Imaginea și universul narativ

Un scriitor creativ are propria lui voce, va descoperi imagini care îi vor atrage atenția și
pe care va încerca să le descompună în cuvinte, va învăța mai mult despre lumea în care
oamenii trăiesc, pentru a putea construi propriul lui univers; va fi atent la dinamica vieții, la
relațiile interumane, la poveștile de viață. Toate aceste elemente au nevoie de imaginație
pentru a putea crea o unitate.
Scriitorul își folosește imaginația pentru a crea personaje, imagini, povești, iar cititorul
își folosește imaginația pentru a le reconstrui la un nivel personal. Este esențial pentru un
scriitor să citească, dar mai mult, să citească în calitate de scriitor. Să se întrebe în permanență:
Ce am învățat din textul acesta sau acela ca artă a scrierii? Cum poate să influențeze propria
mea scriitură? Cum a reușit acest autor să îmi captiveze atenția?
Dar la fel de important precum lectura ca scriitor este ca acesta să fie atent la lumea din
jurul lui, atent la felul în care oamenii și locurile transmit emoții, alert la experiențe și senzații
și la transformarea acestora. Imaginația are nevoie de spațiu pentru a se putea desfășura.

Imaginea

Cuvintele creează imagini printr-un proces fascinant pentru orice scriitor. Aceștia
trebuie să se focalizeze pe imagine, altfel ceea ce ei încearcă să transmită va fi efemer. O
imagine trebuie să invite cititorul să umble în jurul ei, să o privească din unghiuri diferite,
precum o sculptură. În scrierea creativă, este esențială implicarea cititorului în crearea
semnificației. Întreg scopul acestui proces al creării imaginilor este unul dramatic: felul în care
el provoacă implicarea imaginativă a scriitorului și a cititorului deopotrivă.

Mintea are o tendință naturală de a forma imagini și o face în mod involuntar, chiar și în
cele mai ordinare circumstanțe, fără a fi supusă unei presiuni emoționale. Formarea imaginilor
e rezultatul atenției. În timp ce aceasta este activă, lucrurile încep să se transforme, să capete
semnificație.

Folosirea imaginilor îl obligă pe cititor să fie unul participativ. Momentul în care un

cuvânt devine o imagine e un moment de fascinație, de descoperire.

Universul

Crearea unui univers în care cititorul să se simtă confortabil este vitală. Acest univers
poate fi real sau imaginar, limitat de realitate, tangențial acesteia sau depărtat de ea.
 Scriitorul îi oferă cititorului o realitate distinctă, unică, folosind doar cuvinte. El
dezmembrează un univers (fie el imaginar) într-un șir de cuvinte pe care receptorul îl
reconstruiește făcând apel la referințe familiare lui (o casă cu etaj, copacul de la colțul unei
străzi) De ce construiesc autorii lumi, și se străduiesc să le facă reale și plăcute pentru cititorii
lor? În primul rând, ca să intensifice sentimentul de viață, de vitalitate, ca să stimuleze
percepția cititorului. Ca să găsească noi modalități de a „locui” spații care sunt reale și familiare
și ca să pună cititorul într-o lume pe care altfel, ar ignora-o. Dar nu în ultimul rând, din pură
plăcere: a întâmpina pe cineva într-un univers creat, a-l face să se simtă bine, a-l invita să îl
locuiască, a-i deschide ușile și nu doar a-i arăta/ a-i indica/ a-i explica, acest rol al autorului este
mult mai prezent în scrierea creativă.

Niciun spațiu nu poate fi creat dacă imaginației nu îi este permis să se desfășoare.

Cuvintele și spațiile în textele scrise nu pot deveni reale dacă imaginația, prin memorie, nu
devine sursă vie a recreerii. Spațiile, personajele, imaginile nu pot lua ființă fără imaginație.