalte două feluri de utilitate pe cârc* le posedă
servii. Mai degrabă schimbarea circumstanţelor de viaţă a
accentuat utilitatea lor în acest al treilea scop numit. Femeile
şi alţi sclavi sunt la mare preţ, atât ca dovadă a bunăstării
proprietarului, cât şi ca mijloc de înmulţire a averii, împreună
cu turmele de vite, dacă tribul este unul de păstori, femeile şi
robii reprezintă forma uzuală de investiţie în vederea obţinerii
unui câştig. Foarte posibil ca sclavia feminină să fi determinat
caracterul vieţii economice în regimul cvasipaşnic de civili*'
zaţie, în asemenea măsură încât femeia ajunge chiar să ser-
vească drept unitate de valoare printre popoarele pe care le
găsim în acest stadiu cultural — cum ar fi, de pildă, în vremu-
rile lui Homer. Acolo unde aşa stau lucrurile, neîndoios că
baza sistemului industrial o constituie proprietatea sclavagistă
şi că femeile sunt sclave în mod obişnuit. Raportul uman
principal, prezent în toată societatea, este cel dintre stăpân şi
servitor. Dovada acceptată a bogăţiei este posesiunea unui
număr mare de femei, ca şi, în această perioadă, a altor sclavi
care se îngrijesc de persoana stăpânului lor şi produc bunuri
pentru el.
O diviziune a muncii se instituie deacum, prin care ser-
viciul personal şi îngrijirea de dorinţele stăpânului devin
funcţia specială a unei părţi din servitorime, în timp ce aceia
care sunt folosiţi în totalitate pentru ocupaţii productive

Luxul ostentativ Teori* devei de  J 57

 propriu^iw se văd lot mai mult îndepărtaţi âM Orie* raport
nemijlocit cu persoana proprietarului lor* In acelaşi timp, t&f.
 vitorii i căror funcţie e$te servu nii personal, inclusiv «arcinile
domestice, încep treptat l i fie scutiţi de muncile productiv#
desfăşurate în scop de câştig.
Acest proces de scutire progresivă de la îndatorirea co*
mună a îndeletnicirilor pnxluctive va începe de obicei cu soţia
sau soţia principală, IXipă ce comunitatea a avansat la stadiul
obiceiurilor de viaţă sedentare, capturarea de soţii din triburile
duşmane încetează să mai fie o sursă practicabilă de apro-
vizionare. Acolo unde sa realizat acest progres cultural, soţia
principală are de regulă sânge nobil, iar sorgintea ei superi-
oară va grăbi eliberarea de îndatoririle umile. Felul în care a
luat naştere conceptul viţei nobile, precum şi locul pe care
acesta îl ocupă în evoluţia căsătoriei, nu poate fi discutat aici.
Pentru ceea ce ne interesează pe noi în discuţia de faţă, este
suficient să spunem că sângele nobil este cel care a fost înnobi-
lat prin contactul prelungit cu bogăţia acumulată sau cu pre
rogativul necontestat. Pentru căsătorie este preferată femeia
cu aceste antecedente, atât în scopul unei alianţe cu rudele sale
puternice, cât şi fiindcă se atribuie o valoare superioară ine-
rentă sângelui care sa văzut asociat cu bunuri numeroase şi
o putere considerabilă. Femeia va fi în continuare un obiect
carei aparţine soţului ei, aşa cum ia aparţinut tatălui înainte
de achiziţie, dar ea este totuşi sânge din sângele nobil al tată-
lui, şi, ca atare, ar fi cu totul nepotrivit din punct de vedere
moral să se coboare la ocupaţiile vulgare ale tovarăşelor sale
servitoare. Oricât de complet supusă iar fi stăpânului ei şi
oricât de inferioară membrilor bărbaţi ai păturii sociale din
care face parte prin naştere, principiul că viţa nobilă se trans-
mite urmaşilor o va plasa deasupra sclavului obişnuit; şi
după ce acest principiu va fi dobândit o autoritate prescrip-
tivă, el o va învesti, întro oarecare măsură, cu acel prerogativ
al nemuncii care este semnul distinctiv al condiţiei sociale
superioare. încurajată de acest principiu al condiţiei nobile
transmisibile, scutirea de muncă a femeii se extinde, iar daca

5g 1 Teoria clasei de lux Luxul ostentativ

âv un* ^ p ln u h u ei o permite» afunge până ia a cuprinde nu
umihfcvarvie treburi casnice, ci ş i orice muncă manuală.
IV mânură ce dezvoltarea industrială îşi urmează cursul şi
iH\ywtaiea concentrează in mâinile a relativ puţine per
nivelul convenţional de bogăţie al clasei superioare
CffŞlf Această tendinţă spre scutirea de muncă manuală şi,
in timp, p de ocupaţiile ce revin slugilor din gospodărie, se
ţ* m n uM â apot şi in privinţa celorlalte soţii, dacă există, ca
%âit\ pft\ mţu altor servitoare ce se îngrijesc nemijlocit de per
^uiu ^Lipanultu. Scutirea vine cu atât mai târziu cu cât servi-
toarea m  află înfcro poziţie mal îndepărtată faţă de stăpân.
i\*că situaţia, pecuniară a stăpânului o permite, crearea
unei cUse aparte de servitoare personale este încurajată şi de
importanţa solemnă care ajunge să fie atribuită acestui ser
v
m u   IVrşiVina stăpânului, ca întruchipare a valorii şi onoarei,
esie de cea mai mare însemnătate. Atât pentru bunul său re
rnisne în societate* cât şi pentru amorul propriu, este o chestiu-
ne de mare importanţă să aibă oricând la dispoziţie slujnice
eficiente şi specializate, care să se poată ocupa imediat de
persoana sa, fără a se vedea distrase de la funcţia lor princi-
pali de vreo altă ocupaţie secundară. Aceste slugi specializate
simt folositoare mai mult de ochii lumii, decât pentru servi-
ciile pe care le îndeplinesc la propriu. în măsura în care nu
sunt ţinute chiar numai de paradă, mulţumirea pe care io
âduc «4e stăpânului constă mai ales în faptul căi asigură teren
de manifestare predispoziţiei lui spre dominaţie. Adevărat,
grip unui aparat gospodăresc mereu mai numeros necesită
mai multă muncă, dar, din moment ce înmulţirea slugilor
serveşte de obicei ca mijloc de întărire a reputaţiei, şi nu
pentru un plus de confort, este o rezervă ce nu cântăreşte prea
mult Toate aceste funcţiuni diverse sunt mai bine îndeplinite
de un număr sporit de slugi, mereu mai specializate. Rezul-
tatul va fi, aşadar, o diferenţiere tot mai pronunţată şi o în
ffl&i^iie a serv itoarelor de casă şi a celor personale, concomitent
cu scutirea lor progresivă de orice muncă productivă. Ele ser-
vind drept dovadă a putinţei stăpânului dea plăti, îndatoririle

Luxul osieo tatfv Teona clasei de Iu*  j 59

ce ie revin împuţinează permanent* iar serviciul lor tinda
în final să rămână pur nominal Aşa se întâmplă mai ales în
cazul servitoarelor din imediata apropiere a stăpânului, în.
conjurândul cu cele mai manifest îngrijiri, ip încăt utilitara
lor ajunge să constea, aproape în totalitate, în ostentativa lor
scutire de muncă productivă şi din dovada pe care acest privi-
legiu vine so aducă întru bogăţia şi puterea stăpânului lor.
După un progres considerabil în practica întrebuinţării
unui aparat special de servitoare pentru afişarea luxului osten-
tativ, acestora încep să le fie preferaţi bărbaţii pentru acele
servicii carei aduc înaintea privirilor celorlalţi. Bărbaţii, în-
deosebi cei bine făcuţi şi prezentabili, aşa cum se cuvine să fie
lacheii şi alţi servitori, sunt evident mai puternici şi mai
scumpi decât femeile. Ei sunt mai potriviţi pentru această
îndeletnicire, dat fiind că manifestă o risipă mai mare de timp
şi energie umană. Aşa se face, deci, că în economia clasei fără
griji, ocupata stăpână a casei din vremurile patriarhale, urmată
deo suită întreagă de slujnice care trudesc din greu, cedează
acum locul doamnei elegante şi lacheului în livrea.
In toate rangurile şi situaţiile sociale, şi în orice stadiu al
evoluţiei economice, nemunca doamnei şi cea a lacheului se
deosebesc de nemunca domnului legitim, prin aceea că pri-
mele sunt o îndeletnicire vizibil laborioasă. în mare măsură,
aceasta îmbracă forma atenţiei minuţioase cu care doamna şi
lacheul se ocupă săl servească pe stăpân sau să întreţină şi să
îmbunătăţească dichisurile din gospodărie, deci poate fi con-
siderată nemuncă numai în sensul că această clasă depune
prea puţină muncă productivă, dacă nu chiar deloc, nicidecum
în acela că ar evita orice aparenţă de muncă. Nu rareori, sarci-
nile îndeplinite de doamnă sau de servitorimea din gospodă-
rie ori din casă sunt destul de obositoare şi, de multe ori,
având un rost considerat extrem de necesar pentru confortul
întregii case. Atât timp cât aceste servicii contribuie la starea
de bine sau la confortul stăpânului ori ale restului familiei sale,
ele trebuie considerate muncă productivă. Numai ceea ce

60 Teoria clasei d« lux Luxul ostentativ

 rămâne din ocupaţie, după ce sa scăzut această muncă utilă,
se poate clasifica drept nemuncă efectivă.
Dar mare parte din serviciile privite drept treburi casnice
în viaţa civilizată de azi şi multe dintre lucrurile „utile" pe
care omul civilizat Ie consideră necesare pentru o viaţă
comodă, au un caracter ceremonios. Ca atare, sar cădea să le
socotim drept exemple de lux efectiv, în sensul în care folo-
sim noi acest termen aici. Ele pot fi totuşi necesare imperativ,
în cadrul unei existenţe decente, ba pot fi chiar indispensabile
pentru confortul personal, în ciuda caracterului lor în parte
sau în totalitate protocolar. Ele sunt necesare şi indispensabile,
oricât ar participa la acest caracter, pentru că am fost educaţi
să le socotim astfel, sub ameninţarea lipsei de cuviinţă sau de
demnitate ceremonioasă. Ne simţim prost în absenţa lor, dar
nu pentru că am fi privaţi direct de vreun confort fizic; nimeni
nu se simte ofensat de lipsa lor, dacă nu are gustul antrenat
să facă deosebirea între ceea se judecă a fi sau nu de bungust
în măsura în care se adevereşte acest lucru, efortul cheltuit cu
aceste servicii trebuie să fie clasificat drept nemuncă; iar atunci
când este depus de altcineva decât capul familiei, cel liber şi
neatâmat economic, se cuvine a fi clasificat drept nemuncă
prin procură9.
Nemunca prin procură ce la revine soţiilor şi servitorilor,
sub titlul de treburi ale casei, ajunge adeseori să capete pro-
porţii de corvoadă, mai ales acolo unde concurenţa pentru
respectabilitate este strânsă şi tenace, cum se întâmplă în
societatea contemporană. în acest caz, activităţile casnice care
cuprind sarcinile acestei clase servile ar putea foarte bine să
se numească energie risipită, mai degrabă decât nemuncă
delegată. Dar acest din urmă termen are avantajul dea indica
originea din care derivă aceste funcţiuni domestice, precum

9«Vîcarîous leisure", în Kmba engleză, „Vkarious" (având rădăcina latinească

*vicariusw* care înlocuieşte, care ţine locul) a fost tradus aici, alternativ, ca „prin
 îm puternicire/procură" „d ele gat” sau „prin substitut* considerând câ toate
aceste sensuri sunt practic sinonime. (N. t)

Luxul ostentativ Teorie dasei de ta» j 61

 şi de a ilustra cauza econom ică reală şi p rim ordială a utilităţii
lor atestarea respectabilităţii pecuniare de care se bucură
stăpânul casei, prin risipa de timp şi d e efort care se face în
îndeplinirea lor.
Iată deci cum ia naştere o clasă neproductivă subsidiară
sau derivată, a cărei sarcină este să îndeplinească o nemuncă
delegată în beneficiul bunei reputaţii a clasei de lux primare
sau legitime. Această clasă de lux împuternicită se deose-
beşte de cea propriuzisă printro trăsătură cei caracterizează
modul de viaţă obişnuit. Nemunca stăpânilor este, cel puţin
in aparenţă, abandonul acestora în faţa tendinţei spre evitarea
oricărui efort productiv, despre care se presupune că sporeşte
starea de bine şi plenitudinea vieţii stăpânului; dar în cazul
clasei subordonate scutite de muncă productivă, nemunca este
cumva o datorie pe care slujitorii trebuie so îndeplinească, şi
al cărei scop nu este, în mod normal, sau nu în primul rând,
crearea unui plus de confort pentru ei. Nemunca servitorului
nu este propriai tihnă. în măsura în care el este un servitor
în sensul deplin al termenului, şi nu membru al vreunei trepte
inferioare din clasa de lux propriuzisă, nemunca lui îmbracă
forma serviciului specializat menit să susţină bunăstarea stă-
pânului său. Dovada acestui raport de servitute este vizibilă
în ţinuta servitorului şi în modul său de viaţă. Acelaşi lucru
se poate spune adesea şi despre soţie, pe tot parcursul sta-
diului economic prelungit în care ea rămâne în primul rând o
servitoare — adică atât timp cât familia este dominată de un
cap masculin. Pentru a îndeplini cerinţele modului de viaţă al
clasei de lux, servitorul trebuie să arate nu doar o atitudine
supusă, ci şi rezultatele instruirii speciale şi ale practicii în
materie de supunere. Sluga sau soţia nu numai că trebuie sa
îndeplinească anumite funcţii şi să se arate supuşi, dar este
aproape la fel de necesar ca ei să demonstreze o iscusinţa
dobândită în oficiul subordonării: o conform are ®xersa^
la canoanele slujirii eficiente şi ostentative. Până şi în
noastre această aptitudine şi deprindere dobândită de rn ^
festare formală a raportului de subordonare este caracfcn

I A
52 1 Teo ria cla sei d e N i Untuî ostentativ
 H

principală a utilităţii a em to rik ir H b l | t « p l ă t i ţ i , H H |

una M r cele m ai preţioase calităţi pe car» tr*b**tr «A i r
posade o aoţie btne crescuţi.
Prunul lucru care t ar cere unu bun servitor « M al w i t
ci ştie a k x i M cuvine. Nu aţungr al ştte cum ai obtini
mecanic rezultatele dorite d e stăpân; m*i presus de M i «I
trebuie ai file cum ai le obţmA respectând forma cuvenită
Am p u t» spune c i aerviciul domestic e*te o funcţie «ptntualA,
mai degrabă decit una mecanici. Treptat, te drzvoltâ un
aliem elaborat ai formei adecvate, stabilind preda maniera In
care ar cere efectua tA nemunca prin procuri a clasei făuri-
torilor. Once indepArtare de Ia aceste, canoane ale formei n A
dezaprobaţi, nu atât fiindcă ar exprima un neajuna de efi-
cienţă mecanici, şi nici micar fiindcă ar da la iveală lipsa
atitudinii şi a temperamentului subordonat, ci pentru ci. In
ultimi instanţă, demonstrează absenţa pregătirii calificate.
PregAtirea calificatA in serviciul personal costă timp ţi  efort,
iar acolo unde este evidenţi in cel mai Înalt grad, vine aA pro-
beze ci sluga care o posedi nici nu este, mei na fost obişnuită
să depună vreo munci productivi. Este o dovadi prmwftck 
a vechimii unui obicei de nemuncA prin procurA. Instruirea
specială are aşadar utilitate, nu doar ca gratificare a gustului
instinctiv al stipinului pentru lucrul bine ficut şi serviciul
prestat cu pricepere, sau pentru înclinaţia spre dominaţie
ostentativA asupra celor cei sunt supuşi; are utilitate şi prin
aceea c i scoate in evidenţi un consum mult mai mare de ser-
viciu uman decit cel indicat de simpla nemuncA prezentă şi
ostentativi a unui servitor firă pregătite speciali. Dezolant
spectacol, daci majordomul sau valetul unui gentleman tşs
îndeplineşte îndatoririle pe lângă masa ori trăsura stăpânului
deo manieră atât de stângace, încât să pară că ocupaţia lui
obişnuită ar fi aceea de plugar sau de păstor. Un asemenea
lucru de mântuială ar implica incapacitatea stăpânului deaşi
procura serviciile unor slugi cu pregătire; cu alte cuvinte, ar
implica neputinţa dea plăti pentru consumul de timp, ener
8 * Şi instrucţie necesar instruirii unui servitor in fineţurile
 oNţ$*hWltl \  M ifŞ \ U '  p t f e ^ f ^ £ ^ tx
tonihit tfijNNtâfâK hţ%M %te miţHvkv ittfi j^rtt^ ^iA|>4nMlui &
fovmai  j h iik *}\*t i'Ad n*tul decăpiţ^j *
^ n viomvm ote $| do>edoavA putini* stăpânului de a pj|.
1 \*4c spuse m   sus s M putea înţelegi' CA h|\sj j
m

mstnicfie uîvi slugi constituie # fyfetwâ' pnn taptul ci ts*t

a

evpopsi* â leîtmAtAtu sin utilităţii productive, Bu^

ou este eâtttl i«%|,H>rt\il do legătură tnnd mult n^j
puţin, duxvt. v*0 se intămplA «iu i st" întâmplă in general 1Xinţ
vT |&S!t si AJM\>l\\nV du\ OH>KY tnotlN UH *V.HHW lucru
aoe>?a vâ începe si iv afftggl ca lucru mulţumitor in sine,
instăUmdu se in modul nostru dea gândi c# esentialment?
convt O reguli <io comportare însă pentru a se menţine în
tavoane trebuie si ne susţinută sau măcar s i nu tio mcompa
tîtrflă cu obiceiul sau aptitudinea taro constituie norma apa-
riţiei sale \evo»a vie nemuncă pnn procura sau de consum
ostentatn al serviciilor altor oameni este impulsul predomi-
nant in iiitreiinerea unui corp de servitori* Atât timp cât acest
lucru rămâne adevărat se poate afirmau fifaci teama de a greşi
ca orice asemenea îndepărtare de la uzanţa acceptata, care ar
sugera o ucenicie cu lipsun a servitorimii* ar fî în ziua de az:
consideraţi inadmisibila. Cermţa unei costisitoare nemund
prin procură acţionează pe ocolite şi selectiv, călăuzind for-
marea gustului nostru — a simţului care ne face să judecăm
ce se cade si ce nu în asemenea chestiuni — şi* astfel elimina
actele neconlorme prin refuzul dea le aproba.
Pe măsură ce etalonul de bogăţie recunoscut prin consim-
ţământ tacit avansează posesiunea si exploatarea servitorilor,
ca mijloc de exhibare a prisosului inutil, se rafinează treptat.
Posesiunea p întreţinerea sclavilor folosiţi pentru producerea
de bunuri stau dovadă de bogăţie p bravură, dar întreţinerea
servitorilor care nu produc ramk vine să dovească un nivel
incâ fi mai înalt de bunăstare şi rang s o o a L î n ba z a acestui
principiu* ia naştere o clasă de sluţii — cu cât mai numeroase,
cu atât mai bine — a căre i unică fu n cţie con stă în a se în-
vârti fără rost pe lângă proprietar, scoţân d as tfel în evidenţa
 capacitatea acestuia dea consuma in mod neproductiv o
mart? cantitate de servicii Se produce apoi o diviziune a
muncii, în rândul servitorilor m u  al tributarilor care~şi petrec
existenţa întreţinând onoarea bărbatului liber de ocupaţii
productive. în timp ce un grup produce bunuri pentru el, un
altul p# care de obicei îl conduce soţia Hau soţia principală,
consumă pentru el prin lux ostentativ; punând astfel în evi-
denţă capacitatea lui dea suporta mari daune pecuniare, fără
afi ştirbi opulenţa superioară.
Această descriere oarecum idealizată şi schematică a evo-
luţiei şi naturii serviciului domestic se apropie cel mai mult
de realitate în acel stadiu cultural numit aici etapa dezvoltării
economice „cvasipaşnice". în acest stadiu, serviciul personal
se ridică pentru prima oară la rangul unei instituţii economice
şi tot acum ocupă locul cel mai însemnat în sistemul de viaţă
al comunităţii. în cadrul evoluţiei culturale, stadiul cvasipaş
nic îi urmează celui propriuzis prădător, cele două fiind etape
succesive ale civilizaţiei barbare. Trăsătura ei caracteristică
este o respectare formală a păcii şi ordinii, deşi, în acelaşi timp,
viaţa în acest stadiu presupune încă prea multă constrângere
şi prea mult antagonism de clasă pentru a putea fi numită
paşnică în sensul deplin al cuvântului. în multe privinţe, şi
dintrun alt punct de vedere decât cel economic, la fel de bine
am puteao numi etapă a rangului social. Acest termen rezu-
mă foarte bine metoda de desfăşurare a raporturilor umane
şi atitudinea spirituală a oamenilor de la acest nivel de cultură.
Dar dacă vrem să descriem şi să caracterizăm metodele de
muncă productivă prevalente, precum şi să indicăm tendinţa
de evoluţie industrială din acest punct al dezvoltării econo-
mice, termenul „cvasipaşnic" pare preferabil. în ceea ce pri-
veşte societăţile din civilizaţia occidentală, această fază de
dezvoltare economică aparţine probabil trecutului îndepăr-
tat — cu excepţia unei părţi puţin numeroase, deşi extrem de
vizibile, din societate, în care mentalităţile specifice culturii
barbare nu au suferit decât o relativ infimă dezintegrare.

luxul ostentativ Teoria cU s*id*lux 65

 Serviciul personal continuăsă reprezinte un
mare importanţă economică, mai ales la n i v el u l d k t r îb u ^ ,
consumului de bunuri; dar importanţa sa relativă, chiar t î 
această direcţie, este fără îndoială departe de ce era
Forma cea mai bine dezvoltată a acestei n em u n ci pr in pr<*w 
aparţine mult mai mult trecutului, decât zilei de a/.i, lhr 
mai elocventă expresie a ei din prezent o putem găsi în m oAa 
de viaţă al păturilor superioare din clasa de lux. CivUizatu 
modernă le datorează mult, în ceea ce priveşte păst rarea b* 
diţiilor, uzanţelor şi modurilor de gândire ce apar in ur*« 
epoci arhaice, când atingeau cel mai extins gr ad d e accepte/? 
şi cea mai eficace dezvoltare.
în societăţile ind ustriale m odem e d i s p u n em d e i n venfe.
 
mecanice mult perfecţionate care să n e as igu re confortul 
comoditatea existenţei de zi cu zi. în t r -a d ev r , n i m en i n -n  
mai angaja astăzi servitori person ali, sau chiar per sona l do 
m e s t i c   de orice fel, din alt motiv decât acela al unui canon de 
respectabilitate care a supravieţuit prin tradiţie. Unica excepţi e 
ar fi personalul angajat să se îngrijească de cei infirmi şi săraci
cu duhul, dar asemenea slujitori intră de f a p t   şi d e d r ep t  în
categoria infirmierelor cu instrucţie m e d i c a l ,  mai degrabă 
decât în cea a servitorilor domestici, deci reprezintă mai mult
o excepţie aparentă, decât reală, de la regulă.
Raţiunea imed iată a păstrării s erv itorim ii d e casă, de pildă.
în gospodăria m oderat înlesnită din ziua d e azi, este (din câte
se spune) aceea că m embrii fam iliei nu po t face faţă, fără reală
incomoditate, efortu lui de mu ncă p e care1 reclamă îngrijirea 
unui asemenea stabiliment civiliza t. Iar raţiun ea pentru care
nu sunt capabili săi facă faţă este (1 ) că au pre a multe „obli-
gaţii sociale" şi (2) că treburile de înd ep linit sunt prea grele ş«
prea multe. A c es te d o u ă m o t i v e p o t f i reformulate în fehu
următor (1) în baza unui cod ob ligatoriu al decenţei, t i m p u l  
şi energia membrilor unei asemenea gospodării se impune să
fie în mod vizibil şi In totalitate cheltuite cu acte de lu'
ostentativ, cum ar fi vizite, plimbări cu trăsura, şedinţe de 
club, reuniuni de cusut, sporturi, organizaţii c a r i t a b i l e  si

66 Tmuăm dm m âăm km luxul ostentativ

 funcţii sociale de acest fel. Persoanele careşi folosesc timpul
şi energia în acest fel mărturisesc, în particular, că respectarea
tuturor acestor obiceiuri, fără a uita, desigu r, atenţia acordată
vestimentaţiei şi altor articole de consum osten tativ, sunt o
adev ărată corvoadă, dar care nu se poate nicicum evita, (2) Obli*
eafia dea consuma bunuri în mod ostentativ face din întreg
cadrul de viaţă un calabalâc atât de complicat şi anevoios de
mânuit — case, mobilier, mărunţişuri, g arderobă şi servirea
mesei —, încât consumatorii acestor lucruri nu le pot folosi
aşa cum le cere eticheta, fără o mână de ajutor. Contactul
personal cu cei angajaţi să ajute Ia respectarea convenienţelor
le este în mod normal dezagreabil ocupanţilor casei, dar li se
îndură cu stoicism prezenţa şi sunt retribuiţi, ca să li se poată
delega o parte din acest consum îm povărător de bunuri mena-
 jere. Recurgerea în cel mai înalt grad la servitori domestici, şi
îndeosebi la clasa specială a valeţilor personali, este un sacri-
ficiu de confort fizic, în favoarea necesităţii morale dea res-
pecta bunacuviinţă pecuniară.
Cea mai însemnată manifestare de nemuncă prin procură
în viaţa modernă este alcătuită din ceea ce numim treburi
casnice. Acestea încep să devină rapid o specie anume de
servicii, îndeplinite nu atât în avantajul in dividual al stăpânu-
lui casei, cât pentru respectabilitatea întregului menaj, văzut
ca un corp comun — un grup din care soţia face parte p e
pidor de aparentă egalitate. D e îndată ce căminul pentru care
sunt ele efectuate se îndepărtează de baza sa arhaică a căsă-
toriei cu titlu de proprietate, aceste îndatoriri în casa încep
bineînţeles să iasă din categoria nemuncii prin procură, în
sensul ei iniţial — cu excepţia cazulu i în care sunt îndeplinite
de servitori angajaţi. Altfel spus, din mom ent ce nemunca prin
procură este posibilă doar pe bază de rang sau de serviciu
plătit, dispariţia raportului de statut din orice schimb inter
uman aduce cu sine dispariţia nemuncii prin procură, în
aceasta zonă a existenţei oamenilor. Se cu vine însă adăugat, ca
rezervă la această rezerv ă, că, atât timp cât gospodăria există,
chiar şi având mai mult decât un cap conducător, această

luxul ostentatw T«ori* clasei d* kix 67

categorii* de muncă neproductivă îndeplinită întru respecta*
NHtatea căminului trebuie In continuare să fie clasificată drept
nemuncă prin procură, chiar dacă întrun sens oarecum mo
di ficat. Fa este acum nemuncă depusă pentru entitatea fami-
lială cvasi personală, în locul capului acesteia şi proprietarului
eu la M  ca înainte.

 Teoria clasei de lux luxul ostentativ

 m   I Consumul
4 1 ostentativ^

tn ceea ce un spus despre evoluţia datei de lux prin

procuri ?>diferenţierea ci faţă de ansamblul general al daweinr
muncitoare, am făcut referire ia o diviziune a muncii h d fi
mai extinsă: cea dintre daae diferite de serv itori O parte din
clasa subordonată, in principal acele persoane care au ca
ocupaţie nemunca prin procură, ip «ro m i o nouft categorie
de sarcini subsidiare  eon i anul împuternicit de bunun. tn
forma sa cea mai evidenţi, acest consum am  loc prm purtarea
livrelelor şi ocuparea unor camere spaţaaae de către tervrtftn 
0 alta, ceva mai puţm săritoare In o d a sau oiai puţin eficace,
dar mult mai larg răspândită, arte conscanui de sdneaft,
îmbrăcăminte, spaţiu de locuri yi awbiker, care li revine
doamnei şi celorlalte persoane dia i — ahe.
Deja, inşi, intr-un moment d i» «vohifra t w w u f! mult
anterior apariţiei doam ne, consumul specializat de bonuri ca
dovadi a forţei pecuniare jacspiia» ai capete  farm»  unui
sistem, mai mult sau mm  pufai elaboral Aam * j/m  d e 4Ka*
rentiere precedă daar p apan£a a caea ce ar putea
numele de forţipea aa aE fcl putem id esurikaom lnr^ >n §tm 
îniţiaM a cultura de jaf p avem d oar motiv *  « etmâttm *Jk a 

10.Cm h ^ o mmioaw ww pw r' V i f c w t e » ‘. U t) 

 diferenţiere incipientei in această privinţă datează încă de h 
începuturile   modului de viaţă prădător. Această diferenţieri
atât de primitivi a consumului de bunuri seamănă cu cea dj
mai târziu, cart* ne este tuturor profund  familiară, prin aceea
el denotă un caracter eminamente ceremonios, dar, spre
deosebire de cea mai târzie, nu se  bazează pe o diferenţă de
bogăţie acumulată. Utilitatea consumului ca dovadă a bogăţia
este în realitate o extindere derivată. E o   adaptare la un scop
nou, printrun proces selectiv, a unei distincţii deja existente
şi bine înrădăcinate în mentalitatea fiinţei umane.
în etapele de început ale culturii de jaf, singura diferenţiere
economică este o distincţie de ordin general între clasa ono-
rabilă superioară, alcătuită din bărbaţii în putere, pe de o
parte, şi clasa umilă inferioară a femeilor truditoare, pe de alta.
Conform sistemului ideal de viaţă de la vremea aceea, bărbaţii
au ca funcţie să consume ceea ce produc femeile. Consumul
care le revine femeilor este pur incidental muncii lor; este un
mijloc de susţinere a efortului lor productiv, şi nu un consum
destinat confortului şi bunăstării proprii. Consumul nepro-
ductiv de bunuri este onorabil, în primul rând ca simbol al
vitejiei şi ca privilegiu al demnităţii umane; în secundar, el
devine fundamental onorabil în sine, mai ales consumul celor
mai râvnite lucruri. Mâncărurile alese şi, foarte adesea, obiec-
tele rare de podoabă, devin un tabu pentru femei şi copii; dacă
există cumva şi o clasă umilă (servilă) alcătuită din bărbaţi,
tabuul li se aplică şi lor. Odată cu progresul culturii sociale,
acest tabu se poate transforma întrun simplă obicei, mai mult
sau mai puţin strict, dar oricare ar fi baza teoretică a distincţiei
care se face/căi vorba de un tabu sau de o convenţie nu atât
de riguroasă, caracteristicile sistemului tradiţional de consum
nu se schimbă cu uşurinţă. După ce sa ajuns în stadiul eco-
nomiei productive cvasipaşnice, cu instituţia sa fundamentală
a sclavagismului, principiul general, aplicat cu mai multă sau
mai puţin stricteţe, este acela că membrii clasei truditoare nu
trebuie să consume decât ceea le este trebuitor pentru sub-
zistenţă. în ordinea naturală a lucrurilor, tot ceea ce ţine de

70 Teoria clasei de lux Consumul ostentativ

lux şt confort in viaţă aparţine d e n de lux. Tabuul impune
a  «num/te alimente p mai ales «numite băuturi, să fie strict
]CMfvate uzului clasei superioare.
PiiB W tMiw ceremoro*iă • regim ului alimentar se poate
cel hmu limpede constat» in folosirea băuturilor care  îmbată şi
i n*rroticetor Dacă «ceste articole cfe consum costă mult, sunt
ammdeiair nobile şi onorifice. Ca urm are, clasele de  jos, in
«naiul rând femeile, sunt obligat* să se abţină de la consumul
acestor >omuknte, cu excepţia ţârilor unde efe pot fi obţinute
la un preţ toarte scăzut. Din timpuri imem oriale şi pe tot par
cursul regimului patriarhal, a intrat în sarcina femeilor să pre
gătească şi să aduci aceste produse de lux ş i« fost pierogativul
bărbaţilor de viţă nobilă şi condiţie bună să le consume. Beţia
ţi celelalte consecinţe patologice ale uzului neîngrădit de
stimulente încep, aşadar, să devină şi ele onorifice, ca semn de
«d in secundar al rangului superior pe care-l posedă cei ce-şi
pot permite această desfătare. Unele popoare consideră spon
tan cft infirmităţile rezultate din asemenea excese sunt atribute
bftibăteşti. S-a întâmplat chiar ca denum irea unor boli anume
ale trupului, având asemenea cauze, să intre în limbajul coti
dian ca sinonime pentru «nobil" sau „distins". Simptomele
viciului costisitor sunt admise prin convenţie ca semne ale
unui rang superior — tinzând astfel să devină virtuţi şi să
impună deferenţa comunităţii — numai intr-un stadiu relativ
timpuriu de civilizaţie, dar respectabilitatea atribuită anumitor
vicii scumpe îşi păstrează în continuare mare parte din forţă,
atenuând dezaprobarea cu care sunt privite abuzurile bărba
ţilor din clasa înstărită sau nobilă. Distincţia părtinitoare de
*cest fel vine să agraveze însă dezaprobarea comunităţii, afund
când excesul este comis de femei, minori şi clasele inferioare.
Această tradiţie a distincţiei părtinitoare nu şi-a pierdut pu
terea de influenţă nici măcar în sânul societăţilor civilizate
din ziua de azi. Acolo unde exem plul dat de clasa de lux îşi
Păstrează forţa imperativă în fixarea convenienţelor, se poate
observa că femeile continuă şi acum, in foarte mare măsură,
să practice aceeaşi abţinere tradiţională de la stimulente.

«■
»<««* T— j 71
 Această caracterizare drept superioară a abstinenţei fe-
meilor din clasele onorabile ar putea părea o subtilitate logică
exagerată, în detrimentul bunuluisimţ raţional Dar faptele
care stau la îndemâna oricui doreşte să le cunoască vin sâ
susţină că, în parte, gradul superior de abstinenţă în rândul
femeilor se datorează unei convenţii necesare; iar aceasta are
cea mai mare influenţă, la modul general vorbind, acolo unde
tradiţia patriarhală — care spune că femeia este un obiect de
inventar — a rămas în vigoare, necontestată. Intrun sens care
sa văzut mult modificat, ca sferă de cuprindere şi rigoare, dar
care nici până acum nu şia pierdut semnificaţia, această tra-
diţie spune că femeia, ca proprietate, nu trebuie să consume
decât atât cât are nevoie ca să subziste — cu excepţia cazului
în care un consum suplimentar ar contribui la confortul sau
buna reputaţie a stăpânului ei. Consumul produselor de lux,
în adevăratul sens al cuvântului, este unul îndreptat spre
confortul consumatorului, ded reprezintă un simbol al calităţii
de stăpân. Orice asemenea act de consum înfăptuit de alţii nu
poate avea loc decât cu îngăduinţa lui. în comunităţile unde
mentalităţile comune au fost profund influenţate de tradiţia
patriarhală, putem aşadar să căutăm instanţe de supravieţuire
a tabuului asupra produselor de lux şi vom vedea că ele sunt
în continuare respectate, măcar sub forma unei dezaprobări
convenţionale a folosirii acestor produse de clasele lipsite de
libertate economică şi de cele tributare. Acest lucru este cu
deosebire valabil în privinţa anumitor produse, a căror utili-
zare de către clasa tributară ar diminua serios confortul sau
plăcerea stăpânilor, sau este considerată deo legitimitate
îndoielnică din alte motive. în accepţiunea marii burghezii
conservatoare din civilizaţia occidentală, uzul acestor stimu-
lente este expus cel puţin uneia dintre obiecţiile amintite, dacă
nu amândurora; şi este un fapt mult prea semnificativ pentru
a fi trecut cu vederea că tocmai în sânul acestor clase de mij-
loc din cultura germanică, unde simţul convenienţelor patri-
arhale supravieţuieşte cu atâta forţă, femeile sunt în cel mai
înalt grad supuse unui tabu moderat asupra narcoticelor şi

72 Teoria clasei de lux Consumul ostentativ

băuturilor alcoolice. Cu multe nuanţări — tot mai numeroase,
pe măsură ce tradiţia patriarhală sa estompat progresiv —,
regula generală considerată justă fi obligatorie spune câ
femeile nu trebuie să coasume decât in beneficiul exclusiv al
celor ce le sunt stăpâni. Se poate fireşte ridica obiecţia că tot
ce se cheltuieşte pe hainele femeilor şi pe mărunţişurile casei
ar fi o excepţie evidentă de la regulă, dar vom vedea curând
câ aceasta este mai mult o excepţie de formă, decât una de fond.
Pe parcursul etapelor timpurii ale dezvoltării economice,
consumul liber, şi mai ales consumul produselor de cea mai
bună calitate — în situaţia ideală, tot ceea ce depăşeşte mini-
mum de subzistenţă — este în mod normal apanajul clasei
fără griji. Această restricţie tinde să dispară, cel puţin formal,
după ce sa ajuns la stadiul ulterior al vieţii paşnice, cu pro-
prietatea privată asupra bunurilor şi un sistem industrial bazat
pe mână de lucru retribuită sau pe mica exploataţie familiala.
Dar în timpul stadiului cvasipaşnic anterior, când atât de
multe dintre tradiţiile prin care instituţia clasei de lux au
influenţat viaţa economică a vremurilor de mai târziu căpătau
formă şi consistenţă, acest principiu sa bucurat de forţa unei
convenţii legiferate. Ea a servit drept normă căreia consumul
i sa conformat, în general, şi orice îndepărtare substanţială
de la ea trebuie văzută ca abatere nefirească, obligatoriu eli-
minată mai devreme sau mai târziu în cursul evoluţiei econo-
mice următoare.
In stadiul cvasipaşnic, aşadar, nu numai că bărbatul de
condiţie bună consumă mai mult decât minimum necesar
pentru subzistenţă şi eficienţă fizică, dar consumul său se
specializează şi în ceea ce priveşte calitatea. El consumă fără
oprelişti şi din tot ce e mai bun: mâncare, băutură, narcotice,
adăpost, servicii, podoabe, îmbrăcăminte, arme şi accesorii,
distracţii, amulete şi idoli sau divinităţi. în procesul de ame-
liorare treptată a produselor pe care el le consumă, motivul
de principiu şi ţelul imediat al inovării este fără îndoială faptul
că produsele mai bune şi mai elaborate sporesc confortul şi
bunăstarea personală. Dar acesta nu rămâne rostul exclusiv al

Consumul osttntattv cliw d* 73

 consumului lor. Canonul respectabilităţii este prezent ia dato-
rie şi acaparează imediat toate acele inovaţii care, după eta-
lonul sau, merită să supravieţuiască mai departe. Din moment
ce consumul acestor bunuri de calitate ex ce lentă constituie o
dovadă de bogăţie, el devine onorific; invers, neputinţa de a
consuma cantitatea şi calitatea cuvenite devine un semn al
inferiorităţii şi al lipsei de m erit
Această discriminare pedantă ce vizează excelenţa cali-
tativă a mâncării, băuturii etc începe să influenţeze nu doar
modul de viaţă, ci şi educaţia şi activitatea intelectuală a
bărbatului din lumea bună. El nu mai este, pur şi simplu,
masculul victorios şi agresiv — bărbatul plin de vigoare , iscu-
sit şi mtrepid. Ca să nu se facă de râs, el trebuie săşi cultive
acum şi gusturile, căci îi revine datoria dea face deosebirea,
cu oarecare minuţie, între bunurile de consum nobile şi cele
degradante. Iată1 devenind cunoscător în tot felul de bucate
mai mult sau mai puţin demne de elogii, în băuturi şi fle-
cuşteţe bărbăteşti, în vestimentaţie şi arhitectură elegantă, în
arme, jocuri, dansuri şi narcotice. Această cultivare a facultă-
ţilor estetice îi cere bărbatului timp şi aplicaţie, exigenţă care
începe săi schimbe existenţa tihnită: el se străduieşte acum,
cu râvnă mai multă sau mai puţină, să înveţe cum să ducă în
forma cuvenită o viaţă de lux ostentativ. Strâns legată de
exigenţa ca bărbatul să consume fără restricţii şi din tipul
cuvenit de bunuri, există şi aceea ca el să ştie cum să le con-
sume. Viaţa lui de nemuncă trebuie dusă aşa cum se cade. A id
apar bunele maniere, în modalitatea pe caream sublinato
întrun capitol anterior. Manierele şi stilurile de viaţă aristo-
cratice sunt instanţe de conformare cu norma luxului osten-
tativ şi a consumului ostentativ.
Pentru bărbatul de condiţie bună, consum ul ostentativ de
bunuri valoroase este un mijloc de păstrare a respectabilităţii.
Pe măsură ce bogăţiile se acumulează în m âinile lui, nu vor
mai fi sufidente doar propriile eforturi, ca săşi arate opulenţa
prin această metodă. Prin urmare, el trebuie săşi cheme în
ajutor amicii şi rivalii, oferindule cadouri scumpe, festinuri

74 1  Teoria clasei de kix Consumul ostentativ

generoase şi distracţii. Foa rte probabil ca darurile şi petrecerile
fastuoase să aibă altă origine decât ostentaţia naivă, dar ele
şiau dobândit foarte de vre m e această utilitate, păstrânduşi
până în ziua de azi caracterul; aşadar, p e gen ul acesta de utili-
tate se sprijină de vre m e îndelu ng ată raţiunea reală a uzanţe-
lor de acest fel. Petrecerile cu mare cheltuială, cum ar fi potlatch11
sau balul, sunt deosebit de potrivite în a servi acestui scop.
Această metodă îl transformă întrun mijloc de atingere a
scopului pe chiar concurentul cu care ga zd a doreşte să se com -
pare. Rivalul consum ă prin procură pentru gazda lui, asistând
în acelaşi timp la excesul de lucruri bu ne pe care g az da nu le
poate mântui fără ajutor, fiind totodată martor la iscusinţa cu
care gazda stăpâneşte aspectele de etichetă socială.
Bineînţeles că petreceri fastuoase se dau şi din alte m otive,
mai aproape de bun ele inten ţii cordiale. Obiceiul sărbătorilor
colective îşi are pro ba bil o rigin ea în s piritul co n viv ial şi în
religie; aceste motive sunt prezente şi în evoluţia ulterioară,
dar ele au încetat să fie sin gurele. Festivităţile şi reuniunile de
dată mai târzie ale clasei de lux din ziu a de a zi se prea poate,
întro mică măsură, să continue să servească necesităţii reli-
gioase, iar întro măsură m ai m are celor de recreere şi ospitali-
tate, dar ele au şi rostul de a stârni comparaţii invidioase; şi
nuşi pierd cu nim ic eficacitatea în înd ep linire a acestui scop
prin faptul căşi găsesc un pretext binevoitor plau zibil în aceste
motive mai lesne de inv ocat. Dar efec tul econo m ic al acestor
amenităţi sociale nu este, prin urm are, dim inuat, nic i în ceea
ce priveşte consumul îm pu tern icit d e bunu ri şi nici în etalarea
realizărilor dificile şi costisitoare în materie de etichetă.
Odată cu acumularea bog ăţiilo r, clasa de lux e vo luea ză în
funcţii şi structură, apărân d astfel n oi diferen ţieri în sânul ei.

11Sărbătoare la indienii de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, în

care gazda le împarte o aspeţilor daruri scum pe sau distruge în mod ritualic
obiecte de valoare, chiar dacă acest lucru o face să sărăcească. Prin extensie,
cuvântul a ajuns să însem ne „masă îmbelşugată oferită unui număr mare de
oameni, adesea însoţită şi de daruri". (A/, t)

Consumul ostentativ Teori» clasei de lux 75

 Exişti îşi mii mult sau mai  puţin  eiahorat de ranguri
p trepte A cM tf diiifentiefe m  vede adâncită de roo^tenire#
a w ii $i ca o consecinţă. de cea a nobiiitiţii
condiţiei nobtie aduce cu m traromitenea oMtgaftei de a nu
mynci; iar w^ţui natul suiioent de jpciiMi incit să i t ftiigfit
deo viaţi m  huzur se poale moşteni şi fără complementul
bogăţie* care îngăduie o existenta ttrt griji Sângele nobil m 
potir transmite şi firi bunurile care garantea/â bunul renume
prin consumul tor liber după pofta tmtnu. De Aici rezulţi o
dasâ de gentilomi firi hani dar socotiţi de condiţie buni, ia
cane am tăcut alune deja. Această demic&sti Işi are şi ea
propmie gradaţii ierarhice. Cei învecinaţi cu treptele cele mai
înalte ale daset de lux bogate, din punctul de vedere al des-
cendentei din cel al a ven i sau din amândouă, îi depă$e&c in
rang pe cei de sorginte sau posîbiMtâţt pecuniare mai modeste*
Aceste grade inferioare, şi mat ales gentleman» fără ocupaţie
lipsiţi de mijloace materiale sau marginali, se afilia/i celor
superiori printrun sistem de dependenţi sau fidelitate; prt>
cedând astfel, ei câştigi un plus de reputaţie sau mijloacele
necesare unei vieţi libere de munci, prin intermediul patro-
nului lor. Acestuia, ei ii devin curtieri sau oameni de casă,
slujitori şt prin faptul c i sunt hrăniţi şi protejaţi de patronul
lor, ei se constituie în simboluri ale rangului siu şi tn con-
sumatori prin procuri ai prisosului siu de bogăţie Mulţi
dintre aceşti gentlemani de lux afiliaţi unui superior sunt în
acelaşi timp, oameni cu o anum e stare, chiar daci mai mo-
deşti; aşa încât unii nu pot fi nicicum clasificaţi drept con-
sumatori prin procuri, iar alţii numai In parte. Aceia dintre
e i însă, care alcătuiesc alaiul de slujitori şi paraziţi din preajma
patronului pot fi socotiţi fără rezerv i consumatori prin pro-
cură. Mulţi dintre aceştia, la rândul lor, şi mulţi dintre aristo-
craţii de pe trepte mai joase au p e lângă ei un grup mai mult
sau mai puţin complet de consumatori prin procură, în per-
soanele soţiilor şi copiilor lor, ale slu gilor şi servitorilor etc
în tot acest sistem gradat de nemuncă prin procuri şi con-
sum prin procuri, se aplici regula că aceste funcţii trebui*
îndeplinite în modul, circumstanţele sau simbolurile care sunt
de natură săl indice negreşit pe stăpânul de la care provin şi
căruia i se cuvine, deci, de drept, plusul de bună reputaţie.
Consumul şi nemunca de care aceste persoane se achită în
numele stăpânului lor reprezintă o investiţie din partea lui, în
scopul de aşi spori faima. Când vorbim de ospeţe şi gesturi
de mărinimie, acest lucru sare în ochi: atribuirea meritului
către gazdă sau patron se petrece fără întârziere şi pur şi
simplu în scopul notorietăţii. A colo unde nemunca şi consu-
mul au loc prin procură, prin mijlocirea acoliţilor şi a sluji-
torilor unui patron, lui nui va reveni plusul de renume decât
dacă aceştia îi rămân aproape, ca să le fie lim pede tuturor de
unde se adapă. Cu cât creşte grupul a cărui bună stimă se
doreşte a fi câştigată în acest mod, cu atât vor fi necesare
metode mai grăitoare, care să arate cui îi revine meritul pentru
nemunca etalată, şi astfel intră în modă uniformele, însemnele
şi livrelele. Purtarea unei uniforme sau livrele implică un grad
considerabil de dependenţă, ba chiar sar putea spune că
indică o servitute — reală sau aparentă. Cei care le poartă pot
fi împărţiţi, la modul general, în două clase: oameni liberi şi
servi, sau demni şi nedemni. Serviciile pe care ei le prestează
pot fi la fel împărţite în demne şi nedemne. Distincţia, fireşte,
nu este respectată cu atâta străşnicie în practică: serviciile nu
chiar atât de umilitoare, dintre cele degradante, şi funcţiile
mai puţin onorifice, dintre cele nobile, v or fi nu rareori înde-
plinite de aceeaşi persoană. Dar acest lucru nu trebuie să ne
facă să pierdem din vedere distincţia generală. Ceea ce sar
putea să ne deruteze oarecum este faptul că, peste această
diferenţă fundamentală dintre nobil şi ignobil, având drept
temei natura serviciului vizibil îndeplinit, vine să se pună dea
curmezişul o a doua distincţie între onorific şi umilitor, având
la bază rangul persoanei pentru care se prestează serviciul sau
a cărei livrea este purtată de servitor. Sunt nobile funcţiile care
constituie de drept ocupaţii ale clasei de lux, adică guver-
narea, războiul, vânătoarea, îngrijirea armelor şi a accesoriilor
de luptă şi altele asemenea — pe scurt, acele îndeletniciri ce

Consumul ostentativ Teoria clasei d* lux 77

 i et w fva * drept apartuuiui vizibil modului de via|ă pr|.
M m  IV de attâ parte. îndeletnicirile care revin la propriu
dfet*e* truditoare sunt nedemne meşteşugurile şi alte ocupaţii
de muncă utili ocupaţiile servile şi altele asemenea. Dar un
k^w umilitor îndeplinit pentru o persoană foarte sus pus!
pog*te deveni o funcţie foarte onorantă, cum ar fi, de piklf,
%*vtu! de domaişoari de onoare sau de doamnă camerist! a
reginei on ceJ de mare maestru de echitaţie ori de vânătoare
cu câini al recelui Ultimele două oficii menţionate ne su
gerează ukva unui prinapiu oarecum general. Ori de câte ori,
cai tn aceste cazuri îndatorirea servilă are de-a face nemijlocit
cu ocupaţiile de nemuncă primare ale războiului şi vânătorii,
e foarte uşor să capete, prin pură răsfrângere, un caracter
onorant A$a se poate ajunge ca o îndeletnicire care prin însăşi
natura sa aparţine categoriei degradante sâ fie socotită o foarte
mare onoare.
în evoluţia de mai târziu a industriei paşnice, tradiţia
angajării unui corp altfel inactiv de bărbaţi înarmaţi şi purtând
uniforme începe tTeptat să se stingă. Consumul prin procură,
prm tributari care să poarte însemnele patronului sau stăpâ-
nului lor, se reduce la nivelul unui corp de servitori în livrea.
Intrun grad mult sporit, aşadar, livreaua ajunge să fie un
însemn al servitutii — sau, mai degrabă, al aservirii. Purtată
de slujitorul înarmat, aceasta avea întotdeauna ceva onorific,
dar acest caracter dispare atunci când devine însemnul exclu-
siv al slugii. Aproape tuturor celor obligaţi so poarte, livreaua
le este odioasă. Ne aflăm încă mult prea aproape de stadiul
unei sclavii totale, ca să nu resimţim şfichiul arzător al oricărei
imputaţii de servitute. Această antipatie se afirmă chiar şi în
cazul uniformelor sau al costumelor distinctive pe care unele
companii comerciale le cer angajaţilor să le poarte. în ţara
noastră, această av ersiune ajunge chiar până la a discredita — 
intrun mod anodin şi incert — acele ocupaţii din admi
nistraţia civilă şi  militară care impun purtarea unei uniforme
Odată cu dispariţia robiei, numărul de consumatori pn^
procură legaţi de un stăpân nobil începe, pe ansamblu, sa

73  T « m timm «te fea Cowsomu? ostemaî*

scadă. Acelaşi lucru se poate spune, eventual chiar în grad
mai mare, despre numărul subordonaţilor care îndeplinesc o
rvemuncă prin procură în numele lui. Intrun mod general,
deşi nu în totalitate, şi nici proporţional, aceste dotiâ grupuri
de persoane coincid. Prima persoană supusă căreia i sau
delegat aceste îndatoriri a fost soţia sau soţia principală; şi,
aşa cum era şi de aşteptat, în evoluţia ulterioară a instituţiei,
când numărul celor care îndeplinesc prin tradiţie aceste sarcini
se reduce treptat, soţia rămâne ultima. în eşaloanele supe-
rioare ale societăţii este nevoie de amândouă aceste servicii,
în volum însemnat, iar aici soţia continuă, fireşte, să fie asistată
în acest scop de un corp mai mult sau mai puţin numeros de
slugi. Dar pe măsură ce coborâm pe scara socială, iată că ajun-
gem întrun punct unde sarcina nemuncii şi cea a consumului
prin procură îi revin numai şi numai soţiei. In societăţile
civilizaţiei occidentale, acest punct poate fi astăzi aflat în sânul
midi burghezii.
Iar aid se produce un curios fenomen de inversare. Un fapt
comun ce poate fi observat este acela că nu există nicio pre-
tenţie Ia nemuncă din partea capului familiei. Prin forţa
împrejurărilor, uzanţa sa pierdut. Dar soţia micburgheză
continuă să ducă mai departe obiceiul nemuncii prin procură,
întru bunul renume al casei şi al stăpânului ei. Coborând pe
scara sodală, în orice societate industrială modernă, faptul
primar — luxul ostentativ al stăpânului casei — dispare
întrun punct relativ ridicat. Capul familiei micburgheze a
fost obligat de circumstanţele economice să pună mâna şi săşi
câştige pâinea cu ocupaţii care adeseori au caracter de muncă
productivă, cum ar fi cazul omului de afaceri obişnuit din ziua
de azi. Dar exigenţele respectabilităţii nu se vor lăsa încălcate
şi convenţia socială rămâne în vigoare sub forma ei derivată:
nemunca şi consumul prin substituire îndeplinite de soţie,
precum şi nemunca delegată auxiliară a servitorimii. Nu este
în niciun caz un spectacol insolit să vedem un bărbat care îşi
dă toată osteneala să muncească fără preget, pentru ca nevasta
lui să poată înfăptui pentru el, în forma cuvenită, gradul de

Consumul ostentativ T«ori* ct»s«î d* hi*

 nemuncii prin procură impus convenienţa acceptată a Vfe„
murilor sale.
Nemunca îndeplinită de soţie in asemenea cazuri nu est^
fireşte, o .simplă manifestare de lene sau indolentă. Aproape
invariabil, ea se ascunde în spatele vreunui soi sau altul de
îndatorire casnică sau socială, care la o analiză mai atentă nu
prea serveşte niciunui scop ulterior, în afară dea demonstra
că dânsa nu se ocupă şi nu are nevoie să se ocupe de nimic
care ar putea aduce câştiguri sau care să fie realmente util.
Aşa cum am observat deja in discuţia despre bunele maniere,
cea mai mare parte a treburilor casnice cărora soţia micbur-
gheză îşi dedică timpul şi energia au acest caracter. Nu câ
atenţia pe care ea o acordă treburilor casei, prin rezultatele
decorative şi păstrarea curăţeniei, nar fi pe placul bărbaţilor
educaţi în spiritul etichetei burgheze; dar aceste efecte de
înfrumuseţare şi bună rânduială a gosp odăriei gâdilă plăcut
un gust format sub călăuzirea selectivă a unui canon de buna
cuviinţă care cere tocmai asemenea dovezi de energie risipită
fără rost. Efectele ne sunt pe plac în primul rând pentru că
am fost educaţi să le găsim agreabile. Multă atenţie intră în
aceste treburi menajere pentru combinaţia po trivită de forme
şi culori, precum şi pentru alte rezultate ce se cuvin clasificate
drept estetice în adevăratul sens al cuvântului; şi nu vom
nega faptul că, uneori, chiar se ating efecte deo reală valoare
estetică. Lucrul asupra căruia insistăm noi aici este acela că,
în ceea ce priveşte asemenea agremente ale vieţii, eforturile
soţiei sunt călăuzite de tradiţii care au fost m odelate de legea
risipei ostentative de timp şi de bani. Dacă e să se ajungă la
frumuseţe sau confort — ceea ce d epin de mai mult sau mai
puţin de hazard — , acest lucru trebuie realiza t neapărat prin
metode şi mijloace care se supun m arii leg ită ţi economice a
purei risipe de efort. în tot calabalâcul unui menaj burghez,
partea cea mai respectabilă şi mai „prezentabilă" o constituie,
pe de o parte, obiectele de consum ostentativ, iar pe de alta,
accesoriile care pun în evidenţă luxul ostentativ îndeplini*
de soţie.

Mi /4a înv rnnciimill nctAntatiu

 Cerinţa ca soţia si se achite de datoria consumului prin
prtxtlfl continuă i i rămână în vigoare chiar şi pe trepte mai
4tf£$ ăfe stării pecuniare, comparativ cu exigenţa nemuncii
prin procuri La un nivel unde nu ie mai poate observa vreo
pretenţie de efort risipit, de curăţenie ceremonialâ şi toate
ceMalte, fi unde cu siguranţă a încetat orice tentativă conşti-
ente dea face paradă de nemuncă, decenţa îi impune în con-
tinuate soţiei sl consume bunuri în mod ostentativ, întru
burml renume al casei şi al stăpânului ei. Iată deci unde se
Atinge, în final, cu evoluţia acestei instituţii arhaice: soţia, care
la început era roaba truditoare şi proprietatea bărbatului —
producătoarea bunurilor pe care era în dreptul lui să le con-
sume —, atât în fapt, cât şi în teorie, a devenit consumatoarea
Ceremonial! a bunurilor pe care bărbatul le produce. Dar ea
continua sâ rămână, fără putinţă de tăgadă, proprietatea Iui,
 fa   teorie, căci înfăptuirea cu titlu de uzanţă a nemuncii şi
consumului prin procură reprezintă semnul distinctiv imuabil
al sclavei lipsite de libertate,
Această practică a consumului prin procură, în clasa de
mijloc şi în cele inferioare, nu poate fi socotită o expresie
nemijlocită a modului de viaţă specific clasei de lux, dat fiind
câ gospodăria de pe această treaptă pecuniară are un cu totul
alt specific. Mal degrabă, modul de viaţă al clasei de lux vine
să capete aici o expresie la a doua mână. Clasa fără griji
pecuniare se află în vârful structurii sociale, din punctul de
vedere al respectabilităţii, iar felul în care trăieşte şi normele
sale de valoare stabilesc, aşadar, etalonul de bună reputaţie
pentru toată societatea. Respectarea acestor reguli, cu un
oarecare grad de aproximaţie, le revine ca obligaţie tuturor
claselor aflate mai jos pe scara socială. în comunităţile civili-
zate moderne, liniile de demarcaţie dintre clase au devenit
vagi şi trecătoare; oriunde se întâmplă acest lucru, norma de
respectabilitate impusă de clasa superioară îşi extinde influ-
enţa coercitivă aproape fără niciun obstacol prin structura
socială, pană la straturile cele mai de jos. Rezultatul este acela
câ membrii fiecărui strat acceptă drept ideal de decenţă modul

Coraumulosltntttiv J 81
de vwkţâ aflat în vogă printre membrii stratului imediat supe
nor fi tşi consacră toată energia aspiraţiei dea trăi conform
acestui ideal Sub ameninţarea de aşi pierde bunul nume şi
respectul faţă de sine, în ca? de eşec, ei trebuie sâ se confor
meze codului acceptat ce! puţin m aparenţă.
Fundamentul pe care se sprijină buna reputaţie în orice
societate industrială înalt organizată este în ultimă instanţă
forţa pecuniară; iar mijloacele de demonstrare a forţei pe-
cuniare, şi deci de câştigare şi păstrare a bunului renume, sunt
nemunca şi consumul ostentativ de bunuri. In consecinţă,
amândouă aceste metode rămân în vogă cât mai departe cu
putinţă in josul scării sociale; iar în păturile inferioare, când
se recurge la ele, ambele funcţii sunt în mare parte delegate
soţiei şi copiilor din gospodărie. Mergând şi mai jos, unde
soţiei nui mai este cu putinţă săşi asume nici măcar de
paradă nemunca, rămâne totuşi consumul ostentativ, înfăptuit
de soţie şi copii. Bărbatul casei poate face şi el ceva în această
direcţie şi* în fapt de obicei chiar face; dar coborând încă şi
mai jos pe treptele sărăciei — în pragul mahalalei — bărbatul,
iar în ziua de azi şi copiii, încetează practic să mai consume
bunuri scumpe doar de dragul aparenţelor, iar femeia rămâne
practic singura exponentă a decenţei pecuniare din familie.
Nicio clasă din societate, nici chiar cele suferind deo cruntă
sărăcie, nuşi interzice chiar toate obiceiurile de consum osten-
tativ. Numai sub imperiul celei mai implacabile necesităţi se
va renunţa vreodată la ultimele rămase din această categorie
de consum. Multă mizerie şi teribil inconfort se vor îndura
până să se spună adio ultimului flecuşteţ decorativ din casa şi
ultimei pretenţii la etichetă socială. Nu există clasă, nu există
ţară care să fi cedat atât de abject în faţa necesităţilor trupului,
încât săşi refuze orice fel de satisfacere a acestei trebuinţe
superioare sau spirituale.

Din acest tur de orizont asupra felului cum au apărut

nemunca şi consumul în scop ostentativ, se pare că utilitatea
pe care amândouă o au, deopotrivă, pentru respectabilitate
rezidă în elementul comun al risipei. Intrun caz este risipa

111 Teoria dasei de fc« Comumui ostentativ

tmitîiâ de timp fi energie, iar in ©illlall# mipa dr bumin
Ambele sunt metode prin care m  drmomlrra/J p m am n ci
bogăţiei p amândouă «unt acceptate prin co n vn tţ» ca echi-
valente Alegerea uneia sau alteia ente o p uri chestiune de
eficienţi a promovării, mai puţin în mânură In care poate H 
influenţată de alte norme protocolare, provenite dtntro altă
sursă. Din motive de comoditate, preferinţa se poale îndrepta
on spre una, ori spre cealaltă, In stadii diferite ale evoluţiei
economice. întrebarea este care dintre cele două metode va
a|unge cel mai bine la persoanele ale căror convingeri se do*
reşte a fi înrâurite. Uzanţa a răspuns diferit la această Intre*
bare, în circumstanţe diferite.
Câtă vreme comunitatea sau grupul social rămâne destul
de restrâns şi destul de compact încât să fie atins eficient de
simpla notorietate — adică, atât timp cât mediul uman la care
i se cere individului să se adapteze In privinţa respectabilităţii
se reduce la sfera cunoştinţelor personale şi a bârfelor din
vecini —, oricare din metode este cam tot atât de eficace ca şi
cealaltă. Fiecare va fi deci folosită în egală măsură pe par*
cursul etapelor iniţiale de evoluţie socială. Dar după ce dife-
renţierea a mers mai departe şi devine necesar să se ajungă la
un mediu uman mai vast, consumul începe să treacă înaintea
nemuncii, ca mijloc uzual de păstrare a reputaţiei. Acest lucru
este cu deosebire valabil în stadiul economic târziu, de pro-
ducţie paşnică. Mijloacele de comunicare şi mobilitatea popu-
laţiei îl expun acum pe individ observaţiei multor persoane,
care nui pot judeca respectabilitatea decât după etalarea de
bunuri (şi eventual de bunăcreştere) pe care acesta este capa-
bil so producă în timp ce se află sub directa lor examinare.
Organizarea industrială modernă acţionează şi ea în ace-
eaşi direcţie, pe o cale diferită. Exigenţele sistemului industrial
contemporan plasează adeseori în juxtapunere indivizii şi
gospodăriile, şi nu există alt contact decât această simplă ală-
turare. De multe ori vecinii noştri, tehnic vorbind, nu ne simt
vecini din punct de vedere social, şi nici măcar cunoştinţe; cu
toate acestea, buna lor părere trecătoare comportă un grad

Consumul ostentativ Teoria dss« t de Iu» 83

ia ,» dte wtitewtr Uwcui «Mjfcac i^Nneaiot^ ^
ofwsMM rnoam ftam m *  pe « « * * obaen wlon m A f at iţ '
a is iw t H ^ i M a i tie c r t a d b t n e s ^ d i n ie i^ a i w ip e f p e t u i ,
^ Ijs ţ.s ifa de-a fî« t :jb comunrta*## modem»   exişti fi 0
f*rt»ap*re mâi frecvenţi la adunJkrik* nurm-n**- de oameni
dlRjie vi^s wnHiâ de o cu <i k <b* p wcunoKulâ, Itocun oibi
«r li bwenci teatre a ii de h al hoteluri, parru n. m aga/u* »
altele M m m d Patfni ca aceşti «toservatori pasageri si fie
a y t a a ^ fip a O u a ne p iatra amorul propriu w b privirea
lor, «emnitura capacităţilor noastre pecuniare trebuie si f»
serial cu to w pe care tocitorul a i te poati daactfra. Se vafc
cu ochiul liber, prin urmare, ci tendinţa actuali de evoiuţ»
esle in direcţia accentuării utilttiţu con-*umului ostentativ. h
comparaţie cu nemunca.
Un lucru se cuvine remarcat aici consumul ca miţlot de t 
ne atrage stima celorlalţi, precum fi importanţa ce i ae atribuie
a element al decenţei, se bucuri de cea mat mare trecere în
acele porţiuni ale aodetiţii unde contactul individului cu alţi
lume fi mobilitatea populaţiei are cea mai mare amploare.
Consumul ostentativ Iţi arogi o parte relativ mai mare din
venitul populaţiei urbane. In comparaţie cu cea rurali, iar pre-
tenţia îi este fi mai imperioasă Drept rezultat, pentru a păstra
o aparenţi decenţi, orişenii obişnuiesc sişi ia mai mult de la
guri decât sătenii Aşa se face, de pildi, ci, la un venit egal.
fermierul american impreuni cu nevasta fi fiicele lui sunt, pre-
cum toati lumea ştie, mai puţin la modi în veşmintele lor,
precum fi mai puţin urbani in maniere, decât familia meşteşu-
garului citadin. Nu ci populaţia oraşelor ar fi de la naturi
mult mai ahtiati după acea vanitate pe care o aduce c u s i n e
consumul ostentativ, nici populaţia rurali mai puţin atentă U
decenţa pecuniari. Dar provocarea la acest gen de d e m o n s t r a -
ţie, precum fi eficacitatea ei pasageri sunt mai p r o n u n ţ a t e la
oraş. Ca urmare, se recuige mai prompt la metoda r e s p e c t i v i ,
iar în lupta dea se depişi unul pe celălalt, c i t a d i n i i î m p i n g to*
mai sus nivelul lor normal de consum ostentativ, r e z u l t a t u l
fiind că, la oraş, se impune o cheltuială relativ m a i m a r e
pentru a demonuirji uit jjfiîij ftmim** 4 $ p&€tiftîăti,
C^fii^ţâ conformăm cu «ităii mivH <*mtvi^mţi//ti/tI fltill îri^lt df
\TIV oWlţţatafîe Etdkn^lll dei eMţfcH|rent** «filahi f  ti fffVTjfta
iar cuit4nu *%e ridici la tn&iţifiiea lui tis* | §|^§j rangul*
La W#Ş* t \ de r »d !, t .t ti ţ i n u t u l d * t V M i e MM fT l# î
important al nivelulu i ii# Mai In tarniul    locul
i u i a  U?,
consumului este tn pj|rt§ luat fj# hanii jmişi <l***rparte şi di*
confortul casnic, p u n m ijloc ire a itâffirf fffta f V#£ ini, n ivelu l
acestora este su ficient d® Wn # u m o ^ ut Im al #â
iCfJylltşi scop general al reputaţiei pecuniari* înle&ffWIe
domestice fi n^niunCâ ia care st* dedau unu  ftctylo 
unde $e întâmpla pj asemenea i.Waţ Πm   il #tf pirte, desi-
gur, din categoria generala a consumului şi cam
acelaşi lucru se poate spune şt d # i p f # e i o n o m i i Stima mai
nucă de bani pe care o economiseşte * Inii ftigş<teşttgăre&$€ă £e
datorează ne înd oio s, in oa rec ar e mânură, că, Ifl razul
meşteşugarului, ec o n o m iile sunt un mijloc publkitar mai
puţin eficace, in rapo rt cu m ed iu l in t are ,u  esta tfă iiffe / decât
econom iile celor ce trăies c la fe rm e şi In sătuc uri fntre aceştia
din urmă, toata lumea ştie ce şi cum  f a ce fiecare, şi mai ales
starea materială. Considerată doar priri sine, în primă irt&tanţă,
aceasta provocare în plus ia care §t văd expuşi meşteşugarul
şi clasele muncitoare urbane se prea poate §1 nu diminueze
chiar atât de m ult sum a e co no m iilor, dar in acţiunea ei cumu-
lată, prin ridicarea n ive lu lu i d ece nt d e cheltuială, ea nu poate
exercita decât un puternic efect d e frână asupra tendinţei de
economisire.
O ilustrare perfectă a modalităţii in care se manifestă acest
canon al respectabilităţii putem găsi în obiceiul dea bea un
păhărel, dea „face cinste" şi dea fuma in locurile publice,
practicat de muncitorii şi artizanii din oraşe, precum şi de
mica burghezie urbană, în general. Muncitorii tipografi califi-
caţi ar putea fi citaţi drept o clasă în rândul căreia această
formă de consum ostentativ are mare trecere, aducând tot-
odată cu ea anumite consecinţe inconfundabile, şi adeseori
dezaprobate. Aceste obiceiuri particulare sunt puse de regulă

CoosumuJ T#ori» ăam ă» t e ^8 5

 pe « h m  vreunui nuMfun» morii vag definit de care se cred*
d ar suferi aaeat*â<taii u u a vreuna «flu en te dăunătoare
a to n i pe care ocupaţia ta **ne se presupune că ar exercitaşi,
nu a ^ t ( u n , i 8 f n odor careo practică. Starea de lucruri
pentru cei o » e muncesc in aeţina p sala de maşini a celor mai
multe unpnm m i ar putea fi rezumaţi după cum urtneazA.
Meseria invAţati intr-o tipografie sau intrun oraş m   poate
ptme in valoare, cu uşu n n ţi in aproape ancare alt loc; altfel
spus. inerţia datorat! pregătim speciale este aproape negii-
 jabilă. De asemenea, ta această ocupaţie este nevoie de ceva
m u mult decât un nivel mediu de inteligenţi si culturi gene
ra li ceea ce tace ca practicanţii a să fie de regulă mai pregătiţi
decât mulţi alţii să profite de once variaţie a cerem pentru
munca lor, de la un loc la altui tn consecinţă, inerţia datorată
dorului de casă este si ea neglijabilă, in acelaşi timp. salanile
din branşă sunt suficient de mari incit să facă relativ uşoară
mutarea dintr-un loc intr-altul. Rezultatul este o extraordinară
mobilitate a mâinii de lucru calificate din industria tipografică;
poate chiar mai mare decât in once altă clasă numeroasă şi
bine definită de lucrători. Viaţa le face permanent cunoştinţă
cu grupuri noi de oameni, faţă de care legăturile înfiripate
sunt trecătoare sau efemere, dar câtă vreme durează, buna lor
părere nu este cu nimic mai puţin preţuită. Aplecarea umană
spre ostentaţie, întărită de sentimentele bunei tovărăşii, li
împinge să deschidă larg baierile pungii in «cete direcţii care
satisfac cel mai bine asemenea nevoi. La fel ca in alte locuri,
şi aid obiceiul devine recomandare de îndată ce a intrat în uz,
şi se transformă într-o normă recunoscută de etichetă socială.
Acest etalon al decenţei nu este el însuşi decât un punct de
plecare către şi mai sus, căci nu există niciun merit in a te
conforma fără crâcnire unui nivel de cheltuială nesocotită pe
care toată lumea din branşă îi vede ca de la sine înţeles.
Gradul mai mare de risipă in rândul tipografilor, faţă de
media celorlalţi lucrători, poate fi deci atribuit, cel puţin într-o
oarecare măsură, uşurinţei mai mari de mişcare şi caracterului
mai pasager al cunoştinţei şi contactului uman din această

$6 ( T«ert*diNi4itai Lmommd  «Ui mita

 uwric* 1ii o cercetare mai atentă în si, m otivu l real iJ acestei
rrinte âpârf& în materie de cheltuială nesocotit*! nu este altul
M  l i amM?i propensiune ijp ft manifestarea dom inaţiei şi t
decenţei pecuniare o u e ii tace pe ţăranu lp roprietar france/
sâ i i i f i t i i g if d t |l frugal, şl ii împing e pe m ilionarul arneri
cati §1 hmde/e colegii, spitale şi muzee Pac A regula consu -
mului ostentativ nar ti contrabalansate în grad considerabil
nfj§ t rli lt ii fi ale firii umane, străine acestuia nici c i sar
putea concepe vreo economisire tn rândul claselor muncitoare
si meşteşugăreşti de la oraş, dată fiind situaţia lor actuală,
oricât di mart lear ti salariile sau veniturile
Există însă şi alte etaloane ale bunului renume, precum şi
alte reguli de conduită, mai mult sau mai puţin imperative,
pe lăngâ avuţie şi demonstrarea ei, iar unele dintre acestea
vin sâ accentueze sau să nuanţeze canonul general şi funda
mental al risipei ostentative. Luând drept criteriu simpla
eficacitate publicitară, ne am putea aştepta ca, la început, ne-
munca şi consumul de paradă săşi împartă destul de egal
între ele terenul rivalităţii pecuniare. Apoi, pe măsură ce d e z-
voltarea economică îşi urmează cursul înainte şi comunitatea
îşi măreşte numărul de membri, ne am putea aştepta ca ne-
munca să dea treptat înapoi şi să intre în desuetudine, pe
când consumul ostentativ de bunuri ar trebui să câştige pro-
gresiv în importanţă, atât în termeni absoluţi, cât şi relativi,
până ce va fi cuprins tot produsul disponibil, nemailăsând
nimic altceva în plus peste pâinea cea de toate zilele. Numai
că lucrurile au evoluat în realitate puţin altfel faţă d e această
schemă ideală, Nemunca a fost la început pe primul loc şi a
ajuns ai deţină un rang mult superior consumului inutil de
bunuri, atât ca indice direct al bogăţiei, cât şi ca element din
etalonul de decenţă, pe durata culturii cvasipaşnice. De aici
încolo, consumul începe să câştige teren, până ce, în zilele
noastre, fără îndoială că deţine primatul, chiar dacă e departe
dea absorbi întregul plus de producţie ce depăşeşte mini-
mum de subzistenţă.

Consumul ostentativ Tio ri i clasei d» lux I 87

 Ascendenţei timpurii a nemuncii ca mijloc de respect*,
bilitate i se poate trasa originea în arhaica separare a ocu-
paţiilor nobile de cele înjositoare. Nemunca este onorabilă şi
devine imperativă în parte pentru că demonstrează scutirea
de truda nedemnă. Străvechea diferenţiere a claselor în nobile
şi lunile are la bază o distincţie părtinitoare între îndeletniciri
ca onorante sau nedemne; iar pe parcursul etapei cvasipaş
nice timpurii, această distincţie tradiţională evoluează întrun
canon imperativ al decenţei. Ascendenţa îi e accentuată şi de
faptul că nemunca dovedeşte bogăţia cu nu mai puţină efica-
citate decât consumul. întradevăr, atât de eficace este ea în
mediul social relativ redus şi stabil la care individul se vede
expus în această etapă de civilizaţie, încât, cu ajutorul tradiţiei
arhaice care dispreţuia orice muncă productivă, reuşeşte să
dea naştere unei clase numeroase de trântori nicidecum bo-
gaţi, ba chiar tinde să limiteze producţia comunităţii la mini-
mum de subzistenţă. N u se ajunge la această inhibare extremă
a producţiei în societate pentru că mâna de lucru a sclavilor,
supusă unei constrângeri mult mai riguroase decât cea a
respectabilităţii, este forţată să producă peste minimul de
subzistenţă al clasei muncitoare. Ulterior, luxul ostentativ ca
bază pentru bunul renume intră întrun declin relativ, parţial
din cauza unei eficacităţi sporite a consumului ca dovadă de
bunăstare; în parte însă, decăderea ei se datorează unei alte
forţe, care este străină de uzanţa risipei ostentative şi, întro
oarecare măsură, chiar vine so contrazică.
Acest factor străin este instinctul artizan. Atunci când
celelalte condiţii îngăduie, acest instinct îi împinge pe oameni
să privească cu ochi buni eficienţa productivă şi orice lucru
util umanităţii. El îi face să dezaprobe risipa inutilă de bani
sau de efort. Instinctul artizan poate fi găsit în oricine şi iŞ1
face simţită prezenţa chiar şi în circumstanţe dintre cele mai
nefavorabile. Prin urmare, oricât de inutilă ar fi în realitate o
anumită cheltuială, trebuie să aibă măcar o scuză plauzibilă/
un dram de pretins rost. Am arătat întrun capitol anterior
felul în care, date fiind anumite circumstanţe particulare, acest

88 Teoria clasei de lux Consumul ostentativ

Ui&Uui. I vShtf# u\   fuial tii f|uaUţl p**ntft» performanţă deosebită
mi l<i o dtMHu |lr pArtitiH ’«t*tp în tr e r taoe n ob ile ţ i   urnite în
tn&tuia \w * rtttf tfftfS IU ;|te « ii fnţş&i risipei ostentative,
tnaUtHiul «ttiUntt *h >f?nţitlmA mi itât prin iltipWMtiţâ atribuită
ţtUUtftţU <â? printr un se ntim en t pro fu nd înră dăcinat ut
d e s tu lu lu i fâţ$ ţii? i eea i r t*Mr ev ide n t futil şi inadm isibil
Având natura unui afect instinctiv, tub Inrârurtrea lui
omul viv rtu ’ im ed iat, atunci când îi ve de clar
ttuâWăte *et niţe le OfIF dlCft treb uie i i cu gete pentru aşi da
de iţu AU «iert lot, rip o »ta nu v# fi nici ItM de pro m ptă,
nici Cu i ţ U l vigo ar e
CltA vreme nclâvli sunt tei (fire îndeplinesc, exclusiv sau
îndeobşte, otit e muncă, infam ia e fortului pn xiu ctiv d e orice
fi} este prea prezentă şi prea dt*i*curajatoare în mintea oame-
nilor, pentru Ci instinctul artizan Bă poată acţiona serios în
direcţia productivităţii utile, dar atunci când stadiul cvasipaş
nk (ut sclavagismului şi rangurilor sociale) trece în stadiul
pip\!c de producţie (al muncii notariate şi al plăţii în bani),
el înţepe să joace un rol mai important. în acest moment,
instinctul artizan începe *ă înrâurească judecata oamenilor
asupra a ceea ce este meritoriu şi se afirmă cel puţin ca normă
auxiliari a mulţumirii de sine. Lăsând la o parte orice con-
sideraţii extrinsece, in ziua d e azi sunt doa r o m inoritate ce se
împuţinează văz ân d cu och ii p ersoa nele (ad u lte) care să nu
dovedească nu iun fel de înclinaţie spre realizarea unui scop,
Şâtt cari» sa nu $® simtă îm bold ite din lăuntru să m odeleze spre
folosinţa omului vreun obiect, vreun fapt sau vreo relaţie,
înclinaţia se poate vedea contracarată, în mare măsură, de
imboldul mai imediat constrângător înspre nemunca bine
văzută şi evitarea jenantelor eforturi utile, ajungând aşadar să
manifeste doar în false aparenţe, cum ar fi, de pildă, în
cadrul „ o b liga ţiilo r so cia le" şi în cel al rea lizărilo r cvasiartisti
ce sau cvasierudite, în îngrijirea şi decorarea casei, în activi-
tatea reuniunilor de cusut ale doamnelor sau în reforma
vestimentaţiei feminine, în competenţa privind canoanele

Consumul ostentativ Teoria clanf «te Iu* 89

 1

toaletei, jocu riif de cărţi, a h tin g , g o lfu l şâ d iv er se sporturi.

Chr faptul că, forţat de îm prejurări, instinctul artizan poate
alunge  s i se piardă in asemenea inep ţii, nu i dovedeşte nici-
decum inexistenta — aşa cum realitatea instinctului dea ck)Q
nu se vede nicidecum tăgă du ită d e faptu l că găina poate fi
făcută să stea pe un cuib cu ouă din po rţelan .
Această strădanie zbucium ată, d e dată mai recentă, spreâ
găsi o formă sau alta de activitate cu rost, care în aceiaşi timp
si mi fie stânjenitor de productivă pentru folosul individual
sau colectiv, marchează o diferenţă d e atitu dine între rU<m de
lux modernă şi cea din perioada civilizaţie cvasipaşnice. in
stadiul primitiv, aşa cum spuneam mai devreme, instituţia
atotstăpârutoare a sclavagismului şi ran gului social nu întâm-
pina nido rezistenţi In a descuraja or ice e fort depus in ah scop
decât căutarea unei prăzi, tncă se putea găsi vreo ocupaţie
obişnuită pentru înclinaţia activă a firii umane, sub forau
violenţei agresive sau represive îndreptate spre grupurile
duşmane sau împotriva claselor supuse din sânul comunităţii,
iar acest lucru servea la uşurarea presiunii şi consumarea
energiei clasei neprod uctive, fără a se rec urg e la îndeletniciri
folositoare în realitate sau măcar în aparenţă. Practica vână-
torii servea şi ea aceluiaşi scop, întro anum ită măsură. După
ce comunitatea a evolu at la stadiul unei o rgan izări economice
paşnwe şi ocuparea mai de plină a pămân tului a făcut ca prada
din vânătoare s i se   red u ci la un rest neglijabil, energia sub
presiune, aflată în căutarea unui scop, trebuia săşi găsească
un alt mod de a se descătuşa. D ezon ora rea atribuită efortului
util a intrat şi ea intro fază mai puţin acută, odată cu dis-
pariţia muncii forţate, iar instinctul artizan a început atuna
să se afirme mai persistent şi mai uniform
Calea minimei rezistente sa schimbat în oarecare măsură
iar energia careşj găsea înainte o supapă în activitate*
prădătoare începe acum. măcar in parte , să se orienteze către
un scop în principiu util. N em u n ca fără v reun rost apa*®*
ajunge să fie dezaprobată, mai ales în rândul acelei p*
 numen»*** din d m »   de lui alt cărei origini plebeiene 0
de tradiţia oitum cum dtgnttate.1*  Dar continuă să fie
pceientâ acea figuli de respectabilitate care nu priveşte cu
ochi buni mao ocupaţie de natură productivă şi nu va per
gute mciunei îndeletniciri realmente utile să depăşească
stadiul de moft trecător, Drept urmare, sa produs o  schim-
bate in luxul ostentativ la care se dedă clasa de lux; nu
atat in fond, cât in formă. Are loc o împăcare intre cele două
cerinţe contradictorii, prin recursul la simulare. Sunt elabo-
rate nenumărate şi complicate reguli de politeţe, precum şi
 îndatoriri sociale de natură ceremonioasă; se fondează o
mulţime de organizaţii care~şi propun nu ştiu ce am eliorare
specioasă, întruchipată în stilul oficial şi în titulatură; e un
du-te-vino permanent şi au loc nesfârşite discuţii, care să le
m  le lase timp opinenţilor sâ reflecteze asupra valorii econo-
mice efective a vânzolelii tor. Iar în paralel cu simulacrul de
ocupaţie folositoare, strâns întreţesut in textura lui, apare
mereu, sau aproape mereu, un element mai mult sau mai
puţin apreciabil de efort judecat, având un ţel serios.
în sfera mai strâmtă a nemuncii împuternicite sa petrecut
©schimbare similară. în loc săşi treacă timpul lenevind în
văzul lumii, aşa cum se întâmpla în frumoasele vremuri ale
regimului patriarhal, soţia din stadiul paşnic avansat se
apleacă sârguincios asupra treburilor casei. A m indicat deja
trăsăturile marcante ale acestei evoluţii din serviciul domestic.
Pe tot parcursul evoluţiei cheltuielii ostentative, fie ea de
bunuri, de servicii sau de vieţi omeneşti, este evident câ,
pentru a~şi îmbunătăţi ren urnele în societate, consumatorul
trebuie să cheltuiască superfluu. De stimă se bucură risipa.
Hm  revine niciun merit celui care consumă doar strictul
necesar, decât dacă se compară cu cei mai nenorociţi sărăntoci,
cărora le lipseşte până şi un minimum de subzistenţă — dar
&âr«o asemenea comparaţie nu poate rezulta niciun etalon

k TîMI cu demnitate sau „nobila tihnă a demnitarului". In limba latină In

Cicero, D e Oratore, (N. t j

CemumolosttnuOY T«o» ctai deIu* 91

 de cheltuiala, .tl. tt.1 (ir t I'l  IH.1I pnr/nh' şi Up§M  </*. §ffgjy(
nivel ti d<Hvn|ei S* poftii concepe tnfufl un nivel <h- ţmj,
gi permit! ('dihimmIiii avantafoănă şi in  privinţe iii-,^
opulenţa, cum .11 li, d i pilda, martlfeMarea în variate
forţei morale, fizice, intelectuale mm estetic©, Aşa
zilele noastre; ţ>i, de regulă, cninp<ini|i<i in toate ,m  privinL
este .it.it df inextricabil legată de comparaţia  pecuniară iruit
ceh  două abia dacă se put deosebi, Acest lucru se ădt’Vtri^u.
111,11 ales atunci când vine vorba s i preţuim exprmiik  de forti 
intelectuală stiu performanţă estetică, încât frecvent luâm
drept mfeliYfu.il,1n.ui estetici o diferenţă care în realitate no
este decât pecuniari.

Intro anume privinţă, alegerea termenului „risipă" nu este

prea fericiţi. Aşa cum îl folosim în vorbirea de zi cu zi, el are 
un .sens de/aprobator. Aici, însă, noi lam ales în lipsa unuia
mai potrivit care să descrie aceeaşi varietate de motive şi feno-
mene, deci nu trebuie considerat întrun sens detestabilei
implicând o cheltuială ilegitimă de produse umane sau de vieţi
omeneşti. In sensul teoriei economice, cheltuiala în chestiune
nu este nici mai mult, nici mai puţin legitimă decât oricare
alta. Aici noi o numim „risip ă" pentru că nu serveşte existen-
ţei omului sau bunăstării lui în general, şi nicidecum pentru
că ar fi vorba de o cheltuială irosită sau greşit orientată din
punctul de vedere al consumatorului care alege so facă. Din
moment ce a aleso, acest lucru rezolvă problema utilităţii ei
relative, adică prin comparaţie cu alte forme de consum care
nu sar vedea înfierate din cauza caracterului lor de risipă
Puţin importă ce fel de cheltuială a ales consumatorul, pup1
importă în ce scop a făcuto; preferinţa este aceea care îi decwf
utilitatea. Din punctul de vedere al consumatorului indi'
dual, nici nu se pune problema risipei, în sfera teoriei ecom
mice ca atare. Prin urmare, faptul că folosim aici turnu’*1
„risipă'' nu implică în niciun fel dezaprobarea motivelor
scopurilor urmărite de consumator în cadrul acestui canon
risipei ostentative.

92 1 Taon’t» d u * de tux 
  Contumul astmntMtiv 
 Dar se cuvine totuşi remarcat, din alte considerente, că 
termenul „risipă" din vorbirea de zi cu zi  subînţelege blamul
faţă de ceea ce înseamnă efort irosit în zadar. Această eo
notaţie de bunsimţ derivă ea însăşi din instinctul artizan,
Reprobarea populară a risipei vrea să spună că, pentru a fi
împăcat cu sine, omul obişnuit trebuie să poată vedea în orice
efort uman şi în orice plăcere omenească o am eliorare a exis-
tenţei şi a bunăstării, în general. Pentru a se putea bucura de
aprobare fără rezerve, orice fapt ec on om ic trebuie să treacă
proba caracterului util impersonal — utilitatea văzută din
punctul de vedere al speciei umane. Avantajul relativ sau
competitiv al unui individ în comparaţie cu un altul nu satis-
face conştiinţa economică, deci cheltuiala competitivă nu are
aprobarea acestei conştiinţe.
Ca să fim foarte exacţi, nimic altceva nar trebui să intre în
categoria risipei ostentative decât cheltuielile făcute în temeiul
unei comparaţii pecuniare invidioase. Dar nu este neapărat
necesar, pentru a include orice lucru sau element dat în zisa
categorie, ca acesta să fie văzut drept risipă, în sensul despre
care vorbeam, de către persoana care îl cheltuieşte. Se în-
tâmplă adesea ca vreun element din nivelul de trai, considerat
la început ca esenţialmente un exces inutil, să sfârşească prin
a deveni, în accepţiunea consumatorului, o necesitate pentru
existenţă şi, astfel, la fel de indispensabil ca orice alt lucru pe
care el cheltuieşte bani de obicei. Drept lucruri care se în-
cadrează în această categorie, şi deci le putem lua ca exemple
ale modului în care se aplică acest principiu, am putea cita
covoarele şi tapiseriile, tacâmurile din argint, serviciile unui
majordom, jobenele, albiturile scrobite, multe articole de
podoabă şi îmbrăcăminte. Indispensabilitatea acestor lucruri,
după ce obiceiul şi convenţia se vor fi format, nu prea are Insă
nimic de spus în clasificarea cheltuielilor ca risipă sau ne
risipă — în înţelesul tehnic al cuvântului. Proba la care trebuie
să fie supuse orice cheltuieli, în încercarea de a le stabili
caracterul de risipă, este dacă ele servesc nemijlocit la amelio-
rarea vieţii omului în general — dacă aduc vreun progres în

Consumul ostentativ Teori» cl *s « ^  j

 Itwtf Impersonal. Căci pe acest temei
f i i l ^ i^Hnrtul nrtban tribunalul suprem care decide ade
v ih<! «m< M te to ÎH materie economică. Este sentinţa dată de
mi hnn <imţ raţional rare judecă fără patimă. Ca atare, între
Ivim* . mv  i i ptiîie nu este dacă, în circumstanţele deja exis-
tent** ale obiceiului individual şi cutumei sociale, o anume
*Mhilală duce la satisfacţia sau împăcarea cu sine a unui
, tm^UiîiâiW particular, ci dacă, lăsând la o parte gusturile
itrp» itw canoattele consuehidinii şi decenţa convenţională,
m*   ci lemltflt un câştig net de confort sau de plenitudine a
viaţii 11ielUi.ia.la obişnuită trebuie clasificată în categoria
Hstpel în mâslird în care obiceiul pe care se întemeiază îşi are
nt (ginea în mania de a face o comparaţie pecuniară invidi-
oşi în măsura în care se consideră că nar fi putut deveni
o cutumă prescriptivă, dacă nu se vedea susţinută de acest
principiu al respectabilităţii pecuniare sau al succesului eco-
nomic relativ.
tn mod evident, nu este necesar ca un anumit obiect de
cheltuială să fie un prilej de pură pierdere, pentru a se încadra
în categoria risipei ostentative. Ceva poate fi şi util, şi excesiv
în acelaşi timp, iar utilitatea acelui lucru pentru consumatorul
poate fi alcătuită din trebuinţă şi nesăbuinţă în proporţii
dintre cele mai variate. Bunurile de consum, ba chiar şi cele
«ie producţie, prezintă ca elemente constitutive ale utilităţii lor
ambele tipuri în combinaţie, chiar dacă, la modul general
vorbind, elementul risipei tinde să predomine în cazul arti-
colelor de consum, pe când articolele destinate uzului pro-
ductiv sunt tocmai în situaţia contrară. Până şi obiectelor care,
la prima vedere, par să servească unui scop pur ostentativ li
st* poate întotdeauna descoperi un aspect cu destinaţie utilă,
chiar $i numai ca pretext; iar pe de altă parte, până şi la ma-
şinile şi uneltele special inventate pentru nu ştiu ce proces
industrial, ca şi la cele mai rudimentare dintre ustensilele
folosite de mâna omului, o privire mai atentă va descoperi, de
obicei, urmele risipei ostentative sau măcar ale obiceiului dea
face paradă. Ar fi o afirmaţie hazardată să spunem că modul

94 TtoHa d* lux Contumuf ostentativ