www.referat.

ro

Mara de Ioan Slavici

-comentariu literar-

Romanul “Mara” este scris de marele prozator Ioan Slavici(1848-1952). Scriitorul face
parte din generatia marilor clasici. Este descoperirea lui Mihai Eminescu, cu care s-a
cunoscut la Viena si la indrumarea acestuia incepe sa scrie. “Omul care n-a vrut sa fie
scriitor”, Ioan Slavici a avut vocatie pedagogica, a predat literatura romana si geogreafie
la scoli de traditie din capitala. Slavici este un scriitor complex, a scris povesti, primele
nuvele, memorii, naratiuni de mare intindere, cateva romane si capodopera romaneasca
“Mara”. Debuteaza in revista Convorbiri literare in 1871 cu o comedie (“Fata de birau”).
Slavici si-a exprimat pareri antisemite, spunand in lucrarea sa “Soll si Haben –
Chestiunea Ovreilor din Romania” ca evreii sunt o “boala”, si ca ar trebui aruncati in
Dunare. Datorita diverselor puncte de vedere exprimate in plublicatii de-a lungul
timpului, scriitorul a fost un “abonat” al inchisorii epocii, fapt reflectat chiar in lucrarea
memorialistica “Inchisorile mele”.
Ioan Slavici nu are verba stilistica a lui Creanga, el scrie in acelasi stil oral si e calauzit
de o profunzime psihologica inexistenta la Creanga. Romanul trebuia sa fie o capodopera,
dar a trecut aproape neobservat.
Romanul “Mara” a aparut la Budapesta in 1906 si este un roman de dragoste, dar acesta
include si alte nenumarate teme; un roman psiholoic, un roman social, un bildungsroman,
un roman mitic si o cronica de familie. Totusi, cel mai bine defineste tema acestui roman
Tudor Vianu: “Romanul infatiseaza un conflict de rase si credinte intr-un mediu de
convietuire a romanilor si ermanilor cu deznodamant tragic”.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce
se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate
este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și
întâmplările ce constituie subiectul operei. Specia literară apare odată cu burghezia in
1860, iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin.
Titlul este sugestiv, reprezentand chiar numele personajului principal in jurul caruia se
desfasoara intreaga actiune a romanului.
Constantin Stanescu afirma in “Cronici literare”: “Dar adevaratul roman nu este Mara,
si nici chiar drama erotica pe fond etnic. Eroii, tulbulatori, sunt Persida si Natl. In ei
destinul Marei actioneaza procesual, si modul in care Persida traieste acest proces, care
este mai mult decat iubirea, constitue tema interna a romanului. Titulul romanului nu
denumeste un personaj, ci o categorie: “Mara” de pe coperta nu este Mara din paginile
cartii”.
“Mara” ca roman de dragoste infatiseaza o iubire ce porneste ca un traznet.Autorul
prezinta aparitia, cristalizarea si consolidarea acestui sentiment care e perceput de ambii
tineri ca un destin. Acestia inteleg inca de la inceput ca sunt facuti unul pentru celalalt,
dar cu toate acestea in calea lor apar multe piedici care le vor verifica si consolida
sentimentele.
 Iubirea sta sub semnul hazardului si in cazul celor 2. Atunci cand Persida este la
manastire si o fereastra din camera in care se afla se sparge, tocmai gestul maicii Aegidia,
de a o trage de la fereastra, ii atrage atentia asupra tanarului care o privea. Autorul
dezvolta cu interes motivul ferestrei, fereastra devine o oglinda a sufletului, pentru maica
Aegidia, aceasta oglinda trebuie sa ramana interzisa. Destinul in cazul lor functioneaza
precum in filtrul magic in caul lui Tristan si a Isoldei.
Printe multe altele acesta este si un roman psihologic. Cei doi tineri au structuri
psihologice diferite, de aceea traiesc diferit acest sentiment venit “coupe de feudre”. Natl
“ramase uimit, cu inima inclestata si cu ochii oarecum impaienjeniti. Ii era parca s-a rupt,
s-a frant, s-a surpat deodata ceva si o mare nenorocire a cazut pe capul lui”. In timp ce
acesta simte cum iubirea aceasta o sa ii aduca multe probleme, Persida simte totul diferit
“Obrajii ei de umplura de sange, ii era parca o sagetase ceva in inima”.
Vorbind despre caracterele lor George Calinescu observa un alt aspect psihologic:
rotatia caracterelor, “Cam cu acelasi adevar se infatiseaza omul ermanic, Hubar e tacut,
obstinat, apasat de traditie, plin de nuante sufletesti si totodata brutal de prea multa
timiditate. Slavici a intuit prea bine si rotatia caraterelor intr-o familie”. Cu toate ca s-ar
parea ca stau fata in fata tinerii cu o noua mentalitate, problema religioasa nefiind
prezenta, si batranii intepeniti in prejudecati, de fapt nu e vorba decat de o scurta criza de
transmitere a deprinderilor ereditare.
Principala cauza a dramei e intoleranta religioasa, urmeaza mezalianta, dar mai presus
de toate este cauza care vine din partea lui Natl. El este indecis, are un carater slab si
astfel casatoria va rezista numai datorita eforturilor Persidei,care se aseamana din ce in ce
mai mult cu mama ei, Mara.
Romanul “Mara” e printre primele romane romanesti care are un singur fir epic reunind
insa mai multe familii: familia Marei, vaduva cu doi copii, o familie de credinta ortodoxa;
familia lui Hubar, de credinta catolica; si apoi si alte familii cu care acestia intra in relatii.
Romanul lui Slavici se apropie de mitul medieval prin motivul iubirii ca destin. Finalul
difera de cel al miturilor Antichitatii, dar in esenta la fel de dramatic. Scriitorul isi
propune sa creeze un roman realist si merge mai departe cu povestea. Astfel iubirea
coupe de feudre se tansforma intr-un destin, pe care cei doi tineri indragostiti il accepta.
“Mara” este si un roman social, un roman realist prin tematica, evocarea vietii
provinciale, ce utilizeaza tehnica biografiei anterioare. Romanul prezinta traditiile din
zona: parcursul profesional pe care il au de indeplinit tineriii care isi aleg o anumita
meserie prin prisma personajel Natl si Trica, culesul viilor, targul de toamna de la Arad,
verboncul.
Parcurul profesional al macelarilor difera de cel al cojocarilor. Pentru a trece la stadiul
de maiestru macelar, Natl trebuia sa fie ucenic, sa isi termine stagiatura de 2 ani si la
sfarsit sa dea “lovitura de maiestru”, care consta in uciderea unui animal dintr-o sinura
lovitura fara a-si murdari hainele sau a murdari podoabele animalului, sa transeze carnea
in 16 feluri si o poata cantari din ochi. Natl nu isi dorea sa fie macelar, dar aceasta era
traditia familiei si nu vroia sa isi dezamageasca mama si sa o lase sa munceasca singura
la macelaria familiei.
In cazul lui Trica era mult mai usor. Acesta fiind calfa la Claici trebuia sa
impodobeasca un cojoc pe care sa il prezinte la targ. Bocioaca e impresionat de ceea ce
vede si il ia pe Trica cu el.
 Culesul viilor este cea mai pitoresca activitate rurala pentru ca munca oamenilor se
imbina cu bucuria de a-si culege roadele. Slavici prezinta ospilaritatea oamenilor care isi
improvizasera in camp podgorii.
Targul de toamna de la Arad era un prilej de etalare a bogatiilor, de a vinde si de a
cumpara eficient. Aici vin oameni din 7 tinuturi: romani, unguri, sarbi, slovaci si bulgari.
Cu toate acestea nu este decat o amestecatura de rase si credinte, de porturi si de limbi. Ei
traiesc intr-o deplina toleranta, dar nu se amesteca.
Verboncul este o forma de recrutare a tinerilor in armata austriaca, dar eleanta,
civilizata. Veneau ofiteri cu femei, muzica si bautura, iar cei care isi puneau sapca pe cap
si primeau bani nu mai puteau da inapoi.
“Mara” este un bildunsgroman, un roman de formare a personalitatii Persidei de la o
copila la o sotie, o mama. Aceasta va fi prezentata prin mai multe portrete care reliefeaza
schimbarile in caracterul ei.
Daca la inceput Persida e prezentata ca o fata baietoasa, brutala, murdara si
zdrentaroasa, la scurt timp dupa ce ajunge la manastire devine “tacuta, asezata,
ascultatoare, aproape blanda”. Fata e constienta de frumusetea ei si devine provocatoare.
Cand Trica vine sa o ia de la manastire aceasta ii propune sa mearga pe un alt drum, care
trecea prin fata macelariei. Mai intai provocatore si nehotarata, apoi stapanita si in stare
de orice jertfa. Fata devine apoi energica, responsabila si doreste sa primeasca
binecuvantarea mamei, confesadu-i-se in legatura cu sentimentele ei. Persida se simte
vinovata si ia totul asupra ei. Evolutia ei continua, atunci cand este pusa in fruntea unei
carciume devine prin instict avara, autoritara si plina de orgoliu familiar, exact ca si
mama ei, Mara. In final, Persida reseste sa impace pe toata lumea si sa-l faca chiar si pe
Natl sa vrea sa se schimbe. Il impaca pe Natl cu tatal sau, dar cu toate acestea romanul
are tot un sfarsit tragic, Hubar fiin ucis de cel de-al doilea fiu al sau, Bandi.
Prin urmare “Mara” este un roman complex, iar George Calinescu afirma: “Pentru
epoca in care a aparut “Mara” trebuia sa insemne un eveniment si astazi. Privind inapoi,
romanul acesta apare ca un pas mare in istoria geniului. Cu mult inaintea lui Rebreanu,
Slavici zugravise puternic sufletului taranesc de peste munti cu atata dramatism incat
romanul e aproape o capodopere”. Nuantand aceeasi idee, Gheorhe Munteanu
spune:””Mara” este o capodopera in hainele Cenusaresei”.